Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Oh! (deschizându-și ochii) Sunteți aici! (chicoteli) Sunteți aici. Bine ați venit, fiecăruia dintre voi, din toate colțurile cosmosului. Ah! Avem o zi pe cinste, planificată pentru voi. Dar înainte de a face orice altceva, există priorități. Sunt lucruri de care trebuie să ne ocupăm și care trebuie abordate înainte de a merge mai departe. O să-mi cer cafeaua. Da, cafea adevărată. Da, care... ohh! Mult mai mult decât cafea – ciocolată, un trandafir. Ce am făcut ca să merit asta, Kerri?

KERRI: Te iubesc.

ADAMUS: Oh, vedeți?! (câțiva chicotesc) Mulțumesc tare mult.

KERRI: Cu plăcere. Dar nu ai un loc pentru ele.

ADAMUS: Oh, vom face un loc chiar deasupra... (Linda icnește) chiar deasupra cărților. Una dintre preferatele mele dintotdeauna, Leul Roșu. Da. Deci, mulțumesc. Oh! Va fi un adevărat festin (Linda îi face semn să întoarcă tava). Continuă.

LINDA: Oh, doamne!

ADAMUS: Să fac ce – o să-mi ia desertul?

LINDA: Ți-l ia, pe naiba!

ADAMUS: Mulțumesc, dragă Linda. Mulțumesc. 

Așadar, câteva comentarii înainte de a începe. În primul rând, am ascultat poemele de mai înainte (din segmentul de deschidere), scrise de Chippie, inteligența artificială, și trebuie să spun că, dacă eu aș fi scris poemul despre mine, ar fi fost un pic mai grandios.

LINDA: Serios!! (câteva râsete)

ADAMUS: Cred că Chippie ezită, cred, în timp ce caută pe internet. Și, în timpul acelei scurte perioade de timp în care Cauldre a tastat cuvintele “Adamus Saint-Germain”, în acea perioadă foarte scurtă, de fapt el a revizuit toate videoclipurile. Toate videoclipurile, toate textele, totul, în acea scurtă perioadă de timp.

KERRI: Fără să fie logat la site-ul CC? Trebuia să se logheze?

ADAMUS: Nu trebuie să se logheze. Are control. Da. Îmi pare rău să spun. Și aș fi crezut că vine cu mai multe... (“Alexa”* pare să vorbească pe fundal: “Nu prea am prins asta. Vrei, te rog, s-o spui din nou?”)... ăăăhh…

*n.tr.: Amazon Alexa sau simplu Alexa, este o tehnologie pentru un asistent virtual. Interacționează cu utilizatorul prin voce, fiind capabil să pună muzică, să facă liste, să seteze alarma, să spună cum e vremea, traficul și alte informații în timp real. Alexa are posibilitatea de a controla câteva dispozitive inteligente, folosindu-se pe sine ca un sistem de automatizare a casei. (pentru mai multe detalii căutați pe internet) 

 

LINDA: Grandios?

ADAMUS: Da. Își folosește cineva telefonul mobil aici? Hm! Da.

Deci, l-aș fi făcut un pic mai grandios (Linda chicotește). Aș fi folosit termeni mai înfloritori. Ar fi fost mult mai măgulitor decât a fost el. Și știți de ce? Pentru că eu sunt grandios. Da, și voi sunteți la fel. Și voi sunteți. Povestea mea – heh! – dacă n-ați auzit-o deja – e grandioasă. Foarte măreață. De ce nu? Adică, întrebați-vă pe voi: “De ce nu?” Iar unii dintre voi spuneți: “Ei bine, eu nu sunt atât de măreț. N-am o poveste mare, nu ca a ta, Adamus.” Ei bine, nimeni n-o prea are, dar a voastră totuși e destul de măreață (câteva chicoteli). De ce ați percepe – vom vorbi despre povești azi – de ce v-ați percepe povestea ca fiind mai puțin grandioasă? Și, să vă fie rușine, dacă o faceți.

Acum, glumesc. Vorbesc despre numeroasele mele realizări, despre faptul că sunt președintele Clubului Maeștrilor Ascensionați. Ce poate fi mai bine de atât? Președinte – autoproclamat (câteva chicoteli) – al Clubului Maeștrilor Ascensionați. Cred că singurul lucru mai presus de asta e Dumnezeu însuși (cineva spune “O, Doamne!”), dar și eu sunt Dumnezeu, ca și voi. Dacă perspectiva asupra poveștii voastre e ceva mai puțin de atât, să vă fie rușine. Sau, mult noroc (Adamus chicotește). Adică, mult noroc și ieșiți în lume cu o poveste mai-puțin-grandioasă.

Oamenii, știți, se agită. Sunt reticenți în a-și revendica măreția. De ce? Deoarece se tem că cineva va veni și-i va trânti la pământ. Și chiar sunteți puși la pământ atunci când nu credeți cu adevărat în povestea respectivă. Când doar spuneți cuvintele, veți fi plesniți cu siguranță. Oamenii n-o fac pentru că sunt învățați să fie umili. Știți ce cred eu despre umilință? Ei bine, nu voi spune acel cuvânt. Cauldre încearcă să mă facă să mă port frumos acum, dar a fi umil e pentru ratați (râsete). Nu, de ce să fii umil? Vreau să spun, e amuzant să fiți umili? (câțiva Shaumbra spun “Nu”) Chiar vă place asta? Vă place să fiți mici? Dar apoi, vă gândiți la a fi măreți și spuneți: “Oh, nu pot face asta. Ce vor spune oamenii? Nu pot fi măreț, pentru că, poate e o iluzie. Poate chiar nu sunt”, și atunci vă întoarceți la a nu fi măreți. Iar ce voi spune în mod repetat, pe parcursul zilei, e că realitatea voastră e creată de percepția observațiilor voastre, de percepția a ceea ce observați. Și de ce să nu fiți măreți? Asta nu înseamnă că trebuie să fiți niște nemernici egoiști (râsete, și cineva spune “Ar trebui”).

Asta nu înseamnă că – (Adamus chicotește) Cauldre spune că ar trebui să conduceți un Porsche – nu înseamnă nimic din toate astea. Înseamnă pur și simplu să vă simțiți măreți. Nu trebuie să vă duceți să spuneți tuturor. Nu trebuie să vă considerați mai buni decât oricine. Măreția nu înseamnă să vă comparați cu altcineva. Acolo intervin problemele, când vă comparați: “Sunt mai măreț decât Tad.” Și asta – știu, e șocant! Șocul tuturor șocurilor! Nu, măreția e un lucru care înseamnă împlinire de sine. Nu e vorba de comparație. Nu e vorba de a spune că sunteți mai buni decât cineva sau ceva de genul ăsta. Oamenii sunt obișnuiți cu acest tip de competiție: "Cum sunt eu în comparație cu alții?" Nu e vorba despre asta. “Eu sunt măreț.” Nu trebuie să mă duc să le spun tuturor despre asta.

LINDA: Dar o faci!

ADAMUS: O fac! (râsete) O fac, dar numai de dragul vostru (Linda râde tare), numai ca să începeți să vă simțiți mai măreți, apoi să vă simțiți cu adevărat măreți și apoi să vă simțiți grandios de măreți.

E doar o poveste, iar întrebarea pe care o voi pune azi, iar și iar și iar: “Ce poveste alegeți? Alegeți ceva mai puțin decât măreț? Alegeți umilința? Un servitor mititel? Alegeți să fiți călcați în picioare și să nu ajungeți niciodată nicăieri? Sau – pentru voi înșivă, nu în comparație cu altcineva – “Sunt măreț.” Depinde de voi. Depinde în totalitate de voi. Prin urmare, experiențele voastre, realitatea voastră, sunt create de percepția observațiilor voastre. Percepția observațiilor voastre.

Cu alte cuvinte, pentru ca ceva să devină material, ceea ce voi numiți real, trebuie să existe conștiință. Trebuie ca voi să fiți prezenți. Punct. Nimic nu există dacă conștiința nu este acolo. În momentul în care conștiința este prezentă, în momentul în care ceva e observat, așa devine. Următorul nivel al acestei frumoase înțelegeri este: cum doriți să percepeți ceea ce observați? Vreți s-o percepeți ca “Eu sunt măreț”? Nu trebuie să mergeți să spuneți nimănui despre asta. Nu trebuie să scrieți o carte despre asta. “Eu sunt măreț. Asta e percepția mea. Asta e ceea ce, prin urmare, observ, ochii prin care observ sau [așa] sunt în conștiință”, și tot restul urmează. Trebuie s-o facă. Așa se creează realitatea. E creată de conștiință, observând.

Nu doar inventez rahatul ăsta (câteva chicoteli). Vreau să spun, asta-i fizică absolută, redusă la esență. E fizică care e discutată de 100 de ani sau mai mult, în fizica cuantică, în mecanica cuantică, și se discută despre asta încontinuu. Sunt din ce în ce mai buni. Ajung să înțeleagă cu adevărat ce fac conștiința și observația asupra realității. Ei testează asta. Ei înțeleg că – voi vorbi mult mai mult despre asta în alte materiale – dar acum doar o mică atenționare.

Deci acum, realitatea vine din energie, apoi din lumină, apoi din forme de undă. Toate sunt forme de undă. Formele de undă nu sunt altceva decât potențiale, prezente pentru când va apărea observatorul. Totul reprezintă forme de undă. Aceste forme de undă nu sunt nimic mai mult decât potențiale, și există mai multe decât v-ați putea imagina vreodată în jurul vostru chiar acum.

În momentul în care conștiința voastră apare, în momentul în care sunteți prezenți, în momentul în care observați, acele forme de undă se transformă brusc în particule. Particulele dau formă realității fizice. Acum dansați. Sunteți în interiorul realității voastre. Atât e de simplu. Adică, e foarte simplu. Dar felul în care o observați e cheia. Fizicienii nu și-au dat încă seama de asta, dar o vor face. O puteți observa ca niște prostănaci; o puteți observa ca niște ființe mărețe, și exact asta veți obține. Acele forme de undă se vor transforma în particule. Potențialele se vor transforma în experiența sau realitatea voastră, iar voi o veți trăi și va deveni una din poveștile voastre, parte din povestea voastră. Atât de simplu. Atât de simplu. Așadar, în esență, viața se bazează pe percepția observatorului. Ce primiți în viața voastră e practic felul în care o observați, felul în care o percepeți, povestea voastră.

Așadar, înainte de a merge mai departe, vreau să mă opresc puțin. 2023. Ah, e anul marii povești. 2023. Îl așteptați de mult timp. Noi, eu, nu știam că va fi 2023, dar știam că va veni ceva, și e aici.

Haideți să ne luăm un moment pentru a simți, pentru ca voi să simțiți în sacralitatea acestui an, 2023. Pentru voi. Pentru voi.

(pauză)

E anul în care se reunesc o mulțime de lucruri vechi. Va fi un an al marilor povești, al schimbării poveștilor, al marilor lucruri care se întâmplă în viața voastră. Și nu lucruri mari, înspăimântătoare. Ar putea fi, depinde cum le percepeți, cum le observați. Dar, de fapt, dacă simțiți în toate acele forme de undă care au venit din lumină, un rezultat al energiei, venind din sufletul vostru, simțiți în ele, în toate acele potențiale, sunt chiar acolo. Mari schimbări în viața voastră. Să uităm de restul lumii acum, ci în viața voastră. Sunt chiar acolo, așteptând să fie observate, indiferent cum vreți să le percepeți.

Așadar, voi începe cu o întrebare – Linda, la microfon, te rog – care e povestea voastră pentru 2023?

Care este povestea voastră pentru 2023?

Acum, vă voi da câteva mici indicații. Povestea voastră nu ar trebui să implice niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, pe altcineva. Este povestea voastră pentru voi. N-o faceți să depindă de o altă ființă. Acum, voi spuneți: “Dar sunt îndrăgostit nebunește și povestea mea trebuie să includă o altă persoană.” Oh, nu. Nu. Nu, nu, nu. Nu faceți asta. Vă veți încurca într-o energie nu-prea-bună. Povestea voastră trebuie să fie povestea voastră. Ce vreți voi în viața voastră?

Acum, s-ar putea să aveți o persoană de care sunteți îndrăgostiți nebunește, adică, pur și simplu – oh! – nu v-ați putea gândi la o iubire mai mare. Povestea lor ar putea fi, de asemenea, una în care 2023 să fie anul găsirii iubirii în ei înșiși, experimentarea iubirii așa cum n-au mai făcut-o niciodată. Acum aveți două povești foarte comune care se alătură, dar care nu depind una de cealaltă. Ele sunt independente. Nu încurcați pe altcineva în poveștile voastre, pentru că știți ce se întâmplă. Ați avut o istorie în care s-a întâmplat acest gen de lucruri și n-a ieșit prea bine. Trebuie să învățați la un moment dat să le descâlciți. E nevoie de o mulțime de vieți, și nu cred că sunteți pregătiți pentru asta.

Deci, să revenim la întrebare. Care e povestea voastră pentru 2023? Linda?

Bună, Josh.

JOSH: (către Linda) Asta a fost o surpriză (Adamus chicotește). Povestea mea pentru acest an este întruparea iluminării mele.

ADAMUS: Bun. Și cum urmează să faci asta?

JOSH: Cu câte un moment pe rând.

ADAMUS: Ăsta e un răspuns bun, da. Și cum este... să așteptăm un moment. Bine. Cum funcționează asta pentru tine?

JOSH: Până acum, toate bune.

ADAMUS: Bun. Da, și aș mai adăuga, ceva în genul, doar s-o permiți. Povestea ta este iluminarea întrupată, rămânând aici pe planetă. Doar o permiți. Nu lucrezi la ea. Pur și simplu o permiți. Deci, în povestea ta, există răufăcători?

JOSH: Nu.

ADAMUS: Nu. Vreun demon, vreo fantomă, ceva care să te tragă înapoi sau să te inhibe?

JOSH: Nu.

ADAMUS: Fără dramă? Ce fel de poveste e asta?! (râsete) Nu sună atât de uman, să știi. Pur și simplu o să intri ușor în ea? Dintr-odată – ta-da! – Realizarea întrupată?

JOSH: S-ar putea să mai fie câteva hopuri, dar da.

ADAMUS: Câteva hopuri. Ah! Acum începem să punem hopuri în poveste (mai multe chicoteli). Face o poveste bună. Ce fel de hopuri ar putea fi, Josh?

JOSH: În experiența mea sunt momentele în care uit să fiu în întruparea mea...

ADAMUS: Îndoială, poate.

JOSH: … atunci apare imediat un hop.

ADAMUS: Cinism. Da. Genul ăsta de lucruri. Care-i celălalt lucru aici? Care-i celălalt hop pe care-l percep aici, în timp ce vorbim? Oh, îl știi foarte bine. E ca un prieten bun.

JOSH: Stima-de-sine.

ADAMUS: Stima-de-sine. Voi spune că te gândești prea mult la asta, că te duci prea mult în minte legat de asta, în loc doar s-o permiți. Doar o gândești și: “Sunt eu o întrup…” O parte din poveste, ce vorbim noi azi, e că depinde de voi. Povestea voastră poate fi: “Sunt realizat.” Sau povestea voastră poate fi: “Încerc să fiu realizat.” Și adevărul e că ambele sunt corecte. Depinde de modul în care vă percepeți povestea, ce vreți voi să fie ea. Adevărul e că ești realizat, dar dacă vrei să ai acea poveste: “Sunt pe drumul spre ea. Mai am câteva lucruri de depășit. Nu sunt sigur care naiba sunt ele, dar mai am câteva de depășit. Încă nu sunt chiar acolo”, asta-i o poveste interesantă. Dar cât timp va dura această poveste? Cât de plictisitoare e această poveste? La un moment dat: “E doar povestea mea. Sunt realizat, hai să mergem mai departe.”

Așa că, nu intra prea mult în cap cu asta. Pur și simplu te trezești dimineața, respiri profund: “Sunt realizat.” Și deodată, formele de undă care se învârteau în jurul vostru, miliarde de forme de undă diferite, toate reprezentând potențiale, spun: “Oh, la naiba! Bine! Trebuie să reajustăm totul.” (câteva chicoteli) “Și, oh, bine, știți, noi dormeam la locul de muncă, pentru că omul nu era atât de sigur. Dar acum, bine, trebuie să susținem percepția pe care o are omul acum. Omul își observă sinele ca ființă realizată. Uoa!” Bine. Mulțumesc.

Următorul. 2023. Care-i povestea voastră? El a luat deja “Realizarea întrupată”. Erh! Nu mai e pe listă.

LINDA: Fără mită! (chicotește încet)

ADAMUS: Bună, Tiffany.

TIFFANY: Bună, Adamus.

ADAMUS: Spune-mi un pic despre povestea ta din această viață. Cum ai enunța-o, foarte simplu?

TIFFANY: Cu mult timp în urmă, micuța Tiffany nu avea deloc încredere în ea însăși și a trecut prin a trebui să i se întâmple toate aceste lucruri, și n-a știut până de curând că toate acele lucruri au fost create de ea într-un mod frumos, pentru a ajunge acolo unde este acum.

ADAMUS: Da. Deci, Tiffany are vreun regret în legătură cu poveștile din trecut?

TIFFANY: Nu.

ADAMUS: Nu. Mmm. Asta a fost o încercare de a spune “nu” (ea chicotește). Ai mâncat rahat cu “nu”-ul ăsta, așa-i? (ei chicotesc) A fost de fapt: “Da, [regret] multe din ele.” E în regulă. Știi de ce?

TIFFANY: Știi, nu regret trecutul. Regret lucrurile prin care m-am pus pe mine să trec... Am câteva regrete.

ADAMUS: Sincer, nu înțeleg diferența (Adamus chicotește). Nu regreți trecutul, ci doar lucrurile prin care te-ai făcut pe tine să treci.

TIFFANY: Ei bine, felul în care mă bat pe mine pentru anumite lucruri, da.

ADAMUS: De ce ai făcut asta?

TIFFANY: Chestii legate de valoare.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Da. Lipsa ei.

ADAMUS: Da, dar, pentru valoare, trebuie să fi obținut ceva din toate astea.

TIFFANY: Da, am obținut. Am ajuns unde sunt acum.

ADAMUS: În regulă (Adamus chicotește).

TIFFANY: Și 2023 înseamnă încredere.

ADAMUS: Încredere. Încredere în ce, în mine?

 

TIFFANY: În mine.

ADAMUS: Oh, în tine.

TIFFANY: În mine, în mine, în mine.

ADAMUS: Poți să faci asta, Tiffany?

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Poți să faci asta?

TIFFANY: Da. 

ADAMUS: A treia oară.

TIFFANY: DA!

ADAMUS: Tiffany, poți… (Adamus chicotește).

TIFFANY: O fac!

ADAMUS: Poți avea încredere în tine? (mai multe chicoteli)

TIFFANY: Am încredere în mine.

ADAMUS: Dar, acum, trebuie să intru în asta. Pe ce bază poți avea încredere în tine însăți? În ce, în trecut?

TIFFANY: Nu. Nu, doar am încredere că nu mai fac nicio greșeală, în timp ce înainte, în trecut, credeam că fac greșeli tot timpul.

ADAMUS: Corect.

TIFFANY: Și realizez acum că nu erau greșeli.

ADAMUS: Corect.

TIFFANY: Așa că acum, dacă mă gândesc că fac...

ADAMUS: Trebuie să te opresc aici. Chiar realizezi că n-au fost greșeli? Sau asta doar sună frumos?

TIFFANY: De cele mai multe ori realizez (Adamus chicotește) că nu au fost greșeli. Ocazional, mă gândesc că totul e un rahat.

ADAMUS: Da. Corect.

TIFFANY: Deci, da. Dar de cele mai multe ori realizez acum că n-au fost greșeli.

ADAMUS: Bine. Deci, 2023, să ai încredere în tine, și ce te va împiedica să faci asta?

TIFFANY: Ce mă va opri să fac asta? Nimic.

ADAMUS: Hm (câteva chicoteli). N-am spus nimic.

TIFFANY: Nu. Nu, într-adevăr. Serios. 

ADAMUS: Ce se întâmplă dacă ceva nu corespunde așteptărilor tale în acest an?

TIFFANY: Sunt o grămadă de lucruri de rahat care nu-mi satisfac așteptările, tot timpul (Adamus chicotește).

ADAMUS: De ce?

TIFFANY: Pentru că am așteptări grandioase.

ADAMUS: Ahh!

TIFFANY: Mm hmm.

ADAMUS: Așa că, ar trebui... poate că – înțeleg – ar trebui să-ți reduci așteptările. Ar trebui pur și simplu să le minimalizezi (ea chicotește), ca și cum aproape că n-ai așteptări. O singură așteptare, te vei trezi dimineața. Chiar și atunci nu te poți baza pe asta.

TIFFANY: Oh, trebuie să mă scol dimineața?! (ea chicotește)

ADAMUS: Ei bine, în regulă, după-amiaza, știi tu (ea continuă să chicotească). Așadar, care e fundația ta pentru a avea încredere în tine?

TIFFANY: Fundația e doar că știu că acum o fac. Fac ceea ce sunt aici să fac. Așadar, chiar dacă într-o zi nu mă simt prea bine, doar am încredere – sau dacă simt, știi tu, că nu sunt în apele mele în acea zi – doar să am încredere că e bine.

ADAMUS: Corect.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: În regulă.

TIFFANY: Că totul merge bine.

ADAMUS: Sună puțin cam artificial. Sper că nu te deranjează că spun asta.

TIFFANY: Oh, nu, nu. Nu, continuă.

ADAMUS: Oh, bine. Bun (Adamus chicotește).

TIFFANY: Da, da. Da, spune-o. Spune-o, Adamus.

ADAMUS: Da, înțeleg ce spui și toată lumea...

TIFFANY: Deoarece chiar simt asta.

ADAMUS: Tot publicul care vizionează înțelege și el. Nu, e minunat să ai încredere în tine, dar eu mă uit mai profund pe câteva niveluri aici. Mă uit la modul în care poveștile tale se nasc și la ce se dezvoltă și, e atât de mult aici, o problemă legată de faptul că te străduiești prea mult. Vreau să spun că pur și simplu te străduiești prea mult. Și când nu trebuie s-o faci, tot te străduiești. Și încă ești, știi tu, încă ești războinicul. Ești încă luptătorul (ea se strâmbă). Da, te-am prins!

TIFFANY: Un pic.

ADAMUS: Și, știi, tocmai simți: “În regulă, urmează să intru în 2023. Îmi voi pune armura. Îmi voi lua scutul și sabia și voi avea încredere în mine.” Și dintr-odată – pfiuu! (ei râd) – ești doborâtă. Și apoi te întrebi: “Ce a fost în neregulă cu asta?”

Pur și simplu încetează să te mai străduiești, Tiffany. Serios. Ăsta-i cel mai bun lucru. 2023, anul în care să te relaxezi în Realizarea ta. Asta e. Punct. Știi, ai această chestie cu tine însăți: “Trebuie să continui să-mi dovedesc mie însămi." Nu vei reuși niciodată s-o faci. Nu vei ajunge niciodată acolo. Poți să ai cinci doctorate și tot nu vei reuși. Acum e anul în care să te relaxezi în Realizare. Și, să ai încredere în tine? Ehh, știi tu, încredere, sanchi. Știi, oricum, ce înseamnă asta? Înseamnă doar să-ți dai voie să fii.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Și, da, dedesubtul acestui lucru, scris cu litere mici, nu, chiar nu puteți face nicio greșeală. Și în toate astea, nu ești o persoană rea. Dar tu continui să încerci să-ți demonstrezi ție însuți, printr-un fel de poveste deformată, că ai fost rea și acum trebuie să fii bună. Dă drumul la toate astea. E mult mai ușor. Relaxează-te în Realizare.

TIFFANY: Mulțumesc.

ADAMUS: E atât de simplu. Nu, chiar e dificil. Dar cuvintele sunt simplu de spus. Știi, și lucruri se vor întâmpla și din cauza – voi explica asta mai târziu. Dar toate poveștile care se petrec chiar acum, de majoritatea cărora nici măcar nu ești conștientă, toate se întreabă ce naiba se întâmplă acum, și toate vor cere atenție.

TIFFANY: Simt asta.

ADAMUS: Da. Oh, și se vor întoarce. Poveștile îți vor reaminti anumite lucruri. Știi, chiar în momentul în care spui: “Voi avea încredere în mine”, deodată, apar o mie și una de povești din trecut despre motivul pentru care n-ar trebui să ai încredere în tine, iar astea sunt copleșitoare. O să lucrăm la asta azi dar, pur și simplu, relaxează-te în Realizarea ta. E atât de ușor.

TIFFANY: În regulă.

ADAMUS: Da. Și ai pe cineva care – o faci pentru tine însăți, dar acum ai pe cineva – care te ajută, într-un fel, să te ancorezi, să te împământezi, să...

TIFFANY: Sper să nu fiu prea ancorată (ea chicotește).

ADAMUS: Nu ancorată…

TIFFANY: Știu la ce te referi. Da.

ADAMUS: Nu ancorată, ca și cum te-ai reține, ci să te aduci înapoi la realitate, la echilibru. Echilibru, mai mult decât orice. Ai tendința de a ieși foarte, foarte departe, iar acum e ca și cum ai spune: “Nu, sunt în siguranță aici.” Poate că asta e, o siguranță pentru tine, acum.

TIFFANY: Da! Asta simt și eu.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: “Și acum pot fi aici în siguranță.”

TIFFANY: Poate că asta înțeleg prin încredere. Mă simt mai în siguranță.

ADAMUS: Iată.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Bun. Deci, 2023, “Sunt în siguranță.” Hm.

TIFFANY: Mulțumesc, Adamus.

ADAMUS: Sigur că da. Face cinci dolari, te rog (râsete). Hei, e mai ieftin decât să mergi la psihiatru! Da (Adamus chicotește). Bine.

Care-i povestea voastră pentru 2023?

LINDA: Parcă mă luptam. Nu știam pe care dintre voi trebuia să...

CHAD: Mă voi relaxa în Realizare.

ADAMUS: Bun. Bun. Da. S-a spus deja, vrei să încerci din nou?

CHAD: Bine (râsete). O să fiu atent la ce, știi tu, la ce trebuie să fac.

ADAMUS: Cum se va desfășura povestea ta pentru 2023?

CHAD: Va începe prin a-mi da seama mai repede și a apela la meditație ori de câte ori mă simt mai puțin încrezător.

ADAMUS: Să-ți dai seama mai repede?

CHAD: Da. Să-mi dau seama mai repede ori de câte ori încep să mă afund prea tare în propria gândire. Știi, mai degrabă, gândesc prea mult.

ADAMUS: Corect, corect.

CHAD: Chestii de genul ăsta.

ADAMUS: Da.

CHAD: Așa că sper că mă voi prinde mai repede și să nu mai stau în asta. Așa că o voi recunoaște mai repede și, nu știu, voi medita, voi face o baie, voi merge la plimbare.

ADAMUS: Corect. Ai spus muditezi*?

 

*n.tr.: în original, engleză: ‘muditate’ în loc de ‘meditate’ = a medita; joc de cuvinte, unde ‘mud’ = noroi, nămol

 

CHAD: Să meditez.

ADAMUS: Oh, să meditezi!

CHAD: Da.

ADAMUS: Cred că am auzit…

CHAD: Și ăsta este anul în care îmi voi lua un Lamborghini. Voi înțelege, deci, cum vine asta.

ADAMUS: Vei face ce?

CHAD: Îmi voi lua un Lamborghini.

ADAMUS: Oh, bun, bine.

CHAD: Da. Așadar, voi avea un an distractiv. 

ADAMUS: Ia-mă la o plimbare.

CHAD: Ăsta va fi un an fantastic și distractiv. 

ADAMUS: Da. Bun. Și care sunt lucrurile care ar putea să stea în cale?

CHAD: Îndoiala de sine și gânditul în exces.

ADAMUS: Gânditul în exces. Da. Da. 

CHAD: Nu vreau să mă gândesc excesiv la asta, dar… (câteva chicoteli).

ADAMUS: Da. Și spune-le tuturor ce tip de muncă faci. 

CHAD: Tranzacții de mărfuri și acțiuni și contracte futures*.

*n.tr.: Futures este un contract de vânzare-cumpărare a unui activ la o dată ulterioară și la un preț negociat în momentul semnării.

ADAMUS: Da. Și asta e o afacere bazată cumva pe gândire.

CHAD: Există o frază pe care am văzut-o zilele trecute care spune: “Banii investiți cu teamă nu produc niciun ban.” 

ADAMUS: Bravo. Da, da. Bun.

CHAD: De aceea, în domeniul meu de activitate poți într-adevăr să-ți pierzi prea mult timpul cu investiții proaste sau să ai uneori, știi tu, un timp nemaipomenit. Și asta chiar vine din frică sau din frica de a nu pierde…   

ADAMUS: Exact.

CHAD: … când faci asta, și trebuie să-ți dai seama repede ce faci sau te vei trezi în belele.

ADAMUS: Și care e fraza aia genială, așa încât s-o audă toată lumea din nou?

CHAD: Frica de a nu pierde.

ADAMUS: Nu, cealaltă dinaintea ei, cea despre bani.

CHAD: Oh. “Banii investiți cu teamă nu produc niciun ban.”

ADAMUS: Banii investiți cu teamă nu produc niciun ban. Exact asta am spus mai devreme. Totul, realitatea voastră e creată pe baza percepției observatorului, a voastră. Și, ai dreptate. Dacă te temi să te bagi în ceva, asta e percepția și exact asta vei obține. Toate acele mici forme de unde se transformă deodată în particule, se transformă deodată în realitate, și asta primiți.

CHAD: Frumos.

ADAMUS: Bine. Așadar, trebuie să sap puțin mai adânc. Tu spui: “Să nu gândesc așa mult.” Mai există și altceva acolo pentru 2023.  

CHAD: Umm… încerc să nu gândesc în exces.

ADAMUS: Exact, exact! (Adamus chicotește) Cum faci asta, așadar?

CHAD: Îmi dau repede seama că se întâmplă, vezi tu (câțiva chicotesc).

ADAMUS: Cum te gândești la a nu te gândi?

CHAD: Cred că atunci când asta începe să se întâmple, ai nevoie să, aș spune, folosind o analogie din munca mea sau din tranzacționare, ai nevoie să te retragi, așadar, oprești efectiv totul și apoi investești mai puțin și construiești un impuls cu asta. 

ADAMUS: Exact. Ca jucător la bursă, ai succes?

CHAD: În unele zile.

ADAMUS: (chicotind) Ei bine, asigură-te, clienții tăi…

CHAD: În general, da. În general, da.

ADAMUS: … clienții tăi, te prind în zilele bune, nu în cele rele. E un business nebunesc. Da.

CHAD: Da. Și e doar pentru firma mea. Nu că aș tranzacționa pentru alții.

ADAMUS: Exact.

CHAD: Dar, în general, îmi merge bine, da.

ADAMUS: Bine.

CHAD: E mai mult ca și cum țin cont de tot ce am învățat și există mereu lecții noi.

ADAMUS: Mereu lecții noi. Da.

CHAD: Așa că, da.

ADAMUS: Deci, în timp ce arunc o privire aici înăuntru, aș spune că sfatul pe care ți l-aș da e să te oprești din a încerca să-ți faci o identitate.

CHAD: Ok.

ADAMUS: Știi, e bine pentru o vreme. Știi tu: “Cum vreau să scriu povești? Cum vreau să mă experimentez pe mine însumi în multe moduri diferite?” Dar atât de mult din asta a fost despre a construi o identitate: “Cine sunt eu? Ce sunt eu?” Și astfel, mergi în exterior și faci lucruri. Dar se ajunge la un punct, gen: “Eu Sunt cel ce Sunt”, știi tu. Atunci te relaxezi în propria Realizare. 

CHAD: Ok.

ADAMUS: Da. Vreo frică legată de 2023?

CHAD: Există câteva…

ADAMUS: Piața care se prăbușește și…

CHAD: Da. Mi-ar plăcea să știu în ce direcție va merge piața (câțiva chicotesc).

ADAMUS: Da.

CHAD: Da.

ADAMUS: Da.

CHAD: Da.

ADAMUS: Da.

CHAD: Da?

ADAMUS: Da.

CHAD: Minunat!

ADAMUS: Da!

CHAD: Da!

ADAMUS: Știi, depinde. Depinde. Revine exact la ce-am spus și tu poți aplica asta în ce faci. Realitatea ta, experiențele tale, succesul sau insuccesul în munca pe care o faci sunt în mod absolut determinate de perspectiva ta. Tu ești observatorul acum. Uită de restul pieței. Uită de toate – știi tu, primești buletine informative, primești informații, primești reacții, și o persoană prezice un an excelent, următoarea persoană prezice unul prost. Care e perspectiva ta? Asta se va întâmpla. Restul pieței ar putea să se năruie, tu ai putea să o duci foarte bine.

CHAD: Da, categoric. Minunat.

ADAMUS: Dar care este perspectiva ta?

CHAD: Perspectiva mea e că totul merge de fapt destul de bine, și că noi doar nu privim în aceeași lumină. Ne uităm la vechile, cum ar fi, tipuri de algoritmi.

ADAMUS: Exact.

CHAD: Dar, cu adevărat, în realitate, lucrurile merg destul de bine.

ADAMUS: Da. Sau poate că nu.

CHAD: Ei bine, perspectiva mea e că lucrurile merg destul de bine.

ADAMUS: Da, bun, bine. Dacă asta-i perspectiva ta, și apoi uită de…

CHAD: Și anumite industrii aviatice, de asemenea.

ADAMUS: Uită de restul lumii acum și uită de, știi tu, privitul la diverse industrii. În ultimă instanță nu e vorba despre ce se întâmplă în general cu piața. Ce se întâmplă cu tine? Și asta va face ca lucrurile să se manifeste în felul în care vrei. Dacă te simți bine legat de tine însuți, vei face bani. Dacă ești îngrijorat de asta sau te gândești la asta sau dacă încerci să iei în calcul și să incluzi tot ce e în exterior – experții și non experții și orice altceva – încerci să înțelegi piața? Ești pierdut înainte de a începe, dacă încerci să înțelegi piața. Dacă îți permiți ție să te joci în piață și să fii abundent, indiferent de oricine altcineva sau de orice altceva, o duci foarte bine.

CHAD: Mulțumesc.

ADAMUS: Dar în clipa în care începi să spui: “Păi, acest expert spune asta, și asta o ia în jos și dincolo există o tendință”, pierzi.

CHAD: În ultima vreme, am făcut mai mulți bani mergând în direcția opusă celei la care se gândește mereu toată lumea (chicotește).

ADAMUS: Da. Ei bine, de fapt o veche axiomă spune: “Vrei să știi ce se va întâmpla în viitor? E opusul a ce se întâmplă azi.” Nu poți pierde. Pendulul oscilează înainte și înapoi. Așa că, atunci când balansează în direcția asta, tu mizează în direcția cealaltă, pentru că se va întâmpla, până la un punct. Și apoi, destul de curând, pendulul nu mai pendulează doar înainte și înapoi, va merge de jur împrejur cam așa (râsete), și va merge în direcția asta și în direcția aia și în toate direcțiile în același timp.

CHAD: Am cam făcut asta deja, în ultimul timp.

ADAMUS: Da, așa e.

CHAD: A fost distractiv.

ADAMUS: Dacă ar fi să emit o părere personală despre acest an și despre piață? Nebunie.

CHAD: Da, și asta e bine. E ca și cum, știi tu, acel tip de volatilitate poate fi foarte bună pentru cei care tranzacționează.

ADAMUS: Poate fi. Nimic nu e sacru în acest an în piețe. Există câteva pariuri sigure. Cauldre nu vrea să le spun, dar o voi face. Serviciile publice. Există câteva pariuri sigure acolo. Dar nu te limita la asta. Știi, joacă pur și simplu din inima ta, nu din capul tău, și te vei descurca bine. 

CHAD: Da.

ADAMUS: E dificil s-o faci. E înfricoșător.

CHAD: Da. Înseamnă să recunoști asta, și apoi, uneori, atunci când tranzacționez și nu merge bine, mai târziu, îmi spun: “Cine a fost acea persoană? Cine era cel din zona aia?”

ADAMUS: Exact! Exact!

CHAD: Știi tu, e ceva de genul: “Ce făceam?”, știi tu.

ADAMUS: Da. Dacă te gândești prea mult la asta, te înfrânge mereu. Dacă însă joci pentru tine însuți și te relaxezi cu asta, te distrezi cu asta, nu poți pierde.

CHAD: Ok. Așadar, mă voi relaxa în tranzacțiile mele. 

ADAMUS: Mulțumesc. Da, și eu iau zece la sută (râsete).

CHAD: Voi alege opțiunea de cinci dolari (chicotesc amândoi).

ADAMUS: Da, da! Încă vreo doi. ‘23. Care-i povestea ta?

LINDA: A fost o ciocolată bună. Mulțumesc.

MARIA: Cu plăcere (chicotește).

ADAMUS: E ciocolata de aici, de pe masă?

MARIA: Nu.

LINDA: Nu! (ea râde)

ADAMUS: Hm. Oh, atunci uită.

MARIA: Deci, împreună cu Crucea Cerurilor, abia aștept să fiu cu adevărat conectată cu Sinele meu și să fiu conștientă că sunt conectată.

ADAMUS: Să fii conștientă. Bun, bine.

MARIA: Și apoi, indiferent unde mă aflu, sunt exact în locul potrivit, și mi-ar plăcea să fac ceea ce fac [deja] – să călătoresc sau…

ADAMUS: Cât de liberă ești în viață?

MARIA: Poftim?

ADAMUS: Cât de liberă ești? Vreau să spun, există lucruri care te țin mult în loc? Serviciu? Familie?

MARIA: Anul trecut nu am mai lucrat…

ADAMUS: Oh!

 

MARIA: … pentru că…

ADAMUS: Unul dintre acei Shaumbra.

MARIA: … am auzit într-o noapte: “Poți să-ți dai demisia la sfârșitul anului”, și am făcut-o. 

ADAMUS: Oh, uau! Ce anume făceai la serviciu?

MARIA: Lucram atunci într-un magazin de ciocolată (chicotește).

ADAMUS: Ah! Ah! Cum ar putea cineva, pe lumea asta, să-și dea demisia de la un magazin de ciocolată? (râsete) Pur și simplu nu înțeleg.

MARIA: Eram aproape să spun “Nu știu”, dar nu pot (ea râde).

ADAMUS: Da, da, da! Baia e chiar acolo.

MARIA: Da, știu. Dar n-aș merge acolo.

ADAMUS: Ce te-a adus aici în Colorado, la Centrul Crimson Circle?

MARIA: Am venit în Boulder pentru că sunt bonă pentru pisici, și apoi am căutat să văd mai întâi dacă există și un shoud în această perioadă. 

ADAMUS: Oh. Așadar, cineva ți-a cerut să vii din cealaltă parte a lumii ca să stai cu pisicile lui, adică să fii bonă pentru pisicile lui? 

MARIA: Există o aplicație prin care poți să stai sau să ai grijă de pisici oriunde vrei s-o faci, și a fost…

ADAMUS: Oprește-te o clipă. N-am mai fost pe planetă de ceva vreme (râsete). Încerc să diger chestia asta. Tu poți – există o – cum îi spuneți voi – o aplicație. Există un instrument…

MARIA: Da.

ADAMUS: … pe care îl poți folosi pentru a călători în jurul lumii, ca să ai grijă de pisicile oamenilor.

MARIA: Da. Ori de câini sau ce-o fi. 

ADAMUS: Ai mers la facultatea de feline ca să înveți meseria de bonă pentru pisici? (câțiva chicotesc)

MARIA: Nu, am avut una.

ADAMUS: Ai avut una.

MARIA: Am avut pisici.

ADAMUS: Ai avut pisici. Ai pisici în prezent?

MARIA: Nu.

ADAMUS: Ce s-a întâmplat cu ele?

MARIA: Au murit.

ADAMUS: Și mergi în jurul lumii ca să ai grijă de pisicile altor oameni?!

MARIA: Da.

ADAMUS: Nu înțeleg logica asta.

MARIA: Îmi place să călătoresc.

ADAMUS: Îți place să călătorești, în regulă.

MARIA: Da.

ADAMUS: Nu e uimitor ce poți face?

MARIA: Da.

ADAMUS: Da. Așadar, tu ai grijă de pisici. Și cum le merge pisicilor?

MARIA: Le merge foarte bine.

ADAMUS: Bun. Sunt încă în viață.

MARIA: Da (chicotește).

ADAMUS: Bine.

MARIA: Ele mănâncă și…

 

ADAMUS: Asta-i bine. Și ești plătită pentru asta sau doar reușești să lenevești în casa cuiva?

MARIA: Pot doar să locuiesc în casă.

 

ADAMUS: Poți să le mănânci mâncarea?

MARIA: Dar plătesc toate celelalte lucruri.

ADAMUS: Poți mânca mâncarea din casă? 

MARIA: Câteva lucruri, dacă îmi plac. 

ADAMUS: Mâncare pentru pisici? Nu, nu…

MARIA: Nu-mi place…

ADAMUS: … adică, ei lasă mâncare pentru pisici? Da.

MARIA: Da.

ADAMUS: Bine. Ok (ea chicotește). Deci, viața ta e destul de liberă acum. 

MARIA: Da.

ADAMUS: Și zâmbești când spui asta, ca și cum te bucuri de situație.

MARIA: Da. Mă bucur.

ADAMUS: Așadar, și, din nou, înapoi la acest an, ‘23. Care-i povestea ta?

MARIA: Îmi voi da voie cu adevărat, 100%, să simt această libertate.

ADAMUS: Da. Bine. Deci, chiar ajungi să fii tu însuți anul ăsta.

MARIA: Da.

ADAMUS: Bine. Excelent. Mulțumesc. 

MARIA: Cu plăcere.

ADAMUS: N-a fost prea rău să primești microfonul, nu-i așa?

MARIA: Oh, nu. N-a fost.

ADAMUS: Am fost oarecum amuzant, nu-i așa?

MARIA: Da.

ADAMUS: Da, da.

MARIA: M-am gândit că nu trebuie să pierd nimic.

ADAMUS: Da. Da. Nu, n-ai pierdut nimic (ea chicotește). Ok. Bine. Mulțumesc foarte mult.

MARIA: Cu plăcere.

ADAMUS: Bine, încă unul. Încă unul. Alege bine, Linda.

LINDA: (șoptește) Hai să vedem.

ADAMUS: Alege bine. Care-i povestea ta pentru ‘23? Ooh! Ea examinează mulțimea aici. Cineva – oh, cineva tocmai a fost ales – Vince.

VINCE: Salut.

ADAMUS: Ce mai faci, domnule? Povestea pentru ‘23.

VINCE: Să fac.

ADAMUS: Să faci?

VINCE: Nimic.

ADAMUS: Să faci nimic (râsete).

VINCE: Cât de puțin posibil.

ADAMUS: Da.

VINCE: Doar să fiu.

ADAMUS: Doar să fii, în regulă. Ai muncit din greu toată viața ta.

VINCE: Depinde ce numești tu din greu.

ADAMUS: Adică, te trezești dimineața, mergi la muncă. Muncești toată ziua, vii acasă.

VINCE: Da, dar mi-a plăcut.

ADAMUS: Ți-a plăcut?

VINCE: Mi-a plăcut.

ADAMUS: N-aud asta de la mulți oameni. Ce tip de muncă ai făcut?

VINCE: (către soția lui) Mi-a plăcut?

CAROLYN: Da.

ADAMUS: Da, bine.

VINCE: Computere.

ADAMUS: Oh, computere.

VINCE: Programare pentru computere.

ADAMUS: Oh. Așadar, ai fost fascinat de toată această inteligență artificială, care a apărut?

VINCE: Nu. I-am dat drumul.

ADAMUS: Oh. Oh.

VINCE: Știi, cumva m-am uitat la ea și a fost ceva de genul: “Hm, asta-i pentru altcineva.”

ADAMUS: Da.

VINCE: Am fost mulțumit cu ce făceam. Asta e peste, și…

ADAMUS: Dificil de ținut pasul cu toată chestia asta.

VINCE: Este dificil, și nu vreau să investesc timpul și energia.

ADAMUS: Te doare capul doar să te gândești la asta. Da. 

VINCE: Păi, da. Sunt mereu curios.

ADAMUS: Așadar, tu pur și simplu nu vei face nimic anul ăsta.

VINCE: Ei bine, pe cât de puțin posibil. 

ADAMUS: Pe cât de puțin posibil (Adamus chicotește). Ok.

VINCE: Încă va trebui să scriu cecurile sau să pregătesc transferurile bancare, orice ar fi.

ADAMUS: Cum te simți fizic?

VINCE: Eh, e în regulă.

ADAMUS: Asta n-a sunat…

VINCE: Mă descurc.

ADAMUS: Da, te descurci. Doar te descurci. Vreun gând să schimbi povestea asta?

VINCE: Păi, desigur.

ADAMUS: Și?

VINCE: Permit.

ADAMUS: Ok. Dar acum poate chiar să schimbi în mod activ acea poveste.  

VINCE: Deci… (face o pauză) bănuiesc că nu înțeleg tocmai bine cum o schimb.

ADAMUS: Voi vorbi despre asta în doar o clipă.

VINCE: Ok!

ADAMUS: Ce tranziție frumoasă către următorul meu subiect.

VINCE: Mă bucur să fiu de folos.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc (râsete). Ține asta în minte, în timp ce mergem mai departe.

Să respirăm profund.

Mă bucur să aud diferite idei de povești pentru 2023. Chiar nu contează într-un fel sau altul, însă amintiți-vă doar, în ultimă instanță, totul se reduce la perspectiva voastră. Exact asta veți sfârși experimentând. Ați putea spune: “2023 va fi un an absolut genial. Voi fi fericit. Voi călători. Voi avea o grămadă de bani.” Dar dacă nu credeți asta cu adevărat, dacă doar încercați cumva să spuneți cuvintele și să gândiți gândurile, voi n-o credeți, nu e perspectiva voastră. Dacă gândiți: “Oh, rahat! Încă un an. Doar trebuie să văd dacă ne putem descurca și, să sperăm, se va întâmpla ceva care pur și simplu mă va scoate din condiția asta mizerabilă în care mă aflu”, exact asta veți primi. 

S-o schimbați e puțin dificil deoarece vă luptați acum cu mintea voastră și încercați să spuneți: “Oh, va fi un an pozitiv. Voi fi atât de fericit.” Însă, mai apoi lucruri de rahat se întâmplă. Lucrurile de rahat se întâmplă nu pentru că sunteți niște idioți, nu pentru că ați făcut-o greșit; e pur și simplu perspectiva voastră, povestea voastră. Puteți schimba povestea în orice moment vreți. Nu prin gânduri pozitive sau afirmații. E ceva de genul: “Ajunge cu vechea poveste. Voi schimba povestea acum.” Asta schimbă perspectiva voastră. Nu trebuie să vă îngrijorați în privința detaliilor sau a datelor sau ce anume se întâmplă în acest moment, dar e aproape ca titlurile de capitole, ca titlul unui de capitol care spune, Capitolul Unu: “Debarasarea de rahat”. Capitolul Doi: “Acum las energia să mă servească.” Capitolul Trei: “A trăi ca un Maestru Întrupat.” Nu trebuie să intrați în multe detalii; voi pur și simplu schimbați dintr-odată dinamica sau perspectiva întregii povești.

Poveștile sunt un lucru interesant. Cei mai mulți oameni, mulți dintre voi, cred că există doar o poveste – povestea voastră – chiar acum. Istoria voastră. Îi faceți o schiță. E foarte liniară. O singură poveste, o persoană. Nu-i deloc așa. Există atât de multe povești care se petrec simultan. Voi sunteți conștienți de asta, de cea pe care o experimentați. Și trebuie să spun că este cea mai importantă poveste a sufletului vostru. Dar astea fiind spuse, există multe alte povești care au loc și de aceea e haotic, uneori.

Aveți poveștile vieților voastre trecute. Nu vi le amintiți, și ăsta-i un lucru bun. Nu, dacă vă aminteați acele povești ale vieților trecute, ar fi cu adevărat derutant. V-ați face viața un iad, pentru că acele povești ale vieților trecute nu sunt moarte, n-au ajuns niciodată la “Final”. Acele povești sunt vii chiar acum și trec prin îndoială de sine, și trec prin agonie și suferință. Sau poate printr-o viață cu adevărat bună, ori poate doar printr-o pură plictiseală. Ele trăiesc chiar acum în poveștile lor. Voi simțiți asta. Chiar e o binecuvântare – cel puțin deocamdată – că nu vă amintiți toate acele povești. Ar fi copleșitor. Și apoi, cunoscându-vă, așa cum sunteți, ați intra acolo să încercați să reparați și să vindecați acele povești. Și apoi v-ați prinde în plasa lor și n-ați mai ieși niciodată din acele vechi povești. Ar fi o harababură.

Vă aflați aici pentru un motiv, în viața asta, și există un motiv pentru care nu vă amintiți toate acele povești. Și unele dintre ele, da, există niște vieți trecute influente. Cele mai multe nu prea contează în momentul ăsta. Ele sunt doar povești, dar sunt povești vii. Nu se află în trecut. Ele sunt chiar aici.

Aveți povești de la aspectele voastre. Vom face cursul de Aspectologie mai târziu, luna asta. Acestea sunt, într-un fel, povești. Nu toate aspectele, dar multe dintre aspecte trăiesc povești. A existat o traumă care s-a întâmplat cu ceva vreme în urmă. Asta a creat un aspect. Aspectul a devenit ce numim noi aspect gri sau chiar întunecat, disociat de voi, și care nu vă agreează, din multe motive. Acel aspect trăiește o poveste chiar acum. Mulți dintre voi ați integrat acele aspecte. Dar dacă n-ați făcut-o, dacă încă există unele neintegrate, ele nu sunt doar aspecte. Ele își trăiesc în continuare poveștile. Ele merg în exterior și explorează profunzimile durerii lor, și e un lucru bun că nu sunteți conștienți de asta. Unele dintre acele povești explorează cât de întunecat e întunericul. Altele explorează scenarii alternative: “Dacă aș fi făcut-o în acest mod, cum ar fi schimbat asta lucrurile? Dacă aș fi încercat această abordare, dacă n-aș fi fost atât e prost, atât de rău, așa o persoană mizerabilă, atât de ignorant, ce s-ar fi întâmplat?” Puteți lua orice aspect, și ele ar putea trăi acum o sută sau o mie de variațiuni ale poveștilor lor. Sunteți atât de norocoși că nu sunteți conștienți la acest nivel uman de toate aceste povești. Ar fi copleșitor.

Aveți povești care continuă, de dinainte ca voi să veniți vreodată pe Pământ, pe când erați în formă angelică. Tobias a vorbit despre asta în Călătoria Îngerilor, toate lucrurile care s-au întâmplat acolo. Acele povești continuă, și nu există doar un singur scenariu. Ați putea lua oricare perioadă angelică specifică sau identitate pe care ați avut-o, și – e ca un fel de viață trecută, într-un fel – își trăiește poveștile, una după alta. Ce-ar fi fost dacă. Trăiește potențialul poveștii venirii voastre pe planetă. Trăiește potențialul poveștii: “Cum ar fi dacă pur și simplu ar ieși în afara existenței?” Toate astea au loc chiar acum.