Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Deci, bun venit, dragi Shaumbra. Bun venit, tuturor celor de aici. Bun venit, tuturor celor din online.

Iată-ne aici în 2024. 2024 – voi face câteva predicții în avans. Va fi cel mai important an din toate timpurile. E foarte ușor de spus, fiecare an devine un pic mai important, dar anul acesta va fi foarte important – foarte important – și vreau să fiți pregătiți pentru el. Lumea va fi un loc de trăit, mai nebunesc decât oricând. Veți avea forțe care vor veni spre voi din toate părțile. Din toate părțile. Va fi foarte ușor să fiți prinși în dramă, în energiile blocate, în furie, în schimbări și transformări.

Oh, e o planetă minunată, cu oameni minunați, însă ei trec prin foarte multe acum. Voi, omenirea, sunteți pe drumul cel bun spre următoarea specie umană, o evoluție care are loc cu o viteză ce taie respirația.

Azi vom vorbi despre cum planeta merge într-o direcție, iar voi, sperăm, veți merge într-o direcție puțin diferită și, nu-i atât de dificil. Chiar nu e atât de dificil. E nevoie de ceva permitere, ceva respirație și de alte câteva lucruri despre care vom discuta azi, dar acum, haideți să respirăm profund în 2024. Mă bucur că ați reușit. Mă bucur că sunteți aici.

Știți, avem câțiva la Clubul Maeștrilor Ascensionați, și câțiva care n-au ajuns chiar atât de departe, regretând cumva că n-au rămas. Shaumbra care n-au rămas. Ei regretă că nu sunt aici, în aceste scaune, că nu fac parte din acest grup. Și, da, e nebunie curată uneori, și vă întrebați dacă puteți face față. Dar, credeți-i pe ei, care spun, oh, chiar și-ar fi dorit să fi fost aici, să fi rămas și să fi participat la ceea ce vom face.

2024, Anul Dragonului. Asta ar trebui pe loc să vă spună ceva. Vreau să spun, asta e pentru planetă. Nu e vorba de dragonul vostru. Voi ați avut propriul dragon cu care ați avut de-a face și, să sperăm, ați descoperit că acel dragon, acel dragon frumos, de fapt, nu e aici ca să vă sfâșie. E aici să vă servească. E aici să aducă la suprafață vechile mizerii. Da, și sunt straturi peste straturi, dar e aici ca să vă ajute și se poate transforma în cel mai bun prieten al vostru. De fapt, pentru adevăratul Merlin – adevăratul Merlin – dragonul e ca și cățelușul lui, e cu el tot timpul, cu ea tot timpul. Dragonul e un lucru minunat. Așadar, este Anul Dragonului în calendarul chinezesc.

Pentru planetă, îl voi numi, de asemenea, anul AI, anul inteligenței artificiale.

Știți, inteligența artificială are o istorie oarecum interesantă. Oh, există cam de când există computerele, știți, în epoca voastră modernă de 50, 60, 70 de ani. Și la început, inteligența artificială a fost considerată cumva o glumă SF, o glumă adevărată. Au fost unii care au studiat-o, au lucrat la ea, au făcut cercetări, dar au fost considerați cumva lipsiți de importanță în mediul academic, crezându-se că aceștia sunt o grămadă de ciudați care vorbesc despre inteligență artificială, roboți și aceste computere cu capacități super, super, super-normale. S-a considerat a fi un fel de glumă. În ultimii, cât, 10, 15 ani a fost foarte dificil pentru cercetători să obțină finanțare pentru proiectele lor legate de AI. S-a crezut că e un fel de vis. De-abia în ultimii doi ani au început să realizeze că nu e chiar o glumă. E foarte reală și, în special, pe măsură ce Legea lui Moore – această lege care spune că viteza de calcul se va dubla în fiecare an, de fapt, e vorba de 18 luni; prețul va scădea la jumătate în fiecare an – pe măsură ce au apărut toate acestea, ei au început să realizeze: "Stați așa, chiar e ceva acolo".

În urmă cu aproximativ un an, un an și un pic, a apărut acest fenomen nou, ChatGPT. Probabil ați auzit despre el. Probabil ați comunicat cu el: "ChatGPT, spune-mi cât de minunat sunt" (Adamus chicotește), și v-ați jucat puțin cu el. Știu că o mulțime de Shaumbra au făcut asta. E fascinant. Nimeni – aproape nimeni – nu a prezis că acest tip de inteligență artificială va fi disponibilă aici, acum. Vorbeau poate de cinci ani, zece ani în viitor și, dintr-odată, cu un an și un pic în urmă, a apărut și, într-o perioadă foarte scurtă de timp, are 100 de milioane de abonați, adică în decurs de câteva luni. Fără precedent. Am intrat acum oficial în era AI, în anul AI pentru planetă. Da, există de ceva mai mult timp, dar acum e momentul în care se instalează cu adevărat. De aici încolo veți auzi de AI până la saturație, tot timpul.

Cauldre a scris un articol despre acest subiect, vorbind despre felul cum AI va fi prezentă în toate. Așa cum noi putem spune acum că aceasta este o transmisie pe internet îmbunătățită de inteligența artificială. Nu este chiar AI, dar am putea spune asta. Însă o veți găsi peste tot. Lucrul pe care-l ține Crash în mâini chiar acum. Ce este acela? O cameră de filmat? E o cutie mică? E...

CRASH: Totul.

ADAMUS: E totul, iar el ține asta în mână. A renunțat la un aparat de fotografiat grozav și scump pentru acest mic lucru care, nu numai că face fotografii, dar redă muzică și comunică instantaneu cu oricine din întreaga lume și face orice altceva între timp.

Așadar, pentru această planetă, anul inteligenței artificiale, probabil cea mai mare tendință dintre toate. Vom vorbi puțin mai mult despre asta în ProGnost, dar este peste tot, în toate. Și e un lucru bun. Planeta avansează într-un ritm foarte rapid. Va fi dificil pentru unii să țină pasul cu asta. În ce privește articolul lui Cauldre din revista Shaumbra, nu vă lăsați distrași de oglinzile strălucitoare, de fluierele și clopoțeii despre AI. Nu e doar în produsele pe care le veți cumpăra – sau despre care se spune că-i vorba de AI. Ce se întâmplă cu AI chiar acum, la cele mai profunde niveluri, la cele mai profunde niveluri din întreaga lume, e că guvernele, companiile, toată lumea are o schimbare bruscă de focalizare.

Să spunem că sunteți înainte de octombrie 2022, înainte de ChatGPT. Inteligența artificială progresa, companiile vorbeau cumva despre ea. Erau discuții la cafea între colegi: "Hei, chiar trebuie să ne uităm la chestia asta cu AI și poate s-o încorporăm". Când a apărut ChatGPT, brusc, foarte multe corporații, guverne, organizații s-au oprit, l-au luat în considerare și au spus: "Trebuie să ne ocupăm de asta acum, chiar acum", pentru că e o piață competitivă. Trebuie să dispui de inteligență artificială pentru a-ți înțelege rapid clientul, pentru a dezvolta noi produse, pentru a concura cu ceilalți. Dacă nu ești implicat în inteligența artificială, practic, ești exclus, din atât de multe industrii diferite.

De fapt, am anunțat Crimson Circle acum aproape patru ani. Le-am spus: "Organizați-vă, inclusiv tehnologia", ceea ce au făcut, iar inteligența artificială e deja încorporată aici și va continua să fie. Însă asta e direcția în care se îndreaptă planeta. Nu e SF. Nu mai e un basm. Nu e un lucru futurist. E chiar aici.

Știu că unora dintre voi nu vă place. Spuneți: "Ei bine, suntem aici pentru a fi Maeștri spirituali sfinți" sau indiferent ce. Da, dar ar fi bine să înțelegeți. Să înțelegeți mai bine capacitățile AI și ce se întâmplă cu adevărat. Va îmbunătăți aproape totul în viață, de la educație la medicină, până la legi. Va face viața mai ușoară în multe, multe aspecte, dar există acest element al AI care e înspăimântător. Care e înspăimântător.

M-am reîntors recent și am recitit cartea mea, Timpul Mașinilor. De fapt, n-am avut o carte pe care s-o citesc, pur și simplu m-am integrat din nou cu ea. În acea carte călătoresc în viitor, din secolul al XVIII-lea către acest timp, mai exact în 2020, și am fost uluit. Toată lumea se plimba cu, ei bine, chestia aia pe care Crash o ține în mână, cu ceea ce eu am numit ecrane de privit – nici măcar nu mai este un telefon mobil, cum le spuneți? – dispozitivele voastre, smartphone-uri, orice. Toată lumea se plimba uitându-se în ecranele lor. La început n-am putut înțelege la ce naiba se uitau. Apoi, am realizat că era un dispozitiv de conectare, de conectare la aproape orice.

Și, pe măsură ce-mi revizitam cartea, am realizat că dispozitivul ăsta a provocat și o mulțime de perturbări. Avea o mulțime de beneficii grozave. Vreau să spun, călătorind prin timp, mă uitam la oamenii care-și foloseau telefoanele, privindu-i cum își folosesc dispozitivele, și aveau mici chestii în urechi și ascultau muzică, muzică de rahat, dar ascultau muzică. Am fost uimit de ceea ce putea face acest lucru și m-am gândit încotro se îndreaptă viitorul cu asta. Dacă n-ar fi fost echilibrat și ar fi fost pus în mâinile unor oameni relativ inconștienți, cum s-ar spune, ar fi putut fi dezastruos pentru planetă. Absolut dezastruos, pentru că cel care dezvoltă primul – ceea ce acum se numește – super inteligența artificială, dar genul de AI cel mai puternic, câștigă jocul. Controlează totul.

În acel moment, în carte, am realizat de asemenea, că inteligența artificială n-ar fi posibilă, că tehnologia n-ar fi posibilă dacă n-ar fi existat conștiința aferentă, în primul rând. N-ar fi fost aici. Deci, ele trebuie să funcționeze cumva împreună. Tehnologia n-ar merge cu mult mai departe dacă conștiința nu crește și nu se extinde pe planetă. Tehnologia va lua o turnură conștientă dacă există suficientă lumină pe planetă.

Și acea carte a fost o carte marcantă. A fost o carte importantă deoarece, în esență, spunea că omenirea trece prin această schimbare uriașă, iar ce e necesar pe planetă acum, e lumina. Nu într-un mod înfricoșător, ci într-un mod fericit, într-un mod bun, dar e absolut necesară.

În carte a existat o parte în care am avut un dialog cu cineva care mă întreabă: "Ei bine, de ce voi, ființele angelice, nu vă infuzați toată lumina voastră aici jos? De ce nu stați acolo sus și să străluciți, să străluciți, să străluciți asupra noastră?" Și e ca și cum, ei bine, noi facem cât de mult putem, dar voi trebuie să fiți pe teren. Voi trebuie să fiți aici. Trebuie să fiți de această parte a ce obișnuia să fie vălul, pentru a o împământa, a o integra, a o trăi și a o străluci de aici. A străluci de acolo, eh, face ceva bine, dar trebuie să fii aici.

Acesta e anul inteligenței artificiale. În prezent, există sute de companii implicate în lucruri similare cu ChatGPT. Asta fără a include aplicațiile AI în artă, în inginerie, în toate aceste domenii diferite, inclusiv în domeniul militar, financiar, al controlului guvernamental, în toate celelalte. Depinde cum vreți să priviți lucrurile. Ar putea fi extrem de înspăimântător, foarte, foarte fragil din cauza a ceea ce se poate face cu AI. Anul acesta va fi punctul de cotitură pentru asta. Va determina destul de mult în ce direcție va merge asta și cu ce viteză.

Așadar, în afară de ceea ce auziți în marketing sau citiți în articole sau alte lucruri de acest gen despre AI, e un an absolut important. Va determina viteza și direcția acestui instrument foarte, foarte, foarte puternic, care ar putea fi folosit și pentru a servi omenirii în atât de multe feluri. Faptul că voi sunteți pe această planetă acum este esențial și nu trebuie să faceți prea multe. Trebuie doar să fiți oarecum conștienți și să vă lăsați lumina să strălucească. E o temă constantă pe care vreau să v-o tot repet. Sunteți aici pentru un motiv. Nici măcar nu mai e vorba de Realizarea voastră. Vreau să spun, voi sunteți realizați. Pur și simplu realizați acum că sunteți și hai să continuăm cu ceea ce avem de făcut aici pe planetă. E anul inteligenței artificiale și o să auziți asta la nesfârșit. Nu va trece o zi în care să nu auziți ceva despre AI, fie că e vorba de știri, fie că vorbiți cu alții pe internet, orice ar fi. E important. E foarte, foarte important.

Uitați-vă doar la banii care sunt investiți acum în cercetarea și dezvoltarea AI. Vedeți, ceea ce este, e o acaparare de teren chiar acum, o acaparare de teren, deoarece aveți acest teritoriu larg deschis numit tehnologie AI. Toată lumea vrea să pună mâna pe o bucată din el acum. Va fi prea târziu peste doi ani, trei ani. Luați-vă partea. Găsiți-vă nișa pe această piață. Găsiți-vă excelența într-o anumită parte a acesteia. Apucați-o și țineți-vă de ea. Miliarde și miliarde și miliarde și miliarde de dolari sunt investite acum în AI. Companiile pierd sume uriașe de bani, dar nu le pasă, deoarece, în cele din urmă, e vorba de a avea acea bucată de teren pe care au mizat, care este domeniul lor, care e zona lor. Apoi se pot face tone de bani din asta.

Însă este anul Ai pentru planetă, iar Cauldre îmi dă bătăi de cap. El spune: "Oh, pari atât de înfricoșător". Nu. Nu-i deloc vorba de a fi înspăimântător. E un instrument uimitor. Vom asista la o evoluție a speciei umane care s-ar putea să nu mai fie biologică peste 50 de ani. Poate nu va mai exista biologie sau va fi doar suficientă biologie pentru a vă menține fericiți. Dar totul se întâmplă chiar sub ochii noștri.

Sunt șocat și uimit de cât de mulți oameni chiar nu pricep asta. Cred că mulți dintre ei sunt adormiți la volan. Ei aud despre asta și sunt încântați că au un nou automobil sau un frigider cu inteligență artificială. Oricum, ce înseamnă asta? Adică, e frigiderul mai deștept decât voi? Nu înțeleg! Dar ei nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă cu adevărat. Vreau să spun, dacă vă ridicați peste tot zgomotul și priviți în jos la ceea ce se întâmplă pe planetă acum, e un mare, foarte clar "Uau!" Nu trebuie să ai doctorat pentru a-ți da seama de asta. Este un imens "Uau!" referitor la tehnologia care influențează aproape totul în viață. Nu trebuie să știți nimic despre cum funcționează tehnologia. Nu trebuie să cunoașteți toți biții și octeții și toate celelalte lucruri. Trebuie doar să fiți conștienți că acesta e un nou design energetic care are loc pe planetă, iar voi vă aflați chiar în mijlocul său. Adică, nu sunteți blocați în el, dar sunteți chiar aici, în acest moment, asistând la asta.

Ultima dată când am avut ceva atât de important a fost Iisus pășind pe planetă (câteva chicoteli). Vorbesc serios. Știți, lucrurile au mers destul de încet până acum. Dar acum se accelerează. E incitant în același timp și este amuzant chiar și să visezi cu ochii deschiși la potențialul pe care-l are acest lucru de a ajuta oamenii, oh, la nivel de sănătate, dacă nu altceva. Măcar la nivel de confort. Totul e posibil, iar voi sunteți exact în mijlocul acestui proces.

Așadar, proclam că acesta va fi anul AI pentru toți ceilalți, pentru restul omenirii. Pentru Shaumbra, și numai pentru Shaumbra, este anul... (cineva spune "Iubirii") gravitației. Și al iubirii, voi ajunge la asta imediat. E ca și cum: "Da, vreau iubire!" Ei bine, vom începe cu gravitația și vom vorbi despre ea azi.

Este anul gravitației, deoarece gravitația pe care o cunoașteți – știți voi, gravitația fizică care ține lucrurile înăuntru – este atât de prost înțeleasă. Noi vom intra în fizică – deja am atins subiectul în Keahak, în unele din workshopurile și întâlnirile noastre de asemenea – dar e atât de greșit înțeleasă și are atât de mult potențial. Gravitația e singurul lucru care poate furniza cu ușurință energie gratuită acestei planete. Cu ușurință. Destul cu turbinele eoliene și cu panourile solare, care sunt slăbuțe în cel mai bun caz, în ce privește capacitatea de a furniza energie gratuită. Însă gravitația poate face acest lucru. E ușor.

Gravitația e atât de greșit înțeleasă de fizicieni acum, și nu știu de ce – știu de ce, dar glumesc – de ce nu se uită ei și la potențialul gravitației, de ce îl ignoră complet. Sunt mai preocupați de lucruri precum timpul și spațiul, de genul ăsta de lucruri și de alte dimensiuni. Totul începe cu gravitația. Dar motivul pentru care nu se uită la ea, e că sunt ținuți înăuntru de gravitație (Linda chicotește). Serios. Nu se uită la ea pentru că sunt atât de îngrădiți de ea, încât nici măcar n-o văd. 

Vom face din acesta anul gravitației și dincolo de ea, pentru Shaumbra. Gravitație și dincolo de ea. E unul dintre cele mai frumoase și mai elegante modele energetice dintre toate. Nu credeți asta dacă vă scăpați un ciocan pe picior. Adică, asta doare, și spuneți niște cuvinte foarte urâte, dar există și cealaltă parte a gravitației. Există, în primul rând, gravitația non-fizică, dar există și cealaltă parte care pur și simplu nu leagă lucruri, ci de fapt creează lucruri. Gravitația e unul dintre cele mai grozave instrumente ale unui creator, iar noi vom intra în asta. Este anul gravitației. Vă veți plictisi de mine să tot spun cuvântul "gravitație". Așa că voi găsi un alt cuvânt. Dar o conține. Și, ca să revin la ceea ce ai spus, este anul iubirii. Dacă învățăm să transcendem natura limitată a gravitației, așa cum este ea înțeleasă acum pe planetă, dacă învățăm să transcendem asta, atunci intrăm în adevărata Iubire 2.0, următorul nivel al iubirii. Dar n-o puteți face dacă sunteți prinși în aceste nisipuri mișcătoare ale gravitației, în această cameră de compresie a gravitației.

Așadar, pentru restul lumii, este Anul Dragonului, cu alte cuvinte, lucrurile vor fi foarte perturbatoare. Este anul în care AI va cauza multe dintre perturbări. Nu vă lăsați prinși de știri. Fiți conștienți de ele, dar nu vă lăsați prinși în drama lor. Întreaga industrie a știrilor de peste tot din lume trebuie să urmeze cursul de SES (râsete). Chiar trebuie, deoarece știrile sunt setate fie pentru a spăla creierul cuiva – știți, depinde în ce fel de țară trăiți – fie pentru a vinde drame. A vinde drame. Și, de fapt, nu sunt prea multe știri în cadrul știrilor, dacă le ascultați cu adevărat și, adesea sunt distorsionate. Dar sunt menite să provoace o reacție, o emoție, de obicei frică. De obicei frică.

Așadar, planeta va fi ocupată cu multe drame în acest an. Noi vom merge într-o direcție diferită. Ei vor merge în direcția unei mari focalizări pe AI și pe celelalte probleme cu care se confruntă planeta, dragonul care vine. Noi vom merge într-o direcție puțin diferită. Vom vorbi despre gravitație și, în cele din urmă, despre iubire. Mie mi se pare un an destul de bun. Sună ca un an destul de bun.

Să respirăm foarte profund cu asta. Un an cu totul diferit pentru Shaumbra.

O respirație profundă.

Și, din nou, amintiți-vă că voi ați ales să fiți aici, acum. Nu-i așa că-i distractiv? (cineva spune "Da" și alții râd) Un singur "da", toți ceilalți mi-au arătat degetul. Nu s-a văzut pe cameră, dar chiar așa e. Trebuie doar să trecem peste câteva lucruri și, ele nu sunt chiar atât de dificile. Am petrecut mult timp în biblioteca mea privată de la Clubul Maeștrilor Ascensionați, uitându-mă la toate astea. M-am uitat la ce s-a întâmplat după Crucea Cerului.

Știți, Crucea Cerului, 22 martie anul trecut, aproape acum un an. Crucea Cerului, toată munca pe care au făcut-o Lucrătorii în Tărâmuri de-a lungul timpului, dar mai ales în ultimele câteva decenii, pregătind această deschidere care va face lumina, divinitatea voastră, mult mai accesibilă, în special aici, în acest tărâm. Deschizând căile pentru a o face mult, mult mai accesibilă. Și apoi ce s-a întâmplat? Apoi ce? Mulți dintre voi nu sunteți foarte mulțumiți cu rezultatele de până acum, iar eu m-am uitat la asta cu atenție.

Care-i treaba? Ați avut această deschidere grozavă și nu s-a mai închis la loc. E încă acolo. E încă accesibilă. Ați primit tot acest potențial de a aduce înăuntru lumină, conștiință, sau cum vreți să-i spuneți. Și am realizat că a fost ceva care în mod real a cauzat această lipsă de capacitate de a o aduce în aplicare în viața voastră. O teorie grozavă, sună minunat, ne-am distrat cu toții vorbind despre asta anul trecut – Crucea Cerului și Apocalipsa încep și veți avea mult mai mult acces la lumină – și apoi s-a cam fâsâit. S-a cam pierdut. Hm.

M-am uitat cu mare atenție la asta. M-am consultat cu unii dintre ceilalți membri ai Consiliului Crimson. Kuthumi, Tobias, am avut discuții lungi despre asta, și apoi a fost ca unul din acele momente. Acum, știu că unii dintre voi gândesc: "Ei bine, tu ești un Maestru Ascensionat. Ar trebui să știi totul". Noi nu știm totul. Nu vrem să știm totul. V-ați putea imagina povara, adică, dacă ați ști totul chiar acum? Vă puteți imagina? Ar fi îngrozitor. Noi știm ce trebuie să știm, ce vrem să știm pe moment. Asta-i tot. Nu e ca și cum ne-am plimba știind totul despre toată lumea și despre tot ce s-a făcut vreodată. Îgh! N-ar fi foarte amuzant. Știm ce trebuie să știm în momentul în care avem nevoie să știm. Asta-i tot.

Oricum, ne uitam la asta și ne întrebam: "Ce se întâmplă cu adevărat acolo? De ce există o asemenea provocare? Ce este acest Blestem al Shaumbrei?" Am vorbit despre asta luna trecută. Am spus că, parte din blestem e pur și simplu deoarece nu simțiți că sunteți pregătiți sau că meritați. Dar de ce, de ce, de ce? De ce? Adică, pentru că vreți să fiți pregătiți, nu? E cineva care nu vrea să fie pregătit? (Adamus chicotește) Nu aprindeți luminile. Nu vreau să văd. Bun. Însă e vorba de faptul că nu meritați sau de lipsa de conștiență. Ce cauzează toate astea? Ei bine, nu-i o conspirație.

Conspirațiile sunt amuzante. Conspirațiile ar însemna că cuiva ar trebui să-i pese de voi (Adamus chicotește), și chiar nu-i pasă nimănui. Știți, ei nu vă urmăresc. Nu sunt omuleți în mici nave spațiale care încearcă să pună stăpânire pe corpul vostru. Apropo, ăsta-i un fel de joc al ego-ului. Dar, oricum, să revenim la subiect.

Nu există o mare conspirație care să lucreze împotriva voastră. Ne-am uitat la asta și ne-am întrebat: "Dar ce se întâmplă?" E chiar acolo. O putem vedea. E în aerul din jurul vostru. E în corpul vostru. E peste tot în jurul vostru, toate aplicațiile practice ale Crucii Cerului din viața voastră, lumina din viața voastră. N-ar fi putut să vă fie înmânată pe o tavă de argint mai bună, adusă vouă de Lucrătorii în Tărâmuri și Maeștrii Ascensionați. E chiar acolo. Ce se petrece? Ei bine, am avut o mulțime de discuții și, în final, am realizat că e vorba de acest lucru mic și vechi, acest lucru alunecos, acest lucru care uneori nici măcar nu se află pe radarul vostru, numit gravitație.

Gravitația a fost mai puternică decât ar fi putut anticipa vreodată oricare dintre noi. Gravitația s-a acumulat de eoni de timp. S-a solidificat. A ținut lucrurile înăuntru, și atât de mulți dintre voi, într-adevăr vreți să evadați. Chiar vreți să vă deschideți. Chiar mă uit în energiile voastre și, e ca și cum unii dintre voi, da, sunteți puțin nervoși, vă întrebați dacă sunteți pregătiți pentru asta, dar există acea voce mai mare din interiorul vostru care spune: "La naiba, da! Să vină chiar acum!" Ce vă reține? Gravitația. Gravitația.

Ei bine, este în regulă, deoarece asta-i mai ușor de gestionat decât niște probleme emoționale mari, lipsa de valoare sau orice de genul ăsta. Putem gestiona gravitația. Nu e mare lucru. O vom face astăzi. Cu ajutorul vostru, vom trece de această barieră gravitațională.

Deci, o întrebare pentru voi. Linda la microfon și voi toți, Maeștrii înțelepți, dați răspunsurile.

Vreau să împărtășiți, dacă sunteți dispuși, o problemă din viața voastră cu care v-ați tot luptat, cu care vă zbateți, cu care vă chinuiți, ceva din viața voastră care probabil e cauzat de această forță gravitațională ce o ține strâns. Și, înainte de a înmâna microfonul, Linda, gravitația este un lucru interesant și chiar o vom studia anul acesta în Keahak și chiar și în Shoud-uri. Dar aveți o problemă în viața voastră, orice se întâmplă să fie, și începeți să vă gândiți la ea și, de multe ori, discuțiile noastre de aici aduc la suprafață aceste lucruri. Însă voi începeți să vă gândiți la ea. Acum brusc se solidifică și mai mult datorită gravitației. Să zicem că aveți o relație proastă și chiar doriți să ieșiți din ea. Dar, bineînțeles, intervin lucrurile umane: "Ce voi face? Cum voi supraviețui?" Vă e teamă să vă despărțiți de unele lucruri vechi și, cu cât vă gândiți mai mult la asta, cu atât gravitația devine mai intensă.

Aveți o problemă de sănătate și brusc începeți să vă faceți griji. Știți, mergeți la doctor și nu vă spune nimic. Ăsta-i cel mai rău lucru. Se uită la rezultatele analizelor și spune: "Hmm." Nu zice nimic altceva, nu vă spune nimic nici vouă. Acum se acumulează gravitația și se solidifică și, tot ce puteți face acum e să vă gândiți: "Ce-i în neregulă cu mine? Cum pot să depășesc asta? Poate ar trebui să radiez mai multă lumină albă". Lumina albă nu va face decât să consolideze și mai mult gravitația. Vă focalizați pe dezechilibru. Îl solidificați. Chemați forțele gravitaționale pentru a face să fie mai real ca niciodată. Gravitația e ceva dificil, înșelător, până când învățați cum să ieșiți din ea.

Gândindu-mă în ultimele săptămâni și simțind în asta, am realizat – "Cum trecem dincolo de asta? Cum influențează gravitația cu adevărat?" – Am realizat că până și experiența mea de 100.000 de ani în închisoarea mea de cristal a fost doar gravitație. Cu cât mă luptam mai mult cu ea, cu atât mai mult eram prins în capcană de ea. Asemănător într-un fel cu nisipurile mișcătoare. Cu cât te agiți mai mult, cu atât te scufunzi mai repede. E contraintuitiv doar să rămâi acolo și să spui: "Bine, mă scufund încet. Mă scufund încet. Cum voi ieși?" Dar dacă începi să te agiți, dacă te concentrezi pe asta – scwhifftttttt! – direct la fund.

Din nou, dacă aveți o problemă de sănătate și: "Cum să trec peste asta? Cum pot să...?" Unii dintre voi chiar practicați permiterea, dar de fapt aduceți înăuntru și mai multă gravitație, mai multă densitate, mai multă condensare, și apoi e foarte greu să ieșiți. Gândiți prea mult. Mintea este ca un magnet gravitațional imens și atrage totul laolaltă și le ține acolo, dar ce aveți în afară de minte? Cum ieșiți din asta? Și apoi încercați să ieșiți, și acea gravitație aproape că-și bate joc de voi. Începeți să vă gândiți: "Ei bine, îmi voi permite să fiu un Maestru și voi transcende toate astea", și începeți să simțiți expansiunea, deschiderea și ușurarea. Și, dintr-odată – bum! – gravitația vă apucă de ‘părțile moi’ și vă trage înapoi înăuntru. Exact înapoi înăuntru. Apoi vă simțiți învinși: "Ce voi face? Care sunt răspunsurile? Care sunt soluțiile?" Ei bine, vom vorbi despre asta azi, dar mai întâi aș vrea să vă aud pe voi.

Care este o problemă din viața voastră, pe care poate n-ați realizat-o până acum, însă o problemă din viața voastră în care vă simțiți pur și simplu atât de blocați și pe care vreți s-o rezolvați? Linda, la microfon, te rog.

Bună, Nancy. Și trebuie să fie despre voi. Nu poate fi despre altcineva.

NANCY: Mâinile.

ADAMUS: Mâinile?

NANCY: Se pare că am tendoanele contractate la mai multe degete, ceea ce face foarte greu să cânt la pian.

ADAMUS: Da. Bine. Și ce-ai făcut pentru a încerca să depășești această problemă?

NANCY: Nimic.

ADAMUS: Nimic. Bine. Ești mulțumită cu asta?

NANCY: Nu.

ADAMUS: Oh.

NANCY: Da și nu.

ADAMUS: Asta e cea mai mare problemă din viața ta?

NANCY: Nu.

ADAMUS: Care e cea mai mare problemă?

NANCY: Suntem într-o…

ADAMUS: Vreau gunoi aici.

NANCY: Ha?

ADAMUS: Vreau gunoi (câteva chicoteli). Hai să ajungem la esență.

NANCY: Stăm într-o casă foarte mică.

ADAMUS: Da.

NANCY: Am dori să fim în casa visurilor noastre.

ADAMUS: În regulă. De ce nu sunteți? Cred că, adică…

NANCY: Și noi ne întrebăm de asta.

ADAMUS: Și eu mă întreb. Dar, vreau să spun, chiar vreți să fiți într-o casă mai mare?

NANCY: Da!

ADAMUS: Bine. Ați pus vreodată mâna pe telefon să sunați un agent imobiliar și ați spus: "Găsește-mi o casă mai mare?”

NANCY: Oh, ea face asta zilnic.

ADAMUS: Da, și agentul imobiliar spune...?

NANCY: Oh, mergem și ne uităm la case.

ADAMUS: Da, și apoi tu spui: "Oh, asta e o casă mare și frumoasă", și?

NANCY: Nu trebuie doar să fie mare. Trebuie să fie funcțională pentru noi două.

ADAMUS: În regulă. Bun. Și ce înseamnă asta, "funcțională"? De exemplu, intrări separate ale casei?

NANCY: Da.

ADAMUS: Da. Bine.

NANCY: Într-o oarecare măsură.

ADAMUS: O curte mare? Fără curte? Două etaje? Un etaj?

NANCY: De fapt, rural. Mi-ar plăcea să fie foarte rurală.

ADAMUS: Rurală. La marginea pustietății.

NANCY: Astfel încât, curtea să însemne natură.

ADAMUS: Nu vrei să locuiești în oraș, în mijlocul traficului, zgomotului și poluării?

NANCY: Noi nu locuim într-un oraș mare. Locuim într-un orășel și este foarte frumos. Și avem vecini minunați.

ADAMUS: De cât timp căutați această casă nouă?

NANCY: Hm…

LISA (fiica lui Nancy): De cinci ani.

ADAMUS: De cinci ani. Oamenii mă lasă perplex. Chiar o fac. Așadar, de ce nu sunteți acolo?

NANCY: (oftează) N-am învățat încă s-o manifestăm.

ADAMUS: De ce nu? Voi face o pauză aici.

NANCY: Cred că Lisa ne ține pe loc (ea chicotește).

ADAMUS: O să fac o pauză aici. Dragi ascultători, vedeți care e problema aici? O vedeți? Și, pe deasupra, intrați în acest fel de dialog aproape mental – sau monolog uneori – și continuați să mergeți tot mai adânc și mai adânc și mai adânc, scuză după scuză după scuză. Nu e nimic în neregulă cu voi. Nu e nimic în neregulă cu dorința voastră de a fi într-o situație de viață mai confortabilă. Dar evaluarea mea, Dr. Adamus, spune că gravitația vă ține înăuntru. Există case acolo. Există abundență acolo.

NANCY: Dar nu prea ne plac casele pe care le vedem.

ADAMUS: Atunci, imaginați-vă casa pe care o doriți. Dar gravitația vă trage înapoi înăuntru: "Suntem blocate în această căsuță". Are un efect fenomenal. Sunt atât de entuziasmat de gravitație sau de depășirea ei, deoarece e așa o eliberare. Știu că ți-o dorești și nu mă îndoiesc de asta. Nu spun că aranjezi lucrurile astfel încât să n-o obții, ca să poți fi pesimistă și să ai ceva de care să te plângi și tot restul. Hai să trecem dincolo. Vom face o mică – vom face puțină magie.

NANCY: Bun.

ADAMUS: Iar magie înseamnă pur și simplu ceea ce nu înțelegi. Magie – ce nu înțelegi prin intermediul creierului, și totuși e acolo. Magia este trecerea dincolo de bunul simț obișnuit, dincolo de limitările minții și, cu siguranță, de limitările gravitației. Asta-i magia. E peste tot în jur. Hai s-o folosim. Vom avea instrumentul nostru până la sfârșitul zilei, și apoi e vorba doar de a-l pune în aplicare, metafizică aplicată.

NANCY: Grozav.

ADAMUS: Sunt atât de entuziasmat de asta, pentru că am fost puțin cam depr... – am băut mai mult ca de obicei (câteva chicoteli).

LINDA: Hm!

ADAMUS: Am fost puțin deprimat în ultima vreme. Beau ceai la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Acum, Tobias, e cam bețivan. Bea mult vin. Știți, la Clubul Maeștrilor Ascensionați, avem multe pivnițe cu vinuri, vreau să spun, peste tot, cu cele mai bune pe care le poate oferi lumea. Dar se pare că mereu trebuie să comandăm mai mult (chicoteli mai multe). Tobias ăla. Și cred că și Kuthumi se răsfață din când în când. Eu beau ceai. Dar  chiar m-a preocupat asta în ultima vreme, care e reținerea? Care-i chestia? Și, știți, e ușor să te învinovățești și să spui: "Păi, nu-ți dorești suficient de mult" și bla, bla, bla. Și apoi am realizat – am simțit cu adevărat în energii – că nu e deloc așa. Există această forță, această forță a gravitației, care provoacă o mulțime de blocaje.

Și apoi am început să vorbim despre asta – noi, la Clubul Maeștrilor Ascensionați – am început să vorbim despre asta. Cum se poate trece dincolo? Cum se poate trece dincolo? Vom afla azi, dar haideți să trecem la următorul.

LINDA: (șoptește) Bine.

ADAMUS: Ce problemă din viața voastră credeți că se cimentează în loc datorită acestei gravitații?

MARY: Ehh.

ADAMUS: Ești cu prietenii. Știi, poți fi cât de deschisă vrei să fii.

MARY: Scuze. M-am lăsat distrasă. Am intrat puțin în: “Oh, nu!” Deci, ce problemă repetitivă am?

ADAMUS: Da. În ce problemă te simți pur și simplu blocată, cu care nu poți ajunge nicăieri și poate ai încercat și te-ai luptat cu ea, dar pur și simplu e blocată?

MARY: Simt că – nu știu – într-un fel trec dincolo de asta.

ADAMUS: În regulă. Bun. Nicio problemă?

MARY: Ei bine, încă trăiesc în Și, așa că unele probleme continuă să apară, dar, știi, am renunțat la relație și...

ADAMUS: Oh. Cum a mers?

MARY: Ei bine, da, a fost  o lovitură neașteptată, dar...

ADAMUS: Da.

MARY: … odată ce-am trecut prin asta și peste asta, am realizat că, a fost cu siguranță…

ADAMUS: Te-ai gândit vreodată în sinea ta: “Doamne! Mi-aș fi dorit să fi făcut asta înainte?”

MARY: Pardon?

ADAMUS: Ți-ai dorit vreodată: “Ar fi trebuit să fac asta mai devreme?”

MARY: Sigur.

ADAMUS: Sigur. În regulă (ea chicotrște). Da, da.

MARY: Dar, nu. Vreau să spun, totul a fost când a trebuit să se întâmple.

ADAMUS: Se întâmplă ceva cu corpul fizic, probleme, te simți blocată cu ceva?

MARY: Nu. Se pare că am zgâlțâit parazitul pe care l-am adus din Mexic.

ADAMUS: Bine (ea râde). În regulă. Bun. Cum s-a întâmplat asta – de ce l-ai adus din Mexic? De ce nu l-ai lăsat acolo?

MARY: Știu, aș fi vrut să-l las.

ADAMUS: Da, da. Da.

MARY: Mai ales de când m-am întors.

ADAMUS: Oh. Cât a durat asta?

MARY: Oh, aproximativ șase săptămâni.

ADAMUS: În regulă. Bun.

MARY: Da.

ADAMUS: Bine. Mm… (Adamus face pauză)

MARY: Vrei să-mi spui ceva? (ea chicotește)

ADAMUS: Cauldre nu vrea să spun nimic, dar nu-mi pasă (câteva chicoteli). Deci, trebuie să spun…

MARY: Haide, Cauldre! (ea chicotește)

ADAMUS: … încă mai e acolo. Adică, acest parazit. Cum l-au diagnosticat?

MARY: Un parazit.

ADAMUS: Bine. Dar vreau să spun, unul anume – i-au dat un anumit nume?

MARY: Da. Nici nu-mi amintesc numele, dar a fost un lucru rar.

ADAMUS: Bine. Știi, încă persistă, așa că, știi tu, e ceva ce de asemenea putem depăși. Nu pune viața în pericol, dar amenință bucuria de a trăi.

MARY: Oh.

ADAMUS: Bine.

MARY: În regulă.

ADAMUS: Da. Doamne. Cauldre spune: “Uite ce i-ai făcut?! Acum i-ai stricat ziua!” Dar asta-i în regulă, vom trece dincolo de asta.

MARY: Bine.

ADAMUS: Bine. Încă vreo doi. Ce problemă e pur și simplu blocată? Și motivul pentru care pun această întrebare, e ca atunci când ajungem să rezolvăm problemele, să vă concentrați în mod clar asupra ei.

AGGI: Am avut câte puțin din toate.

ADAMUS: Bine (ea chicotește). Într-un fel, e ca un amalgam de probleme. Da.

AGGI: Corect! Am avut o problemă cu digestia. Adică, încă mai am un pic. Ştii…

ADAMUS: Poate e parazitul ei.

AGGI: Sper că nu! (ea chicotește) N-o cunosc chiar de atâta vreme.

ADAMUS: Da.

AGGI: Deci, cred că în esență problema e descoperirea finală. Deoarece multe lucruri – finanțele, sănătatea – e ca și cum sunt chiar acolo. Doar că, știi tu, la o jumătate de respirație distanță, așa cum spui tu.

ADAMUS: Așa-i. Așa-i.

AGGI: La fel și cu problema digestiei, când am început să-mi asum responsabilitatea pentru mine și nu, știi, să ies afară după ajutor, a început să dispară. Dar nu dispare niciodată cu adevărat.

ADAMUS: Corect. 

AGGI: Partea financiară a devenit cu mult mai bună, însă nu-mi permite niciodată…

ADAMUS: Ce se petrece cu problema digestivă?

AGGI: E vorba de multă durere de stomac.

ADAMUS: Nu, vreau să spun, care e cauza principală a acesteia?

AGGI: Cauza principală? Hm… (ea face pauză)

ADAMUS: (șoptește) SES.

AGGI: Cred că e lipsă de încredere în mine.

ADAMUS: Da. Acest virus SES (al energiei sexuale) trăiește în intestine, în mare parte. Adică, acolo își găsește locul de bază și se întâmplă câteva lucruri. Dacă eliberezi o mare parte din acest virus SES, el reacționează și își va lua tălpășița cu totul, dar va fi inconfortabil. Dar, chiar dacă nu încerci neapărat să-l eliberezi, el pur și simplu crește cumva acolo jos. Iar tu faci o mulțime de eliberări zilele astea. Foarte mult, foarte mult. Însă e pur și simplu acea activitate datorată acestor eliberări. Și apoi devii mentală și te întrebi: "De ce eu?" și "De ce am asta?" și "Strămoșii mei blestemați" și, știi tu, asta face viața puțin incomodă uneori. Ce-ai făcut pentru a încerca să remediezi asta?

AGGI: Adică energetic sau fizic? 

ADAMUS: Orice. Probiotice?

ADAMUS: Nu văd multe instrumente bune – ei bine, sunt acceptabile. Dar, știți, trebuie să le aducem Shaumbrei din întreaga lume. Trebuie să cam mărim ritmul aici, să punem niște lucruri pe tablă. Ce faceți voi pentru a trece de gravitație?

ALAYA: Ei bine, fiind Lucrător în Tărâmuri un timp îndelungat și acum ieșit la pensie, pentru mine este imaginația.

ADAMUS: Bine.

ALAYA: Doar mă extind și-mi imaginez și, dintr-odată, trec prin timp și spațiu și mă întâlnesc cu tine pe Haleakalā și suntem pe Piscul Îngerului și purtăm conversații. Eu pur și simplu merg pe calea imaginației și a expansiunii. 

ADAMUS: În regulă. Imaginația ta e vreodată împotmolită în mental?

ALAYA: Când sună alarma dimineața! (ea râde) Deodată...

ADAMUS: Așa e! (Adamus chicotește)

ALAYA: Eu doar plutesc și, deodată, se declanșează alarma, sau deodată – ce mă trage înapoi către gravitație este: "Oh, am facturi de plătit. Trebuie să spăl vasele. Trebuie să fac lucruri prin casă".

ADAMUS: Exact!

ALAYA: "Oh, mama trebuie să meargă la doctor."

ADAMUS: Da.

ALAYA: Știi, adică dintr-odată, lucrurile pământești care mă aduc imediat înapoi și gravitația care mă trage direct aici.

ADAMUS: Te trage direct aici.

ALAYA: Mi-ar plăcea mai mult să zbor (ea chicotește).

ADAMUS: Aproape că șterge mult din acea imaginație.

ALAYA: Oh, da.

ADAMUS: Și imaginația e foarte bună.

ALAYA: O iubesc.

ADAMUS: Într-adevăr, foarte bună. Dar, da, ești pur și simplu trasă înapoi înăuntru.

ALAYA: Da. Dar devine din ce în ce mai ușor. Nu mai simt atât de mult cum lovește acel elastic. Îl cam recunosc acum.

ADAMUS: E bun de pus pe listă și, ceva ce toți Shaumbra ar trebui să-și permită cu adevărat să facă, e doar să-și imagineze.

ALAYA: Să-și imagineze. Da.

ADAMUS: Nu inventați. Cu alte cuvinte, nu e o mică fantezie. Și atât de des oamenii gândesc: "Oh, eu doar inventez asta" și e doar un rahat mental. Dar chiar nu e.

ALAYA: Și dilema e că am această imaginație, dar nu am creativitatea necesară pentru a o transpune brusc într-o lume sau în pictură, așa cum fac pictorii, sau în muzică. Totul e doar în tărâmurile mele (ea râde).

ADAMUS: Dar, într-un fel, e gravitația care te reține și-ți spune: "Ei bine, nu ai creativitatea necesară". Ba da...

ALAYA: Pentru a o manifesta. Pentru a o transpune în ceva tangibil.

ADAMUS: Da, dar, știi, din nou, totul se contopește și se strânge în creier. Din nou, dacă ne uităm la perioada de după Crucea Cerului, ce este? Știi, totul e chiar acolo. Cum se face că Shaumbra pur și simplu nu intră direct în asta? Și e ca și cum – ugh! – acea gravitație.

ALAYA: Și apoi eu nu spun: "Ce să fac cu ea?"

ADAMUS: Corect.

ALAYA: Ce să fac cu ea? Obișnuiam să cos. Obișnuiam poate să fac ceramică. Ce să fac cu ea?

ADAMUS: Da.

ALAYA: Aici e dilema mea.

ADAMUS: În regulă.

ALAYA: Da.

ADAMUS: Bine. Încă câteva. Mai avem nevoie de câteva pentru tabla de aici. Bună.

SHAUMBRA 1 (femeie): Bună ziua. Aș spune oarecum în legătură cu această temă, aș spune "vizualizare".

ADAMUS: Vizualizare, în regulă.

SHAUMBRA 1: Doar pentru că gândesc excesiv. Am auzit asta de nenumărate ori. "Gândești prea mult. Analizezi prea mult lucrurile."

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Și știu că, da, puterea creierului poate fi cea mai mare...

ADAMUS: Gânditul excesiv e o minunată hrană pentru gravitație. Pur și simplu – suochhhh!

SHAUMBRA 1: Mm hmm. Este.

ADAMUS: Păstrează totul la un loc.

SHAUMBRA 1: Așa e.

ADAMUS: Într-un fel, asta-i bine. Ține totul la un loc, cu excepția cazului în care vrei să te deschizi și atunci nu poți, pentru că este atât de strâns.

SHAUMBRA 1: Dap.

ADAMUS: Ce îți imaginezi?

SHAUMBRA 1: O altă versiune a mea, alta decât cea care e deprimantă și pe care, știi, familia mea o scoate în evidență și o întărește. E ceva ce știu că este posibil și doar...

ADAMUS: Dar dacă ți-aș spune că cealaltă versiune a ta, cea pe care ți-o imaginezi și cu care ai vrea să te identifici, există de fapt – nu aici, în acest tărâm fizic, dar există – însă nu poate pătrunde. Din nou, din cauza acestei bule de gravitație, pur și simplu nu poate pătrunde.

SHAUMBRA 1: Cred asta.

ADAMUS: Da. Da. Și astfel, rămâi în această gravitație și apoi ești susținută de familie și de propria percepție de sine...

SHAUMBRA 1: Judecăți.

ADAMUS: ... și tot restul. Și apoi încerci să ieși și încerci să răzbești, și nu funcționează, iar apoi ești epuizată.

SHAUMBRA 1: Dap.

ADAMUS: Dap. Bine. Încă câțiva. Deci, vizualizarea. Apropo, nu-mi place vizualizarea. Are tendința de a fi foarte mentală și foarte limitată. Cei mai mulți oameni nu prea știu cum să vizualizeze deschis. Așadar, sunt sigur că de multe ori ați dat în trecut peste un curs de vizualizare și dacă voiați o mașină nouă, o vizualizați. Și apoi n-o obțineați, și atunci credeați că nu sunteți buni la a vizualiza. Apoi ajungeați și mai absorbiți în această chestiune îngrozitoare a gravitației. Dap. Și oamenii, dacă ar putea să-și folosească imaginația și să vizualizeze, ar fi grozav. Dar n-o fac. Ei vizualizează la un nivel foarte liniar și apoi nu se manifestă, și atunci ei cred că nu se pricep deloc la asta.

În regulă, încă câțiva.

TAD: Bună. Voiam să spun "permiterea" și asta s-a spus – și sunt de acord.

ADAMUS: Poți s-o spui.

TAD: Permiterea.

ADAMUS: În regulă.

TAD: Mulțumesc.

ADAMUS: E deja pe tablă.

TAD: Știu. Știu.

ADAMUS: Ce altceva ai spune?

TAD: Încrederea.

ADAMUS: Încrederea. În regulă.

TAD: Ce mi s-a întâmplat săptămâna asta, ce am permis, bănuiesc, știi tu, ai venit cu acest nou cuvânt în Keahak, iar eu mi-am spus: "Oh, minunat, Adamus, încă un cuvânt pe care trebuie să..." (Adamus chicotește) Cum îl pronunți?

ADAMUS: Apropo, trebuie să-l includem în glosar.

TAD: Îl am notat pe masa din sufragerie. Aerothema sau aerotheema. Oricum...

ADAMUS: Cum îl pronunți?

TAD: Dar este aici, și...

ADAMUS: Cum îl pronunți?

TAD: Aerothema?

ADAMUS: Aerotheon. Da.

TAD: Aerotheah.

ADAMUS: Aerotheon.

TAD: Aerotheon.

ADAMUS: Da.

TAD: Mulțumesc. Aerotheon. Așadar, am permis. Asta bineînțeles, are legătură cu chili-ul meu, chestia asta care apăruse, și am spus: "Nu știu ce-i asta". Adică, într-un fel o simt, gravitația care urcă, apa care urcă, cascada, bla, bla, bla. Așa că, voi permite și voi avea încredere că se întâmplă. Se va întâmpla. Nu știu care va fi rezultatul, dar am încredere că...

ADAMUS: În regulă, bine.

TAD: ... se va întâmpla.

ADAMUS: În regulă. Și poți avea cu adevărat încredere în tine? În ce măsură, pe o scară de la unu la zece, nivelul de încredere?

TAD: Oh, am încredere în mine.

ADAMUS: Nivelul de la unu la zece.

TAD: Oh, de la unu la zece? Zece. Nouă și jumătate, zece. Zece! (Adamus chicotește)

ADAMUS: Îmi sună puțin îndoielnic.

TAD: Zece.

ADAMUS: Știi, încrederea e o chestie ciudată.

TAD: Da.

ADAMUS: Și te descurci relativ bine cu încrederea în tine insăți, dar, uneori, dacă nu-i de zece, atunci n-ai încredere în tine. Cu alte cuvinte, acel punct între nouă și zece ar putea fi suficient pentru ca acea gravitație să te tragă din nou înăuntru.

TAD: Și e interesant. Eu nu mă refer la mine. Am încredere în proces, în aerotheon.

ADAMUS: Corect. În regulă.

TAD: Am încredere în asta și cumva particip la călătorie. Nu "cumva", ci doar sunt acolo.

ADAMUS: Bine. Încrederea e bună. Da. În general, cât de eficientă este? Ești foarte, foarte mulțumită cu ea, oarecum mulțumită, nu foarte mulțumită, sau e nașpa?

TAD: Oh, nu. Sunt mulțumită de ea.

ADAMUS: În regulă.

TAD: Da.

ADAMUS: Bine.

TAD: Merge.

ADAMUS: Bine.

TAD: Se întâmplă.

ADAMUS: Se întâmplă. În regulă.

TAD: Da. Mulțumesc.

ADAMUS: Încă doi, apoi trebuie să trecem mai departe. Dacă cineva ghicește, am 100 de dolari în buzunarul lui Cauldre (publicul spune "Ooh!" și Adamus fluieră). Ce aducem noi Shaumbrei pentru a-i ajuta să iasă din această dilemă a gravitației?

EVELINE: Ei bine, primele cuvinte care au apărut m-au surprins, pentru că în mod normal m-ar fi iritat, și au fost "pur și simplu dă-i drumul".

ADAMUS: "Dă-i drumul." În regulă.

EVELINE: Dar cred că într-un sens de evitare a acesteia.

ADAMUS: Corect. Te lupți cu ea?

EVELINE: Nu!

ADAMUS: Nu. În regulă. Asta nu funcționează.

EVELINE: Deloc.

ADAMUS: Da.

EVELINE: Dar ce s-a cam conturat – și sper că pot pătrunde asta în timp ce stau aici – a fost "fă ceva nou, ceva neașteptat".

ADAMUS: În regulă. Dă-mi un exemplu.

EVELINE: Așa că, de câțiva ani, de când am renunțat la cariera mea, încerc să găsesc ceva ce vreau să fac, care să-mi placă, dar care să-mi aducă și bani.

ADAMUS: Mm hmm. Cu ce te ocupai?

EVELINE: M-am format ca avocat. Eram în mediul academic. Așadar, obișnuiam să predau și să fac cercetare.

ADAMUS: În regulă. Foarte inteligentă, nu?

EVELINE: (chicotește) Da, se pare că puțin ieșită din tipare.

ADAMUS: Da. Și asta poate fi în favoarea ta. Dar poate fi și un obstacol.

EVELINE: Da.

ADAMUS: Da.

EVELINE: Da, vocile din capul meu sunt o cacofonie pe care am încercat să... (ea suspină)

ADAMUS: Da. Deci, ce faci? Cu ce unealtă ai veni tu pe tabla pentru Shaumbra, ceva nou de făcut?

EVELINE: Așa că, recent, am început să fac ceva în care nu sunt implicați bani și mă simt surprinzător de bine, iar asta pare să mă scoată din jocul banilor.

ADAMUS: Mm hmm. În regulă.

EVELINE: Așa că mă întrebam dacă nu cumva gravitația e prezentă mai ales în anumite aspecte ale vieții noastre, cum ar fi jocurile video sau televiziunea.

ADAMUS: Bun.

EVELINE: Lucruri care chiar se simt ca și cum ar avea forță de absorbție. Iar pentru mine, banii, cred, se simt ca și cum ar avea forță de absorbție, sau cel puțin în parte...

ADAMUS: Oh, imensă.

EVELINE: ... modul în care tratăm banii are forță de absorbție.

ADAMUS: Cantități imense. Da.

EVELINE: Deci, dacă nu sunt în asta, atunci nu simt acea absorbție.

ADAMUS: În regulă. Care ar fi un exemplu de a nu fi în asta?

EVELINE: Așa că ce am început să fac, sunt îmbrățișări gratis.

ADAMUS: Îmbrățișări gratis? În regulă.

EVELINE: Da. Așa că, doar am pictat o pancartă frumoasă pe care scrie "Îmbrățișări Gratis" și am fost în diferite locuri.

ADAMUS: Ai fost arestată? (ei chicotesc)

EVELINE: Nu, dar cei de la pază mi-au cerut odată să plec.

ADAMUS: Oh, serios?!

EVELINE: Da (ea chicotește).

ADAMUS: Unde s-a întâmplat asta?

EVELINE: Pentru că sufletul meu părea să mă îndemne să mă duc să fac asta în spitale, iar eu am ezitat puțin.

ADAMUS: Aha, aha.

EVELINE: Mi-am spus: "Serios? Vrei să mă duc să stau cu pancarta în holul unui spital?"

ADAMUS: Sigur. Da.

EVELINE: Dar, de asemenea, avea cumva sens pentru că mi-am dat seama că există oameni acolo care ar putea avea nevoie de asta.

ADAMUS: Da.

EVELINE: Așa că, am făcut-o.

ADAMUS: Da.

EVELINE: Și după o vreme i-am văzut pe cei de la pază suspicioși.

ADAMUS: Asta da, sună distractiv.

EVELINE: A fost!

ADAMUS: Un gen de distracție pe jumătate nebunească.

EVELINE: A fost. Da.

ADAMUS: Da.

EVELINE: Chiar a fost. Iar răspunsul oamenilor este uimitor. Și se simte ca un schimb de energie mult mai echilibrat decât să faci ceva și să fii plătit.

ADAMUS: Da. Ce zici de "Îmbrățișări gratis" și apoi, în colțul de jos: "Săruturi, un dolar"? (câteva chicoteli)

EVELINE: Nu, mulțumesc.

ADAMUS: Nu vom merge mai departe.

EVELINE: E o chestie de limite. N-am de gând să... (ea chicotește)

ADAMUS: Nu, vreau să spun, e minunat, de fapt. E amuzant, e nebunesc și sfidează gravitația. Spune: "N-am de gând să rămân blocat în: ‘Ei bine, nu pot să dăruiesc îmbrățișări’”. Ai încercat la aeroport?

EVELINE: Da, vreau. Am de gând s-o fac. Doar că aici, totul era puțin prea agitat.

ADAMUS: Corect.

EVELINE: Dar săptămâna trecută eram în Paris și am făcut-o în fața catedralei Notre Dame.

ADAMUS: Oh, bine. Da, da.

EVELINE: Așa că a fost distractiv (ea chicotește).

ADAMUS: Câte îmbrățișări ai dăruit?

EVELINE: De fapt, a fost singura dată când am numărat, pentru că eu nu le număram. Deoarece pentru mine nu-i vorba de număr.

ADAMUS: Sigur.

EVELINE: Dar, de fapt, fiica mea m-a întrebat – era cu mine – "Poți să numeri azi, mami?"

ADAMUS: Da.

EVELINE: Și cred că au fost 13 persoane în aproximativ 20 de minute.

ADAMUS: Uau. Uau! Așadar, ce ai învățat – e fascinant. Ce ai învățat din această experiență?

EVELINE: În primul rând, nu-i vorba de număr. E vorba de mine care stau acolo.

ADAMUS: Da.

EVELINE: A existat o singură dată când n-a răspuns nimeni și am realizat că nu-mi pasă.

ADAMUS: Așa-i.

EVELINE: Și asta a fost foarte important pentru mine.

ADAMUS: Pentru unii oameni, e puțin ciudat. Adică, cineva care stă acolo cu o pancartă, pentru că, știi, ei cred că vor fi jefuiți (ea chicotește). Știi, dă-le o îmbrățișare – schffft! schffft! – le-ai luat portofelul.

EVELINE: Da, sau că cerșesc sau e un semn de protest sau ceva de genul ăsta.

ADAMUS: Corect. Corect. Da. Aveai o pancartă frumoasă sau doar un afiș de carton?

EVELINE: Acum, deoarece călătoresc, am mai degrabă o chestie de genul "de drum".

ADAMUS: Corect, da.

EVELINE: Am desenat totuși câteva lucruri frumoase pe ea. Acasă am una care e vopsită în culori frumoase.

ADAMUS: Da.

EVELINE: Dar îmi place să observ reacțiile oamenilor.

ADAMUS: Da. Oh, trebuie să fie fascinant. Și concluzia e că toți își doresc asta, dar apoi apare gravitația, apar îndoielile: "Ce... e asta – cum îi spuneți – o Lunatică, vreo nebună religioasă care stă acolo, Martorul lui Iehova, îmbrățișări gratis, știți? Dar fără sânge". Și atunci se întreabă, iar butoanele lor sunt apăsate. Dar știți ceva? Ei toți, chiar își doresc asta.

EVELINE: Și cel puțin conversații interesante, de exemplu, cel de la pază care a venit să-mi spună că lucrul ăsta nu era dorit de spital (ei chicotesc).

ADAMUS: E un mod frumos de a spune asta!

EVELINE: L-am întrebat: "Tu crezi asta, sau șeful tău o crede? Și dacă șeful tău crede asta, de ce nu-i el aici să poarte această conversație cu mine?"

ADAMUS: "Aș putea să-l îmbrățișez pe șeful tău?" Da.

EVELINE: Ei bine, am ajuns să îmbrățișez poliția la un moment dat. Așa că a fost amuzant (ea chicotește).

ADAMUS: Da, da. Dar – Cauldre îmi spune asta – a spus: "Asta ar putea fi un mare succes pe" – cum îi spuneți voi – "media socială". Știi, experiența de a ieși cu pancarta și de a urmări reacțiile. Unii oameni spun: "Uau, ce ciudată". Alții, aproape disperați după o îmbrățișare. Toți vor cu adevărat o îmbrățișare.

EVELINE: Da.

ADAMUS: Minunat. Oh, continuă cu asta.

EVELINE: Ar fi în regulă pentru Cauldre dacă te-aș îmbrățișa?

ADAMUS: Sigur. Îmbrățișează-l și pe el, totuși (Adamus chicotește).

EVELINE: Ei bine, e corpul lui. Nu vreau să abuzez.

ADAMUS: Vom – urcă pe scenă.

EVELINE: Oh, Doamne. Mulțumesc.

ADAMUS: Vom vedea cum – bine, tu joci rolul de a sta acolo cu pancarta ta. Eu voi juca rolul unui om care trece pe stradă, într-o zi (câteva chicoteli, în timp ce Adamus începe să joace rolul, vede pancarta și o îmbrățișează; publicul spune "Ooh" și câteva aplauze).

EVELINE: Mulțumesc.

ADAMUS: Ești bună la îmbrățișări. Ai fost la școala de îmbrățișări?

EVELINE: Da! A mea proprie.

ADAMUS: E o artă. Îmbrățișarea e o artă, știți: Poți, în acel moment, doar să te deschizi? Nu-i doar o chestie fizică ci, poți să ai un transfer de energie în acel moment? Iar tu ai făcut-o. Da.

EVELINE: Mulțumesc pentru tot.

ADAMUS: Da. Oh, apreciez asta (cineva strigă "Un sărut pentru un dolar!") Un sărut pentru un dolar! (Adamus chicotește). Bine. Încă unul. Încă unul. Da, Andy.

ANDY: Simțul umorului.

ADAMUS: Simțul umorului. Asta ajută (Linda începe să aplaude, câțiva i se alătură).

ANDY: Am avut mult noroc râzând pur și simplu de lucruri, făcându-le astfel să pară mai puțin serioase.

ADAMUS: Da. Funcționează.

ANDY: Funcționează, pentru că oamenii fac lucruri stupide. Inclusiv eu însumi.

ADAMUS: Sigur.

ANDY: Dar dacă ai un bun simț al umorului și poți să râzi chiar și cu un picior rupt sau orice altceva, asta chiar te ajută să ușurezi lucrurile.

ADAMUS: Mai ales când poți să râzi de tine, oamenilor le place asta. Nu să te desconsideri, ci să poți râde de propriile slăbiciuni: "Știi, sunt un om și hai să râdem despre asta", pentru că altfel devii serios și poți simți acea gravitație. Devino prea serios în ce te privește și poți simți cum, pur și simplu, te trage înăuntru. Râzi, și gravitația are tendința să se deschidă.

ANDY: Da. Am avut noroc cu asta.

ADAMUS: Da, da. Și oamenii din jurul tău apreciază acest simț al umorului?

ANDY: Unii, da. Alții, nu prea.

ADAMUS: Unii nu apreciază. Ce zice partenera ta?

ANDY: Ei bine...

ADAMUS: Da.

ANDY: ... se obișnuiește cu asta (el râde).

ADAMUS: De cât timp?

ANDY: Ce?

ADAMUS: De cât timp ești cu partenera?

ANDY: Patruzeci și șapte de ani (râsete).

ADAMUS: (râde) Și încă se obișnuiește?! Acum, asta-i amuzant. E amuzant. Da!

ANDY: Da!

ADAMUS: Cât crezi că va mai dura până când va accepta pe deplin?

ANDY: Ei bine, știi, îmi trece asta prin minte.

ADAMUS: Da!

ANDY: Adică, se va mai schimba de fapt și altcineva? Cine știe.

ADAMUS: Ce-ar fi dacă i-ai juca o farsă și, timp de o săptămână, n-ai mai avea deloc simțul umorului?

ANDY: Oh.

ADAMUS: Doar o față serioasă. Nimic nu e amuzant.

ANDY: Asta-i ca pe vremuri, când eu conduceam o afacere și noi făceam numai lucruri serioase.

ADAMUS: Corect. Da.

ANDY: Cred că aș putea încerca.

ADAMUS: Da.

ANDY: Nu știu dacă aș putea face asta.

ADAMUS: Nu cred că ai putea. Cred că după o oră, ai ceda.

ANDY: Da.

ADAMUS: Da, da.

ANDY: Cred că am trecut de asta.

ADAMUS: Nu, umorul e bun. De fapt, toate de pe tablă sunt bune. Mulțumesc, apropo.

ANDY: Eu îți mulțumesc.

ADAMUS: Toate de pe tablă sunt bune. Și chiar am cugetat la asta, oh, și am discutat cu unii dintre ceilalți Maeștri Ascensionați, și am petrecut mult timp trăgând cu ochiul la atât de mulți dintre voi, aruncând o privire. Ce e de făcut? Ce e de făcut care să – adică, toate astea sunt bune – dar ce e de făcut, care să nu ne blocheze și mai mult? Ce e de făcut, care să fie simplu și eficient? Care să nu se transforme în ceva mental? Care să nu fie doar un alt exercițiu?

Apropo, sunt surprins că respirația nu e pe listă. Respirația e un instrument bun. Toate se leagă. Dar am parcurs o listă asemănătoare cu asta, probabil erau de zece ori mai multe elemente pe ea, și am găsit distragere în multe dintre ele, greșeală în câteva dintre ele, mai mult din acest efect de gravitație, de tipul nisipurilor mișcătoare, în altele.

Cum să evadăm simplu, ușor, fără să gândim, fără să muncim la ceva din toate astea, fără să intrăm în minte – Cauldre's nu vrea s-o spun – dar, în jocuri de futut mintea, cum ar fi încrederea: "Oh, am încredere în mine". Tot ce spuneți este: "N-am încredere în mine și am de gând să mă adâncesc și mai mult în gravitație. Nu, chiar am încredere în mine. Vreau să am încredere în mine". Iar gravitația spune: "Ha! N-ai încredere, nu-i așa? Uite, lasă-mă să te ajut. Lasă-mă să te încui înăuntru și mai mult și apoi să te fac să fii foarte frustrat din cauza asta". Umorul e bun, dar poți fi mereu amuzant? Adică, ei bine, tu poți, Andy.

Dar chiar m-am stresat cu asta. Cred că e una dintre cele mai mari provocări pe care le-am avut, probabil, de la unele dintre Școlile Misterelor încoace. Ce vom face? Cum vom trece peste asta? Și vreau o soluție atât de simplă, atât de ușoară, încât e ca și cum ți-ai întinde aripile și ai zbura pe un minunat curent de vânt. Adică, atât de ușor.

Și apoi mi-a venit ideea. Răspunsul era deja acolo. Am scris despre el cu sute de ani în urmă în cartea mea "Timpul Mașinilor". Era chiar acolo. Și vă spuneți: "Păi, ești un Maestru Ascensionat. N-ar fi trebuit să știi asta din start?" Da, am fost și om, așa că târăsc o parte din asta după mine, câteodată. Dar am realizat că e chiar acolo.

M-am grăbit să revin – n-aveam un manuscris, dar într-un fel am parcurs paginile imaginare – chiar acolo. Chiar acolo, la – în cartea mea era la pagina 357, și scria chiar acolo. Nu-mi venea să cred. A stat acolo tot timpul. E atât de ușor, și e atât de simplu – și s-ar putea să râdeți, sau Andy ar putea să râdă – muzica.

Muzica! Am spus în sinea mea: "Asta e!"

Acum, nu orice muzică. Adică, muzica e bună, dar știți, lucrurile care nu sunt în armonie potrivită cu voi nu vă vor ajuta prea mult. Dar niște muzică frumoasă, și realizez, desigur, în trecutul meu ca St. Germain, am cântat la multe, multe, multe instrumente – virtuoz la aproape toate – și am realizat importanța muzicii în viața mea.

În general, ca ascultător, muzica e non-mentală, și asculți o muzică frumoasă, iar ea te trece dincolo de acea densitate a gravitației ca nimic altceva. Nu e mentală. Nu trebuie să lucrezi la ea. Nu trebuie s-o folosești ca pe o mantră. Nu e o disciplină. Cu muzica potrivită, ți se permite să treci pur și simplu dincolo de vechea gravitație direct în aerotheon, în curgere, în susul și – nu în sus și în jos – dar în fluxul de intrare și de ieșire al gravitației, deschizându-se pentru a lăsa acea – ce a fost numit – materie întunecată să te servească, cealaltă latură a gravitației. Atât de simplu – muzica.

Acum, din nou, nu orice muzică. Trebuie să fie cu adevărat potrivită pentru voi, iar cea mai bună muzică ar fi cea scrisă și interpretată de Shaumbra. Și nu muzică generată de inteligența artificială, pentru că asta va spori gravitația. Și, știți, există muzică frumoasă pe care s-ar putea s-o iubiți, și sunt sigur că ați avut această experiență. Stați acolo și ascultați niște muzică și vă simțiți transportați. Dar ce-ar fi dacă am crea, împreună cu muzicienii Shaumbra, am crea muzică adecvată pentru aerotheon? Doar o ascultați din când în când. Nu trebuie să aveți un program. Nu trebuie să lucrați la asta. Poate doar respirați cu ea și permiteți.

Iubesc muzica deoarece, ca ascultător, nu e mentală. Cuvintele sunt limitate. Cuvintele sunt foarte, foarte limitate. Muzica te poate deschide și te poate transporta. Așadar, ce-ar fi dacă ne-am îmbarca în asta cu Shaumbra care s-o compună, poate există Shaumbra muzicieni. Însă trebuie să aibă nuanța potrivită, exact stilul potrivit, și s-o folosim.

Vom intra într-un exemplu chiar acum cu merabh-ul nostru. Aceasta nu e o muzică generată de Shaumbra, dar poate că puteți simți, pe măsură ce intrăm în el, cum muzica vă poate ajuta pur și simplu să vă extindeți dincolo de acea gravitație foarte densă, acea gravitație unidirecțională, pe care ați experimentat-o toată viața voastră.

Așadar, să punem niște muzică chiar acum. Și, din nou, această piesă nu e creată de Shaumbra, dar vă veți face o idee.

(începe muzica)

Să respirăm foarte profund.

Acesta e anul în care trecem dincolo de gravitație, lucrul care a ținut pe loc multe din probleme și care v-a împiedicat pe mulți dintre voi să realizați cât de măreți sunteți cu adevărat.

Când ascultați muzică, ea poate fi non-mentală, experiențială, și doar vă lăsați purtați de muzică. Pur și simplu plutiți cu ea.

Respirați foarte profund în ea.

(pauză lungă)

Nu voi vorbi mult aici, pentru că vreau doar s-o experimentați. Să dăm drumul la muzică la maxim.

(pauză lungă)

Nu trebuie să faceți nimic.

(pauză)

Aerotheon, cealaltă parte a gravitației, e deja acolo.

(pauză)

Un lucru amuzant se întâmplă doar ascultând frumusețea muzicii. Brusc, ajungeți să înțelegeți: "Există mult mai mult în gravitație".

E ca și cum s-ar deschide cortina.

(pauză)

Gravitația care ține lucrurile înăuntru și gravitația care deschide.

(pauză)

Gravitația care a menținut o mulțime de probleme în viața voastră foarte pe loc, foarte densă.

(pauză)

Dar, în același timp, există și cealaltă latură a ei – extinderea, deschiderea. Acesta e rolul natural al gravitației.

Lumina nu vrea niciodată să vă impună doar o gravitație unidirecțională. Nu vrea niciodată să vă sufoce. Ea conține, lumina voastră conține această altă parte a gravitației – aerotheon, deschiderea.

Nu e vorba nici măcar de a sta jos și de a asculta muzică și apoi de a vă focaliza pe problemele voastre, pentru că nu vreți să faceți asta. Înseamnă pur și simplu să vă lăsați în experiența gravitației care funcționează în toate direcțiile. Gravitația care încheagă, care ține lucrurile împreună; și cealaltă latură, aerotheon, care deschide, care extinde.

Și în acest aerotheon, gravitația de asemenea transformă. Puteți lua o problemă care a fost ținută în loc mult timp de gravitație și acum o puteți aduce dincolo de ea. Iar frumusețea e că trebuie doar să ascultați.

Muzica are aripi. Pentru că nu e mentală, nu gândiți. Doar experimentați. Are aripi și deschide acea cortină.

V-ați putea imagina ceva la fel de simplu ca asta?

Nu trebuie să deveniți filozofi. Nu trebuie să aveți un program pentru a asculta. Doar respirați profund și permiteți, lăsând muzica să vă transporte în realizarea plenitudinii, a întregului spectru al gravitației.

Respirați profund și doar ascultați pentru un moment. Dați-vă voie să experimentați întregul spectru al gravitației.

(pauză lungă)

Îmi place pentru că e complet naturală. Adică, e deja acolo. Nu trebuie să creăm sau să construim cealaltă parte a gravitației. Nu încercăm să evadăm. Pur și simplu permitem prin muzică să ne întoarcem la Spectrul Complet al Gravitației.

Era chiar acolo, la pagina 357 în cartea mea. Hm. Mi-aș fi dorit să fi știut asta acum zece ani, v-aș fi salvat de o mulțime de probleme, nu-i așa? Și partea bună e că nu trebuie să munciți la asta.

Muzica este frumoasă, mai întâi de toate. E o aplicație atât de frumoasă a energiei.

Muzica ajunge ușor în celelalte tărâmuri. Pur și simplu curge cu ușurință în celelalte tărâmuri.

Cuvintele nu fac asta. Cuvintele rămân blocate în acest tărâm. Dar muzica, pur și simplu curge. Iar voi puteți să vă lăsați purtați de această muzică și s-o lăsați să vă poarte în Spectrul Complet al Gravitației.

(pauză)

Cea mai bună muzică – cea mai bună – va fi cea compusă de Shaumbra.

Vom lucra la asta. Vom lucra cu acei muzicieni care ar putea fi interesați să participe pentru a crea o muzică frumoasă, care vă va permite să vă întoarceți la experiența Spectrului Complet al Gravitației.

Gravitația, o forță pe care fizicienii nu o înțeleg cu adevărat. E una dintre cele mai uimitoare dinamici. Dar are două laturi. Nu doar de a ține lucrurile înăuntru. Ci de a deschide lucrurile.

Ori de câte ori lumina își începe călătoria pentru a vă servi, creându-vă creațiile, există acel element al gravitației care face totul posibil. Dar gravitația care funcționează în ambele direcții.

Opriți-vă din nou un moment pentru a simți, pentru a vă lăsa purtați de această muzică și pentru a simți Spectrul Complet al Gravitației. Întotdeauna a fost acolo.

(pauză)

Să respirăm foarte profund împreună.

2024, restul lumii se va focaliza pe AI. Noi vom urma o cale un pic diferită. Vom ajunge la Spectrul Complet al Gravitației în viața voastră. Nu ca o teorie, ci în viața voastră. Și apoi asta ne va duce la Iubirea 2.0. Ele lucrează mână în mână.

Acum, vom mai vorbi despre această muzică pentru Spectrul Complet al Gravitației. Vom vorbi mai mult despre ea. Nu faceți din asta o disciplină. Pur și simplu realizați că puteți doar să ascultați și să prindeți aripi.

Să respirăm foarte profund împreună. Spectrul Complet al Gravitației. Cea care aduce lucrurile la un loc, cea care permite expansiunea.

Cu asta, amintiți-vă că totul este în regulă în întreaga creație.

Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc.