MATERIALELE CRIMSON CIRCLE
Seria Merlin Eu Sunt
SHOUD 4 – Prezentat de ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat la Crimson Circle
9 ianuarie 2021
www.crimsoncircle.com
Eu Sunt cel Ce Sunt, Adamus al lui St. Germain.
Ahh! Îmi place muzica oamenilor. Am uitat cât de mult îmi lipsește muzica oamenilor. Noi avem muzica noastră a îngerilor. Avem câteva trupe de jazz destul de bune, sus la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Însă muzica umană pură, ce cântec al energiei! Ce comunicare! Nu există nimic asemănător. Când muzica, la fel ca cea pe care tocmai ați auzit-o, este cântată din inimă și suflet, este o expresie a călătoriei umane. Este o expresie a pasiunii omului. Pentru mine, este unul din exemplele cele mai strălucite ale energiei fiind comunicare. Asta este energia. Este doar comunicare. Nu este o forță, iar când muzica de acest fel este cântată, mișcă suflete. Hm. (Referindu-se la acest video.)
Există multe genuri muzicale, de unele chiar nu-mi pasă. Tu știi asta, Linda. De unele nu-mi pasă deloc. Când muzica este banală sau este – ceea ce voi ați numi – artificială. Este o muzică pe bază de formulă. E în regulă. Și apoi aveți – cum îi spune, Cauldre? – ce se numește muzică ‘country’ occidentală, muzica disperării și a nenorocului. Asta are foarte mult suflet în ea. Totuși nu este favorita mea. Îmi place muzica clasică. Am scris o mulțime de simfonii. Știi asta, nu-i așa?
LINDA: Sigur, ai scris.
ADAMUS: Vrei să-ți spun...
LINDA: Oh, desigur!
ADAMUS: ...din nou totul despre asta?
LINDA: Enumerează-le. Te provoc.
ADAMUS: Am scris multă muzică clasică și încă îmi place să o ascult. Însă există altă muzică a oamenilor ce apare acum și, din nou, asta – oh! – aproape mă face să vreau să vin înapoi pe Pământ, să fiu în formă umană, dar, nu, nu voi merge atât de departe.
Privind Înapoi la 2020
Bine ați revenit, cu toții. Bine ați revenit. Și spun asta, din multe puncte de vedere diferite. Veți ajunge să înțelegeți – chiar și Cauldre va ajunge să înțeleagă – până la sfârșitul zilei, ce vreau să spun cu asta, însă bine ați revenit. Ați reușit să treceți prin 2020. Voi toți primiți un ecuson special pe care îl puteți purta...
LINDA: Fără glumă.
ADAMUS: ...sau un tricou, sau ce-o fi. Bine ați revenit. Ați reușit să treceți prin acel an bulversant.
LINDA: Nebunesc.
ADAMUS: Adică, ce mai an a fost, cu COVID, cu închiderea Ordinului Arcului, cu toate limitările și restricțiile, cu măștile pentru protecția feței. Uuf! Ce chestie, măști pentru protecția feței. Cel mai rău lucru legat de măști este că trebuie să vă mirosiți propria respirație, cât e ziua de lungă.
LINDA: Oh! (Linda râde)
ADAMUS: Vreau să spun, pur și simplu nici măcar nu mi-aș fi putut imagina cum unii oameni ar putea suporta de fapt asta. Cred că le omoară simțul mirosului. Cred că asta le-a făcut. De aceea, dacă luați acest coronavirus, vă va omorî simțul mirosului. Cred că se datorează măștilor pentru protecția feței, trebuind să vă mirosiți respirația, cât e ziua de lungă.
Dar, ce mai an a fost. Familiile angelice care revin laolaltă, de fapt, pentru prima dată – chemarea a fost trimisă – și apoi li s-a spus să se dizolve, să se degrupeze. Să se disperseze. Amintiți-vă, noi am vorbit despre degrupare, chiar înainte ca familiile angelice să se degrupeze.
Toată frământarea socială. Totul este la un punct de fierbere acum. Totul se întâmplă, oh, tocmai ați avut asta, săptămâna trecută în America. Ați avut această mare perturbare. De fapt nu a provocat multe daune, decât inimilor și minților. A fost tulburător pentru atât de mulți dintre voi să vedeți asta. Eu am urmărit de sus, din Clubul Maeștrilor Ascensionați. Am instalat televizoare acum. Pentru că oamenii le au, ne-am gândit că ar fi bine să punem câteva, dar ale noastre sunt într-adevăr de înaltă tehnologie. De fapt, sunt holograme. Urmăream toate astea petrecându-se pe hologramele noastre de la Clubul Maeștrilor Ascensionați, și mi-am amintit călătoriile mele în America, din ultima mea viață. Am venit în America de cinci ori, ajutând la redactarea Constituției. De fapt, eu am scris cea mai mare parte din ea, și alții și-au asumat meritul. Dar… ce? Ce e cu acea privire Linda, adică, acea privire de...
LINDA: Adorație.
ADAMUS: Privirea de adorație.
LINDA: Da, da, da.
ADAMUS: Mulțumesc. Nu, am făcut-o. Am fost indispensabil în scrierea – am ajutat la scrierea – Constituției, și m-a întristat să văd ceea ce am văzut pe hologramele noastre. Și totuși, de fapt, într-un fel, nu m-a întristat. De fapt, într-un fel, știi, Linda, ai crede că aș fi plâns ca un Maestru Ascensionat, știi tu, lacrimi prostești: “Ce se întâmplă cu planeta?” Dar, ei bine, o parte a mea a fost mâhnită. Pur și simplu, nu-mi place să văd acest gen de lucruri. Parte din mine știa că era foarte potrivit. Este lucrul potrivit la timpul potrivit. Și, de fapt, voi fi atât de îndrăzneț încât să spun că am încetat să privesc holograma, m-am dus în salon cu alți câțiva Maeștri Ascensionați, i-am chemat aproape și am spus: “Asta este. Asta este. Suntem în momentul potrivit la locul potrivit, pe această planetă Pământ. Asta este validarea muncii pe care noi toți am făcut-o, desigur, dar în special eu și grupul meu pe care-l numesc Shaumbra. Este validarea pentru ce vine mai departe.”
2020 e în spatele nostru; 2021 va fi interesant. Voi explica mai mult, mai târziu. Nu va fi lipsit de riscurile sale. Nu va fi lipsit de trepidațiile sale. Nu va fi un an ușor. Vă pot spune asta chiar acum (Linda oftează). Doar voi consemna prin a spune că 2021 nu va fi ușor.
LINDA: Nu putem avea un an ușor?
ADAMUS: Nu. Nu.
LINDA: Când o să-l căpătăm?
ADAMUS: Nu (Adamus chicotește). Ar fi trebuit să aveți unul în 1987 când ați avut o șansă, și ați cam trecut-o cu vederea. Așadar, îmi pare rău de asta, l-ați ratat pentru această viață. Nu, nu va fi deloc un an ușor. Urmează să fie un an interesant, dar nu ca 2020. Nu ca 2020.
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Și la nivel personal – tu ai întrebat despre an ușor pentru planetă – la nivel personal, nu cred că vreți ușor, ci cred că vreți, ei bine, nu mai vorbesc despre asta. Pentru 2021, pentru Shaumbra, va fi anul senzualității. Senzualitate. Iar unii dintre voi ați auzit-o ca sexualitate – unora dintre voi vă place asta, altora nu – dar, nu, senzualitate. Vom deschide acele simțuri și vom folosi acele simțuri. Vom trece dincolo doar de minte. Vom trece dincolo doar de limitările umane. De ce nu? Toate acele lucruri sunt acolo și accesibile.
Așadar, urmează să fie anul senzualității, al simțirii profunde a lucrurilor, chiar dacă, știți, simțirea lor doare uneori. Urmărind televiziunea voastră, ați văzut toate acestea întâmplându-se în Capitoliu, în Washington, și unii dintre voi, pur și simplu nu ați putut suporta. Ehh, eh! Nu, nu, nu. Opriți-vă chiar acolo. Întoarceți-vă la televizor. Priviți ce se întâmplă. Simțiți profund în ce-i acolo. Și, inițial, veți crede că asta este contraintuitiv, ca și cum nu vreți să vă uitați. Nu, veți fi capabili să vă scufundați în orice situație, incluzând acele situații foarte personale din viața voastră, și să simțiți senzualitatea, nu neapărat durerea. Vreau să spun, s-ar putea să fiți conștienți că există durere, dar vă veți muta la un nivel al senzualității și, de fapt, veți fi capabili să o apreciați și să vă bucurați de ea. Deci asta se află în fața noastră.
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Mă bucur să văd anul 2020 pe locul din spate, acum. A fost un an necesar, necesar pentru atât de multe ajustări – nu numai pe planeta Pământ, ci în tot cosmosul și nu exagerez niciun pic – un an necesar pentru a avea această mare comutare. Cine s-ar fi putut gândi că puteți face ca întreaga planetă să rămână acasă și să poarte măști, chiar dacă merg afară; cine ar fi crezut că voi puteți face asta? Vă cer chiar acum, chiar pentru prima voastră experiență cu senzualitatea, să simțiți în schimbările care s-au produs pe planetă în ultimul an. Oamenii rămânând acasă. Oamenii trebuind să se oprească și să facă pauză în viața lor, să arunce o privire la jobul lor, la familiile lor; să arunce o privire la guvernele care ar trebui să fie acolo pentru a-i servi; să arunce o privire la câteva dintre inegalitățile de pe planetă. Știți, aveți destui oameni care stau acasă și încetinesc ritmul pentru un moment, ei vor începe să se uite la propriile lor vieți și la felul cum viața lor are legătură cu lumea din afară. Ei se vor uita la lucruri precum inegalitatea și vor cere niște schimbări în asta.
Vă voi spune un lucru, că această planetă nu se va întoarce la cum era înainte de 2020. Nu va fi cum era în 2019, sau în 2018, sau în 1947, sau ceva de genul ăsta. Această planetă a trecut printr-o schimbare permanentă, dificilă uneori, da, și niște momente dificile mai departe, însă o mare schimbare a venit peste planetă. Vă veți întoarce, cinci ani de acum înainte, veți privi înapoi și veți spune: “Acela a fost un an crucial, cel mai crucial an al schimbării”, și cine ar fi crezut că ar putea avea loc în acest fel. Fără război, fără foamete.
Da, mulți oameni au murit de coronavirus, mulți oameni au murit, dar cu tot respectul pentru ei, erau într-adevăr gata să plece. Ei erau într-adevăr gata să plece. Ați putea spune, a existat un fel de plan al vieții și, dacă nu ar fi fost din cauza unui virus, ar fi putut fi altceva. Și, nu spun că a fost o curățare. Spun că au avut intuiția; au știut dinainte că era mai bine pentru ei să plece acum și să vină înapoi cumva reînnoiți, gata pentru următoarea lor viață, fără tot bagajul vechi.
De fapt, a fost – și lui Cauldre nu-i place asta, așa că o voi spune – într-un fel, a existat un pic de coadă la plecare, da, la ușile de ieșire ale planetei Pământ în acest ultim an. Au existat cei care chiar au vrut să plece și într-un fel erau la coadă așteptând să plece, marele exod al planetei, deoarece au realizat că ar putea pur și simplu să pășească în afara tărâmului fizic, să meargă – ei n-au știut-o în acești termeni, însă știau că acolo era ceva la care ar putea merge, care le-ar putea oferi multă conștiință și înțelegere. S-au dovedit a fi Pământurile Noi, care sunt foarte active acum.
Însă ar putea pleca și ar putea merge acolo să aibă o adevărată refacere, în loc să sfârșească doar în tărâmurile Apropiate Pământului și să vină înapoi pentru o altă viață, aceeași viață veche. Ei știau că exista acum ceea ce ați numi o speranță cosmică, în Pământurile Noi, așa că a existat o coadă a celor gata cu adevărat să plece și să meargă pe Noul Pământ. Pentru cei care erau gata să plece dezgustați, și doar să rămână în tărâmurile vechiului Pământ, în tărâmurile Apropiate Pământului, într-un fel de zonă intermediară, nu a contat prea mult. Dar, chiar în momentul în care familiile angelice s-au despărțit și ființele au început să meargă pe aceste Pământuri Noi – chiar acum există peste 230 – ei au început să meargă acolo, iar cei de aici de pe Pământ, știind asta, ce moment oportun pentru a pleca, a merge acolo și a se reface cu adevărat. Așadar, au fost mulți morți pe planetă, dar sunt mult mai mulți cei cărora le-ar fi plăcut să plece, care nu au făcut-o, sau nu au făcut-o încă.
Așa că, să nu privim asta cu mare tristețe. Vreau să spun, da, să fim mâhniți când cineva pleacă, dar uitându-ne unde vor merge, toți – nu toți, ci o vastă majoritate a lor – cei care au părăsit planeta în acest timp al coronavirusului, au mers pe Pământurile Noi și trec printr-o refacere totală, ați putea spune, astfel încât atunci când se întorc ei nu vor mai urma pur și simplu aceleași tipare vechi. Ați putea spune că atunci când vor reveni, vor fi infuzați mai degrabă cu conștiența noilor potențiale, în locul aceluiași vechi potențial de a reveni în aceeași familie biologică, înapoi în același oraș, înapoi la același loc de muncă, sau la aceeași carieră sau profesie. Ei vor fi infuzați cu potențiale noi. Vor avea mai multe din care să aleagă decât și-ar fi putut imagina vreodată.
Haideți să respirăm foarte profund și o gură de cafea cu asta.
Așadar, există un bine care vine din toate astea și, știți, ați fost prinși în dualitate și, știți: “Oh, este atât de trist și toți acești oameni”, și apoi conspirațiile. De fiecare dată când există unul din aceste tipuri de conflicte, apar conspirațiile. Pierdere de timp.
Respect pentru Shaumbra
Ce am vrut cu adevărat să spun aici, în segmentul de deschidere, este că vreau să-mi exprim profundul meu respect și recunoștința pentru Shaumbra. Eu – heh! – sunt cunoscut ca fiind provocator din când în când.
LINDA: Mm hmm.
ADAMUS: Enervant, exig-...
LINDA: Mm hmm, da.
ADAMUS: Nu trebuie să fii de acord chiar atât de mult (Linda chicotește) – exigent, arogant – la asta poți să dai din cap (ea continuă să chicotească) – arogant. Ați putea spune, sunt cunoscut a fi un fel de maestru al distragerii, uneori. Sunt cunoscut pentru marele meu umor, uneori. Nu tot timpul. Sunt cunoscut pentru multe lucruri, dar...
LINDA: Noi te iubim.
ADAMUS: ...îmi place să lucrez cu voi. Mi-e dor de publicul din sală. Chiar îmi este. Este atât de dinamic, și ajungeți să vă vedeți atât prin mine, cât și prin toți ceilalți membri ai publicului. Ajungeți să vă vedeți prin cei care sunt chemați să vorbească și există așa o dinamică când sunt cu Shaumbra. Adică, ne desfășurăm. Și acum vă pot simți, desigur, vreau să spun, suntem cu toții împreună aici, dar există ceva în a fi capabil să vă plesnesc în față. Adică, pe bune, nu doar una din aceste palme eterice. Există ceva în a fi capabil să-mi dau cu adevărat ochii peste cap atunci când veniți cu ceva makyo. Mi-e dor de asta. Trebuie din nou să revenim la asta, curând. Trebuie să revenim la asta. Aștept cu nerăbdare asta. Ar trebui să tragem la sorți numere sau ceva, pentru cine ajunge să fie printre primii zece care să fie înapoi pe scenă cu Adamus. Asta ar fi grozav. Aștept cu nerăbdare asta. Ne distrăm extraordinar împreună și am un respect imens pentru fiecare dintre voi. Știu cât de dificilă, anevoioasă a fost călătoria, și suntem aici. Suntem aici împreună – adică nu împreună propriu-zis, ci suntem aici împreună – la începutul lui 2021. Cine s-ar fi gândit? Cine s-ar fi gândit?
Am un respect imens pentru cei care au plecat pe parcurs. I-am invitat pe mulți să plece. Mulți plecau de dinainte să-i invit, dar apoi i-am invitat pe mulți să plece, și mulți dintre ei au făcut-o. Am un respect imens pentru ei, deoarece știu că este important să plecați uneori de unii singuri, să plecați, să treceți prin – indiferent cum vreți să-l numiți – propriul dragon, propria noapte întunecată, propria voastră cercetare. Așadar, am un respect imens pentru cei care au renunțat pe parcurs, cu mult timp în urmă, dar în special de când eu am venit la Crimson Circle, după ce a plecat Tobias.
Am un respect imens pentru cei care s-au lăsat distrași pe parcurs și au plecat. Ei nu au plecat pentru că erau supărați pe mine. Cu aceia mă distrez, cei care se supără pe mine și pleacă. Adică, o să explic asta mai târziu, dar chiar mă distrez cu aceștia. Oh, ei sunt atât de supărați pe mine până când realizează că, într-adevăr, sunt supărați doar pe ei înșiși. Adică, ce, fac eu ceva să vă supăr? Nu cred. Prin urmare, în final, realizați că vă supărați cu adevărat pe voi înșivă. Te distrezi cu asta?
LINDA: Mm hmm.
ADAMUS: Bun. Bun.
Am un respect imens pentru cei care s-au distras pe parcurs. Este atât de ușor să vă distrageți. Așa că, un respect imens pentru cei care au fost vreodată atinși de Crimson Circle, sau au făcut parte din acesta, din vremurile lui Tobias până în vremurile de acum. Nu există lipsă de respect. Nu există desconsiderare. Nu există altceva decât doar respect total, deoarece iată ce facem. Uitați-vă la ceea ce facem. Uitați-vă la ce acceptați, încotro ne îndreptăm, la ce am făcut deja.
Așadar, mi-ar plăcea să fac această pauză pentru a-mi transmite cu adevărat respectul către fiecare dintre voi. Mi-aș dori să putem face asta cu voi aici, în persoană, dar o vom face doar energetic, cântecul meu de respect către voi.
(pauză, în timp ce Adamus își închide ochii)
Fie că încă sunteți azi aici, fie că v-ați îndepărtat sau ați fost dați afară, fie că doar v-ați distras, respectul meu imens, deoarece realizez cât este de dificil și de provocator.
Vă rog simțiți asta, de la sufletul meu pentru voi. Hm.
Distrageri versus Adevăr
Haideți să vorbim puțin despre distrageri. Distragerile sunt destul de obișnuite. Este foarte ușor să vă distrageți și, într-un fel, distragerile servesc unui scop. Distragerea vă permite să vă scufundați efectiv, să plecați de la o energie, să vă scufundați adânc în altă energie. Există o frumusețe în asta, când vă distrageți, hai să spunem, cu o teorie conspiraționistă, vă lăsați distrași de ea. Părăsiți ceea ce ați numi drumul vostru, călătoria voastră, calea voastră, adevărul vostru. Le părăsiți pentru că distragerea e seducătoare. E excitantă. Vă îndepărtează mintea și chiar și corpul de la greutățile căii voastre pe care voi ați ales-o. Vă permite să scăpați de toată agitația care se petrece în interiorul vostru, și se petrece multă, când luați în considerare corpul ce își leapădă anayatronul pentru ca să poată aduce efectiv înăuntru Corpul de Energie Liberă; mintea se readaptează, se redefinește acum, pe măsură ce intră conștiința adevărată, inteligența adevărată. E foarte ușor să vă distrageți pe parcurs, în special când mintea e în căutare de întrebări.
Distragerile vă pot trage în jos într-o vizuină de iepure lungă, întunecată, din care s-ar putea să nu ieșiți pentru vieți sau doar pentru câțiva ani, câteva luni, sau cât o fi. Una dintre problemele cu distragerile este că, ei bine, unul dintre lucrurile bune despre distrageri, e că inițial sunt foarte seducătoare, foarte seducătoare. Vreau să spun, vă cheamă pur și simplu, atrăgându-vă în ele. Este foarte seducător.
Distragerile vă fac să vă simțiți importanți. Există o energie în orice distragere, ceva ce nu e în adevărul vostru, în calea voastră, care vă va seduce, spunând într-un fel: “Uite cât de special ești.” Vă va amăgi. Acum, în cele din urmă nu o face și, de fapt, chiar și mie îmi plac distragerile din când în când, câtă vreme vă recăpătați, ați putea spune, înțelepciunea și scopul – nu scopul – ci înțelepciunea și dorințele voastre adevărate. Dar o distragere vă va chema, și vă va face să vă simțiți importanți și necesari și entuziasmați. Distragerii îi place să dea multă energie a entuziasmului. Vă face să vă simțiți vii din nou.
Acum, asta dispare după o vreme și se transformă într-o energie foarte monotonă, plictisitoare, extenuantă și, într-un fel, foarte solicitantă. Dar apoi, vă distrageți de la distragerile voastre într-o altă distragere și, destul de curând, aveți tot acest lanț al distragerilor. Ce se întâmplă cu adevărat pe parcurs, singura parte într-adevăr negativă, este că vă îndepărtați de adevărul vostru. Și voi vă cunoașteți adevărul. Chiar dacă poate nu sunteți capabili să-l definiți, vă cunoașteți adevărul. Adevărul vostru este călătoria, drumul vostru, cunoașterea interioară care v-a ghidat de atât de multă vreme. Acesta este adevărul vostru. Problema e că voi, de fapt, nu vă cunoașteți adevărul în mod conștient, toate detaliile mentale ale adevărului. Nu e articulat bine sau scris bine, dar e acolo. Adevărul este acolo.
Vă distrageți. Foarte ușor de făcut, foarte ușor. Vă distrageți și, când sunteți distrași, știți că sunteți în afara adevărului vostru, și faptul că știți asta, vă face să vă simțiți, ei bine, că sunteți în afara adevărului vostru, că ceva e în neregulă, că nu mai sunteți onești cu voi înșivă sau cu nimeni altcineva. Atunci începeți să purtați acea mască a falsității și vă treziți dimineața și știți: “Nu sunt în adevărul meu”. Și apoi încercați să vă găsiți adevărul dar, ei bine, vă distrageți cu altceva și e oarecum un cerc vicios care continuă, distrăgându-vă din ce în ce mai mult, depărtându-vă din ce în ce mai mult de adevărul vostru și simțindu-vă și mai prost în sinea voastră, fiindcă știți că nu sunteți în adevărul vostru. Dar apoi încercați să descoperiți care este adevărul vostru, chiar dacă știți de fapt, dar încercați să descoperiți, și încă o distragere apare pentru a vă îndepărta, pentru a spune: “Hei, avem adevăr aici”, dar chiar nu e adevărul vostru, este adevărul altcuiva, sau nu este adevărul vostru integral. Intrați în acea distragere doar pentru a descoperi că nici acela nu e adevărul.
Este ca și cum ați merge de la o fundătură la alta și apoi ajungeți atât de frustrați cu voi și spuneți: “Nu-mi voi găsi adevărul niciodată” sau “Nu există adevăr”. Spuneți: “Nu-mi cunosc drumul. Nu-mi cunosc calea”, și începeți să vă bazați pe alții, altă distragere, și destul de curând întregul concept al adevărului este distorsionat.
Haideți să încetăm toate acestea chiar acum. Adevărul a fost mereu acolo. A fost mereu acolo. Nu a plecat niciodată. Voi ați plecat, dar el nu a plecat niciodată. E chiar acolo. Și poate fi dificil de pus în cuvinte, ceea ce de fapt este în regulă. Cuvintele au tendința să limiteze. Adevărul vostru este acolo, și nu vorbesc despre adevăr ca fiind, știți, ce să mâncați și ce fel de job să aveți sau ce fel de relație.
Vorbesc despre adevărul vostru, adevărul sufletului vostru, adevărul vostru cu voi înșivă. Ați putea spune chiar că a fost un acord pe care omul l-a făcut cu sufletul la sosirea pe Pământ. Acesta este adevărul.
Nu este nici un lucru măreț, greu, filozofic. Adevărul nu este o listă cu obiceiuri și proceduri și ceva de genul ăsta. Adevărul este pur și simplu un sentiment, și adevărul se simte potrivit, și adevărul nu este poluat cu aiureli mentale. Adevărul nu se referă la faptul că sunteți sinceri sau nu. Adevărul nu e despre ce fel de job aveți sau nu. Adevărul e adevărul vostru. Sunteți voi. Este cine sunteți. Este ce a fost omul de acord să facă împreună cu sufletul. Acesta este adevărul.
Când intrați într-o distragere, ceea ce face toată lumea, apropos. Nu vă simțiți prost dacă sunteți unul din acei oameni super distrași: “Mă distrage orice”. Auziți că sună telefonul și întreaga voastră viață e distrasă. Toată lumea se lasă distrasă. Dar în cele din urmă, vreau să simțiți cum acele distrageri vă coboară în nenumărate fundături, vizuini de iepure și viduri, găuri negre și tot restul și, dintr-o dată, vă simțiți atât de depărtați de adevăr, și asta conduce la și mai multă explorare și căutare. Încetați toate astea, acum.
Adevărul a fost mereu acolo și, chiar acum, indiferent unde sunteți sau prin cât de multe distrageri ați trecut, acel adevăr cântă mai tare ca niciodată. Adevărul nu e un micuț clișeu, drăguț și dulce. Nu e o dogmă. E un sentiment, și e un sentiment foarte senzual despre voi înșivă.
Haideți să respirăm foarte profund cu asta. Distrageri.
Cât de mulți Shaumbra au fost distrași pe parcurs? Vreau să spun, am fost cu toții, ați fost cu toții, dar atât de distrași încât au plecat, ceea ce e în regulă. Nu încercăm să fim vreun grup mare. Dar cât de mulți au fost atât de distrași încât au plecat? Și apoi dacă vă uitați la ei, dacă vă uitați la viețile lor, ceea ce eu am făcut, fiindcă pentru mine ei încă sunt familie. Vreau să spun, pentru mine, ei încă sunt Sha-hom-ba-rah, din timpuri de demult. Ei încă sunt Tieniții din Atlantida. Atât de mulți dintre ei s-au distras în acești ani în care noi am fost împreună ca Crimson Circle, și au trecut de la o distragere la alta. Unii dintre ei s-au săturat de orice fel de căutare și au zis: “La naiba cu toate astea”. Alții continuă să sară de la un lucru la altul. Dar pentru mine ei încă sunt parte din Shaumbra, orice-ar fi.
Haideți să respirăm foarte profund chiar și cu distragerile ce apar și haideți să intrăm și mai adânc în adevăr.
Uneori, adevărul doare și aproape că vreți să fiți distrași. Vreau să spun, nu doare de-adevăratelea, dar uneori adevărul e dificil de înfruntat, în special când dragonul vă arată adevărul. Cu siguranță vă doriți o distragere la acel moment. Sperați să sune telefonul. Sperați să ia foc casa doar de dragul distragerii. Dar, în cele din urmă, e cu totul vorba despre adevăr, acea cunoaștere interioară a motivului pentru care sunteți de fapt aici.
Călătorind Prin Timp
M-am așezat să scriu Timpul Mașinilor și, că veni vorba, cartea e foarte reală și, de asemenea, cartea e un fel de glumă. Este foarte reală pentru că de fapt, chiar am scris-o, și nu am scris-o la modul: capitolul unu, capitolul doi, capitolul trei. Am scris poate capitolul douăzeci la un moment dat și apoi m-am întors și am scris capitolul doi. Am sărit destul, de la unul la altul, deoarece călătoream în timp și trebuia să o fac.
În total erau aproximativ 32 de capitole prevăzute în carte, dar de fapt numărul capitolelor scrise a fost doar de aproximativ 19. Sunt multe capitole neterminate, așa că le completăm chiar acum. Asta facem, și de aceea Cauldre e cumva cel păcălit, pentru că ar fi foarte dificil să se așeze și să scrie cartea în acest moment. Și știu că mulți dintre voi v-ați prins deja de asta – noi o scriem. O completăm din mers. Capitolul final nu e scris, și nu va fi un capitol final în ea. Cum ar putea fi, când e o poveste continuă a Shaumbrei, a omenirii, a acestei planete și a tot ce se petrece?
Așadar, este o lucrare în curs de desfășurare, drept urmare nu-i mai faceți zile fripte lui Cauldre că nu scrie cartea. Lăsați asta în seama mea.
LINDA: Poftim?
ADAMUS: Lăsați asta în seama mea. Îi voi face eu zile fripte că nu scrie cartea.
LINDA: Bine.
ADAMUS: Eu m-am așezat să o scriu. Am fost foarte inspirat, de fapt, de propriul meu dragon; foarte inspirat să o scriu pentru că mă îmbolnăvisem foarte, foarte, foarte tare. Era chiar înainte de Realizarea mea deplină, la sfârșitul timpului meu pe planetă. Mi-am întâlnit dragonul și, ca rezultat al întâlnirii, m-a făcut să experimentez acest lucru numit călătorie în timp.
Acum, în mod normal, cineva se poate gândi la călătoria în timp ca fiind ceva liniar; mergeți înainte și înapoi. Într-adevăr, nu e deloc așa. L-am consiliat pe prietenul meu H.G. Wells, aproximativ în anul 1893, întrucât el începea să reflecteze la cartea sa despre călătoria în timp, Mașina Timpului, și am încercat să-i explic lui H.G. referitor la călătoria în timp despre care el vroia să scrie, că era tare liniară, știți, ca și cum săriți în mașina asta, apăsați un buton și mergeți înapoi 30 de ani, mergeți înainte 100 de ani, sau cât o fi. Nu e așa. El nu a putut să o conceptualizeze suficient încât să fie capabil să o scrie în felul acela, așa că a rămas într-un cadru destul de liniar.
Când m-am așezat eu să scriu Timpul Mașinilor, am avut această experiență extraordinară de a fi… a fost ca un vis lucid. Unii dintre voi aveți din astea, vise lucide. Se întâmplă, dar nu e ca ce ați numi voi realitatea voastră cotidiană. Am avut un vis lucid și m-am trezit aproximativ în anul 2020 cu un grup de Shaumbra și a fost foarte ciudat, fiindcă eu țineam un discurs. Ha. A fost foarte ciudat să mă observ, cumva, ați spune, din fundul sălii. Țineam un discurs în fața acestui grup și, în timp ce mă priveam, eram impresionat de cât de bine mă descurcam și cât de elocvent eram și cum eram capabil să iau concepte foarte dificile și să le explic oamenilor. Am fost mândru de mine.
E totul o glumă, Linda.
Oricum, m-am trezit în mijlocul acestui grup de Shaumbra și în acest timp, cel mai important, acest timp crucial de pe planetă, un timp care a fost prezis, dar de fapt niciodată descris în detaliu, un timp despre care eu știam că e epic. Dar chiar și oamenii care stăteau acolo cu mine și mă ascultau predând, nu realizau magnitudinea acelui moment.
După care am călătorit în timp, înapoi cu doar câțiva ani, în timpul vostru cu Tobias. Trebuia să văd, ei bine, cum a evoluat grupul ăsta? De unde venea? Și l-am văzut pe Tobias lucrând cu voi toți la problemele voastre – șervețele pentru probleme – și asta m-a iritat puțin, la început. De ce lucrați la probleme? Și apoi am realizat rănile adânci pe care le aveau atât de mulți. Tobias trebuia să facă asta. Nu ne-am fi putut lansa în ce facem acum, fără un balsam calmant – ahm – de energie, deasupra unora din acele probleme. Ați acumulat așa de multe de-a lungul a multe, multe vieți, și cum am fi putut noi vreodată să facem ceea ce am văzut că făceam, în 2020, cu toate aceste probleme? Am realizat de asemenea, la acel moment, că Tobias îi convocase pe toți. El a lansat acea chemare. El a întins plasa, ca să spunem așa, pentru a-i aduce pe cei care erau pregătiți, cei care vroiau să fie aici.
M-am întors apoi în timp, până în vremea Templelor din Tien. Și, oh, chiar în timp ce călătoream, de acolo, de la sfârșitul anilor 1700, din nordul Germaniei, și m-am simțit trecând cumva printr-un vortex, sau ce era, înapoi spre Templele din Tien, am știut că nu era un loc în care voiam neapărat să mă întorc. În locul acela eram un băiețel sclav. Atunci m-am împotmolit în închisoarea mea de cristal. Dar, m-am dus înapoi. Trebuia să găsesc originile acestui grup Shaumbra.
Am călătorit în timp până în 2030, aruncând o privire, asigurându-mă că Shaumbra este în regulă. A fost interesant pentru că, știți, de fapt când am trecut pe la acel grup în 2030, eu nu eram acolo. Nu. Cei din grup lucrau cu ei înșiși, dar era același grup de Shaumbra. Eu mă pensionasem. Mai apăream din când în când, într-o vizită, ca amuzament, să răspund câtorva întrebări când și când, dar acest grup – Crimson Circle, Shaumbra – o făceau de unii singuri.
Ce făceau ei? Călătoreau în timp. Așadar, eu mă duceam la ei tocmai de la sfârșitul anilor 1700; ei, în anul 2030, călătoreau de asemenea prin timp, și ne-am întâlnit pe drum, și a fost un mare Oh-Be-Ahn. Acesta este salutul călătorilor prin timp. Un mare Oh-Be-Ahn. A fost o încântare să văd ce a învățat Shaumbra și ei făceau acum ceea ce eu numesc călătoria progresivă în timp.
M-am dus înapoi în timpurile lui Yeshua și am văzut acest grup. A fost probabil cel mai – (Adamus oftează) încerc să mă gândesc la cuvântul potrivit aici – nu cel mai trist, ci cel mai emoționant timp dintre toate, când m-am dus în urmă și am vizitat acest grup de Shaumbra în timpurile lui Yeshua. Pasiunea era la cote mari, dar mâhnirea, mâhnirea era foarte profundă. M-am dus înapoi și exista acolo într-adevăr – cum se spune – exista așa de multă pasiune, dar o lipsă reală de focalizare, de conducere. Se bucurau să se adune laolaltă, dar, ei bine, era aproape la fel ca Moise conducându-i pe evrei în deșert pentru a rătăci timp de 40 de ani; era precum: “Unde mergem?” Cam așa era Shaumbra pe vremea aceea.
A fost interesant, pentru că acel grup de Shaumbra, de pe vremea aceea, știa că aveau ceva – prețios, ceva prețios – ce unii ar numi secretele, misterele vieții, răspunsurile care sfidau vremurile, pentru că nu avea legătură cu timpul. Nu avea legătură cu anul. Era ceva atât de prețios pentru toată omenirea, pentru toate timpurile. Dar ei nu au știut ce să facă cu el. Ei nu au știut dacă să îl ascundă pentru mai târziu sau să îl scoată la iveală atunci. Știau că dacă l-ar scoate la iveală atunci, și-ar sacrifica viețile și, mai mult decât atât, s-ar pierde probabil pentru totdeauna. Ei erau pierduți, încercând să decidă ce să facă.
A fost o experiență interesantă din călătoria prin timp și probabil unul dintre cele mai lungi capitole din carte și poate, unul dintre cele mai triste pentru mine, știu că și pentru voi. “Ce facem cu asta?”
Am călătorit în timp până la ceea ce ați numi aproximativ anul 2050 și când am am atins acest punct – nu m-am fixat anume pe acel an, m-am trezit pur și simplu acolo – a fost foarte, foarte interesant, pentru că am ajuns acolo, să spunem 2050, plus minus câțiva ani, și nu era nimic acolo. Vreau să spun, nimic. Primul meu gând a fost că, probabil, mi-am efectuat greșit călătoria în timp. Nu am făcut-o cum trebuia. Am ajuns pur și simplu într-o distragere. Al doilea gând al meu a fost că Pământul nu mai exista: “Oamenii l-au distrus. Au distrus planeta Pământ. Nu mai există nimic aici”. Asta a fost puțin surprinzător, deoarece nu asta era calea pe care o anticipasem eu pentru omenire.
Și apoi,â am realizat ceva ce cred că este foarte important de realizat pentru voi toți: Nu încercați mereu să găsiți lucrurile în același loc, inclusiv pe voi înșivă.
Vă duceți să vă găsiți pe voi uneori, și nu sunteți acolo, sau nu sunteți la fel cum erați cu o zi în urmă. Nu ar trebui să fiți, pentru că vă schimbați. Evoluați. Mergeți mai departe și, dacă vă duceți în urmă – de fiecare dată când aveți o amintire sau vă gândiți în viitor sau în trecut, faceți o formă de călătorie în timp – mergeți în viitor și nu sunteți acolo; încercați să vă găsiți în felul în care v-ați găsit ieri, să vă conectați cu voi, să vă conectați cu energia voastră și nu este acolo, e doar din cauză că s-a mutat. Este diferită. E într-un loc diferit acum.
Când am atins 2050 și nu era nimic acolo, nu era vorba că Pământul se distrusese. Nu era vorba că o luasem pe un drum greșit în călătoriile mele prin timp. Era din cauză că lucrurile erau atât de diferite. Eu foloseam aceeași modalitate de perspectivă, aceiași, ați putea spune, ochelari de călătorie pe care îi folosisem înainte, și pur și simplu nu se potriveau aici. Trebuia să fac rost de ochelari de călătorie noi. Trebuia să mă uit diferit la lucruri. Trebuia să o găsesc într-un loc diferit, și iat-o acolo, 2050. Planeta nu era cum fusese înainte. Planeta trecuse printr-o mulțime de provocări și o mulțime de schimbări, dar planeta evoluase dincolo de vibrațiile și de nivelul de conștiință la care fusese chiar și în timpul primei mele vizite în 2020.
Am călătorit mult înainte și înapoi. Am trecut pe la multe întâlniri ale Shaumbrei. Am trecut pe la unele din întâlnirile voastre în ceea ce voi numiți acum Kona. Am trecut chiar și pe la mine însumi când eram Samuel Clemens, Mark Twain, și am fost încântat de umorul său și de conștiența sa și de abilitatea sa de a comunica. Un lucru pot spune despre aproape toate viețile mele trecute din epoca modernă, identitățile, că toate erau bune la comunicare. Toate erau bune la comunicare. Asta a fost important deoar-... oh, Shakespeare, totuși. Mark Twain și alți câțiva, erau mari comunicatori. Când priviți asta acum și spuneți: “Ei bine, mă întreb de ce oare?” pentru că energia este doar comunicare. Ei erau experți în utilizarea energiei. Energia comunică. Hm.
Am călătorit înainte și înapoi. Făcând asta, am avut o perioadă fascinantă, și o spun pentru că e ceva ce veți face și voi. Vă veți afla într-o stare senzuală anul acesta, care efectiv va deschide ușa adevăratei călătorii prin timp, ceea ce nu înseamnă doar a merge înapoi și înainte pe un traseu liniar de timp. Este cu mult mai mult decât atât. Veți fi capabili să percepeți lucruri, dar într-un mod diferit. Iar când o faceți, când călătoriți prin timp, în special în ceea ce numiți viitorul vostru, e necesar să vă schimbați perspectiva, felul în care vedeți și interpretați lucrurile, deoarece va fi foarte diferit. Voi veți fi foarte diferiți.
Dacă ar fi să vă întâlniți acum viitorul sine, haideți să spunem cel de peste 10 ani, și vă așteptați să călătoriți prin timp, de aici până acolo, pentru a vă întâlni, v-ați rata pe voi; ca și cum mergeți spre un colț aglomerat de stradă și știați că urma să vă întâlniți pe voi acolo, și nu s-a întâmplat. Multe alte lucruri s-au întâmplat. De fapt, viitorul vostru sine era acolo, voi doar ați folosit o perspectivă limitată în încercarea de a deveni conștienți de viitorul vostru sine. Viitorul vostru sine este atât de diferit, nu se potrivește cu ceilalți oameni, cu clădirile, cu vibrația acelui moment. Viitorul vostru sine este, ați putea spune, atât de realizat și – nu îmi plac neapărat aceste cuvinte, dar le voi spune – se află la un nivel de vibrație mai înalt. Nu, asta nu – nici măcar nu îmi place asta. Viitorul vostru sine cântă o melodie complet diferită de a tuturor celorlalți și chiar o melodie diferită de cea pe care o cântați voi acum.
Așa că, am făcut multe călătorii prin timp și m-am bucurat din plin de asta. Ne aduce înapoi în 2020, anul crucial, anul schimbărilor care au permis apoi mutarea în ceea ce numim acum 2021. Și iată-ne aici.
De Ce Vă Aflați Aici?
Pentru a începe anul, aș dori să pun o întrebare foarte simplă. Mi-aș fi dorit să fi avut un public în carne și oase aici, dar voi pune oricum întrebarea, și acea întrebare este într-adevăr destul de simplă: Așadar, de ce sunteți aici?
De ce vă aflați aici?
Mintea voastră va începe să zornăie o grămadă de răspunsuri, pur și simplu, scuturați-le afară. Haideți să trecem de asta. Acelea sunt makyo.
Vă voi întreba încă o dată: “De ce vă aflați aici? De ce vă aflați aici, pe planetă, chiar acum? De ce vă aflați aici cu Shaumbra? De ce vă aflați aici, în acest Timp al Mașinilor?” Simțiți în asta pentru o clipă.
(pauză)
Hm. În continuare, mult makyo. Încă nu ați ajuns chiar la adevăr, dar vom ajunge acolo doar într-o clipă.
Așadar, vă voi întreba a treia oară acum: “De ce vă aflați aici?”
Off! Tocmai i-am auzit pe o grămadă dintre voi, nu pe toți, dar pe mulți dintre voi spunând: “Nu știu”. Eh!
LINDA: Ups.
ADAMUS: Asta nu merge aici. Puteți spune lucruri precum: “Încă nu l-am realizat”. “Răspunsul stă să vină, dar încă nu l-am prins întru totul.” Ați putea spune lucruri precum: “Îmi dau voie să intru în trăirile senzuale ale acelui răspuns, înainte de a spune vreun cuvânt cu voce tare”, dar: “Nu știu” nu se face. “Nu știu” nu merge în Crimson Circle. Cred că nu ar trebui doar să fiți trimiși la baie, dar nu – care ar fi cea mai potrivită măsură pentru cineva care spune: “Nu știu?”
LINDA: Pedeapsa?
ADAMUS: Nu vreau să rostesc cuvântul “pedeapsă”, ci măsură.
LINDA: Trebuie să-și întoarcă scaunul și stea cu fața la perete.
ADAMUS: Ei oricum fac asta. Doamne (Adamus chicotește).
LINDA: Ei bine, nu poate fi ceva prea răutăcios.
ADAMUS: Poftim?
LINDA: Nu poate fi ceva prea răutăcios.
ADAMUS: Ei bine, nu vreau să fiu răutăcios, dar vreau să subliniez ceva. “Nu știu” nu funcționează, pentru că voi chiar știți, fir-ar să fie!
LINDA: Oh.
ADAMUS: Chiar știți. Știți totul, doar nu vreți să admiteți asta. Așa că “Nu știu” nu merge. În regulă. Mă voi gândi la o măsură adecvată pentru asta.
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Sau voi fi dispus să preiau sugestii. Asta este. Vom primi sugestii pe rețelele de socializare. Ce să facem cu cineva care spune: “Nu știu” în timpul unei întâlniri a Shaumbrei? În regulă. Și mi se aplică și mie, dacă în mod accidental îmi scapă sau Cauldre comunică greșit, transmite eronat, ce ar trebui să fac? În regulă. Așadar, ieșiți pe rețelele voastre de socializare.
Înapoi la subiect. De ce vă aflați aici? Și nu am un public în carne și oase, așa că va trebui să fac asta – cum îi spuneți voi – în mod telepatic.
LINDA: Bun. Bine.
ADAMUS: Da. Voi face asta în mod energetic. În regulă, de ce vă aflați aici? Deci, Linda, ai vrea să scrii aceste lucruri pe...
LINDA: Desigur.
ADAMUS: …ecranele voastre de privit, la modă.
LINDA: Oh, hei!
ADAMUS: Acesta este un ecran de privit drăguț (Adamus atinge ecranul iPad-ului și Linda icnește) Ce?! Ce?!
În regulă, deci Linda este pregătită să scrie unele din răspunsuri. Pur și simplu – era să spun să le strigați – însă doar proiectați-le în afară, radiați-le.
~ Pasiunea
Pasiunea. În regulă. Destul de multe “pasiuni” pe lista asta.
LINDA: Ăsta e un cuvânt pe care îl vrei scris?
ADAMUS: Daa!
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Vă aflați aici pentru pasiunea voastră. Bun răspuns.
~ Integrarea
În regulă, integrare. Stați puțin. Luați-o mai ușor. Linda poate să scrie doar atât de repede. Sunteți aici pentru pasiunea voastră. Integrarea este următoarea. Vă aflați aici ca să integrați încă multe, multe vieți, multe aspecte. Integrarea este probabil, aș spune, cel mai mare consumator de timp și energie dintre toate lucrurile prin care treceți. Voi faceți multe alte lucruri, însă integrarea este cumva rezultatul net al acestora, și există o imensă cantitate de integrare care are loc.
~ Curățarea
Următoarea este curățarea. Da, curățarea. Mulți dintre voi spuneți asta, pur și simplu să scăpați de mizerii. Trebuia să scăpați de mizerii, pentru a vă mișca mai departe. Veți fi opriți. În mod absolut veți fi opriți în călătoria voastră, oricum vreți să-i spuneți, dacă purtați după voi multe rahaturi. Și voi sunteți cei care vă opriți, dar voi fi bucuros să vă ajut doar oprindu-vă să curățați rahatul.
~ Karma
Următoarea, aud Karma. În regulă. Karma, curățarea, cam același lucru.
LINDA: Karma?
ADAMUS: Karma, da. Cu “C”.
(ușoară pauză)
LINDA: Karma cu “C”?
ADAMUS: Glumesc, dragă Linda.
LINDA: Oh!
ADAMUS: Doar încerc să te distrag – tot vorbind azi despre distrageri. Deci, avem karma. Nu sunt un mare suporter al karmei, pentru că este o vătămare autoimpusă. Voi nu trebuie s-o cărați după voi, dar în regulă, karma. Sunteți aici să dați drumul karmei voastre, însă noi nu suntem într-adevăr o organizație bazată pe karmă. Da. Suntem într-un fel liberi de karmă, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Nu trebuie să aveți karmă decât dacă doriți, și dacă o vreți, minunat. O puteți avea.
~ Realizarea
Ce altceva? Aud: Realizarea. Ei bine, asta este un mare dăă! Vă aflați aici pentru Realizarea voastră.
Știți, vreau să vă reamintesc tuturor că Realizarea nu este un scop. Realizarea este o permitere. Asta este. Nu ajungeți la Realizare. Doar vă permiteți Realizarea. Ea este deja acolo.
Am descoperit asta din nou în călătoriile prin timp. Unul dintre lucrurile cele mai frumoase, cele mai amuzante, a fost să vă intervievez pe atât de mulți dintre voi în jurul anului, cred că am venit cam prin 2027, așa cred că era. Am făcut o întreagă serie de interviuri. După ce cumva m-am semi-pensionat din Crimson Circle, m-am întors și am făcut interviuri și în interviuri a fost uimitor numărul acelora dintre voi care erau Maeștri realizați și care au spus: “Asta a fost prostesc. Am tot continuat să încerc să ‘fac’ Realizarea. Am continuat să încerc să-mi forțez Realizarea sau să lucrez la ea, și abia când în sfârșit am renunțat la ea, am realizat că deja eram realizat”.
Nu-i așa că e amuzant? Vreau să spun, în mare, trebuie să renunțați la ea sau s-o permiteți, dar trebuie să încetați s-o mai vedeți ca pe un țel către ceva și doar să realizați că este mereu acolo. Tânjea doar să iasă la suprafață. Tânjea să fie aici, dar voi sunteți atât de distrași și obsedați, v-a luat ceva până când, în final, ați spus: “La naiba cu toate”.
Bine, ce altceva mai avem acolo, pe care-l aud?
~ A-i Ajuta pe Alții
Aha, în regulă. Cum numiți asta? Pentru că o aud din mai multe surse: “A ajuta alți oameni”, presupun că este cel mai bun mod de a o spune. Da (Adamus oftează), ei bine, știți voi, asta e o imensă distragere, într-un fel, deoarece lucrul amuzant e că voi o faceți oricum, fără a trebui s-o puneți drept unul din lucrurile de pe lista voastră, fără a fi nevoie să spuneți: “Asta vine din pasiunea mea. De asta mă aflu aici – să ajut omenirea”. Dar o faceți oricum. Așa că, dacă este un “oricum”, de ce să-l mai puneți pe listă? Dar îl vom păstra. Aud ce spuneți. Da, pentru că mult din ceea ce faceți acum îi ajută pe alții, dar n-o faceți ca să-i ajutați pe alții. Asta este într-adevăr o mare distragere și într-adevăr o mare capcană.
Și știu că unii dintre voi, ei bine, voi vreți să mențineți această parte a voastră de făcător-de-bine. Voi faceți bine, dacă aveți grijă de voi. Însă aveți acest sentiment că pur și simplu trebuie să vă îngrijiți de toți și de de toate, și să vă îngrijorați pentru toți și toate și apoi, dacă mai aveți vreo energie rămasă la finalul zilei, să încercați să aveți grijă de voi. Nu funcționează prea bine. Așadar, a-i ajuta pe alții, în ordine, este pe listă.
Ce altceva? Ce altceva mai aud acolo?
~ Dragonul
Dragonul. În regulă, dragonul, asta e bună. Vă aflați aici datorită dragonului vostru. Nu e ăsta un adevăr? Hă! Dragonul este așa o parte esențială a ceea ce faceți, pentru că va intra și va găsi orice are nevoie de integrare, orice are nevoie de curățare, orice are nevoie de reechilibrare, aruncându-le afară. El va găsi orice nu este în adevăr referitor la voi, așa încât să poată fi eliberat. Să poată fi eliberat. Deci, da, vă aflați aici pentru dragon.
Sunt multe altele pe care le aud, dar acestea cumva le acoperă pe cele principale. Da, lucruri precum: “Mă aflu aici ca să mă descopăr pe mine însumi”. “Sunt aici pentru sufletul meu.” Toate acestea sunt lucruri bune. Oh, asta îmi place: “Mă aflu aici să învăț Fizica lui Adamus”. O vom pune pe asta pe listă (Adamus chicotește). Știți, chiar pentru asta mă aflu eu aici, doar ca să împărtășesc cu voi ceea ce deja știți, fizica realității. Să învăț Fizica lui Adamus, și poți să-l subliniezi pe Adamus aici, Linda.
LINDA: Oh! S-a dus (ecranul computerului iese din programul ei de scriere).
ADAMUS: Oh.
LINDA: Oh, nu! Oh, nu!
ADAMUS: (chicotind) Ajutor, adu-mă înapoi!
LINDA: Oh, nu! A plecat!
ADAMUS: E în ordine, pentru că noi am terminat cu asta (Linda oftează). Am terminat cu asta, așa că efectiv poți să pui aia deoparte.
LINDA: În regulă.
ADAMUS: De ce vă aflați aici? O întrebare așa de bună de pus, în timp ce începem anul 2021, și toate aceste răspunsuri sunt corecte, și există multe, multe, multe, multe răspunsuri în plus, care ar putea fi puse acolo. Însă acum, aș vrea să ne scufundăm adânc în motivul pentru care vă aflați aici.
Vom pune niște muzică și acesta este primul merabh din cele două merabh-uri ale zilei. Vreau doar să vă înștiințez, în caz că aveți nevoie la toaletă, că acesta nu va fi unul scurt (Linda chicotește). Acest prim merabh va fi, dar haideți să punem acea muzică și să intrăm în acea conștiință gen merabh.
(începe muzica)
Merabh – De Ce Vă Aflați Aici?
De ce vă aflați aici?
Vedeți, toate acele răspunsuri erau corecte. Vă aflați aici să integrați. Vă aflați aici pentru Realizare. Vă aflați aici pentru multă curățare. Și unii dintre voi spun lucruri de genul: “Mă aflu aici să învăț să mă iubesc pe mine însumi”. Da. Da.
Dar, știți, de fapt, nu l-am inclus pe ăsta pe listă – “Mă aflu aici pentru a învăța să mă iubesc pe mine însumi” – deoarece cred, ca rezultat a ceea ce vom face aici astăzi, nu există a învăța cum să te iubești pe tine însuți. Când vă amintiți de ce vă aflați cu adevărat aici, cum se leagă toate acestea, vă veți iubi pe voi înșivă; vă veți privi într-un mod cu totul diferit și vă veți iubi pe voi pentru toate prin câte ați trecut.
Așadar, haideți să respirăm profund și să mergem adânc, adânc. Sunt multe răspunsuri bune acolo, dar există și altceva.
Există altceva acolo înăuntru.
De ce vă aflați aici? Vă voi cere să simțiți în asta, ca o a doua experiență a noastră cu adevărata senzualitate, adevăratele sentimente.
De ce vă aflați aici?
(pauză)
A început cu mult timp în urmă. V-am spus că am călătorit prin timp, până înapoi în Templele din Tien.
Am călătorit prin timp în vremurile lui Isus. Asta a fost dificil. Asta a fost dificil.
Am călătorit prin timp destul de mult în ceea ce voi ați numi Cruciadele, cu Cavalerii Templieri. Atât de mulți dintre voi ați venit din rândurile lor. Sunt surprins că nu există mai multe discuții printre voi, nu doar despre Cavalerii Templieri, dar și despre unele dintre celelalte organizații sacre.
Știți, ceea ce păstrați pe vremea lui Isus erau adevăratele secrete, adevăratele mistere. Ați putea spune că era aproape ca și când voi țineați potirul, cupa care era adevărul pur.
Apăruse de la esenieni. Ei l-au purtat pentru mult timp. Esenienii l-au purtat literalmente tot drumul, pe tot parcursul, începând din Atlantida. Vorbesc dintr-o perspectivă a călătoriei prin timp. Ei l-au purtat.
Esenienii, ei au venit în zona pe care acum o cunoașteți ca fiind Egipt, țara piramidelor. Ei au venit din subteran. Au populat acea regiune, care este cunoscută acum drept Egipt și Israel, Iordania, acele zone.
Și ați posedat acest mare mister cu privire la viață, la adevărata divinitate. Dar cred că exista îngrijorarea că oamenii nu erau chiar pregătiți pentru ea. Nu oamenii la nivel individual, ci guvernele și bisericile, templele. Nu erau pregătite pentru ea.
Așadar, acea formulă divină, ea a continuat sa fie purtată de Cavalerii Templieri. Oh, nu era vorba doar despre cavaleri protejând pelerinii care mergeau în Israel. Ei au făcut asta, dar a existat un motiv pentru care au făcut asta. Totul a avut de-a face cu acel potir sacru din interior.
De ce sunteți aici chiar acum, în 2021? Atât de mult din asta se referă la momentul de atunci, din urmă. Am călătorit în timp și v-am văzut. V-am văzut ca fiind esenienii, ca fiind cavalerii.
V-am văzut doar cu câteva vieți în urmă când pur și simplu ați renunțat la tot. Ați plecat singuri, de capul vostru. Pur și simplu vă ajunsese.
Ați fost dezgustați de ceea ce făcuseră bisericile, deoarece ele reprezentau omenirea și conștiința umană și priviți cum au luat ce era atât de frumos – învățăturile lui Yeshua, frumoasa viață a lui Yeshua – le-au folosit ca să facă bani. Le-au politizat. Le-au folosit pentru a controla. Le-au folosit pentru suplicii și războaie. Totul era contrar acelor minunate învățături despre care era vorba.
Da, învățăturile erau despre iubire, dar erau despre mai mult decât atât. Vă rog să vă amintiți acum.
Vă rog să vă amintiți de ce sunteți aici...
De ce ați îndurat când alții au renunțat, de ce v-ați păstrat adevărul chiar dacă nu știați exact ce este. Nu-l puteați defini, scrie sau exprima cu voce tare.
De ce ați continuat, de ce ați reușit să treceți prin 2020.
Acum sunteți în 2021. De ce sunteți aici?
Despre ce era vorba?
Mergând înapoi până la Templele din Tien, și apoi cu esenienii. Mulți dintre voi v-ați împrăștiat după aceea și ați mers în toate colțurile diferite ale lumii, ați luat identități diferite. Unii dintre voi ajungând foarte, foarte distrași. Unii, așa cum am spus, au făcut parte din Cavalerii Templieri.
Ceea ce ați citit despre Cavalerii Templieri, eh, este poate aproximativ 20 la sută din ce erau ei cu adevărat. Nu vreau să mă concentrez prea mult pe asta, dar pentru unii dintre voi este o piesă atât de importantă din puzzle – păstrarea purității mesajelor, a motivului pentru care sunteți aici, a motivului pentru care ați trece prin toate aceste vieți, toate aceste greutăți; motivul pentru care uneori vi s-a părut aproape insuportabil, dar totuși ați reușit.
De ce sunteți aici în acest Timp al Mașinilor?
În timpul Realizării, de sunteți aici?
Simțiți în asta pentru un moment. S-ar putea să nu fie cuvinte. Ar putea fi doar o simțire senzuală, dar de ce sunteți aici?
(pauză lungă)
Haideți să respirăm foarte profund cu asta și lăsați-mă să vă explic, dacă vreți.
(muzica se sfârșește)
Haideți să oprim muzica pentru un moment și pur și simplu să respirăm.
De Ce Sunteți Aici
De ce sunteți aici?
Ei bine, există o mulțime de motive. Vreau să spun, există o mulțime de motive și toate sunt în adevărul vostru. Dar există în special un motiv, și l-am realizat când călătoream prin timp. Un motiv care s-a remarcat cu adevărat printre toate celelalte motive și lăsați-mă să-l explic.
Vă voi cere să simțiți în asta, mai degrabă decât doar să vă gândiți la asta. Simțiți cu adevărat în asta. Simțiți în călătoria voastră și cum se raportează ea la toate astea.
Încă de pe vremea când voi, sau orice ființă cu suflet, încă de pe vremea Zidului de Foc, din acel moment înainte, toată existența în întreaga creație a funcționat într-un sistem al dualității, de atunci încoace.
Încă din vremurile de început, a existat lumină, întuneric, masculin, feminin, bine, rău, sus, jos. Totul se bazează pe doi – yin, yang. Totul, nu doar pe această planetă umană, ci în întreaga creație.
Nu este interesant faptul că până și codul softurilor, până acum, a fost zero, unu? Dualitate. Acum, codificarea softurilor va trece – există câteva care sunt puțin diferite, dar, în esență, totul este zero, unu – va trece dincolo de asta destul de curând, și acolo intră cu adevărat în joc informatica cuantică. Dar să nu deviez sau să distrag atenția. Totul s-a bazat pe dualitate.
A existat un Shoud, cu ani și ani în urmă, și poate că acesta ar trebui să fie scos din arhive și prezentat. Cu ani în urmă, Tobias a vorbit despre cele patru bile de sticlă. Era o bilă albă, era o bilă neagră și era o bilă gri. (Din Seria Creatorului Lecția 5, 9 decembrie 2000.)
Acum, există cu adevărat doar alb și negru, luând în considerare toate lucrurile, cu adevărat doar alb și negru, la fel cum există în toată creația, doar yin și yang. A existat o altă bilă pe care o numim gri pentru că mergea încolo și încoace. Adera la negru când negrul era la conducere. Adera la alb când albul câștiga, și mergea înainte și înapoi și crea întotdeauna, nu un echilibru, ci de fapt un dezechilibru al energiilor, dar care de fapt menținea energiile în mișcare. Dar acest gri fluctua înainte și înapoi.
Bila gri era pur și simplu un aspect al bilei albe și un aspect al bilei negre. Asta e tot ce era. Și așa a fost totul de când ne putem reaminti povestea. Aveați negrul și aveați albul și apoi aveați un aspect gri care se deplasa înainte și înapoi, dar era încă inclus în dualitate, în doi.
Apoi, pe parcurs, apare o bilă de sticlă transparentă și îi zguduie pe toți. Nu le place. Negrul și albul, nici unuia nu-i place. Amândoi încearcă să alinieze acea bilă transparentă la calea lor, dar bila transparentă nu merge spre negru sau spre alb. Și în timp ce se întâmplau toate astea, bila neagră și bila albă, într-un fel, s-au unit. Dar vedeți, amândouă erau ticăloase, dar au încercat să se unească și au spus: “Hei, hai să ne unim forțele. Hai să mergem în unitate. Să mergem în unitate pentru a depăși această nouă amenințare de la bila transparentă”.
Acum, ambele părți știau că, chiar dacă încercau să se unească laolaltă în unitate, asta nu s-ar putea întâmpla niciodată, pentru că una ar păcăli-o pe cealaltă. Lumina ar păcăli întunericul, întunericul ar păcăli lumina și ele s-ar întoarce imediat acolo unde erau înainte, la a fi două bile de sticlă, în dualitate. Dar se temeau de acest alt element, de această bilă transparentă. Era divinitatea. Era inteligența dincolo de inteligență care a fost cunoscută vreodată înainte. Și era ceea ce a fost purtat în potir de către esenieni și scos la iveală. De aceea sunteți voi aici.
Este timpul pentru această planetă și pentru atât de multe locuri din creație să treacă dincolo de dualitate. Nimeni nu știe cum s-o facă sau nimeni nu crede că știe cum s-o facă. Majoritatea acceptă dualitatea pentru ceea ce este – “Pur și simplu este. Ai yin-ul tău și yang-ul tău. Ai urcușuri și coborâșuri. Totul este dualitate”.
Dar exista un grup de demult, un grup foarte mare la un moment dat, care a spus: “Va veni un moment pe planetă când vom trece dincolo de dualitate. Și când o vom face, când vom începe să ajungem la asta, când o vom face mai întâi în viețile noastre – fără s-o impunem pe planetă – ci când noi devenim dovada că această bilă transparentă poate intra, că această divinitate poate intra în dualitate, acea lumină care este proiectată de acolo va schimba cursul creației. Nu va mai avea nevoie să funcționeze în dualitate”.
Asta se întâmplă chiar acum și de aceea sunteți aici. Acesta a fost angajamentul.
Trebuia să o faceți prin voi înșivă. Nu puteați s-o faceți încercând doar să-i învățați pe alții. Trebuia să treceți prin asta în propria voastră experiență. Trebuia să vă asumați lucruri care nu erau ale voastre.
Trebuia să jucați rolul bilei albe, crezând că este mai bună decât cea întunecată, și trebuia să preluați rolul bilei întunecate care ținea tot rahatul pe care bila albă îl arunca afară și trebuia să credeți că bila neagră era răul și bila albă era binele, și că albul era slab și negrul era puternic și tot restul acestor lucruri. Și ați preluat toate astea în voi. Ați preluat lucruri care nu erau ale voastre, care erau ale omenirii, care erau ale familiei voastre, care erau ale tuturor celorlalți. Le-ați preluat asupra voastră. Le-ați procesat în interiorul vostru. Ați plâns în interiorul vostru pentru asta. Ați agonizat, v-ați pierdut adânc, adânc, adânc în asta. Ați ajuns atât de distrași pentru că v-ați cufundat atât de adânc. Și ați făcut-o pentru că, ei bine, de asta sunteți aici. Ați făcut-o pentru că știați că va veni un timp pe această planetă și un timp pentru voi înșivă să treceți dincolo de dualitate.
Știați că planeta ar trebui să treacă prin lucruri precum războaie și ceea ce ați văzut anul trecut cu coronavirusul și tot restul. Știați că trebuia să treacă prin asta și ați văzut în cele câteva zile pe care le-am avut din acest an, până acum, această instigare la revoltă, indiferent dacă este fizică sau pur și simplu verbală sau este psihică, dar o instigare la revoltă atât de către bila neagră, cât și de către bila albă, pentru că ele văd divinitatea voastră, claritatea voastră ca intruzivă, ca inamicul.
Veți vedea această creștere a agitației, a instigării la revoltă și distrageri uriașe, distrageri uriașe pe planetă, deoarece întunericul vrea să rămână întunecat și lumina vrea să rămână curată și amândouă sunt îndreptățite în felul lor. Dar e timpul să punem capăt dualității, nu doar pe această planetă, ci în întreaga creație. Și-a servit scopul.
A fost un – nu vreau să spun joc – dar a fost o experiență a energiei, a sufletului, a sufletului vostru și acum e timpul să treceți dincolo de asta. Și este la fel de ușor ca a respira profund și a fi conștienți de ceea ce se întâmplă și a o permite, și a nu vă lăsa distrași.
De aceea sunteți aici.
Ați ales cu foarte, foarte, foarte, foarte mult timp în urmă să fiți aici în acest moment. Nu pentru a ajunge la unitate, ci pentru a ajunge la Și, la multe.
V-ați dori cu adevărat să treceți de la dualitate, știți voi, de la doi, la unul? Nu. Adevărata dorință a divinității este de a fi Tot Ceea ce Este. "Eu Sunt Cel Ce Sunt." Asta se întâmplă acum.
Se știa în trecut, chiar și pe vremea Templelor din Tien, că va veni un timp când un grup de pe Pământ va face asta, în liniște, cu experiențe foarte personale și profunde – nu o experiență colectivă; experiențe foarte personale – dar că va exista un grup care a trecut prin asta, care era aici pentru a permite acelei divinități să intre, și acum este momentul.
Intrăm în 2021. Am trecut prin schimbări. Uitați-vă la tot, tot ce s-a întâmplat pentru voi chiar înainte de asta – închiderea Ordinului, dezmembrarea familiilor angelice, tot ce s-a întâmplat, schimbările care au avut loc pe Pământ și acum este timpul și de aceea sunteți voi aici. Nu o faceți pentru planetă, dar priviți la ce se va întâmpla.
O faceți pentru voi. Dar pe măsură ce radianța voastră iese din dualitate spre Și, simțiți cum ea strălucește pur și simplu asupra Pământului.
De aceea sunteți aici.
Și de asemenea, toate celelalte motive, desigur – Realizarea, a vă iubi pe voi, a face o călătorie în jurul lumii – toate acele lucruri. “Da” tuturor acestora. Dar voi sunteți aici chiar acum, ca să putem pune dualitatea în urma noastră. Adică, va fi în continuare acolo când vreți să vă jucați cu ea, dar ne deschidem către Și.
Merabhul de Bun Venit Înapoi
Aș vrea puțină muzică acum în timp ce intrăm în al doilea merabh al zilei. Haideți să avem muzica și lumina potrivită.
(începe muzica)
Știți, lucrul amuzant este că voi știați toate astea. Pur și simplu faceți acel lucru, vă lăsați distrași. Vă prefaceți că nu știți. Ehh, dacă simțiți într-adevăr în asta cu simțirea voastră senzuală, asta a fost de mult așteptată.
Nu înseamnă că dualitatea este rea, era un mod de a trăi. Era un mod de a trăi, dar acum cineva trebuie să meargă dincolo.
Știți, ceilalți, sunt atât de implicați în dualitate. O apără. Ei cred în ea atât de puternic. Le e frică să meargă mai departe. Cineva trebuia s-o facă. A trebuit să dezmembrăm toate familiile angelice. A trebuit să schimbăm și să modificăm atât de multe lucruri, iar acum sincronizarea este perfectă.
Așadar, când am aterizat într-una dintre călătoriile mele din Timpul Mașinilor, am aterizat în 2021, nu am ajuns acolo imediat. Am aterizat în 2021 și am văzut ce se întâmpla cu Shaumbra. Încă nu afectase lumea. Aveau să treacă ani înainte ca asta să se întâmple, dar am văzut acea deplasare din dualitate în marele Și. Nu aveți nevoie doar de yin și yang. Există yong și gong și wong și dong și fong și song și există toate acestea. Nu doar yin și yang.
Într-un fel, este inconfortabil să ieși dintr-un sistem de operare vechi, dar cineva trebuie s-o facă. Asta era purtat în potir. Acesta era cântecul esenienilor. A fost nevoie de câteva mii de ani pentru a ajunge aici, dar asta este. Acesta este momentul real.
Totuși, ce aș vrea să fac în acest merabh, de fapt, alăturați-vă mie totuși, pentru că, știți, stăm azi aici, nu știu cât de mulți sunt în acest Shoud chiar acum. Nu știu – am spus cumva: “Nu știu?” (Lindei i se taie răsuflarea) Pedepsiți-mă, vă rog (ei chicotesc). Nu, trebuie să termin – vom face pedeapsa după aceea.
Încă nu am calculat câți sunt exact, în acest Shoud, câți îl vor urmări mai târziu. Încă nu am simțit complet energiile, pentru că sunt atât de preocupat de ceea ce fac aici cu voi. Dar aș spune că pe parcurs am pierdut aproximativ 98,35 la sută din cei cu care am început.
Și vreau să spun, de pe vremea esenienilor, de pe vremea lui Yeshua. Am pierdut destul de mulți chiar și după ce a intrat Tobias. Unii au intrat și au ieșit. Am pierdut foarte mulți când am intrat eu. Cred că nu au putut suporta măreția sau ceva de genul. În regulă, nu puteau suporta umorul meu și Cauldre spune că probabil e vorba de respirația mea, dar am pierdut foarte mulți.
S-au distras. Ușor de făcut. Atât de ușor de făcut.
Haideți să-i aducem. Adică, nu să-i tragem de gulerele cămășii, ci haideți să-i aducem. Haideți să-i anunțăm că noi suntem aici.
Să-i anunțăm că, da, chiar și voi v-ați distras uneori, dar sunteți aici, chiar acum.
Haideți să respirăm profund și să intrăm în Și-ul timpului.
Haideți să ne întoarcem la acele vremuri ale lui Yeshua când vă adunați și încet, încet, adunările deveneau din ce în ce mai restrânse. Riscul era mare. Era periculos, așa că pur și simplu, unii au încetat să mai apară. Alții erau ceea ce aș numi căutători de bogății spirituale. Ei voiau să li se predea toate răspunsurile pe o tavă, o tavă care venea din exterior și au plecat când nu le-ați dat acea tavă cu răspunsurile.
Mulți au plecat pe parcurs.
Unii s-au implicat profund în biserici, deoarece inițial, ceea ce ați numi bisericile inițiale, în special biserica creștină, încă au continuat tradiția esenienilor și a lui Yeshua. Abia aproximativ după anul 380 d.Hr. au început să devină extrem de distorsionate, denaturate.
Unii s-au lăsat distrași în biserici. Unii s-au lăsat distrași pur și simplu deoarece au simțit că această frumusețe, acest mister ar trebui să fie, ei bine, presupun, predicat oamenilor, predat oamenilor – cu alte cuvinte, să iasă și să evanghelizeze – și, a se evangheliza ceva din asta, a fost mereu împotriva căilor, pentru că nu puteți să ieșiți și să le predați. Nu. Puteți doar să așteptați ca ei să vină la voi. Și când o fac, le puteți arăta, în cele din urmă, ce se află în acest potir.
Atât de mulți s-au distras cu atât de multe lucruri diferite – iubire, bogății și averi. Ei s-au lăsat distrași de conspirații. Țț, țț, țț! Conspirațiile sunt într-un fel distractive, dar cu siguranță reprezintă o fundătură. Categoric.
Haideți să ne întoarcem și să-i anunțăm, pentru că ei întotdeauna au fost familie. Întotdeauna au făcut parte din asta. Chiar și când au hoinărit departe, chiar când au plecat furioși, să-i anunțăm că suntem aici. Să-i anunțăm că sunt bineveniți înapoi.
Fără judecăți, fără prelegeri, doar cu zâmbete și îmbrățișări.
Oh, sunt atât de mulți dintre ei acolo.
Știți, de fapt, într-un fel, ei își doreau asta de multă vreme. Își doreau să știe că este timpul să se întoarcă.
Doar voiau să știe că voi ați reușit, că este real, și că suntem pregătiți acum pentru ca fizica acestei planete și chiar întregul cosmos fizic și dincolo de acesta, să treacă dincolo de dualitate. Cum se întâmplă asta? Ei bine, se întâmplă când divinitatea este cu adevărat integrată.
Haideți să respirăm profund și să urăm bun venit înapoi…
Tuturor celor care s-au lăsat distrași.
Tuturor celor care s-au simțit respinși.
Tuturor celor care s-au simțit superiori, și tuturor celor care au uitat de adevăr.
Tuturor celor care s-au simțit trădați.
Tuturor celor care au vrut răspunsurile mult mai repede.
Tuturor celor care s-au săturat să aștepte ca omenirea sau conștiința să-i ajungă din urmă, pentru toți cei care nu au avut răbdarea să aștepte până când momentul a fost potrivit.
Tuturor celor care au devenit prea filozofici.
Tuturor celor care voiau gloria pentru ei, mai degrabă decît să fie în serviciul altora.
Tuturor celor care au încercat să caute puterea înăuntrul acestui adevăr.
Tuturor celor care au fost torturați și ridiculizați pentru credințele lor.
Bine ați venit înapoi.
Vă spun fiecăruia dintre voi care vă întoarceți, cu toții am devenit distrași, inclusiv eu.
Cu toții am fost aroganți uneori, în special eu.
Cu toții am fost în extremă îndoială de sine.
Bine ați revenit, voi esenieni, voi cavaleri, voi preoți și călugărițe.
Bine ați revenit, voi păsări solitare.
Bine ați revenit, voi filozofi și voi gânditori.
Bine ați revenit la acest grup pe care l-ați cunoscut odinioară ca Sha-hom-ba-rah.
Noi suntem aici, astăzi.
Este anul 2021, și vom trece dincolo de dualitate.
Vom vedea în ce constă această experiență. O vom face în noi și apoi vom permite acelei radianțe să iasă în afară ca un mare potențial pentru întreaga creație.
Haideți să respirăm foarte profund în merabhul nostru de bun venit înapoi.
Respirație foarte profundă.
Așadar, de ce sunteți aici?
Există o mulțime de răspunsuri la asta, dar răspunsul pentru astăzi: Este timpul să trecem dincolo de dualitate.
A fost unul dintre mistere, a fost una dintre dorințele timpurii. Va veni un moment în care vom merge dincolo de întuneric și lumină, nu înapoi în unitate, ci în marele Și.
Haideți să respirăm foarte profund, dragi Shaumbra, și tot timpul, să simțim reverberația de acum, în întreaga creație. Simțiți ce facem chiar acum. Oh, și nu o faceți pentru toată creația, dar veți influența întreaga creație.
Și tot timpul amintiți-vă că, bineînțeles, totul este în regulă în întreaga creație.
Vă mulțumesc, dragi Shaumbra, și bine ați revenit.
Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Ana-Maria Labo, Cristina Dobrescu, Florența Cuculeac
Revizuire: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi