Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bun venit tuturor. Bine ați venit la Shoud-ul 10 din seria ALT. Bine ați venit.

În mod normal, nu sunt un mare fan al muzicii contemporane de pe această planetă. Eu provin dintr-un mediu mai degrabă clasic. Am scris destul de multe compoziții și aș putea cânta chiar la nivel de expert, la cinci-șase instrumente diferite (câteva chicoteli).

LINDA: Cel puțin.

ADAMUS: Asta era la nivel de expert – comparativ cu multe, multe altele, la care aș putea cânta la un nivel aproape de expert.

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Când am început să lucrez cu Shaumbra și auzeam muzica intrând și o ascultam, nu-mi plăcea prea mult. I-am făcut cunoscut acest lucru lui Cauldre. Dar, în cele din urmă, el este cel care o alege, împreună cu restul personalului Crimson Circle. Eu doar am spus: "Ce zici de niște muzică clasică, hm? N-ar fi frumos? Să deschidem cu niște muzică clasică frumoasă". Câțiva oameni în etate de aici spun da (câteva chicoteli). Dar, de fapt, învăț să apreciez mai mult melodia care tocmai a fost difuzată. Aceasta s-a numit “Diamonds” (Diamante), strălucește intens ca un diamant.

Ei bine, când am auzit asta zilele trecute, în timp ce pregăteau muzica pentru marea mea intrare în scenă, m-am gândit: "Ei bine, acum îmi place asta". Și m-am trezit – stăteam la Clubul Maeștrilor Ascensionați și m-am trezit, stând pe marele meu scaun de lângă șemineu, bătând din picior în ritmul muzicii (câteva chicoteli). Am fost uimit. Da, avem picioare – știți, la Maeștrii Ascensionați, noi am fost oameni. Și am ascultat un pic versurile și "Strălucește intens ca un diamant". Asta faceți voi! Și, pe măsură ce-am ascultat tot mai mult – e destul de zgomotos pe alocuri, cred că eu aș fi făcut orchestrația un pic altfel – dar era așa o pasiune. Prin ochii lui Cauldre, mă uitam la videoclipul pe care l-ați văzut la început, îl priveam și era atâta pasiune din partea cântăreței. Am uitat cum o cheamă, dar atâta pasiune – Rihanna, da – atâta pasiune.

Am ascultat și am privit cu atenție din ce în ce mai multă muzică omenească. Acum nu mai e vorba doar de o compoziție clasică rafinată, ci de oameni care își exprimă călătoria. Încă sunt lucruri pe care nu le înțeleg. Hip hop. De ce și-ar numi cineva muzica astfel? Aș fi fost dat afară din Europa dacă aș fi făcut asta (câteva chicoteli). Hip hop. Country western. Ei bine, unele dintre ele chiar îmi plac, dar sunt prea multe videoclipuri și prea mult zgomot pentru mine (mai multe chicoteli). Așa că, zic pas la asta. Dar, unele dintre ele, chiar învăț să le apreciez.

De fapt, am avut o întâlnire acum câteva zile la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Mi-am convocat colegii care vor face parte din evenimentul, Lumina lui Merlin. L-am chemat pe Merlin. L-am chemat, bineînțeles, pe Kuthumi. L-am chemat pe St. Germain, care de fapt sunt eu, așa că a fost de prisos. Dar a funcționat. L-am chemat pe dragul de Kuthumi, iar apoi pe Gaia. Gaia. Ea este azi aici. Am invitat-o la conferință, iar ea s-a întors mai târziu și a spus: "Ei bine, spune-mi un pic mai multe despre acești Shaumbra". Și eu am spus: "Ei bine, îți voi spune, doar vino la adunarea de azi. Pur și simplu ia un loc sau ia o buturugă sau indiferent pe ce vrei să stai" (câteva chicoteli) – stai în copaci – "ia un loc, nu știu, pe o floare, ia loc pe o floare. Vino și simte-i pe Shaumbra".

I-am spus câte ceva despre voi. I-am spus: "Ăsta e într-adevăr un grup rebel. Nu este grupul tău tipic Gaia, dacă înțelegi ce vreau să spun. N-o să mergem să adunăm nuci și să mirosim trandafirii, genul ăsta de lucruri. Acestui grup îi place să bea". Și am spus: "Dar asta are un pic de legătură cu Gaia, știi tu, deoarece, ei bine, vinul provine din struguri. Asta face parte din scăparea/neglijența ta cu podgoriile. Așa că, da, e un pic de legătură cu Gaia. Dar ei nu sunt grupul tău tipic."

Așa că, ea este azi aici. Vă rog să respirați profund. Simțiți și primiți energiile Gaiei în adunarea noastră. Să sperăm că, până la sfârșitul acestei zile, ea va dori în continuare să fie parte din conferința Merlin (Linda râde), dar nu se știe niciodată, niciodată.

Am ajuns să vorbim despre muzică, iar Gaia a fost prima care a spus: "Oh, nu. Muzica omenească, este legată de pământ. E foarte reală. Oamenii cântă acum din inima lor". Nu mai e vorba doar de a cânta pentru ureche, așa cum obișnuiam să facem în compozițiile noastre cu sute de ani în urmă. Obișnuiam să cântăm pentru ureche, pentru, cred că i-am putea spune, pentru genul de influență vibrațională. "Dar oamenii, acum", a spus Gaia, "Oamenii, ei cântă din inimă și sunt atât de sentimentali în muzica lor." Așadar, am ascultat într-un mod diferit și îmi domolesc puțin aroganța.

LINDA: Serios?

ADAMUS: Am spus puțin (publicul chicotește). Nu am spus că am oprit-o. Am domolit-o și, de fapt, încep să mă bucur de unele melodii. Deci, sunt curios să văd cu ce muzică ne vom  prezenta cu toții pentru conferința Merlin din acest an.

LINDA: Oh, frate.

ADAMUS: Da. Dar ascultând cântecul ăla, mi-a amintit de voi, versurile lui: "Strălucește puternic ca un diamant." Asta faceți voi – străluciți intens – și azi vom vorbi despre lumină, despre efectul luminii. Cumva e vorba de discuția noastră continuă despre metafizică, dar vreau doar să simțiți pentru o clipă că acea melodie este despre voi. Nu e o melodie de dragoste despre altcineva, ci acea melodie e despre voi, strălucind puternic ca un diamant – apropo, îmi plac diamantele, cristalele – că scânteiază.

(pauză)

Și, pe măsură ce ascultam melodia și simțeam pasiunea din partea cântăreței am realizat că de aceea ați venit voi aici, pentru a străluci puternic ca diamantele, ca cristalele; pentru a vă străluci lumina. Exact de aceea sunteți aici, și de aceea am fost de acord cu Cauldre să pună această melodie. Nu e genul meu, dar am simțit că era atât de potrivit pentru acest grup. Străluciți intens ca un diamant.

Chestiunea de a străluci intens ca un diamant, ei bine, asta ați venit să faceți aici și, de fapt, vă pricepeți destul de bine. Dar încă mai sunt unele straturi acoperitoare. Nu-l lăsați să strălucească, îl opriți s-o facă. Știind că puteți străluci, dar încă ezitați puțin, fiind precauți în a străluci. Dacă se ard circuitele planetei de la toată lumina voastră? Dacă sunteți văzuți de ceilalți? Mm, ăsta-i un subiect dificil, nu-i așa? Dintr-o dată, ei vă văd. Deodată, sunteți văzuți drept cine sunteți cu adevărat, ființe angelice care pășesc pe această planetă, ființe care – mulți dintre voi – au făcut multă muncă în tărâmuri, ființe care s-au întors aici în acest moment specific. Dacă sunteți văzuți? Dacă vă copleșesc? Dacă nu vă vor lăsa în pace? Dacă vă fac și vouă ce i-au făcut lui Iisus? (câteva chicoteli; cineva spune "Iisuse!") Iisus, da.

Așadar, încă există acea reținere și e de înțeles. Dar vreau să vă provoc în această lună, așa cum v-am provocat luna trecută, cu un lucru diferit. Ce-ar fi dacă vă lăsați lumina să strălucească acum, în mod deschis? Ce-ar fi dacă pur și simplu ați lăsa-o să iasă, să radieze?

Oare chiar o vor vedea, vă vor vedea? Unii dintre ei, da. Mulți dintre ei, nu. Cu alte cuvinte, nu vor călca deodată toți, pe urmele voastre. Nu vor dori cu toții vindecări instantanee. Nu-i bine să vă băgați în așa ceva. Nu vor vrea toți să susțină că lumina e de fapt demonul, diavolul.

Strălucindu-vă lumina, veți descoperi că e mult mai ușor decât ce ați trăit în ultima vreme cu propriul corp. Foarte mult din ce s-a întâmplat acum, de la Crucea Cerului încoace, vă afectează corpul. Sunt [implicate] alte niveluri, dar ce observați cu adevărat acum, mai ales dacă într-un fel vă rețineți, vă doare corpul, nu-i așa? Ei, da. Asta și alte câteva simptome pe care s-ar putea să le experimentați. Mulți dintre voi aveți anxietate la un nivel pe care nu l-ați mai avut de ceva vreme. Mulți dintre voi nici măcar n-ați avut-o vreodată cu adevărat, brusc simțiți anxietate. Parte din asta e datorită reținerii. Parte din asta vine din faptul că știți că lucrurile chiar se vor accelera și că se vor petrece schimbări. Din nou, vom vorbi despre asta azi. Dar această anxietate, e aproape ca și cum nu vă puteți trage răsuflarea. E aproape ca și cum ați ști că se va întâmpla ceva, dar vă temeți de ceea ce s-ar putea întâmpla.

Vă spun chiar acum, și știu că e ușor de spus, dar n-aveți de ce să vă temeți, deloc. Deloc. Deloc. Știu că unii dintre voi se tem: "Voi muri" sau "Planeta va exploda" sau "Trebuie să-mi mențin limitele, astfel încât să nu devin ciudat". Nu trebuie să vă îngrijorați pentru asta. În acest moment, ca niciodată înainte, e vorba de voi și sufletul vostru. Sunteți voi și înțelepciunea voastră.

Acum, înțelepciunea nu va permite să vi se întâmple ceva care să vă fie dăunător. Nici măcar nu vă va lăsa să faceți ceva rău, chiar dacă ați vrea. În ultimă instanță, chiar acum, e vorba atât de mult de noua relație dintre om și suflet. Nivelul de încredere din partea voastră, a omului; nivelul de încredere în cele din urmă în Sinele vostru – dar nu în micul vostru sine uman, în Sinele vostru suflet – și în a lăsa asta să intre.

Deci, da, sunteți ca niște diamante care strălucesc și chiar e timpul să lăsați asta să iasă la iveală acum. Va face ca lucrurile să fie mai ușoare pentru voi, fizic, mai ales acum.

Ce se întâmplă acum, și motivul pentru care simțiți reacțiile fizice de la Crucea Cerului încoace, este deoarece corpul vostru de lumină se află chiar aici. Vreau să spun, e chiar aici. El lucrează în acest moment în armonie cu biologia voastră. Biologia voastră știe că i-a sosit timpul. Pentru vechea biologie de pe planetă, chiar se apropie sfârșitul.

Biologia umană există de mult timp și nu va dispărea mâine. Dar se schimbă rapid, la multe, multe, multe niveluri diferite. Unii vor merge pe calea augmentării, a implanturilor și, eventual, a unui corp total, ce ați numi, artificial – dar este și real, într-un fel – un corp total artificial. Aproape fără biologie în el. Și, da, conștiința se poate infuza într-o ființă robotică. Ei bine, la naiba, voi ați făcut-o în carbon. De ce nu și în robotică? E absolut fezabil. Nu spun că asta-i calea de urmat, dar așa merg lucrurile pe această planetă.

Zilele vechii biologii, în special a unei biologii pe care n-ați înțeles-o cu adevărat – a fost foarte, foarte complexă – vor dispărea. Pentru voi, nu e vorba de augmentare, de robotică, implanturi sau ceva de genul ăsta. E vorba despre corpul de lumină. Corpul de lumină este chiar aici. De aceea simțiți atât de multe lucruri în corpul vostru. De aceea treceți prin anumite reacții, fie că faceți o pneumonie foarte gravă, fie că – unii dintre voi au avut situația nefericită de a se infecta și alte câteva lucruri – e pentru că acel vechi corp uman se curăță chiar acum și trece prin niște schimbări extraordinare, aducând înăuntru corpul de lumină. Și asta se întâmplă la niveluri profunde, dar începeți s-o simțiți și la nivelurile de suprafață. Toate astea se întâmplă chiar acum.

E un lucru minunat. Ar trebui să zâmbiți. Toată lumea de aici, care stă în public, spune: "Ohhhh!" (cineva strigă "Daa!") "Vreau să mă întorc la vremurile bune de altădată!" (Adamus chicotește) Nu, voi ați cerut asta, îmi pare rău. Acest tren a părăsit gara.

Dar stați puțin. Acordați-vă un moment doar pentru a simți acel corp de lumină. Nu e acolo; e chiar aici. El învață cum să stabilească cu adevărat o legătură, cum să comunice cu biologia voastră. La început, biologiei voastre nu i-a păsat neapărat de el. Biologia voastră e un fel de sistem în buclă închisă, nu-i plac lucruri străine în el, în afară de sex (câteva chicoteli). Știți, e într-adevăr o buclă închisă. Nu-i place nimic în el și când apare ceva îl atacă. Dar iată-vă aici, chiar acum, integrându-vă cu sau stabilind un raport armonios cu acel corp de lumină. E foarte simplu. Nu e un lucru complex. E propria sa unime. Nu are nevoie de o mare rețea.

Corpul vostru fizic, simțiți-l pentru o clipă. E o rețea imensă. Vreau să spun, imensă, și i-a sosit timpul. I-a sosit cu adevărat sfârșitul. Și acum aud întrebările, așa că vom face o sesiune cu totul nouă despre asta destul de curând, imediat ce veți avea timp în programul vostru, dragă Linda și Cauldre.

LINDA: Da, da! Mulțumesc. Sigur, imediat!

ADAMUS: În toată această tranziție, ce se întâmplă cu biologia? Ce se întâmplă cu ea? Ei bine, vă dau un indiciu, moare. Nu, chiar moare (Adamus chicotește). Iată că se râde! Nu, biologia moare, dar voi încă puteți fi prezenți. Să spunem că, dacă ar fi să vă întoarceți pentru o altă viață – nu cred că mulți dintre voi ar face-o, dar dacă ar fi așa – ați putea începe într-o ființă biologică, un corp biologic, dar apoi acesta se transformă într-un corp integral de lumină. Și aveți o mulțime de atribute ale fizicului, dar în realitate nu e fizic. Sau, spunând asta altfel, după ce plecați de pe planetă, după ce lăsați în urmă acest corp biologic fizic, asta e ceea ce veți avea mai departe. Voi sunteți un corp de lumină, nu mai sunteți o rețea. Este unime. Dar puteți aduce la suprafață oricare dintre atributele fizice pe care le doriți, când doriți, dacă doriți. Așadar, au loc toate aceste schimbări extraordinare.

Zilele trecute, când am avut discuția noastră, a fost ca un fel de ședință de pregătire pentru Lumina lui Merlin și, discutam despre cine va vorbi, ce se va vorbi și oarecum îi îndrumam cu privire la lucrurile pe care să le spună, mai ales despre mine (câteva chicoteli). Vorbeam despre schimbările rapide care se întâmplă pe planetă, iar Gaia a spus: "Crezi că grupul tău, acest grup Shaumbra, înțelege cât de rapid se schimbă lucrurile?"

I-am spus: "Nee, chiar cred că ei nu înțeleg. Într-o  anumită măsură, noi vorbim despre asta. Dar", am spus, "Gaia, problema e că ei vor să se întâmple mai repede. Asta-i problema" (mai multe chicoteli). "Oh, Doamne", a spus ea. Zice: "Merge atât de repede acum, încât Eu nu pot ține pasul cu asta – schimbările de pe planetă, speciile care dispar și cele noi care apar. Nu e deloc un lucru rău. Este evoluția planetei." Iar Gaia practic a spus: "Ei bine, ce-ar trebui să facă?"

Iar eu am zis: "Ei bine, e un paradox, deoarece într-un moment Shaumbra spune: "Vreau să fie mai rapid. Merge prea încet', iar în momentul următor, când accelerăm puțin, atunci ei plâng. Sunt la pământ. Spun: ‘Ohhh! Ce mi se întâmplă?!’"

Așa că ea va avea câteva lucruri interesante de spus despre plecare. Nu ultimele ei cuvinte de încheiere, ci de ce pleacă, cum pleacă și cum reacționează oamenii la asta. Deci, așteptăm cu nerăbdare evenimentul. Dar să revenim la subiect.

Respirați profund. Voi într-adevăr străluciți ca niște diamante acum. Dar lăsați asta să iasă la iveală. Vă veți simți mult mai bine, pe măsură ce veți respira și-o veți lăsa să iasă. Dați-i voie să se deschidă.

Vorbind despre cer, voi face o predicție. Eu – heh! – n-ar trebui să fac niciodată predicții cu acest grup, dar voi face una. Asta se bazează pe a merge puțin în viitor, voi spune că, poate de la începutul toamnei până la sfârșitul ei și poate puțin după aceea, iar asta nu se bazează pe a ști exact ce se va întâmpla. Nimeni nu știe. Nimeni nu știe. Orice clarvăzător sau medium, orice ființă angelică nu știe exact ce se va întâmpla, pentru că nu sunt decât potențiale. Acum, sunt unele care sunt mai evidente decât altele, așa că fac această predicție pe baza unor fapte evidente.

Vreo două lucruri. E mult mai multă lumină acum pe planetă, decât era în urmă cu trei luni. Ăsta-i un fapt destul de evident. Există cu mult mai multă lumină, cu mult mai multă conștiință pe planetă. Are loc o cantitate imensă de schimbare în acest moment, mai ales când vine vorba de planetă, de Gaia, de natură. Se schimbă foarte, foarte, foarte, rapid acum, și ăsta nu-i un lucru rău. Oamenii se lasă prinși în jocul de-a vinovăția și tot restul. Da, există unele lucruri care trebuie corectate, dar, în esență, oamenii lucrează la asta.

Gaia se schimbă chiar acum. Modul în care intră lumina pe această planetă s-a schimbat acum, de la Crucea Cerului încoace. Felul în care intră lumina e diferit. Și aveți alți factori, cum ar fi cei de mediu care au legătură cu asta, din nou, toate acele incendii care au loc, ce trimit fum în atmosferă. Combinați toți factorii și, mai ales, lumina voastră care vine de pe această planetă, și veți vedea niște manifestări atmosferice uimitoare în lunile următoare. În special, cam în perioada în care în emisfera nordică se răcește și, într-un fel, [sunt] frigul și căldura, nivelul de umiditate, poluarea naturală care e în aer și cea produsă de om, plus lumina voastră care intră. Vor fi niște spectacole de lumină atmosferică uimitoare, e un potențial bun. Și, bineînțeles, știți ce se va întâmpla. Toată lumea va avea teoriile și opiniile sale și vor exista cei care vor spune că-i vorba de extratereștri. Nu, nu sunt. Sunteți voi.

Lumina voastră strălucește, refractându-se într-un mod diferit. Iar voi sunteți aici, pe planetă, iar acea lumină strălucește și atinge o atmosferă care-i diferită acum din multe motive, totul, de la fumul din Canada – mulțumesc, canadienilor – până la... (câteva chicoteli) Glumeam, nu? (mai multe chicoteli) – până la schimbarea nivelurilor de temperatură pe planetă. Combinați toți acești factori, umiditatea, tot restul, și dintr-o dată vor fi aceste uimitoare spectacole de lumină.

Ce vor spune oamenii? O persoană obișnuită. La un capăt al spectrului veți avea o persoană care va spune că e vorba de ființe extraterestre și ele aterizează aici în navele lor spațiale. La celălalt capăt al spectrului se va spune: "E din cauză că ne distrugem planeta din cauza tuturor lucrurilor rele pe care i le-am făcut, iar acest lucru semnalează sfârșitul". Veți auzi de toate. Dar vreau să știți chiar acum, atunci când se întâmplă asta, că e pur și simplu lumina voastră care strălucește în atmosferă.

E oarecum precum chestia cu cercurile din lanuri, inversată (câteva chicoteli). Nu, serios. Cercurile din lanuri, ele au venit de la Ordinul Arcului. Nu au fost neapărat făcute intenționat. Nu e ca și cum ei ar fi stat acolo sus, în Ordinul Arcului, cu un laser mare: "În regulă, țintește câmpul fermierului Jones de acolo și fă un mare cerc în lanul de grâu". A fost pur și simplu o reflectare a energiilor, a luminii, dinspre Ordinul Arcului pe planetă, iar aceasta a atins anumite puncte – în funcție de compoziția solului, de vreme, de temperatură și restul – și a format cercuri în lanuri.

Veți observa că acum nu mai sunt nici pe departe atât de multe cercuri în lanuri cum erau înainte. Există o mulțime de cercuri false, dar cercurile din lanuri sunt un lucru real. Ele au fost pur și simplu ca niște desene venite din partea Ordinului Arcului, modele frumoase și simbolice. Și apoi oamenii au început să le copieze și au distrus naibii totul. Dar nu veți mai avea la fel de multe cercuri în lanuri autentice, reale, ca înainte, deoarece Ordinul Arcului s-a cam închis. Voi vedeți un fel de efect ulterior. Câteva cercuri în lanuri ici și colo, dar veți începe să vedeți diamante pe cer, lumini pe cer, modele de lumină foarte frumoase și neobișnuite pe cer. Nu varietăți ale aurorei boreale, ci ceva cu totul diferit. Și dacă se va întâmpla asta, și sunt destul de sigur – Cauldre îmi spune să tac (câteva chicoteli), sunt destul de sigur că se va întâmpla – voi ați auzit-o pentru prima dată, chiar aici. Sunteți voi. Astea vin de la lumină, de la noul nivel de acum al luminii de pe planetă.

Așadar, să respirăm profund cu asta și, din nou, simțiți în corpul vostru de lumină. Corpul vostru de lumină. El schimbă biologia. O schimbă total.

Bine. Să începem (Linda chicotește). Ce-i? Am început doar de 15 minute (Linda continuă să râdă). Ar fi putut trece 30 de minute și apoi să începem. Să vorbim despre a primi. O voi pune pe Linda să umble cu microfonul, și va merge în acest public care e aici voluntar.

Este un lucru uriaș. Nu e doar un lucru plăcut, oarecum pufos: "Oh, hai să primim cu toții acum". Este metafizică la cel mai înalt nivel acum, la superlativ. A primi. Tocmai am lansat o Pauză a Maestrului – care, apropo, a fost genială – o Pauză a Maestrului despre a primi (aici). Este o oportunitate de a vă așeza, a asculta muzica, a mă asculta pe mine vorbind despre a primi. Voi nu sunteți foarte buni la a primi. N-ați fost până acum. Nu, nu sunteți. Vreau să spun, nu că aș arunca cu note aici, dar aveți cam un C- (5 - 5.4) pentru primire. Nu, un D (4 - 4.4), un D+ (4.5 - 4.9). Nu sunteți foarte buni la a primi. Sunteți buni la a vă da energia. Sunteți buni la a vă epuiza și, știți voi, bla, bla, bla. Dar să primiți? Nu.

E un lucru uriaș și nu e vorba doar de încercarea de a găsi un echilibru între: voi să fiți drăguți cu ceilalți, iar ei să fie drăguți cu voi. Asta-i o fizică, metafizică, despre primire.

De fapt, vă puteți primi propria energie? Asta e. A existat concepția greșită că a primi înseamnă să o luați din această mare conștiință de masă și că luați mai mult decât meritați și tot restul. Sunteți pregătiți să vă acceptați propria energie, s-o primiți în ființa voastră? Despre asta-i vorba. E contrar principiilor/ideilor multora dintre voi. Voi sunteți cei care dau. Întotdeauna dați. Atât de mulți dintre voi aveți grijă de alții de vieți întregi și, nu vă gândiți la voi decât în ultimul moment, aproape când e prea târziu, când sunteți bolnavi, când înnebuniți sau când sunteți faliți. Trăiți în mașina voastră. Nu, v-au luat mașina. Trăiți pe stradă.

E o schimbare uriașă. E o schimbare uriașă în fizica planetei, care se leagă de toate celelalte schimbări care se petrec. Schimbările în biologie, schimbările în conștiință, în putere și toate celelalte. Sunteți rugați acum să primiți. Să primiți.

Am început să vorbesc despre asta în ultimul Shoud. Am vorbit și la alte adunări. Dar e vorba doar de acceptarea propriei voastre energii și de a primi. Și de a nu pune întrebări. Să nu deveniți mentali în legătură cu asta. Să nu contemplați cât de mult să primiți. Doar, la naiba, să primiți. Asta-i tot. E energia voastră! De asemenea, când intrați în adevărata fizică a acestui lucru, înseamnă și a recunoaște o dată pentru totdeauna că este energia voastră. Nu e un lucru exterior. Înseamnă a recepționa. De fapt, a primi e frumos și foarte senzual. Foarte senzual.

Dar înainte de a merge mai departe, Linda, cu microfonul. Întrebarea este: cum a fost cu primirea în ultima lună, primirea voastră proprie? Linda, te rog. Ați fost o persoană care a primit bine? V-ați permis să primiți?

Salut, Vince.

VINCE: Nu.

ADAMUS: Nu. Nu. Bine. Mulțumesc (Adamus chicotește). Explică un pic. De ce nu, Vince?

VINCE: Sunt prea ocupat să fac.

ADAMUS: Ești prea ocupat să faci. Bine. Nu, ăsta e un răspuns bun pentru Shaumbra. Prea ocupat să faci. Te-ai gândit, poate, să-ți aloci puțin timp doar ca să primești?

VINCE: Tot vorbesc despre asta.

ADAMUS: Da. Corect (Adamus chicotește). Dar n-o faci.

VINCE: S-o pun în acțiune este …

ADAMUS: Cât e de dificil?

VINCE: (făcând o pauză) Este evident că-i dificil, deoarece n-o fac (ei chicotesc).

ADAMUS: De ce-ar fi nevoie? De ce-ar fi nevoie, ca să te facă să primești puțin? Ce zici de un merabh la sfârșitul zilei de azi, ar merge? Aș putea să-ți dau personal în dar "Eu Primesc" și să te rog să-l asculți?

VINCE: Ar fi minunat.

ADAMUS: Bun. Voi face asta personal. Vă rog să notați acolo în spate. Un exemplar din Eu Primesc merge la Vince. Da. Asta te-ar face să primești un pic mai mult?

VINCE: Așa sper.

ADAMUS: Și eu. Da. Bun. În regulă. Ei bine, ne vei spune cum stai cu asta, luna viitoare?

VINCE: Bucuros.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc. A primi. Du-te la Kerri. Stă exact lângă el. Linda, du-te la Kerri. Kerri.

LINDA: Nu.

ADAMUS: Ba da.

LINDA: Nu!

KERRI: Da.

ADAMUS: Da.

LINDA: Oh!

KERRI: De ce, Linda?

LINDA: El îmi face treaba acum.

KERRI: Uneori ea mă iubește.

ADAMUS: A primi.

KERRI: Da, Adamus?

ADAMUS: Deci, pot să încerc un mic scenariu aici?

KERRI: Te rog.

ADAMUS: Treci printr-o perioadă tumultoasă acum, nu?

KERRI: Pffftt Ei bine, vreau să spun, de ce să-mi expun rufele murdare chiar acum?

ADAMUS: Ei bine, le expui…

KERRI: Bine, da!

ADAMUS: Oricum le expui tot timpul, așa că ai putea s-o faci și aici! (ea își arată degetul mijlociu și unii chicotesc) Deci, a primi.

KERRI: Da.

ADAMUS: Ești gata…

KERRI: Ăsta era degetul meu rupt.

ADAMUS: Ești gata pentru asta?

KERRI: Nici măcar n-am vrut să fac asta.

ADAMUS: Ești gata?

KERRI: Bine, sunt gata.

ADAMUS: În regulă.

KERRI: Hai s-o facem.

ADAMUS: Nu, e o întrebare dificilă pentru tine și de aceea am vrut să-ți dau microfonul.

KERRI: Dar vorbesc despre asta în mintea mea tot timpul.

ADAMUS: Știu că o faci. Dar e o problemă grea, Kerri. Ce te reține?

KERRI: Cred că n-am avut parte de suficient sex. Am ajuns la această concluzie.

ADAMUS: Corect. Deci, nu primești. Asta-i sigur.

KERRI: Eu, nu.

ADAMUS: În regulă (râsete).

KERRI: Zero, închis, nimic!

ADAMUS: Oh, nu, asta face parte din…

KERRI: Decât de la mine, totuși. Am primit unele lucruri de la mine însămi.

ADAMUS: Asta face parte din amestecului de aici, că primirea, știi tu, n-o faci la nivel fizic, senzual, sexual. Tratezi primirea ca și cum tu n-ai fi demnă de ea (ea oftează). Că trebuie să îndrepți toate aceste alte lucruri din viața ta înainte de a putea primi. De ce? Ești oarecum într-o dilemă acum, așa-i?

KERRI: Da.

ADAMUS: Bine. Ești gata ca vreun mare răspuns, vreun fulger, să apară?

KERRI: Să vină!

ADAMUS: Asta-i tot.

KERRI: Bine.

ADAMUS: Să primești.

KERRI: În regulă, voi primi chiar acum.

ADAMUS: De ce nu, Kerri? De ce n-o faci? Pot să văd; te urmăresc. Ești pe lista mea specială. Te urmăresc tot timpul (câteva chicoteli).

KERRI: Asta-i ciudat (mai multe râsete). Atât de ciudat!

ADAMUS: Tot ce trebuie ea să facă e să primească, dar tu te lupți cu asta. De ce te lupți?

KERRI: Pentru că sunt o războinică, Adamus.

ADAMUS: În regulă. Dar dă drumul la asta atunci, bine?

KERRI: Încerc! Vreau să spun, arunc sabia aia. Am pus-o în, în foc – bine? – pe propriul Pisc al Îngerului.

ADAMUS: Kerri, iei sabia aia, o arunci în foc sau la gunoi sau oriunde vrei, te duci la dulap și mai sunt încă 800 acolo (râsete).

KERRI: N-am pus-o eu – ajută-mă, bine? Te iei de mine și nu există nicio soluție. Ca și cum n-aș spune: "Primesc!", conducând mașina.

ADAMUS: Kerri, vom face un merabh azi.

KERRI: Oh, ăsta va fi răspunsul.

ADAMUS: Și vreau să stai aici. Să nu te întorci acolo (la bucătărie). Vreau să stai aici, și vreau să treci prin el. Și apoi – și...

KERRI: Să-ți spun cum stau cu asta?

ADAMUS: …să înveți să primești.

KERRI: Bine.

ADAMUS: Să înveți să primești, ai înțeles?

KERRI: Da, așa voi face.

ADAMUS: Și apoi să-mi spui cum stai cu asta. Tu și Vince, luna viitoare, aici în față și pe centru.

KERRI: Bine, așa o să fac.

ADAMUS: În regulă.

KERRI: Mulțumesc.

ADAMUS: Linda, poți lua microfonul înapoi.

KERRI: Vezi, am fost cuminte.

ADAMUS: Mi-a dat zece dolari, să mă iau de ea (mai multe chicoteli).

KERRI: Îți vrei cafeaua? Sper că n-am scuipat în ea (Adamus chicotește și publicul exclamă: ”Ooh!!”)

ADAMUS: Continuă, oricine o fi.

LINDA: Oricine?

ADAMUS: Oricine. Cum merge primirea?

LINDA: Bine. Ce zici de…

ADAMUS: Cum merge primirea? Salut, Nancy (Linda chicotește). Ce mai faci?

NANCY: Mai bine.

ADAMUS: Mai bine decât…?

NANCY: Decât în urmă cu câteva luni. 

ADAMUS: Ok. Minunat. Din punct de vedere fizic? Mintal?

NANCY: Fizic.

ADAMUS: În regulă. Bun. Cum stai cu primirea?

NANCY: Așa și așa.

ADAMUS: De ce?! Ce nu merge? Adică, primirea este…

NANCY: Nu știu.

ADAMUS:…atât de dificilă?

NANCY: Nu știu.

ADAMUS: Ce ți-ar plăcea să primești chiar acum?

NANCY: Totul.

ADAMUS: Oh, bine (Adamus chicotește). Ei bine, asta rezumă tot. Dar de ce această reținere? Ai auzit cuvintele. Am vorbit despre asta luna trecută. Am vorbit despre asta în Keahak. Și fac asta de dragul tuturor celor care privesc. Sunteți toți cam în aceeași barcă, iar acea barcă are o gaură mare în ea (Adamus chicotește din nou). Și dacă ai primi, ar apărea o nouă barcă, știi? Așa funcționează. Dar ce te reține? Avem mica noastră întâlnire, întâlnirea cu Merlin, și spunem: "Ce vă reține? Totul e aici acum. Aveți această Lumină Nouă care intră. Aveți această mare [dinamică] fizică. Ce?"

(ea face o pauză)

ADAMUS: Nu spune cuvintele alea.

NANCY: N-am s-o fac. (ea chicotește)

ADAMUS: Vei merge în camera din spate/toaletă (ei chicotesc). Aștepți s-o facă altcineva?

NANCY: (suspină) Bănuiesc că nu.

ADAMUS: Nu spune acele cuvinte.

NANCY: Nu voi spune acele cuvinte.

ADAMUS: E chiar acolo. Spune: "Adamus, încă trebuie să realizez răspunsul". Bine. Deci, din nou, vei fi și tu aici luna viitoare (ea chicotește) și ne vei spune cum stai cu asta, după ce facem merabh-ul. Și apoi ai nevoie și tu de "Eu Primesc", ca un cadou gratuit?

NANCY: Păi, eu nu…

ADAMUS: Da, pune-o pe listă.

NANCY:…am nevoie să fie gratuit. Dar…

ADAMUS: Eh, îl dăm pe gratis (Adamus chicotește). E doar pentru a vă face să vă scufundați cu adevărat în asta. Primirea, e atât de ușoară, ca și cum ai spune: "Ah! Bine!" Cam așa. Dar voi o întoarceți pe toate părțile: "Ce înseamnă a primi? Cât de mult pot primi? Și de la cine primesc? Vine doar un pic și apoi se oprește? Și apoi, am de plătit o factură pentru asta? Voi primi o factură pentru tot ce am primit?" (câteva râsete) Îi spuneam Gaiei: "Bine, iubesc acest grup, dar au capul tare (sunt încăpățânați) ca un stejar". Ea a râs: "Un stejar" (mai multe chicoteli). Însă doar primește, bine?

NANCY: Bine.

ADAMUS: Bine. În regulă, avem un Eu Primesc gratuit care vine la tine. Vom da multe din astea. Bine. Cum stai cu primirea?

LINDA: Ea a primit microfonul și n-a fost fericită (câțiva chicotesc).

ADAMUS: Mi-am dat seama imediat.

TAMERA: Mm. E bine.

ADAMUS: Bun. Ce-ai primit?

TAMERA: Pe mine.

ADAMUS: Bun. Cum este ”mine”-le?

TAMERA: Minunat.

ADAMUS: Minunat. Bine.

TAMERA: Da.

ADAMUS: Ai fost "Tu" tu? A fost ca un "tu" extins? A fost...

TAMERA: Nu știu (Linda și publicul icnesc). Oh!

ADAMUS: (își duce mâna la inimă, prefăcându-se că se prăbușește) E precum Kryptonita! Ugh! Vom trece peste asta.

TAMERA: În regulă. Bun.

ADAMUS: În viitor, vom avea – vă rog să faceți un afiș pentru publicul din studio: "Numărul unu, închideți telefoanele mobile. Numărul doi, nu spuneți ‘Nu știu’.” Și îl vom pune chiar acolo. Bine. Da, deci, primirea ta este în regulă?

TAMERA: Da.

ADAMUS: Cu privire la ce, la abundență? Fericire? Bucurie? Înțelegeri?

TAMERA: Iubire.

ADAMUS: Iubire. Din partea ta?

TAMERA: Da.

ADAMUS: Bun. De fapt, pot să simt asta.

TAMERA: Dar am nevoie de ceva abundență.

ADAMUS: Ai nevoie de ceva abundență.

TAMERA: Da.

ADAMUS: Ei bine, primește-o.

TAMERA: Bine.

ADAMUS: Vreau să spun, simplific prea mult, dar de fapt nu simplific. Pur și simplu o primești.

TAMERA: (șoptește) În regulă.

ADAMUS: Deci, care-i dilema? Ce se întâmplă cu tine?

TAMERA: Ei bine, înainte de Crucea Cerului – oh!

LINDA: (șoptește) Ține microfonul sus.

TAMERA: Oh, scuze.

LINDA: (șoptește) E în regulă.

TAMERA: Am primit ceva.

ADAMUS: Înainte?

TAMERA: Da.

ADAMUS: Bine. Ce anume, material?

TAMERA: Nu.

ADAMUS: A fost ceva emoțional?

TAMERA: Nu.

ADAMUS: Energetic?

TAMERA: Da.

ADAMUS: În regulă. Și pe urmă, problema?

TAMERA: Nu e nicio problemă. Doar că nu știu ce am primit.

ADAMUS: Oh, bine.

TAMERA: Da.

ADAMUS: În regulă. Asta-i…

TAMERA: Sunt conștientă că am primit ceva. 

ADAMUS: Bine. E o chestiune bună de adus în discuție, pentru că uneori primiți și nu știți ce este. Și asta-i de fapt destul de frumos. E ca și cum ai primi o surpriză în cutia de Cracker Jack*. Dar e acolo.

*N.tr.: Cracker Jack este o marcă americană de snacks-uri care constau în floricele de porumb cu aromă de melasă, floricele și alune învelite în caramel, bine cunoscute pentru faptul că sunt ambalate cu un premiu de valoare minoră în interior.

TAMERA: Da.

ADAMUS: Bine. Și tot ce trebuie să faci e să permiți.

TAMERA: Știu cum să fac asta.

ADAMUS: În regulă. Bun. Nu, te descurci bine. Mulțumesc.

TAMERA: Mulțumesc.

ADAMUS: Kerri, întoarce-te aici! Kerri! (Adamus chicotește) Bine. Încă vreo doi. Cum stai cu primirea?

TANIA: Sunt recunoscătoare că primesc o mulțime de lucruri în viața mea în ultima vreme.

ADAMUS: Bine. Da.

TANIA: De când am fost aici ultima dată, mulțumesc pentru îmbrățișare. Tu îmi aduci o mulțime de lucruri bune.

ADAMUS: Așadar, ce-ai primit?

TANIA: Iubire. Iubire pentru mine însămi.

ADAMUS: Bun.

TANIA: Mi-am realizat dragonul, de când am venit aici.

ADAMUS: Da. Bun

TANIA: Și am realizat că trebuie să las să plece multe lucruri, [cum ar fi] să le fac pe plac altora și nu mie însumi.

ADAMUS: Așadar, ce schimbări substanțiale au avut loc în viața ta în ultimele trei luni?

TANIA: Încep să mă iubesc. Am dat drumul copilului meu.

ADAMUS: Da.

TANIA: A fost dificil.

ADAMUS: Să-ți lași copilul să plece?

TANIA: Da.

ADAMUS: Cum l-ai lăsat să plece? Ai scos lesa?

TANIA: Ascultându-te pe tine.

ADAMUS: Bun. Bun (ei râd). Și cum a reacționat el la asta?

TANIA: Nu există nicio reacție. De fapt, el m-a ajutat să-l las să plece.

ADAMUS: Oh, bun, bun.

TANIA: Acum revin la spiritul meu. Episodul cu o doamnă care a fost aici, și am rezonat mult cu ea.

ADAMUS: Da.

TANIA: Și acela e – a fost o ușă deschisă pentru mine ca să capăt curaj și să dau drumul.

ADAMUS: Bun.

TANIA: Situația, care a fost dramatică și epuizantă. 

ADAMUS: Foarte dramatică. Da.

TANIA: Da.

ADAMUS: Da. Pentru tine sau pentru el, ori ambele?

TANIA: Cred că a fost mai mult pentru mine, și chiar și pentru copil, ca să fiu mai exactă, el  a spus: "Te iubesc, dar vreau să fiu doar cu tatăl meu. Pur și simplu pleacă. Nu vreau să fiu cu tine" (ea chicotește). A fost dureros din punctul de vedere al unei ființe umane. Mă consider o mamă iubitoare. Îmi iubesc copilul.

ADAMUS: Mm hmm. Câți ani avea copilul tău când l-ai lăsat să plece?

TANIA: Avea – din punct de vedere fizic, avea șase ani.

ADAMUS: Așa.

TANIA: Cinci, șase. Dar el a venit cu această personalitate, o personalitate foarte puternică, detașat de mine. Eu eram mai atașată de el. Aveam nevoie să-i asigur traiul. Trebuia să-i asigur traiul, să sufăr pentru el, să fiu acolo pentru el, să mă sacrific pentru el.

ADAMUS: Exact.

TANIA: Și a spus: "Vreau să fiu doar cu tatăl meu". Era foarte hipnotizat de tatăl său, iar eu mă întrebam: "Dar cum se face că-și poate iubi tatăl, dacă el e un criminal?" (ea chicotește)

ADAMUS: Da.

TANIA: Cum poți să iubești asta? Și apoi am început să realizez că trebuia să renunț și să mă eliberez, pentru că el este bine.

ADAMUS: Apropo, legăturile ancestrale sunt foarte, foarte puternice. Nu contează ce părere ai tu despre tatăl lui, legăturile ancestrale sunt cele care îi țin legați.

TANIA: E foarte interesant. E foarte interesantă, dinamica pe care o simt.

ADAMUS: Te simți mai ușoară, mai fericită?

TANIA: Mă simt mai ușoară. Simt că ceva a ars. Mă simt liberă. Doamne, doar acest cuvânt, sentimentul. Mă simt liberă.

ADAMUS: Bun.

TANIA: Vine, din când în când, la nivel spiritual, la nivel sufletesc, [când] încerc să mă conectez cu el mental sau telepatic. Cred că el are aceste abilități.

ADAMUS: Da.

TANIA: E foarte creativ – copilul. Deci, simt ca și cum suntem conectați energetic, într-o anumită măsură.

ADAMUS: Deci, practic, ai primit ceva libertate pentru tine.

TANIA: Colosală.

ADAMUS: Da.

TANIA: Colosală pentru toată lumea. Pentru toată lumea. Am avut un virus mare (ea chicotește).

ADAMUS: Da.

TANIA: De fapt, îți mulțumesc pentru dar.

ADAMUS: De fapt, primește libertatea și…

TANIA: Da.

ADAMUS: Știi tu, în detrimentul unor drame.

TANIA: Oh, doamne, da.

ADAMUS: Dar ai trecut peste asta, nu-i așa?

TANIA: Mult.

ADAMUS: Da. Bun. Mulțumesc. Încă unul sau doi.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Ce ai primit? Sau cât de bun ești la a primi acum? Salut, Pablo.

PABLO: Salut. Da, am primit fericire pentru mine însumi.

ADAMUS: Bun.

PABLO: Și, de asemenea, blocam alte lucruri. Am pus oamenii pe primul loc, înaintea mea.

ADAMUS: Da.

PABLO: Și asta mi-a interzis sau m-a împiedicat să învăț mai mult de la mine însumi. Și aș vrea să schimb asta de acum înainte.

ADAMUS: Da. Și, știi, există acel vechi concept al conștiinței de masă conform căruia trebuie să-i pui pe alții pe primul loc, iar asta-i atât de greșit. Adică, e atât de greșit. Și este vorba de – nu vreau să mă întorc la originile modului în care s-a ajuns la asta; da, iubește-i, respectă-i pe ceilalți, fă chestii pentru ei… , știi tu, toată treaba aia – dar dacă nu te pui pe tine pe primul loc, nimeni nu înaintează. Adică, întreaga planetă nu evoluează dacă nu te pui pe tine pe primul loc. Și asta nu înseamnă să fii egoist. Înseamnă să ai grijă de tine. Atunci îi poți ajuta cu adevărat pe ceilalți.

PABLO: Da.

ADAMUS: Categoric.

PABLO: M-a costat mult.

ADAMUS: Da. Te-a costat mult?

PABLO: Da.

ADAMUS: Deci, cum te situezi în ce privește primirea, pe o scară de la unu la zece?

PABLO: În privința anumitor lucruri, cred că în jur de cinci sau șase, iar în altele zero.

ADAMUS: Bine (ei chicotesc). Ce te reține?

PABLO: Poftim?

ADAMUS: Ce te reține?

PABLO: În principal, cred că mi-e teamă să dau drumul unor lucruri. Nu știu dacă se vor întoarce mai târziu.

ADAMUS: Da.

PABLO: Așa că, încerc să mă atașez de ele, în loc să le las să plece. Dar cred că renunțarea la ele mă va face mai bun și mă va face mai fericit.

ADAMUS: Cum e abundența ta?

PABLO: Ei, așa și-așa.

ADAMUS: În jur de patru sau cinci. Bine.

PABLO: Da.

ADAMUS: Da. În regulă. Mulțumesc.

PABLO: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă unul, ultimul. Caut pe cineva care a primit... înainte de a alege, e cineva aici care a primit un cadou foarte frumos. Nu neapărat fizic, material, dar o schimbare reală. Dar tu nu ridici mâna sau nu vrei să spui. Cuiva i s-a întâmplat ceva într-adevăr frumos.

Ia microfonul, Tad.

TAD (femeie): În primul rând, mărturisesc, că atunci când merg la culcare – uit despre a primi – așa că pun Merabh-ul sau muzica și pot vizualiza, mai ales în celulele mele. Dar apoi, când conduc, când mă plimb cu mașina... Ce-am primit – voi trece direct la subiect...

ADAMUS: Mulțumesc.

TAD:… este… (câteva chicoteli) e că am dat drumul. Asta are de-a face cu ”Chili-ul tatălui lui Tad”, și nu-mi pasă!

ADAMUS: Exact.

TAD: Simplu, n-am de gând s-o las baltă, dar sunt atât de relaxată în legătură cu orice se va întâmpla.

ADAMUS: Despre ce a fost vorba în tot acel program? Adică: "Chili-ul tatălui lui Tad." Lucrezi la el de, cât, cinci, șase ani?

TAD: Puțin mai mult de-atât.

ADAMUS: Puțin mai mult, bine.

TAD: Da.

ADAMUS: Despre ce-a fost vorba?

TAD: (suspină) Bună întrebare.

ADAMUS: Bun, bun (Adamus chicotește).

TAD: A fost o – nu, n-o spun – o masiune. A fost motivul pentru care am respirat și am trăit și...

ADAMUS: Dar acum ești pregătită să-i dai drumul.

TAD: Da.

ADAMUS: Da.

TAD: Ar putea avea loc, dar eu nu – da, trebuie să-i dau drumul.

ADAMUS: Pot să trec eu direct la subiect aici?

TAD: Da, te rog.

ADAMUS: A fost despre a vedea cât de bun creator erai.

TAD: Bine.

ADAMUS: Te testai singură: "Pot să fiu creator măcar o dată?" Ai avut câteva creații eșuate în trecut, ca toată lumea. Cei mari au avut cu toții. Mulți au eșuat. Dar tu te-ai testat singură: "Pot s-o fac?" Încercai să aplici o combinație între metafizica despre care vorbim aici și o combinație între propria ta îndârjire, propria încăpățânare și tenacitate. Și a funcționat, până la un punct, iar apoi nu mai funcționează. Și te-ai trezit că ba îți merge bine, ba îți merge prost. Ba îți merge bine, ba îți merge prost. Și ai învățat că – sper că ai învățat – că a crea nu înseamnă să te impui. A crea nu înseamnă forță și mușchi. A crea înseamnă să permiți și acum să primești.

Așadar, încerci să folosești unele din vechile tale abilități, vechile tale trucuri, vechile ingrediente, ca să spunem așa, cu unele dintre cele noi, și cum funcționează împreună? Și, într-o oarecare măsură, ai un oarecare succes, dar, într-o oarecare măsură, e și multă frustrare pe parcurs. Acum, ce faci cu asta?

TAD: Le las să fie. Am de gând să... Nu voi... (ea oftează) Pot simți potențialul. Doar că – nu sunt...

ADAMUS: Visezi cu mintea, dragă. Visezi mental.

TAD: Bine.

ADAMUS: Bine. Și asta nu va duce nicăieri. Îți voi explica imediat. Va eșua lamentabil, pentru că încă aplici vechile tehnici mentale de gândire pozitivă, afirmații: "Știu că putem reuși". E vorba de tine și de sabia ta. Ești tu și armura ta de luptă: "La naiba! O voi face. Voi dovedi lumii, dar mai ales mie însumi, că sunt un bun creator". Dar o faci într-un – încerci s-o faci într-un fel al Noii Energii, dar folosești asta cu trucurile vechii energii. Și iei aceste trucuri ale vechii energii și le vopsești din nou și le repari, încercând să le faci să pară că se manifestă ca Noua Energie.

TAD: Ca și cum le-aș acoperi cu vopsea.

ADAMUS: Da.

TAD: E tot vechiul acolo dedesubt, dar există această...

ADAMUS: Și nu-i așa. Totul e foarte simplu, iar tu faci totul atât de greu! Știi de ce?

(pauză mică)

TAD: Spune-mi! (ea chicotește)

ADAMUS: Pentru că îți place așa (Adamus chicotește). Mulțumesc. Nu, îți place așa. Îți place să folosești forța și să ieși din situațiile dificile într-un mod sfidător. Așa că, pentru tine, a primi e foarte greu. Auzi cuvintele și spui: "Primesc. O să mă duc acolo și o să-i bat măr și o să-i fac să-mi cumpere chilli-ul". (râsete) Iar eu zic: "Nu! Nu, nu, nu, Tad. Asta nu înseamnă să primești". Sunt aceleași trucuri vechi, doar cu o rochie nouă sau cu un ruj nou sau orice altceva.

Te rog pe tine și pe toți ceilalți Shaumbra să primiți cu adevărat acum. Nu-i atât de greu de făcut. E foarte ușor de făcut. E vorba de a recunoaște că asta-i energia voastră și că o veți permite. Și nu vă veți mai lupta cu nimic. Că nu te vei mai lupta cu cei care cumpără mâncare sau cu Gary sau cu prietenii tăi sau cu nimic din toate astea.

TAD: (către camera de filmat) Salut, Gary.

ADAMUS: Da. Salut, Gary. Gary zice: "Slavă Domnului! Adamus, continuă să vorbești!" (Adamus chicotește) Și atunci vei vedea adevărata natură a creației, cum este. Și s-ar putea să nu fie exact ce crede omul. S-ar putea să se transforme treptat în altceva mult mai măreț. Dar nu te mai lupți. Asta am spus și luna trecută. Încetați să mai depuneți efort. Opriți lupta. Vă extenuați. Vă epuizați.

TAD: Am simțit asta. Cum ar fi să stau în pat și să spun: "Bine! ”(Chilli-ul) Tatălui lui Tad”... începem! Doar o să – nu mă dau jos din pat. Nu fac... O să beau o cafea..."

ADAMUS: Probabil că ți-ar fi mai bine, da (Adamus chicotește), decât ce faci acum.

TAD: În regulă.

ADAMUS: Dar ce faci e că, pe măsură ce permiți și primești, dintr-o dată, te afli într-un flux diferit. Acum, în această curgere, te deplasezi undeva. Nu doar stai întinsă în pat. Lucrurile se întâmplă. Dar tu le răspunzi cu bucurie, nu cu efort. Nu cu mușchi.

TAD: În regulă.

ADAMUS: Iar tu – și tu ești un exemplu reprezentativ pentru atât de mulți Shaumbra – ai acest: "O să-mi visez drumul în asta. Voi da putere visului. Se va întâmpla și nu voi spune niciodată "nu". Nu voi lăsa niciodată garda jos. Voi fi mereu pozitivă. Trebuie să fiu pozitivă". Nu funcționează. Sunt aici să vă spun chiar acum, la naiba cu gândirea pozitivă (râsete).

TAD: Deci, la naiba cu "Chili-ul tatălui lui Tad"?

ADAMUS: Nu... (chicotind) Trebuie să-l adun – Cauldre s-a prăbușit la podea aici (mai multe râsete). Revino-ți, băiete! (Adamus chicotește) Avem de făcut o transmisie prin channel aici.

LINDA: O să țin minte că ai spus asta și o voi folosi atunci când voi avea nevoie.

ADAMUS: Tocmai am patentat-o și am înregistrat drepturile de autor. N-o poți folosi (mai multe chicoteli).

LINDA: Stai să vezi cum o s-o fac!

ADAMUS: Vorbea Cauldre, nu eu (Linda râde). Gândirea pozitivă nu funcționează (Linda continuă să râdă). Nu funcționează. E o gândire de putere. Sunt vise închipuite. Există un singur lucru care funcționează și vom vorbi despre el aici, în câteva momente. Pur și simplu nu funcționează.

Folosești niște tehnici, aș spune, pe care le-ai cules pe parcurs, cu 20, 30, 40 de ani în urmă, și te-ai gândit să le împletești într-o tapiserie frumoasă, să le aplici la chili-ul tatălui tău și viața va fi minunată. Și, de fapt, într-un fel, ești norocoasă că n-a funcționat, pentru că viața n-ar fi fost atât de grozavă. Ai fi fost atât de legată în sosul de chili, încât n-ai fi avut timp să te ocupi de tine, de adevărata ta misiune pe planetă. Ai fi putut să faci chili, dar te-ai fi prins în el. Ai fi ajuns să fii fiartă în propriul chili (câteva chicoteli), și nu să faci ce ai venit să faci aici cu adevărat. Așa că, într-un fel, te-ai autocorectat.

Nu l-ai lăsat să funcționeze, pe de o parte, deoarece știai că felul în care îți abordai creația, te-ar fi adâncit atât de mult în ea și apoi, pentru că ai intrat în creație cu luptă, te-ai fi luptat constant cu fiecare bob de fasole și cu fiecare condiment care se afla acolo. Asta te-ar fi îmbolnăvit. Și, în cele din urmă, nu te-ar fi dus acolo unde vrei să fii în această viață. Așadar, a fost un fel de binecuvântare, dar există o cale mai ușoară de a o face. Dacă vrei ca afacerea cu chili să continue, e în regulă. Dar ea se poate face într-un mod în care primești, nu să depui efort.

Ești aproape un exemplu al efortului, a forței, a mușchilor, a face să se întâmple (Tad începe să-și arate mușchii și să sară în sus și în jos, iar Adamus chicotește). Da! Iar luna viitoare, poartă niște mănuși de box și...

TAD: În regulă. Pot s-o fac.

ADAMUS: … pantaloni scurți. Chiar mi-ar plăcea (ei chicotesc). Deoarece tu ai fost exemplul pentru asta, și a fost așa o parte esențială a vieții tale: "Trebuie să fac asta să se întâmple". Nu mai e valabil. Tu permiți să se întâmple. Gata cu aceste trucuri (îi sună ceasul de la mână). Gary e chiar acolo, te sună (Adamus chicotește). Deci, mulțumesc. Tu ești cea cu care am vrut să vorbesc.

TAD: Oh, mulțumesc.

ADAMUS: Cu siguranță!

Așadar, să respirăm foarte profund cu asta.

Cât de buni sunteți la a primi? D+, C- poate. Poate un patru pe o scară de zece, și sunt foarte darnic. Nu e în firea voastră. Nu sunteți condiționați așa. Ați fost luptătorii. Ați fost liderii. Ați fost creatorii puterii. Dar asta se termină acum, bine?

Vreau să vorbesc despre schimbare. Schimbare. Lucrurile nu se schimbă atât de mult, dar acum se schimbă. Însă, în mod normal, lucrurile nu se schimbă atât de mult. Vă duceți în viețile voastre trecute, în istoria voastră trecută; vă întoarceți în urmă cu aproximativ patru sau cinci sute de ani, într-o viață de atunci. Nu se întâmplau prea multe. Aveați motorul cu aburi, iar apoi cam, cât, 80 de ani mai târziu, mașina de cusut (Adamus se preface că ar căsca; unii chicotesc). Nu s-au schimbat prea multe. Satele nu s-au schimbat. Oamenii nu s-au schimbat, mai ales când se reîncarnează în aceleași familii, în aceleași sate. Politica nu s-a schimbat prea mult.

Nimic nu s-a schimbat cu adevărat, cu excepția vremii. A fost cea mai interesantă schimbare care s-a întâmplat, și asta n-a fost cu multe vieți în urmă. Cel mai important lucru era: "Oh, azi plouă", și asta trebuia să aștepți cu nerăbdare. Adică, serios, viața a gravitat mai degrabă în jurul vremii.

Acum, schimbările se produc destul de repede. Schimbarea se produce la viteze foarte, foarte rapide. Dar vreau să vorbesc despre un element foarte important al schimbării. Mă voi întoarce pentru o clipă la primire. Nu, am să aștept. O s-o aduc înapoi în discuție la final (câteva chicoteli).

Așadar, schimbările nu se petrec prea des. Există într-adevăr un singur lucru, un singur lucru care provoacă schimbarea. Nu este gândirea pozitivă. Mi-ar plăcea cu adevărat ca voi toți să renunțați la asta chiar acum. Aproape toți ați folosit asta în viața voastră. Și dacă n-ați folosit-o, să zicem, pentru o afacere, ca Tad, ați folosit-o pentru a ține diavolul departe: "Trebuie să gândesc pozitiv. Trebuie să gândesc în lumină". Trebuia să vă controlați gândurile: "Trebuie să gândesc lucruri pozitive și atunci mi se vor întâmpla lucruri pozitive". N-a funcționat, nu-i așa? (cineva spune "Nu") Nu (Adamus chicotește).

Ați dat mai multă credibilitate gândurilor voastre întunecate decât gândurilor luminoase. Cu alte cuvinte, gândurile voastre întunecate aveau multă putere, nu-i așa? Nici măcar nu trebuia să le gândiți. Erau exact acolo, și aveau să aducă lucruri întunecate în viața voastră. Așa că, repede! Fugiți de ele! Gândiți repede la lucruri pozitive! Gândiți pozitiv! "Eu sunt bun! Sunt grozav! De fapt, sunt un prostănac, dar voi spune aceste cuvinte (râsete) și, să sperăm, voi face ca lucrurile întunecate să dispară." I-ați dat putere întunericului, dar niciodată realmente luminii, părții voastre pozitive.

Dar atât de mulți dintre voi, în special în această viață, în timpul studiilor de început, la începutul călătoriei voastre spre Realizare, ați întâlnit acest lucru, gândirea pozitivă, gândurile bune, afirmațiile. "Eu sunt frumos. Eu sunt frumos", până când deschideți ochii și priviți în oglindă: "Oh, rahat! Ce s-a întâmplat?" (mai multe chicoteli) Și apoi gândiți: "Ei bine, nu, dacă continui s-o spun, atunci, într-o zi, voi ajunge să arăt foarte bine". Nu! Tot ce faceți e să stați cu afirmațiile voastre, spunând: "Sunt foarte urât. Vreau să fiu frumos. Sunt cu adevărat o persoană rea. Vreau să fiu bună". Nu faceți decât să vă îngropați mai mult ca niciodată, să vă înrădăcinați asta. Aceste afirmații, aceste gânduri pozitive, scăpați de ele. Și apoi nu vă temeți nici de gândurile rele, pentru că ele chiar nu sunt ale voastre. Nu mai încercați să vă modelați și încetați să folosiți aceste chestii.

A primi înseamnă a renunța la toate astea. Nu e nevoie să aveți gânduri bune pentru a face ca lucrurile să se întâmple. Asta n-a funcționat! Chiar n-a funcționat. Și voi spuneți: "Ei bine, nu, o dată a funcționat" (câteva chicoteli). Știu, dar în celelalte 10 milioane de ori, chiar n-a funcționat, nu-i așa? Nu vă bazați pe acea singură dată când a funcționat. N-ați obținut cu adevărat ce v-ați dorit. Gândurile care dau putere, afirmațiile, tot restul. Câți dintre voi ați făcut, ei bine, voi faceți niște postere și puneți niște imagini acolo. Ați obținut vreodată ceva din nimicurile alea pe care le-ați pus pe acel poster? Mașinile, idila, sănătatea sau orice altceva? Nu.

KERRI: Panoul cu viziuni/vizualizări.

ADAMUS: Panoul cu viziuni. Mulțumesc. Cum a fost al tău?

KERRI: Nu, e o prostie. Nu l-am făcut niciodată.

ADAMUS: Nu l-ai făcut niciodată.

KERRI: Poate că de asta n-am primit aceste lucruri (Adamus chicotește). Nu l-am făcut niciodată.

ADAMUS: Există un singur lucru care realmente determină schimbarea. Care ar fi acela? Vreo bănuială? Un singur lucru care determină schimbarea. De ce nu iei microfonul? (către Linda; cineva spune "Moartea") Moartea (mai multe chicoteli). Ei bine, în regulă, două lucruri.

DAVID: Permiterea recepționării schimbării.

ADAMUS: Permiterea recepționării. Ei bine, e pe-aproape. E destul de bine. Mulțumesc. Permiterea schimbării. E bine. Există un singur lucru care afectează schimbarea. Un singur lucru. Te rog.

VANESSA: Oh, e rândul meu (ea chicotește).

ADAMUS: Da.

VANESSA: (face pauză) Ei bine, a primi.

ADAMUS: Oh, în regulă. Face parte din el, dar nu-i tot.

VANESSA: Oh.

ADAMUS: Un singur lucru care provoacă schimbarea. Dă-i drumul. Linda îți va lua microfonul. La mulți ani de Ziua Canadei.

PILAR: Alegerea. Alegerea conștientă.

ADAMUS: Nu (Linda chicotește).

PILAR: Serios? Pentru că a funcționat pentru mine.

ADAMUS: Nu.

PILAR: Incredibil.

ADAMUS: Nu. Altceva funcționează pentru tine. Îi spui alegere, dar de fapt e altceva.

PILAR: Ei bine, senzualitatea. Eu chem ener-... simt energiile. Mă pricep la asta.

ADAMUS: Mm hmm.

PILAR: Și, într-un fel, eu curg cu ele, și primesc imediat o mulțime de informații.

ADAMUS: Sigur.

PILAR: E pur și simplu înțelepciune. Asta funcționează pentru mine.

ADAMUS: În regulă.

PILAR: Dar…

ADAMUS: Cât de bine funcționează pentru tine?

PILAR: De fapt, destul de bine.

ADAMUS: Adică, pe o scară de la unu la zece.

PILAR: Vreau să spun zece.

ADAMUS: Zece, în regulă.

PILAR: Da (ea chicotește).

ADAMUS: Da.

PILAR: Da, câteodată se întâmplă lucruri.

ADAMUS: Așa-i.

PILAR: Vorbind despre primire, tu – mă observ prin intermediul rezistenței. Ăsta e noul meu hobby.

ADAMUS: Îți observi rezistența.

PILAR: Da, pe tot parcursul zilei. Mă uit la rezistența mea...

ADAMUS: Nu-i așa că e fascinant?

PILAR: ... și apoi spun: "Bine, chiar dacă-i o chestie de rahat, în regulă, primesc". Și apoi, dintr-o dată, asta duce la ceva minunat. Așa că, sunt plină de surprize în fiecare zi.

ADAMUS: Bun.

PILAR: Nu contest: “Se întâmplă. Se întâmplă rahaturi".

ADAMUS: Da.

PILAR: Mă enervez sau indiferent ce, dar eliberez un pic din control și din acest impuls de a rezolva totul, pentru că sunt mamă și am toate aceste lucruri de rezolvat. Îmi permit mie pur și simplu să le permit celorlalți să fie cine sunt.

ADAMUS: Bun.

PILAR: Dar întotdeauna am crezut că alegerea a fost, știi, singurul lucru...

ADAMUS: Ei bine, alegerea e bună, dar...

PILAR: ... singurul lucru care schimbă cu adevărat, fiindcă eu spun: "Hei, nu-mi mai place asta. Destul. Aleg să dau drumul la asta". Nu ce va deveni, ci ce-mi este suficient în viață.

ADAMUS: Alegerea este importantă, dar nu e cea care determină schimbarea.

PILAR: Deci, nu e ceea ce cauți. În regulă.

ADAMUS: Nu e ceea ce caut.

PILAR: În regulă.

ADAMUS: Vei vedea imediat.

PILAR: Pur și simplu primesc o șansă de a spune: "Salut, prietene".

ADAMUS: Da, mulțumesc.

PILAR: Foarte plăcut.

ADAMUS: Mă bucur să te văd, Maestre. Da. În regulă, încă unul. Ce determină schimbarea? Știu unde te îndrepți. Bine.

LULU: Eu sunt cea norocoasă. Percepția? Modul în care percep lucrurile.

ADAMUS: Asta e cumva ca și alegerea. Percepția e importantă, dar ea, prin ea însăși, nu determină schimbarea. Bine. Mary Sue. Microfonul, te rog.

MARY SUE: Aș spune, perspectiva.

ADAMUS: La fel ca și percepția, pronunțată cumva puțin diferit.

MARY SUE: Da, sunt cauză și efect.

ADAMUS: Da. Da, face parte din ea, dar iată marea dezvăluire, dacă nu cumva vrei să...

MARY SUE: Da. Cred că pentru schimbare... (ea chicotește, în timp ce Adamus își pune brațul în jurul umărului lui Dave, alias Crash, fotograful)

ADAMUS: Trebuie să facem o poză cu asta. Da (Adamus chicotește).

CRASH (fotograful): Aici. Doar apasă pe acest buton.

ADAMUS: Nu faci una din alea și... (râsete în timp ce mimează că își face un selfie)

CRASH: Nu (Adamus chicotește), suntem prea aproape.

ADAMUS: Tu ești prea aproape. Bine. Zâmbet larg (cineva le face poza și mai mulți chicotesc din cauza figurii caraghioase a lui Adamus). În regulă. Bun. Mulțumesc, Crash.

CRASH: Mulțumesc.

ADAMUS: Oh, Mary Sue? Da.

MARY SUE: Bine. Cred că cea mai mare schimbare pentru mine a fost să realizez că totul este al meu.

ADAMUS: Totul este al tău. Da, în regulă.

MARY SUE: Da. E înăuntru.

ADAMUS: Asta e bine. Da.

MARY SUE: E in interior.

ADAMUS: Cum te descurci cu primitul?

MARY SUE: M-aș evalua destul de bine. Am...

ADAMUS: E atât de ezitant. Puteți auzi aceste cuvinte? La un moment dat, de genul: "Oh, da, îmi voi acorda mult credit. Dar nu mă descurc chiar atât de bine". (Adamus chicotește)

MARY SUE: În regulă. Nu. Simt că toată viața mea am înțeles oferirea de cadouri la un alt nivel decât toți ceilalți. Practic, am urât să dau și să primesc cadouri fizice.

ADAMUS: Hm. Eu sunt bun la asta. La a primi. Da.

MARY SUE: Nu-mi place pentru că nimeni nu știe – ceilalți oameni nu mă cunosc, iar eu simt că sunt diferită. Iar darurile mele, care sunt importante pentru mine, nu sunt cele pe care le doresc ceilalți. Așa încât, cred că revenitul la mine însămi...

ADAMUS: Da.

MARY SUE: … e mult…

ADAMUS: Că te primești pe tine.

MARY SUE: Că mă primesc pe mine.

ADAMUS: în regulă.

MARY SUE: Și pe asta mă focalizez acum.

ADAMUS: În regulă. Bun. Mulțumesc.

Marea revelare aici. Un lucru care determină schimbarea și singura schimbare, iar apoi există lucruri care se așează la locul lor ca urmare a acesteia. Singurul și unicul lucru care provoacă cu adevărat schimbări pe această planetă este lumina.

LINDA: Ohhh.

ADAMUS: Asta a fost – e atât de ușor. E lumina. Nu puteți avea o schimbare fără o schimbare în lumină, fie mai multă, fie mai puțină. Sau, ați putea spune, mai multă sau mai puțină luminozitate. Altfel, totul va continua mereu să rămână la fel. Aveți o anumită cantitate, cred că ați putea spune, de lumină pe planetă. Și, să zicem că, acum 300, 400 de ani, era cam aceeași, destul de constantă. Nu s-a schimbat prea mult. Din când în când, un pic mai mult, iar apoi, din când în când, un pic mai puțin. Dar nu s-a schimbat nimic. Pentru a avea o schimbare adevărată în viața voastră, trebuie să fie mai multă lumină sau mai puțină lumină. Dar haideți să aruncăm o privire la mai multă.

Gândirea pozitivă nu schimbă lumina. Puteți gândi pozitiv până când ajungeți faliți, distruși și faliți. Afirmațiile nu fac nicio diferență. Totuși, lumina o face. Așadar, atunci când primiți puțin mai multă lumină, să spunem, în viața voastră – permiteți mai multă lumină, vă primiți propria energie, propria conștiință; încetați să credeți că ea se află în celelalte tărâmuri și o permiteți aici – schimbarea va avea loc. Și, pentru că se bazează pe lumină, pe lumina voastră, iar voi o primiți, schimbarea vă va servi pe voi în cele din urmă.

Acum, sinele uman ar putea spune mai întâi: "Da, dar s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat ceva rău. Am pierdut un client important". Sau, vorbind în cazul lui Tad, uneori are loc o reordonare. Pur și simplu nu intrați în panică. Trebuie să învățați să aveți încredere în propria lumină interioară, deoarece apoi apare altceva. De multe ori, lucrurile vechi trebuie să se dea la o parte înainte să intre lucrurile noi. E valabil mai ales în cazul relațiilor. Și vă gândiți, oh, dacă lăsați să intre mai multă lumină, o relație se schimbă. E dificil de făcut, dar, în cele din urmă, e mai bine pentru amândoi, ca un exemplu.

Pentru ca orice schimbare să aibă loc – în sus sau în jos, la stânga sau la dreapta, bună sau rea – trebuie să existe o schimbare a nivelului de lumină. Categoric puteți determina asta prin nivelul vostru de a primi. Nu primiți, de exemplu, cadouri prin poștă. Nu primiți mai multă sănătate. Nu primiți mai mulți bani sau mai multă inteligență. Pur și simplu – atunci când primiți, primiți lumină. Asta-i tot.

Lumina este conștiință. Realitatea n-ar putea exista fără conștiință, fără lumină. Ce faceți este să spuneți: "Sunt pregătit pentru o schimbare. Sunt gata să-mi primesc lumina, conștiința". Și apoi, dragă omule, nu încerca să-ți gândești calea sau să-ți impui calea sau să-ți gândești pozitiv calea în asta. Permite ce se întâmplă în continuare. Și atunci anumite atribute precum... lumina vă va ajuta să vă schimbați propria perspectivă. Vă va ajuta să faceți o alegere mai înțeleaptă. Dar lumina e cea care face ca orice schimbare să aibă loc.

Ceea ce se întâmplă acum, pe măsură ce primiți – și sunt aspru cu voi în legătură cu a primi, spunându-vă: "Nu vă descurcați prea bine", deoarece, în esență, e vorba de a lăsa mai multă lumină să intre pentru a influența schimbările din viața voastră. La naiba cu gândirea pozitivă. Nu funcționează, și toate acele tehnici și trucuri vechi și tot restul pe care le-ați aplicat. Încetați cu lupta, cu impunerea, cu războinicul hotărât, cu tot acel spectacol. Învățați să permiteți lumina. Lumina e singurul lucru din realitatea fizică care va determina schimbarea – la nivel personal, la un nivel personal profund – și e foarte ușor de făcut. O vom face în merabh-ul nostru de azi, dacă vom ajunge vreodată în acel punct (Adamus chicotește).

Așadar, vreau ca asta să rămână întipărită în voi. Singurul lucru care determină schimbarea este lumina. Și puteți face lumină mai puțină. Puteți să vă închideți mai mult, și asta va schimba lucrurile în viața voastră. Sau, puteți primi lumina. Lumina voastră, energia voastră, conștiința voastră, va schimba lucrurile. Categoric le va schimba. Așadar, când alergați în cercuri și vă spuneți: "Oh, nu știu ce să fac", când vă duceți seara la culcare și sunteți stresați și vă gândiți prea mult la toate și vă spuneți: "Cum ies din dilema asta în care sunt?", vă opriți și vă primiți lumina. Asta-i tot. Fără s-o condiționați. Fără s-o direcționați: "Ei bine, voi folosi lumina asta pentru sănătatea mea sau în problemele mele de relații" sau orice altceva. Voi doar acceptați lumina.

În esența voastră, voi, ca oameni, voi, ca ființe cu suflet, știți deja ce vă doriți cu adevărat. Nu trebuie să i-o spuneți! Ce credeți voi, că sufletul vostru e prost? Nu trebuie să-i spuneți. Nu trebuie să-i spuneți propriei voastre energii. Uneori credeți că trebuie să-i spuneți – iată ce vreau – trebuie să-i spuneți lui Dumnezeu ce vreți, sau sufletului vostru sau lui Eu Sunt.  Știe deja. Știe deja. De obicei, chiar și atunci când voi nu știți.

Așa că acum lăsați lumina să intre. Primiți-o. Nu încercați să-i spuneți ce să facă. Nu-i spuneți: "Trebuie să vând 200 de cutii de chili azi", nimic de genul ăsta. Și apoi permiteți întru totul ce se întâmplă acum cu acea lumină. Nu e nevoie s-o controlați. Luați-vă mâinile de pe ea. Țineți-vă creierul departe de ea. Nu veți face decât s-o dați în bară. Permiteți-i să vină acum în viața voastră. Și ce veți descoperi e că ați folosit ceea ce eu numesc adevărata inteligență artificială, creierul vostru, pentru lucruri, mult prea mult timp (Linda chicotește). Ăsta e artificial. El nu știe. El nu înțelege lumina. Înțelege doar logica.

Primiți acea lumină și lăsați-o să intre, priviți ce se întâmplă și apoi dansați cu ceea ce se întâmplă. Dar nu mai încercați s-o controlați. Nu mai încercați să-i spuneți: "Am nevoie de asta. Am nevoie de aia". Lumina știe deja. Înțelegeți asta? Ea știe deja. Voi sunteți singurii care o dați în bară crezând că lumina, sufletul vostru și Eu Sunt-ul vostru sunt atât de proști încât trebuie să le spuneți ce vreți.

Respirați profund și permiteți.

Singurul lucru care produce schimbare, care afectează schimbarea, este lumina, nivelul de lumină. Asta e. Și ea este conștiință, și e atât de simplu. Atât de simplu.

Să respirăm profund cu asta. O respirație foarte profundă.

Schimbarea are loc doar atunci când nivelul de lumină devine mai mare sau mai mic. Lumina e singurul lucru care afectează cu adevărat schimbarea. Orice altceva e doar un joc. E doar un joc.

Să respirăm profund acum și, vom începe merabh-ul.

Voi, ca oameni, puteți permite să intre mai multă lumină. Acesta e lucrul pe care-l puteți face.

(începe muzica)

Dar vă spun, ea va fi acolo oricum, fie că o permiteți sau nu. Îi puteți rezista. O puteți respinge. Dar își va croi drum înăuntru mai devreme sau mai târziu.

Am vorbit despre primire, despre ce este ea, e vorba despre primirea luminii voastre, a conștiinței voastre.

(pauză)

Există o dorință de a încerca s-o gestionați și s-o controlați. Dar apoi respirați profund și pur și simplu renunțați la toate astea, și primiți.

(pauză)

Totul începe cu respirația. Începe cu respirația.

Respirația, respirația profundă vă împământează și vă centrează, vă aduce în Prezența voastră și vă scoate din minte. Să facem asta acum. O respirație foarte profundă.

(pauză)

Gen: “Ahhh!”

Când inspirați, primiți. Primiți aer, oxigen, bineînțeles. Dar primiți și Sinele vostru, Prezența voastră.

Respirați foarte profund și primiți.

Primirea nu e un lucru mental. Dacă observați că deveniți mentali, doar respirați profund. E un simbol atât de frumos al primirii. O inspirați și apoi o lăsați să curgă.

Curge prin corpul vostru și apoi curge afară.

(pauză)

Acum inspirați lumină. Da, puteți inspira lumină, categoric.

Respirați profund și pur și simplu primiți-vă propria lumină.

(pauză)

Este energia voastră pe care o inspirați.

(pauză)

Ăsta-i un mod foarte bun de a începe să permiteți propria voastră energie, în timp ce o inspirați.

Iar când o inspirați, nu e doar aer. Nu e doar aerul comun pe care îl inspirați. Acum inspirați în mod conștient și vă primiți lumina.

Începe cu respirația. Foarte simplu.

(pauză)

Și apoi permiterea.

Știți că sunt un mare susținător al permiterii.

Adevărul e că totul este deja acolo. Puteți permite? Puteți trece dincolo de propria lipsă de valoare de sine, de propriile voastre convingeri vechi că puteți avea doar suficient, și să permiteți cu adevărat?

Atunci când permiteți, treceți dincolo de percepția despre voi ca fiind doar oameni. Îl permiteți pe Sinele vostru superior, sufletul vostru, Eu Sunt-ul vostru. Permiteți într-adevăr conștiința și lumina.

Atât de des îi văd pe Shaumbra căutând abundență, sănătate sau răspunsuri. Este la fel de simplu ca permiterea. Ele sunt deja acolo. Se află chiar acolo. Încetați să mai mergeți în afară.

Apropo, am vorbit mai devreme despre Călătoria în Timp, noul nostru produs, noul nostru curs Cloud, și toată chestia despre călătoria în timp e că nu te duci nicăieri. Nu te urci într-o mașinuță, nici măcar nu te proiectezi astral în urmă cu 300 de ani sau cu 20 de ani în viitor. Nu te duci nicăieri. Îi permiți (anului/ perioadei/ timpului respectiv) să vină la tine. Punct. Așa călătoriți în timp.

Nu vă lansați în tărâmuri astrale. E al naibii de periculos acolo. Ați fi ca niște cercetași în ghetou. Ar veni după voi atât de repede! E atât de naiv. Nu! În călătoria în timp, lăsați trecutul sau viitorul să vină la voi. E la fel ca permiterea.

Respirați profund – să începem cu asta, respirați profund – și doar permiteți. Ce permiteți? Pe voi, lumina voastră.

Respirați profund și pur și simplu permiteți. Înseamnă să vă deschideți. Deschideți-vă. Deschideți acele uși și ferestre ale eului vostru uman. Deschideți porțile și deschideți-vă mintea. Pur și simplu vă deschideți și permiteți.

(pauză)

Și apoi, în timp ce respirați și permiteți, acum primiți.

Știu, permiterea și primirea sunt destul de apropiate. Dar sunt și destul de diferite. Am văzut că mulți Shaumbra permit acum. Ei deschid ușile și ferestrele sinelui lor uman, lasă lumina să intre, dar nu o primesc.

Ca și cum, în regulă, lumina e acolo, dar ei n-o primesc. Nu o digeră.

Primiți acea lumină acum.

I-ați permis să se apropie, acum primiți-o.

(pauză)

Totul e destul de simplu. Dacă n-ar fi fost milioanele de suprapuneri și rezistențele, totul ar fi fost destul de ușor. Respirați. Permiteți și apoi primiți. Aduceți asta înăuntru.

Nu. Unii dintre voi încearcă să – nu, nu. Pff! O să mă faceți să opresc muzica într-un minut, dacă trebuie. Încercați să puneți asta în termeni preciși. Spuneți: "Bine, permit ca sănătatea mea să se schimbe. Primesc energie, astfel încât copiii mei să se mute din casă. Permit o mașină nouă". Opriți-vă! Nu mai mentalizați acest proces. Nu mai fiți atât de al naibii de umani.

Este o permitere fără limite. Asta-i tot ce este. E doar lumină. E conștiința și energia voastră. Respirați profund, permiteți-o și primiți-o.

Inerent în tot acest proces e faptul că, cu o mai mare luminozitate, mai multă lumină, atunci are loc schimbarea.

Voi, omul, și sufletul vostru, știți deja încotro să vă îndreptați cu toate astea. Nu trebuie să direcționați totul. Trebuie doar să vă jucați cu ele. Să le experimentați.

Imediat, unii dintre voi v-ați gândit: "Bine, îmi permit să am o mașină nouă". Tăceți din gură! Doar permiteți, da?

În regulă, să ne întoarcem la elementele de bază. Să respirăm acum.

(pauză)

Să respirăm foarte profund. Să permitem acum acea lumină și energia să fie prezente.

Inspirați și permiteți acea lumină.

Stă chiar acolo. E gata să pornească. Stă chiar acolo. A stat inactivă, doar așteptând. Așa că, permiteți-o.

Acum, că e chiar acolo, primiți-o. Aduceți-o înăuntru. Aduceți-o înăuntru.

Ah! Vedeți? Foarte simplu.

E atât de simplu, ca o iluminare tip Strada Sesame*. E ca și cum, doar respirați profund și permiteți.

*n.tr.: Sesame Street, serial TV educațional american pentru preșcolari, s-a lansat în nov.1969. Conform scriitorului David Kamp, autorul cărții Sunny Days  (Zile Însorite  – Revoluția televiziunii pentru copii, care a schimbat America): ”Acest serial a răsturnat pentru totdeauna noțiunea de comunicare cu copiii și a îndrăznit să ia lumea interioară a lor în serios. Totul prin intermediul păpușilor. Pentru detalii, a se vedea Wikipedia, History of Sesame Street/Istoria Străzii Sesame.

Respirați profund, permiteți vă lumina, energia voastră și apoi o primiți. O integrați. O aduceți înăuntru.

(pauză)

Respirați profund.

Permiteți luminii voastre să fie prezentă.

Primiți-o în acest moment.

(pauză)

Respirați profund.

Permiteți divinitatea voastră, lumina voastră.

Apoi primiți-o. Aduceți-o în această realitate, în această viață a voastră.

Și, vedeți, când faceți asta, și e atât de simplu, nu trebuie să vă gândiți calea. Nu trebuie să vă întrebați cât de multă lumină sau ce veți face cu ea. Înțelepciunea voastră inerentă înțelege deja.

Voi, omul, sunteți acum scutiți de tot acel joc: "Cât de mult?" și "Ce ar trebui să fac?" și "Cât de mult ar trebui să lucrez la asta?" și "Unde ar trebui s-o pun?" și "Ce se întâmplă dacă o fac greșit?"

Iluminarea de tip Strada Sesame. E foarte simplu. Respirați profund pentru a vă centra. Și apoi permiteți această lumină, lumina voastră, energia voastră, astfel încât să fie în Prezența voastră. Și apoi o primiți. Ea curge în corpul vostru. Curge în mintea voastră.

(pauză)

Curge în trecutul vostru, curge în viitorul vostru și, acum aveți curgere.

Respirați.

Permiteți lumina voastră.

Primiți-o în realitatea voastră, în viața voastră.

Și acum aveți curgere.

(pauză)

Respirați profund.

Permiteți lumina voastră.

Primiți-o în această realitate, și acum totul curge. 

Și, pe măsură ce faceți asta, pe măsură ce treceți prin asta, realizați că ați muncit din greu. Ați încercat să fiți polițistul din trafic, gardianul de închisoare, tot ce ținea energiile, și ați devenit atât de mentali și v-ați blocat atât de mult în creierul vostru și nu v-ați putut da seama care-i calea de ieșire. Știu cum e. Am o poveste pe care o să vi-o spun cândva. Am fost într-o închisoare de cristal timp de 100.000 de ani (Adamus chicotește). Pentru aceia care sunt nou-veniți, și n-au auzit povestea, o voi spune din nou, în curând. Dar opriți-vă și respirați profund, și doar deschideți-vă și permiteți.

E foarte ușor. Și apoi primiți acea lumină și, în timp ce se întâmplă asta – acea lumină pătrunde acum – doar lumina poate determina schimbarea. Asta e. Nu gândirea pozitivă, puteți pretinde pentru o vreme că o face. Nu afirmațiile. Nu fiind un bun credincios. Nu rugându-vă în fiecare zi. Nu fiind cineva care are grijă de toți ceilalți.

Numai lumina poate aduce schimbarea. Doar lumina.

Așadar, respirați profund.

Permiteți acea lumină.

Primiți-o în această realitate.

Și apoi totul începe să curgă.

Doar începe să curgă și voi realizați că nu trebuie să aveți acest plan uriaș despre ce să faceți cu aceste lucruri sau cum să vă schimbați viața. Ea se schimbă sub ochii voștri într-un mod divin. Se schimbă în ciuda voastră, într-un mod care-i divin.

Respirați profund. S-o facem. O respirație profundă. Haideți! Respirați profund.

Și permiteți luminii voastre să curgă înăuntru.

Și primiți-o în această realitate, în acest corp.

Și totul începe să curgă din nou.

(pauză)

E destul de simplu. Și dacă uitați: "Ce a spus? Ar trebui să primesc și apoi să mă gândesc și apoi să fac exerciții? Ce a spus?" E-atât de simplu.

E Respirație. E Permitere. E Primire. Și este Curgere. B.A.R.F.* (câteva chicoteli; "barf" e un sinonim pentru "vomă").

Vomitați. Știți, e în regulă, pentru că acum vă veți aminti. Vă veți aminti. "Ce a spus? Oh, că ar trebui să vomit." Da (scoate zgomotul unui vomitat). Dați drumul tuturor lucrurilor vechi și lăsați-vă lumina să intre. Vomitați toate acele căi mentale vechi, plictisitoare, împovărătoare, de zbatere, de luptă. Pur și simplu vomitați-le. Și apoi respirați profund și permiteți, primiți și curgeți.

Vă veți aminti asta, nu-i așa? Da. Bun.

Să facem asta împreună acum.

LINDA: Bleahhh! (scoate un sunet de vomitat; multe râsete)

ADAMUS: (chicotind) Vino aici, Linda. Vino încoace. Vino aici, sus. (ea urcă pe scenă, spășită). Linda a fost profesoară la un moment dat. Așa că acum, dragă clasă, haideți să vomităm cu Linda (mai multe râsete). Haideți.

LINDA: Bleahhh!

ADAMUS: Blaahhhh! Din nou.

LINDA: Bleahhh!

ADAMUS: Bleaahhhh! Încă o dată.

LINDA ȘI PUBLICUL: Bleaahhh!

ADAMUS: Bleaahhh!

De ce sunt Shaumbra atât de buni la asta, dar nu pot primi? (râsete) De ce se întâmplă asta – s-o facem cu toții. Cei din online, oriunde v-ați afla, alăturați-vă nouă și Lindei, care de obicei face respirația, dar acum, împreună cu Linda, când ajungem la trei. Unu, doi, trei… 

TOȚI: Bleaahhhhhh! (Adamus chicotește)

ADAMUS: În regulă. Gaia tocmai a plecat (multe râsete). La naiba! Kuthumi, vrei să vorbești tu cu ea? Vrei, te rog, să-i explici ce facem aici? (mai multe chicoteli) Vrei, te rog?

Oh, ce naiba.

Ei bine, amintiți-vă doar că totul este bine în întreaga creație.

ADAMUS ȘI PUBLICUL: Bleahhhhh! (publicul aplaudă)