MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria ALT

SHOUD 3 – Prezentat de ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat la Crimson Circle
17 decembrie 2022
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ah! Ce bine e să fiu din nou cu oameni adevărați (râsete), cu...

LINDA: Pardon?

ADAMUS: … cu un public în direct (mai multe chicoteli). Dragă Linda, dragă Linda, te iubesc, dar tu duci greul. Ești un fel de figură emblematică pentru toți Shaumbra și, știu că trebuie să fie obositor în timpul unora din Shoud-urile noastre în care trebuie să mă iau pur și simplu de tine.

LINDA: Să te iei de mine. Da. Da.

ADAMUS: Pur și simplu să mă iau de tine. Așa că astăzi, poți sta liniștită. Poți să te relaxezi (Linda scoate un oftat de ușurare). Poți să le dai microfonul celorlalți care stau aici. Dar înainte de a intra în Shoud-ul de azi, există un lucru foarte important de care trebuie să ne ocupăm imediat. Cafea, Kerri. Cafea, te roooog! (publicul strigă “Ooo!” și câteva aplauze când Kerri îi aduce cafeaua) Cafea, Kerri. Oh, și o delicatesă. Mulțumesc. Mulțumesc.

KERRI: Este o prăjitură cu cremă de brânză și ciocolată.

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Nu vin prin preajmă atât de des și…

LINDA: Auuu!

ADAMUS: … unul din lucrurile rafinate este o ceașcă bună de cafea și o prăjitură cu cremă de brânză și ciocolată.

KERRI: Cafelei ăleia i-a trebuit mult ca să se facă acum, deoarece cineva a stricat toate circuitele!

ADAMUS: Cine a făcut asta, Kerri?

KERRI: Nu știu! Am avut nevoie de un prelungitor. Nu e fierbinte.

ADAMUS: Oh, nu!

KERRI: Ei bine, sunt agitată!

ADAMUS: Oh, deci a trebuit să pui un prelungitor. Oh, vreau să spun, și dacă crezi că e greu...

KERRI: A scos atâtea din mine! (râsete)
 
ADAMUS: Dacă crezi…

KERRI: Cina s-ar putea să întârzie! (Adamus chicotește)

ADAMUS: Dacă crezi că e greu, așteaptă până la Crucea Cerului (mai multe râsete). Da. Muah!

KERRI: Crăciun Fericit, prietene.

ADAMUS: Mmm. Obrazul tău e rece.

KERRI: Sunt fierbinte și rece!

ADAMUS: Nu, nu ăsta, celălalt.

KERRI: Oh!

LINDA: La ce te referi? (mai multe râsete)

ADAMUS: Iar eu – Henrietta, vrei să verifici, ca să vadă toată lumea, că aici este într-adevăr cafea? Vrei s-o miroși? (Cineva spune “E vodcă” și Adamus chicotește) Cineva a spus vodcă.

HENRIETTA: Voi verifica pentru vodcă (ia o gură).

LINDA: Ohh, te rog!

HENRIETTA: Dezamăgită.

ADAMUS: Dezamăgită?

HENRIETTA: Nu e vodcă…

ADAMUS: Nu, e delicioasă!

HENRIETTA: … dar e o cafea excelentă.

ADAMUS: Nu!

HENRIETTA: O cafea excelentă!

ADAMUS: Am vrut să confirm.

KERRI: Lasă-mă să mai fac una.

ADAMUS: Nu, nu, nu. Am vrut să confirm, pentru că, vedeți voi, există o teorie a conspirației acolo, afară (râsete). Poveste adevărată.

KERRI: Pot să refac asta?

ADAMUS: Nu, nu, nu.

LINDA: Știu că e vorba de Adamus și nu de Geoff, pentru că Geoff nu împarte un pahar cu ceva cu nimeni, nici măcar o singură înghițitură.

KERRI: Corect!

ADAMUS: Teoria conspiratiei.

KERRI: Mă pui într-o lumină proastă.

ADAMUS: Și știți cine sunteți voi de acolo (se uită în cameră). Știți cine sunteți (mai multe chicoteli). Teoria spune că nu există nimic în ceașcă. Că e goală, și că eu pur și simplu – că e vorba de o recuzită pentru scenă. Asta deoarece Cauldre ia înghițituri atât de fine și delicate, ei nu cred că el într-adevăr bea cafea. V-am prins, nu-i așa? Ha! Da. Așa e. Linda, verifică, te rog (ea se duce s-o miroasă, și Adamus trage ceașca deoparte). Nu-ți băga... (Adamus chicotește) Uită-te doar! Să arunci o privire e foarte bine.

LINDA: Aș putea să văd... care e problema ta?! (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Există cafea acolo (Adamus chicotește). Nu mă face să încep. Da. Așa că, vedeți, îmi place cafeaua. De fapt, Cauldre e cel care o bea cu adevărat, dar el ia acele înghițituri fine și delicate... (Adamus demonstrează)... ca să nu-și împrăștie spuma pe mustață (câteva chicoteli). Deci, da, el bea cafea.

Așadar, ciudată teorie a conspirației, nu-i așa? Vreau să spun, foarte ciudată. O adevărată Shaumbra – Bonnie știe totul despre asta – un Shaumbra care scrie și se întreabă ce comploturi sinistre avem noi aici cu ceștile noastre de cafea (câteva chicoteli). Glumesc.

Așadar, dragi Shaumbra, haideți să respirăm foarte profund.

 
Calitate Meticuloasă

Voi folosi cuvântul “meticulos” – meticulos – pentru a descrie așteptările pe care le am de la voi. Calitate înaltă în toate privințele, în tot ceea ce faceți acum. Nu încerc să vorbesc despre a fi omul perfect, dar vorbesc despre faptul că, în demersurile voastre, în ceea ce faceți în viața voastră acum, faceți cu calitate și clasă. Cer asta de la Crimson Circle. Cer ca, după cum puteți vedea, tot ceea ce fac ei, trebuie să fie armonizat din punct de vedere energetic. Trebuie să fie meticulos. Ei trebuie să aibă grijă de compoziția energetică. Micile detalii se rezolvă de la sine, dar ei trebuie să aibă mare grijă.

De ce? De ce cu Crimson Circle? De ce acum trei ani am spus: “Luați măsuri. Puneți-vă lucrurile în ordine”, și au făcut-o. A fost șocant, surprinzător, minunat (Adamus chicotește). Totul, de sus până jos. Au trecut prin organizație și s-au uitat la ea, fie că era vorba de tehnologie, fie că era vorba de creativitate, orice ar fi fost. Și au făcut o treabă exemplară în acest sens, pentru că, vedeți voi, asta transmite un mesaj. Comunică.

Dacă ești meticulos, dacă faci o treabă de calitate, tot restul va fi de calitate în viața ta. Și este important pentru fiecare dintre voi chiar acum. Asta este – vom vorbi despre asta astăzi și până pe 22 martie – nu este o chestiune de glumă. Aceasta nu este o chestiune ușoară, plină de umor. Adică, poate fi, dar ceea ce faceți voi acum, motivul pentru care sunteți pe planetă, se referă în întregime la Crucea Cerului. Și ne-a surprins până și pe noi, în celelalte tărâmuri. Nu am anticipat că va sosi atât de repede. Ceea ce faceți în viața voastră acum, faceți cu calitate. Nu fiți neglijenți. Nu o faceți doar pe ici pe colo. Faceți-o cu calitate. Fiți meticuloși în tot ceea ce faceți. Aștept asta de la voi.

Noi nu ne adunăm astfel și nu facem multă procesare. Nu facem prea multe răsfățuri. Atât de des sunt foarte dur cu mulți dintre voi, deoarece știu ce urmează. Nu e doar un basm. Nu e doar ceea ce unii dintre voi numesc un morcov, o chestie să vă simțiți bine. Asta se întâmplă chiar acum. Veți vedea cum se va dezvălui în propria voastră viață și în lume.

Știu că uneori ați fost dezamăgiți. Ați fost puși la pământ de lucruri, de diferite organizații în care ați fost în trecut, în viețile trecute și în această viață, de către propriile așteptări și speranțe. Asta este, dragi prieteni. Pentru asta sunteți aici. Aceste câteva luni următoare vor fi cele mai interesante, și apoi, ce se va întâmpla după aceea, va fi pur și simplu dincolo de atât de multe, atât de multe niveluri.

Totul se va transforma și schimba, iar unii dintre voi se vor descurca foarte bine, pentru că sunteți pregătiți. O faceți într-un mod calitativ. Cei care vor avea o perioadă dificilă – încă blocați în cap, încă fiind letargici în ceea ce faceți, mișcați-vă fundul acum, dacă sunteți așa. Cauldre îmi spune să tac din gură (Adamus chicotește). Nu, vorbesc serios. Știți, asta este. Asta înseamnă “merge/nu merge” chiar acum. Știu că voi, cei care sunteți aici, care ascultați online, ați urmat într-adevăr acea cunoaștere interioară în ciuda tuturor lucrurilor care vă stau în cale, în ciuda a ceea ce nu este cu adevărat al vostru. Este conștiința de masă, dar voi o preluați ca fiind a voastră.

Asta este. Pentru asta am venit. La asta a lucrat Tobias cu voi în toți acești ani, pentru asta am venit eu apoi și am lucrat cu voi. Asta înseamnă Consiliul Crimson. Asta este tot, și asta este vestea bună. Asta este, iar voi veți fi aici, sperăm să rămâneți pe planetă pentru a experimenta exact ceea ce se întâmplă.

Este apocalipsa, și voi vorbi mai pe larg despre ea într-un minut. Aceasta este apocalipsa, dar nu scenariul întunecat și înfricoșător care a fost băgat cu forța în conștiința și credințele oamenilor. Aceasta este acum.


Oaspeții de Astăzi

Astăzi îl avem ca invitat pe dragul de Tobias. El vine la multe din întâlniri și pur și simplu – într-un fel stă pe locurile ieftine (Adamus chicotește). Știe că nu trebuie să intervină prea des. Din când în când mă dojenește pentru ceva, dar stă prin preajmă destul de mult. Dar el este semi-pensionat și, știți, nu se implică prea mult în munca directă pe care o facem. Dar simțiți puțin în asta. Dragul nostru Tobias este aici.

(pauză)

Și apoi, bineînțeles, Sam. Bună, Sam.

Sam va pleca în câteva zile. Cred că a spus 21 decembrie, în timpul vostru. Va pleca și, știu că a stârnit multe controverse și multe întrebări. De ce ar veni un Maestru Ascensionat pe planetă? De ce ar trebui să treacă un Maestru Ascensionat prin unele dureri și tristeți? De ce ar pleca un Maestru Ascensionat acum, atât de brusc? El a fost aici doar o perioadă scurtă de câțiva ani. Asta ridică o mulțime de întrebări, și e bine, pentru că vă face să contemplați: “De ce încă mai sunt eu aici?” și “Pot să fac ca Sam?” Știți voi, “Pot să mă plimb pur și simplu prin livada de meri într-o seară devreme și doar să pășesc afară [din corp]?" și știu că unii dintre voi v-ați gândit la asta. Dacă nu într-o livadă de meri, atunci în propria curte.

Dar ridică o mulțime de întrebări, și aduce în discuție provocările de a trăi în această realitate, în această densitate. Dacă până și un Maestru Ascensionat trebuie să treacă prin ceea ce a trecut el, să se îndrăgostească și apoi Kelli să moară de COVID. Ca Maestru Ascensionat, de ce nu a putut s-o salveze? De ce nu și-a putut flutura mâna sa ascensionată peste ea și s-o vindece? Iar răspunsul este compasiunea. Răspunsul este, de asemenea, într-o mare măsură, Crucea Cerului. Vedeți voi, atunci când a venit Sam, întregul concept al Crucii Cerului, în esență fuziunea de acum a diferitelor dimensiuni, capacitatea de a traversa spre celelalte tărâmuri cu ușurință și grație, și capacitatea de a vă avea divinitatea chiar aici cu voi, nu într-un loc îndepărtat; pe atunci, nici măcar nu a fost luată în considerare că se va întâmpla atât de curând. Dar lucrurile s-au schimbat repede, foarte repede pe planetă.

După cum vă amintiți, am prezis că va veni COVID, va mătura lumea și va dispărea rapid (câteva chicoteli). Dar, știți, a fost interesant, deoarece omenirea l-a îmbrățișat. Sună ciudat să spun: “Au îmbrățișat COVID.” Ei bine, într-adevăr, ceea ce au spus ei este: “Aceasta este o oportunitate acum de a face ca schimbările să se întâmple rapid pe planetă.”

În loc să vină doar pentru o singură măturare și să creeze câteva schimbări, a existat suficientă conștiință pe planetă ca omenirea să spună: “Hai să-l mai ținem prin preajmă o vreme.” Asta m-a surprins. I-a surprins pe atât de mulți din celelalte tărâmuri că a existat acest grad de abilitate de a schimba, de a face schimbări pe planetă, iar asta a creat așa o schimbare în conștiință, pe atât de multe niveluri. Știu că unii dintre voi ați pierdut persoane dragi din cauza COVID. Unii dintre voi l-ați luat voi înșivă, și nu a fost prea interesant, Jean? Nu a fost prea interesant? O săptămână în iad, dar a fost și o curățare extraordinară. Asta a creat oportunitatea ca ceea ce cunoaștem noi acum ca fiind Crucea Cerului să se petreacă cu mult, mult mai devreme. Au existat întrebări: “Oare se va întâmpla – această Cruce a Cerului chiar se va întâmpla – în următoarele două decenii?” A existat o schimbare atât de rapidă la toate nivelurile, încât se va întâmpla foarte curând.

Deci, parte din motivul plecării lui Sam nu e datorită faptului că este trist sau deprimat din cauza vieții sale. Este pentru a fi pe partea cealaltă. Va fi nevoie ca voi să fiți aici și va fi nevoie de alte ființe angelice – FM, Sart, Sam și mulți, mulți alții pe care i-ați cunoscut sau poate de care nu ați știut că au plecat – pentru că trebuie să existe acum o împământare a energiilor pe această planetă, și o împământare pe partea cealaltă. Știu că v-ați gândi poate: “Ei bine, împământare pe partea cealaltă? Este eterică. Este non-fizică." Tot trebuie să existe o împământare, o echilibrare a energiilor pe ambele părți.

Ceea ce se întâmplă aici, în lumea fizică, se desfășoară, se exprimă și se experimentează și în alte tărâmuri non-fizice. Dacă nu este echilibrat acolo, ar fi foarte, foarte dificil să aducem energiile aici. Așadar, există o mulțime de Shaumbra, o mulțime din cei dragi care au plecat în partea cealaltă, inclusiv Sam. El nu se îndepărtează. Ci doar va fi acolo, împreună cu alți Shaumbra care au plecat și cu unii Shaumbra care încă sunt aici, pe planetă, dar care lucrează foarte activ în celelalte tărâmuri, foarte activ, pentru a se asigura că această deschidere se face foarte grațios și foarte personal. Are efecte globale dar, în cele din urmă, este foarte, foarte personală.

Deci, Sam nu pleacă pentru că viața a fost rea. El a trecut prin niște lucruri grele, dar știți ce-a făcut? Le-a adus la înțelepciune. Le-a dus la înțelepciune. A făcut compot de mere (Adamus chicotește). Le-a adus la înțelepciune, și astfel ele nu persistă. Nu există fantome legat de acestea. Nu rămân prin preajmă. Deci, da, într-adevăr, Sam pleacă în câteva zile, dar a vrut să facă aici una din ultimele opriri de pe drum.

Sam e aici. Sam e chiar aici. Voi spuneți: “Dar nu-l văd. Vreau să-i dau un pupic. Vreau să-l ating.”

Acesta este unul din lucrurile legate de Crucea Cerului: lucrurile se deschid în ambele tărâmuri. Nu mai aveți nevoie de acea atingere fizică. Acum, atingerea fizică este minunată, dar dintr-odată începeți să realizați că nu mai trebuie să o aveți. Este la fel de real ca și cum l-ați vedea pe Sam chiar aici. Sam, poziționează-te acolo în spate, în zăpadă, te rog. Nu, nu-i așa de frig. În zăpadă (referindu-se la imaginea de pe peretele din spatele scenei). Și respirați profund.

Respirați profund.

Îl puteți vedea. Dacă mintea voastră spune: “Nu, nu pot! Nu pot!”, opriți-vă pentru o clipă. Asta e toată chestia cu Crucea Cerului, da, puteți. Respirați profund și doar permiteți. Sam este chiar acolo.

(pauză)

Se întâmplă un lucru interesant. Deci, unii dintre voi mergeți de colo-colo: “Dar eu nu văd nimic.” Încercați ALT chiar acum: “Eu văd ceva. Văd ceva, și nu mă voi baza pe creierul meu pentru asta. Mă voi baza pe cunoașterea mea.” Bum! Vi-l prezint pe Sam.

(pauză)

Încercați să mergeți în ALT: “Chiar îl văd. Știu că este acolo.” Eu știu că este acolo. Nu am nicio problemă în a-l vedea. Cum este îmbrăcat? He! Azi s-a îmbrăcat frumos. Are pe el o cămașă de flanelă, curată (Adamus chicotește) și blugi albaștri, relativ curați.

Ba da, o faceți. Deci, țineți minte asta în viitor: “Nu văd nimic. Nu primesc nimic.” Tăceți. Ba da, vedeți. Este chiar acolo. Priviți. Este chiar acolo. Nu vă așteptați să fie complet fizic. Va avea un fel de asemănare fizică. Dar, știți, când vă permiteți să vă deschideți, realizați că a vă limita doar la fizic a fost pur și simplu plictisitor, lipsit de culoare. Vă deschideți și îl vedeți pe Sam în adevărata lui glorie, în energia lui, și nu inventați. Nici vorbă de așa ceva. Deci, da, Sam. Tobias, ei bine, nu trebuie să-l vedeți. Dar, da, categoric e aici.

Și... Tobias intervine. El vrea să vă reamintească, pe măsură ce intrăm efectiv în aceste câteva luni următoare, să vă reamintească și să sublinieze de multe ori, că voi nu sunteți nebuni. Nu sunteți nebuni și nu ați fost nebuni. În niciun caz. Ați permis intuiției voastre, cunoașterii voastre să vă ducă atât de departe și, au fost grele uneori luptele pe care le-ați avut cu îndoielile voastre. Îndoiala, un lucru atât de afurisit. Dar acum, pe măsură ce dați drumul la asta, pe măsură ce ajungeți să înțelegeți, [realizați că] nu ați fost niciodată nebuni. Poate alți oameni au crezut că erați (Adamus chicotește). Poate v-ați judecat pe voi înșivă ca fiind așa, pentru că nu era logic. Dar în Crucea Cerului, realizați că nu trebuie să fie deloc logic.


Dincolo de Logică

Mecanica cuantică nu este logică. Dacă vreunul dintre voi înțelege puțin despre asta, ea sfidează logica. Dar totuși este reală, iar fizicienii știu asta în ziua de azi, având particule care vorbesc între ele la distanțe mari una de alta. Și, totuși, cu aceste distanțe mari, comunicarea dintre particule este instantanee. Nu există timp sau spațiu. Acum, asta nu-i logic, nu-i așa? Dar nici conceptul de Pământ rotund nu era logic. Hm. Așadar, veți descoperi lucruri care nu sunt logice, și asta-i bine.

Logica e bună atunci când încercați să îndepliniți anumite sarcini și să faceți anumite lucruri. Dar în Crucea Cerului veți trece dincolo de asta. Veți realiza că micile lucruri despre care vorbim uneori în Keahak, dar lucruri care – nimic nu există fără observator. Nimic. Nu. Nu există acest perete aici, în spate – voi folosi ceașca de cafea, deoarece unii dintre voi nu par să creadă că beau cafea. Nu există, până când nu este observat. Ce este până la urmă? Ce este? Sunt forme-undă? Forme-undă, iar formele-undă nu sunt altceva decât potențiale, și sunt foarte multe. Există potențialul să fie pisica lui Schrödinger.* Pisica este vie; pisica este moartă. Cum este ea? Depinde de observator. Potențialele acestei cești de cafea sunt în formă de undă acum, dar cu multe alte potențiale. E o ceașcă roșie. E o ceașcă neagră. E aici. Nu e aici.
*n.tr.: În mecanica cuantică, pisica lui Schrödinger este un experiment de gândire care ilustrează un paradox al superpoziției cuantice (pentru detalii consultați Wikipedia).
 
Și niciuna din toate acestea nu este logică, nu-i așa, conform vechilor sisteme de credință. Dar, conform adevăratei metafizici, are un sens perfect. Abia când o observați ea devine o ceașcă de cafea neagră plină cu cafea (Adamus chicotește), plină cu cafea. Și ce se întâmplă este că acea formă de undă se transformă brusc – oricum, în conștiința voastră – se transformă în particule și apoi devine un obiect.

Ceea ce vreau să spun, este că direcția în care vă îndreptați poate să nu pară logică. S-ar putea să aveți o călătorie în fața voastră și vă gândiți: “Nimic din asta nu are sens. De ce fac asta? Unde mă duc cu asta? Trebuie că sunt nebun legat de asta.” Dar ceva din interior arde în interiorul vostru spunând: “Nu, trebuie s-o faci. Trebuie să faci acest lucru.” Și vă luptați cu voi înșivă la nivel de logică, gândindu-vă că trebuie să fiți logici: “Ce se va întâmpla dacă nu-mi aplic logica aici?” Veți descoperi că logica este cu adevărat veche, modul în care a fost practicată logica de mult timp. Și, de fapt, în ceea ce ei numesc știință clasică, nimic din toate acelea nu mai au sens.

Totul se schimbă atât de rapid. Și sunt unii care cred că dacă nu ai logică, dacă nu ai precizia matematicii și a timpului, a spațiului, a gravitației, dacă nu ai aceste elemente, atunci nu este real. Dar asta nu-i deloc adevărat. Asta veți descoperi cu Crucea Cerului. Veți exista în ambele, în ambele lumi sau – voi modifica asta – în toate tărâmurile. Încă veți mai folosi logica uneori, dar va deveni din ce în ce mai puțin importantă. Dintr-odată veți începe să realizați că dincolo de logică nu este haos; dincolo de logică este o frumusețe pe care nu ați privit-o niciodată, fiind în formă umană. Dincolo de logică – heh! - chiar are cu mult mai mult sens decât să fii prins în această realitate.

Tobias spune: “Ține minte, nu ești nebun.” Nu inventați asta. Știu că sunt momente în care vă gândiți: “Probabil că inventez, pentru că pur și simplu încerc să fiu în negare față de viață. Încerc să găsesc ceva distragere” sau “Ăsta e un mic hobby drăguț” sau “Îmi plac morcovii din fața mea. Știi, trebuie să continui să merg după ei. Pare că nu ajung niciodată la ei.” Dar nimic din toate astea nu e adevărat, decât dacă vreți să fie. Și n-ar fi trist? Iar acesta este punctul în care vă aflați acum în viața voastră, pe măsură ce ajungem la această Cruce a Cerului.

“Este real sau nu este? Eu sunt real sau nu? Oare inventez sau sunt eu cu adevărat? Toată chestia asta nu-i decât o grămadă de hocus-pocus, ne întâlnim o dată pe lună și vorbim, și mă simt bine pentru un timp, dar apoi dispare?” Asta va depinde de voi să decideți, și puteți merge în ambele direcții. Dacă mergeți în interior și simțiți cu adevărat în asta, veți realiza, veți simți, veți ști, că acolo unde mergeți, unde mergem noi, ei bine, este apocalipsa. Voi explica mai multe despre asta doar într-un minut. Sau, puteți spune: “Eh, asta nu are sens. Cred că o să înnebunesc dacă continui cu ea, dacă mă scufund în ea”, și vă puteți întoarce la a trăi într-o lume a griului, a limitărilor, a conștiinței de masă, a logicii, a fizicului foarte limitat și a tuturor celorlalte lucruri. Vă întoarceți la asta pentru puțin timp, și apoi veți striga să ieșiți, deoarece știți că există cu mult mai mult.

Shaumbra este un grup foarte mic din întreaga lume, foarte mic, și mai există alte grupuri oarecum similare – nu la fel de bune, dar oarecum similare (câteva chicoteli) – care explorează în profunzime. Este un grup mic, dar voi sunteți cei care ați venit din Atlantida, cei care – am vorbit de multe ori despre asta – ați dezvoltat benzile de cap sau tehnologiile care foloseau infuzii de lumină în cristal, pentru a stimula proprietățile cristaline. Și există o adevărată fizică în asta. Nu erau o grămadă de chestii New Age pe atunci. Era foarte simplu. Infuzia luminii – lumină focalizată de mare intensitate – în cristale, și se puteau face atât de multe lucruri, inclusiv benzile de cap, iar voi ați purtat această greutate cu voi de multă vreme.

Voi, conform celor spuse de Sam în discursul său, voi sunteți cei care acum veți elibera benzile de cap. Ați făcut-o pe voi înșivă; o veți face la scară globală. Asta este Crucea Cerului. Imaginați-vă asta pentru o clipă – eliberarea acelor benzi de cap care au încapsulat omenirea pentru mult timp.

Unii vor alege să le păstreze. Unii vor alege să rămână în limitările conștiinței de masă. Alții vor sărbători libertatea pe care o au acum. Ei nu vor ști de unde a venit, cum a apărut. Dar, dintr-odată, vor simți acea eliberare uriașă care are loc.

Așa că haideți să respirăm profund împreună.

Nu pot să vă spun cât de entuzias... – ei bine, pot să vă spun – cât de încântat sunt că acest lucru este aici, acum. Mă bucur că nu a trebuit să mai așteptăm încă cinci ani, zece ani sau ceva de genul ăsta. Este aici chiar acum. Linda, ești încântată?

LINDA: Oh, sunt atât de entuziasmată (pe un ton oarecum sarcastic).

ADAMUS: (chicotind) Urmează să vorbim... (câteva chicoteli) Se vede asta, știi tu. Pur și simplu țâșnește din ea. Vom vorbi doar într-un minut despre unele din lucrurile prin care veți trece cu asta. Dar, înainte s-o facem, vreau să vorbim despre știri.

Acum, știu că cei mai mulți...

LINDA: Așteaptă, scuză-mă. Sunt entuziasmată, dar sunt multe lucruri care ne fac pe toți să fim neliniștiți.

ADAMUS: Hm?

LINDA: Sunt eu singura care mă agit?

ADAMUS: Hm?

LINDA: Doamne! (Adamus chicotește)


Știri Interesante despre Energie

ADAMUS: Vreau doar să vorbim puțin despre știri. Știu că știrile vă provoacă greață multora dintre voi. Nu le ascultați. Nu le citiți. Stați departe de ele și, uneori, este o idee bună, pentru că sunt hipnotice, repetitive și, în general, sunt axate pe reacții, dramă, pe negativ, cu alte cuvinte. Dar dacă vă păstrați un fel de perspectivă de nivel superior a știrilor de acum, se întâmplă lucruri interesante. De obicei, nu pe prima pagină.

Nu a fost cumva vreun eveniment în ultima săptămână sau cam așa ceva, care a ajuns la știri și care v-a făcut să vă gândiți: "Hmm. Hmm. A fost cam în genul ProGnost sau ce?" Ce-a fost asta? (cineva spune “Fuziune”) Da, fuziunea nucleară. Fuziune.

Ce se spune despre fuziune? Aceasta e în stadiu de teorie de foarte, foarte mult timp. Pur și simplu nu au reușit s-o facă. Dar acum au făcut-o în laborator și au repetat-o de foarte multe ori, iar rezultatul a fost că outputul, energia rezultată, a fost mai mare decât inputul, energia introdusă.

Ar fi trebuit ca toți să fiți în genul “Bum!” arunc microfonul.* Vreau să spun, acest lucru a fost atât de semnificativ deoarece, într-adevăr, întregul scop al planetei a fost înțelegerea conștiinței și a energiei. În toți ultimii 100 de ani a existat o intensă focalizare asupra energiei în sine. Iar în ultimii, ei bine, aș spune 20 sau 30 de ani s-a văzut atâta manipulare a economiilor, atâtea războaie, purtate în esență pentru energie. Știți, energia și puterea sunt verișoare. Sunt foarte bine înrudite. Și acum, această descoperire care s-a demonstrat a fi adevărată. Se spune că va dura, ei bine, un deceniu – eu cred că va fi mai devreme de atât – un deceniu până când va fi pusă în practică, deoarece va dura ceva timp pentru a dezvolta tehnologia și a o putea distribui. Cred că se va întâmpla mai repede, pentru că veți vedea un flux de bani intrând în asta – investitori sau guverne. Veți vedea că se acordă o atenție deosebită. Capacitatea de a crea mai multă energie decât cea care a intrat inițial și, energie curată. Nu ce aveți acum. Nu poluare.
*n.tr.: Adamus folosește expresia ‘mic drop’ care este utilizată pentru a spune că prestația, discursul sau punctul de vedere exprimat într-o discuție este atât de impresionant încât  nimeni nu mai poate răspunde; cu alte cuvinte, toată lumea rămâne cu gura căscată.

Și, știți, nu vă faceți iluzii. Vă rog! Mașini electrice. Vă rog! Nu primiți o medalie specială dacă conduceți o mașină electrică pentru că curățați mediul înconjurător. Ea tot poluează la multe, multe niveluri. În regulă, Cauldre îmi dă iar peste nas (câteva chicoteli), poate nu la fel de rău ca un motor obișnuit pe benzină, dar tot poluează.

Imaginați-vă acum accesul la energie curată și liberă. Și, apropo, nu va fi gratuită. Toată lumea va dori un pic din ea, dar va fi cu mult mai economică decât este acum, și va fi curată.

Imaginați-vă cum schimbă asta lumea, pe cei care se joacă cu puterea în lume. Ultimul lucru pe care voiau să-l audă săptămâna trecută era fuziunea nucleară, iar ei, la propriu – am urmărit asta cu mare interes – își pun în funcțiune mașinăriile pentru a face publicitate negativă în legătură cu acest subiect: “Este periculos”, și “Nu se va întâmpla niciodată” și “Nu vă investiți banii în asta.” Interesele lor sunt în vechea energie, sub pământ, în întreaga lor ierarhie, în întreaga lor distribuție, și devin foarte nervoși chiar acum și, așa ar trebui să fie.

Vă puteți imagina o lume, să zicem, chiar și peste 20 de ani, în care energia e ușor de fabricat și distribuit, este gratuită și curată. Cum schimbă asta lumea? Mediul, economia și libertatea. Și lucrul interesant a fost că atunci când a apărut această știre (Adamus își soarbe cafeaua) despre – a fost o înghițitură mare, nu-i așa? (câteva râsete) Glumim.

Interesant a fost că, m-am cam scărpinat în cap, deoarece nu acesta era candidatul principal. Mai există încă un potențial, chiar mai bun pentru Noua Energie, energia liberă pe planetă, și are legătură cu o combinație a gravitației și magnetismului. Și ei sunt atât de aproape în acest moment. În testele de laborator, sunt atât de aproape. E vorba de înțelegerea relației cu gravitația, în primul rând. Știința nu știe cu adevărat ce este gravitația. Se știe că, dacă scap această ceașcă, ea va cădea, dar asta e tot. Nu se înțelege ce se întâmplă cu gravitația din punct de vedere energetic. Odată ce înțelegi asta, o poți valorifica într-adevăr, pentru uzul tău. Aceasta și magnetismul, combinate. Asta are mai mult potențial, un potențial mai rapid și, voi spune – mă hazardez să spun – că în următoarele 18 luni vor apărea noutăți interesante în acest sens și o alternativă mai bună chiar și la fuziune.

Vedeți asta chiar în fața ochilor voștri pe planetă, și va schimba totul. Va schimba totul. În acest moment, planeta este manipulată de energie, de petrol și, toate astea se vor schimba.

Acum, voi face un mic pas înapoi și voi spune: “Deci, de ce se schimbă totul? De ce a apărut Crucea Cerului mai devreme decât am crezut? De ce se petrec toate aceste schimbări? De ce treceți voi prin intensitatea prin care ați trecut recent?” Și se revine la un lucru foarte simplu, două lucruri simple care sunt legate între ele.

Permiterea. În sfârșit vă obișnuiți să permiteți. Încă nu am de gând să vă dau un “10” pentru asta (câteva chicoteli), dar primiți un “-8”. Dar cel puțin am trecut de un “5-6”. În sfârșit, o pricepeți. Înainte, stăteați și permiteați, și era ca și cum vi se strângea sfincterul (râsete) și, nu puteți permite cu fundul strâns! Și mă refer la acest cuvânt* în ambele lui sensuri – “Dar...!” și fund. Și poate, în sfârșit sunteți epuizați (Adamus chicotește). Poate că sunteți doar în genul: “Nu mai contează!” Poate ar fi trebuit să-i spunem așa, nu? În loc de permitere, “Nu mai contează!” Și voi sunteți în genul: “Pur și simplu las asta să intre. Nu întreaga lume. Mă las pe mine înăuntru. Nu mai contează.”
*n.tr.: Adamus face un joc de cuvinte între: ‘but’ și ‘butt’ din engleză, care înseamnă ‘dar’ și ‘fund’; se referă la dar, ca și cum nu mai e altceva de făcut, iar la fund în sensul că să nu mai fie strâns, deoarece oricum nu mai e altceva de făcut decât să se permită curgerea. 

Așadar, permiterea și, celălalt lucru, atât de important – cred că ați uitat de el, de importanța lui – statul pe bancă. Statul pe bancă. Știți, acum câțiva ani, am început toată această înghiontire cu statul pe bancă, în ultima serie numită “Statul pe Bancă”, iar voi sunteți în genul: “Da, da, da. Stau și stau pe bancă. Nu văd să se întâmple ceva. Știi, Doamne! Lumea e încă așa cum era.” Nuuu! Asta schimbă totul! Să vă așezați fundul (Adamus chicotește), fundul vostru relaxat (Adamus chicotește) – nu sfincterul vostru, fundul vostru relaxat (câteva chicoteli) – și să lăsați acea lumină să strălucească. De aceea lucruri precum fuziunea nucleară și energia gravitațională magnetică vor apărea în curând; de aceea se schimbă atât de multe alte lucruri. V-ați așezat pe bancă și v-ați așteptat, ce, ca toate războaiele de pe planetă să se termine mâine? “Da”, [zise] deșteptul de acolo. Să veniți aici sus și să faceți asta (câteva râsete).

Există un efect de undă care are loc chiar acum și se întâmplă în toată lumea, de la statul pe bancă. Și va continua. Așa că, vă rog, continuați să stați pe bancă, dar nu vă așteptați ca dintr-odată traficul să devină mai ușor pentru că voi stați pe bancă. Trebuie să vă uitați la perspectiva de ansamblu, adică, la perspectiva lărgită a locului spre care se îndreaptă lumina, și ce face ea. Iar această planetă trebuia de mult timp să aibă parte de o schimbare energetică. Și pur și simplu a așteptat.

Știți, teoriile au existat acolo, o mulțime de teorii grozave, care nu vor vedea “lumina zilei” până când conștiința nu va fi acolo. O mulțime de teorii grozave. Și ce s-a întâmplat e că a existat suficientă lumină pentru a fi făcute suficiente schimbări în laboratoarele din California, unde un inginer sau un fizician încearcă să înțeleagă problema: “De ce nu funcționează asta? Cum se face că pur și simplu nu o putem face?” Și apoi, dintr-odată, “Oh! Pricep!”

Și se grăbește să meargă la șef și îi spune: “Uite! Am descoperit această soluție grozavă pentru problemă.” Și, bineînțeles, șeful zice: “Nu cred că va funcționa.” Dar acest inginer sau fizician insistă și spune: “Nu, asta va funcționa.” Ceva îl împinge. Ceva îl motivează să continue, și e vorba de toată acea lumină care intră. Asta faceți voi. Și, știu că atât de des stați pe bancă: “Err, nu se întâmplă nimic.” (difuzorul face un sunet de ‘bufnitură’; câteva chicoteli) Tobias? (mai multe râsete) Asta a fost ceea ce voi numiți un pârț de Maestru Ascensionat (râsete).

LINDA: A aruncat televizorul în aer! A aruncat monitorul în aer!

ADAMUS: Chiar aici! Doamne! Oricum, asta a fost marea veste și ne așteptăm la multe alte vești importante. Asta nu înseamnă că trebuie să citiți ziarul în fiecare zi, ci doar să fiți ochi și urechi pentru ce apare. Poate alți Shaumbra ar putea ajuta la împărtășirea unora dintre aceste știri, pentru aceia dintre voi care sunteți reticenți la ele, dar ăsta e doar începutul și, ăsta-i lucrul entuziasmant. Această planetă se va schimba atât de mult în acești ani și aceste decenii care vor veni – atât de mult – iar voi puteți sta așezați cu un zâmbet larg pe față... (Adamus suflă în pumn și apoi își freacă pieptul) Cam așa. Nimeni nu vă va da un premiu. Poate eu, dar ei nu vor ști că voi o faceți. Ei vor crede că sunteți tot niște țicniți de serviciu (râsete). Dar dacă vă uitați în urmă la ce am vorbit noi de-a lungul anilor, totul începe să se așeze la locul său.

Așadar, haideți să respirăm foarte profund cu asta.


O Privire asupra Anului 2022

Suntem pe cale să intrăm într-un nou an. 2022. 2022, cum a fost el pentru voi? Linda, microfonul, te rog. Și o fac pentru ca toți cei care urmăresc online să poată simți în asta. De multe ori cred că vă simțiți singuri în gândurile sau sentimentele voastre. Dar priviți cum, pe măsură ce ne plimbăm cu microfonul, puteți relaționa cu asta, și spuneți: “Și mie mi s-a întâmplat asta. Nu am fost singurul.”

2022, cum a fost anul acesta? A fost cel mai bun an dintre toți sau ce? Linda, te rog, găsește un voluntar.

Da. Da, dragă?

PAULA: Am intrat în suveranitatea mea.

ADAMUS: Da.

PAULA: M-am separat de alte lucruri care nu funcționau.

ADAMUS: Corect. Corect.

PAULA: Am fost singură.

ADAMUS: Ai fost singură. A fost un an greu?

PAULA: Da.

ADAMUS: Cât de greu? Pe o scară de la unu la zece.

PAULA: Am avut ani mai grei (ei chicotesc).

ADAMUS: Da. E un bun premiu de consolare.

PAULA: Da, a fost probabil un șapte, opt.

ADAMUS: Șapte, asta e destul de greu. Bine.

PAULA: Da.

ADAMUS: De ce?

PAULA: Rezistență din partea mea.

ADAMUS: Da. Sau?

PAULA: Schimbare.

ADAMUS: Sau?

PAULA: Sau permitere.

ADAMUS: Da.

PAULA: Da.

ADAMUS: În regulă. Încă nu vreau să dau răspunsul meu. Vom continua și vom juca asta.

PAULA: Vrei să mai spun ceva?

ADAMUS: Nu, nu. Spune ce vrei tu. Un an greu. Bine.

PAULA: Da.

ADAMUS: E greu. Linda? 2022. Ai vrea să o iei de la capăt? Bună, Annette.

ANNETTE: Bună.

ADAMUS: Cum ești?

ANNETTE: Sunt bine. Mai bine.

ADAMUS: Ai făcut un drum lung ca să-i vezi pe Shaumbra.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Dar mai ales pe mine?

ANNETTE: Da (câteva râsete). Nu. Pe voi toți, prieteni. Da.

ADAMUS: Așadar, noi am avut o discuție acum câțiva ani. Tu stăteai chiar acolo.

ANNETTE: Da, așa e.

ADAMUS: Și, oh, energiile care au curs prin acea discuție au influențat Shaumbra din întreaga lume. Tristețea, aproape o disperare. Cum stau lucrurile acum?

ANNETTE: Mult mai bine.

ADAMUS: Bun. Mă bucur că ai spus asta (Adamus chicotește).

ANNETTE: Da, da, desigur.

ADAMUS: Aș fi arătat ca un prost!

ANNETTE: Nu cred că aș fi aici dacă n-ar fi fost așa.

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Deoarece simt că am reușit să împământez multe din energiile care opuneau rezistență.

ADAMUS: Corect. Corect.

ANNETTE: Așa că, de fapt, cred că anul acesta a fost un an mai bun pentru mine, ca un an bun.

ADAMUS: Încă există ceva care te ține, care te cam apasă pe umeri. Ce anume?

ANNETTE: Ehh... heh! Atunci trebuie să te întreb eu pe tine, cred. Tu poți să-mi spui ce este.

ADAMUS: Sigur, și apoi te voi întreba din nou, și vom juca acest joc înainte și înapoi (râsete).

ANNETTE: Da, da, da!

ADAMUS: Și, are cineva o minge de tenis aici?
 
ANNETTE: Nu. Bineînțeles, asta e ca să nu cred că sunt nebună, să am încredere în mine.

ADAMUS: Corect.

ANNETTE: Cred…

ADAMUS: Am putea schimba asta chiar acum.

ANNETTE: Da, bineînțeles.

ADAMUS: Deci, ridicați mâinile. Câte persoane cred că Annette e nebună? Vă rog să ridicați mâna (mai multe chicoteli, nimeni nu ridică mâna).

ANNETTE: Nu, eu…

ADAMUS: Câți dintre voi pot simți prin ce trece ea? Și, știți, într-un fel trecând prin aceste momente dificile crezând că sunt ale voastre, dar în realitate nu sunt. Câți simțiți așa? (o mare parte din public ridică mâna) Vezi! Nu ești nebună.

ANNETTE: Da, da.

ADAMUS: Tocmai am dovedit asta.

ANNETTE: Da, da.

ADAMUS: Da. Asta a fost o abordare științifică (mai multe chicoteli). Dacă cineva ar fi ridicat mâna la prima – bum! – ar fi terminat cu Tobias și Sam.

ANNETTE: Mă simt destul de în siguranță, dar a mai rămas un pic.

ADAMUS: Sigur. Trăiești într-o lume dură. Vreau să spun, și încă mai ai probleme de familie cu fiul tău?

ANNETTE: Nu chiar atât de mult.

ADAMUS: Nu chiar atât de mult.

ANNETTE: Cred și simt eu însămi că am reușit să mă desprind de asta, și într-un mod foarte diferit, care îi surprinde pe ceilalți. Cum ar fi, știți, sistemele de sănătate, sunt în genul, se uită la mine: “Ce spui? Spui ‘nu’ la a avea grijă de fiul tău?!”

ADAMUS: Da. Da.

ANNETTE: Ca și cum, da, sunt în genul: “Cine ești tu? De ce ești…” Da.

ADAMUS: Tu spui, desigur: “Eu sunt un Maestru. Așa că fă ce-ți spun eu.”

ANNETTE: Nu. Nu.

ADAMUS: Nu?!

ANNETTE: Nu, nu pot.

ADAMUS: Încearcă!

ANNETTE: Nu pot.

ADAMUS: Nu, încearcă. E grozav. “Sunt un Maestru” și urmărește-le expresia (Adamus chicotește). Dar trebuie s-o spui...

ANNETTE: Atunci nu-l voi mai putea vedea deloc.

ADAMUS: Trebuie s-o spui cu încredere: “Bună ziua. Sunt un Maestru”, mai degrabă decât “Sunt un m-m-maestru?”

ANNETTE: Da.
 
ADAMUS: Nu, e ca și cum i-ai privi în ochi: “Eu sunt un Maestru. Rezolvă-mi problema.”

ANNETTE: Da, serios?

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Serios?

ADAMUS: Mm hmm.

ANNETTE: Pot spune că…

ADAMUS: Sigur.

ANNETTE: … lor?

ADAMUS: Da, da.

ANNETTE: Ce se va întâmpla…

ADAMUS: Vreau să spun, de ce n-ai face-o?

ANNETTE: Da, dar ce se va întâmpla apoi?

ADAMUS: “Oh, sunt doar o persoană mică și nu am control asupra a nimic, și sunt doar o…” Nu! “Bună. Sunt un Maestru.”

ANNETTE: M-ar interna în spital, dacă aș...

ADAMUS: Nu. Nu. Acum, aici vreau să te provoc.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Se poate întâmpla unul din mai multe lucruri. Ei nu aud asta.

ANNETTE: Ah!

ADAMUS: Pur și simplu nu o aud la nivel uman.

ANNETTE: Ca cel dezbrăcat din tabloul de acolo?

ADAMUS: Din tabloul în care sunt dezbrăcat. Da, da. Papa nu m-a văzut.

ANNETTE: Nu. Deci, de fapt, ei vor – bine.

ADAMUS: Ori nu te aud, ori sunt foarte surprinși, pentru că sunt obișnuiți să aibă de-a face, știi tu, cu oameni ca tine și ca alții, toată ziua. Și tot ce vor să facă este să ajungă la ora patru pe ceas și să plece naibii de acolo și să înceteze – vor doar să scape de tine. Dar, dintr-odată, tu ești în genul: “Hm! Bună ziua, sunt un Maestru și această problemă se va rezolva, nu-i așa?”

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Și ei sunt șocați! Și s-ar putea să arunce energia înapoi imediat, dar tu doar spui: “Sunt un Maestru.” Nu, încearcă. Care este cel mai rău lucru care se va întâmpla?

ANNETTE: Că nu voi mai putea să-mi vizitez fiul.

ADAMUS: Nu. Asta nu se va întâmpla niciodată (ea chicotește).

ANNETTE: Nu.

ADAMUS: Nu se va întâmpla niciodată.

ANNETTE: Nu, e doar frica mea de ei.

ADAMUS: Vezi, ai toate aceste îngrijorări și temeri și “nu pot face asta” și “nu pot face aia”. Și e – unul din lucrurile care se întâmplă acum, cu Crucea Cerului, este că, dintr-odată, ai acces la toate tărâmurile Sinelui. Și, deși sună foarte bine, asta va fi o provocare. Fiecare dintre voi va fi provocat: “Poate că ar trebui să mă retrag timid.”

ANNETTE: Da. Pot fi într-adevăr în afară, în lumea aceea, ceea ce sunt acasă, înăuntru cu mine însămi?

ADAMUS: Ești în ALT. Ești în ambele.

ANNETTE: Ne spui că într-adevăr putem face asta?

ADAMUS: Nu, nu poți. M-am prostit tot timpul! (Adamus chicotește) Nuu! Nu poți! Brrrr!

Da, dragă. Da! Dar tocmai asta e chestia, pentru că te vei întreba, toți vă veți întreba: “Chiar pot să fac asta? Ar trebui s-o fac? Poate ar trebui să-i las pe alții s-o facă mai întâi. Poate că mă voi abține. Poate ar trebui s-o fac pe jumătate. Poate n-o voi face deloc. Poate totul e un vis. Poate că, pur și simplu ar trebui să mă conformez și să trec înapoi în rând cu toată lumea- …” Nu! Asta e. Tu o faci. Tu o faci, tu răzbești, și e înfricoșător ca naiba la început, deoarece ești în genul: “Oh, Doamne! Asta înseamnă a o face sau a muri. Ăsta e pasul cel mare. Ăsta e pasul cuantic în lucruri.” Și o faci și îți spui: “De ce nu mi-a spus Adamus s-o fac mai devreme? Pentru că e atât de eliberator și e atât de ușor, și nu trebuie să manipulez energiile. Nu trebuie să mă joc în mintea mea. Trebuie doar să fiu cine sunt și să permit să intre în acest tărâm Tot ceea ce Sunt. Eu pășesc în toate lumile și pot fi în toate lumile. Pot fi doar în unele lumi atunci când aleg să fiu. Pot fi în toate tărâmurile. Pot fi doar într-un singur tărâm.”

ANNETTE: În regulă.

ADAMUS: Și este atât de eliberator. Dar trebuie să învingeți, cu toții trebuie să învingeți chestia aia cu: “Oare sunt nebun? Ar trebui să fac asta?” Voi merge atât de departe încât să spun că nu mai aveți de ales acum.

ANNETTE: Nu că m-aș mai simți eu însămi atât de nebună, dar mi-e teamă de reacția lor.

ADAMUS: De ce? De ce crezi că reacția lor va fi una de genul “e nebună”?

ANNETTE: Pentru că ei nu înțeleg.

ADAMUS: De ce nu aduci asta în ALT, iar reacția lor va fi de respect.

ANNETTE: În regulă. Da.

ADAMUS: Reacția lor va fi de șoc la început, pentru că nu sunt obișnuiți să aibă de-a face cu cei ca tine. S-ar putea chiar să apară unele reacții de respingere la asta, dar respingerea nu face decât să te testeze.

ANNETTE: Mm hmm.

ADAMUS: Asta e tot ce este. Fiecare dintre voi veți fi provocați în următoarele câteva luni, în special, să vă trăiți visele, nu doar să le visați. V-ați visat visele destul, destul, destul de mult, iar acum e timpul să le trăiți, să le aduceți aici, să fiți ele. Toată această întreagă discuție filozofică despre divinitate și suflet și tot restul, face din ea o chestie de basm foarte frumoasă – sau foarte reală. Și veți fi provocați. Sunteți pregătiți pentru asta? O puteți face? Puteți face pașii despre care vorbiți? Știi, poți să intri în această instituție și să ai acea înfățișare de maestru și, dacă e nevoie, să spui cuvintele: “Bună ziua, sunt un Maestru și ne vom ocupa de această situație.” Dar tu intri acolo spunând: “Doamne, sunt o mamă groaznică!”, știi tu, și “Ce fac? Ce-o să creadă ei?”

ANNETTE: Da.

ADAMUS: La naiba cu ei! (unele chicoteli) Sam, nu mă mai face să înjur! (mai multe chicoteli)

ANNETTE: Așa că ar fi potrivit să...

ADAMUS: Frate! Îți vine să crezi ce limbaj are pentru un Maestru Ascensionat?!

ANNETTE: Da, bineînțeles!

ADAMUS: Nu. Nu contează deloc ce cred ei. Lumea de acum – nu pot să spun asta îndeajuns – lumea de acum vrea ca fiecare dintre voi să-și îmbrace pantalonii de băiat mare, să fiți cine sunteți. Sunt disperați după un gen de Standard adevărat, disperați. La cine trebuie să se uite lumea acum? Adică, gândiți-vă la câteva nume, știți voi, cei care sunt...

TAD: Donald Trump.

ADAMUS: Cine?

TAD: Donald Trump!

ADAMUS: Donald Trump, Putin, Biden, numiți-i pe toți. Serios?! Știți voi, liderii religioși, Papa – Dumnezeu să-i binecuvânteze sufletul – și tot restul acestora. Ei vor pe cineva care să meargă și să vorbească ca un Maestru, și asta vei începe să faci tu. Nu, vei începe să faci asta.

ANNETTE: Da. Da, o fac.

ADAMUS: Da, da. Da. În regulă.

ANNETTE: Da, fac asta.

ADAMUS: Și o vei face cu grație, demnitate și claritate.

ANNETTE: Da. Da o voi face.

ADAMUS: Și, într-adevăr, vă poate speria prima dată. Și fiecare din voi se confruntă cu vreo problemă în viața sa: “Ohhhh! Cum să mă descurc cu asta?” Și apoi vă înnebuniți singuri și, de multe ori, nu o faceți. Renunțați la a o mai face. Și, de fapt, unii dintre voi, în ciuda întregii logici, în ciuda tuturor motivelor pentru care n-ar trebui să faceți ceva, o faceți oricum. Urmați ceea ce s-ar numi inima voastră. Vă urmați cunoașterea, și e chinuitor. Poate fi cu adevărat greu. Dar odată ce-o faceți, vă spuneți: “De ce m-am îndoit vreodată? Nu sunt nebun. Am fost nebun să rămân acolo.” Și cu asta vă provoacă Crucea Cerului acum, pe fiecare dintre voi. Nu în mod intenționat, nu încearcă să vă facă viața grea, dar este acolo. Vreți asta sau nu? Este accesibilă, dar voi înghițiți în sec și spuneți: “Nu sunt sigur că pot face față” sau “Poate că sunt nebun.” Nu. Vă voi împinge pe fiecare dintre voi – cu bunăvoință, desigur, în felul meu fermecător (câteva chicoteli) – să trecem la treabă aici, acum. Bine?

ANNETTE: Mm hmm.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

ANNETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Sigur că da. În regulă. Nu ajungem prea departe cu asta, dar încă doi pentru a vedea cum a fost anul. Și mulțumesc că m-ai lăsat să fiu intens.

ALICE: Am încercat toate tipurile de psihologie inversă: “Nu, nu astăzi. Da, da! Vreau microfonul.”

ADAMUS: “Cine, eu?”

ALICE: (chicotește) Te iubesc. Eh! Anul meu a fost interesant.

ADAMUS: Da.

ALICE: Așadar, pe de o parte, visele interne, cu adevărat expansive, care sunt pur și simplu uau!

ADAMUS: Da, visele!

ALICE: Într-adevăr, uau!

ADAMUS: Câți aveți vise ciudate?

ALICE: Uau!

ADAMUS: Vise nebunești. Câți? (unii oameni ridică mâinile) Puteți să le ridicați sus. Nu sunteți nebuni.

ALICE: Da. Da.

ADAMUS: În regulă.

ALICE: Și apoi, pe de altă parte, acest gen de împământare fizică. Lucruri precum tendonul lui Ahile. E ca și cum aș fi dat greș. Și are sens, știi, dar totuși te gândești: “Doamne!”

ADAMUS: Știu. Deci, câți aveți dureri și suferințe ale corpului, știți, ceva care efectiv vă împiedică să desfășurați activitățile zilnice normale din viață? (mai multe mâini se ridică) În regulă. Nu sunteți nebuni. Asta se întâmplă chiar acum. Continuă.

ALICE: Da. Asta e.

ADAMUS: În regulă. Nivelul de fericire?

ALICE: Pfft! Dincolo de scala de măsurare.

ADAMUS: Bun. Bun.

ALICE: Da.

ADAMUS: Bun. Arăți minunat, apropo.

ALICE: Mulțumesc.

ADAMUS: Pur și simplu strălucești.

ALICE: Strălucesc! Este părul argintiu (râsete).

ADAMUS: Asta trebuie să fie! Nu, se vede. Ai ajuns, aș spune, la pace în interiorul tău. Lupta. Tu ești o bună luptătoare.

ALICE: Ohh, da!

ADAMUS: Ești o mare războinică, dar ești ca și cum ai spune: “Ehh! Nu mai e atât de distractiv.”

ALICE: Da. Da. A sta pe bancă e distractiv!

ADAMUS: Este distractiv.

ALICE: Da (ea chicotește).

ADAMUS: E distractiv. Știi, ai ocazia – unii dintre voi sunteți oricum doar observatori de oameni – și aveți ocazia să stați pe bancă și să priviți oamenii și să nu mai dați doi bani pe lucrurile mărunte.

ALICE: Da.

ADAMUS: Bun.

ALICE: Da!

ADAMUS: Mulțumesc. Încă unul.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: (chicotește în timp ce Andy este surprins de microfon) Andy, mă bucur să te văd.

ANDY: Da. Bună, Adamus. Și eu mă bucur să te văd.

ADAMUS: Mulțumesc. Dar tu chiar mă vezi pe mine? (Andy suspină) Îl vezi pe Cauldre? Sau chiar mă vezi pe mine?

ANDY: Ei bine, îl văd pe Cauldre acum și abia aștept o deschidere mai mare.

ADAMUS: Deschidere cu privire la el?

ANDY: Nu.

ADAMUS: Oh, cu privire la tine.

ANDY: Deschiderea mea.

ADAMUS: A ta, în regulă.

ANDY: Da.

ADAMUS: Ce nu este deschis?

ANDY: Se pare că am în jur unele aspecte care încă se mai supără.

ADAMUS: Serios?

ANDY: Da.

ADAMUS: De ce? Referitor la ce?

ANDY: La unele din cuvintele tale (câteva râsete).

ADAMUS: Oh, îmi spui că mă placi, dar aspectele tale nu mă plac?

ANDY: Da!

ADAMUS: Destul de mult! (râsete)

ANDY: Ai putea spune asta. Da! Da!

ADAMUS: (chicotind) Da. De ce nu chemi aspectele tale să vină să vorbească cu mine cândva?

ANDY: Cred că am vorbit destul de mult.

ADAMUS: Da, ele vorbesc cu tine, nu cu mine.

ANDY: În regulă. O să le trimit la tine.

ADAMUS: Și care este nemulțumirea lor? (câteva chicoteli) Adică, de ce s-ar putea plânge?

ANDY: Ei bine, știi, faci promisiuni că totul va fi pur și simplu minunat.

ADAMUS: Oh, nu. Sunt pe cale să vă spun în câteva clipe, aici, după această introducere (Andy chicotește), că lucrurile vor fi foarte dure. Fără promisiuni.

ANDY: Ei bine, adică, îmi spui să mă destind. S-o iau ușor. Că totul se va rezolva. Și, știi, am mai auzit povestea asta. Nu a mers prea bine.

ADAMUS: Ce nu a mers?

ANDY: Ei bine, știi…

ADAMUS: Ești aici. Ai un tricou grozav pe tine (are o imagine cu Moș Crăciun).

ANDY: Oh! Da. Hei!

ADAMUS: Da!

ANDY: “Crede.”

ADAMUS: Da, exact. Deci, ce nu a mers, Andy?

ANDY: (oftează adânc) Cred că nu mă așteptam la durerea emoțională din acest ultim an.

ADAMUS: Ce s-a întâmplat? Adică, ți-a făcut cineva ceva?

ANDY: Nu. Nu, nu, nu.

ADAMUS: Nu, nu.

ANDY: Personal, sunt bine. Dar sunt...

ADAMUS: Stai o secundă. Sunt foarte confuz ( ei chicotesc). Durere emoțională. Despre ce vorbești – plângi noaptea?

ANDY: Uneori, da.

ADAMUS: În regulă.

ANDY: Da. Nu. Oamenii din jurul meu sunt... Cred, pe măsură ce văd mai mult, că există niște rahat urât acolo.

ADAMUS: Nuu! (vorbește sarcastic; mai multe râsete)

ANDY: Și poate pur și simplu realizez cât de urât poate fi.

ADAMUS: (chicotind) Așteaptă o secundă. Când s-a întâmplat asta?! Doamne! (râsete) Nu am mai fost pe planetă de sute de ani. Nu, serios?!

ANDY: Ei bine, vezi? Ai ratat ceva! (Adamus chicotește) Știi, întotdeauna mi-am dorit să experimentez...

ADAMUS: Andy, ești surprins că sunt niște porcării acolo?

ANDY: (oftează) Nu, cred că sunt surprins pentru că e atât de personal.

ADAMUS: Personal. Adică, în interiorul unei persoane sau în interiorul tău?

ANDY: Ei bine, să vedem, anul ăsta am văzut cum fiul meu a fost scos dintr-o mașină, într-un accident în care a fost la un pas de moarte. Soției mele i s-a extirpat cancerul. A fost foarte emoționant.

ADAMUS: Pot să înțeleg, dar astea nu sunt ale tale.

ANDY: Nu. Nu. Dar sunt în mijlocul lor.

ADAMUS: Poți avea suficientă compasiune pentru a accepta că asta e ceea ce – la un anumit nivel – asta e ceea ce ei au ales?

ANDY: Da.

ADAMUS: Și că nu tu le-ai provocat.

ANDY: Da.

ADAMUS: Și că tu nu poți vindeca asta.

ANDY: Ei bine…

ADAMUS: Ah!

ANDY: … asta…

ADAMUS: Ah!

ANDY: Asta e greu, pentru că…

ADAMUS: Prietena lui Sam, iubirea vieții lui, a murit – Kelli.

ANDY: Da.

ADAMUS: Acum, asta l-a durut foarte tare. A fost capabil să aducă asta la înțelepciune, după ce a fost îndurerat. Și-a permis asta.

ANDY: Da.

ADAMUS: După mâhnire și odată cu înțelepciunea, el a înțeles motivul. Și, privind asta dintr-o perspectivă umană, chiar a durut. Privind-o, ai putea spune, de la nivelul divin, a avut sens.

ANDY: Da. Totuși, omul o simte. Adică, eu simt...

ADAMUS: Da, simți (Andy oftează). Da.

ANDY: Simt mult!

ADAMUS: Da!

ANDY: Și unele sentimente nu sunt atât de bune, să știi.

ADAMUS: Nu.

ANDY: Dar, știi, m-am înscris pentru asta. Sunt aici. Voi fi aici.

ADAMUS: Corect.

ANDY: Sunt pe drum. Fac asta. Vreau să fac totul!

ADAMUS: Da. Deci este un morcov?

ANDY: Am mai văzut morcovii ăștia și i-am urmărit.

ADAMUS: Da.

ANDY: Cred că, ceea ce mă supără legat de Crucea Cerului este, știi tu, faptul că aud: “Da, destinde-te. O să fie bine.” Îmi amintesc că mi s-a spus de multe ori asta înainte.

ADAMUS: Când?

ANDY: Poate în unele din viețile trecute.

ADAMUS: Exact. Atât de des, în special foarte des în ordinele religioase și în grupurile spirituale, atât de des în viețile trecute, și ei au ratat-o. Știi, au simțit că ceva urma să se întâmple; doar că au greșit cu câteva mii de ani sau mai mult. Și, știi, întregul concept al Noii Energii, al Noului Pământ, întregul concept al celei de-a doua veniri a lui Cristos există de mult timp.

ANDY: Mult timp.

ADAMUS: Și sunt unii care, intenționat sau nu, călăresc acest cal, care vor folosi asta – poate simțind adevărul, dar apoi folosind acest lucru – pentru putere sau pentru orice altceva. Au fost multe astfel de lucruri și întotdeauna este vorba de profeție, de ceea ce se află undeva în viitor și, știți voi: “Suferiți cât timp sunteți aici pe Pământ, ca să puteți fi în rai pe partea cealaltă.” Toate sunt numai prostii.

ANDY: Sunt rahaturi.

ADAMUS: Sunt.

ANDY: Sunt. Da.

ADAMUS: Și singurul lucru pe care îl pot spune acum despre toate astea este că veți ști, că ceva se întâmplă dacă simțiți o super intensitate în viața voastră, în interiorul vostru acum, și apoi, în cele din urmă, urmăriți să vedeți ce se întâmplă. Dar dacă nu simțiți nimic, dacă acesta e un alt exercițiu mental și e doar ca un alt strigăt de exuberanță, știți, atunci nu este real. Dacă simțiți că se întâmplă ceva, la un nivel aproape fără precedent în interiorul vostru, care nu are neapărat prea mult sens, nu știți ce este, dar e atât de copleșitor încât vă vine să plângeți, încât sunteți aproape puși în incapacitate de către acesta...

ANDY: Da!

ADAMUS: Da. Atunci știți că e real. Nu pentru că o prezic eu. E datorită celor prin care treceți fiecare dintre voi, și urmează să mai treceți de acum până atunci și, într-o oarecare măsură, și după aceea. Și nu va fi amuzant și veți simți lucruri pe care nu le-ați mai simțit niciodată. Iar acele aspecte vor răcni mai tare ca niciodată, pentru că totul face parte din decizie; decideți să rămâneți pur și simplu aici pe planetă în această bază a dualității? Sau vă veți permite să transcendeți? Nu să plecați acolo să trăiți în vreun tărâm rupt de realitate.

ANDY: Nu.

ADAMUS: Ci să deschideți asta și s-o lăsați să intre.

ANDY: Chiar aici.

ADAMUS: Chiar aici.

ANDY: Chiar aici.

ADAMUS: Și nu eu o voi face. Nu o facem ca grup. Este un lucru foarte, foarte personal pentru fiecare dintre voi. Într-adevăr, foarte personal. Sunt atât de multe feluri de a descrie asta, dar este – pfiuuu! – intensitatea ei este aproape de neimaginat.

Și am să vă spun tuturor acum, unii dintre voi o veți simți atât de intens și profund în interiorul vostru, și veți fi tentați să găsiți modalități de a scăpa de ea, pentru că veți spune: “Nu mai pot suporta intensitatea.” Pe măsură ce ne apropiem de această dată, vă rog, vă rog, vă rog, vă rog, vă rog, indiferent ce faceți, beți de unii singuri (ei chicotesc) o sticlă pe noapte, o sticlă de Jack Daniels sau orice altceva. Indiferent ce este. Vă rog să nu luați antidepresivele, medicamentele pentru anxietate, și ar putea exista o tentație dacă le-ați mai luat vreodată, deoarece fac ca și cum aplatizează totul. Dar ceea ce se întâmplă, toată această agitație trebuie să vină acum. Iar dragonul lucrează peste program.

ANDY: Da!

ADAMUS: Și – da! Și există o mulțime de eliberări, ultimele eliberări care au loc, și apoi marea întrebare care apare pentru fiecare dintre voi personal este: “Pot să-mi dau voie să merg până la punctul de a renunța la toată logica și la ‘oare sunt nebun?’ Pot să las să se întâmple pur și simplu? Pot să permit, la nivelul meu personal ceea ce am căutat timp de atâtea vieți, să-l cunosc pe Dumnezeul din interior, să cunosc Tot Ceea Ce Sunt, să cunosc divinitatea și s-o am chiar aici?” Nu ca pe un concept nebulos, nu ca pe un lucru elevat și filozofic, ci – la naiba! – chiar aici, în viața voastră. Și vă va da un șut în fund, la propriu. Adică...

ANDY: Da, și pe mine mă doare fundul.

ADAMUS: Da, da! (Adamus chicotește)

ANDY: Am făcut bursită acum.

ADAMUS: Exact!

ANDY: E ca și cum, e în regulă!

ADAMUS: Exact! “Deci asta e ce primesc!”, știi tu.

ANDY: Da.

ADAMUS: Nu, este foarte, foarte intens acum, și este unul din lucrurile despre care am vrut să vorbesc astăzi și despre care vom vorbi în sesiunile noastre viitoare, super intensitatea. Dacă nu simțiți nimic acum, știți, probabil că nu sunteți Shaumbra (Adamus chicotește). Asta-i tot ce pot să spun. Are loc așa o turbulență.

ANDY: Da.

ADAMUS: Dar se cere acea întrebare finală – știți voi, nu e doar o încălzire sau o repetiție generală. Se pune întrebarea finală: “Ești pregătit cu adevărat, Andy, să aduci asta înăuntru? Chiar dacă restul planetei nu o face, chiar dacă eu sunt atât de diferit de ceilalți, chiar dacă se răsucește și se întoarce și îmi zdruncină toate sistemele de credință?”

ANDY: Întotdeauna am știut că sunt diferit față de...

ADAMUS: Da, cu toții am știut asta.

ANDY: … mulți alții. Da. Știi, întotdeauna am vrut – n-am vrut să-mi scape nimic, și încă nu vreau.

ADAMUS: Da.

ANDY: Încă vreau să fiu aici și să am toate părțile din mine aici. Cred că doar nu m-am gândit – iată-l iar pe acel ‘gândit’– nu m-am gândit că va fi atât de provocator. M-am gândit: “Hei, sunt pregătit. Mă pot descurca cu orice.”

ADAMUS: Sigur, și parte din motivul pentru care este provocator e că se întâmplă mai devreme decât v-ați fi așteptat voi sau oricine altcineva. Știți, Shaumbra, voi sunteți interesanți. Este așa cum a spus Tobias odată: “Toată această trecere în iluminare și Realizare ar dura trei-patru, poate cinci vieți”, iar voi toți sunteți de genul: “Ei bine, asta e o prostie. O vom face într-una singură.” (râsete)

ANDY: Da! Da!

ADAMUS: Și nu doar într-o singură viață, ci într-o perioadă comprimată de aproximativ 20 de ani. Deci este foarte super comprimat, și asta a adus Crucea Cerului aici mai devreme decât ne-am fi imaginat că e posibil. Și ea e aici, iar acum e chiar în fața voastră, în fața noastră, și practic ne spune: “Sunteți pregătiți să nu vă mai visați visele, ci să vă trăiți visele? Sunteți gata să vă opriți pur și simplu din a le avea pe acolo pe undeva?” Poate le meșteriți prin alte tărâmuri; sunteți cu adevărat pregătiți să le aduceți aici? Și asta – doar simțiți în asta. Poți să-i dai microfonul înapoi Lindei.

ANDY: Fac asta. O fac!

ADAMUS: O să continui puțin cu prelegerea. Da.

ANDY: Mulțumesc.


Cel de-al 44-lea Etaj

ADAMUS: Imaginați-vă asta, știți, viețile atâtora dintre voi în ordine religioase, și promisiunea. Promisiunea. Promisiunea, căutarea, și asta a ajuns să fie dependența. Și mereu în căutarea răspunsurilor, mereu așteptând profeția undeva în viitor. Dintr-odată, este aici, și asta e o afirmație “fără rahat”. Dintr-odată, e aici.

Știți, e ca și cum ai căuta ceva toată viața ta, fără să găsești acel ceva. Apoi te obișnuiești să cauți lucruri și astfel devii un căutător. Și dintr-odată acel lucru e acolo, și e ca și cum ai spune: "Uoa! Stai puțin! Sunt pregătit? Știi, mi-am petrecut toată viața sau toate viețile căutând și cercetând și, este aici.” Și apoi apar toate porcăriile. Dragonul spune: “Oh, omule! Trebuie să lucrez nu doar 24 de ore pe zi, ci 48 de ore pe zi.” Și este în genul: “Sunt pregătit pentru asta? Merit? Sunt nebun? Ar trebui să-mi urmez cunoașterea? Sau poate ar trebui să pun frână. Poate ambele.” E greu. Ori frânați, ori apăsați pe accelerație. Nu le faceți pe amândouă.

Dintr-odată, este aici și asta aduce la suprafață lucruri teribile, precum anxietatea, îndoiala, întrebarea dacă acesta nu e doar un alt morcov. Este, dacă vreți să fie. Ar putea fi un alt morcov, sau ar putea fi pe bune, și cu asta vă confruntați acum: “Este real? Sunt eu real?” Este – cum spune Cauldre – este așa un moment “Oh, rahat.” Pur și simplu o faceți, sau nu.

Nivelul de stres, anxietate, tensiune, tot restul acestora sunt la – pentru Shaumbra din întreaga lume, în general – la un nivel record. Unii dintre voi nu ați simțit încă efectul întreg. Îl veți simți înainte de a ajunge la acea dată de 22 martie. Și, la acea dată, din nou, nu se întâmplă nimic magic, în mod special. Poate, dar nu prea multe. Dar la acea dată, ați putea spune, celelalte tărâmuri se deschid. Accesibilitatea la divinitatea voastră, oricum vreți s-o numiți – sufletul vostru, divinitatea voastră, Sinele vostru real – se deschide. Și analogia pe care i-am dat-o lui Cauldre mai devreme a fost cam așa.

Imaginați-vă că sufletul vostru e o clădire mare și înaltă, cu 44 de etaje. Este foarte înaltă. Iar omul există la nivelul inferior, la nivelul zero, la parter. Acolo există omul. Omul e oarecum conștient că există o mare clădire deasupra, dar nu se gândește prea mult la asta. Omul este legat de acel nivel de la parter și de toate problemele, și de toată țevăria și de ceilalți oameni și de sistemul de încălzire și de siguranțele electrice arse și, cam știe că există ceva acolo. Și, din când în când, a încercat să meargă acolo și a descoperit că undeva departe, la parter, există o scară, pe care scrie: “Nu Intrați.” Dar omul spune: “Ce naiba. O să deschid ușa.” Deschide ușa și apare o scară, care e întunecată. Evident, nu a fost întreținută de mult timp și e cam înfricoșătoare. Și omul începe să urce câteva trepte.

Treptele scârțâie și pereții laterali încep să se dărâme un pic, și se aud niște zgomote sinistre – oooh! ooooh! – cam sinistre (câteva chicoteli). Oh, a încercat (mai multe chicoteli). Zgomote ciudate, și apoi omului începe să i se facă puțin greață și se gândește: “Poate n-ar trebui să merg aici. Am citit despre asta. Știi, asta poate că e ca jocul diavolului. Poate n-ar fi trebui să fac asta.” Dar, știți, omul continuă să meargă și, în final, ajunge la nivelul următor și încearcă să deschidă ușa care duce la etajul doi sau la primul etaj. Încearcă să deschidă ușa și ea e încuiată.

Astfel, omul se întoarce jos și trăiește la nivelul solului. Apoi revine în viața următoare și trece din nou prin toată chestia, găsește scara pe care scrie “Nu Intrați”, urcă la primul etaj, sparge ușa și încearcă să urce la etajul doi. Dar scara e plină de gunoaie, moloz și rahat și pute foarte rău și sunt șobolani peste tot. Așa că omul se întoarce jos, la parter. În următoarea viață, se duce la etajul trei. Ați prins ideea (cineva spune “Da”). Încearcă să urce – da. Da, putem încheia povestea aici: “Am priceput!” (câteva chicoteli). V-am spus despre cei 100.000 de ani petrecuți în cristal? (râsete).

Așadar, de-a lungul vieților încearcă să acceseze asta. Încearcă să ajungă la etajele superioare, dar fără prea mult succes. Cu toate astea, de-a lungul drumului aude zgomote și simte lucruri și, știți, are într-adevăr un sentiment: “În regulă, mai sunt și alte etaje aici, dar nu știu ce-i cu ele.”

Apoi, într-o zi, sufletul vine la om și-i spune: “Omule, hei, ceea ce ai tot făcut, toată munca asta, o faci pe calea cea grea. Există o cale ușoară, și asta este datorită luminii tale. Vreau să-ți arăt ceva.” Și sufletul, reprezentat ca un fel de înger mare și auriu, arătând cam ca mine (mai multe chicoteli), spune: “Vreau să-ți arăt ceva” și îl duce pe om direct în afara clădirii și îi spune: “Uită-te la asta.”

Omul e în genul: “Ce e asta?” I se spune: “E un lift de sticlă. Se află în exteriorul clădirii, așa că poți vedea totul. Ești conștient de tot. E un lift de sticlă. Te va duce direct până la etajul 44. Hai să mergem.” Urcă în lift și, pur și simplu de la sine, fără să apese pe vreun buton sau altceva, de unul singur – șșuttt! – îi urcă iute până la nivelul 44, exact în prezența sufletului.

Și, bineînțeles, în acel moment, omul gândește: “Oh, eu inventez toate astea. Sunt nebun. Sunt țăcănit. E o prostie!” (râsete) “Oamenii nu văd îngeri. Ei nu călătoresc cu lifturi de sticlă până la etajul 44 și, oricum, cum ar putea fi sufletul o clădire? Totul e o nebunie. Mă întorc jos.” Iar sufletul îl apucă pe om de umăr și-i spune: “Taci, omule! Taci naibii din gură!” (mai multe râsete) “Ești la etajul 44. Privește în jurul tău. Observă. Simte. E altfel. E liber. Și nu numai atât, lasă-mă să te duc pe acoperiș.” Merge până pe acoperiș, se deschide și poate vedea pentru totdeauna. [Sufletul] spune: "Respiră aerul ăsta. Simte soarele. Simte libertatea de aici. Este atât de liber aici sus, încât aș putea să te iau, dragă omule, și să te arunc de pe acoperiș, ceea ce mi-ar plăcea să fac” (mai multe râsete), “iar tu ai zbura.”

Ăsta-i tărâmul lui Eu Sunt, al sufletului și al omului laolaltă. Asta e Crucea Cerului. Asta e ce-ai căutat, dar ți-a fost teamă. Asta e ce-ai încercat să găsești de-a lungul vieților, urcând pe niște scări ponosite, murdare, iar acum se află aici și te îndoiești de asta? Ești atât de uman!

“Dragă omule, respiră profund. Ai câștigat asta. Ăsta-i liftul expres și poate merge înainte și înapoi tot timpul. Te poți opri la nivelul 34 și poți vizita viețile trecute. Te poți opri la nivelul 11 și poți observa cum există părți din tine care știu cum să transceandă timpul-spațiul-gravitația. Nu ești blocat în acel continuum de-acolo de jos, numit parter. Poți merge oriunde dorești. Și, apropo, lucrul interesant la acest minunat lift magic pe care l-ai creat, la acest lift de sticlă, este că te poți afla la mai multe etaje în același timp sau la toate etajele în același timp. Sau poți să te întorci la acel parter josnic și să fii acolo, dacă vrei, dar știind că poți ieși în orice moment și să te vizitezi pe tine însuți în întregime.” Asta-i Crucea Cerului.

Este liftul expres. Se deplasează înainte și înapoi cu ușurință. Iar ceea ce se întâmplă chiar acum, este că vă pregătiți pentru el din punct de vedere energetic și în toate felurile, ca oameni. Pe măsură ce vă pregătiți, spuneți: “Nu știu. Poate că inventez. Poate că nu există un lift de sticlă. Poate că nu există alte etaje. Poate că asta e tot ce există. Poate că sunt nebun. Poate că ar trebui să cer ajutor. Poate că ar trebui să fug. Poate că ar trebui să mor pur și simplu. Poate că ar trebui să mă duc în alte tărâmuri, care nu au nimic de-a face cu această clădire și cu sufletul meu.”

Asta se întâmplă chiar acum. Există multă confuzie, multă consternare, multă anxietate, pentru că asta este. Știți, când sunteți chiar acolo, ceea ce este cazul nostru, și sunteți ca și cum: “Oh, la naiba!”, iar apoi începeți să vă gândiți: “De ce-am irosit toate aceste vieți? De ce nu a venit asta mai devreme? Cu ce-am greșit de am întârziat asta atât de mult timp? Ce se întâmplă dacă liftul de sticlă se prăbușește?” (Adamus chicotește) E ca și cum, omule, urcă-te în chestia aia și las-o să te ducă până sus și apoi să-ți aducă sufletul înapoi cu tine. Asta e ceea ce veți face. Vă veți urca în chestia asta, vă veți duce acolo sus și veți aduce esența sufletului vostru, jos, cu voi. Și știu că parterul este foarte murdar. Heh! Nu l-ați mai curățat de mult. Și știu că e murdar acolo jos, și știu că sunteți la parterul acela în traficul din oraș, în zgomotul și în toate celelalte, și poate că nu credeți că meritați să-l aveți. Dar încercați, puteți? Doar aduceți tot ce sunteți, jos, cu voi, și apoi priviți ce se întâmplă. Priviți ce se transformă în viața voastră.

Vă apucă panica înainte de a vă urca în lift: “E adevărat?” Depinde de voi. “Ai înnebunit?” Poate, dar ce este mai nebunesc, să trăiți la parter pentru totdeauna, cu toată acea clădire mare deasupra voastră, fără să puteți ajunge niciodată la celelalte etaje și niveluri? Ce e mai nebunesc?

Sunteți provocați de sentimentul: “Trebuie să fac totul bine aici jos, la parter. Trebuie să fac curățenie. Nu sunt pregătit. Nu sunt pregătit. Nu sunt gata.” Tăceți din gură! Sunteți pregătiți. Sunteți gata. Mizeria tinde să se curețe singură. Da, aruncați unele din lucrurile de care v-ați agățat, unele din gunoaiele vechi. Faceți curățenie, dar, știți, nu trebuie să faceți un spațiu perfect. Aflați că la etajul 44 este un spațiu perfect, și îl veți aduce înapoi acolo jos. Și asta are un mod de a curăța totul.

Andy, ești provocat de aspectele tale, care spun: “Oh, știi, totul e o mare promisiune și așa mai departe. Și nu se va întâmpla nimic, Andy, așa că stai jos și nu face nimic și nu mai visa așa. Te păcălești singur, Andy.”

Fiecare dintre voi știe mai bine, până când intervine mintea. Fiecare dintre voi știți că aveți aceste vise. Aveți o cunoaștere. Facem asta de foarte mult timp. Este aici, acum. Fiecare dintre voi are această cunoaștere, dar e nevoie de – phhhh! – mult curaj pentru a face acest pas, și pentru a merge mai departe. În ciuda a tot ce vă spune logica, în ciuda faptului că vă gândiți că sunteți nebuni, în ciuda grijilor legate de ceea ce s-ar putea întâmpla, pur și simplu o faceți. Vă urcați în acel lift și poate închideți ochii și spuneți: “Doamne, ce fac?” Vă urcați în acel lift și vă duceți la suflet, iar apoi aduceți sufletul înapoi aici. Este exact așa.

Da, multă anxietate în acest moment. Multă tensiune. Energiile care vin chiar acum în viața voastră personală – uitați de planetă – sunt atât de intense acum, și sunt atât de multe reajustări și reorientări, curățenie și pregătire. Dar este timpul acum ca fiecare dintre voi să trăiască visul, să-l aducă aici. Nu să-l aveți acolo sus, undeva. Asta e ceea ce se întâmplă.

Va fi provocator, și de aceea sunt atât de mulți în celelalte tărâmuri care s-au adunat prin preajmă. De aceea a plecat Sam. Sam ar fi putut să rămână pe Pământ mult timp, dar el știe importanța a ceea ce se întâmplă acum. Cineva trebuie să fie echilibrul în celelalte tărâmuri – pe toate etajele la care coborâți, dar în special la nivelul sufletului – pentru a fi siguri că sunteți echilibrați când ajungeți acolo și că nu vă prăjește prea tare, că nu vă arde complet, că sunteți capabili pentru ca omul și divinul să se întâlnească, să vină aici și să coexiste împreună.


Adevărata Apocalipsă

Așadar, eu spun că acesta este evenimentul apocaliptic, și este. Și știu că Cauldre spune: “Oh, sună atât de grandios.” Dăă! Așa este.

Știți ce înseamnă apocaliptic în greacă? A dezvălui. A ridica vălul. A da la o parte lucrurile care vă împiedică să vedeți. Asta înseamnă apocalipsa. Nu moarte și distrugere. În Apocalipsa lui Ioan, nu era vorba despre evenimente îngrozitoare care să vină în lume și să distrugă lumea. Apocalipsa, dacă o recitiți acum cu ochii Crucii Cerului, veți realiza frumusețea din Apocalipsă. Veți realiza că spunea, că există această nouă eră ce vine pe Pământ, și se spune efectiv în Apocalipsa: “Este timpul ca Dumnezeu să fie cu omenirea.” Spune asta: “timpul lui Dumnezeu”, timpul ca divinitatea voastră să fie cu partea voastră umană. Spune asta chiar acolo. Este foarte clar. Spune: “Asta e Noua Eră”, Noua Energie. Nu e sfârșitul lumii.

Cei care se agață de putere și lăcomie, și cei care încearcă să mențină vechile metode de control și structură, cei care se opun adevăratei libertăți, nu vor rezista. Nu vor reuși. Se vor duce pe un alt Pământ, undeva, astfel încât să se poată juca cu prietenii lor, care sunt cu toții în jocurile de putere și în dependențele lor, în abuzurile lor și în orice altceva. Există un Pământ care a fost creat doar pentru ei. Ei nu vor ști care este diferența. Nu vor face diferența de la o zi la alta, dar vor fi brusc acolo, iar acest Pământ – acest Pământ pe care trăiți voi acum – va trece prin atât de multe schimbări. Și va fi greu să ajungem acolo, dar va trece prin schimbări care îl vor aduce în ceea ce s-a numit “singularitate.” Eu o numesc adevărata libertate. Și prin asta treceți voi și asta faceți de atâta timp, lucrând la asta. Și știu că sunteți epuizați.

Alergați la un maraton, și care e cea mai grea parte? Ultima etapă, ultimul kilometru. Nu cel din mijloc. Este ultimul, pentru că trupul vostru spune: “Este chiar acolo, în fața mea.” Dacă vreunul dintre voi a alergat vreodată la un maraton, știți asta. Și e ca și cum puteți vedea linia de sosire, dar dintr-odată, corpul vă tremură. Dintr-odată, energia nu mai curge. Dintr-odată, fiecare mușchi doare. Dintr-odată, toată concentrarea mentală pe care ați avut-o dispare, și vă întrebați dacă mai puteți reuși. Știți, se întâmplă destul de des, iar ei se prăbușesc chiar înainte de linia de sosire. Pentru asta au muncit atât de mult, și în această parte, aproape nu-și pot imagina că sunt acolo, că au reușit. Și asta facem noi acum, acel ultim – nu este ultimul kilometru, ci sunt ultimele momente.

Se vor întâmpla multe până atunci, și știu că m-am întins mult, dar vreau să fac un merabh important aici. Vom vorbi mai mult despre Crucea Cerului.

Respirați profund. E dur. Adică, nu dur ‘rău’; ci dur ‘bun’, chiar acum. Super intens. Și știu că pot enumera aceste lucruri, îl voi ruga pe Cauldre să le scrie pentru mai târziu, dar, știți, uneori doar vreți să plângeți. Vreți pur și simplu să plângeți. Uneori este atât de intens în corpul și în mintea voastră, încât nu știți dacă mai puteți să vă descurcați. Și uneori e atât de confuz ce e bine și ce e rău. Și încercați să aflați: “Sunt nebun? Nu sunt? Oare inventez asta? Ce se întâmplă?” Pur și simplu ajungeți la Crucea Cerului. Asta e. Asta-i tot.

Haideți să respirăm foarte profund și, în spiritul lui Sam, să aducem merabh-ul.


Merabh-ul Înțelepciunii

Ce vi se întâmplă vouă acum este foarte asemănător cu ce i s-a întâmplat lui Sam, în special după moartea iubitei sale, Kelli.

(începe muzica)

A existat o îndurerare.

Voi vă plângeți multe, multe vieți acum.

Oh, apropo, am uitat să adaug. Fiecare din viețile voastre trecute ajunge și ea în acest punct. Fiecare dintre ele trece prin acea zguduire și zdruncinătură. Fiecare dintre ele simte ceva foarte intens. Vin și ele la Crucea Cerului.

Nu o faceți de unii singuri. E vorba de fiecare viață anterioară.

Ele își realizează visele. Este posibil să fi fost într-o mănăstire sau într-un cult. S-ar putea să se fi întâmplat în trecut, la esenieni. Indiferent unde se află, vin și ele la Crucea Cerului.

Își pun și ele aceeași întrebare care a fost pusă mai devreme: “Oare doar inventăm asta?”

Ele spun: “Se întâmplă ceva. Oare doar inventăm asta? Poate că ar trebui să mă întorc și să fac din nou rugăciuni. Să mă întorc, să îngenunchez în capelă și să mă rog lui Dumnezeu, pentru sufletul meu.”

Și ele trec prin asta.

Ce se întâmplă acum, și s-a întâmplat cu Sam, este că are loc o îndurerare. El s-a întristat pentru Kelli; voi vă întristați pentru voi înșivă, pentru toate experiențele dureroase din toate viețile.

Sunteți în doliu pentru propriile voastre morți.

Sunteți îndurerați de acea parte din voi care spune: “De ce? De ce nu mi-am dat seama mai devreme?”

Plângeți partea care știe că ați fi putut să ascensionați cu adevărat, la propriu, cu câteva vieți în urmă, dar n-ați făcut-o. Vă gândiți: “Poate ar fi trebuit s-o fac.” Dar amintiți-vă, voi ați ales să rămâneți.

Ce se întâmplă acum are loc în fiecare parte din voi. Vi se cere sau sunteți forțați să aduceți totul la înțelepciune.

Asta a trebuit să facă Sam. După mâhnirea lui pentru Kelli, a adus durerea la înțelepciune. Și, eliberând-o în înțelepciunea sufletului tău, asta aduce claritate asupra motivului pentru care se întâmplă lucrurile așa cum se întâmplă uneori, și frumusețea lor.

Când sunteți exact în momentul în care se întâmplă ceva dur, de exemplu, când o persoană dragă are cancer, când o persoană dragă este scoasă din mașină, cum ați spus mai devreme, este greu să fiți în înțelepciune. Foarte greu. Nu, nici măcar nu încercați.

Fiți în durere. Fiți chiar și în spaimă. Dar apoi, la un moment dat, aduceți asta la înțelepciune și, dintr-o privire de ansamblu veți înțelege, de pe Piscul Îngerului, ce se întâmplă. Și veți realiza frumusețea profundă chiar și în ceea ce ați fi crezut că este o greșeală, un accident. Frumusețea profundă.

În timp ce ne apropiem de Crucea Cerului, eliberați totul în înțelepciune. Nu le mai țineți ca pe ceva dureros. Fără să mai trebuiască să vă pedepsiți.

Dați-le drumul în înțelepciune chiar acum.

(pauză)

Sufletul, le va aduce la înțelepciune. Vă va ajuta să vedeți frumusețea, da, chiar și în cele mai rele lucruri.

Toată intensitatea, toate zgomotele din acest moment, toate provocările pe care le aveți – fizice, mentale, spirituale – totul se reduce la acest lucru, la acest singur lucru: aduceți-le la înțelepciune. Asta este.

Asta este ce se întâmplă. Puteți să renunțați la o stare de îndurerare, la o stare de frică, la o stare în care nu vă iubiți pe voi înșivă și să le aduceți la înțelepciune?

Sufletul vostru știe ce să facă cu asta atunci, voi nu trebuie să faceți nimic. Dar le puteți da drumul? Acesta e un rezumat pentru tot ceea ce se întâmplă.

De ce să vă agățați de lucruri? Doar dacă vreți asta. Dacă vreți să continuați să vă simțiți vinovați și rușinați, de exemplu.

Dar mai devreme sau mai târziu, cu cât ajungem mai aproape de Crucea Cerului, sufletul vostru vă va scutura și vă va spune: “Dă-i drumul, Annette. Dă-i drumul.” “Elizabeth, de ce continui să porți asta cu tine? Dă-i drumul. Dă-i drumul în înțelepciune.”

Vă rog, vă rog, nu puteți intra în Crucea Cerului până nu le lăsați să meargă în înțelepciune. Acesta este liftul. Liftul este într-adevăr înțelepciunea.

Nu puteți continua să le purtați cu voi și să vă simțiți vinovați pentru lucruri care s-au întâmplat în trecut. Și știu că pentru unii dintre voi este greu să renunțați la ele. Simțiți că este crucea voastră de purtat. Dar acum este timpul pentru Crucea Cerului.

Nu crucea vinovăției. E timpul pentru Crucea Cerului.

Tot ce se întâmplă, intensitatea, tot ce se întâmplă chiar acum, vă cer să le aduceți la înțelepciune. Așa veți trece prin ele. Asta fac cei din celelalte tărâmuri, fie că au plecat, fie că sunt încă aici și doar ajută în celelalte tărâmuri, ei ajută, asistă, se asigură că există acel echilibru al înțelepciunii.

Nu vă vor lăsa să încercați să intrați, să treceți prin asta, să încercați să urcați în liftul acela, până când nu le-ați lăsat să ajungă la înțelepciune. Trebuie s-o faceți, altfel vă vor sfâșia.

Totul. Fără rețineri, fără makyo. Totul.

Unii dintre voi aveți, ceea ce numiți probleme care vă țin companie [precum animalele de companie], vinovății de acest gen: “Nu, pe asta trebuie s-o țin.” Vi se cere acum să lăsați totul în seama înțelepciunii.

De fapt, nu trebuie să faceți nimic. Nu. Lăsați-le să se ducă la suflet, iar apoi le veți primi înapoi, pe măsură ce vine toată această perioadă a Crucii Cerului.

Aș spune că cea mai adâncă dintre toate rănile de acum – poate că nu le recunoașteți, dar cea mai adâncă dintre toate – este încă o parte din acea veche vină reziduală legată de Atlantida, de modul în care a căzut, de benzile de cap. Lăsați-le să plece și pe acelea.

(pauză)

Voi veni la voi în mod individual, la fiecare dintre voi, când simt că vă agățați, și pur și simplu vă voi privi în ochi și vă voi spune: “Înțelepciune.” Iar voi veți ști ce vreau să spun. Dați-le drumul.

Când o veți face, veți găsi mult mai puțină supra-intensitate, acum. Veți găsi mult mai puține îndoieli legate de voi înșivă, crezând că sunteți nebuni.

Haideți să respirăm profund în frumusețea acestui merabh, Merabh-ul Înțelepciunii.

Ați putea spune că este acea curățare dinaintea acelui mare – acelui mare – eveniment de pe planetă, Crucea Cerului. Este un lucru individual, dar, oh, va afecta umanitatea.

Este atât de frumos să faceți un pas înapoi și să priviți cum ceea ce poate a fost o experiență proastă, se poate transforma în înțelepciune.

(pauză)

Haideți să respirăm foarte profund, împreună.

Mai avem un pic peste – puțin peste – trei luni. A apărut mult mai repede. Abia la sfârșitul lunii iulie a acestui an am știut că raportul de conștiință, de lumină, de pe planetă era de așa natură încât era inevitabil să se întâmple acum, și să se întâmple atât de repede. A apărut foarte, foarte repede. De aceea nu am spus prea multe despre asta.

Petrecerea de care ne-am bucurat în celelalte tărâmuri, știind că nu mai sunt 10 ani, 20 de ani, 30 de ani până atunci. Și acum, mai puțin de trei luni.

Haideți să respirăm foarte profund împreună.

Vom vorbi din ce în ce mai mult despre Crucea Cerului. Într-un fel, dăm la o parte orice altceva. Oh, agitația care are loc în celelalte tărâmuri, reajustarea, recalibrarea tuturor lucrurilor.

Chiar și unii dintre Maeștrii Ascensionați, îi veți auzi vorbind în jurul șemineului și spunând: “Ce s-a întâmplat? Știam că asta era profeția. Știam că se va întâmpla, dar nu acum!” Iar unii dintre ei spun: “Oh, grupul meu cu care lucrez, cineva mă transmite prin channel și, Doamne, încă mai vorbesc despre OZN-uri.” (câteva chicoteli) “Ce s-a întâmplat ca să vină asta atât de rapid? Ne-a prins – se presupune că suntem Maeștri Ascensionați – ne-a luat prin surprindere. Cum vom explica asta grupurilor noastre, că nu există OZN-uri? Am tot încercat să le spun, dar ei vor să creadă că există. Cum îi vom face să înțeleagă că OZN-urile nu sunt ființe din altă galaxie îndepărtată? Sunt oamenii de pe Pământ, poate din viitor sau poate din Crucea Cerului.”

Când ei spun: “Ce s-a întâmplat de a provocat asta?” Eu doar stau deoparte și spun un singur cuvânt: “Benching” – a sta pe bancă (mai multe chicoteli).

Astea fiind spuse, dragi prieteni, să respirăm profund, amintindu-ne că totul este cu adevărat în regulă, în toată creația. 

Cu asta, Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc!

 

Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Mirela Ghenea, Florența Cuculeac
Revizuire: Carmen Rivalet, Mirela Ghenea