Crimson Circle

MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria ALT

SHOUD 5 – Prezentat de ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat la Crimson Circle
4 februarie 2023
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bun venit, tuturor. Bun venit, în timp ce eu mă împământez aici, în acest spațiu. Știu că am venit mult în ultima vreme, dar m-am retras puțin doar pentru a mă pregăti pentru acest Shoud și pentru ce urmează, așa că mă obișnuiesc cu – lipsește ceva aici, ceva nu e chiar în regulă la spațiul ăsta, ceva lipsește. Ce ar putea fi altceva decât cafeaua mea. Ah! Mulțumesc, Kerri.

KERRI: Cu plăcere.

ADAMUS: Nu numai asta, dar priviți, oh un mic trandafir.

KERRI: E trandafirul tău.

ADAMUS: Comestibil?

KERRI: Nu, nu.

ADAMUS: Oh.

KERRI: Dar ar putea merge acolo sus, la rever.

ADAMUS: Ar putea, absolut (punându-și trandafirul în buzunarul de la piept al hainei).

KERRI: Și distinșii noștri oaspeți de azi au adus mici bunătăți minunate pentru Adamus.

ADAMUS: Da, și e cafea adevărată acolo?

KERRI: Și n-am scuipat în ea azi (câteva râsete).

ADAMUS: Pentru că am fost acuzați că nu bem cafea.

KERRI: E adevărată.

ADAMUS: Da. Din când în când, Cauldre, mai bea câte o porție de...

KERRI: Kombucha.

ADAMUS: Kombucha! Kombucha.

KERRI: Curăță țevile.

ADAMUS: Ce face?

KERRI: Se mișcă prin tine.

ADAMUS: Se mișcă prin tine.

KERRI: Noi, oamenii bătrâni, avem nevoie de ajutor (mai multe râsete).

ADAMUS: Bun. Mulțumesc. Bunătăți, Linda?

KERRI: Mulțumesc.

LINDA: Nu, mulțumesc.

ADAMUS: Oh, bun. Ei bine, o să le punem aici pentru moment, fiindcă intrăm în subiect. Salutări, tuturor. Ahh! Mi-e dor de aceste momente. Hm (ia o înghițitură). Mm, bun.

Deci, haideți să respirăm profund. Avem multe de discutat azi. Ăsta va fi unul dintre cele mai bune Shoud-uri.

LINDA: Uoa!! (câteva aplauze)

ADAMUS: Sau unul dintre cele mai proaste.

LINDA: De unde știi? (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Sau unul dintre cele mai proaste. Ei bine, știu ce urmează să facem. Va fi unul dintre acele momente memorabile – ei vor privi în urmă, știți voi, la istoria tuturor Shoud-urilor și vor spune: “A fost un Shoud pe cinste” sau “Mai bine sari peste ăsta. Treci la următorul. Mergi mai departe în martie”. Și totul depinde de voi. Nu depinde de mine. Eu îmi voi face rolul meu. Voi fi un fel de moderator al unei emisiuni de jocuri, azi.

LINDA: Uh-oh.

ADAMUS: E ceea ce-mi doresc să fac. Dacă ar fi fost să mă întorc pe Pământ – și în niciun caz n-aș face asta – aș fi moderator al unor emisiuni de jocuri. Adică, știți de ce. Totul e un mare, mare joc. Oamenii îl iau atât de în serios. Aș fi gazda emisiunii Asta e Viața Voastră Mizerabilă – oh, asta e... (râsete) Sau Asta e Viața Voastră Bună, una din cele două. Ce job grozav. Ești plătit foarte bine. Ai ocazia să apari la televizor. Toată lumea se agață de fiecare cuvânt pe care-l spui. Ești judecătorul suprem și autoritatea supremă, ceea ce sunt oricum. Dar să fii gazda unui joc televizat – ah! – ce încântare. Așa că azi va fi un pic ca la un joc televizat.

Dar, înainte de a intra în subiect, haideți să respirăm foarte profund și să urăm bun venit tuturor celor care sunt online. Bine ați venit în acest timp, luna în care se sărbătorește Sfântul Valentin. Pur și simplu aștept să se sărbătorească și Sfântul Germain. N-ar fi asta ceva deosebit?

LINDA: Cum naiba ar arăta asta? (câteva chicoteli)

ADAMUS: Mai bine decât aceste inimi de pe fundal. Ar fi flori de crin, inimi, pică și tot restul. Am amesteca totul. Ar fi, da, Ziua Sfântului Germain. N-ai putea face ceva ca să se întâmple asta? Hai să începem oricum. Hai s-o facem – hm, hm – pe 22 martie (râsete).

LINDA: Ohh! Da! Da! Bineînțeles că da! Bineînțeles!

A fi în Spațiul Sigur

ADAMUS: Înainte de a merge mai departe, haideți să facem un lucru. Să respirăm profund și dați-vă voie să fiți în spațiul sigur. Veți avea nevoie de el (câteva chicoteli). Oh, nu, veți avea nevoie de el azi, unii dintre voi. Dar, apropiindu-ne de 22 martie, veți avea nevoie de acel spațiu sigur.

Știți, oamenii – chiar și voi – au avut tendința de a căuta în exterior un spațiu sigur, iar chiar acum nu va fi acolo. Nu va fi acolo. Dacă vă bazați pe faptul că întreaga lume se va liniști cumva, că întreaga lume va fi un loc mai sigur, pur și simplu nu-i așa. Adică, va fi o nebunie cuantică în acest an și în următorii doi ani. Dar lucrul bun e că acel spațiu sigur e deja acolo. Poate că nu v-ați conectat la el în ultima vreme. Poate ați crezut că acesta (interiorul) era locul nebunesc. Aveți toate aspectele. Aveți toată agitația. Se întâmplă lucruri. E ca și cum: "Oh, nu! Aici nu este sigur. Trebuie să găsesc acel spațiu sigur în exterior". Dar el este exact aici.

LINDA: Poți să faci asta într-un avion și să-ți găsești spațiul sigur?

ADAMUS: Absolut.

LINDA: Ești sigur?

ADAMUS: Oriunde.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Poți fi în cea mai rea parte a orașului, poți fi în mijlocul viselor tale nebunești din timpul nopții, poți fi chiar aici, la Centrul de Conectare Crimson Circle, și totuși ai acel spațiu sigur.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Așadar, ce aș vrea să fac – atenție, pupitrul de producție din spate – puțină muzică pe fundal. Muzica de azi, merabh-ul, folosiți-o pe aceea. Aș vrea să simțiți în acel spațiu sigur. Poate nu v-ați mai conectat cu el de ceva vreme și poate nu credeți că e acolo, dar este.

(începe muzica)

Haideți să permitem ca acesta să iasă la iveală chiar acum. Să respirăm profund.

Voi sunteți spațiul sigur. Știți, toate aspectele astea și prostiile astea mentale petrecându-se și: “Cine sunt eu?” și “Ce-ar trebui să fac?” și “Pentru ce sunt aici pe planetă?” și “Cum pot învinge fantomele și demonii din interiorul meu?” Asta e în trecut. Chiar este.

Există o formulă simplă: Pe măsură ce lumea devine mai nebună, voi veți fi mai sănătoși la cap. Veți fi mai în siguranță. E ca și cum ați privi lumea exterioară și, oh, ea va înnebuni. Și dintr-odată realizați: “Știi, chiar am curățat multe dintre chestiile astea din interior. Aspectele se integrează”. Sunt amintiri vechi, acea vorbărie din cap. Știți, ceva s-a întâmplat în tot acest timp. Ceva s-a întâmplat; se curăță singure, pentru că într-adevăr, propriile voastre vieți trecute, ele ajung la Realizare. Dau drumul lucrurilor. Asta e cheia tuturor chestiilor. A da drumul la răni, la vechile probleme și la vechile frici.

Așadar realizați că, știți voi, spațiul sigur a fost în curs de creare și acum e disponibil. În timp ce înainte era destul de nesigur să mergeți înăuntru – oh, uneori făceați orice pentru a-l evita, pur și simplu continuând să vă mențineți atât de ocupați cu fel de fel de activități inutile, activități frenetice, doar pentru a evita ce e înăuntru – dar acum intrați acolo și verificați. Verificați. E destul de echilibrat.

Nu-i vorba despre ce faceți în viață în acest moment. Nu-i vorba de activități. Nu-i vorba de nimic din toate astea. E vorba doar de a reveni în contact cu acel spațiu sigur.

Și de ce este el acolo chiar acum? De ce? Ei bine, pentru că ați permis foarte mult. Știu că mă înjurați de fiecare dată când menționez permiterea. Spuneți: “Cât de mult mai pot să permit?” Foarte mult.

Spațiul sigur e acolo pentru că vă permiteți să vă conectați din nou la ceea ce-ați numi sufletul vostru, și mai mult decât atât – sufletul este minunat – dar Maestrul. Maestrul.

Unii l-ar numi, oh, poate un supra-suflet sau sinele vostru superior sau așa ceva, iar noi folosim termenul "Maestru", însemnând că e înțelepciunea tuturor vieților voastre trecute aduse laolaltă în acest gen de personalitate umană, dar un om care este în înțelepciune, în echilibru și în siguranță.

Acel Maestru – doar imaginați-vă o clipă toate viețile voastre acum, înțelepciunea lor – nu prostiile lor, ci înțelepciunea lor – și înțelepciunea voastră din această viață. Ăsta e Maestrul. Iar ce se întâmplă acum, doar ca parte a unui proces natural, facilitat de permiterea voastră, este că începeți să intrați în comuniune cu Maestrul. Poate că nici măcar n-ați realizat asta. Poate că a fost doar un gen de lucru subtil în fundal. Poate că vă așteptați la voci, dar el e aici acum.

Și Maestrul nu vă spune ce să faceți, când să faceți. Maestrului îi place doar să sporovăiască, dacă asta vreți să faceți. Însă Maestrul e acolo emanându-și pur și simplu lumina către voi, omul, care e încă aici.

Oh, voi, omul, această viață, ce faceți aici, asta e de o importanță capitală pentru suflet, pentru Maestru. Și vă puteți conecta la asta, puteți intra în comuniune cu el. Sam a vorbit mult despre comuniune, comunicare – un schimb de energie. Și, din nou, nu vă așteptați la cuvinte, dar așteptați-vă ca Maestrul să aibă o empatie extraordinară, pentru că el este punctul culminant al vieților voastre umane.

Maestrul nu e vreun înger pufos. Maestrul nu are aripi ca îngerii, pentru că Maestrul provine din om, din toate experiențele, iar acum e înțelepciunea.

Dați-vă voie să simțiți asta. Lăsați-l să vină la voi. Nu trebuie să vă întindeți după el. Nu trebuie să ieșiți în afară. Lăsați-l să vină la voi.

(pauză)

Pe măsură ce vă radiați lumina ca om pe planetă, Maestrul își radiază lumina către voi – doar către voi, numai către voi – și aici se află acel spațiu sigur.

Aici realizați că nu sunteți nebuni. Nu sunteți nebuni. Oh, au fost momente în care ați crezut că sunteți, și momente în care pur și simplu nu vă potriveați cu restul lumii, momente în care v-ați întrebat: “Ce naiba caut eu aici?” Dar acum simțiți Maestrul și începeți să vă amintiți.

Și trebuie să subliniez cu mare atenție aici, începeți să vă amintiți și, încă mai există un pic din vechiul sine al minții, sinele uman mental, care intervine și spune: “Inventezi asta”. Nu, nu inventați. Deloc.

Începeți să aveți străfulgerări și amintiri, și s-ar putea să nu fie clare imediat și să nu le înțelegeți cu precizie, dacă vă uitați după date, perioade și detalii. Dar începeți să le aveți și, pe măsură ce permiteți asta, începeți să realizați din ce în ce mai mult de ce vă aflați aici și începeți să vă amintiți.

Începeți să vă amintiți întreaga călătorie de ajungere aici și realizați: “Nu sunt nebun”. Asta înseamnă să fiți în spațiul sigur.

Știu că mulți dintre voi ați trecut prin asta în viața voastră: “Cred că sunt nebun. Ce fac nu are sens. Nu e logic”. Ați încercat să copiați alți oameni. Ați încercat să fiți ca ei, iar asta n-a funcționat și atunci v-ați gândit că sunteți de două ori nebuni. Că nu vă potriviți nici cu ei. Ăsta este un spațiu îngrozitor în care să fii: “Sunt nebun”.

Dar ajungem aici, mai ales exact în ajunul Crucii Cerului și, ei bine, simțiți în acea siguranță din interior, Maestrul, și realizați: “La naiba, nu eram nebun. Eram doar un rebel, un pirat. Am luat-o pe un drum mult mai puțin circulat. Am luat-o pe o cale cu mult diferită”.

Aici vin eu la voi și vă întreb: “Deci, dacă ar trebui s-o faceți din nou, ați face-o?” Iar voi spuneți: “La naiba, da. La naiba, da”. Și apoi îmi spuneți: “Știam că o să reușesc. Știam. Știam că totul va funcționa. Am știut asta tot timpul”.

Și atunci vă amintesc de multe din conversațiile noastre nocturne – heh! – și de plângerile și lamentările și: “Oh, Adamus, doar te-am păcălit. Știam. Știam că voi ajunge aici".

Simțiți în spațiul sigur. E mereu acolo pentru voi. În unele zile poate puțin mai clar decât în altele, dar devine din ce în ce mai sigur, chiar într-o lume nebună. Pe măsură ce vă amintiți cu adevărat cine sunteți, de ce sunteți aici, ce faceți și adevăratele voastre abilități, lucrați cu energia într-un mod conștient, pentru a alege cu adevărat viața pe care o doriți.

Haideți să respirăm în acest spațiu sigur.

Amintiți-vă, el nu este în afară. Categoric nu este în afară. E chiar aici (arată spre inimă). Întotdeauna a fost.

(pauză)

Bun. În regulă. Haideți să continuăm, după ce iau o mică înghițitură. Linda? Mm.

(muzica se încheie)

Îmi place să vin astfel, pentru că pot să experimentez cu adevărat fizicul. Mm. E unul dintre lucrurile pe care le veți avea odată ce veți pleca de pe această planetă. Deoarece ați fost aici, ați petrecut atâtea vieți, întotdeauna veți putea să recreați și să vă amintiți cum era fizicul, fără să rămâneți blocați în el. Așa că pot veni aici și mă pot bucura de cafea și de bunătăți. Mă pot bucura de râsete. Mă pot bucura de lucrurile legate de a fi om, pentru că am fost om, în trecut. Ființele angelice care n-au fost niciodată aici, ele nu pot face asta, până când nu vin aici, până când nu trec prin toată această serie de vieți. Ele se vor uita la voi cu admirație, cei care n-au fost niciodată aici, e ca și cum ar spune: "Uau! Uite ce poți face. Poți manifesta ceea ce pare a fi un corp uman". E destul de ușor de făcut. Vă puteți bucura de senzualitatea de a fi om, dar apoi puteți ieși naibii din asta când lucrurile încep s-o ia razna.

Așa că îmi place să vin aici, să fiu aproape, dar chiar și cu toate viețile pe care le-am avut, cu Realizarea mea, încă simt gravitația acestei planete. Pot fi aici pentru o vreme, dar apoi încep să mă simt foarte dens și, într-un fel non-fizic, încep să simt greață, dacă stau prea mult prin preajmă – nu din cauza voastră (chicotește), ci doar din cauza densității. Încep să mă simt comprimat și încep să-mi amintesc cum era durerea și încep să-mi amintesc cum era uitarea. Așa că, trebuie s-o șterg de aici, să plec. Aș spune cel mult două zile, dar acum, de fapt, poate doar câteva ore și, trebuie să plec.

Simțiți asta chiar acum în voi înșivă, pe măsură ce scade gravitația de pe planetă, iar când spun “gravitație”, pentru aceia dintre voi care sunteți noi – un bun venit foarte special pentru toți cei noi. Da, nu fiți șocați de ceea ce facem azi, pentru că noi facem asta tot timpul (Adamus chicotește). E puțin diferit, dacă ați urmat alte căi spirituale. Facem lucrurile un pic diferit aici. Veți vedea. Rămâneți acolo.

Schimbarea Gravitației

Așadar, în acest moment, gravitația slăbește, și nu doar cea fizică. Gravitația emoțională. Am vorbit despre asta, de orbitarea tuturor emoțiilor voastre și despre toate celelalte. Ea se atenuează acum și vă determină să vă amintiți cum e să nu fiți în formă fizică. Și asta-i oarecum minunat, dar și frustrant în același timp, pentru că, pe măsură ce începeți să vă amintiți, pe măsură ce gravitația slăbește, simțiți: “Trebuie să ies repede de acolo”. (Adamus chicotește) “Trebuie să termin cu acest mod vechi de a face lucrurile, cu acest mod foarte greoi de a face lucrurile.”

În momentul de față, mă conectez foarte regulat la Shaumbra, la fel ca și Kuthumi, Tobias. Tobias este mai mult prin preajmă, acum că Sam i s-a alăturat. Tobias și Cauldre, ei dezvoltă această mică relație în paralel (câteva chicoteli). A trecut mult timp de când Tobias n-a venit să vadă ce face Cauldre și Cauldre n-a vorbit cu el. Într-un fel, a fost parte din înțelegerea noastră. Știți, când a plecat Tobias, am venit eu și am spus: “Bine, uite care-i treaba. Tobias, Cauldre, nu puteți, știți voi, să rămâneți conectați. Trebuie să dați drumul. Nu pot continua așa, cu voi vorbind despre mine pe la spate (câteva chicoteli) și Cauldre plângându-se tot timpul. Așa că trebuie să…” Deci au întrerupt legătura pentru o lungă perioadă de timp. Acum că Sam s-a integrat din nou în Tobias, încep acum această prietenie și trebuie să mă întreb, ce se va alege de asta? O să fugă la Tobias de fiecare dată când nu-i va plăcea ceva ce spun eu? “Niee, niee. St. Germain, niee, niee!" (mai multe chicoteli) Urmăresc asta cu mare atenție. O să vă țin la curent cu ce se întâmplă. Și Tobias în fundal îmi spune: “St. Germain, el merită o pauză de la tine din când în când” (râsete).

În fine, să revenim la subiect. Se întâmplă multe în acest moment – probabil că știați asta în interior – și un sentiment de disconfort, de neliniște, poate de dezechilibru și pur și simplu nu mai sunteți conectați așa cum erați la un moment dat. Dar ăsta-i un lucru bun. Acum, urmează să se intensifice între acest moment și Crucea Cerului. Oh, se va intensifica. Aș vrea să vă spun că e – veți simți și mai mult disconfort, dar asta-i bine.

Acum, vreau să vă scufundați cu adevărat în asta. Nu-i opuneți rezistență. Simțiți-o, pentru că ce se întâmplă e că totul de la nivel atomic, gravitația care ține toți electronii laolaltă până când sar din loc, asta slăbește. Și totul în structura atomică – știți, e ca o orbită; e similar cu planetele în jurul soarelui, dar aici e vorba de structura atomică la lucru – se schimbă, iar cei mai mulți oameni nu vor realiza niciodată asta. N-o vor asocia niciodată cu asta. Dar se schimbă totul în biologia voastră, în mintea voastră. Se schimbă modul în care funcționează neuronii. Se schimbă totul. Se schimbă acum gravitația în acea orbită atomică.

Unul dintre cele mai importante lucruri care se vor întâmpla e că, știți, electronii se învârtesc și, la un moment dat, ei sar. Intră pe o altă orbită atomică. Ce se întâmplă acum e că electronii își slăbesc legăturile și pur și simplu vor dispărea. Nu doar vor sări pe o altă orbită. Vor dispărea din perspectiva măsurătorilor umane. Iar când oamenii de știință vor începe să se uite la asta, vor spune: “Ce naiba? Unde s-a dus – ați văzut voi vreun electron liber pe undeva pe aici?” (câteva râsete) “Pentru că a dispărut. Lipsește.” Asta schimbă structura atomică. În trecut, când electronii săreau în altă parte, într-un alt atom și se combinau acolo, era destul de previzibil. Dar acum, ei pur și simplu dispar. Și apoi reapar uneori, dar nu tot timpul, în altă parte și nu întotdeauna în cadrul altui atom. Pfiu! Vreau să spun, e uluitor ce se petrece.

Se întâmplă la niveluri atât de subtile. Știți, e un nivel atât de micro, micro. Toți oamenii sunt atenți la ce se întâmplă în lume – nu toți, majoritatea oamenilor – dar ce nu văd ei este ce se întâmplă la unele din nivelurile de bază. Vom vorbi despre asta mai târziu, nu azi, dar schimbă chiar și electromagnetica. Știți, electromagnetica e un câmp care creează tiparele pentru ca structura atomică să-și facă treaba și, chiar și electromagnetica se schimbă. Magnetismul – și nu vreau să ajung prea departe azi – dar magnetismul se petrece atunci când lumina pură – care provine din energie – când lumina pură se separă, și acum aveți o forță magnetică care le va aduce înapoi împreună sau le va respinge. Asta creează câmpurile electromagnetice, care țin o mulțime de lucruri înăuntru, împreună cu gravitația. Și, chiar și magnetismul care ar atrage sau ar respinge lucrurile din interiorul unui câmp electromagnetic, se schimbă.

Deci, vă puteți imagina totul acum într-un câmp electromagnetic, pe care se bazează realitatea voastră, și apoi aveți obiecte, obiecte fizice în interiorul acelui câmp, iar acum electromagnetismul se schimbă. Se schimbă și nu se mai află în tipare sau frecvențe definite, și nu mai există vechiul mod în care magnetismul atrage sau respinge, și dintr-odată pare să fie haos. Dintr-odată, lucrurile nu mai sunt ținute laolaltă așa cum erau înainte. Asta se întâmplă la un nivel foarte subtil.

Știți, dacă ați întreba un om de știință sau un fizician obișnuit, v-ar spune că sunteți nebuni. Dar, desigur, i-au spus și lui Einstein că era nebun, de multe ori. De multe ori. La un moment dat, i-au făcut pe plac și i-au spus: “Bine, trimite încă o lucrare de-a ta”, și a ajuns la coșul de gunoi, până când, cinci, zece, douăzeci de ani mai târziu, au realizat: “Oh, el chiar avea ceva acolo. Mai bine am schimba cărțile de istorie”. Și asta se întâmplă acum – întreaga schimbare a felului în care realitatea, realitatea umană este creată – și voi o simțiți. Simțiți asta în toate – în mintea voastră, în corpul vostru – și ăsta-i un lucru bun. Nu-i opuneți rezistență, vă rog. Permiteți-l. Aduceți-l cu totul. Și, da, se va simți ciudat. Corpul vostru se va simți categoric ciudat și veți simți că poate vă pierdeți memoria, mintea. Nu veți mai fi capabili să faceți lucruri simple, așa cum obișnuiați să faceți. Dar totul face parte din transformarea care are loc.

Serios, scufundați-vă în asta. Permiteți-o. Aduceți-o în viața voastră. Știu că pare contraintuitiv, dar aduceți-o. Doar treceți printr-o schimbare, iar asta va duce la o integrare mai rapidă, mai accelerată a corpului de lumină și a Enteligenței, a inteligenței divine. E doar o tranziție prin care treceți chiar acum, mai ales pe măsură ce ajungem la acest moment al Crucii Cerului.

Crucea Cerului

Cât de departe e asta? Cam peste 45 de zile, cred. Patruzeci și cinci de zile până la Crucea Cerului, 46, în funcție de locul în care trăiți. Aproape e aici, și vreau să mă concentrez pe asta pentru o clipă. Am început să vorbim despre ea – St. Germain, eu – încă de la evenimentul nostru Visul lui Merlin, în septembrie și, chiar și atunci, nu aveam o dată exactă. A mai fost nevoie de încă o lună sau două pentru ca această dată să se concretizeze.

Acest eveniment este – și lui Cauldre continuă să-i tremure genunchii spunând: “Bine, Adamus, tu chiar faci un mare lucru din asta”. Și apoi îmi amintește de singura mea mică greșeală cu COVID, o singură greșeală (câteva chicoteli). Toate transmisiile prin channel pe care le-am făcut vreodată, doar o mică scăpare, pentru că n-am realizat că oamenii erau pregătiți pentru o curățare atât de mare, permițându-i COVID-ului să rămână în preajmă. Nu vreau să spun că a fost o greșeală. A fost o mică eroare de calcul din partea mea (Adamus chicotește și mai multe chicoteli în public). Așadar, mă aflu în acest gen de dialog constant, de luptă, cu Cauldre. El îmi spune: “Mai încet, Adamus. Mai încet cu toată chestia asta cu Crucea Cerului, deoarece, dacă n-ai dreptate în legătură cu ea, vreau să spun, știi tu, adiós, la revedere”.

Voi merge în cealaltă direcție. Voi fi chiar mai categoric decât am fost vreodată. Asta este, oameni buni. Asta e. Nu e înfricoșător. Nu e înspăimântător. Ce se întâmplă e fără precedent pe planetă. Schimbă totul, pentru că schimbă fizica. Nu doar fizica Pământului, ci și fizica metafizică și, prin urmare, schimbă omenirea. Adică, pentru mine e atât de evident că este aici deoarece ne aflăm în acest punct al noii specii umane. Și este evidentă munca pe care o faceți voi pe planetă și în celelalte tărâmuri. Nu, asta e. E fără precedent.

Acum, nu vă așteptați la un mare eveniment în acea zi (Linda chicotește). Sau așteptați-vă la un eveniment important în acea zi. Important e ce se întâmplă ca urmare a acestuia. E această schimbare rapidă, foarte, foarte rapidă, o schimbare cuantică pe planetă, și va provoca o perturbare enormă. Deja știți asta. O perturbare uriașă.

Dar cel mai mare lucru pe care-l va perturba – nu căutați în exterior după un mare război sau cum fiecare vulcan începe să erupă în același timp – va afecta echilibrul mintal uman și o va face, la început, foarte puțin, foarte puțin. Dar apoi va continua să crească și să crească și să crească, deoarece majoritatea oamenilor și modul în care sunt conectați la planetă, și echilibrați mental și fizic, va începe să se schimbe. Vor începe să-și piardă echilibrul mintal mai mult decât o fac acum – mai mult decât o fac acum – și veți vedea oameni care pur și simplu vor face lucruri nebunești, așa cum am vorbit în ProGnost. Lucruri neobișnuite, ciudate. Veți vedea din ce în ce mai mulți oameni instituționalizați, din ce în ce mai mulți oameni care iau medicamente, din păcate, din ce în ce mai mulți oameni cu un comportament pur și simplu bizar. Și nu mă refer la chestii rele, malefice, întunecate; ci doar comportamente de tip ciudat și bizar, deoarece nu mai sunt conectați cum obișnuiau să fie, și cum erau obișnuiți din multe, multe vieți, nu doar din această viață. Asta va afecta sănătatea mintală mai mult decât orice.

Acum, la un moment dat, va începe să apară la știri, mai ales în cazul unor persoane bine-cunoscute, fie că e vorba, să spunem, de politicieni sau de lideri de afaceri importanți sau de alții care sunt bine-cunoscuți, și dintr-odată ei fac lucruri foarte ciudate (cineva spune “Fac asta și-acum”). În comparație cu acum? Nu, acum ar fi normalul. Și mă refer pur și simplu la comportamente cu adevărat ciudate. Și apoi se va vorbi despre ei, alți oameni vor spune: “De ce a făcut” – îl voi folosi pe Papă, ca exemplu, dar, probabil, nu va fi neapărat Papa, (râsete) – “De ce face Papa lucruri atât de ciudate?” Și toți vor începe să vorbească despre Papă. Dar, destul de curând, se vor regăsi în același club. Ei fac lucruri ciudate acum. S-au alăturat cultului Papei, cultul comportamentului ciudat. Și, destul de curând, veți observa: “Doamne, toată lumea a luat-o razna”. Da. Da. Așa e.

Așadar, nu vă așteptați la ce-ați considera a fi evenimente externe majore, știți voi, incendii majore de pădure, inundații, tsunami sau lucruri din astea. Oamenii doresc acest gen de dramă, cred. Ei vor să citească asta în ziar: “Oh…”

LINDA: A început deja sau urmează să înceapă?

ADAMUS: Oh, urmează să înceapă. Adică, întotdeauna există un grad de nebunie. Dar, nu, lucrurile vor deveni bizare. Vă veți simți ca și cum ați fi în Alice în Țara Minunilor. Vă veți simți ca și cum ați fi adânc în vizuina iepurelui și: “Ce se întâmplă cu oamenii?” Atunci respirați profund și vă amintiți – știi, am vorbit despre asta – și realizați că e vorba doar de această întreagă schimbare a fizicii, a gravitației, a electromagnetismului, a structurii atomice. Tot ce a ținut lucrurile laolaltă se schimbă. Asta face loc sau deschide calea, în final, către noua specie umană.

Va schimba știința. Nu pe 22 martie, ci în anii care vor urma. Va schimba concepția și conștiința oamenilor cu privire la viața pe planetă, la ce ar trebui să fie un lider, ce ar trebui să fie afacerile. Va schimba toate astea. Toate sunt sisteme destul de arhaice. Va stimula dezvoltarea tehnologiei, dar va schimba totul. Dar, din nou, linia de referință, adevăratul lucru de unde va începe e în echilibrul mental al oamenilor care fac lucruri nebunești, iar asta-i în regulă. Veți putea să observați fără să fiți afectați de ele. Nu sunt ale voastre. Pur și simplu se întâmplă pe planetă. Și vor fi cei care vor intra în dramă din cauza asta, dar voi nu-i nevoie s-o faceți.

Oamenii sunt de fapt destul de rezistenți. Fie vor muri și se vor întoarce într-o altă viață și se vor adapta, fie se vor adapta din mers. Sunt destul rezistenți. Chiar și în cazul unui dezechilibru mintal, vine un moment în care trebuie să se confrunte cu ei înșiși și cu lucrurile prin care trec. Se vor întoarce spre interior. Așa că, da, va fi cam nebunie, dar distrați-vă cu asta. Știu că sună ciudat, dar distrați-vă cu nebunia planetei și încetați să vă îngrijorați, știind că ați trecut deja prin asta. Ați trecut prin asta.

Da, o simțiți în corpurile voastre chiar acum. O simțiți în activitățile voastre de zi cu zi, și asta-i minunat. Dacă n-ar fi așa, aș fi îngrijorat. Nu mi-aș fi făcut treaba dacă doar ați fi spus: “Totul rămâne la fel. Nu se schimbă nimic”. Nu, ar trebui să se schimbe rapid chiar acum.

Deci, Crucea Cerului. Vom face o sesiune de întrebări și răspunsuri despre ea destul de curând, pentru toți Shaumbra. Vom răspunde multor întrebări despre ce se întâmplă. Și, da, sunt multe lucruri pe care nu le-am spus, în parte pentru că vreau să le experimentați pe măsură ce treceți prin ele. Nu vreau să vă fac un scenariu și să vă spun fiecare lucru mărunt care se va întâmpla, în afară de faptul că asta ați venit să faceți aici, pe această planetă.

Lucrătorii în Tărâmuri

Asta mă duce la discuția despre Lucrătorii în Tărâmuri. L-am rugat pe Cauldre să scrie un articol despre asta. L-a citit cineva? Probabil că nu (Adamus chicotește). Câțiva. În regulă, aici. L-am rugat să scrie acest articol despre Lucrătorii în Tărâmuri și, în esență, despre ce e vorba, este că mulți dintre voi – nu toți, dar mulți dintre voi – ați venit în această viață pentru a facilita toată această chestie a Crucii Cerului. O voi numi acum pur și simplu Apocalipsa, dar ați venit aici pentru a o facilita. Crucea Cerului e un titlu frumos, o expresie frumoasă, nu ridică prea multe sprâncene, sună destul de bine. Dacă aș fi numit-o din start Apocalipsa, v-ar fi speriat de moarte pe unii dintre voi. Dar așa e. Este Apocalipsa.

Mulți dintre voi ați venit în această viață fără să știți când se va întâmpla sau fără să fiți siguri că se va întâmpla, dar ați venit pregătiți și v-ați asumat vieți umane relativ normale. Nu v-ați luat job-uri cu statut înalt. Nu v-ați asumat profesii intense. Nici nu v-ați asumat neapărat familii mari. Ați rămas destul de discreți, pentru că o mare parte din voi era în celelalte tărâmuri. Nu putem face acest lucru al Crucii Cerului, Apocalipsa, fără a contrabalansa celelalte tărâmuri. E nevoie – pentru ca totul să decurgă cu grație, relativ cu grație – e nevoie ca cei care sunt întrupați în formă umană aici, pe planetă, să lucreze și în celelalte tărâmuri pentru a menține un echilibru, pentru a ajuta la arhitectura lucrurilor. Într-un fel, nu la propriu, dar v-ați țesut ADN-ul în toată această Apocalipsă, în celelalte tărâmuri. Așa că îi sunt familiare omului. Celelalte tărâmuri trebuie să-i fie familiare omului, pentru a menține un echilibru.

Ați ajutat la crearea acestui lucru pe partea cealaltă și ați ajutat cumva la pavarea drumului, la pavarea căii. Cred că am vorbit la un moment dat despre faptul că e ca și cum s-ar construi o frumoasă autostradă printr-o pădure frumoasă, cu copaci și lacuri. Și asta e calea pe care mulți dintre voi o vor urma, pe măsură ce veți accesa celelalte tărâmuri. E important să vă asigurați că intrarea în celelalte tărâmuri e o călătorie lină și sigură. Nu e o proiecție astrală. Nu vă părăsiți corpul. Vă extindeți în celelalte tărâmuri. În trecut, v-ați extins până la un anumit punct, apoi v-ați contractat din nou. Ați ajuns atât de departe și v-ați lovit de acel plafon angelic, acel fel de, ce numesc ei, văl, și apoi v-ați retras înapoi în corp. Acum, acel văl se risipește. Acum vă extindeți mult dincolo, în celelalte tărâmuri.

Dacă n-ar fi fost Lucrătorii în Tărâmuri, cei care se află pe planetă chiar acum și care ajută în celelalte tărâmuri, v-ați fi putut pierde acolo sau ați fi ajuns într-un punct în care nu v-ați fi simțit în siguranță. S-ar simți atât de nefamiliar încât ați putea da înapoi. Atât de mulți dintre voi ați fost acești Lucrători în Tărâmuri, ajutând la construirea acestui lucru, iar ce faceți cu adevărat este să împletiți conștiința umană în celelalte tărâmuri, pentru a deveni familiare omului.

De asemenea, veți fi acolo, ați putea spune, ca să zicem așa, încurajându-i pe cei care urmează această cale, care se extind în lumea de dincolo, în celelalte tărâmuri. Veți fi acolo ca și cum, ați văzut – Cauldre îmi dă un exemplu – este în desfășurare un maraton și de-a lungul drumului sunt oameni care îi încurajează pe bicicliști sau pe alergători sau orice ar fi. Veți fi acolo făcând asta, încurajându-i pe oameni: “Nu vă prăbușiți acum. Nu încercați doar să vă concentrați din nou pe Pământ. Permiteți-vă să vă extindeți”.

Veți fi acolo întâmpinându-i pe cei care într-un fel – nu există neapărat un punct de trecere, dar într-un fel există. Există un punct în care vă gândiți: “La naiba, sunt aici. M-am extins suficient și acum sunt în celelalte tărâmuri”. Lucrătorii în Tărâmuri sunt acolo pentru a vă onora și pentru a vă cere să vă plimbați un pic. Permiteți-vă să simțiți, să absorbiți toate energiile. Astea sunt celelalte tărâmuri. Ele se află dincolo de Pământ. Sunt non-fizice. Aici, de asemenea, poate avea loc adevărata comuniune cu sufletul. E cam greu de făcut când ești aici, în formă umană. Dar aici este locul unde se realizează adevărata comuniune cu Maestrul și cu sufletul.

Lucrătorii în Tărâmuri sunt acolo și pentru a vă reaminti: “Nu te lăsa prins aici sau nu decide să mori odată ajuns aici”. Vă vor reaminti: "Bine, te-ai extins aici. Acum, adu ce ai asimilat, ce ai simțit, du asta înapoi cu tine acum, la omul de pe Pământ”.

Multe dintre astea se vor întâmpla în timpul stării de vis, dar apoi veți merge chiar dincolo de asta. Se vor întâmpla în starea de veghe. S-ar putea să conduceți de-a lungul – ei bine, e un exemplu prost (câteva râsete), îmi amintește Cauldre. Linda, nu face asta. S-ar putea să stați pe o bancă în parc, iar acum vă simțiți foarte extinși. Unii dintre voi ar putea simți: “Voi leșina. Voi leșina chiar aici”. N-o veți face. Acel leșin e doar un sistem de avertizare, un fel de sistem de alertă din partea biologiei voastre umane, care spune: “Uh-oh! Ceva nu e în regulă”. Nu veți leșina. Nu vă retrageți. Doar permiteți-vă să continuați să vă extindeți.

Există mult ajutor și multă îndrumare. Există mulți Lucrători în Tărâmuri și ființe angelice care lucrează împreună pentru a se asigura că aveți o expansiune foarte sigură în celelalte tărâmuri. Dar apoi, după ce ați hoinărit un pic, vreți să aduceți ce ați simțit, înapoi cu voi. Acolo există energii care nu sunt în prezent aici, pe planetă. Există energii cristaline acolo, pe care le veți aduce înapoi cu voi.

În trecut, chiar și în visele voastre, vă duceați acolo, dar când începeați să reintrați pe orbita Pământului, pierdeați ce ați simțit. Nu puteați aduce asta înapoi cu voi. Era ca și cum s-ar fi evaporat pur și simplu și era atât de frustrant, pentru că în starea de vis erați: “Știu că e acolo. O am cu mine. O țin, o țin, mă întorc în corpul meu fizic. La naiba! A dispărut”. Acum o veți putea aduce înapoi.

Acum, nu voi intra în discuție ce să faceți cu ea, dar sunteți voi. Este esența voastră. Sunt amintirile voastre. Este conștiința Christică din voi, iar voi o veți aduce înapoi. Nu pentru a merge să salvați lumea sau ceva de genul ăsta, ci acum pentru a o aduce în viața voastră.

Vă schimbă, da, și în cele din urmă schimbă lumea, dar nu pentru că voi îi forțați s-o facă. E pur și simplu un nou tip de lumină și conștiință pe planetă. Schimbă, de asemenea, electromagnetismul și gravitația și tot ce ține lucrurile împreună. Dar această nouă conștiință Christică nu trebuie să țină lucrurile împreună, așa cum făceau vechile energii. Vechile energii erau o structură, aproape un angajament de a ține acest tărâm fizic la un loc. Ajungeți să realizați că nu e nevoie să fie ținut la un loc. Nu are nevoie de o logică strictă sau de un model. Este o codificare a energiei care nu are nevoie de limitări, iar voi aduceți asta înapoi în viața voastră.

Iar Lucrătorii în Tărâmuri, voi cei care sunteți acolo, voi cei care v-ați întrebat, atât de mulți dintre voi: “De ce n-am avut o viață măreață? De ce am dus o viață relativ liniștită?” Pentru că făceați asta și n-ar fi funcționat pentru voi să le faceți pe amândouă. Cei dintre voi care nu sunteți Lucrători în Tărâmuri, care ați avut vieți umane destul de active, n-ați fi putut face față stresului și tensiunii și într-adevăr dualității extreme. Și mulți dintre voi, așa cum Cauldre m-a întrebat imediat dacă era un Lucrător în Tărâmuri și, hm, în niciun caz. Treaba lui e să fie aici. Treaba lui e să permită energiilor care vin de la mine și de la ceilalți să intre. În timp ce, dacă ar fi încercat să fie și în celelalte tărâmuri, fizic și mental n-ar fi fost capabil s-o facă.

Așadar, chiar acum, doar luați-vă un moment pentru a simți. Și nu primiți o insignă specială – chiar acum. Mai târziu. E ceva de spus despre a fi activi și concentrați aici; e ceva de spus despre a fi un Lucrător în Tărâmuri pe partea cealaltă. Simțiți în asta pentru un moment. Poate că asta ați făcut. Poate că omul spunea: “Ce naiba caut aici?” și “N-am realizat nimic în viață”. Nici măcar n-ați putea începe să înțelegeți ce s-a întâmplat în celelalte tărâmuri. Veți înțelege, dar chiar acum ce ați făcut este absolut necesar, important și creează acum o astfel de cale pentru deschiderea Crucii Cerului.

Ce încerc să fac este să vă ajut pe mulți dintre voi să înțelegeți să nu vă mai îndoiți de voi înșivă, omul să nu se mai îndoiască de sine: “Ce bine am făcut aici?” Ați făcut enorm de mult bine. Iar pentru cei care nu sunt Lucrători în Tărâmuri, ați fost aici, fiind împământați aici, aducând aici noi energii. Trebuie să fie (aici) amândouă. Trebuie să lucreze împreună. Trebuie să existe acel echilibru. Trebuie să existe acea împletire cu familiaritatea în celelalte tărâmuri, astfel încât atunci când Shaumbra se extinde acolo, odată cu venirea Crucii Cerului, atunci când vă extindeți acolo, să nu vă copleșească. Este un spațiu familiar și sigur. Așa că e foarte important.

Și mai fac o singură remarcă aici. Este alerta mea pentru makyo. Unii dintre voi, oh, makyo-ul vostru. Ohh! Ce se întâmplă, începând cu 22 martie – și, da, unii dintre voi spun: “Oh, Adamus, n-ai nimerit bine astrologia. Este 23 martie”. Nu, am nimerit-o foarte bine. Nu astrologia e cea care a creat acest eveniment. Este conștiința, și ce se întâmplă e că, pe 22 martie, când cerurile se încrucișează, când începe Apocalipsa, atunci se intensifică aspectele benefice ale astrologiei, iar asta se întâmplă pe 23. E ca o turbină de alimentare pentru astrologie. N-ar avea sens ca toate astea să fie conduse de astrologie, adică e, ce, destinul vostru galactic? Nu, nu, nu, nu. Este conștiința, pe 22.

Al doilea punct de alertă makyo pentru cei care au spus: “Oh, fac asta de 20 de ani. Am fost acolo și am mers pe partea cealaltă și sunt cu mult înaintea voastră”. (Linda chicotește) Nu, n-ați făcut asta. Ăsta e makyo. Voi gândindu-vă că trebuie să vă puneți mai presus de toți ceilalți. Ce se va întâmpla, e fără precedent. N-ați fost acolo în modul despre care vorbim. Da, ieșiți în alte tărâmuri în stări de vis. Unii dintre voi fac proiecții astrale. Eu le spun doar proiecții ale rahatului mental (câteva chicoteli), pentru că sunteți doar... pot să spun “la naiba”?

LINDA: Dă-i înainte.

ADAMUS: Sunteți doar în mintea voastră (mai multe chicoteli). Adică, știți, uneori nu înțeleg. Dar acest lucru e fără precedent. Nu ați fost – această autostradă, această cale spre celelalte tărâmuri nu este încă deschisă. Voi nu ați mai făcut-o. Este ceva nou. S-ar putea să fi fost pe unele căi vechi spre unele locuri, dar dați-vă darul de a permite că acest lucru e complet nou și că ați contribuit la crearea lui. Așa că, e fără precedent.

Deci, pentru Lucrătorii în Tărâmuri, veți începe să realizați ce ați făcut cu adevărat în această viață. Ați avut corpul fizic și de multe ori l-ați neglijat. Nu l-ați îngrijit, nu i-ați dăruit confortul, bucuria, senzualitatea. De multe ori doar sunteți ocupați mental, pentru a vă ține ocupați, dar nu i-ați dat acelui sine uman ce i-ați fi putut da. Este ca un cuplu înstrăinat, iar umanul e aici jos, făcându-și treaba și alergând de colo-colo, încercând să-și dea seama: “De ce sunt aici? De ce sunt aici?”, în timp ce tu, cealaltă parte a ta, a fost plecată în aceste tărâmuri făcând această muncă incredibilă.

Vă voi cere acum tuturor celor care ați fost Lucrători în Tărâmuri să vă îngrijiți partea umană. Dați-i sinelui vostru uman esența sănătății. Dați-i esența abundenței. Dați-i iubirea voastră. Dați-i grija voastră acum. Munca voastră în celelalte tărâmuri se apropie oarecum de sfârșit. Vă veți întoarce la sinele vostru uman. Așa că cel mai bine ar fi să începeți acum să vă îngrijiți cu adevărat, cu adevărat, acea parte umană. Ați fost cam absenți pentru o perioadă lungă de timp. Acel om doar a existat cumva pe planetă. Acum iubiți-l. Integrați-vă din nou cu el. Munca e aproape terminată acolo, în celelalte tărâmuri, iar acum e timpul să vă întoarceți la a fi un Maestru uman, o ființă umană iluminată pe planetă.

Să respirăm foarte profund cu asta.

Mulți alții, ați fost activi pe planetă, făcând lucruri de asemenea importante, aducând – ajutând să aduceți și să împământați – atât de mult din acest Timp al Mașinilor. Dar cei care nu simt că ați fost Lucrători în Tărâmuri, în celelalte tărâmuri, oamenii de aici, Shaumbra de aici, aș vrea să vă luați un moment pentru a recunoaște ce au făcut ei. A fost oarecum – nu o negare a eu-lui lor uman, dar nu și-au oferit adevărata experiență umană completă, pentru că au fost ocupați.

Să luăm un moment pentru a-i onora pe toți Lucrătorii în Tărâmuri și să le urăm bun venit înapoi acasă.

(pauză; cineva strănută)

Sănătate.

Un Test

Bine, hai să intrăm în Shoud acum (multe râsete). Ce?! Ce? Vorbesc doar de trei sau patru minute. Hai să intrăm în Shoud.

LINDA: Adamus, Adamus, nu-i o problemă. Pizza nu vine până la 4:30 pm (ora locală).

ADAMUS: Oh, deci prelegerea mea e determinată de livrarea de pizza.

LINDA: Îți dau doar o informație.

ADAMUS: Oameni, eh? (Linda chicotește) Trebuie să râzi.

Ne vom distra puțin azi. Vom face un test. Știu că vă plac testele.

LINDA: Ohhh.

ADAMUS: Da. Oh, nu. Oh, nu. Și de obicei, știți, când aveți un test, e vorba de răspunsul pe care-l dați. Așa sunteți notați, nu? E vorba de răspunsul vostru. Azi o vom face puțin diferit. O vom face în stilul lui Adamus.

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Va fi vorba despre întrebarea pe care-o puneți.

LINDA: Oooh!

ADAMUS: Ăsta-i testul. Vom cere voluntari, serios – adică, ridicați mâna – dar dacă nu sunt suficiente mâini pentru a umple următoarele două ore (câteva chicoteli), Linda va alege voluntari. Vreau să-mi dați mie, și celorlalți Shaumbra, cea mai bună întrebare a voastră. Cea mai bună întrebare a voastră. Asta nu include lucruri precum: “Care ar trebui să fie numele câinelui meu?” De fapt, vom avea și participarea publicului în asta. Faceți semn fie de aprobare, fie de dezaprobare (câțiva din public spun “Uau”). Cel care va veni cu cea mai bună întrebare va primi...

LINDA: O pizza gratis!

ADAMUS: O pizza gratis (ei râd). Toată pizza pe care o poți mânca și o sută de dolari cash. Oh, da!

LINDA: Uau!!

ADAMUS: Oh, da.

LINDA: Încurajator.

ADAMUS: Așa că vreau să pătrundeți în simțirea voastră pentru un moment. Veți urca aici pe scenă. Veți sta chiar acolo unde stă Linda. Vom avea nevoie de un alt scaun aici, pentru Linda. Și ca să fie și mai interesant, pentru cei care sunteți acasă, puteți participa și voi. Ce întrebare ați pune dacă ați sta pe scaun? Ce întrebare, cea mai bună întrebare a voastră. Ce întrebare ați pune? Și, Linda, explică cum pot face asta.

LINDA: Așadar, modul în care puteți participa și voi la acest proiect este să accesați Crimson Circle pe Facebook, să intrați în acel grup – și, desigur, trebuie să fiți membru, dar accesați acel grup – și postați-vă întrebarea acolo, unde alții o pot vedea. Așadar, încă o dată, mergeți pe Facebook la grupul Crimson Circle numit “Crimson Circle pe Facebook” și postați întrebarea pe Facebook, în grup.

ADAMUS: Da. Și nu vom răspunde la aceste întrebări.

LINDA: N-o vom face.

ADAMUS: Dar vă puteți juca: “Ce-ar fi dacă aș veni în față să pun întrebarea?”

LINDA: Și, va fi distractiv pentru alții, mai târziu.

ADAMUS: Da. Acum, ce fac aici este că vreau să vă dați seama, prin intermediul acestui mic test amuzant în care eu sunt gazda jocului, cât de departe ați ajuns, pentru că, într-adevăr, nu-i vorba despre răspunsurile pe care le dați. Ci despre întrebările pe care le puneți. Vreau să vă puteți simți propria înțelepciune prin intermediul întrebării pe care o veți pune chiar acum. Singura întrebare care nu se pune este: “Nu am nicio întrebare”. Asta mi-ar cam strica jocul, să știți. Dacă toată lumea ar spune asta, am termina în cel puțin o oră. Așa că o să punem niște muzică. Aveți două minute, două minute pentru – ce întrebare...

LINDA: Doar simțiți.

ADAMUS: Și, din nou, va fi la alegerea voastră să veniți aici.

(începe muzica)

Ce întrebare ați avea? Iar eu voi încerca să vă răspund, dacă voi putea.

(pauză lungă)

Puteți afla multe despre un Maestru prin întrebările pe care le pune, nu prin răspunsurile pe care le dă.

Ce întrebare puneți?

(pauză)

Cât de departe v-a dus înțelepciunea voastră?

Tobias obișnuia să facă aceste sesiuni de întrebări și răspunsuri cu ani în urmă. Treceam din când în când și ascultam și trebuia să plec repede. Avea mult mai multă răbdare decât mine. De fapt, eu nu am deloc. Întrebările erau atât de umane. Dar voi sunteți Maeștri acum, adevărați Maeștri. Ce întrebări aveți?

Dați-mi tot ce aveți mai bun.

(pauză)

Bine, ați avut destul timp. Bine. Să trecem la treabă. Prin ridicarea mâinii, dacă vreți să veniți. Dacă nu vreți, e în regulă. Prin ridicarea mâinilor, veți veni în față. Linda vă va da microfonul și vom începe.

Întrebări și Răspunsuri

În regulă! Maestrul numărul unu. Te rog.

LADONNA: N-am venit niciodată aici, pe scenă.

LINDA: Ei bine, stai, stai, stai. Așteaptă microfonul.

ADAMUS: Da, trebuie să te așezi. Și, Kerri, avem ceva de mâncare? Vrei ceva de mâncare?

LADONNA: Oh, nu, mulțumesc.

ADAMUS: Ceva de băut?

LADONNA: Nu, mulțumesc.

ADAMUS: Nu, în regulă. Bine.

LADONNA: Așadar, cam acum cinci luni am fost internată în spital și am avut parte de tot felul de chestii electrice care veneau spre mine. Și am avut un gen de experiență. Am avut chestii cu electrozi, au crezut că înnebunesc, și cred că înnebuneam – și am simțit că Crimson Circle era numai despre mine și mă tot gândeam la tine, Adamus.

ADAMUS: Mulțumesc.

LADONNA: Așa că, nu am avut niciodată o astfel de experiență (respiră zgomotos pe nas). Și apoi, am fost spitalizată din nou. Și apoi am fost în închisoare săptămâna trecută. Exact acum o săptămână, eram în închisoare. Așa că înnebunesc puțin (lăcrimează și respiră zgomotos pe nas).

ADAMUS: Nu, ești doar Shaumbra (câteva chicoteli). Nu.

LADONNA: Și ca Shaumbra și ca persoană...

ADAMUS: Cum ai ieșit din închisoare?

LADONNA: Păi, m-au eliberat.

ADAMUS: Da, dar vreau să spun... (Adamus chicotește)

LADONNA: Am avut un... Am avut un...

ADAMUS: Oh, bine. Asta-i bine. Nu ai evadat sau ceva de genul ăsta. Adică...

LADONNA: Am avut o audiere pentru cauțiune, iar ei...

ADAMUS: Da. Ce-ai făcut?

LADONNA: Deci, am o problemă cu băutura (respiră zgomotos pe nas) și, între criza mea de sănătate mintală și problema mea cu băutura, mi-am pierdut controlul și mi-am lovit soțul.

ADAMUS: Iei medicamente?

LADONNA: Da, dar băutura a fost cea care m-a făcut să pierd controlul, așa că soțul meu s-a speriat pentru că eu țipam: “Nu mă resuscitați”. Așa că a venit poliția și m-au dus la închisoare. Așa că, am o întâlnire la tribunal săptămâna asta, și toate cele. Cred că întreb doar, nu știu (respiră zgomotos) ca om sau ca ființă suverană. Nu sunt foarte sigură unde să...

ADAMUS: Am să te opresc. Tocmai ai spus ceva care aproape m-a topit. Mi s-a părut că am auzit cuvintele “Nu știu”, dar tu știi. Dar continuă. În mod normal, te-aș trimite la baie. Oh, mulțumesc (lui Kerri, care a adus șervețele).

LADONNA: Oh, ai făcut-o în trecut. Când eram în Coal Creek, da (râsete). Asta a fost acum vreo 10 ani. Așa că, cred că încerc să îmi dau seama, așa cum facem cu toții. Sunt foarte speriată și vreau să știu cum să nu mai fiu atât de speriată...

ADAMUS: Da.

LADONNA: ... pentru că sunt foarte speriată.

ADAMUS: Chiar vrei să auzi răspunsul meu?

LADONNA: Da. Sunt foarte speriată (continuă să respire zgomotos pe nas).

ADAMUS: Bine. N-o să-ți placă, totuși. Și, am avut o mică discuție cu Cauldre despre asta, zilele trecute. Nu despre întemnițarea ta, dar o mică discuție. În primul rând, înainte de a-ți da răspunsul meu, am să-ți spun, vrei doar să te distrezi cu asta? (ea chicotește) Nu, vorbesc serios! E o poveste afurisită! Adică, e o poveste grozavă. Adică, ajungi la închisoare și, toate alea, dar ești aici.

LADONNA: Sunt doar o mamă și o soție.

ADAMUS: Nu, nu ești. Nu. Distrează-te. Vezi, o privești ca: “Ohh, am o poveste grea”. Distrează-te cu povestea ta. Distrează-te. “Și a venit poliția, iar eu am fugit ca naiba.” (ea râde) “Dar ei au venit după colț, mașină după mașină, apoi elicopterul.”

LADONNA: Nu, m-au luat în pijamale și șosete.

ADAMUS: Erau curate?

LADONNA: Pijamalele mele? Ei bine, da.

ADAMUS: Nu, poliția.

LADONNA: Oh, poliția (ea chicotește și câțiva râd).

ADAMUS: Trebuie să râzi, bine, altfel te vei distruge.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Ăsta-i primul pas.

LADONNA: Bine.

ADAMUS: Al doilea pas, și am avut o mică discuție cu Cauldre despre asta, zilele trecute, iar eu și el – a fost o ceartă. A fost o ceartă domestică (câteva chicoteli), pentru că lui nu-i place când spun asta. Dar am s-o spun. Te distrezi foarte mult cu toate astea și de aceea continui să o faci (ea oftează). Vorbesc serios. Altfel, n-ai face-o. E-atât de simplu. Dacă faci ceva în viața ta, este pentru că îți place. Îți aduce ceva. Și nu-mi pasă cine este persoana, care e starea ei; nu-mi pasă dacă e cineva cu handicap, cu retard mintal, dezechilibrat emoțional, primește ceva din asta. Punct.

LADONNA: Ei bine, primeam ceva de la alcool.

ADAMUS: Sigur că da. Dar întreaga ta dramă, întregul tău “nu sunt bună de nimic” – și la asta se rezumă totul, corect? Bum! Microfonul cade.

LADONNA: Corect.

ADAMUS: Poți să arunci microfonul pe jos. Da.

LADONNA: Ohh! (râsete) Ne-ar putea lua toată ziua. "Permite." Și microfonul cade (ea chicotește).

ADAMUS: Nu, de ce continui cu această poveste tristă a lui “nu merit”? Vrei ca cineva să vină și să spună: "Oh, nu. Meriți", și, știi tu.

LADONNA: Vreau să fiu vrednică.

ADAMUS: Doar termină cu povestea. Tu încă te distrezi cu ea, iar eu mă voi distra cu tine și vom vorbi despre cât de mizerabilă este viața ta și toate celelalte. Dar schimb-o. Ei vor s-o schimbi, așa-i? (Referindu-se la frații ei din public) Sau vreți ca povestea ei să rămână la fel? (Ei dau din cap că nu)

LADONNA: Nu.

ADAMUS: Nu. Bine. Trebuie să te uiți la lucruri: “Ce obțin eu din toate astea?” Bine, se bazează pe problema valorii de sine, iar tu nu te simți demnă să crezi că ești valoroasă, nu-i așa?

LADONNA: Așa e.

ADAMUS: Bine. Deci, tu cauți asta de la toți ceilalți – relații și alcool și orice altceva – și apoi atragi, atragi magnetic în realitatea ta lucruri care te fac să te simți lipsită de valoare, cum ar fi să fii aruncată în închisoare, și îți spui: “Vezi! Nu sunt demnă! Nu sunt demnă!” Și aștepți să se întâmple un eveniment important care să schimbe asta. Și ai așteptat – asta nu e doar prima viață, draga mea.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Intri și ieși din lipsa de demnitate. Ce obții din asta?

LADONNA: Evident, nimic.

ADAMUS: Atenție!

LADONNA: Oh! Bine.

ADAMUS: Da. Și atenția pe care o primești din asta te hrănește temporar. Apoi trebuie să te întorci la băutură, la medicamente, la viața dramatică și la toate celelalte. Vine un moment în care spui: “Am terminat cu jocul ăsta, cu povestea asta veche”. Nu ai nevoie să-ți inventezi valoare de sine. Știi, nu trebuie să spui: “Sunt demnă, pentru că... având în vedere aceste motive, sunt demnă pentru că…” Trebuie doar să spui: “Sunt demnă”. Asta e tot. "Sunt demnă". Cred că am făcut o Pauză a Maestrului despre asta (câteva chicoteli), Eu Sunt Valoros.

LADONNA: Eu sunt valoroasă.

ADAMUS: N-ai crezut.

LADONNA: (repetă mai tare) Sunt valoroasă.

ADAMUS: Da. Tot nu ți-a venit să crezi (chicotesc). O spui, dar n-o crezi. Dar întreabă-te: “Cu ce mă aleg din toate prostiile astea?” și “De ce mai joc acest joc?” Și apoi, în momentul în care îți dai seama și asculți de Sinele Maestru, de sufletul tău, sau cum vrei să-i spui, și deodată: “Oh, da. Acel joc s-a terminat și nu mai am nevoie de băutură. Nu am nevoie de atenția celorlalți. Nu am nevoie de dramă, de drama continuă din viața mea. Pur și simplu nu mai am nevoie de ea”.

Acum, sinele tău uman va spune: “Da, dar cu ce voi umple asta? Știi, odată ce depășim toată această chestie cu primitul atenției și toată această monotonie, cu ce o vei umple, ăh? Pentru că nu ești demnă. Nu știi cu ce să o umpli”. Spune-i acelei părți a minții umane, acelui aspect, să se ducă dracului. Nu, vorbesc serios. Trebuie să vorbești așa. Știi, în loc de: “Te rog! Te rog, aspectule, te rog, nu mă mai chinui”, “Du-te dracului!” (câteva râsete) Și e un lucru foarte spiritual. Înalt spiritual (mai multe chicoteli). Nu, vreau să spun, este un Maestru Zen, un Maestru Ascensionat, cu toții o spunem, pentru că, știi, micul uman spiritual timid, “Oh, te rog…” Nu. “Du-te dracului! Eu sunt șeful aici și am terminat cu povestea asta veche și cu drama veche”.

LADONNA: Bine.

ADAMUS: Există acel aspect uman care obține ceva, care obține lucruri din toate astea. Întreabă-l ce obține și spune-i că s-a terminat cu el.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Și nu trebuie să repeți mantre: “Eu sunt puternică. Eu sunt glorioasă. Eu sunt valoroasă". Trebuie doar să respiri profund: “Eu sunt valoroasă”. Asta-i tot.

Iar acum, sticla de alcool și medicamentele și toată drama vor veni la tine și îți vor spune: “Da, dar hai să mai jucăm jocul încă puțin, doar pentru că nu ești încă pregătită”. “Du-te dracului” (mai multe chicoteli). Și, știi cum răspund aspectele când le spui asta? De obicei, aspectele sunt obișnuite ca tu să te temi de ele, ca și cum ele ar avea puterea. Iar tu spui: “Du-te dracului”, iar ele spun: “Doamne! Bine. Uau! Ceva se schimbă aici, în Disneyland! Uau!” (râsete) “Bine, uau! În sfârșit, ea – în sfârșit!” Și apoi se duc și le spun celorlalte aspecte: “Știți ce mi-a spus azi? Să mă ia dracu! Da!” (mai multe râsete) Și încep cu toții să aclame și să aplaude, pentru că s-au săturat de joc și spun: “Da, să ne ia dracu…” (râsete) Și vorbesc serios când spun că ăsta-i unul dintre cele mai spirituale lucruri pe care le veți auzi azi, pentru că hai să trecem peste porcăria asta ca toată lumea să fie drăguță, în mod artificial, și apoi să lăsăm aspectele voastre și energiile voastre întunecate să vă acapareze întreaga viață. “Du-te dracului! Eu sunt aici.”

LADONNA: Eu sunt aici.

ADAMUS: Ladonna s-a întors în oraș. Da. În regulă, mulțumesc. Bine (aplauze din partea publicului). Bine. Ce mod de a începe jocul (Adamus chicotește).

Oh, trebuie să întreb publicul de aici, și puteți participa online, v-a plăcut întrebarea sau nu? (publicul răspunde) Oh, v-a plăcut. Bine, bine. Pfiu! Bine.

Bine ai venit.

MAX: Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Ia loc. Dorești ceva de băut, de mâncat?

MAX: Oh, sunt în regulă.

ADAMUS: Ok.

MAX: Mă întrebam dacă aia e cafea adevărată. Pare că este.

ADAMUS: Da, într-adevăr, vrei s-o miroși?

MAX: Nu, eu…

ADAMUS: (chicotind) Bine! Nu, chiar e! Nu știu de ce oamenii – e o conspirație, cred. Da.

MAX: Da, am auzit teoria asta.

ADAMUS: Întrebarea?

MAX: Deci, întrebarea mea e următoarea: e adevărată teoria fizicii cu “multe lumi”? E realitate? Există o versiune a mea care e cântăreț profesionist? Există o versiune a mea care e jucător de biliard? Sau există o versiune a mea care și-a dat odată întâlnire cu Madonna? (râsete)

ADAMUS: Nu. Visezi acum. Eh, Madonna (mai multe râsete). Eram de acord cu celelalte lucruri, dar, nah (publicul chicotește).

Da, e foarte adevărată, teoria “altor lumi". Acum, depinde, iarăși, de modul în care o privești. Ai părți din tine chiar acum care se manifestă în alte tărâmuri, uneori ești oarecum conștient, alteori nu – multe, multe niveluri de manifestare – iar unele dintre ele se manifestă ca și cum ar fi abundente, bogate. Altele interpretează un jucător de biliard. Nu știu dacă asta-i important, dar se întâmplă. Sunt atât de multe straturi și straturi, încât depășește capacitatea de înțelegere a minții umane. Dar problema a fost, de exemplu, când tu, omul, dorești cu adevărat ceva, îți dorești cu adevărat ceva în viață – ce fel de muncă faci?

MAX: Sunt managerul unei echipe de operațiuni de rețea.

ADAMUS: Bine. Și vrei să ai propria ta rețea, propriile operațiuni. Vrei să-ți înființezi propria companie, dar, la naiba, se pare că niciodată nu îți iese. Sau vrei să navighezi în jurul lumii. Și e un vis, dar de fapt nu e un vis. Se întâmplă în celelalte tărâmuri, iar tu vrei să-l aduci aici, însă ești constant frustrat. Și atunci nu crezi în tine și spui: “Oh, astea sunt doar vise”.

Sunt blocate în celelalte tărâmuri, dar ele chiar, chiar se întâmplă. Și întrebarea e cum le aduci aici? Cum vă aduceți visele aici? Atât de mulți dintre voi, chiar acum, vreți să vă părăsiți joburile și să faceți ceva, dar sunteți pierduți și blocați. Și apoi intrați în tot acest hățiș mental, care garantează că nu se va întâmpla niciodată. Cu Crucea Cerului, deschidem asta, dar e un pic ca o cutie a Pandorei, pentru că există toate celelalte lumi de acolo – lumile voastre. Uitați de oricine altcineva. Toate celelalte [tărâmuri] ale tale – unde îți dai întâlnire cu Madonna? Sau...

MAX: Ăsta a fost doar un gând întâmplător.

ADAMUS: Oh, bine. Dar cred că ai un anumit interes sexual legat de ea.

MAX: Viziuni de grandoare.

ADAMUS: Bine. Viziuni de grandoare. Dar există un tărâm acolo unde ești cântăreț și a fost frustrant. Cum îl aduci aici? Și atunci omul continuă zi după zi cu visele, care sunt reale, dar nu reușește să le aducă aici. Asta se schimbă odată cu Crucea Cerului. Odată cu accesibilitatea în celelalte tărâmuri ale tale, dintr-odată – și e un moment de “oh, la naiba” – realizezi: “De fapt, pot aduce asta aici”.

Acum, omul va dori să definească asta și va spune că trebuie să arate ca niște lucruri specifice. Voi vorbi despre asta după Crucea Cerului. Ia esența, știi, cântatul, și adu-o aici. Și nu spune că trebuie să fie într-un anume fel sau că trebuie să fii faimos în toată lumea sau altceva. Adu doar esența cântărețului aici sau a jucătorului de biliard, orice s-ar întâmpla să fie, și apoi urmărește cum începe să se manifeste. Visele pe care le-ai avut și care pur și simplu nu s-au putut manifesta niciodată, încep să devină disponibile. Există totuși o mare atenționare, pe care o vom aborda mai târziu. O mare atenționare, ce îți dorești cu adevărat? Dar, da, există multe – multe, multe – lumi, multe dimensiuni. Eu le voi numi ceruri.

MAX: În regulă.

ADAMUS: Multe ceruri.

MAX: Deci, intri în aceste tărâmuri cu intenție și spui: “Bine, chiar aș vrea ca acest lucru să se manifeste", apoi te imaginezi acolo sau te simți în el? Există o formulă sau o modalitate de a face asta să se întâmple?

ADAMUS: Omul va avea tendința să vrea să meargă acolo și să spună: “Vreau exact asta și asta”. Dar în unele dintre discuțiile noastre de după Crucea Cerului, vreau să vorbesc despre faptul că tu – tu, ca om și Maestru – știi deja ce vrei. Acum, nici măcar nu trebuie să definești acest lucru. Trebuie doar să-ți așezi fundul pe o bancă din parc și să-i permiți să intre. Ce rezonează cel mai bine cu tine va intra primul. Nu trebuie să te duci acolo și să spui: “Bine, o să aleg, vreau să fac asta și vreau să fac aia”. Atunci intri în limitarea umană. Pur și simplu te deschizi și observi cum încep să intre lucrurile care sunt cu adevărat cele mai importante pentru om, pentru Maestru și pentru suflet.

MAX: Bine, ăsta e deci un alt nivel de a permite energiei tale să te servească.

ADAMUS: Da, absolut. E ce numesc eu adevărata grație, în care nu trebuie să te duci și – pentru că, de obicei, dacă aș spune: “Bine, du-te acolo în celelalte tărâmuri și alege ce vrei și adu-l înapoi aici”, ar fi confuz pentru mulți oameni care spun: “Nu știu ce vreau. Nu sunt sigur”. Și apoi încep să se limiteze sau să o dea în bară. Priviți ce se întâmplă pe măsură ce doar începeți să permiteți viselor să vină aici, și apoi, ce e în cea mai mare rezonanță cu omul, Maestrul și sufletul, va veni.

MAX: Ok.

ADAMUS: Da. Și ar putea fi cântatul. Ar putea fi doar un fel de refacere a corpului uman. Ar putea fi multe, multe lucruri.

MAX: Ok.

ADAMUS: Dar, da, multe lumi, categoric. Asta a fost frustrarea, pentru că e ca și cum asta e lumea, singura lume pentru atât de mulți oameni, și totuși se întâmplă atât de multe lucruri acolo, în afară.

MAX: Iar fizica descrie de fapt teoria “mai multor lumi”, dar nu o poate dovedi, nu-i așa?

ADAMUS: Da. Da. Da, e foarte greu de dovedit. Adică, cum o dovedești? Dar dacă destui oameni o experimentează, asta devine dovada, chiar dacă nu o pot valida științific. Dar, astea fiind spuse, o vor face, pentru că acum, mai ales când tehnologiile permit fizicienilor să urmărească cu adevărat particulele și undele de lumină, vor realiza, așa cum spunea Einstein: “Se întâmplă niște lucruri foarte ciudate”, care sfidează toate înțelegerile actuale ale fizicii. Dar asta îi va deschide spre realizarea faptului că lucrurile intră și ies din diferite tărâmuri, din diferite lumi, iar acest lucru se întâmplă dintotdeauna. Adică, nu e un fenomen nou. Doar că atenția s-a concentrat pe știința acestui tărâm. Și apoi, când te gândești la asta, știința nu există de foarte mult timp. Deloc. Adică, poate să aibă 800 de ani, poate, dar e nouă. Însă toate astea se vor schimba. Se vor schimba. Da.

MAX: Foarte incitant. Mulțumesc.

ADAMUS: Bine. Vot pozitiv? Vot negativ? Vot dublu pozitiv! Bine. Uau! S-ar putea să fii pe drumul spre o sută de dolari (râsete). Vorbești despre alte lumi, uoo! Bine.

Bine ai venit.

TRACY: Mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Cum se simte acel scaun?

TRACY: E bine să fii la înălțime, dar e un pic cam rigid.

ADAMUS: Un pic cam rigid, oh. Da, ei bine, Cauldre și Linda trebuie să rămână treji în timpul acestor lucruri (câteva chicoteli).

TRACY: De înțeles.

ADAMUS: Nu vrem să le dăm un scaun confortabil. Ai vrea o pernă?

TRACY: Nu. Mă simt – sunt mai relaxată.

ADAMUS: Bine. Da, ei bine, simți energia Lindei și a celor care au...

TRACY: Da!

ADAMUS: … au stat acolo. Doar să nu adormi în fața noastră. Bine.

TRACY: Ok. Voi rămâne trează.

ADAMUS: Vreau o întrebare cu adevărat bună.

TRACY: Bine. Trebuie să simt asta, ca să pot percepe ce fel de energii curg, fără să fac “bip, bip, bip!” în capul meu.

ADAMUS: Știu. Nu-i așa că e groaznic?

TRACY: E o porcărie!

ADAMUS: Da, da.

TRACY: Bine (ei chicotesc). Da, așa că o să simt în asta. Sentimentul a venit când ai spus “electroni intrând și ieșind”, și pot simți cum se revarsă un fel de bucurie, adică, cum este – în primul rând, când simt în asta, simt o asemenea bucurie, o bucurie profundă; electroni intrând și ieșind din realitate – și mă întreb, cum e să știu în mod conștient, ca Maestru, că ating toate astea?

ADAMUS: Mm hmm.

TRACY: Și să-i orchestrez sau – nu știu cum să explic asta. E ca și cum aș dansa cu ei, ca și cum ar fi cântecul sufletului meu și să știu că ei dansează pentru mine, dar aici, în această realitate afurisită.

ADAMUS: Exact, exact.

TRACY: Cum ar fi asta? Gata, start (râsete).

ADAMUS: Ce lucrezi?

TRACY: Sunt biochimist.

ADAMUS: Oh, ok. Bine, bine. Bun..

TRACY: Da.

ADAMUS: Deci cam înțelegi cum funcționează toate astea. Și acum vrei să le experimentezi, nu-i așa?

TRACY: Da, te rog.

ADAMUS: Bine (mai multe chicoteli). Câteva lucruri. Vei putea avea o experiență mai completă după 22 martie.

TRACY: Oh, slavă domnului.

ADAMUS: Și detest să tot folosesc această dată, dar e adevărat. Și apoi ce faci, ca – ce fel de muzică îți place?

TRACY: Sinceră să fiu, nu prea ascult multă muzică.

ADAMUS: Păi, asta e o problemă.

TRACY: Da.

ADAMUS: Bine (Adamus chicotește).

TRACY: Adică, nu e niciodată... Vreau să spun, sunt unele cântece care rezonează cu mine, dar, în mod natural, nu ascult muzică prea des.

ADAMUS: Îți place muzica care se pune aici, la Crimson Circle?

TRACY: Îmi place al naibii de mult!

ADAMUS: Vezi? În regulă.

TRACY: Oh, scuze.

ADAMUS: Obține de la ei o parte din ea, din muzica lor. Și pe urmă – unde vei fi pe 23 martie?

TRACY: Hmmm. Asta e ziua următoare?

ADAMUS: Da, da.

TRACY: Ar pica într-o joi sau ceva de genul?

ADAMUS: Da, da. Da, așa e.

TRACY: Nu știu. Voi fi la muncă și apoi acasă. Poate niște yoga.

ADAMUS: Bine. Stai acasă în ziua aia. Ia-ți o zi de concediu medical și pune niște muzică. Ia-o de la Crimson Circle.

TRACY: Bine.

ADAMUS: Apoi, când te trezești dimineața, bea o cafea sau orice-o fi, apoi dă drumul la muzică și începe să dansezi.

TRACY: Oh, chiar îmi place să dansez.

ADAMUS: Oh, da.

TRACY: Da, da.

ADAMUS: Dar nu-ți place muzica (câteva chicoteli).

TRACY: Nu-mi place muzica, adică – nu sunt atrasă niciodată de un lucru preferat – dar dacă vine ceva și mă mișcă, zic “Da!”. Dar nu e ca și cum “Iubesc muzica asta”.

ADAMUS: Bine. Și pe urmă începi să dansezi și îți dai voie să te deschizi, iar în curând vei dansa cu fotonii și electronii.

TRACY: Oh, ok!

ADAMUS: Și vei dansa cu lumina și cu electromagnetismul, și vei putea face tot drumul înapoi în lumină, înapoi în energie, înapoi în ce numesc eu Dvir și în conștiință, în adevărata conștiință pură. Îți dansezi drumul până la ea.

TRACY: Bine. Pot simți asta. Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Și nu te îndoi de tine însăți, în orice caz.

TRACY: Da, asta-i…

ADAMUS: Ăsta e cel mai important lucru, e ca și cum: “Oh, oare inventez asta sau…” Permite-ți în mod absolut să fii senzuală în legătură cu asta.

TRACY: Bine.

ADAMUS: Te consideri o persoană mentală sau o persoană senzuală?

TRACY: Înainte, obișnuiam să fiu foarte mentală, dar am fost întotdeauna și foarte senzuală. Așa că mi-e greu să răspund la această întrebare.

ADAMUS: Așadar, ești un fel de transgender.

TRACY: Da, sunt ambele.

ADAMUS: Bine. Da (câteva chicoteli).

TRACY: Da.

ADAMUS: Ambele. Oh, bun. Nu, e important.

TRACY: Da.

ADAMUS: De multe ori, persoanele mentale resping senzualitatea. Nu-i dau voie înăuntru.

TRACY: Iubesc senzualitatea, dar uneori ăsta (bătând cu degetul în cap) preia controlul, știi?

ADAMUS: Da, da.

TRACY: Da.

ADAMUS: Dar, de data asta, lasă senzualitatea să iasă la iveală. Ai acea fațetă, cea senzuală. Las-o – dansează cu ea.

TRACY: Bine.

ADAMUS: Da.

TRACY: Bine.

ADAMUS: Bun. Și dacă ești cu adevărat îndrăzneață, pornește-ți – cum îi spuneți voi – playerul video, filmează-te și trimite-l. Îl vom pune la unul dintre Shoud-uri (Adamus chicotește și câteva râsete).

TRACY: (face o grimasă) Mă voi mai gândi la asta.

ADAMUS: Da, gândește-te. În regulă.

TRACY: Vom vedea care sunt rezultatele.

ADAMUS: Bine. Nu, chiar distrează-te cu asta. Minunat. Mulțumesc.

TRACY: Mulțumesc.

ADAMUS: Vot pozitiv, vot negativ? Oh, numai voturi pozitive. Bine. Bine. Mai avem timp pentru încă vreo 30 de întrebări (râsete). Încă câteva.

LINDA: Henrietta.

HENRIETTE: (șoptește) Mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Nu-i ăsta un joc distractiv?

HENRIETTE: Categoric.

ADAMUS: Da. Și apoi, nu mai trebuie să stau acolo și să trăncănesc, să trăncănesc, să tot țin prelegeri, prelegeri. Da.

HENRIETTE: Nu-i așa?

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Deci, ce urmează? Am ajuns la toate aceste puncte importante din ultimii 20, 22 de ani, aceste puncte de trecere, majore, pe care le-am avut.

ADAMUS: Ai vrea – nu-mi amintesc de multe dintre ele.

HENRIETTE: Un astfel de – bine.

ADAMUS: Care au fost ele?

HENRIETTE: Deci… (chicotește).

ADAMUS: Venirea mea la Crimson Circle, plus Crucea Cerului. Astea sunt cele mai importante două evenimente.

HENRIETTE: Adevărat. Și venirea lui Adamus.

ADAMUS: Ăsta sunt eu.

HENRIETTE: Da. Da.

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Da. Când ai venit, asta a fost, cu adevărat crucial.

ADAMUS: 2009, uau!

HENRIETTE: Crucial.

ADAMUS: Uau!

HENRIETTE: Da. Daa.

ADAMUS: Și sunt atât de surprins că Tobias nu a făcut niciodată mare caz de asta (ea chicotește) și n-a spus: “Acest lucru va schimba viața și este o dată importantă, prima transmisie prin channel pe care o face”. Dar, deh. Bine. Deci...

HENRIETTE: Așadar, cu toții anticipăm și ne pregătim, iar eu simt energiile zilei de 22 martie.

ADAMUS: (cu o voce profundă) Apocalipsa!

HENRIETTE: Apocalipsa.

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Și îmi place atât de mult această intrare și ieșire din văluri, într-un fel. Și e frumos să vezi preambulul tuturor acestor lucruri chiar acum. Întrebarea pe care o am este: Bine, și ce urmează? Unde se duce sufletul după asta?

ADAMUS: Sufletul sau omul?

HENRIETTE: Sufletul, spiritul…

ADAMUS: Sufletul nu se duce nicăieri. Te întrebi ce urmează pentru tine, omul?

HENRIETTE: De fapt, cuvântul care îmi vine este “suflet”.

ADAMUS: În regulă. Sufletul nu pleacă nicăieri. Adică, unde s-ar duce? La plimbare? Ar merge pe Marte? Nu. Sufletul, nu merge nicăieri. Nici măcar nu există în materie. Nu există un suflet fizic pe care să-l găsești. Sufletul e pur și simplu, cred c-ai putea spune, un fel de loc care stochează toată înțelepciunea, toată inteligența, toate potențialele, energia și toate astea, dar nu e un loc. Așa că nu merge nicăieri. Acum, ar putea dori o altă aventură. Asta mă întrebi? Care e următoarea aventură?

(o mică pauză)

Vrei să spui: “Ce se întâmplă”, nu vreau să-ți pun cuvinte în gură – “Ce se va întâmpla cu omul după 22 martie și ce se va întâmpla cu sufletul după ce omul va trece prin asta?” Asta mă...

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Bine, mulțumesc.

HENRIETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Deci, ce se întâmplă cu omul? Moare, în cele din urmă, dar după ce vei trăi ceea ce înseamnă cu adevărat Realizarea întrupată, cu adevărat, când nu mai ești doar un mic om, când ești om și Maestru, când ești în pace și în echilibru cu tine însuți, când nu te mai lupți cu dualitatea, când exiști în dualitate și în afara ei, când ești aici pe Pământ și ești în celelalte tărâmuri, când ești – nu e chiar cuvântul potrivit, dar cel mai apropiat pe care-l pot găsi – total împlinit. Nimic neterminat. Nu mai aveți nevoi sau dorințe, din punct de vedere uman. Acum, unii dintre voi ați putea crede că e foarte plictisitor și să spuneți: “Ce? Nu mai există nevoi?” Nu. Veți avea pasiuni, dar nu veți avea nevoi. Nu va mai trebui să vă chinuiți, știți voi, pentru a vă decurca. Așa că vă trăiți restul vieții cât timp alegeți, în mai multe ceruri deodată, în ușurință și grație. Și voi avea niște discuții lungi după Crucea Cerului despre faptul că mulți dintre voi nu pot gestiona ușurința și grația. Aveți nevoie de acea luptă continuă și de toate celelalte lucruri, dar ne vom croi calea pentru a ocoli asta.

Sufletul. Acum, sufletul iubește experiența, iubește să meargă în locuri și să se exprime. Trebuie să trec asta prin Cauldre. Bine, o s-o spun simplu, dar e mult mai mult de-atât. Deci, vă împliniți în această viață, deveniți Maestrul. Apoi, ce se întâmplă la nivelul sufletului e că veți merge înapoi în timp. Veți merge înapoi acum prin tot ce ați experimentat, ca ființă realizată. Vă veți întoarce înapoi prin fiecare viață – sufletul se va întoarce în timp, așa cum îl cunoașteți – prin fiecare viață, fiecare experiență, dar acum ca Maestru realizat.

HENRIETTE: Asta e colosal.

ADAMUS: E al naibii de colosal (Adamus chicotește). Adică, e mai mult decât colosal.

HENRIETTE: Trebuie să pun atunci întrebarea: dacă noi devenim realizați chiar acum – dacă – devenim realizați chiar acum, iar tu ai spus – mi se pare că îmi amintesc că ai spus – că toate celelalte vieți ale noastre devin, de asemenea, realizate chiar acum, în acest moment prezent.

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Ajută-mă să înțeleg ceea ce descrii, că acum, în calitate de Maestru ascensionat fizic întrupat, ne întoarcem pentru a revedea toate acele vieți. Ajută-mă să înțeleg asta.

ADAMUS: Te întorci ca adevăratul Sine suflet acum. Te întorci de-a lungul acelei linii temporale, începând cu această viață, până la ultima, până la ultima, până la ultima, iar ce faci e să te întâlnești cu tine însuți, cu Sinele tău uman și să-i spui: “Pfiu! Bravo ție!”

HENRIETTE: Nu aș întâlni Sinele meu realizat, din moment ce acest lucru s-a întâmplat deja?

ADAMUS: Îți vei da seama de Sinele realizat, de sinele nerealizat, de sinele care se îndoiește, de viața ta trecută, de tot rahatul tău, toate porcăriile tale, toți demonii tăi. Vei traversa înapoi în timp și vei spune: “Oh Be Ahn. Vei reuși”. Și asta se întâmplă chiar acum. Și asta e una dintre celelalte implicații ale Crucii Cerului. Ea deschide tărâmurile pentru ca Sinele suflet să poată traversa acum înapoi în timp, întâlnind fiecare experiență, fiecare incident, fiecare monstru, fiecare îndoială, fiecare viață sinucigașă, întâlnindu-le pe parcurs și spunând “Oh Be Ahn. Vei reuși”.

HENRIETTE: Uau!

ADAMUS: Da. Da. Te trec fiorii.

HENRIETTE: Uaa!

ADAMUS: Uaa! Sunt atât de multe de spus, Shaumbra, și nu vreau să deveniți prea mentali în legătură cu asta. Vreau ca voi să fiți în experiența acestui lucru. Dar, pe măsură ce Crucea Cerului se deschide, sufletul vine revărsându-și lumina, și se duce înapoi și experimentează sau devine conștient de toate cele prin care a trecut el însuși, ca întrupări umane. Adică, totul – să scapi o lingură pe podea într-o zi, orice lucru mărunt, să cânți cu voce tare – nu trebuie să fie un eveniment mare. La propriu, trece prin întreaga linie a tuturor vieților sale și, practic, doar atinge, se conectează cu acea viață.

HENRIETTE: Uau.

ADAMUS: Da, e mult.

HENRIETTE: Uau. Așadar, din nou, un fel de revizitare – și ăsta-i doar creierul meu uman care încearcă să descifreze asta și să înțeleagă (ea chicotește). Bine. Avem momentul nostru de ascensiune și de trecere prin Crucea Cerului și Realizarea, iar toate celelalte vieți, în același timp, au și ele Realizarea lor. Bine.

ADAMUS: Și trebuie să fim puțin atenți când spunem “în același timp”, dar totul e, am putea spune, în Acum.

HENRIETTE: În momentul Acum. Dar apoi, ce aud că spui...

ADAMUS: În momentul prezent.

HENRIETTE: În momentul prezent. Poate că mă gândesc prea mult la asta, dar, bine, acest Maestru realizat se va întoarce acum prin toate viețile și se va întâlni cu fostul său sine în diferitele moduri de existență...

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: … de dinainte de a fi realizat.

ADAMUS: Da. Se colectează pe sine. Se integrează făcând asta.

HENRIETTE: Așadar, e ca și cum și-ar întâlni sinele ascensionat și pe cel neascensionat din trecut...

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: … pentru că totul se întâmplă în acest moment.

ADAMUS: Imaginează-ți că ființa umană se află cumva pe această traiectorie, știi, încercând să fie mai bună, încercând să se perfecționeze, încercând să devină mai spirituală, mai iluminată, și se află pe o cale ca asta. Apoi – e puțin cam greu de explicat – dar în aceeași experiență, sufletul se întoarce pe aceeași linie. E ca și cum două trenuri se află pe șine paralele (mergând în direcții opuse) și trec unul pe lângă altul. Dar când unul dintre trenuri, trenul sufletului... (câteva chicoteli, în timp ce ea imită dansul)... trece pe lângă celălalt tren, el se întinde cu lumina sa și atinge celălalt tren, cel vechi, știți voi, să-l numim vechea locomotivă cu aburi și-i spune: “Știi, ai reușit. Așadar, continuă să mergi. Ai reușit”. Iar lumina care vine de la trenul sufletului, care se întoarce în timp, afectează această veche locomotivă cu aburi stricată, iar locomotiva cu aburi își dă seama brusc: “Nu sunt o veche locomotivă cu aburi stricată. Eu Sunt ceea ce Sunt”. Și – bum! – acum cele două, trenul din viitor și trenul din trecut, trecând unul pe lângă celălalt – phiuuu! – dintr-odată devin unul singur.

HENRIETTE: Uau.

ADAMUS: E de neimaginat pentru om, dar se petrece.

HENRIETTE: Asta ar crea energie chiar acolo.

ADAMUS: Depășește asta. Nu creează energie.

HENRIETTE: Nici măcar nu e vorba despre energie…

ADAMUS: Nu creează energie. Asta leagă împreună conștiința și energia (cineva spune “Sfinte Sisoe!”). Sfinte Sisoe! (Adamus chicotește)

HENRIETTE: Ceea ce e o cu totul altă lecție.

ADAMUS: Ok. Întrebare bună? Întrebare proastă?

HENRIETTE: Trenul sufletului! Mulțumesc.

ADAMUS: În regulă. Întrebare bună. Avem timp pentru încă două.

LINDA: Trenul sufletului e un album de muzică bun de dansat.

ADAMUS: Este. Poți să ne fredonezi câteva măsuri?

LINDA: (chicotind) Nu!

ADAMUS: Bine.

LINDA: Nu vreau să rănesc pe nimeni!

ADAMUS: Poate echipa de producție îl poate încărca acolo în spate în timp ce noi…

LINDA: Rulli.

ADAMUS: … vorbim. Trenul Sufletului. Cine l-a compus?

LINDA: Eu îl am.

ADAMUS: Nu, cine l-a compus?

LINDA: Trenul Sufletului.

ADAMUS: Oh, cum se numește cântecul?

LINDA: Sunt o grămadă de cântece. E un album.

ADAMUS: Oh. Ei bine, doar atât știu.

LINDA: E un grup.

ADAMUS: În regulă.

LINDA: E un grup.

ADAMUS: Bine ați venit, domnule. Ce mai faceți?

RULLI: Salut, Maestre.

ADAMUS: Bun. Și – hm – Kerri?

LINDA: Îl puteți obține online.

ADAMUS: Oh, Kerri?!

KERRI: (din spate, din zona bucătăriei) Ce? (râsete)

LINDA: Mai vrei cafea, Adamus? Asta e problema ta?

ADAMUS: I-am tot trimis acest semnal lui Kerri...

LINDA: Ce vrei?!

ADAMUS: “Alo! Alo! Adamus…”

LINDA: Poftim (către Joanne), poți să-i duci tu asta lui Kerri?

ADAMUS: “... mai vrea, încă o cafea.”

LINDA: Lucrează la pizza care va veni în 20 de minute.

ADAMUS: Nu-i atât de important (Linda râde), spre deosebire de cafeaua mea.

KERRI: Iată-mă aici.

ADAMUS: În regulă. Bun. Bine. Mergem mai departe, și țineți minte, cine primește suta, în regulă?

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: În regulă. Deci, continuăm. Și cum se pronunță numele tău?

RULLI: Rulli (Ru-li).

ADAMUS: Rulli, în regulă. Rulli.

RULLI: E atât de bine să fiu aici.

ADAMUS: Și apoi cealaltă parte din tine ar fi – știi tu, complementul tău – ar fi unRulli/indisciplinat... (râsete la jocul său de cuvinte)

RULLI: Da!

ADAMUS: Nu te-ai gândit niciodată la asta, nu-i așa?

RULLI: Aveam nevoie de ajutorul tău.

ADAMUS: În regulă (Adamus chicotește). Care-i întrebarea ta?

RULLI: Ei bine…

LINDA: Ridică microfonul.

RULLI: Voi fi unul dintre acei oameni foarte enervanți și voi spune, hei, chiar pot să urc pe scenă. Dar aveam o întrebare veche...

ADAMUS: În regulă.

RULLI: ... care a cam evoluat, dar e încă valabilă.

ADAMUS: Corect, Corect.

RULLI: Și eu simt răspunsul...

LINDA: Ține microfonul sus.

RULLI: … um…

ADAMUS: Nu-i așa că-i enervant?

RULLI: Nu, eu știu mai bine. Simt că răspunsul e acolo. Simt că nu prea am cuvintele potrivite. Așa că ar fi frumos, dacă tot ne ceri să punem întrebări...

ADAMUS: Sigur, bine.

RULLI: ... să mergem mai departe și s-o pun. Deci, toată chestia e că acum mă simt ca această persoană care sunt, această personalitate, Rulli, iar când voi trece în ce numim cealaltă parte, mă întreb, mă voi mai simți ca mine? Pentru că știu că noi – sau înțeleg că noi – pășim într-o parte mai extinsă a noastră, din care noi suntem doar o mică părticică, poate.

ADAMUS: Deci întrebarea este…

RULLI: Se va simți ca mine? Se va simți ca o continuare a mea care continuă, poate doar ca o versiune mult mai extinsă a mea, cred că e răspunsul.

ADAMUS: Corect, corect.

RULLI: Dar…

ADAMUS: Ca o versiune mult mai cool, mai modernă, mai arătoasă, mai bogată, mai sexy. Da, ar putea fi.

RULLI: Ei bine, nu vreau să aștept până atunci.

ADAMUS: Da, da (Adamus chicotește).

RULLI: Dacă va face asta (ei chicotesc). Am venit să-l vedem pe Unchiul Adamus. Dar, da, asta e întrebarea. Există o continuitate a personalității mele? Mă voi simți ca și cum ar fi, sau pur și simplu mă voi...

ADAMUS: Puuf!

RULLI: … integra în acest…

ADAMUS: Borg.

RULLI: ... nor mare și acum tipul cel mare spune...

ADAMUS: Parte a sufletului și da, da.

RULLI: ... “Erai doar o mică glumă și oricum nu existai cu adevărat. Ha, ha, ha!”

ADAMUS: Asta e de fapt o întrebare foarte bună (câteva chicoteli). O întrebare foarte bună.

RULLI: (chicotind) Încerc să obțin suta de dolari aici!

ADAMUS: Da, încearcă să obțină o sută. Ce vrei să spui e că, practic, încetezi să mai exiști ca Rulli, nu?

RULLI: Da.

ADAMUS: Și te integrezi în marele suflet Borg, fără să mai ai definiția acestei vieți, decât dacă poate, din când în când, îți conectezi degetul la o anumită priză și brusc ai amintiri.

RULLI: Corect.

ADAMUS: Așadar, să-l luăm pe Rulli, această manifestare a unui om pe planetă. Câți ani ai?

RULLI: 30 și… de ani (câteva chicoteli), conform documentelor.

ADAMUS: Aproximativ, știi tu. Să nu fim prea specifici aici (Adamus chicotește).

RULLI: Contează?

ADAMUS: În regulă. Nu, sunt doar curios.

RULLI: Anii treizeci, da.

ADAMUS: Treizeci. Treizeci și nouă?

RULLI: Ai greșit cifrele puțin.

ADAMUS: Vorbești ca o femeie: “Am 30 și… de ani. Las-o baltă”. Știi, 31, 39, undeva pe acolo.

RULLI: Da.

ADAMUS: În regulă, mulțumesc.

RULLI: Da.

ADAMUS: Și cu ce te ocupi, Rulli?

RULLI: Muzică.

ADAMUS: Chiar? Un muzician? Cânți?

RULLI: Tracy, sunt aici pentru tine. Da (chicotește).

ADAMUS: În regulă. Bine. Ce fel de – îmi place muzica – ce fel de muzică?

RULLI: Lucrez mai ales la chestii electronice de dans, dar lucrez și ca DJ. Dar principalul lucru e...

ADAMUS: Ei bine, arăți de parcă ai fi un DJ.

RULLI: ... să fac muzică. Ăsta-i lucrul principal.

ADAMUS: Da, în regulă. Răspunsul la întrebarea ta: Rulli continuă să trăiască. După ce mori, Rulli continuă să trăiască, dar în multe expresii. Așadar, ar putea exista o sută de variații diferite ale lui Rulli în celelalte tărâmuri, care continuă. Și, în același timp, chiar acum, există multe expresii diferite ale lui Rulli în celelalte tărâmuri. Tu trăiești și experimentezi una dintre ele în timp ce ești aici, dar totuși sunt multe. Există Rulli cel dur. Există Rulli cel mic și fricos. Există Rulli care e genul de om de vânătoare, genul sportiv.

RULLI: Nu ăsta [arătând spre el însuși].

ADAMUS: Nu, dar există!

RULLI: Corect, corect.

ADAMUS: Există! Doar spun.

RULLI: Complementul.

ADAMUS: Și există și acel Rulli foarte zen. Da. Și mai există Rulli, femeia...

RULLI: Da.

ADAMUS: Da.

RULLI: Oh, da. Oh, da!

ADAMUS: Nu s-a împotrivit la asta! (Adamus chicotește) Așa că ai toate aceste expresii diferite, și despre asta am vorbit mai devreme cu Max, că există alte lumi, dar nu ți le amintești. Și probabil că ăsta-i un lucru bun, pentru că până acum era ceva de genul: “Hai să ne concentrăm pe asta”. Dar dintr-odată, chiar înainte de a muri, vei începe să ai acces la aceste alte lumi, la alte expresii. Și atunci chestiunea e, vrei să aduci vreuna dintre ele – energiile, esența oricăreia dintre ele – aici? Există expresii pe care ai dori să le exprimi în acest tărâm uman? Și apoi, după ce mori, acelea nu dispar niciodată. Uneori, poveștile continuă la nesfârșit, iar alteori sunt integrate în cele din urmă în înțelepciune.

RULLI: Da. De unde știu că asta nu e deja o continuare? O întrebare paradoxală.

ADAMUS: E o întrebare foarte bună.

RULLI: Dar atunci cum rămâne cu partea mai extinsă?

ADAMUS: E o întrebare foarte bună.

RULLI: În regulă, deci apoi ajung pe cealaltă parte și cum rămâne cu cealaltă parte mai extinsă despre care vorbim sau la care ne gândim atât de mult? Apoi ce? Va fi doar complementul meu mai extins și eu voi continua, pur și simplu, ca Rulli? Sau nu voi reuși să mă integrez în acea parte mai extinsă? Pentru că noi integrăm asta acum, aici.

ADAMUS: Corect. Da. Devii – să le luăm pe amândouă, pe rând. În primul rând, de unde știi că asta [arătând cu mâna în jur] nu e doar unul dintre lucrurile din altă lume? Pentru că, odată ce începi să te conectezi la ele, se simt foarte reale.

RULLI: Da.

ADAMUS: Foarte, foarte reale. Deci, cum poți fi sigur că asta – “Asta e acea lume, sau e doar una dintre multele lumi pe care le experimentez?”

RULLI: Simt că am accesat o parte care, de fapt, nu era aici doar cu doi sau trei ani în urmă. Nu știam nimic despre muzică.

ADAMUS: Corect. În regulă.

RULLI: Nimic. Așa că, dintr-odată, muzica a fost ca un comutator, iar eu m-am întrebat: “Ce?” Habar n-aveam. Asta pare ușor.

ADAMUS: Unul din modurile prin care vă puteți da seama că asta e mai degrabă realitatea voastră preferată, decât un lucru din altă lume, e mai ales reacția fizică la lucruri. Cum ar fi dacă cineva ar vărsa cafea pe tine (Adamus își toarnă cafeaua pe el, Linda oftează și câteva râsete).

LINDA: Ești un nesimțit!

ADAMUS: Nu, încerc să-i arăt că...

LINDA: Oh!

ADAMUS: ... probabil că el e aici, în tărâmul fizic, nu?

LINDA: Ohh! (continuă să respire întretăiat și aduce șervețele pentru Rulli)

RULLI: E în regulă.

ADAMUS: I-a plăcut, nu? (mai multe chicoteli) Ce, ar trebui doar să vorbesc despre asta? Sau să-l las să experimenteze?!

RULLI: Dublează prețul (ei râd).

ADAMUS: El a vrut ca eu să fac asta pentru a obține suta (Rulli continuă să chicotească).

LINDA: Îți mulțumesc că ai fost drăguț cu Adamus și nu l-ai lovit sau ceva.

RULLI: Oh, i-am spus o mulțime de chestii lui Adamus.

ADAMUS: Îl loveam, dar apoi (Linda suspină) probabil că el ar fi ripostat și, știi, bietul Cauldre ar fi fost cel care ar fi avut de suferit.

LINDA: Poate că tu ar trebui să pui întrebările.

ADAMUS: Așadar, ca răspuns la întrebarea ta: “De unde știi că asta nu-i doar o altă lume”, atunci când simți un răspuns fizic, ăsta-i un indicator destul de sigur.

A doua parte a întrebării e că, la un moment dat, devii o fațetă. Rulli e o fațetă a sufletului. Ești integrat, dar există întotdeauna acea amintire. Există întotdeauna cunoașterea. Nu mai ești disociat de suflet, ci ești o parte din el.

RULLI: Da.

ADAMUS: Așa cum Adamus e o parte din St. Germain; St. Germain e o parte din această întreagă linie a sufletului. Rulli nu dispare niciodată. Rulli e întotdeauna acolo în amintirile sufletului, întotdeauna. Și pe urmă Rulli, ca fațetă, se poate conecta apoi cu celelalte părți ale sufletului, cu celelalte expresii, fie că e vorba de vieți pe Pământ sau de alte lucruri. Așa că nu ieșiți niciodată din existență.

RULLI: În regulă.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc.

RULLI: Foarte bine. Mulțumesc.

ADAMUS: Vă place sau nu vă place? (câteva chicoteli) Sunteți într-adevăr un public bun pentru ei, pentru... (Linda ia cana). Eh-eh-eh-eh-eh! Eh! Nu, știam că aveam nevoie de cafeaua aia (Linda suspină).

RULLI: Cam mizerie acolo.

ADAMUS: Da. În regulă, ultima pe ziua de azi, și apoi, oh, aproape că-i timpul pentru pizza.

LINDA: Sue Loves.

ADAMUS: Mulțumesc. Îți promit, Sue, că mă voi purta frumos.

SUE: În regulă, bine, cine știe.

ADAMUS: Te rog, ia loc pe un scaun umed (ei râd).

LINDA: Da, drăguț!

SUE: În regulă. Ei bine, această întrebare mi-a venit de fapt zilele trecute și e foarte mentală.

ADAMUS: În regulă.

SUE: Așadar, în SES, vorbim de Aliyah, Aliyee, Aliyoh.

ADAMUS: Corect.

SUE: Deci, această integrare este de fapt Aliyoh?

ADAMUS: Pfiuuu! Asta e o întrebare bună. Nu neapărat. Când Tobias a vorbit prima dată despre Aliyah, Aliyee, Aliyoh, astea sunt diferite, ai putea spune, etape...

SUE: Niveluri.

ADAMUS: ... sau niveluri. Și sunt direct legate de revenirea ta în contact cu corpul tău...

SUE: Oh, în regulă.

ADAMUS: … ceea ce-i probabil lucrul care îi îndepărtează pe cei mai mulți oameni de adevărata lor iluminare – faptul că nu-și iubesc trupul, nu-și ating trupul, nu au senzualitate în corpul lor. Dar eu spun că, dacă vă permiteți să faceți Aliyah și, în același timp, ajungem la acest 22 martie, asta are un fel de a...

SUE: Deschide.

ADAMUS: … se deschide. Da.

SUE: Pentru că în SES vorbești despre faptul că, sau – da – atunci când ajungi la Aliyoh, e ca și cum ești pur și simplu – nici măcar nu mai ești om.

ADAMUS: Corect. Da. Dar, în general, nu are tendința de a dura o veșnicie. E o experiență pe care o trăiești și apoi te întorci la viața fizică obișnuită. Poți avea din nou acea experiență, dar nu – în trecut, când oamenii ajungeau în acel punct, de multe ori pur și simplu ei mureau.

SUE: Ooh.

ADAMUS: Iar aici, vorbim despre o adevărată integrare a fizicului, a corpului de lumină, împreună cu rămânerea aici pe planetă.

SUE: În regulă, ei bine, asta aduce o altă întrebare.

ADAMUS: În regulă.

SUE: În articolul lui Cauldre în care vorbește, sau ai răspuns spunând că unii dintre noi s-ar putea să nu se mai întoarcă.

ADAMUS: Da. Și întrebarea ar fi?

SUE: Serios? (ei chicotesc)

ADAMUS: Asta e o afirmație, iar întrebarea ar fi? Sunt mulți pe partea cealaltă care pur și simplu au ajuns la acel punct anume – Sart și mulți alți Shaumbra – care au spus: “Știi, am atins acea Realizare și nu am nevoie să mă întorc, nu vreau să mă întorc”. Nu-i un lucru rău.

SUE: Nu. Nu, nu.

ADAMUS: Vreau să spun, dar ce avem acum e un grup de Shaumbra atât de dedicat, încât majoritatea n-o vor face. Vor spune: “Hei, am reușit să ajungem la Crucea Cerului, la Apocalipsă. Voi mai rămâne puțin pe aici”. (ea chicotește) Și măcar să mănânce o friptură bună, știi, și o sticlă de vin. Așa că majoritatea nu vor pleca. Dar e ceva de care vom fi foarte conștienți, precauți, și ne vom aminti: “Bine, Sue, ești aici foarte expansionată. Acum, nu uita că ai un corp uman înapoi acolo și o viață umană”. Iar tu ai putea spune: “Pfft! Nu vreau asta. La naiba cu ea. Nu vreau acea viață umană”.

SUE: Corect.

ADAMUS: Dar cel mai probabil vei spune: “Pentru asta am venit aici. Voi aduce aceste noi energii, acest nou tip de energie înapoi pe planetă”.

SUE: Da. Păi, m-am gândit zilele trecute că n-am trecut prin tot rahatul ăsta ca să plec.

ADAMUS: Exact! (ea chicotește) Exact! “N-am ajuns până aici doar ca să plec.” Exact.

SUE: Corect.

ADAMUS: Dar va fi și ceva foarte seducător în asta, foarte convingător pentru a spune: “Ohh, bine. Am ajuns până aici. Poate ar trebui să plec”.

SUE: Da. Nu.

ADAMUS: Dar șansele sunt că nu, n-o vei face.

SUE: Bun! (ea chicotește)

ADAMUS: Da, bun.

SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Așa că acum a venit momentul plății. Toată lumea care a fost aici sus să se întoarcă aici. Vom da un vot vocal. Asta e pentru...

LINDA: Oh, băiete.

ADAMUS: Oh, și Linda, îți voi cere să ții tu banii.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Doar stați în față acolo (Adamus chicotește).

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Bine. În regulă. Linda, tu facilitezi asta.

LINDA: Deci, o să avem parte de ovații din partea publicului?

ADAMUS: Ar fi potrivit.

LINDA: În regulă. Așadar, nu uitați că votul vostru va conta. Și, pot vota pentru mai mult de unul?

ADAMUS: Cum ai de gând să-i oprești?

LINDA: O vor face.

ADAMUS: În regulă (câteva chicoteli). Da. Sunt Shaumbra. Da, o vor face. Bine.

LINDA: În regulă. Așa că voi merge în spate. Așteptați, lăsați-mă să merg în spatele dumneavoastră, domnule.

ADAMUS: Poate vrei să stai în față ca să le poți citi numele.

LINDA: Bine. Deci, mai întâi, Max (câteva aplauze). Bine. Următoarea, Tracy (câteva aplauze). Sue (câteva aplauze). Henrietta (câteva aplauze). LaDonna (câteva aplauze). Rulli (ceva mai multe aplauze și ovații).

ADAMUS: Aș spune să le dai tuturor câte 20 de dolari, iar, Rulli, Linda îți datorează 20, pentru că are doar 100 (Linda râde). Deci, ce ziceți de niște aplauze puternice pentru toți cei care... (aplauze și urale din partea publicului) Toți cei care au jucat jocul întrebărilor.

LINDA: Rămâi la pizza, da?

ADAMUS: Vă mulțumesc foarte mult.

LINDA: Bine, (către Rulli) îți vom aduce cei 20 [de dolari] ai tăi.

ADAMUS: Mulțumesc. Și Linda îți va datora 20 [de dolari].

LINDA: Așteptați! Așteptați! Așteptați, așteptați! Iată cei 20 de dolari (oferindu-i fiecărui participant). Așteptați o secundă. Poftiți. Poftiți. Toți ați fost votați în mod egal (ei toți spun “Mulțumesc”). În regulă.

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Cu plăcere.

ADAMUS: Vă mulțumesc. Haideți să respirăm foarte profund (Linda oftează). Din când în când, trebuie să vă distrați puțin. Și mai ales pe măsură ce ne apropiem de Crucea Cerului, energiile, ele nu devin grele; de fapt, devin ușoare. Dar asta face să aibă loc reajustări.

Împreună În Asta – Merabh

Așadar, să respirăm foarte profund. Vom face un scurt merabh aici.

LINDA: Oh, scaunul e ud. De aceea îmi tot alunecă piciorul (râsete).

ADAMUS: Vom pune niște muzică.

LINDA: Ce?! (se uită la scaun)

ADAMUS: Și hai să respirăm foarte profund pentru spațiul sigur. Uneori trebuie doar să râdeți.

(începe muzica)

Și uneori trebuie să le spuneți acestor aspecte să se ducă dracului. E un sfat foarte spiritual. Vine direct de la Maestru. Uneori trebuie să decideți: “Pur și simplu am terminat cu asta și voi merge mai departe. Nu mai am nevoie de asta”.

Să respirăm foarte profund în spațiul sigur.

(pauză)

Știți, lucrul cu adevărat minunat pe care îl iubesc acum e că facem asta împreună. Voi o faceți, desigur, individual și cu suveranitate. Dar o faceți împreună ca un grup global, chiar acum, ajungând în acest timp al Apocalipsei, ajungând la această deschidere.

Știți, ar putea fi destul de înspăimântător dacă ați face totul de unii singuri și, bineînțeles, fără îndrumarea mea. Dar o facem împreună, și împreună putem râde. Putem vărsa câteva lacrimi.

Putem vorbi despre fricile și grijile noastre și apoi să râdem de ele, din fericire. Putem să ne împărtășim înțelepciunea în felul ăsta.

Știți, dacă vă imaginați acest minunat lucru pe care Maeștrii Ascensionați și eu însumi îl observăm, iată-ne pe toți apropiindu-ne de această Apocalipsă. Îmi amintește uneori de povestea lui Tobias despre Călătoria Îngerilor, sărind în acea barcă mică, părăsind confortul de Acasă și plecând peste ape, pentru ca apoi să ajungem la acest moment al Zidului de Foc. A fost epic.

A schimbat totul, bineînțeles. Și, dintr-un motiv oarecare, e un fel de indiciu referitor la asta aici. Știți, suntem în această călătorie. Sunteți în ea de mult timp. Suntem împreună în ea de când am venit în 2009, iar acum, în barca noastră de pirați, ne apropiem din ce în ce mai mult.

Într-un fel, e Noul Zid de Foc.

Dar acest Zid de Foc nu ne rupe, nu ne fragmentează în miliarde și miliarde de bucăți. Acesta e diferit. De fapt, e aproape un Zid de Foc în sens invers. Ne aduce înapoi la un loc. Vă aduce din nou la un loc, unde nu mai sunteți sigilați în afară cu un văl peste voi, fără a avea acces la celelalte tărâmuri.

Ați putea spune, poate e cealaltă parte a Zidului de Foc, unde vă adunați din nou la un loc după ce ați fost atât de sfărâmați și izolați.

Și iată-ne aici, în acea navă pirat spirituală care se apropie din ce în ce mai mult și care aduce o mulțime de anxietăți, o mulțime de probleme. Vă întrebați dacă sunteți demni de asta, și atât de mult din cele prin care treci acum, draga mea LaDonna, sunt despre: ești demnă de asta?

Mai sunt 45 de zile. Ești demnă? Și de aceea e atât de intens acum. Și poate că cei care sunt apropiați în viața ta, vor avea acces și poate că tu nu, pentru că nu ești demnă. Așa că acum chiar strigi cu adevărat: “Sunt vrednică?” La naiba, da. Absolut.

Pe măsură ce ne apropiem tot mai mult, anxietatea crește. Vechile metode de împământare, vechile metode de a rămâne conectat nu mai funcționează. Dar suntem capabili să stăm aici, așa ca astăzi, să râdem și să ne distrăm și să explorăm subiecte relativ profunde, așa cum am făcut astăzi, să respirăm profund și să ne simțim în siguranță.

Asta îmi place în lucrul cu Shaumbra. Facem asta împreună, încercând să ne distrăm și să găsim lumina în asta și, pe deasupra, știind că ceea ce faceți, fie că sunteți un Lucrător în Tărâmuri, fie că lucrați din greu la nivel uman, se petrece ceva de proporții epice.

Respirați profund și simțiți, încă o dată, de ce vă aflați aici, în această viață, ce facem noi. Magnitudinea a toate astea.

(pauză)

Și pentru voi toți, s-ar putea să simțiți toată chestia asta: “Sunt demn de ceea ce urmează?”

Pentru voi toți, e timpul să răspundeți la această întrebare în interiorul vostru chiar acum. Sunteți demni de acest lucru care se va întâmpla în 45 de zile?

Unii dintre voi se întreabă: “Ei bine, sunt pregătit?” Da, sunteți pregătiți. Adevărata întrebare – întrebarea Maestrului – este: “Sunteți demni?” Asta aș fi întrebat, dacă aș fi venit în față. “Sunt demn de asta?” Și răspunsul e absolut, da.

Să respirăm profund cu asta, împreună.

(pauză)

Așadar, sunt rugat să părăsesc scena acum, ca să vă puteți mânca pizza (câteva chicoteli). Pizza, aproape gata pentru gurile voastre. Da, sunt înlocuit de pizza (Adamus chicotește).

Să respirăm profund în siguranța a ceea ce facem și unde vă îndreptați, amintindu-ne tot timpul, desigur, că totul e în regulă în întreaga creație.

Vă mulțumesc (publicul aplaudă).

Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Mirela Ghenea, Cristina Dobrescu, Florența Cuculeac
Revizuire: Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea