Vreau să ne oprim o clipă, și vă cer să simțiți ce spun. Astea nu sunt problemele voastre. Voi ați fost în Școlile Misterelor. Ați fost, atât de mulți dintre voi, în vremurile lui Yeshua. I-ați studiat pe mistici. Ați fost acolo pentru Atlantida, atât de mulți dintre voi. V-ați ridicat deasupra acestor lucruri. Ați fi putut ajunge la iluminare cu o viață sau două în urmă, dar totuși ați spus: "Voi fi aici în serviciu loial pentru această planetă. În serviciu loial, mă voi scufunda în ea".

Puteți să vă opriți pentru o clipă, să simțiți în asta și să vă dați seama că aceste lucruri nu au fost ale voastre? Chiar dacă le-ați luat ca fiind ale voastre, aceste lucruri nu sunt ale voastre.

Nu primiți neapărat puncte în plus pentru că v-ați asumat acest lucruri, dar a avut un impact uriaș. Cred că punctele în plus sunt în sentimentul de satisfacție pe care îl aveți, știind că ați făcut acest lucru, știind că a fost – nu vreau să spun că a fost un sacrificiu – a fost un mare serviciu. Și, da, au existat sacrificii. Au existat în cele din urmă suferințe pentru voi, simțind mereu că trebuie să lucrați la ceva.

V-ați gândit vreodată la asta? Majoritatea celorlalți oameni nu se gândesc tot timpul că trebuie să lucreze la ceva în ei înșiși. Ei doar trec prin ziua respectivă, dar nu sunt ce aș numi aproape obsedați de a lucra mereu asupra lor. Voi ați fost, pentru că întotdeauna a existat ceva la care să lucrați, întotdeauna ceva în conștiința de masă, întotdeauna probleme pe care apoi le-ați luat ca fiind ale voastre. Și apoi, oricât de dificil a  fost uneori, ați încercat să puneți propria lumină în ele, pretinzând în același timp că sunt ale voastre, dar fiind în fond în serviciul celorlalți.

Timpul petrecut în acest serviciu, timpul petrecut ca Lucrători în Tărâmuri, chiar și ca Lucrători pentru Pământ, poate lua sfârșit acum. Puneți-vă aripile în cui, vă rog. Puneți-vă aripile în cui. Ce ați făcut a fost un mare succes. Veți vedea rezultatele. Dar chiar acum, dați-vă jos aripile și nu vă mai întrebați dacă ați făcut ceva greșit. Nu vă mai întrebați dacă a existat vreun efect al muncii voastre. E ceva la care lucrăm de veacuri și veacuri și, în sfârșit, e aici.

Bucurați-vă de acest timp de liniște. Odată ce lucrurile iau amploare, nu mai e nimic la care să lucrați. Depinde pur și simplu de omenire sau de indivizi dacă vor prelua sau nu acea lumină pe care ați strălucit-o, ajustările pe care le-ați făcut din celelalte tărâmuri, munca pe care ați făcut-o aici, pe planetă. Acum totul depinde de ei.

Depinde de cei care lucrează cu tehnologia în acest moment, fie că e vorba de inteligența artificială, fie că e vorba de comunitatea medicală. Își vor da voie să perceapă acea lumină care a fost plantată acolo? Acea lumină Christică care e acum disponibilă în conștiința de masă, o vor folosi pentru invențiile lor, pentru descoperirile lor, pentru noi căi pe planetă care vor aduce mult mai multă echitate, mult mai multă dreptate? Depinde de ei. De fapt, chiar nu mai puteți face nimic. Eh, puteți scrie niște cărți, poate. Ați putea vorbi despre mărturisirile adevărate ale unui Lucrător în Tărâmuri, despre ce ați făcut în celelalte tărâmuri. Dar în ce privește munca reală acum, în ce privește faptul că trebuie să fiți în mod constant vigilenți cu privire la aducerea conștiinței voastre, a luminii voastre în acele tărâmuri și în acesta, s-a terminat cu asta. Și asta-i bine, iar voi sunteți onorați pentru serviciul vostru.

Așadar, ăsta-i punctul numărul unu despre Shaumbra, unul dintre acele atribute foarte comune: mereu în serviciul celorlalți. Acum e timpul să renunțați la asta. De fapt, nu vă va duce mai departe, nu va duce planeta mai departe sau omenirea mai departe dacă veți continua să încercați să lucrați la asta. Acum – continuați să vă lăsați lumina să strălucească, desigur – dar acum bucurați-vă de viața voastră.

Cel de-al doilea atribut care e cu adevărat relevant în acest moment. Atât de mulți dintre voi ați vrut să fiți văzuți și auziți într-un fel, dar n-ați fost. V-ați simțit atât de nevăzuți și neauziți. Având chiar și exemple practice, intrați într-un restaurant și – cum le spuneți în prezent, chelneri; eu le spun garçon, ospătari, slujitori, oricum le spuneți voi – "chelneri", îmi spune Cauldre – nu pot ține pasul cu toate aceste schimbări – chelnerii nici măcar nu vă văd. Îi văd pe toți ceilalți. Tuturor celorlalți li se ia comanda, li se livrează mâncarea, li se dă nota de plată, iar pe voi nici măcar nu vă vede cineva.

A fost o perioadă lungă de timp în care ați fost nevăzuți și neauziți, iar acest lucru e foarte dificil în condițiile în care aveți o înțelepciune înnăscută, aveți atât de multe de împărtășit – aveți povești de împărtășit, dacă nu altceva, dar aveți o mare înțelepciune, aveți o mare alinare de împărtășit cu ceilalți – dar era aproape ca și cum nu vă vedeau sau nu vă auzeau. E puțin diferit la adunările Shaumbra, când vă întâlneați, pentru că erați cu spirite înrudite, așa că puteați vorbi deschis. Dar afară, printre ceilalți, un mare sentiment de frustrare: "Chiar nu mă văd sau nu mă aud?"

Și apoi, de asemenea, sentimentul care vă cuprindea, chiar și atunci când vă gândeați să vorbiți cu adevărat, să încercați cu adevărat să le atrageți atenția: "Stai deoparte. Stai deoparte". În parte, se datorează vieților anterioare în care ați fost persecutați pentru că v-ați evidențiat – orice ar fi fost, opinii religioase sau spirituale, opinii despre știință, opinii despre magie, și ați fost persecutați – așa că ați învățat să stați ascunși. Dar, în parte, e și pentru că din punct de vedere energetic ați știut că, dacă ați fi început brusc să vorbiți, împărtășind adevărurile voastre interioare profunde, ar fi fost nevoie de atât de multă energie – fie că era vorba de scrierea unei cărți sau de crearea unui site web sau de a vorbi în public sau de orice altceva, de transmitere prin channel, orice, că ar fi fost nevoie de o cantitate imensă de energie – și prima voastră chemare în serviciu era în celelalte tărâmuri, ca Lucrători în Tărâmuri.

Așa că, ați evitat să fiți văzuți și să fiți auziți, și asta-i trist. E dificil. Mai ales când știți în interior că există atât de multă bunătate în voi, când dragostea voastră absolută pentru voi și pentru ceilalți, atât de multă bunătate, sunt de împărtășit. De multe ori, chiar și partenerii voștri, perechile voastre, iubiții voștri; ei v-au văzut ca om, dar nu au văzut cine sunteți cu adevărat – acea ființă angelică cu aripi – și asta a fost trist. Asta a fost dificil. Sau copiii voștri. Și de multe ori, când ați încercat să vorbiți cu prietenii chiar și despre ce știți și ce simțiți, ei nu vă vedeau. N-au vrut să vă vadă, în această privință. N-au vrut să vă vadă așa. Își băteau joc de asta, fugeau, se detașau de voi, dar nu voiau să vadă asta. Voiau să vadă doar omul și nici măcar atât de mult din el. Așa că tot acest lucru prin care Shaumbra au trecut pentru foarte mult timp – să nu fie văzuți și auziți – e o veste bună, e o veste dură în același timp.

Acum vine momentul în care puteți fi, dacă alegeți. Mulți dintre voi vor alege să nu fie. Veți alege să trăiți o viață relativ liniștită. Atât de mulți dintre voi au găsit o mare consolare în a fi în natură. Atât de mulți dintre voi vă mutați în natură chiar acum, sau în apropierea ei, unde aveți acces liber, descoperind că orașele în care ați trăit sunt doar niște reamintiri constante ale densității conștiinței de masă pe care ați suportat-o în celelalte tărâmuri pentru atât de mult timp. Conștiința de masă se află în celelalte tărâmuri la propriu, dar se manifestă aici – clădiri, kilometri și kilometri de clădiri și străzi și smog și zgomot și alți oameni – și descoperiți chiar acum nevoia de a dori să plecați departe de toate astea, departe de acea densitate constantă a conștiinței de masă pe care o găsiți în orașe.

Acum e un timp potrivit. Acum e un timp potrivit, dacă v-ați gândit să vă mutați undeva unde să aveți un pic mai mult spațiu liber, aer mai curat, mai puțini oameni – aș spune că mai puțini oameni e probabil cel mai important factor dintre toți – acum este un moment bun să faceți asta, doar pentru a vă elibera de acele vechi conexiuni de a fi în mijlocul conștiinței de masă.

E dificil atunci când, la un anumit nivel din tine, îți recunoști talentele și capacitățile. Știți că ați avut atât de multe vieți în care ați dezvoltat cu adevărat metafizica pentru planetă, iar apoi veniți în această viață și nu sunteți văzuți și nu sunteți auziți. Dar asta a fost doar pentru că restul planetei nu era pregătită. Și nu încerc să mângâi ego-ul nimănui, în afară de al meu (chicotește). Dar nu încerc să vă fac să vă simțiți bine. Vă spun ce știu că e adevărat. Restul oamenilor de pe planetă nu erau pregătiți pentru ce aveți de oferit. Chiar n-au fost. Chiar și acum sunt mulți – oamenii sunt pregătiți sau ceva mai pregătiți, dar sunt încă foarte mulți, foarte mulți care nu sunt pregătiți pentru asta, și e în regulă. Nu încercăm să forțăm nimic. Nu încercăm să vindem nimic. Nu trebuie să se înscrie în nimic.

Dar acum există mulți care sunt pregătiți. Ei suferă. Caută răspunsuri reale. Nu vor răspunsuri de la un fel de organizație bisericească sau de la niște metode psihiatrice sau psihologice. Ei vor răspunsuri adevărate și le vor de la oameni reali. Nici măcar nu le vor neapărat de la Maeștri Ascensionați, nici măcar de la președintele Clubului Maeștrilor Ascensionați. Ei vor să le audă de la voi, de la oameni reali care au trecut prin asta, care nu vorbesc în clișee, care vorbesc în și din inimă.

Acum există oameni care sunt pregătiți să vă vadă. Întrebarea e: sunteți voi pregătiți să fiți văzuți? Nu trebuie s-o faceți. V-ați făcut treaba. Nu trebuie s-o faceți. Dar poate, poate că acum simțiți că vreți să scoateți afară o parte din asta, fie că este într-o carte, fie că sunt – trebuie să apelez la Cauldre aici – bloguri pe internet sau filme sau cântece sau scrieri sau orice altceva. Poate că e vorba doar de a sta de vorbă cu oamenii pe care îi întâlniți la un restaurant sau la o cafenea, pe plajă sau pe traseele de drumeție. Dar acum puteți ieși la vedere.

Acum puteți ieși, pentru că nu vă veți mai epuiza energia, deoarece cealaltă muncă e încheiată. Acum puteți ieși la vedere pentru că planeta e mult, mult mai pregătită să asculte ce aveți de spus. Și nu trebuie să atribuiți asta Cercului Crimson, mie sau oricui altcuiva. Vorbiți din inima voastră, pentru că, oricât de mult ați spune că ceea ce am vorbit de-a lungul anilor vine de la mine, de la Tobias sau de la Kuthumi, în realitate totul vine de la voi, de la toți Shaumbra. Voi sunteți cei care ați pus toate astea împreună. Noi pur și simplu ajutăm într-un fel să le echilibrăm și apoi vi le livrăm înapoi. Vorbiți-le din inima voastră.

Adevărata întrebare acum e: vreți să fiți văzuți? Aveți mult mai multă înțelepciune decât oricând înainte și vă dați seama de capcanele pe care le implică a fi, să spunem, un fel de celebritate. Mulți dintre voi deja dau din cap: "Nu, asta nu e pentru mine. Vreau să trăiesc o viață liniștită și plăcută. Vreau să reflectez asupra muncii pe care am făcut-o. Vreau să reflectez asupra modului în care am creat începutul Apocalipsei. Vreau să fiu în natură, poate să am câțiva câini sau pisici ori broaște țestoase". Dar nu, a ajunge în centrul atenției, pentru mulți dintre voi, nu va fi ceea ce vă doriți.

Ideea principală în toate astea, vreau să fie foarte, foarte clar: sunteți văzuți și auziți, și ați fost întotdeauna văzuți și auziți de către noi, cei de pe partea cealaltă, de către cei din Consiliul Crimson, de către Maeștrii Ascensionați. Eu glumesc despre Maeștrii Ascensionați că sunt invidioși pe grupul meu, Shaumbra, că îmi fac zile negre în legătură cu asta, iar o parte din asta e o poveste. Parte din ea e de fapt foarte adevărată, pentru că ei se uită la munca pe care ați făcut-o și sunt impresionați. Sunt, de asemenea, impresionați de munca pe care o fac eu, dar sunt foarte impresionați de ceea ce ați făcut voi.

Ei vă văd. Vă aud. Unii dintre marii, marii Maeștri Ascensionați știu efectiv cine sunteți. Ei știu cine sunteți ca oameni. Ei știu cine sunteți ca ființă multidimensională. Ei cunosc munca pe care ați făcut-o. Și atât de mulți dintre ei, atunci când v-au văzut în această viață devenind un Lucrător în Tărâmuri și intrând în grosul conștiinței de masă și preluând-o ca fiind a voastră, cu greu au putut crede.

Ei au o mare onorare pentru voi. Sunteți văzuți și, într-o zi, când va veni ziua în care veți avea ascensiunea voastră de pe această planetă și veți pleca în propriul vostru domeniu suveran – și totuși, puteți fi prieteni cu ceilalți Maeștri Ascensionați – veți fi surprinși când veți intra în încăpere, în camera metaforică a Clubului Maeștrilor Ascensionați, și când mai bine de 11.000 de Maeștri Ascensionați acum se vor ridica în picioare și vă vor onora. Vă vor ști numele. Vor ști ce ați făcut. Vă vor onora pentru munca depusă, pentru că v-au văzut și v-au auzit. Nu sunteți invizibili, cel puțin în celelalte tărâmuri.

Acesta este așadar al doilea atribut comun al Shaumbrei, a simți ca și cum nu ești văzut și auzit, și e foarte dificil atunci când ai atât de multe de oferit. Foarte, foarte dificil. Uneori vă vine să țipați. Și apoi vă gândiți la a fi văzuți și auziți, iar cealaltă parte din voi spune: nu, nu vrei asta, cel puțin nu chiar acum. Dar vreau să vă asigur că sunteți văzuți și auziți. Și acum, dacă vreți, dacă vreți să scrieți acea carte, dacă vreți să vă expuneți oamenilor, ei sunt pregătiți.

Al treilea atribut pe care vreau să-l discutăm azi, al treilea atribut. E unul dificil. E unul care i-a dus la nebunie sau la băutură, sau ambele, pe mulți oameni inteligenți și talentați. E faptul că știți că știți, dar nu știți cum de știți. Cunoașterea pe care o aveți de foarte mult timp că există mai mult decât ce percepeți cu simțurile voastre umane și gândiți cu mintea voastră umană. Cunoașterea faptului că există mai mult, dar nu știți cum. Ăsta e poate cel mai dificil dintre toate aceste atribute.

Știați de la o vârstă foarte fragedă că există mai mult. Știați. Era atât de evident pentru voi: "Viața înseamnă mai mult decât atât". Și nu era vorba doar despre o viață de apoi, așa cum vă învățau bisericile, că plecați în rai. Vă gândeați: "Nu, asta nici măcar nu sună bine. ‘Pleci de aici și ești judecat într-un fel sau altul și te duci în rai sau în iad, unde îți petreci restul veșniciei?’ Nu." Ați știut asta, dar cum s-o dovediți? Ce dovadă tangibilă aveți? Și când deschideați gura și începeați să vorbiți cu alții despre asta, ei vă spuneau: "Ei bine, dovedește-o! Nu e un fapt științific. Nu are cum să fie adevărat".

Știința este frumoasă, dar știința e doar un mod de a explica realitatea așa cum este ea crezută în prezent. Știința e doar un mod de a diseca ce a creat creația ta, dar nu e punctul terminus. Există ceva dincolo de știință. E următorul lucru care va fi creat. Știința nu ar putea înțelege, pentru că nu a fost creat. Nu l-au disecat încă.

Ați avut cunoașterea faptului că există altceva, iar asta ar putea să înnebunească o persoană ca voi, nefiind capabili să-l definiți. Ați căutat în cărți și ați căutat acum pe internet încercând să găsiți ce este acest alt lucru. Ați vorbit cu alți oameni. Cei mai mulți dintre ei nu au nici cea mai vagă idee despre ce vorbiți, cunoașterea faptului că există mult mai mult. Și totuși, mintea v-a prins într-o capcană. Conștiința de masă v-a prins în capcană. A spus: "Nu, asta-i tot ce există, chiar aici, cu excepția faptului că atunci când mori, există raiul sau iadul. Dar asta-i tot". Și știați că există o fizică ce depășește cu mult tot ce se vorbea pe planetă.

Dar apoi – apoi, așa cum Shaumbra se pricepe atât de bine să facă – spunând: "Cine sunt eu să presupun că o astfel de fizică există cu adevărat? Altcineva ar fi descoperit-o. Ar fi undeva într-o carte. Altcineva ar fi în circuitul de conferințe, vorbind despre ea. Deci, probabil că eu inventez toate astea. Probabil că îmi fac iluzii, visez cu ochii deschiși. Probabil că sunt nemulțumit de viața mea umană obișnuită și, prin urmare, inventez aceste lucruri". Nu inventați.

Știați asta, dar nu știați cum să o explicați. Nu ați știut cum să străpungeți bariera, acea forță gravitațională care ține lucrurile pe această planetă. Acea forță gravitațională care îi ia pe cei ca voi care încearcă să meargă dincolo, în celelalte tărâmuri, și îi trântește înapoi aici, cu un bilet prins de cămașă pe care scrie: "Nu mai încerca asta din nou. Conformează-te. Fii în viață. Fii fericit cu ea. Nu încerca să ieși. Nu mai există nimic altceva". E dificil, știind că există ceva acolo, știind că ce este acolo, poate nu-i doar o extensie a ce este aici, a ce este pe planetă, ci e atât de diferit din toate punctele de vedere – legi fizice diferite, dinamici diferite. Să știi că adevăratul tu, sufletul tău, era acolo, dar să nu știi numărul de telefon, să nu știi traseul, să nu știi cum să ajungi acolo. Acesta a fost poate unul dintre cele mai dificile lucruri dintre toate.

Acum că tărâmurile se deschid, puteți fi atât de îndrăzneți și de curajoși încât să ieșiți acolo. Ce percepeți acolo nu vine neapărat doar prin intermediul simțurilor umane și al minții umane. Ce percepeți vine într-un mod diferit. E senzorial. Nu e intelectual, e senzorial. S-ar putea să nu-l puteți defini imediat, dar în final o veți face. Dar acum puteți fi atât de îndrăzneți încât să știți că există mai mult. Nu vă faceți griji în legătură cu încercarea de a-l descrie încă. E vorba doar de a-l experimenta. E vorba doar de a-l simți.

Tocmai acest lucru despre care vorbim, a merge dincolo de limitele conștiinței umane, ale educației umane și ale gândirii umane, este exact lucrul care i-a înnebunit pe unii dintre cei mai mari de-a lungul timpului. Pitagora – Kuthumi – știa că există mult mai mult decât atât. El s-a jucat cu asta din punct de vedere matematic, dar știa că există matematică și dincolo de acest tărâm. Și asta l-a înnebunit după un timp, pentru că fie nu putea ajunge acolo pentru a o obține, fie nu o putea aduce înapoi cu el. Acest văl, acest zid, această barieră era mult prea puternică și a început să îl înnebunească, pentru că știa că este acolo.

O știa. Dar apoi, când își făcea calculele obișnuite și când vorbea cu alții, toți îl făceau să pară că e nebun, că e un visător, că nu există nimic altceva. Viața e doar matematică, știință sau orice-o fi. Știind în tot acest timp că există mult mai mult, știind că mai există altceva. E (ca și cum) ai fi prins în capcană într-o clădire fără ferestre și fără uși, dar având în mod absolut o memorie internă profundă că mai există ceva. Indiferent ce spun toți cei din interiorul clădirii: "Nu, nu mai există nimic altceva. De ce ar exista? Totul e chiar aici. E chiar în această clădire, nu mai există nimic altceva", iar voi știați. Știați, clădirea nu putea exista decât dacă exista altceva, că această realitate nu putea fi dacă nu exista altceva.

I-a înnebunit și pe alții, de genul lui Lord Byron, van Gogh, Michelangelo. Ei au folosit arta și expresia ca o modalitate de a încerca să înțeleagă acest lucru. Dar, de asemenea, când au ieșit în afară, au fost trântiți înapoi. Asta i-a făcut pe mulți dintre ei să înnebunească. Benjamin Franklin, omul de stat american și strălucitul inventator, știa că există mult mai mult. Acum, el trebuia să își păstreze aparența de demnitate ca om de stat. Trebuia să se conformeze pentru a nu fi judecat de comunitatea religioasă foarte puternică din jur, așa că s-a prefăcut, dar știa că există mai mult, iar în cele din urmă asta a început să-și pună cu adevărat amprenta asupra minții sale, asupra echilibrului său mental. A început să facă lucruri foarte, foarte ciudate, mai ales mai târziu în viață, despre care nu vreau să vorbesc aici. Dar asta i-a afectat pe mulți dintre cei mari din trecut, știind pur și simplu că există mult mai mult și neputând să acceseze asta.

Uneori, în starea nocturnă, în starea de vis din timpul nopții, ieșiți, pentru că sunteți non-mentali, în cea mai mare parte; ieșiți acolo, afară – și non-fizici – dar apoi nu puteți aduce asta înapoi. Mintea interpretează greșit. Creează toate aceste simboluri ciudate pentru vise. Informația devine deformată și confuză, și e frustrant, deoarece atât de des știți că s-a întâmplat ceva, dar aveți aceste amintiri ciudate din vis, care n-au niciun sens, iar în cele din urmă le ignorați: "E o prostie a minții". E din cauză că ai mâncat pizza aseară înainte de cină. În primul rând, există multe, multe niveluri ale stării de visare, nu doar unul singur. Unele mai strâns asociate cu viața voastră umană de zi cu zi, dar noaptea, în starea de vis, chiar mergeți dincolo. A fost o chestiune de a putea să aduceți asta înapoi înăuntru. Și când nu poți, și când știi că există altceva – metafizică avansată – dar nu o poți aduce înăuntru, asta te va înnebuni. Și asta s-a întâmplat cu mulți, mulți, mulți dintre cei talentați, înțelepți și geniali de-a lungul timpului.

Nikola Tesla, da. Cineva tocmai a rostit numele. Absolut, Nikola Tesla a fost un maestru în a înțelege că exista mai mult. Existau alte tărâmuri, iar el a căutat să le experimenteze. S-a dus acolo pentru invențiile sale. A putut simți cum era să lucreze cu lumina pură și apoi, în final, s-o aducă în spectrul electric. Știa, și totuși făcând-o aici, în acest tărâm, cu echipamentul pe care îl avea, n-a fost capabil să o facă. Asta îl scotea din minți. Îl înnebunea foarte tare.

Așadar, dragi Shaumbra, ăsta-i un alt atribut căruia a trebuit să-i faceți față atâta timp. Acum, asta se încheie. Acum sunteți liberi să simțiți în acele alte tărâmuri. Dar folosesc cuvântul "simțire" în mod special. E senzorial. Nu e intelectual. Nu veți obține imediat vreun, să spunem, concept matematic extrem de avansat. Nu veți ieși și veți umbla printre invenții care abia așteaptă să fie aduse aici. E o experiență senzorială care, în final, e tradusă în gânduri și, în final, tradusă în 3D. Dar dacă nu e un lucru material, dacă e pur și simplu o metafizică, acum sunteți liberi să o explorați, fără să credeți că sunteți nebuni, fără să vă spuneți: "Ei bine, nu a venit nimeni altcineva cu așa ceva, așa că cine sunt eu?" Ei bine, cine sunteți voi? Sunteți ființe uimitoare de lumină, iar acum e timpul să începeți să vă imaginați, fără restricțiile acelui văl; să începeți să intrați în celelalte tărâmuri și să vă aduceți aceste lucruri înapoi cu ușurință și grație, ca experiență senzorială, dar în cele din urmă să fiți capabili să le definiți și să le descrieți.

Aceste trei atribute sunt atât de puternice acum, jucând un rol atât de important în re-întoarcerea voastră aici, pe planetă, dacă sunteți un Lucrător în Tărâmuri, dacă ați fost unul dintre Lucrătorii de pe Pământ, în întreaga voastră înțelegere a ce se poate întâmpla acum.

Serviciul. Serviciul nu mai există. L-ați încheiat. V-ați primit diploma. V-ați primit recunoașterea. A nu fi văzuți, asta se poate schimba acum, dacă vreți să se întâmple. Dar să știți că ați fost văzuți întotdeauna de cei de pe cealaltă parte. Și apoi faptul de a ști că există mai mult, dar fără să știți cum să-l înțelegeți. Asta se schimbă. Permiteți-vă să fiți foarte îndrăzneți acum. Fără rețineri, fără restricții mentale, și chiar știți mai mult acum. Permiteți-vă să simțiți și să experimentați asta. Permiteți-vă să o știți mai degrabă ca pe un adevăr, decât ca pe un concept. Permiteți-vă să înțelegeți că nu sunteți nebuni; nu ați fost nebuni gândindu-vă că există mai mult.

Acestea sunt cele trei mari atribute în acest moment și, știu că vom depăși oricare din aceste limitări. Dar acum e timpul pentru liniște. Chiar acum e timpul să respirați profund și să simțiți în ceea ce ați făcut. Simțiți într-o lumină care acum este plantată și germinează pe planetă, o lumină care are capacitatea de a face schimbări incredibile pentru omenire. Dar asta depinde de ei, nu de voi.

Nu mai depinde de voi. Vă rog. Lumina este acolo. Ați făcut ce ați spus că veți face. Acum depinde de ei.

Vreau să vorbesc pentru un moment și despre energiile întunecate. E termenul pe care fizicienii actuali îl dau celeilalte fețete a ce ați numi forțele gravitaționale, ale timpului, ale spațiului pe planetă. Energiile întunecate nu înseamnă întunecate ca și cum ar fi rele. Întunecat înseamnă pur și simplu că este reversul. Așadar, pentru toate forțele gravitaționale care țin totul pe această planetă, există o energie întunecată, o forță inversă care face ca universul să se extindă. Altfel, vedeți voi, dacă n-ar fi existat această gravitație inversă, totul s-ar fi prăbușit, deoarece gravitația e o caracteristică atât de puternică și motivantă pentru cosmos. Dar întotdeauna există și opusul. Întotdeauna există ne-gravitația, ceea ce ei numesc energiile întunecate.

Aceste energii întunecate devin acum foarte disponibile, și asta se va petrece mai întâi la nivel personal. Nu vă gândiți doar la faptul că întreaga planetă începe să se extindă, sau întregul cosmos, ci și în interiorul vostru încep să intre în joc energiile întunecate care sunt contrare gravitației obișnuite.

Acum, ce se întâmplă aici este o chestie unică, despre care vom vorbi mai mult, în special în Keahak, și anume că forțele gravitaționale vă mențin realitatea la un loc, menținând iluzia realității. A fost bine, pentru că v-a permis să puteți experimenta această planetă, această fizică. Acum, energiile întunecate care au fost mereu acolo încep să iasă la iveală. Ele au fost eliberate.

Așadar, ca persoană, ca ființă pe această planetă acum, aveți un echilibru, aveți capacitatea de a ține lucrurile pe loc și capacitatea de a vă extinde și de a vă elibera. Încep să lucreze una cu alta în armonie. E o parte din munca pe care au făcut-o Lucrătorii în Tărâmuri, aceea de a stabiliza lucrurile în armonie și în grație, astfel încât să nu intre în conflict unele cu altele, să nu se bată între ele.

Ele nu sunt factori duali. Energiile întunecate și forțele gravitaționale obișnuite nu mai sunt forțe duale. Ăsta e un aspect foarte, foarte important. Ele lucrează în armonie împreună. Ăsta e rezultatul muncii pe care au depus-o Lucrătorii în Tărâmuri, astfel încât să nu mai avem două energii opuse – una care încearcă să rețină; una care încearcă să elibereze. Acum puteți avea toate astea. Lucrurile se extind și se deschid, nu mai sunt restricționate de forțele gravitaționale, însă realitatea pe care o alegeți pentru voi înșivă, rămâne intactă. Ea rămâne închegată. Nu ca și cum ar pluti peste tot, ceea ce s-ar întâmpla fără acea forță gravitațională. Acum ele lucrează împreună.

E începutul a ceva despre care am vorbit foarte mult timp, Noua Energie pe planetă. E începutul acesteia. Când aveți două forțe, care ar fi fost opuse, forțe foarte puternice care lucrează împreună în armonie până la punctul în care, în cele din urmă, nu mai există nicio diferență între gravitația care ține pe loc și energiile întunecate care extind. Ele sunt împreună acum.

Oarecum dificil de înțeles pentru mintea umană, deoarece nu prea puteți vedea cum ar putea să nu mai fie – cum să nu mai existe energie întunecată și gravitație obișnuită. Dar la fel se întâmplă și cu energiile masculine și feminine. Dintr-odată, nu mai aveți nevoie de dualitate. Dintr-odată, nu mai există nici masculin, nici feminin. Dintr-odată, acel cuvânt (zgomot puternic pe fundal) iese din vocabular.

Doar o mică... Să respirăm foarte profund pentru un moment. A căzut unul dintre operatorii  camerelor video. Respirație foarte profundă. Ne aducem lumina și energiile chiar aici.

Respirație foarte profundă. Respirație foarte profundă.

(pauză)

Acesta e un moment minunat pentru a simți în lumina voastră.

Totul e în regulă pe platou. Doar energiile au devenit cam dense aici. S-ar putea să fie la fel și pentru voi, ca public. Pur și simplu respirați foarte profund. În regulă.

Pentru ca toată lumea care ne privește să înțeleagă, energiile din această cameră sunt deosebit de dense în această zi. Cred că toată lumea de aici e de acord. L-au cam copleșit pe unul dintre operatorii camerelor de filmat. Înțelegeți că ei sunt foarte concentrați pe munca lor, foarte, foarte concentrați, simțind totul, trebuind să anticipeze că mă voi ridica, și, ei bine, ea a intrat foarte adânc în energii. În regulă.

E bine? Bun. În regulă. Bun.

Ah! Acesta este efectul pe care îl au. Unde am rămas? Oh, vorbeam despre energiile întunecate și despre expansiune și, în cele din urmă, despre lipsa dualității. Ne îndreptăm spre acest întreg lucru al Noii Energii. Nu vreau să mă lansez foarte mult în asta, dar acolo se întâlnesc conștiința și energia. Dar, merg prea departe.

Așadar, energiile întunecate. Ele devin acum disponibile, însemnând că se expandează. Se deschid, dar și țin totul laolaltă, și asta se întâmplă în viața voastră chiar acum.

Așadar, bine. Să respirăm profund cu asta.

Apropo, totul e în regulă aici. Totul e bine.

(pauză)

În regulă. Respirație foarte profundă.

Acum, aș dori să intrăm în merabh în acest moment, un merabh special conceput pentru voi toți, azi. Am vorbit despre multe lucruri. Evident, energia a fost puțin cam densă. Hai să dăm drumul la muzică acum. Să punem muzică, în timp ce intrăm în merabh-ul nostru. Unul foarte special pentru fiecare dintre voi.

(începe muzica)

Ați petrecut nu doar această viață, ci multe vieți în serviciu.

Serviciu pentru umanitate. Iar acel serviciu nu înseamnă a vă târî pe mâini și pe genunchi și a suferi. Vreau să spun că a fost un veritabil serviciu doar de a fi acolo pentru a vă aduce lumina. Ați fost de acord cu mult timp în urmă să vă aduceți lumina pe această planetă, să aduceți conștiință, și ați făcut asta.

Acum e timpul să aveți grijă de voi. Iar unii dintre voi se vor împotrivi. Nu sunteți obișnuiți cu asta. Nu a fost modul în care v-ați trăit viața, dar eu voi insista asupra acestui lucru.

Să fiți plini cu sine, să aveți grijă de voi.

Pentru unii dintre voi, e împotriva voinței: "Trebuie să am grijă de ceilalți". Nu, de fapt, nu trebuie. Mai degrabă le faceți un serviciu acum, prin a nu avea grijă de ei și a avea grijă de voi înșivă.

Vremea în care aveați grijă de toți ceilalți s-a încheiat. Ați făcut tot ce ați putut. Orice faceți dincolo de acest moment, orice faceți mai departe este, ei bine, înseamnă doar că sunteți al naibii de încăpățânați sau poate obsesivi.

Ei au tot ce le trebuie, "ei" fiind familia voastră, prietenii voștri, omenirea. Ei au tot ce au nevoie acum în lumina care a fost adusă pe această planetă și care se afla în celelalte tărâmuri. Totul.

Aproape că e un deserviciu acum. Dacă continuați să încercați să aveți grijă de toată lumea, nu înseamnă că sunteți în compasiune. Înseamnă că nu-i lăsați să-și găsească drumul acum.

E timpul să aveți grijă de voi.

Este împotriva voinței pentru mulți dintre voi și pot simți deja rezistența. E împotriva voinței. Nu sunteți obișnuiți cu asta.

Sunteți atât de obișnuiți cu detaliile zilnice prin care aveți grijă de toți ceilalți – câinii voștri, copiii voștri, soții voștri, familiile voastre, comunitățile voastre. Nu spun că e rău de făcut asta. Nu, serviciul pe care l-ați făcut a fost minunat, dar ați uitat de voi.

Ați uitat de voi.

Nu e nimic, nimic greșit sau rău în a avea grijă de voi înșivă, în a vă iubi cu adevărat și în a vă pune pe voi înșivă pe primul loc.

Ați avut vieți de îndoctrinare, prin biserici și organizații și alte asemenea, că trebuie să aveți grijă de toți ceilalți. Dar, nu. Eu voi insista să aveți grijă de voi.

Corpul vostru trece prin multe acum, odată cu integrarea acestei întregi lumini. Mintea voastră face o mare schimbare în modul în care percepe realitatea, în modul în care gândește, în care deveniți o ființă senzuală, nu doar o ființă intelectuală. Toate astea se schimbă, iar voi trebuie să aveți grijă de voi.

Știu că unii dintre voi au dureri în corp, iar unele dintre acestea se datorează pur și simplu integrării luminii. Dar unele din ele se datorează faptului că nu aveți grijă de voi.

Ce înseamnă asta, să aveți grijă de corpul vostru?

Ei bine, să vă odihniți cât aveți nevoie. Să vă faceți tratamente corporale, masaje, să faceți ce vă place să faceți, fie că e vorba de sport, fie că e vorba de o plimbare cu mașina. Dar se pare că nu găsiți niciodată timp pentru asta.

Întotdeauna aveți grijă de alții. Asta vă epuizează. Și, mai mult decât orice, nu vă va permite să apreciați cu adevărat frumusețea muncii pe care ați făcut-o, aducând lumina.

Acest cuvânt "egoist" – "Oh, ești egoist" – să-l eliminăm pur și simplu din vocabular. Chiar nu există un astfel de lucru ca a fi egoist.

Folosesc termenul "plin de sine", să fii plin cu tine însuți, să-ți iei timp să fii singur atunci când ai nevoie de el. Încetați să trebuiască să vă ocupați și să aveți grijă de toți ceilalți. Ați făcut asta. Orice în plus, nu va aduce niciun bine.

De fapt, mai mult serviciu nu va ajuta. Cauldre îmi verifică cuvintele aici și țipă și strigă la mine. Nu, nu ajută.

Dacă o faceți pentru că voi credeți că sunteți obligați s-o faceți; dacă vă gândiți că face parte din taxa voastră emoțională – taxa emoțională, asta e taxa pe care trebuie s-o plătiți, având grijă de alții pentru că sunteți un om care trăiește pe planetă – nu. Nu! Ați terminat cu asta. Ați făcut asta la niveluri care sunt de neînțeles pentru majoritatea celorlalți oameni și chiar pentru ființele angelice.

Vreau să aveți grijă de voi înșivă acum, fără să vă simțiți vinovați, fără să simțiți că trebuie mai întâi să aveți grijă de ceilalți. Aveți grijă de voi.

Ocupați-vă de nevoile voastre emoționale, de nevoile voastre fizice, de nevoile voastre intelectuale.

Ocupați-vă de nevoile voastre de iubire.

Ocupați-vă de nevoile voastre de plăcere. Orice s-ar întâmpla să fie, dar eu insist asupra acestui lucru.

De ce? Cauldre mă întreabă: "Ce drept am eu să insist?" Ei bine, prin dreptul meu ca fiind St. Germain, pentru că vă iubesc cu adevărat și îmi pasă de fiecare dintre voi. Știu ce ați făcut. Sunteți văzuți și auziți de mine și știu acum că e nevoie să aveți grijă de voi.

Ați putea continua la nesfârșit să faceți acest întreg serviciu pentru umanitate și toate celelalte. Nu va face nicio diferență, pentru că adevărata muncă e deja făcută. Acum stați deoparte și priviți.

Priviți cum această muncă pe care ați făcut-o are un efect asupra planetei. Ieșiți acolo și puteți – orice s-ar întâm- … dacă vreți să vă oferiți voluntar în fiecare zi pentru a-i ajuta pe alții – de fapt, nu va face mai mult bine decât cel pe care l-ați făcut deja. Ăsta-i punctul meu de vedere.

Aș spune că e aproape obsesiv, nevrotic faptul că voi credeți că trebuie să continuați să-i ajutați pe alții.

Acum e timpul pentru voi.

E timpul să începeți să realizați ce ați făcut, ce ați împlinit.

Vreau să priviți cum dansează lumina în viața voastră și pe întreaga planetă. Nu puteți face asta dacă sunteți obsedați să aveți mereu grijă de alții.

Vreau să urmăriți cum această lumină dansează pe planetă și începe să facă diferența.

Nu e asta cea mai mare formă de satisfacție? Să vezi rezultatele muncii pe care ai depus-o. Asta e. Mai satisfăcător decât să înveți o limbă nouă, mai satisfăcător decât să creezi vreun fel de invenție, dar să poți observa cum dansează lumina acum. Să stai liniștit și să te relaxezi și să nu simți că trebuie să continui să ieși acolo și să-i ajuți pe toți ceilalți.

Voi sunteți un Maestru. Sunteți un Maestru și e timpul chiar acum să vă oferiți o viață în măiestrie. Nu este egoism. Nu luați energie de la altcineva. Nu privați pe nimeni altcineva. Pur și simplu vă dăruiți în sfârșit vouă înșivă.

Să respirăm foarte profund în acest merabh al plinătății de sine.

Vă voi provoca. Sunteți pregătiți pentru asta?

Sunteți gata să vă primiți propria lumină?

Sunteți gata să recunoașteți munca pe care ați făcut-o, fie că a fost aici pe Pământ sau în celelalte tărâmuri?

Sunteți gata să fiți un adevărat Maestru și să lăsați energia să vă servească, fără să simțiți că trebuie s-o câștigați servindu-i mereu pe alții?

Asta nu înseamnă că trebuie să vă abandonați copiii, animalul de companie preferat sau familia. Înseamnă pur și simplu să aveți grijă de voi.

Și, în mod logic, nu puteți avea cu adevărat grijă de alții până când nu aveți grijă de voi înșivă. E destul de logic. Dacă sunteți bolnavi, dacă sunteți obosiți, cum îi veți putea ajuta?

Cel mai mare ajutor pe care li-l puteți oferi acum e să-i lăsați să realizeze că au aceeași lumină, au aceleași abilități și potențiale ca și voi. Asta i-ar ajuta cu adevărat.

Ce moment minunat pentru a da drumul acelui jurământ vechi, înrădăcinat, de a fi în serviciu. Asta nu vă face deloc o persoană rea. De fapt, dacă ați putea vedea ce ați făcut, nu v-ar trece niciodată prin minte acel gând: "Ei bine, trebuie să continui să fac lucruri pentru alții, pentru a fi o persoană bună".

Deja ați făcut asta.

Acum stați deoparte și observați.

(pauză)

Așadar, din nou, vă provoc pe fiecare dintre voi. Sunteți pregătiți să fiți plini cu sine?

Asta nu înseamnă că îi veți îndepărta pe toți. Înseamnă doar că vă veți trezi dimineața și veți avea grijă de voi – de nevoile și dorințele voastre, de corpul și de mintea voastră.

Nu înseamnă că veți uita să le pregătiți prânzul sau să vă ocupați de a-i duce la doctor. Nu e vorba de asta. E vorba de un fel de prioritate energetică, de a vă întoarce la Sinele vostru.

Le cereți același lucru lor sau altora pe care îi iubiți și la care țineți: "Aveți grijă de voi", dar acum faceți-o pentru voi înșivă.

(pauză)

În cele din urmă, nu puteți face o altă persoană fericită sau tristă. Nu o puteți salva. În cele din urmă, pur și simplu nu puteți.

Puteți străluci o lumină care să-i ajute să vadă potențialele, dar chiar n-o puteți face în locul lor.

Să respirăm profund, simțind lumina Sinelui, aceeași lumină pe care ați strălucit-o pentru alții atât de mult timp și pe care o simțiți în voi înșivă chiar acum.

Și lăsați-o să rămână acolo, lăsați-o să lumineze în voi, lăsați-o să rezoneze în voi.

(pauză)

Și, din nou, nu înseamnă că sunteți egoiști sau să spuneți că sunteți cel mai important lucru din lume – ceea ce, apropo, sunteți. Înseamnă să readuceți lucrurile într-o perspectivă corectă după atâta timp de serviciu al luminii voastre. Având grijă de voi.

Ăsta e momentul în care agățați aripile în cui.

Ăsta e momentul în care vă așezați pe scaun, simțindu-vă poate obosiți și epuizați, dar, sper, cu un sentiment de satisfacție profundă, spunând: "Acum, aceste ultime zile, ani, decenii sunt pentru mine. Îi iubesc pe ceilalți oameni. Nu voi încerca niciodată să le fur energia. Dar acum trebuie să fac ceva pentru mine". E cel mai mare dar pe care vi-l puteți face.

Și știu din experiența personală din ultima mea viață ca St. Germain. Am lucrat – mi-a plăcut munca mea, dar am lucrat din greu – pentru a aduce o nouă energie a libertății pe planetă. Dar apoi a sosit un moment în care am spus: "Am făcut tot ce puteam face. Acum depinde de oameni". Și mi-am petrecut ultimii ani din viață de unul singur, cu câinii mei preferați, scriind câteva cărți, călătorind puțin în timp. Dar, mai mult decât orice, doar fiind cu mine.

Meritați asta, dar mai mult decât doar câțiva ani.

O meritați cu siguranță și, insist asupra acestui lucru.

Să respirăm foarte profund împreună în plinătatea de sine.

(pauză)

Cu asta, dragi prieteni, reamintirea constantă că totul e în regulă în întreaga creație.

Cu asta, Eu Sunt Adamus al lui St. Germain. Vă mulțumesc.