MATERIALELE CRIMSON CIRCLE
Seria ALT
SHOUD 11 – Prezentat de ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat la Crimson Circle
5 august 2023
www.crimsoncircle.com
Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din St. Germain.
Și eu am așteptat acest moment toată viața mea (râsete, referindu-se la acest video). Oh, într-adevăr, am așteptat, cu mult mai mult decât veți ști voi vreodată. Și nu doar, nu doar – mmm, mmm! Tortul și cafeaua mea. Ne vom întoarce la asta în câteva clipe. Dar – ah! – mulțumesc, dragă. Hm! Hm! Pe aici.
KERRI: Oh, îmi pare rău.
ADAMUS: Da, mulțumesc. Oh, puțină cafea (Kerri are o tavă cu o bucată de tort și o lumânare pe ea).
KERRI: La mulți ani.
ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc, mulțumesc. Oh.
KERRI ȘI PUBLICUL: (cântând) Mulți ani trăiască. Mulți ani trăiască. La mulți ani, dragă Adamus. La mulți ani (aplauze și urale).
ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc, mulțumesc. Mulțumesc.
KERRI: Nu trebuie să-l mănânci. Îl voi lua înapoi.
ADAMUS: Eu sunt alesul.
KERRI: Tu ești alesul.
ADAMUS: Da, da.
KERRI: Singurul meu ales.
ADAMUS: Da.
KERRI: Îți mulțumesc foarte mult. Te iubesc.
ADAMUS: Pot să suflu?
KERRI: Vrei s-o fac eu?
ADAMUS: Nu (râsete). Mulțumesc (el suflă în lumânare). Mulțumesc (Adamus chicotește). Ah, da. Ce mod de a începe Shoud-ul.
Da, recent a fost ziua mea de naștere. Am avut o mare sărbătoare la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Oh, sala a fost plină cu mâncare, muzică, dans, glume și divertisment. Am pus multe, ei bine, noi n-avem videoclipuri așa cum le aveți voi; noi pur și simplu ne imaginăm și deodată toată lumea poate vedea ce-ți imaginezi. Au fost redate momente atât de tandre pe care le-am avut cu ei. Au redat amintiri frumoase din viața mea trecută și, bineînțeles, cea mai grozavă chestie despre care într-adevăr au vorbit, a fost perioada mea din cristal (câteva chicoteli). Probabil nu v-am spus încă povestea asta (Adamus chicotește). Nu, a fost epic. Să fiu captiv, așa cum sunteți voi acum. A fost epic. Nu, sunteți. Nu, voi spuneți: "Dar sunt un Maestru Ascensionat". Marco, ești un Maestru Ascensionat: "Ce vrei să spui, cu a fi prins în capcană?" Încă sunteți prinși în capcană.
MARCO: Uh, la naiba, nu.
ADAMUS: Nu, nu, ești. Oh, da, da! Crezi că nu ești captiv. Știi, chiar și un Maestru realizat poate fi în închisoare. Vreau să spun că, de fapt, există mulți Maeștri realizați care sunt în închisoare. Ești liber într-un fel. Ești liber în interiorul tău. Realizezi că toate aceste ziduri ale închisorii sunt doar o iluzie. Dar, într-un alt fel, încă ești prins în capcană. Încă ești blocat acolo.
MARCO: În Zidul de Foc.
ADAMUS: Zidul de Foc?
MARCO: Zidul de Foc.
ADAMUS: Ești înăuntru sau în afară?
MARCO: Oh! Sunt încă acolo.
ADAMUS: Încă ești în Zidul de Foc?
MARCO: Știu! Dar e în regulă.
ADAMUS: Ei bine, nu. De fapt, a fi în Zidul de Foc, este o mare dezbatere filozofică. Încă mai ești în Zidul de Foc? Ai trecut vreodată prin el? Încă ești în Zidul de Foc, fiind spulberat în miliarde, trilioane și octilioane de bucăți și acum treci prin experiența de a fi terminat cu fragmentarea și de a-ți aduce acum lumina laolaltă? Și, mai contează asta?
MARCO: Ei bine, când o spui așa (ei chicotesc). Ei bine, da, în cele din urmă...
ADAMUS: Poți fi un Maestru întrupat și totuși să fii blocat într-o închisoare. Totuși, astăzi vom răzbate prin asta. Vă voi spune sfârșitul chiar acum. Vom începe să ieșim din asta. Câțiva dintre voi o vor face, iar ceilalți vor urma. Ăsta e momentul pe care l-ați așteptat toată viața voastră. Hm, hm, hm. Da (câteva aplauze).
MARCO: Uuu huu!
ADAMUS: Și acum, o mică discuție secundară. Mulțumesc.
MARCO: Oh!
ADAMUS: Da, am terminat (câteva chicoteli). O mică discuție secundară. Cauldre devine foarte supărat pe mine când vorbesc despre astfel de lucruri. El spune: "Dar Adamus, tu faci promisiuni mari. Dacă ele nu se întâmplă?" Nu-mi pasă. Eu sunt în Clubul Maeștrilor Ascensionați (mai multe chicoteli). Noi urmărim cu atenție, simțim în energii și în curgere, și știu când ceva este într-adevăr gata, și astăzi este.
E Momentul Desprinderii
Voi spune că ăsta va fi un moment epic, un punct de cotitură pentru mulți dintre voi. E timpul să vă desprindeți. Și, din nou, mulți dintre voi sunteți adevărați Maeștri întrupați, dar încă sunteți închiși în această închisoare a conștiinței de masă, a timpului, a spațiului, a gravitației. Acesta este ALT-ul pe care l-ați așteptat. Acesta este ALT-ul și, vom vorbi mai mult despre el, dar ALT înseamnă trecerea de la a trebui să vă luptați pentru a vă croi drum prin lucruri – a trebui să depuneți efort, a trebui să vă confruntați cu forțele acestei planete – ALT este, ei bine, opusul. Doar primirea. Asta înseamnă să vă desprindeți. Asta înseamnă să vă eliberați. Vom începe procesul chiar acum.
V-ați îndreptat către asta și, da, aveți o înțelepciune incredibilă și sunteți ființe minunate. Dar încă există acel sentiment în aer că urmează să se întâmple ceva. Ați avut acest sentiment vreunul din voi în ultima vreme? Că ceva e pe cale să se întâmple și nu știți ce anume. Așa cum spune cântecul, e "în aer astă-seară" – sau în această după-amiază – și este.
Oh, sunt atât de entuziasmat. Acesta este într-adevăr momentul meu, deoarece lucrăm la asta împreună de foarte mult timp și am făcut progrese incredibile. Ați reușit. V-ați scufundat foarte, foarte profund, și asta doare. Chiar doare uneori, să vă întrebați cine sunteți, să vă întrebați dacă faceți ce trebuie; uneori, vrând pur și simplu să vă retrageți din tot. Uneori, mulți dintre voi nici măcar nu vreți să existați, pentru că nu știți cum să vă descurcați. Și încercați asta, încercați aia. Ele funcționează într-o anumită măsură, dar nu pentru satisfacția profundă a Sinelui și a sufletului vostru.
Am ajuns atât de departe acum, câte luni sunt acum de la Crucea Cerului, și acea lumină, conștiința radiază acum, radiază cu adevărat în interiorul vostru, permițându-vă să aduceți și mai mult înăuntru. Iar acum este într-adevăr timpul, în ALT, iar ALT înseamnă o inversare totală a modului în care voi și alți oameni ați trăit. Tiparul de viață din trecut a fost să munciți din greu și să muriți greu, iar apoi să veniți înapoi pentru o altă viață ca să faceți același lucru. Noi vom schimba asta. Trebuie s-o schimbăm. Este deja în curs de a fi schimbată. Acum e vorba doar de a recunoaște ce se întâmplă și de a primi, a permite.
Să respirăm profund cu asta.
Ultima lună a fost o provocare pentru mine, trebuie să spun, destul de dificilă. În ultima lună, am primit mai multe apeluri la serviciul clienți (râsete). Nu mă refer la Crimson Circle, ei au propriile lor probleme. Vorbesc despre mine, la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Mai mulți dintre voi care sună.
Acum, a fost destul de dificil cu mulți ani în urmă. Vreau să spun că erau multe apeluri disperate. Însă acum primesc o mulțime de apeluri, multe interacțiuni nocturne cu voi. Frustrant. Adică, voi sunteți frustrați (câteva chicoteli). Și frustrant. Sunteți frustrați. Sunteți în genul: "Când se va întâmpla? Ce se va întâmpla? Cum pot să răzbat prin toată chestia asta? Cum pot să răzbat prin acest corp?" La naiba, câți dintre voi v-ați rănit în ultima vreme? Dureri și suferințe și tot felul de: "Oh! Adamus, când o să răzbat prin acest corp? Când se vor așeza lucrurile? Toată această muncă pe care am făcut-o, toată împingerea și lupta și lovirea cu pumnii și respirația, când se vor termina? Când vor funcționa cu adevărat? Cât timp mai trebuie să merg pe această cale foarte dură? Pentru că am obosit și m-am săturat de ea."
Asta am auzit luna trecută – luna zilei mele de naștere, desigur – mai mult decât în orice altă perioadă. Și asta-i bine. Nu, e bine. Mă cam plâng de modul în care trebuie să am de-a face cu voi toți, dar e bine că aveți – există o... e aproape ca o furie. Și apoi vă simțiți prost că sunteți furioși, deoarece ar trebui să fiți persoane spirituale. Prostii! Acea furie mișcă ceva în interiorul vostru. E în regulă să fiți furioși, să spuneți: "Când voi răzbate – adică, cu adevărat să răzbat?!" Ați avut progrese treptate, multe momente de iluminare frumoase, știți voi, un fel de iluminări minore, dar: "Când voi străpunge acest întreg concept de timp și spațiu și corp și minte? Am obosit și m-am săturat de asta și nu mai vreau să tot continui să merg la cursuri și să urmăresc Shoud-uri. Trebuie s-o facem, nu există altă cale".
Așadar, v-am colectat furia (câteva chicoteli și o femeie spune "Oh!"). Da, oh! (ea continuă, spunând "Și ce facem cu ea?") Și ce faceți cu ea? O voi arunca înapoi spre voi, azi (mai multe chicoteli). Ce credeți... (Adamus tușește și se bate pe piept) Ce credeți că voi face? Bietul Cauldre se îneacă cu asta.
Am simțit această furie, am încercat s-o adun laolaltă și, e în regulă. Puteți accepta că furia este în regulă? Chiar și pentru o "persoană spirituală". Știți, de fapt, vă faceți mai mult rău vouă când încercați s-o reprimați și spuneți: "Oh, totul va fi bine. Totul e bine". Nu! Nu este! Nu, nu-i așa. N-ați venit în această viață ca să fiți o panseluță, nici ca să încercați să fiți doar iubire, lumină și bucurie. Ați venit în această viață pentru a face niște schimbări capitale în voi și pe această planetă. Furia este bună. De fapt, chiar îmi place, pentru că vă inspiră pe unii dintre voi.
E în regulă. Pur și simplu respirați profund cu asta sau faceți orice altceva – bateți din picioare, orice vreți – e în regulă să aveți acea furie, acea frustrare, acel: "Trebuie să se schimbe acum. Ceva trebuie să se schimbe. M-am săturat să nu se întâmple, m-am săturat ca lucrurile să meargă al naibii de încet". Iar vestea bună este că așa e. Adică, toate astea se cam adună laolaltă în același timp. Avem Crucea Cerului, lumina voastră care intră. De fapt, uneori stau și trebuie să râd – probabil că vouă nu vi se pare amuzant – lumina voastră este cea care vă face să fiți atât de furioși și nervoși și supărați și frustrați și pur și simplu simțiți că ceva trebuie să se schimbe.
Simțiți în asta pentru o clipă. Aveți acest nou nivel de lumină, Lumina Nouă intrând în voi și strălucind asupra tuturor lucrurilor vechi – sentimentul că sunteți prinși în această realitate, sentimentul că încă nu sunteți... sunteți mai conectați cu voi, omul, dar încă nu sunteți conectați cu voi ca suflet al vostru – iar această lumină intră și scutură unele lucruri. Nu e o lumină frumoasă și sclipitoare, pentru că voi nu vreți să fie așa. Vreți ca ea să zguduie lucrurile, să miște lucrurile, să răzbată prin tot acum.
Așadar, această lumină zguduie lucrurile, și ăsta-i un lucru bun. Nu încercați s-o stingeți. Nu încercați s-o faceți să dispară. Exprimați acel sentiment de frustrare sau furie sau pur și simplu acel întreg sentiment de "Raaaarrh!!!" Pur și simplu vreți să țipați, și e în regulă să țipați. Vreți să faceți asta acum? (unii Shaumbra spun "Da") Bine. Acum, unii oameni s-ar putea să se simtă ofensați și să spună: "Nu, ar trebui să fim liniștiți și calmi". La naiba, nu! Haideți să țipăm. Doar un aaaaaagh!!!
PUBLICUL (cu mult entuziasm): Aaaaaagghh!!
ADAMUS: Uau! Sunt multe... (râsete) Da. În regulă, faceți asta din nou (mai multe chicoteli). Există multă pasiune aici, multă dorință de a mișca cu adevărat lucrurile acum, iar momentul este perfect. Totul se leagă de Crucea Cerului, de lumină, de schimbare, de ceea ce se întâmplă acum pe această planetă. Și știți că planeta o ia razna. Adică, știți asta. Bine. Vrea cineva să mă contrazică în legătură cu asta? (câteva chicoteli) Planeta o ia razna. Știți, e interesant de urmărit, de la circa 8 milioane de kilometri distanță, din perspectiva mea, "Uau!"
Când te uiți la asta, e pur și simplu uau, iar apoi te superi legat de asta. E ca și cum nimic nu mai are sens. Oamenii de acolo. Oamenii de acolo. Câți dintre voi chiar v-ați săturat de șoferi proști și oameni nesimțiți când mergeți la cumpărături, și chiar de cei pe care-i vedeți la televizor? Și e cam în genul: "Gaaaahhh!" Planeta înnebunește, simplu și clar, iar asta e analiza mea profesională (mai multe râsete). Și probabil că ăsta e un lucru bun, de asemenea. Dacă oamenii n-ar fi așa, dacă toată lumea ar fi pur și simplu mulțumită, nu s-ar schimba nimic. Nu s-ar întâmpla nimic.
Dar nu vă puteți complace acum. Există mai multă conștiință pe planetă – știți, variind acum cu câteva puncte procentuale – mai multă conștiință decât era înainte de 22 martie. Voi gândiți: "Ei bine, asta nu e mult". E foarte mult. E foarte mult. Doar vreo două procente de lumină în plus au un mare impact asupra tuturor lucrurilor.
Un lucru, asta o împinge pe Gaia afară mai devreme decât s-ar fi gândit ea sau decât ne-am fi gândit noi. Se întâmplă foarte repede. Planeta, vreau să spun, planeta fizică pe care trăiți, trece prin schimbări masive. Și, probabil că observați asta, în funcție de locul în care trăiți sau de știrile pe care le citiți, dar se întâmplă. Și, desigur, alarmiștii sau cei care nu înțeleg cu adevărat ce se întâmplă, spun că e din cauză că: "Tu conduci o mașină și asta e toată problema" și pentru că: "Nu reciclezi". Și nu e vorba de asta. Gaia pleacă și va vorbi despre asta curând. Ei bine, voi vorbiți de enervare. Dacă credeți că eu sunt supărat, așteptați până când va vorbi Gaia la conferința Lumina lui Merlin. Adică, ea e supărată probabil pentru un motiv bun.
E pe cale să plece. Lumina o împinge afară, chiar dacă ea nu vrea să plece. Însă lumina o împinge afară, astfel încât oamenii să-și asume responsabilitatea pentru realitatea fizică, pentru materie. Nu doar pentru planetă. E mult mai mult decât atât. Știți, Gaia, ăsta nici măcar nu e numele ei. E unul dintre acele nume cumva inventate. Știți care e numele ei adevărat? Adama. A-d-a-m-a, Adama. Este numele original din ebraică pentru ceea ce se numește acum Gaia. Și știu că gândiți: "Adama, Adamus. Hai! Știi, cred că glumești!" (râsete) Nu, vorbesc serios. Se leagă de tiparul original din trecut pentru oameni, pentru biologie, tiparul Adam Kadmon. Ăsta e numele original, Adama. Deocamdată mă voi referi la ea ca fiind Gaia.
Așadar, Gaia pleacă și planeta se schimbă, iar asta îi determină pe oameni să se trezească. Oh, se întâmplă. Doamne, ei bine, oceanul aproape că e în fierbere. Adică, devine destul de cald. E ca și cum, în loc de jacuzzi, pur și simplu mergeți la ocean și puteți sta acolo. Și nu e din cauza oamenilor – în cea mai mare parte – nu e din cauză că oamenii au abuzat planeta. Nu-i așa. Voi învățați că există anumite lucruri pe care, desigur, n-ar trebui să le faceți. Vă îndepărtați de combustibilii fosili dar nu deoarece combustibilii fosili sunt neapărat foarte răi. Ci pentru că, la naiba, e timpul trezirii și al încetării folosirii acelor chestii vechi. Există atât de multă energie doar în tortul meu pentru ziua de naștere, încât ar putea alimenta întregul stat Colorado timp de luni! În acest tort. Dar ei încă nu s-au prins de asta. Probabil că e un lucru bun, deoarece, dacă nu aveți conștiința de a folosi toată energia care se află aici, dacă nu aveți echilibrul, poate nu e bine. Cineva se va răni foarte tare.
Deci, toate astea se petrec acum, și planeta o ia razna. Iar voi ați văzut acum doar vârful acestora, însă oamenii, nu se conectează – ei nu mai pot găsi conexiunea – în vechiul loc în care obișnuiau s-o facă; lucrurile care le ofereau un fel de punct de conectare, echilibru, confort. Nu știu ce să facă. Nu știu încotro să se îndrepte. Ajung la extreme. Probabil că vedeți asta. Ceea ce se întâmplă într-o situație ca asta, e că devin foarte polarizați, foarte extremiști. Nici măcar nu mai gândesc logic. Știți, ajunge să fie o gândire într-adevăr extremistă. Și va continua o lungă perioadă de timp, până când vor avea loc niște schimbări fundamentale în psihologia umană de bază, în conștiința umană. Așadar, indiferent dacă restul omenirii înțelege asta sau nu, se află de asemenea într-o mare schimbare. Din punctul de vedere al conștiinței, ei nu sunt acolo unde sunteți voi, dar trec prin anumite lucruri. Lucrurile se schimbă acum pe planetă atât de rapid, atât de rapid.
Lumina care a început să pătrundă schimbă însăși fizica. Așa cum am vorbit la ultima noastră întâlnire, ea schimbă structura moleculară. Schimbă modul în care particulele se rotesc, relaționează și comunică între ele particulele, diferitele părți ale unui atom. În esență, înseamnă că această lumină schimbă modul în care totul comunică cu tot. Asta-i destul de important. E destul de important.
Lumea o ia razna.
O Lume Nebună
Care sunt câteva exemple pe care le aveți despre cum o ia razna lumea? Linda, cu microfonul, te rog, în timp ce eu iau o gură din tortul meu aniversar. În ce fel înnebunește lumea? Ce ați observat voi? Cineva a spus: "Donald Trump". (câteva chicoteli)
SCOTT: Ei bine, eu, unul, sunt oarecum fascinat de simpla parcurgere a știrilor, deoarece fiecare titlu îmi pare complet nebunesc în aceste zile.
ADAMUS: Da.
SCOTT: Nu contează care dintre ele, indiferent ce site, nu contează, știi tu, oricare din părți. Toate, și e pur și simplu captivant doar să te uiți. Adică, e pur și simplu captivant doar să baleezi [printre titluri].
ADAMUS: Ce crezi tu, când se întâmplă asta? Ce...
SCOTT: Trebuie doar să-mi amintesc că, slavă Domnului, nu mai sunt în barca nebunilor. Cu siguranță ei sunt acum.
ADAMUS: (chicotind) Corect.
SCOTT: Și întotdeauna – pur și simplu cred că asta e situația în care ne aflăm acum, că asta trebuie să se întâmple cumva.
ADAMUS: Care este un titlu care te-a impresionat recent, ceva care te-a făcut să râzi cu adevărat, care ți-a atras atenția? (Scott chicotește)
SCOTT: Oh, aș putea să aleg oricare dintre titlurile de acuzații sau oricare dintre ele, acea poveste.
ADAMUS: Da. Nebunie.
SCOTT: Pur și simplu nebunie.
ADAMUS: Nebunie. Fără precedent și nebunesc.
SCOTT: Da.
ADAMUS: Da. Ceea ce se întâmplă cu adevărat, când te uiți la miezul energiilor – el se referă la punerea sub acuzare, la acuzațiile împotriva lui Donald Trump ...
SCOTT: În caz că n-ați auzit (el râde).
ADAMUS: ... care se întâmplă să fie – da! Ei bine, sunt o mulțime de oameni aici din alte locuri, și lor nu le place Donald. Dar ce se întâmplă într-adevăr cu energia de esență de acolo? Un președinte al SUA care e pus sub acuzare pentru toate acele lucruri diferite.
SCOTT: Ei bine, există...
ADAMUS: Și mai trebuie să adaug că este fruntașul unuia dintre partidele politice! (râsete)
SCOTT: Știu! Știu!
ADAMUS: Nu, lumea asta nu e nebună (mai multe chicoteli). Spune mai departe.
SCOTT: Ei bine, sunt doar o mulțime de dinamici ale puterii de ambele părți, deoarece el încearcă să rămână la putere în ciuda a tot ce se întâmplă, iar apoi toți ceilalți din acea parte îl apără, știi, susținătorii săi.
ADAMUS: Da.
SCOTT: Și astfel, când văd asta, e fascinant pentru mine și mă întreb: "Bine, cât de credul... unde se oprește asta? Unde te oprești din naivitate?" Pur și simplu, știi, să nu crezi niciuna dintre, câte, peste 70 de acuzații sau cam așa ceva.
ADAMUS: Da.
SCOTT: "Oh, nu. El încă e omul meu." Știi, cineva ar spune asta. Nu eu. Eu nu spun asta.
ADAMUS: Bine (Scott chicotește). Da. Și, indiferent de politică, pentru că acum chiar nu e vorba de politică. Adică, este...
SCOTT: Și apoi lucrurile sunt atât de legate și de religie și de toate – încă e un fel de, știi tu, creștinism deturnat.
ADAMUS: E vorba de putere, într-o mare măsură. Este un imens joc public de putere care are loc. Așa că, nici măcar nu e vorba de politică, dar, știi, polarizează oamenii, pe unii oameni îi face să fie supărați și furioși, iar pe ceilalți să vrea să fugă pur și simplu. Și, din nou, este doar un exemplu din atâtea lucruri nebunești care au loc. Da. Bun.
Așadar, ce altceva mai vedeți în lume că o ia razna? Ce altceva mai observați?
Toți zâmbesc mereu când Linda le înmânează microfonul (câteva chicoteli). "Mulțumesc, Linda! Mulțumesc!" Ce mai observați la oamenii care o iau razna?
AGI: Nu pot spune prea multe despre știri și alte lucruri. Nu le urmăresc.
ADAMUS: Nu le urmărești, bine.
AGI: Ceea ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi, știi, cum ar fi lucruri foarte practice, nu mai văd valori.
ADAMUS: Valori, da. Asta e doar pentru că îmbătrânești sau... (ei râd)
AGI: Doar sunt nesatisfăcută. Nu știu ce să zic. Mă uit în jurul meu și chiar nu văd nicio valoare. Oamenii se jefuiesc unii pe alții, nu sunt de încredere. Ca și cum – nu știu – nu mai există integritate în oameni.
ADAMUS: Da. Adică, e uimitor. Și, în cele din urmă, mare parte din asta are de-a face cu, cred că l-ai numi, adevărul. Oamenii încearcă să găsească adevărul și nu-l găsesc. Iar asta cauzează un fel de degradare a valorilor. Ei încearcă să aibă niște valori, dar nu mai știu ce e adevărat, așa că sfârșesc prin a nu mai avea niciuna. Da, e uimitor să privești asta.
AGI: Da, și văd mulți oameni, știi tu, guvernați de circumstanțe.
ADAMUS: Da.
AGI: Și, știi, nu pot găsi acel punct solid de ancorare în ei înșiși.
ADAMUS: Corect.
AGI: Și ei nu prea știu că au un cuvânt de spus.
ADAMUS: Așa-i.
AGI: Și doar se răsucesc și se învârt după cum bate vântul.
ADAMUS: Da.
AGI: Mi-e cam greu să văd asta.
ADAMUS: Da. Da. Ai dreptate. Ei nu sunt împământați. Și nu sunt, pentru că totul se schimbă. Și lucrurile prin care obișnuiau să se împământeze, nu mai sunt acolo. Se schimbă atât de repede. Și apoi sunt pierduți. Sunt ca niște zombi ambulanți, într-un fel. Apoi, ce-i atrage sunt aceste elemente extreme care se află acolo – extreme din orice parte – însă se îndreaptă spre ceva extrem. Au nevoie de dramă. Au nevoie de energie pentru a se hrăni din ea. Au nevoie să se simtă vii.
AGI: Și văd multe căutări pe internet. Deci, ca și cum ar căuta răspunsuri pe internet. Știi, Google (ea râde)...
ADAMUS: Da, da.
AGI: ... și alte chestii. Și sunt atât de multe dezinformări acolo. Așadar, sunt copleșiți, știi tu, de tot ce vine spre ei, și se uită într-acolo și totul pare devastator. Știi, când te duci acolo și... cel puțin, știi, eu le deduc pe astea din mediul în care mă aflu, așa că văd cum oamenii încearcă într-un fel să facă față vieții.
ADAMUS: Da. Există aproape o tentativă disperată de a încerca să găsească un adevăr. Dar unde-l găsești? Nu pe internet. Nu cu mulți alți oameni. Și atunci devine foarte frustrant.
AGI: Da. Pentru mine a fost un moment de cotitură uriaș când am realizat că alții nu știu, tu știi.
ADAMUS: Corect.
AGI: Și chiar am avut un atac de panică major când am realizat că eu sunt răspunsul. Știi, e... (ea chicotește)
ADAMUS: Uh-oh! (Adamus chicotește)
AGI: În genul, uh-oh!
ADAMUS: Uh-oh! Da!
AGI: Știi, nu e nimic de care să te agăți.
ADAMUS: O parte din marea schimbare generală constă în faptul că oamenii încep să realizeze că răspunsurile nu sunt acolo. Adică, cei mai mulți dintre voi ați început să realizați asta cu mulți, mulți ani în urmă. Ați realizat că răspunsurile sunt în interior. Și asta e o chestie dificilă, dar...
AGI: Da. Și pentru mine a fost cu ani în urmă.
ADAMUS: Omenirea abia acum începe să realizeze asta, și e înfricoșător. Foarte înfricoșător când îți place să crezi că există niște ființe care cu adevărat au răspunsul, niște ființe foarte avansate de pe planetă, sau că Dumnezeu are răspunsurile, sau Iisus sau indiferent cine se întâmplă să fie. Și apoi totul începe să se prăbușească și brusc realizați: "Ei nu au răspunsurile. Cu toții am dat de bucluc", știi tu. Până când realizezi că răspunsul e mereu acolo.
AGI: Dap.
ADAMUS: Bun. Încă vreo doi. Nebunie. Ce observați în lume acum, cum o ia razna?
ALICE: Salut.
ADAMUS: Salut. Mă bucur să te văd.
ALICE: Înainte de a-mi spune răspunsul, vreau doar să mă refer la Scott, la chestiunea politică, pentru că mă cunoști, politica.
ADAMUS: Adevărat.
ALICE: Dar, nu, cred că transparența este lucrul care a fost cu adevărat scos la iveală de chestiunea Trump, că acum ajungem să vedem ceea ce probabil a fost mereu acolo. Așadar, am vrut doar să adaug asta. Răspunsul meu, Julie și cu mine tocmai am condus până în California și ne-am întors, pentru a o vedea pe mama ei și, măiculiță, vorbești despre condus, da. Deci, noi îi spunem "grămadă", unde oameni se îngrămădesc, iar noi încercăm să ne strecurăm printre grămezile de oameni. Și apoi oamenii pur și simplu zboară pe lângă noi! Asta am văzut din nebunia asta, da, pe șosele. Doar oameni conducând nebunește.
ADAMUS: Nebuni, nebuni. Da.
ALICE: Complet nebuni.
ADAMUS: Da. Ceva în California? Vreo nebunie? (ea chicotește)
ALICE: Vreau să spun că acolo e mai rău, dar Colorado a fost probabil de fapt cea mai grea parte a călătoriei noastre. Au niște semne de circulație care spun: "Drum închis în față. Banda stângă închisă în față". Și ajungi acolo și nu e închisă (ei râd), dar toată lumea stă. Asta e pe autostrada I-70. A fost cineva pe acolo în ultima vreme? E ca la nebuni.
ADAMUS: Da, și este un exemplu că totul nu mai are sens, că punctele nu se mai conectează la fel.
ALICE: Absolut.
ADAMUS: Pentru că totul se schimbă foarte repede. Și atunci oamenii, prin natura umană, încearcă să se adapteze. Ei încearcă să spună: "Bine, ieri a fost o adevărată nebunie. Ar trebui să fiu capabil să trec peste ziua de azi", și doar continuă să se adapteze. Dar, în cele din urmă, mulți dintre ei cedează. Pur și simplu nu se mai pot adapta.
ALICE: Da, sigur. Vedem asta.
ADAMUS: Da. În regulă.
ALICE: Minunat.
ADAMUS: Grozav. O mică schimbare în întrebare acum. În loc să fie vorba de lumea care înnebunește, voi înnebuniți. Deci, ce observați la voi legat de a o lua razna? Linda? Da. Terry?
KERRI: (strigând din cealaltă cameră) Ce?! (râsete)
ADAMUS: Terry!
TERRY: E vorba de Terry, nu de Kerri.
ADAMUS: Da (Adamus chicotește).
TERRY: Observ dezamăgire în modul în care – nu sunt sigur cum să spun asta – însă e vorba de cum răspunde corpul meu la lumină și eliberează rahaturi despre care nu știam că erau atât de strâns lipite. Și apoi vine provocarea. Fie te panichezi, fie primești.
ADAMUS: Și pe care din ele ai făcut-o?
TERRY: Am primit.
ADAMUS: Bun. Bun. Ce-i cu corpul?
TERRY: (face o pauză) Este o eliberare a vechilor credințe.
ADAMUS: Sunt o mulțime de lucruri. Adică, dacă nu te superi că intervin aici.
TERRY: Bine, intervino.
ADAMUS: Sunt o mulțime de lucruri. Acest corp este un obiect străin. Chiar nu ești tu. Știi, reprezintă doar o grămadă de elemente biologice alipite, și pare că funcționează, de cele mai multe ori, apoi moare. Iar acest corp nu este cu nimic diferit față de situația în care ați fi mers și v-ați fi infuzat într-un copac sau în răcitorul de apă de acolo, sau în orice altceva. Este biologie, chiar nu sunteți voi, dar de atâta timp oamenii s-au obișnuit cu asta. Ei se identifică cu corpul și cu biologia lor. Nu sunteți voi. La fel de bine ați putea să vă infuzați conștiința într-un robot. Într-adevăr. Ați infuzat-o într-un robot numit biologie, cu atomii și moleculele și tot ce e mixat laolaltă, iar apoi v-ați identificat cu el. Ați fi putut să vă infuzați conștiința într-o mașină și apoi să deveniți o mașină vie.
Deci, ce se întâmplă acum cu problemele corpului este că lumina împinge totul. Nu e corpul tău, Terry. E material biologic comasat, ce se învârte, ținut laolaltă de gravitație, învârtindu-se, și există un mare grad de lumină sau conștiință în el, dar el nu-ți aparține. Iar tu ești împins în corpul tău chiar acum, în biologia ta.
Știți, am vorbit recent spunând că ceea ce se întâmplă acum cu adevărat e că această lumină împinge întunericul afară. Într-un fel, corpurile voastre se încadrează în această categorie. Este mult întuneric. Vreau să spun, într-adevăr nu sunteți voi. E această povară pe care ați purtat-o și ați crezut de la viață la viață că ăsta sunteți voi. Nu sunteți. Și mai bine decât să vă infuzați într-un robot sau într-un automobil. Nu aveți nevoie să fiți infuzați. În esență sunteți doar o ființă de lumină, un corp de lumină. Nu aveți nevoie de infuzare în nimic.
Apoi, aici devine amuzant. Vă puteți juca, când vreți să fiți un corp, când vreți să fiți o mașină, un robot, o pasăre sau orice altceva, nu contează. Dar lumina împinge tot acest lucru, mulți dintre voi simțiți durerea și spuneți: "Sunt sătul și obosit de acest corp fizic". Bun! Era și timpul. E timpul să spuneți: "Ăsta nu sunt eu", iar apoi să transcendeți acel gând vechi că sunteți blocați aici și să realizați: "Mă pot juca cu el acum. Pot să mă prefac că sunt biologic", sau robotic sau orice se întâmplă să fie, și să vă eliberați din închisoarea biologiei. Ați spus că nu erați în închisoare. Sunteți întemnițați în corpul vostru și în mediul vostru, și e în regulă când realizați asta și realizați că acum e timpul să treceți dincolo de asta.
Ăsta e momentul pe care l-ați așteptat toată viața, și suntem aici. De aceea sunt al naibii de entuziasmat, pentru că suntem aici. Cei mai mulți dintre voi vă uitați la mine și vă întrebați: "Ce se întâmplă cu el azi?" Tortul pentru ziua de naștere. Prea mult tort aniversar noaptea trecută (Adamus chicotește). Mulțumesc, Terry. Încă vreo doi. Încă doi. Care e nebunia prin care treceți?
SHAUMBRA 1 (femeie): Am observat că nu mai sunt la fel de entuziasmată sau interesată de lucrurile care mă interesau înainte. Ca și cum ar fi un fel de...
ADAMUS: Ce anume te entuziasma înainte?
SHAUMBRA 1: Oh, îmi plăcea munca pe care o făceam.
ADAMUS: Oh.
SHAUMBRA 1: Și n-am mai găsit-o ca fiind interesantă.
ADAMUS: Ce fel de muncă faci?
SHAUMBRA 1: Mă ocup de coaching în afaceri.
ADAMUS: Oh. Bun.
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: De ce nu mai e la fel de interesant?
SHAUMBRA 1: E doar, cumva se simte cam la fel.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: Și poate că e, poate – cum s-o spun mai frumos? Nu o voi spune frumos (câteva chicoteli) – poate e timpul să scapi de chestiile vechi. Într-un fel ai împletit o mulțime de înțelepciune bună în practici de afaceri proaste.
SHAUMBRA 1: Exact.
ADAMUS: Sau în încercarea de a te adapta la oamenii cu care lucrezi. Și apoi realizezi că asta nu prea mai funcționează.
SHAUMBRA 1: Nu.
ADAMUS: Nu mai este compatibil. E timpul să te eliberezi.
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: Și, de fapt, ai putea să dezvolți acum niște Evaluări fenomenale ale Energiei Afacerilor. Te duci și evaluezi o afacere, energia ei – nu de tipul unui MBA*, ci în genul unui metafizician – dar probabil că te vor alunga din oraș.
*n.tr.: MBA – Master of Business Administration – Master în Administrarea Afacerilor
SHAUMBRA 1: Probabil (ea chicotește).
ADAMUS: Dar, de fapt, sunt unii care ar asculta în acest moment. Însă vorbim de evaluare energetică, doar simte dezechilibrele din companie și ajută-i s-o repună pe picioare. Da.
SHAUMBRA 1: Asta ar fi distractiv.
ADAMUS: Da. Pentru ce altă pasiune nu mai ești pasionată?
SHAUMBRA 1: Asta e, în mare parte. Da.
ADAMUS: Da. Ce alte lucruri îți place să mai faci în viață?
SHAUMBRA 1: Îmi iubesc câinii. Îmi place să-i plimb.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: Locuiesc lângă un parc frumos. Îmi place să mă plimb pe acolo. Da.
ADAMUS: Cum e relația dintre tine și câinii tăi?
SHAUMBRA 1: Este bună.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: De ce?
SHAUMBRA 1: Pentru că mă bucur de ei.
ADAMUS: Câinii te reprezintă pe tine (ea chicotește). Nu, ei chiar o fac. Ei nu sunt ființe exterioare. Câinii sunt extensii ale propriei tale energii. Ei pur și simplu sunt tu. De fapt, câinii sunt o reflectare uimitoare pentru cine ești. Și, dacă ești destul de mulțumită cu tine însăți, vei avea o relație bună cu câinele tău. Iar ei sunt o sursă constantă de dăruire.
SHAUMBRA 1: Da. Da.
ADAMUS: Și apoi primești, fără să te simți prost legat de asta sau fără să simți: "Oh, știi, nu pot să iau mereu de la câinii mei". Poftim? Ești doar tu dăruindu-ți ție.
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: Bun. Ce rasă de câini ai?
SHAUMBRA 1: Unul este un Shih Tzu, iar celălalt trebuia să fie Shih Tzu, dar cred că probabil e Pekinez. A fost salvată.
ADAMUS: Cum adică, trebuia să fie? Oh, bine (ea chicotește). Se presupunea să fie. Bine, mulțumesc. Încă unul. Nebunie în viața voastră. Totul o ia razna, și ăsta e un lucru bun.
SHAUMBRA 2 (femeie): Oh, dragule.
ADAMUS: Ar trebui să fie. Dacă nu ar fi așa, înseamnă că toată chestia asta cu Apocalipsa, Crucea Cerului, a fost un eșec. Deci, faptul că lumea o ia razna e un lucru bun.
SHAUMBRA 2: (chicotind) Oare sunt nebună?
ADAMUS: Da, ei bine, ce e nebunesc în viața ta? Ai simțit ca și cum îți vine să țipi în ultima vreme?
SHAUMBRA 2: Nu numai că am simțit, am și făcut-o (ei chicotesc).
ADAMUS: Legat de ce anume?
SHAUMBRA 2: Relaț- ...
ADAMUS: Se presupune că ești acest Maestru iluminat, eh, care plutește.
SHAUMBRA 2: Da, s-ar presupune că sunt.
ADAMUS: S-ar presupune că ești (ea chicotește). Și apoi te simți prost pentru că: "Ei bine, ar trebui să fiu iluminată. Ar trebui să fiu realizată, și totuși vreau să țip".
SHAUMBRA 2: Exact.
ADAMUS: Legat de ce?
SHAUMBRA 2: Relații.
ADAMUS: Rela… oh, sunt nașpa. Da. Frate, am putea vorbi mult timp despre asta. Deci, vrei să ne împărtășești detalii intime, personale? (ea chicotește) Relația, ce, ea nu a fost ceea ce ai crezut că va fi? Și bla, bla, bla...
SHAUMBRA 2: Ei bine, bănuiesc că știam. Da. Deci, e vorba de a primi ceea ce știu că trebuie să fac. Dar în asta există cu siguranță un nivel ridicat de suferință grea.
ADAMUS: Există. Care e partea într-adevăr dificilă legat de asta?
SHAUMBRA 2: Nu știu. Pur și simplu …
ADAMUS: Aahhhh!
SHAUMBRA 2: Oh, stai! Bine! Stai puțin! Stai puțin!
ADAMUS: Ok. Redresarea.
SHAUMBRA 2: Derulez înapoi!
ADAMUS: Redresarea.
SHAUMBRA 2: Derulăm înapoi! (ea chicotește)
ADAMUS: Ai noroc că ești aproape de toaletă (câteva chicoteli). Și, apropo, trebuie să fac o pauză și să le spun oamenilor...
SHAUMBRA 2: O să mă duc chiar acum! (ea râde)
ADAMUS: … care urmăresc online și sunt nou veniți. Noi nu folosim expresia "nu știu", pentru că atunci nu știi și atunci ești prost. Spuneți: "Încă n-am primit..."
SHAUMBRA 2: Asta face parte din nebunie! Asta face parte din nebunie!
ADAMUS: "Încă n-am primit răspunsul." Nu spuneți niciodată: "Nu știu", pentru că atunci o credeți și e ca și cum ați spune: "Nu știu". Treceți prin viață, sunteți un "neștiutor" - "Nu știu" (pe un ton tâmp) – și e patetic. Deci, oricum, continuă. Am vrut doar să le explic. Oamenii care spun: "Ce e rău în a spune: ‘Nu știu’? Eu o spun tot timpul". Uff. Continuă.
SHAUMBRA 2: Care era întrebarea? (râsete)
ADAMUS: Nu știu! (mai multe chicoteli) Întrebarea era despre relații. Care e adevărata problemă aici?
SHAUMBRA 2: Păi, e frica de necunoscut.
ADAMUS: Te-ai identificat foarte mult în trecut cu modul în care ai grijă de ceilalți, cum îi îngrijești și cum le oferi, iar asta se schimbă. Nu mai poți face asta. Îmi pare rău. Asta nu este a primi. Asta înseamnă să dai din tine tot timpul, să fii un preș. Și trebuie să înveți că nu poți avea grijă de restul lumii, cu atât mai puțin într-o relație. Și atunci, dinamica pe care o stabiliseși anterior a fost: "Bine, într-un fel eu voi fi îngrijitorul aici. Voi păstra cu adevărat direcția și forța vitală în relația noastră". Dar dintr-odată, o parte din tine spune: "Nu voi mai face asta", iar partenerul tău spune: "Poftim?!", știi tu: "Ce e în neregulă cu tine? Știi, te porți ca o scorpie zilele astea. Nu mai ai grijă de mine, nu mai faci totul pentru mine". (ea chicotește) Așadar, știi, este pentru că tu te schimbi, iar ăsta e un lucru bun. Vreau să spun, în afara cazului în care îți plac relațiile de genul ăsta.
SHAUMBRA 2: Nu chiar.
ADAMUS: Nu. Nu, chiar nu-ți plac. Relațiile sunt foarte, foarte dificile. Și, vorbind în general, la Shaumbra, tu ești în partea de "a deveni abuzată" a relației. Crezi că trebuie să faci totul în acea relație, iar asta trebuie să se schimbe. Asta nu înseamnă a primi. Primirea este într-adevăr echilibrată.
SHAUMBRA 2: Da, se simte ca și cum ai primi rahat.
ADAMUS: A primi rahat. Corect (ei râd). Deci, ce ai de gând să faci legat de asta?
SHAUMBRA 2: Îl iau și-l mut afară.
ADAMUS: Da. Îți voi da un alt sfat aici doar într-o clipă, despre ce să faci în această privință.
SHAUMBRA 2: Mulțumesc. Mulțumesc.
ADAMUS: Relațiile au ajuns să fie una din cele mai mari probleme, și voi face o declarație. Cauldre se va supăra pe mine, și Linda și toți ceilalți, dar relațiile pur și simplu – vechile tipuri de relații, vechiul mod de relaționare – nu mai arată bine pentru voi. Chiar nu vă mai prind. Sunteți atât de obișnuiți să fiți un fel de servitor într-o relație și liderul, dar totuși se profită de voi. Asta nu va mai funcționa în lumină. Nu va mai merge. Va durea. Va provoca multă nebunie în propriul vostru creier. Vă veți întreba ce este în neregulă cu voi și de ce dor lucrurile și de ce să aveți relații. Ele sunt împinse afară chiar acum, pentru că nu sunt în armonie reală cu voi. Pur și simplu nu mai puteți merge pe drumul ăsta.
Și, da, e foarte greu să spui într-o relație: "Am terminat-o". Și apoi treci prin toată vina și prin: "Ce se va întâmpla cu mine" și "Nu voi mai găsi niciodată pe cineva" și bla bla. Iar apoi ei se plâng și vi se vaită și încearcă să vă aducă înapoi. Știți, nu va funcționa decât dacă ei se află la un nivel compatibil – la un nivel compatibil cu voi – și de asemenea nu voi sunteți cei care îi va face compatibili. Ei trebuie să se ridice la înălțimea acestei ocazii. Între timp, nu-i mai dădăciți. Încetați să mai primiți rahaturi. Ați avut parte de destule din astea, vieți întregi. Să vă sacrificați în relații, pentru ce? Nu-i ajutați cu adevărat, și apoi voi vă veți simțiți mizerabil.
Bine. E distractiv, nu-i așa? (râsete) Tare-mi mai place asta. Bine.
Deci, este nebunesc, nebunesc – mulțumesc, am terminat pentru moment (către Linda). Este o lume nebună, nebună acolo, și nu va deveni mai puțin nebună. Va continua, și aș vrea să fiți în regulă cu asta, cu ceea ce se întâmplă pe planetă acum. Există multe schimbări, transformări și tot ce se întâmplă acum, mai mult decât oricând înainte. Oamenii nu mai știu unde să-și găsească punctele de echilibru. Ei se bazează pe anumite lucruri, fie că era vorba de un părinte, un soț, o soție, un job, un mod de gândire, un grup din care fac parte. Acolo își găseau echilibrul, iar asta nu se mai petrece, deoarece până și acestea se schimbă.
Așadar, lumea o ia razna. O parte dintre ei iau aceste medicamente pentru a-și calma nervii, iar asta chiar merge în direcția greșită. Unii dintre ei pur și simplu se târăsc printr-un loc întunecat din interiorul lor, din peștera lor interioară. Nu mai pot face față, așa că se retrag și renunță. Nu precum ați făcut voi – când mergeți în interior, voi căutați răspunsurile – ei caută o peșteră, așa că se retrag. Alții merg la extreme. Se comportă într-un anumit fel. Găsesc activități cu caracter extremist și, de multe ori, nu e vorba nici măcar doar de politică sau altceva, ci de ceva dramatic. Ei caută drama, deoarece drama le ridică nivelul de energie și le amintește că sunt vii.
Așa că veți continua să vedeți asta peste tot în jurul vostru și fiți în regulă cu asta. Fiți în regulă cu asta. Și să știți tot timpul că motivul pentru care se întâmplă asta, de ce o ia lumea razna, este pentru că voi vă lăsați lumina să pătrundă înăuntru (Adamus chicotește). Este vina voastră (el chicotește din nou).
Schimbarea Planetară și Curajul Omenesc
Planeta trece printr-o transformare incredibilă. Am vorbit despre asta. Nu e nevoie să intru în multe detalii. Dar acum, într-adevăr, are loc nașterea unei noi specii umane. Este un timp uluitor pe planetă. Și, da, există haos. Există multă frică în acest moment. Există multă durere – durere emoțională, durere fizică – dar toate acestea au de-a face cu lumina care scoate afară vechiul întuneric de pe planetă. Și era timpul. De fapt, trecuse timpul ca acest lucru să se întâmple.
Am fost destul de clar cu voi toți în legătură cu rolul vostru acum, a aduce acea lumină în interior și a o lăsa să strălucească pe planetă. Asta va face cea mai mare diferență dintre toate. Și, da, exact acea lumină pe care voi o radiați provoacă multe valuri la suprafață, mult haos, multă confuzie. Dar, în cele din urmă, e chiar o transformare pentru planetă. În final, e vorba de faptul că ea devine planeta adevăratei conștiințe. De mult așteptată. De mult așteptată. De multă vreme, oamenii s-au luptat în corpurile lor. S-au luptat între ei. Chiar nu s-au schimbat multe într-o perioadă lungă de timp, iar acum se schimbă.
Ce rezultă din asta, probabil că cel mai înalt potențial în acest moment, după un proces de transformare aici pe planetă, ea devine o planetă a conștiinței și a iubirii adevărate. Și știu, am fost ridiculizat pentru unele din afirmațiile mele – foarte mult. Am făcut o afirmație în trecut, și nu înțeleg de ce se supără oamenii, am spus: "Aceasta este planeta unde iubirea a fost experimentată pentru prima dată". Adică, asta a fost. Acesta e locul unde ați venit și v-ați îndrăgostit de altul pentru a învăța, în cele din urmă, cum să vă iubiți pe voi înșivă. Și sunt unii care s-au simțit foarte jigniți: "Nu, există aceste civilizații avansate care – știi, de acolo a venit iubirea". Sau că: "Ei bine, nu, Dumnezeu este în întregime iubire". Dumnezeu nu era în întregime iubire. Dumnezeu nu era nimic. Dumnezeu era conștiința care aștepta experiența. Cum ar fi putut ști Dumnezeu ce este iubirea, sau chiar Eu Sunt-ul vostru, până când voi n-ați experimentat asta? E vorba de chestia aia veche, Dumnezeu n-a văzut niciodată un apus de soare până când voi nu l-ați văzut prin ochii voștri.
Așa că oamenii s-au simțit ofensați când am spus: "Ei bine, aceasta este planeta iubirii. Aici s-a întâmplat pentru prima dată". De aceea vin aici, uneori, acești extratereștri. Ei încearcă să găsească unde se află acea iubire în voi. E în degetele voastre de la picioare? E în urechile voastre? E în inima voastră? Unde este iubirea? Și vin aici și fac sondaje anale și nu găsesc nimic. Și se întorc acasă și spun: "Ooh, n-a fost bine. Ooh! Totuși n-am găsit iubirea." (Adamus chicotește) "Am căutat iubirea în toate locurile nepotrivite." (râsete, Linda se strâmbă) Bună, Linda. Ea e acolo. Oh, da, da.
La fel se întâmplă și cu conștiința. Aceasta va deveni planeta adevăratei conștiințe, a adevăratei lumini, care va influența totul în celelalte tărâmuri, în restul universului. Și e un univers destul de mare. Dar acest univers este mic în comparație cu toate celelalte dimensiuni care nu sunt fizice. Și ce faceți voi aici, acum – nu încerc să vă flatez, nu încerc nici să vă sperii – dar ce faceți voi aici, acum, cu conștiința, face toată diferența. Este momentul apariției unei noi specii umane. Și nu mă refer doar la biologie, ci și la minte și la conștiență sau conștiință.
Sunt unii care se supără foarte tare când spun: "Nu, oamenii sunt cele mai mărețe ființe dintre toate. În toate creațiile, oamenii sunt cei mai măreți." De ce s-ar supăra pe mine că spun asta? Chiar mă întreb. Se enervează foarte tare pe mine. Știu de ce. Deoarece vor să creadă că există niște civilizații avansate acolo. E speranța lor că există mai mult decât atât (câteva chicoteli). Pot să înțeleg asta, până la un punct, dar nu există!
Acum, oamenii fac lucruri prostești. Oamenii fac uneori lucruri într-adevăr întunecate. De multe ori, oamenii sunt pur și simplu pierduți. Dar totuși, oamenii sunt cele mai mărețe ființe dintre toate din cauza lucrurilor la care v-ați supus aici. Punându-vă în asta – în acest timp, spațiu, gravitație, densitate, uitând cine sunteți. Ei nu fac asta în alte locuri. Nu există situațiile extreme pe care le aveți aici. Și, dacă puteți fi aici, dacă vă puteți infuza într-o realitate fizică, într-un corp fizic, uitând totul datorită densității care vă înconjoară, meritați o mulțime de premii și considerație și recunoaștere.
Știți, lucruri prostești uneori, da. Dar în circumstanțele astea? La naiba, nu. La naiba, nu. Și, da, oamenii merg uneori în direcții greșite. Dar dacă s-ar înlătura dintr-odată toate vălurile, dacă toate limitările ar fi înlăturate, toate lucrurile precum karma și păcatul și toate celelalte, toate aceste lucruri fizice, mentale, psihologice, dacă aceste văluri ar fi înlăturate, oamenii n-ar face ceea ce fac. Dar, în aceste circumstanțe, sub presiunea intensă, da, ei fac unele lucruri.
Dar eu susțin că oamenii sunt cei mai măreți. În aceste circumstanțe, sunt eroici. Și știu că există și niște adevărați idioți pe-acolo, dar per total, oamenii sunt eroici. Și menționez asta pentru că, în primul rând, există această credință că trebuie să existe o civilizație avansată acolo, undeva afară. Anh-anh. Chiar nu există. Din păcate poate, dar chiar nu există. Nu sunt Pleiadienii. Errrhh! (câteva chicoteli) Nu sunt deloc un fan al Pleiadienilor. Voi face o sesiune despre motivul pentru care urăsc Pleiadienii. Da, da, da. Ei au interferat cu această planetă mai mult decât oricare alte ființe. Sunt mincinoși, înșelători și toate celelalte. Nu vreau să continui cu asta acum. De fapt, eu vreau, dar Cauldre nu mă lasă (Adamus chicotește). Dar vreau să luați în considerare asta acum. Omenirea se află chiar în acel moment de cotitură – suntem în punctul de cotitură, nu ne apropiem de el – suntem în punctul de cotitură al acestei planete, și totul are de-a face cu două elemente – conștiința și tehnologia.
În viitor – și asta nu e științifico-fantastic, este absolut pe cale să se întâmple – cu abilitatea, prin intermediul conștiinței și al tehnologiei – abilitatea unor lucruri precum nanotehnologia, de a face lucruri din nimic; abilitatea tehnologiei de a crea viață pe alte planete; abilitatea tehnologiei și a IA de a crea foarte repede dispozitive de asamblare care vor permite omenirii să exploreze cu adevărat acum foarte rapid tărâmurile acestui univers. Iar când veți merge acolo, nu veți găsi multe alte forme de viață ca aceasta, multe alte forme de inteligență. Și dacă ar fi existat și ar fi fost mai avansați decât omenirea, ar fi fost aici până acum.
Omenirea se află chiar acum în pragul unor descoperiri care vă vor permite să nu mai fiți nevoiți să vă urcați într-o mică rachetă și să vă ia o veșnicie pentru a ajunge pe Marte, ci să aveți alte metode pentru a face asta. Dacă ar fi existat o civilizație avansată care, să spunem, ar fi fost chiar și cu 100 de ani mai avansată decât Pământul, ar fi fost aici până acum. Voi sunteți cei care o faceți. Acum am deviat de la subiect aici, dar îmi place să fac asta.
A Primi
Acum, pentru ceea ce faceți în acest moment, cel mai important lucru pentru voi, pentru Shaumbra, cel mai important lucru este să înțelegeți primirea. Am vorbit despre asta în ultimele două luni. Am vorbit despre asta în profunzime în Keahak. Și, știți, sună foarte frumos: "Oh, da, doar urmează să primesc și toate aceste daruri vor curge în calea mea". Dar apoi realizați ce înseamnă în realitate. E greu, mai ales când sunteți atât de înrădăcinați în situația de: "a munci din greu pentru orice"; când trebuie să împingeți și să dați din coate, să vă folosiți toată forța și voința, și să comutați asta brusc în modul: "Eu Primesc", în modul: "nu mai trebuie să muncesc pentru asta" și, într-adevăr asta facem noi. Este cel mai important lucru și nu e nimic la care să munciți (Adamus chicotește). Dacă spuneți: "Voi munci la primire", tocmai ați ratat esențialul aici.
Nu e o luptă corp la corp și nu înseamnă să încercați să păcăliți ceva sau chiar pe voi înșivă. E vorba doar de a primi. Asta este energia voastră, acolo afară, de jur împrejur și aici înăuntru. O puteți primi acum? E o schimbare totală în toate, în modul în care a funcționat omenirea, conștiința de masă, voi. Voi ați încercat să lucrați chiar și la propria voastră Realizare: "Voi studia asta. Voi face toate aceste exerciții și practici". Cât de departe v-a dus asta? Nu prea departe. Așadar, respirați profund și realizați că e vorba despre a primi.
Ce anume primiți? Totul. Totul. Fără efort. Fără să mai împingeți, fără să mai luptați pentru asta, ci primiți necondiționat. De fapt, este modul natural în care curge și se mișcă energia. Vi se va părea nefiresc, pentru că ați făcut exact pe dos. Lumea, oamenii au făcut exact pe dos. Dar ăsta este modul în care curge râul. Voi primiți.
Permiteți să intre în ființa voastră. Și deodată realizați: "Nu trebuie să iau o decizie cu privire la partenerul meu și ce să fac. Nu trebuie să mă stresez în mintea mea și să mă gândesc: ‘Oh, acum trebuie să trec prin procesul de despărțire și ce facem?’" Vă primiți Sinele. Vă primiți propria energie, propria lumină, iar aceste lucruri se rezolvă de la sine. Și pare contrarintuitiv față de ceea ce ați făcut până acum cei mai mulți dintre voi. Nu e nevoie să mergeți înapoi la vechiul mod omenesc de a încerca să vă dați seama. Nu trebuie să descifrați care va fi următorul vostru job. Nu trebuie să vă gândiți la următoarea relație. Nu trebuie să descifrați nimic din toate astea. Începeți să primiți și totul este exact acolo.
Este foarte ciudat, pentru că nu sunteți obișnuiți cu asta și sunteți obișnuiți cu a trebui să supraviețuiți și să munciți din greu pentru a obține abia cât să vă descurcați. Asta trebuie să se schimbe acum. Trebuie să se schimbe, și aș vrea să folosesc acest Shoud din 5 august, în anul 2023, ca punct de cotitură pentru asta.
Unii dintre voi veți începe, orice ați vrea să spuneți, să treceți prin asta, să vă deschideți către adevărata primire. Alții, vor continua să se lupte încă cu asta și mă vor chema pe mine, pe linia serviciului meu pentru clienți, noaptea târziu: "Nu funcționează pentru mine. Eu am lucrat la primire. Am încercat". Da, asta e problema. Ați încercat. Nu primiți pur și simplu.
Primirea e o curgere naturală, și nu înseamnă primire de la vreun Dumnezeu necunoscut sau de la consilii angelice. Înseamnă a primi de la Voi, de la sufletul vostru, de la Eu Sunt-ul vostru. Este cel mai important lucru pe care-l puteți face chiar acum pentru voi înșivă, și în cele din urmă pentru planetă. Această planetă este încă impregnată cu suferință și muncă grea, cu eforturi și lupte, iar asta trebuie să se sfârșească. Adică, nu o spun doar așa. Trebuie să se termine, pentru că este prea multă lumină acum. Voi ați deschis ușa pe 22 martie către lumină, și ea intră. Iar acum, toate celelalte lucruri, vechile căi, nu vor mai funcționa.
Nu sunteți atât de buni la a primi, pentru că ați tot dat, ați dat, ați dat, ați muncit, ați muncit, ați muncit vreme îndelungată. Iar pe unii dintre voi v-am văzut în această ultimă lună făcând primire incrementală, câte un pic, iar apoi vă închideți.
Cred că luna trecută i-am rugat pe câțiva dintre voi de aici, să permită cu adevărat să primească pe parcursul acestei luni, să vedem cum merge. Deci, Vince, cred că tu erai unul dintre ei, dacă îmi amintesc bine. Microfonul la Vince, te rog. Cum merge cu primirea?
VINCE: Este foarte dificil să primești când încă ești... (Linda îi înmânează microfonul) Bine, e foarte dificil să primești când apuci acea vâslă cu ambele mâini.
ADAMUS: Da. Da, este. Și tu ai o pregătire tehnică de inginer?
VINCE: Da.
ADAMUS: Da. Un tip deștept?
VINCE: Poate.
ADAMUS: E destul de deștept. Da. Și astfel, primirea poate fi un pic dificilă, deoarece începi să analizezi: "Cum să primesc? Când să primesc? Există un moment optim? Să fie la cinci dimineața?"
VINCE: Nu, eu – scuză-mi întreruperea...
ADAMUS: Desigur.
VINCE: ... cred că e din cauză că sunt obsedat de control.
ADAMUS: Ei bine, în regulă. Mă îndreptam în direcția asta, dar... (ei râd) Mă pregăteam pentru asta. Nu am vrut să te șochez dintr-odată. Da, și cât de bine funcționează controlul cu primirea?
VINCE: Absolut deloc.
ADAMUS: Nu funcționează. Și cum se simte renunțarea la control?
VINCE: Ehhh, [mă simt] pierdut.
ADAMUS: Da. E înspăimântător.
VINCE: Foarte înfricoșător.
ADAMUS: Da. Dar cum funcționează cu adevărat acel control pentru tine pe termen lung?
VINCE: Ei bine, ăsta-i un alt lucru. Sunt nerăbdător din fire.
ADAMUS: Așa e! Da! Asta se adaugă la situație.
VINCE: Deci, da! Sunt cel mai rău dușman al meu.
ADAMUS: Cum merg împreună nerăbdarea și primirea…
VINCE: Da.
ADAMUS: Nu, de fapt, poți lua toate astea, poți lua controlul, nerăbdarea, frustrarea și jocurile minții intelectuale și le poți folosi acum pentru a primi. Le poți canaliza pentru a primi. Da, deoarece realizezi că jocurile de control pe care le-ai jucat au fost jocuri mici. Primirea e un mare joc de control.
VINCE: Exact. Exact. Trecem de la om la meta.
ADAMUS: Corect. Așa e. Și chiar lucruri precum nerăbdarea, o poți canaliza către primire. O vrei acum. Fără să aștepți. Nu vrei să mai treacă încă un an, doi, cinci, sau orice de genul ăsta. Acum e de fapt momentul.
VINCE: Nu vreau să mai petrec așa nici măcar o săptămână.
ADAMUS: În regulă, bun. Îmi place asta! Nu vrei să mai petreci așa încă o săptămână, și nici n-ar trebui. Chiar acum, e în aer. Chiar acum, e vorba de a lăsa acea primire să intre, larg deschis, din plin, fără rețineri, fără să te întrebi dacă o faci corect. Doar primește, la naiba. Asta e. Deci, canalizează toate astea, fie că e furie sau frică sau control sau orice; canalizează-le spre primirea totală. Bun.
VINCE: Mulțumesc.
ADAMUS: Mulțumesc. Și cred că mai e Kerri, în timp ce-ți sufli nasul, da.
KERRI: Dă drumul la muzica tematică, Peter (Adamus chicotește).
ADAMUS: Cum merge primirea?
KERRI: Am scos-o la capăt până azi.
ADAMUS: Asta e într-adevăr onorabil…
KERRI: Și arăt bine!
ADAMUS: ... remarcabil. Da. Ești o sursă de inspirație. Cum merge treaba, Kerri?
KERRI: (face o mică pauză) Grozav! (Adamus chicotește). Fabulos!
ADAMUS: Da. Bun, bun. Mă bucur că ești…
KERRI: Adică, nu e cel mai frumos cadou pentru ziua ta de naștere, să mă vezi pe mine?
ADAMUS: Da, sunt…
KERRI: Nu?
ADAMUS: Este. Abia așteptam…
KERRI: E dorința ta.
ADAMUS: Hai să nu ne mai învârtim în jurul cozii.
KERRI: Bine. În regulă. Sunt serioasă.
ADAMUS: Cum merge primirea? Care e problema? Tu…
KERRI: Care e problema mea?!
ADAMUS: Care e problema?
KERRI: Oh. Oh, bine.
ADAMUS: Nu mă întreba care e problema mea. N-o să-ți placă răspunsul.
KERRI: Care e problema ta?
ADAMUS: De ce n-ai făcut-o, Kerri?
KERRI: Să fac ce anume?
ADAMUS: Să primești.
KERRI: N-am fost eu aia!
ADAMUS: Tu ai fost.
KERRI: Îți voi arunca înapoi cele mai bune perle de înțelepciune, chiar în față.
ADAMUS: Așadar, ocolești întrebarea. Faci un mic joc aici (ea oftează). Cum merge primirea?
KERRI: (face o pauză) Știi, ar trebui să merg la baie acum.
ADAMUS: Asta ar fi bine.
KERRI: În regulă..
ADAMUS: Trage apa la toaletă când termini (ea intră în toaletă).
KERRI: Poți să mă întrebi cât sunt aici înăuntru. Dă-i drumul (câteva chicoteli). Microfonul mai recepționează acolo? (mai multe chicoteli)
ADAMUS: Vedeți cum uneori... (Adamus chicotește) Nu, e o ușă magică. Nu recepționează când o închizi.
KERRI: (ea iese) Lindei nu-i place asta. Acum, să fim serioși. În regulă.
ADAMUS: Da. În regulă.
KERRI: Bine.
ADAMUS: Primirea. Cum merge ea?
KERRI: Grandios.
ADAMUS: Ce ai primit?
KERRI: (face pauză) Vise ciudate.
ADAMUS: Despre?
KERRI: Ei bine, l-am visat pe Nazar, și era ca acest personaj, Iisus Christos, și totul era plin de culoare și era tropical. Și mi-a spus, era ca și cum stătea și avea adoratori și totul era colorat.
ADAMUS: Vrea cineva să audă povestea asta? Sau vrem... (cineva strigă "Da!")
KERRI: Da, da. Și apoi el spune...
ADAMUS: Nu. Nu, nu (Adamus chicotește).
KERRI: El spune: "Ești într-adevăr unică". Iar eu am zis: "Dăă!"
ADAMUS: În regulă.
KERRI: Nu, nu. Eram ca și cum, um...
ADAMUS: Kerri, hai să fim (ea oftează) sinceri în legătură cu asta.
KERRI: Nu vreau să fiu...
ADAMUS: Să lăsăm deoparte toate glumele și tot restul. Ești o luptătoare. Ești o bătăioasă. Adică, și ți-a făcut destul de bine în mare parte. Îți va fi foarte greu să te schimbi, să te răsucești și să fii un receptor. Și vei glumi legat de asta și, vei continua, știi tu, te vei juca cu asta. Dar ești întrebată de Sinele tău: "Kerri, ai terminat cu jocul ăsta vechi? Ai terminat cu a fi o luptătoare?"
KERRI: Da.
ADAMUS: Chiar?
KERRI: Ar trebui să vedem dacă sunt 800 de săbii în dulapul meu?
ADAMUS: Mnh-mnh.
KERRI: Nu.
ADAMUS: Nu.
KERRI: În regulă, am terminat cu a fi o luptătoare.
ADAMUS: Ce este? E ca și cum ai fi alergică la a primi. Ce înseamnă asta? Vorbesc serios aici.
KERRI: Trebuie să mă șterg pe frunte. Oh! Ei bine, adică, tu – bine. Nici măcar nu pot – nu știu! (publicul spune "Ooh!" și câteva chicoteli) NU ȘTIU! (strigă)
ADAMUS: Are o dorință compulsivă de a sta în toaletă (mai multe chicoteli).
KERRI: Nu, nu. Serios.
ADAMUS: Kerri, ascultă cuvintele...
KERRI: Îți voi spune asta. Am încercat să nu lupt. Adică, am încercat foarte, foarte tare, și mi-am spus: "Pleacă! Nu spune nimic!" Cunoști vocile alea, și e ca și cum: "În regulă, pot să fiu acum acest gen de fată hippie, și o să fiu în genul new age și o să mă las purtată de val. Nimeni nu mă va stârni vreodată. Nu mai vreau să lupt." Nimeni nu crede asta.
ADAMUS: Nu, dar Kerri...
KERRI: În regulă. (șoptește) Doamne, sunt așa de... Iisuse Christoase...
ADAMUS: Ești atât de obișnuită să obții ce ai nevoie și ce vrei în viață, luptând, și ești o bună luptătoare. Adică, dacă aș avea o echipă de luptători, cu siguranță ai face parte din ea. Nu, ești foarte, foarte bună la asta, și o faci cu un anumit stil și clasă, și ești pur și simplu dură. Dar pentru tine și pentru cei ca tine – ești un stereotip pentru unii Shaumbra – îți va fi foarte greu.
KERRI: Am avut deja o perioadă grea! (ei chicotesc)
ADAMUS: Știu. Știu.
KERRI: Ce e așa de amuzant? Ha, ha.
ADAMUS: E vorba de a fi capabilă să dai drumul tuturor acestor lucruri.
KERRI: În regulă.
ADAMUS: Și să realizezi că singurul lucru cu care te vei confrunta atunci vei fi tu însăți, propria ta energie. Când vei lăsa garda jos, nu va mai fi vorba despre alți oameni care vor veni și-ți vor lua lucruri sau îți vor da rahaturi. Te vei confrunta cu propria ta energie și cu propriul tău sine. Dar ăsta e un lucru bun. Și apoi, Kerri, în loc să trebuiască să lupți pentru lucruri, în loc să intri în lupte de stradă sau în lupte la birou sau orice de genul ăsta...
KERRI: Ca și cum aș putea intra în lupte de stradă. Dar, în regulă.
ADAMUS: Dar o faci. O faci. Dintr-odată, realizezi: "Oh, doamne. E atât de ușor. Pur și simplu curge, și totul a fost proiectat dinainte pentru mine. Nu trebuia să mă gândesc la toate astea. E proiectat dinainte de Sinele meu, de sufletul meu, de Maestrul meu uman, și e atât de al naibii de potrivit". Dar nu poți ajunge acolo luptându-te, și...
KERRI: Bine. Și tu îmi spui să-mi arunc sabia în foc, dar am alte 800 în dulap, iar eu spun: "Oh! Mai bine mă duc să-mi arunc din nou sabia. Nu vreau să fiu o luptătoare. Nu vreau să lupt". Asta e nebunie. Nicio mulțime de merabh-uri – și acum tu spui: "Te vei confrunta pe tine însăți". Ei bine, ce viitor al naibii de minunat. Mulțumesc. Nu știu cum să schimb asta. Eu am făcut-o în același mod. Nu vreau să fie așa. Și, mai ales, nu vreau să fiu chemată de tine! Nu mai vreau să fiu chemată de tine!
ADAMUS: De fapt, vrei. Dar asta e o altă poveste.
KERRI: Nu, nu vreau. Mi se scurge sudoarea pe spate chiar aici.
ADAMUS: Știu.
KERRI: Îmi șterg fruntea.
ADAMUS: În regulă, Kerri, respiră profund (ea oftează profund). E foarte ușor. E foarte ușor, dar te vei simți vulnerabilă, înțelegi, doar în a primi și a permite. Ești obișnuită să muncești și să te zbați și să lupți. Te vei simți vulnerabilă, dar apoi te vei simți foarte bine.
KERRI: Ei bine, mulțumesc.
ADAMUS: Și vei spune: "Unde ..."
KERRI: Mi-ai spus ceea ce am auzit toată viața mea!
ADAMUS: "Unde ai fost toată viața mea?", corect.
KERRI: Mulțumesc.
ADAMUS: În regulă.
KERRI: E ceea ce am auzit mereu, cu foarte puține soluții. În regulă! Nicio problemă. Mă ocup eu de asta!
ADAMUS: Bine.
KERRI: Am înțeles.
ADAMUS: Mulțumesc, dragă. Ea chiar iubește asta, și pe mine. Mă iubești, nu-i așa?
KERRI: (din cealaltă cameră) Nu te mai iubesc! (câteva chicoteli)
ADAMUS: În regulă (Adamus chicotește). Sună ca o soție (publicul spune "Ooh!")
Așadar, mai departe. Tad. Tad, Tad, Tad. Tad, am vorbit luna trecută despre faptul că, ai un fel de – tu și Kerri, știi tu. Da, vino sus. Vino aici sus. Vino aici sus (câteva aplauze și chicoteli, în timp ce Tad vine purtând un costum de box). Așadar, te-am chemat... (Linda încearcă să-i dea microfonul, care e greu de ținut cu mănușile de box pe mâini).
TAD: Începem.
ADAMUS: Așadar, te-am chemat luna trecută.
TAD: Nu pot să boxez și să vorbesc cu ăsta în...
ADAMUS: Uite, lasă-mă să fiu un gentleman.
TAD: Mulțumesc. Mulțumesc.
ADAMUS: Te-am chemat luna trecută.
TAD: Așa e.
ADAMUS: Și am spus: "Știi, ești o luptătoare". (șoptește) Ca și Kerri cumva. Ești o luptătoare și ești obișnuită să faci ca lucrurile să se întâmple în viața ta prin a te îmbrăca frumos, prin a-ți pune costumul de box. Da. Și știi, asta te-a servit. Fiecare dintre voi care ascultați și care ați avut această dorință, și fiecare dintre voi a avut-o, veți lupta pentru ea. Și lupta poate fi la fel de evidentă. Există și alte moduri de a lupta și de a vă bate pentru lucruri. Nu va mai funcționa. Chiar nu va funcționa. Aveți prea multă lumină. Chiar dacă ați vrea să vă întoarceți la asta, chiar nu puteți. Și atunci veți fi dați peste cap din cale afară. Așadar, e timpul să renunțați la asta. Și trebuie să te întreb: ești gata să încetezi cu bătălia și lupta?
TAD: Da, sunt.
ADAMUS: Spui asta doar pentru publicul spectator?
TAD: M-am oprit. Există un proces în inima mea, în conștiența mea, în conștiința mea. Nu eu conduc asta – e greu să conduci o mașină cu un rahat ca ăsta pe mâinile tale (Adamus chicotește). Știi, e greu să faci orice.
ADAMUS: Da.
TAD: Nici măcar nu mă pot scobi în nas. Adică, știi tu, e ca și cum, nu. Da, m-am oprit. O fac și am făcut-o și o fac.
ADAMUS: Deci, ești sinceră, cu adevărat – vreau să spun, aici, în fața tuturor Shaumbra și a oricui și, în special a lui Gary – unde-i Gary? Gary? El se ascunde în toaletă (câteva chicoteli). Da, cu Kerri. Ești într-adevăr pregătită? Iar eu sunt – suntem pe scenă și cu toți ceilalți – dar sunt foarte serios.
TAD: Și eu sunt foarte serioasă.
ADAMUS: Dar mă uit la tine și mă întreb: "Cum va reuși ea să facă asta? Cum va intra ea în modul de a primi când e atât de obișnuită cu modul de luptă?" Și ai acest proiect de afacere cu care te ocupi și îți croiești drum prin ea. Îți croiești drum prin ea cu forța și cu capul. Ce ai de gând să faci în legătură cu asta? Lucrurile astea nu se fac ușor, știi.
TAD: Oare vrea el să știe răspunsul?
ADAMUS: Lucrurile astea nu vin ușor. Să intri în afaceri și să încerci să-ți aduci produsul pe raft și, trebuie să muncești din greu pentru asta. Trebuie să te lupți pentru asta, nu?
TAD: Mm hmm.
ADAMUS: Așadar, poate poți primi orice altceva din viața ta, în afară de asta. Dar asta, trebuie să continui să lucrezi.
TAD: Nu.
ADAMUS: Ai investit mult.
TAD: Am investit.
ADAMUS: Da.
TAD: Am investit mult.
ADAMUS: Deci, ai de gând să-i dai pur și simplu drumul?
TAD: Într-un fel, da. Nu!
ADAMUS: Da. Nu.
TAD: Da, i-am dat drumul...
ADAMUS: Vedeți ce se întâmplă aici? (câteva chicoteli) Întreb de trei ori. Prima dată a fost ceva de genul: "Da." A doua oară: "Eh, nu sunt așa de sigură." A treia oară: "Da, nu."
TAD: Răspunsul meu.
ADAMUS: În regulă. Vreau mai întâi să respiri profund (mai multe chicoteli). Îmi place să am microfonul. Bine. Ești gata să pui mănușile deoparte? Să le agăți?
TAD: Da, eu...
ADAMUS: Oh, oprește-te! Oh, bun. Oh, bine. Credeam că ai de gând să te justifici.
TAD: Nu.
ADAMUS: Să încercăm din nou. Ești gata să agăți mănușile, să dai jos uniforma, să oprești lupta și doar să primești?
TAD: Da.
ADAMUS: Bun. Mulțumesc. Gary, vrei să aduci aceea aici? Da. N-o să te pocnească cu el (Adamus chicotește în timp ce Gary aduce un cuier pe scenă și îi înmânează lui Adamus un bilețel). Acesta e momentul pentru a agăța în mod simbolic mănușile în cui, bine? Trebuie să ți le scoți singură.
TAD: Oh, le scot.
ADAMUS: Da.
TAD: Oh. Ei bine, asta... în regulă (ea își dă jos mănușile). Bine. Mănușile sunt scoase.
ADAMUS: Bun (aplauze și urale din partea publicului). În regulă. Da, agață-le. Și halatul (ea își dă jos halatul și cineva strigă "Dezbracă-te până la piele"). Șortul de box (râsete).
TAD: Șortul?
ADAMUS: (chicotind) În regulă. Mi s-a cerut să citesc asta. "Doamnelor și domnilor, colegi Shaumbra, Tad Tandler, copilul model al puterii, își agață mănușile în cui, schimbă gândirea pozitivă și puterea cu permiterea și primirea." (publicul aplaudă) Voi duce asta la Clubul Maeștrilor Ascensionați în seara asta. În regulă. Mulțumesc, dragă.
TAD: Mulțumesc.
ADAMUS: Mulțumesc. În regulă. Linda, microfonul.
E doar un mic mod de a ilustra. Asta e cea mai mare schimbare, una fundamentală. Este ALT-ul, ALT-ul principal, e trecerea de la luptă, de la box, de la propulsarea în forță prin lucruri, la a începe să primiți. Și se simte ca vulnerabilitate, iar apoi mintea voastră se întreabă: "Oare ce fac? Pur și simplu mă deschid total și devin disponibil, fără sisteme de apărare?" Da.
E timpul ca pe această planetă, începând cu Shaumbra, să schimbăm paradigma, iar asta duce și la îndepărtarea de suferință. Când vă luptați, suferiți, iar asta se aplică la orice. Nu doar la modul în care sunteți cu alți oameni din viața voastră sau cum obțineți lucruri; dar toată această chestie cu boxul și lupta, se aplică și corpului vostru. Se aplică și gândurilor voastre. De aceea faceți asta. Vă antrenați pentru luptă în propria voastră minte. Spuneți: "Trebuie să gândesc pozitiv". Dar apoi aveți gândurile negative, și astfel ele se ciocnesc. Agățați mănușile în cui și dați-le drumul. Să mergem în acest punct al primirii adevărate. E calea naturală.
Să respirăm foarte profund.
Este În Aer
Vreau să fac o cerere specială către cei de la pupitrul din spate. Aș vrea să pună din nou acel videoclip cu muzica de deschidere. Știu, Cauldre se ceartă cu mine: "Nu ai voie să faci asta", dar – eh! – aveți binecuvântarea mea. Dacă vă întreabă cineva, spune-le pur și simplu că St. Germain a spus că e în regulă. Așteptați o clipă și-l vom porni.
Vreau să simțiți în asta. E ceva în aer, și e absolut adevărat. Și e timpul ca unii dintre voi, chiar și un mic procent dintre voi, să reușiți. Apoi, și restul o pot face. Să străpungeți vechea paradigmă, vechiul mod de a trebui să depuneți efort pentru orice, să descifrați, să planificați, să munciți din greu și să suferiți. E timpul ca asta să înceteze.
Acest moment de schimbare completă, chiar în conștiință, e ceea ce ați așteptat toată viața. Haideți să punem videoclipul din nou și să stingem luminile din sală.
(videoclipul muzical rulează din nou, In the Air Tonight/În Aer în Seara Asta, de Phil Collins)
Pot simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne
Ei bine, am așteptat acest moment toată viața mea, oh doamne
Poți simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne, oh doamne
Ei bine, dacă mi-ai fi spus că te îneci
Nu ți-aș fi întins mâna
Ți-am mai văzut fața, prietene
Dar nu știu dacă tu știi cine sunt
Ei bine, am fost acolo și am văzut ce-ai făcut
Am văzut cu cei doi ochi ai mei
Așa că-ți poți șterge acel rânjet, știu unde ai fost
Totul a fost un mănunchi de minciuni
Și pot simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne
Ei bine, am așteptat acest moment toată viața mea, oh doamne
Pot simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne
Ei bine, am așteptat acest moment toată viața mea, oh doamne, oh doamne
Ei bine, îmi amintesc
Îmi amintesc, nu-ți face griji
Cum aș putea uita vreodată?
A fost prima și ultima dată când ne-am întâlnit
Dar știu motivul pentru care păstrezi această tăcere
Nu, nu mă păcălești
Pentru că durerea nu se vede, dar durerea crește încă
Nu ne e străină nici mie și nici ție
Pot simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne
Am așteptat acest moment toată viața mea, oh doamne
Pot simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne
Am așteptat acest moment toată viața mea, oh doamne, oh doamne
Pot simți cum vine prin aer în seara asta, oh doamne
Am așteptat acest moment toată viața mea, oh doamne, oh doamne
Pot simți cum vine prin aer
Pot simți cum vine prin aer
Am așteptat acest moment toată viața mea
Am așteptat acest moment toată viața mea
Viața mea
Deci, într-adevăr, ați așteptat acest moment toate viețile voastre. Acest moment în care transcendem suferința veche și grea, modul de a lupta pentru a face lucrurile. Nu mai sunt necesare.
E timpul să primiți, și e vorba de primirea Sinelui vostru. E vorba de primirea lui Eu Sunt, a propriei voastre lumini, în propria voastră ființă. Nu trebuie să vă gândiți la asta. Nu vreți s-o gândiți – adică, nu vreți să intrați în minte – respirați profund, și realizați că acesta este acel moment. Este în aer.
L-ați așteptat, și acum e aici. Tot ce trebuie să faceți e să-l permiteți și să-l primiți.
Devine un mod de viață cu totul diferit. Devine un mod complet diferit de conștiință întrupată pe această planetă. La asta ați muncit atât de mult, dar acum haideți să încetăm cu munca și doar să permitem.
Cu asta, vom pune ceva muzică și vom intra în a primi.
Să respirăm profund împreună.
Merabh-ul Primirii
(începe muzica)
Apropo, în videoclipul muzical, nu e vorba de o chestie mică, dulce și liniștită. Este intens. Există o pasiune în el. Am vorbit mai devreme despre preluarea acelei furii, despre dorința de a da cu pumnul, despre dorința de a avea asta chiar acum, despre nerăbdare, frustrare. Canalizați asta acum către primire.
Și, de fapt, e un lucru bun că ați ajuns în punctul în care chiar v-ați săturat. Nu mai aveți toleranță, doar: "Ceva trebuie să se schimbe". Haideți să folosim acum această ocazie pentru ca acest lucru să se schimbe (sună un telefon mobil).
Și, vă rog, oricine are telefonul ăla, să plece. Nu doar din cameră, ci și din clădire. Vă rog. Imediat, Bonnie. La revedere. Nu-mi întrerupeți merabh-ul cu telefoanele voastre mobile. Pleacă.
E un lucru important. E ceea ce ați așteptat. Nu voi lăsa să fie tulburat de telefonul mobil al cuiva. Sunt destule distrageri. Sunt destule lucruri care vor încerca să vă îndepărteze de Sinele vostru. Nu voi tolera asta.
Am ajuns în acest punct epic. Unii dintre voi – (Adamus suspină) – vor răzbate, vor permite și vor primi.
Unii dintre voi încă se vor lupta. Dar știți că urmează să vină. Știți că facem asta împreună, ca grup de ființe care se cunosc de foarte, foarte mult timp.
Vom inversa în primire acel vechi mod al energiei și luminii pe această planetă.
Nu lucrați la primire. N-o analizați. Pur și simplu o permiteți.
(pauză)
Asta-i tot. Dacă vă aflați în dificultate sau vă stresați cu asta sau vă întrebați dacă funcționează, doar respirați profund și primiți.
Să primiți ce? Sunteți voi. E energia voastră. E însuși lucrul pe care vi l-ați dorit mereu cu adevărat, să vă reconectați cu sufletul vostru.
Acum doar dați-vă voie să primiți.
(pauză mai lungă)
Ar fi ca și cum ați fi un muzician. Ați vrut să creați într-adevăr o piesă minunată, o compoziție grozavă. Dar, în vechiul mod, ar fi trebuit să mergeți și să găsiți interpreții, muzicienii care să se ocupe de corzi, de instrumentele de suflat și de percuție, toți oamenii diferiți necesari în orchestră. Și ați fi petrecut mult timp încercând să găsiți oamenii potriviți, să repetați și să practicați, încercând să găsiți o sală în care să puteți face toate astea, confruntându-vă cu toate problemele, cu faptul că vioara cuiva nu funcționează bine, că cineva s-a îmbolnăvit și...
Acesta e vechiul mod de a face lucrurile. Acum voi sunteți dirijorul.
Acum voi doar primiți orchestra.
Pare cam ciudat, pentru că sunteți atât de obișnuiți s-o faceți în celălalt mod, să munciți din greu pentru ea.
Acum, doar primiți și, dintr-odată, fără a trebui nici măcar să planificați sau orice altceva, fără a trebui să faceți asta, ei pur și simplu încep să apară.
Cu instrumente bine acordate, ei încep să apară. Încep să apară cu tobele lor, cu clapele lor, cu trompetele lor.
Pur și simplu încep să apară și nici măcar nu e nevoie să exerseze. Își găsesc locurile. Voi vă aflați în rolul de dirijor și de creator.
Și apoi începe muzica. Fără efort, într-un mod minunat.
Vă întrebați: oare e posibil să ocoliți toată această muncă grea, toată planificarea și organizarea, toată nevoia de a vă ocupa de toate micile detalii? E posibil cu adevărat? În acest caz, puteți fi considerați un compozitor și un dirijor demn, dacă nu treceți prin toate astea?
Odată ce începeți să auziți muzica, realizați că ăsta e modul în care trebuie procedat. Lăsați să vină la voi. Nu trebuie să lucrați la asta.
Ce se întâmplă cu adevărat e că sunteți în armonie cu propriul vostru suflet. Totul vine la voi. E pur și simplu acolo.
Și realizați cât de anevoios era vechiul mod. Câtă suferință, cât de mult timp și efort a necesitat. Chiar și atunci, în trecut, nu suna chiar atât de bine dacă o făceați în modul vechi. Dar acum, în primire, totul vine la voi.
Muzica e mai dulce decât v-ați fi putut imagina vreodată. Există atât de multă ușurință în întreaga compoziție.
De ce? Deoarece colaborarea este între voi, lumina voastră, sufletul vostru.
Fiecare instrumentist, fiecare muzician din orchestră, de fapt, sunteți voi. Sunteți chiar voi. Nu-i de mirare că e al naibii de perfect.
(pauză)
Toți în armonie unii cu alții. Toți creând împreună. Asta e primirea. Asta înseamnă a fi în curgere.
(pauză)
Facem o mare transformare aici, însă trebuia să vină de mult timp. E o mare transformare și, oricât de minunată este, încă există provocări, pentru că voi sunteți obișnuiți să faceți lucrurile în modul vechi. Vă veți întoarce la el.
Tad, te vei întoarce și vei încerca să-ți iei din nou mănușile, iar eu te voi opri. Kerri, tu vei încerca să dansezi în jurul meu, fără să abordezi adevărata întrebare. Dar eu vă voi aduce înapoi la realitate, până când veți începe să primiți, până când veți începe să trăiți aici ca Maeștri întrupați, în bucurie și în ușurință.
E necesar să renunțați la unele din vechile moduri în care ați făcut lucrurile.
Așa cum am spus, când primiți, participați activ la propria voastră creație. Dar nu mai trebuie să faceți toată această planificare, și gândire pozitivă și să sperați, iar apoi să fiți dezamăgiți că nu funcționează.
Toate se află acolo pentru voi. Și, uneori, nici măcar nu le-ați cerut. Uneori nici măcar nu știți ce se află acolo, dar atunci începeți să realizați frumusețea și perfecțiunea.
Nu trebuie să vă chemați sufletul și să-i spuneți ce aveți nevoie. El știe deja, mai bine decât voi. Așa că acum, de fapt, e doar momentul pentru a primi.
Nu-i spuneți sufletului vostru care e programul vostru și toate micile detalii. Atunci vă veți întoarce la vechiul mod de a face lucrurile, la vechiul mod de a munci din greu, a depune efort, a controla. Opriți asta și doar primiți.
(pauză)
Ce faceți aici va avea cu siguranță implicații asupra acestei vieți, dar veți descoperi că acest lucru ajunge și până departe în visele voastre.
Voi fi foarte curios în legătură cu această lucrare: “O Mie de Vise” pe care o face Olivia, cum se vor reflecta astea în vise. Vedeți, parte din visele voastre – visele voastre, ele lucrează din greu. Oh! Ele sunt doar reprezentări ale voastre din tărâmurile non-fizice, care lucrează din greu, se zbat, se luptă, aleargă, urmăresc.
Ce se întâmplă când voi opriți toate astea și doar primiți?
Ce se întâmplă în visele voastre? Ce se întâmplă în viețile voastre trecute? Cum ar fi dacă și ele devin parte din acest întreg proces al primirii? Indiciu: trebuie să devină.
Ce se întâmplă când ele încetează cu lupta și suferința?
Respirați profund și vă rog, primiți-vă Sinele acum. E atât de simplu.
Cauldre m-a întrebat zilele trecute: "Deci, care e diferența dintre cineva care stă toată ziua pe canapea și joacă jocuri video? Oare ei nu primesc?" Și voi care primiți cu adevărat. Există o mare diferență.
De fapt, ei nu sunt cu adevărat în această realitate. Sunt într-o formă de evadare. Sunt într-o formă în care doar pierd timp. Și, chiar și în jocurile video pe care le joacă toată ziua, oare ce fac? Se bat, se luptă sau se testează pe ei până la extrem.
Asta nu înseamnă că trebuie doar să stați toată ziua să jucați jocuri video. Înseamnă că participați acum la ceea ce vine la voi.
Când apar toți membrii trupei, când apar toți oamenii din orchestră, trebuie să faceți ceva. Vreți să faceți ceva cu ei – să creați muzică, să dansați, orice se întâmplă să fie.
Da, încă e vorba de a fi implicați în mod activ în propria voastră creație, dar acum nu mai trebuie să vă luptați cu ea sau s-o împingeți, să vă epuizați. Acum pur și simplu dansați și alunecați cu ea.
Asta e diferența. Nu înseamnă doar să stați și să fiți niște leneși toată ziua. Înseamnă că acum voi creați cu ceea ce vine la voi. Experimentați cu asta și vă exprimați cu asta.
Dintre toate, asta e într-adevăr cea mai mare transformare în conștiință.
Una este să aduceți acea lumină înăuntru din celelalte tărâmuri, dar acum s-o folosiți pentru acest tip de schimbare. Este... (Adamus chicotește) Cauldre mă provoacă mereu când fac afirmații îndrăznețe, dar nu e neapărat o afirmație îndrăzneață. Este adevărul absolut că voi, chiar acum, treceți prin această transformare uimitoare și, în cele din urmă, asta îi va influența pe mulți alții.
Așadar, respirați foarte profund și primiți-vă Sinele.
(pauză mai lungă)
Ăsta e momentul pe care l-ați așteptat, chiar acum.
(pauză mai lungă)
Ăsta e momentul în care însuși sufletul vostru, corpul vostru de lumină sau esența voastră, poate veni înăuntru acum.
Nu mai există rezistența sau gândul că trebuie să luptați pentru asta sau s-o câștigați. Este chiar aici.
(pauză)
Vă rog, marcați acest moment, momentul în care ați știut că sunteți pregătiți.
(pauză)
Haideți să respirăm profund și doar primiți bunătatea și grația Sinelui vostru.
(pauză)
Cred că ați știut cu toții că ceva e nelalocul lui, că se pregătea ceva, că ceva urma să se întâmple. Vă întrebați ce era, ce avea să provoace acea transformare sau schimbare. Despre asta este vorba.
Haideți să respirăm profund împreună. O respirație foarte profundă.
Nu-i așa că e cumva amuzant? Sunteți aici și primiți acum, pot simți asta la mulți dintre voi, că vreți să faceți ceva cu asta. Vreți s-o gestionați sau să-i spuneți ce să facă. Este în genul – ehhh!
În regulă. Bun, respirați profund. Pur și simplu lăsați-o să fie. Bun.
Așadar, cu asta, mulțumesc încă o dată pentru urările aniversării zilei de naștere. Sunt pe cale să mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați cu acest bilețel de la Tad despre agățarea mănușilor ei.
Deci, cu asta, amintiți-vă că totul este în regulă în întreaga creație. Mulțumesc (aplauze din partea publicului).
Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Cristina Dobrescu, Florența Cuculeac
Revizuire: Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea