E ca și cum – același lucru, folosind o altă analogie, privind lucrurile într-un mod diferit – vedeți, sunt niște cărbuni într-un foc pe care l-ați aprins cu puțin timp în urmă, și încă mai sunt câțiva cărbuni acolo, așa că luați câțiva bușteni și îi aruncați pe foc. Ei bine, nu vor începe să ardă imediat, mai ales dacă sunt puțini cărbuni, adică propria voastră energie a forței vitale. Aruncați buștenii în foc, nu se întâmplă nimic. Chiar suflați puțin în ei, crezând că veți reuși să-i aprindeți, dar nu se întâmplă nimic. Începeți să vă înecați. Vă supărați pe toată chestia asta și plecați.

Vă întoarceți puțin mai târziu și acum e o flacără uriașă. Așa e și cu Crucea Cerului. Tăciunii au fost mereu acolo, iar acum există mai mult din voi adăugat la acel foc al vieții. Se va înteți. Se va înteți. E ca în analogia cu apa. Dacă puneți flacăra sub ea, se va încălzi. În final va începe să fiarbă. Cel mai bun lucru pe care îl puteți face acum e să vă lăsați să simțiți în ea. Nu încercați s-o forțați. Nu încercați să vă luptați cu ea și să o trageți în voi. E deja acolo. Simțiți-o, permiteți-o și priviți cum totul se rezolvă în bunătatea sa divină.

În ce privește lumea exterioară, va dura un timp până se va schimba. Dar chiar acum, și ea are un foc pus dedesubt, pentru că voi aduceți mai multă conștiință. Această conștiință are apoi un efect asupra restului planetei. Acum, lucrurile nu se vor schimba neapărat imediat. Se întâmplă niște fenomene interesante și veți observa că acesta e cu adevărat anul ciudățeniilor cuantice. Dar referindu-ne la cei care cred că, dintr-odată, Națiunile Unite vor declara pacea în lume și toată lumea va fi imediat fericită, asta o să ia ceva timp.

Să respirăm profund cu asta. Vom răspunde imediat câtorva întrebări, dar mai întâi vreau să vă explic puțin despre decorul de aici, folosit pentru Crucea Cerului.

A fost ghidat de mine, executat de echipa de producție și ar putea fi câteva lucruri pe care poate nu le-ați observat.

A fost important să avem – nu, nu, nu, rămâi acolo, dragă Linda. A fost important să avem ceva care să fie foarte potrivit cu ceea ce făceam.

Observați că avem altarul și acești stâlpi, care cântăresc, fiecare, sute de kilograme. Sunt din granit, granit masiv. Simbolizează împământarea, faptul de a rămâne împământați pe această planetă. Când se întâmplă un astfel de eveniment, e foarte ușor să sari în alte tărâmuri și să nu mai fii aici. Așa că am vrut ceva care să simbolizeze această tărie, această legătură solidă cu Pământul.

Apoi am vrut ceva pentru partea de sus, blatul mesei, și anume lemn. Și asta e ceva de care s-a ocupat echipa, au alergat și au găsit o bucată frumoasă de lemn de koa, foarte rar și destul de scump, iar în câteva zile a fost șlefuită, finisată și a arătat minunat pentru ceremonia noastră.

Apoi, piesa centrală de aici, bolul. Am vorbit despre faptul că acesta e bolul în care predați lucrurile, sufletului. Asta a fost una dintre cele mai importante părți ale ceremoniei pe care am avut-o la intrarea în Crucea Cerului, pentru că nu vreți să mergeți acolo cu toate gunoaiele vechi. Nu le vreți. Lăsați-le în bol. Oricare ar fi problemele, și nici măcar nu trebuie să le identificați, "Doar iau rahatul, rahatul meu, și-l voi pune în bol". Apropo, nici sufletul nu se supără dacă folosiți cuvântul "rahat". Unii dintre voi – oh! – cei noi, spuneți: "Cum pot vorbi așa?" N-are o conotație pentru noi. Are pentru voi, dar nu și pentru noi.

Dar hai să fim realiști. Puneți acolo gunoiul vostru, rahatul vostru, cum vreți să-l numiți, temerile sau problemele voastre. Eu le numesc rahaturile voastre. Puneți-le acolo, orice lucruri nerezolvate din viața voastră. Nu trebuie să vă străduiți să le rezolvați prin consiliere, terapie, rugăciune sau orice altceva. E vorba doar de a spune: "Sunt gata să le las în urmă". Ăsta a fost scopul acestui frumos bol.

Ce se întâmplă cu ele? Sufletul le ia, toate acele probleme, orice altceva și le transformă în înțelepciune, pentru că, în ultimă instanță, nu sunt de fapt niște probleme sau niște lucruri rele pe care l-ați făcut, nimic din toate astea. Înseamnă pur și simplu experiența unui om. Sufletul le ia pe toate, orice, dacă le puneți în bol, dacă le dați drumul. Dar atât de mulți oameni insistă să le ducă cu ei, iar apoi se întreabă de ce călătoria asta e atât de dificilă. Puneți-le în bol. Lăsați sufletul să le transmute în înțelepciune. Asta face sufletul. De aceea e plătit cu bani mulți pentru munca pe care-o face. Vă ia gunoiul și-l transformă în bijuterii.

Și apoi, de asemenea, Crucea Cerului proiectată pe – am vrut ceva natural pe care să fie proiectată, și s-a întâmplat să fie un panou de bambus, pentru că e ca și cum s-ar intersecta naturalul, ceva de pe Pământ cu frumusețea Crucii Cerului, cu lumina care strălucește. Așa că am creat acest magnific ansamblu, foarte simbolic pentru călătoria noastră în Crucea Cerului și am cerut ca el să fie din nou aici azi, în timpul Shoud-ului nostru.

Așadar, Linda are întrebări adunate de personal sau puse de personal pentru a vă reprezenta pe toți. Linda are întrebările pregătite, să începem.

LINDA: Bine.

ÎNTREBAREA 1: Vorbești despre a da drumul, a lăsa la altar.

ADAMUS: Da.

ÎNTREBAREA 1 (în continuare): Acelor lucruri care nu ne servesc. Totuși, făcând asta prin vizualizare sau a prin a mă convinge că renunț, nu mai e suficient. Se simte limitat. Care ar fi o abordare mai practică și mai actualizată pentru “a da drumul”?

ADAMUS: Să dai drumul. Vedeți, e amuzant, pentru că oamenii își vor argumenta problemele. Vor da drumul la unele lucruri, dar nu și la altele. Odată ce ajungeți la un punct de o anumită, o voi numi maturitate spirituală sau sufletească, încetați să vă mai gândiți că trebuie să aveți tot felul de ritualuri sau experiențe ghidate sau să treceți printr-un proces lung și laborios pentru a da drumul, sau că trebuie să vă vindecați copilul interior sau chiar viețile anterioare. O ființă spirituală cu adevărat matură va spune: "Pot să le dau drumul. Le voi pune în bol, iar sufletul meu le poate spăla atunci și le poate transforma în înțelepciune". Intrați în cap; intrați în toate acele: "Ei bine, chiar pot să pun asta acolo? E doar un joc?" Da, e doar un joc, dar la fel e și să trăiești pe planeta Pământ.

Se ajunge la punctul în care vă dați seama că sunteți un Maestru: "Pot să predau rahatul ăsta. Nu mai am nevoie să-l car. Nu mai vreau să îl car. Nu mai vreau asta în viața mea" și apoi îl puneți în bol și îi dați drumul. Dar ce se întâmplă apoi e că mulți dintre cei care au urmărit și au ascultat transmisia s-au gândit: "Ei bine, chiar am făcut asta?" sau "Am făcut tot ce trebuia?" sau "Nu trebuie să intonez ‘om’ și să psalmodiez în fața bolului timp de o oră și jumătate în fiecare dimineață?" Pur și simplu ați dat-o în bară. Ați stricat un lucru foarte bun.

Ce nu mai vreți, ce nu mai este al vostru, ce sunteți dispuși să lăsați să plece, puneți-l pe altarul sufletului. Puneți-l în bol și dați-i drumul. Și atunci așa va fi. Nu priviți înapoi. Nu vă opriți și nu vă întrebați: "Ei bine, chiar a plecat? Oare sufletul...?" Știți – ați putea chiar spune că presupuneți, dar pur și simplu știți – da, sufletul are grijă de ele, iar înțelepciunea care vine de la suflet, se va întoarce la voi. Voi spuneți: "Ei bine, la ce oră se va întoarce?" Când va fi potrivit. Când aveți nevoie de ea. Nicio clipă înainte și nici după.

Începi să te comporți ca un Maestru, mai degrabă decât ca un om care încearcă să fie Maestru. Devii Maestru, chiar dacă e o interpretare. Chiar dacă crezi că inventezi, începi să te comporți ca un Maestru și apoi devii unul. Atât e de simplu.

Așa că puneți tot rahatul în bol și, până la sfârșitul sesiunii noastre de azi, când vom face un merabh, lăsați sufletul să-l ia. Nu vă uitați înapoi. Nu spuneți: "Chiar l-a luat sufletul? Cine este sufletul? E sufletul aproape de mine? Știe sufletul unde locuiesc? Îmi știe numărul de telefon?"

Opriți-vă! Puneți-l în bol și mergeți mai departe cu viața voastră. Bine. Bună întrebare. Asta a fost ultima?

LINDA: Nu.

ADAMUS: Oh.

LINDA: Nici vorbă.

ADAMUS: Ok. Bine.

LINDA: Ok.

ÎNTREBAREA 2: Care ar fi cel mai rău lucru pe care l-am face acum și care ar limita experiențele noastre după Crucea Cerului?

ADAMUS: Să vă faceți griji, să vă îndoiți de ea. S-a întâmplat, e aici, acum permiteți-i să fie. În momentul în care începeți să spuneți: "Oh, n-o simt" și "Încă mă doare umărul. M-a durut înainte de Crucea Cerului și încă mă mai doare" sau "Mă trezesc în același pat" sau oricare dintre aceste lucruri, o testați. O analizați prea mult. S-a întâmplat. O să vă spun, și vom râde mult de asta într-o bună zi – eu voi râde oricum – pentru că veți spune: "Adamus, știi, era prima zi după Crucea Cerului și eram aproape obsedat. Apoi am fost îngrijorat că n-am făcut-o bine. Apoi m-am gândit că poate a fost doar o mare glumă de 1 aprilie".

LINDA: Ha, ha, ha, ha!

ADAMUS: Care-i azi, 1 Aprilie – ziua păcălelilor.

LINDA: Da, e azi.

ADAMUS: Dar asta n-a fost o glumă. Ați observat, Crucea Cerului n-a fost pe 1 aprilie.

LINDA: Slavă Domnului.

ADAMUS: Asta ar fi fost amuzant. Dar când începeți să vă faceți griji și să fiți obsedați… doar începeți s-o trăiți – “Eu sunt un Maestru. Am acces la divinitatea mea" – și atunci începe să se întâmple. Începe să devină așa.

Așadar, cel mai rău lucru pe care-l puteți face e să creați fricțiune, iar fricțiunea e îndoială, îngrijorare. Și voi spuneți: "Ei bine, nu, dar trebuie să analizez și să evaluez, pentru că poate că totul a fost o farsă". În regulă, distracție plăcută. Noi, ceilalți, mergem mai departe. Vom pretinde, vom ști că s-a întâmplat și vom râde de asta în viitor, pentru că veți privi în urmă și veți spune: "Sfinte Sisoe! Chiar a avut loc. Am fost doar atât de nerăbdător încât am continuat să bag degetul în apă la câteva secunde după ce am pornit focul, așteptându-mă să fiarbă imediat, dar n-a fost așa".

E ca atunci când vă analizați prea mult și vă îndoiți și vă întrebați și intrați în toată această muncă de jurizare personală – știți voi, având un juriu în privința voastră – atunci pierdeți cu adevărat în viață. Respirați profund; pretindeți – sau știți – că sunteți un Maestru și mergeți mai departe. Bine.

LINDA: Încă câteva aici?

ADAMUS: Desigur.

ÎNTREBAREA 3: Se pare că există un efect de undă al Crucii Cerului, cu probleme vechi care revin la suprafață, chiar dacă am pus toate astea pe altarul sufletului. Cum să abordăm cel mai bine asta?

ADAMUS: Sigur. Ce ați făcut, dacă vrem să descompunem procesul, ceea ce nu e necesar, dar când puneți aceste lucruri pe altar, practic luați lucruri de care nici măcar nu erați conștienți, la care nu v-ați mai gândit de ceva vreme și le puneți acolo. Și lăsați sufletul să le transmute în înțelepciune. În timpul procesului de transmutare, s-ar putea să aveți niște flashback-uri, niște amintiri și s-ar putea să aveți acel sentiment. Ați eliberat ceva în interiorul vostru, există un gol acum, dar e ca și cum problemele au – știți, există fantome care încearcă să vă reamintească. Pur și simplu vă dați seama: “Hei, acelea nu mai sunt ale mele. Hei, suflet, știi, ia-le de aici" și lasă-l să le aducă la înțelepciune.

Acum, când înțelepciunea începe să revină, e înțelepciune pură, fără un dezechilibru energetic. Dar, într-un fel, există încă un pic de miros sau poate o amprentă a problemelor care erau acolo și care acum sunt înțelepciune. Și nu va fi ca și cum ar fi o reamintire constantă, dar e ceva de genul: “Oh, da. Acea perlă de înțelepciune a provenit din acele lucruri vechi, pe care le-am lăsat să plece”, iar voi respirați profund și mergeți mai departe.

Deci, nu sunt acolo ca să vă bântuie, dar e ca un mic efect secundar, cum i-ați spune voi, un efect de undă. Și nu-i vorba că nu le-ați eliberat, ci pur și simplu au lăsat un gol și, ei bine, într-un mod ciudat, un pic din acei voi cărora le lipsesc unele dintre acele lucruri vechi. V-ați obișnuit atât de mult să lucrați – știu, nu sunteți de acord – dar v-ați obișnuit să lucrați cu chestiunile și problemele voastre și, odată ce le lăsați să plece, există un pic de spațiu gol.

LINDA: Mai multe?

ADAMUS: Te rog.

ÎNTREBAREA 4: Ce sfat le poți da tu, Adamus, acelora dintre Shaumbra care n-au simțit nimic după deschiderea Crucii Cerului și care acum sunt destul de dezamăgiți de asta și se întreabă dacă s-a întâmplat într-adevăr ceva?

ADAMUS: Aș sugera acest lucru, să ieșiți și să cumpărați cea mai bună sticlă de vin pe care v-o puteți permite (Linda chicotește), să mergeți acasă și s-o beți pe toată într-o singură noapte. Sunteți prea încordați. Sunteți prea plini de așteptări – băgați degetul în apă la două secunde după ce ați pornit focul, așteptându-vă acum ca ea să fiarbă. Sunteți prea prinși în minte, și au trecut zece zile de-atunci. Doar zece zile de la Crucea Cerului și de la deschidere. E nevoie de ceva timp pentru ca să se așeze în voi.

Există anumite dinamici care au loc aici, și nu vreau să devin prea mental în această privință, pentru că încerc să mă îndepărtez de acest lucru. Dar există un efect gravitațional. Gravitația joacă un rol imens în tot ce se întâmplă acum. Ați putea spune că atunci când a avut loc Crucea Cerului, când a început Apocalipsa, gravitația care ține lucrurile la locul lor – nu atât de mult gravitația fizică în acest moment, ci mai mult cea emoțională, mentală – începe să se reducă. Și, pe măsură ce această gravitație se reduce, ea dă drumul la strânsoarea puternică a lucrurilor vechi de care v-ați agățat și a vechilor credințe care v-au limitat.

Deci, treptat, treptat, începe să se deschidă. Dar, pe măsură ce o face, să spunem că există o rană veche, o poveste veche pe care o aveați și care era foarte, foarte blocată. Există gravitația care o eliberează, dar există, de asemenea, aproape o forță magnetică – nu magnetismul fizic, ci o altă forță – care vrea să o aducă înapoi. Știți, dați drumul la lucruri și apoi o parte din voi spune: “Oh, îmi lipsește asta, știi. A fost un substitut. A fost o parte din identitatea mea”. Așa că e un fel de efect invers care are loc în același timp. Nu vă faceți griji în privința asta, pentru că, pe măsură ce mai multă conștiință intră în viața voastră, ea eliberează și mai mult acea gravitație și depășește acel efect magnetic temporar. Așadar, cel mai bun lucru e să nu vă faceți griji în legătură cu asta și permiteți-i să se întâmple, iar apoi se întâmplă. Bine.

LINDA: Ok, aici e o întrebare un pic mai lungă.

ADAMUS: Oh.

ÎNTREBAREA 5: În timpul zilelor premergătoare Crucii Cerului, gravitația părea să se fi inversat. Totul devenea ușor, mă simțeam foarte bine fizic, având sincronicități incredibile care se așezau la locul lor. Mă bucuram de perspectiva unei stări de grație în viață. La câteva zile după Crucea Cerului, am avut indispoziții ciudate, am avut experiențe enervante în viața de zi cu zi și am avut complicații în multe activități. Ce naiba se întâmplă?! Mintea mea e gata să invalideze Crucea Cerului, dar există o mică parte care știe mai bine. În ce dosar al creierului ar trebui să clasez această experiență recentă? Să fie: "Afaceri vechi neterminate", "Rahatul se află în viața mea pentru că obțin ceva din el" sau "Ăsta-i fluxul și refluxul gravitației" și n-ar trebui să mă îndoiesc că gravitația se reduce?

ADAMUS: Nu, e fluxul și refluxul gravitației și vei avea zile bune, zile mai mult decât bune, dar și unele zile dificile. Treci prin multe. E un – nu vreau să spun că e un proces de vindecare – e un proces de transformare, și vor fi suișuri și coborâșuri în el. Dar dacă respirați profund și nu vă mai faceți griji dacă o faceți cum trebuie, și doar o faceți, va fi mult mai puțină fricțiune.

Pentru că ați trăit atât de mult într-un fel de tipar psihic al îndoielii, acea îndoială va încerca în continuare să intre. Și apoi se va supăra când nu va reuși la fel de mult ca până acum, din cauza reducerii efectului gravitațional. Și atunci îndoiala se cam enervează și se va întoarce și va încerca să-și facă loc cu adevărat în viața voastră. Nu trebuie să vă îngrijorați de asta, pentru că măreția conștiinței însăși va îndepărta îndoiala. Dar dacă vă luptați acum cu ea în minte și începeți să vă îndoiți de voi și să vă îndoiți de îndoială, iar apoi să lăsați îndoiala să se îndoiască de voi, veți fi prinși în acest labirint. Veți ieși din el, fără îndoială. Chiar dacă credeți că nu veți reuși niciodată, chiar dacă aproape că încercați să nu ieșiți din el, ați ajuns prea departe acum.

Acestea sunt, deci, zilele foarte, foarte de început ale Apocalipsei. E reajustarea care are loc. E ca și cum ați cumpăra o mașină nouă. Știți, oricât de frumos ar suna și sunteți complet entuziasmați înainte, scăpați de vechea rablă, vă luați mașina nouă și brusc vă e dor de vechea mașină. Brusc, începeți să vă gândiți și să vă îndoiți: "Poate că n-ar fi trebuit să-mi iau o mașină nouă. Poate că nu-mi pot permite mașina nouă. Poate că vechea mea mașină mă plăcea mai mult decât cea nouă. Poate că nu merit această mașină nouă". Și intrați în toate astea. Dar după ce ați condus-o timp de aproape o săptămână, vă spuneți: "Chiar îmi place noua mea mașină. Se conduce ușor. E fiabilă. Arăt bine conducând-o și pot s-o plătesc ușor". Deci, e doar acest gen de efect secundar.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Da.

ÎNTREBAREA 6: De la Crucea Cerului, sunt epuizat extrem de repede și fizic, abia rezist. E oare ceva legat de corpul de lumină?

ADAMUS: E vorba de toate cele de mai sus. Poți pune aproape orice acolo. Pentru mulți dintre voi, e legat de faptul că vă întoarceți acum mult mai prezenți după ce ați făcut atât de multă muncă în tărâmuri. Sunteți obosiți din cauza acelei munci. Ce ați făcut nu era obositor din punct de vedere fizic, ci obositor din punct de vedere energetic. Și în special în ultimele două luni, atât de ocupați cu munca de ultim moment, pregătind lucrurile pentru Crucea Cerului. Așa că vă întoarceți aici și, de fapt, ați putea spune, sinele vostru angelic e foarte obosit. Și e amuzant, pentru că sinele angelic nu are un corp fizic care poate obosi, dar ar putea fi doar energie cam scăzută. Și nu există un loc mai potrivit pentru el să tragă un pui de somn bun sau să aibă un somn bun decât corpul vostru fizic, vedeți voi. Deci, vine de acolo cam epuizat, vine în corpul vostru fizic și spune: "Oh, acum pot să dorm cu adevărat", pentru că, oricum, ființele angelice nu dorm cu adevărat. Așa că, vine înăuntru și spune: "Acum pot să dorm". Sunt doar urmările.

Pentru ceilalți dintre voi care n-ați lucrat în tărâmuri, e vorba de o întreagă transformare care are loc. Și știți cum e uneori. Când există o schimbare mare, poate fi foarte obositor. Are un efect asupra corpului vostru. A existat o eliberare uriașă în anayatronul vostru în ziua Crucii Cerului. De aceea, unii dintre voi s-au simțit ciudat fizic, pentru că acum anayatronul – e rețeaua de comunicare pentru corpul vostru – încetul cu încetul, pleacă. A avut loc o mare schimbare în ziua Crucii Cerului, în care și-a dat seama brusc că e în curs de plecare. Încearcă să-și facă ultima treabă pe măsură ce corpul de lumină începe să intre. Și toate astea își pun amprenta energetic, fizic, emoțional, mental, și de aceea chiar acum e cel mai bun timp doar pentru a respira profund, a permite și a vă continua viața.

Faceți ce vreți să faceți acum. Faceți ce vă face fericiți și bucuroși. Dar, da, există acest efect ulterior, fie că-i vorba de oboseală, fie că uneori vă simțiți doar agitați, iritați, pentru că, din nou, știți cum e. Să spunem că organismul vostru a fost bolnav, a avut gripă, iar acum treceți prin vindecarea de după, iar corpul vostru se reacomodează și vă simțiți pur și simplu iritați. Ei bine, ce se întâmplă acum e ca și cum fiecare parte din voi – corpul vostru, mintea voastră – fiecare parte din voi trece prin această ajustare.

Așa că, priviți lucrurile în felul următor. Dacă se întâmplă ceva, fie că-i vorba de durere fizică, de îndoială în minte, de orice altceva, toate acestea sunt doar indicatori că ceva s-a întâmplat. Acum, unii dintre voi cam zboară prin asta cu ușurință și grație, pentru că mulți dintre voi au știut să fie departe de alți oameni, să facă asta pe cont propriu și să nu se suprasolicite cu prea multe activități. Așa că ați spus: "Voi fi singur. Voi trece prin asta cu grație". Alții, pur și simplu simt efectele și tot ce simțiți acum face cu adevărat parte din tot ce se întâmplă cu Crucea Cerului. E diferit dacă nu simțiți absolut nimic. Dacă vă simțiți doar amorțiți, absolut nimic, nici bine, nici rău, amorțiți, asta-i puțin diferit.

LINDA: Ce vrei să spui prin “diferit”?

ADAMUS: Ei bine, dacă simțiți un vid sau nici măcar nu simțiți acest vid (Adamus chicotește). Adică, nu vă simțiți bine; nu vă simțiți rău. Nu vă simțiți cu nimic diferit, nu simțiți cu adevărat nicio durere în corp. Sunteți doar amorțiți. Dacă vă plimbați printr-o pădure și, deodată, o creangă cade dintr-un copac și vă lovește în cap, v-a lăsat inconștient, intrați într-o stare de șoc, de amorțeală pentru o vreme. E modul corpului de a face față la ceea ce tocmai s-a întâmplat, ca să nu vă copleșească. Deci, fie că sunteți inconștienți, fie că intrați într-o stare de șoc, și de multe ori abia ziua următoare începe să vă doară cu adevărat. Aveți o zi în care nu simțiți aproape nimic și vă întrebați cum puteți să nu simțiți nimic, dar următoarea zi e groaznică. Vă treziți dimineața și vă doare peste tot. Cam prin asta treceți. Șocul a fost atât de mare încât v-a cam amorțit, iar următoarele întrebări pentru mine apoi, sunt atunci când vă treziți cu adevărat și spuneți: "Doamne, aș vrea să fiu din nou amorțit, pentru că ce se întâmplă e atât de intens".

LINDA: Asta se leagă cu restul. Deci, experiența e foarte personală, așa pare că spui.

ADAMUS: Da.

LINDA: Și timpul sau durata acestui proces e de asemenea personal?

ADAMUS: Oh, absolut. Dar există anumite tendințe generale. Nu vreau să intru prea mult în ele, pentru că altfel există așteptări.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Intrând în asta, au existat o mulțime de așteptări, dar vreau ca voi să trăiți procesul. Și-l vom documenta, în multe feluri diferite, cu unele persoane și ca grup, cum a fost să trecem prin asta, pentru că vor veni și alții pe parcurs, alții care nu se aflau cu adevărat într-o stare de trezire în ziua Crucii Cerului, dar vor avea propriul lor început apocaliptic. Așadar, nu vreau să-l definesc prea mult acum.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Vreau ca Shaumbra să împărtășească prin ceea ce trece. Shaumbra, vreau ca voi să împărtășiți prin ce treceți. Totul.

A existat așteptarea ca în acea zi să curgă praf de zâne, unicorni și vată de zahăr peste tot pe planetă, sau să se întâmple un dezastru total, și că dintr-odată erați complet transformați. De fapt, toate astea sunt exacte, într-un fel, însă voi doar vă uitați în viitor. În acea zi anume a fost începutul acestui proces. Și indiferent dacă durează până la sfârșitul anului pentru a trece prin procesul vostru particular sau încă un an după aceea, nu asta-i cu adevărat problema. E vorba despre această deschidere care a avut loc și care oferă mai multă accesibilitate și o împământează aici, pe Pământ. Ăsta-i lucrul important.

Așadar, le-aș sugera tuturor să țină un jurnal, să noteze prin ce trec și să revină asupra lui peste șase luni.

LINDA: Bine. Asta e doar o întrebare scurtă. Ai cam răspuns deja la asta.

ADAMUS: Ok.

ÎNTREBAREA 7: Știu că ceva se schimbă. O simt destul de clar, dar există și un ușor sentiment de iritare și confuzie. E ciudat să știi că se întâmplă ceva, dar să nu știi despre ce e vorba. Confuzia asta e un lucru normal în această fază?

ADAMUS: Nu vreau să spun că e normal, pentru că noi n-am trecut niciodată prin așa ceva. E cu totul nou. Dar simțiți ceva, nu știți ce este, și asta va fi destul de obișnuit, pentru că nu știți neapărat cum se simte conștiința. N-ați fost niciodată cu adevărat în asta, și acum, dintr-odată, e acolo. Mintea încă încearcă să identifice și să se ancoreze în lucrurile pe care le știa înainte, să facă această qualia, și este frustrată și enervată pentru că nu poate. Dar se va da înapoi. Acum aveți acest nou sentiment de conștiință și divinitate, dar nu l-ați mai simțit cu adevărat până acum ca om aici pe planetă. Acum începe să se manifeste.

LINDA: E în regulă.

ADAMUS: Bine.

LINDA: În ordine.

ADAMUS: Încă vreo două.

LINDA: Ok. Și astea sunt întrebările.

ADAMUS: Ok.

LINDA: Ok.

ÎNTREBAREA 8: Toată viața mea, mai ales în ultimii ani, a fost dedicată Realizării și am fost foarte hotărât să nu mă las distras deloc de la ea. Acum, că Crucea Cerului a fost realizată, ar trebui să fiu în continuare conștient să nu mă las distras? Când spui că e timpul să ne bucurăm de viață, nu sunt foarte sigur ce înseamnă asta, pentru că eu am cam blocat unele aspecte ale vieții mele care păreau a fi distrageri, inclusiv unele lucruri distractive. Există ceva ce ne poți recomanda cu privire la deschiderea din nou către lume?