Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ah! Întotdeauna trebuie să mă opresc pentru un moment aici, când sunt în Kona, la Pavilionul Shaumbra, doar pentru a mirosi aerul. Mm. Ah! Doar pentru a simți energia. Atât de diferită față de oriunde altundeva, diferită chiar de studioul din Colorado. E o consistență, o dulceață, o frumusețe, în aerul de aici. Deci, îmi acord o clipă – scuzați-mă că trebuie să fac pauză o clipă – doar pentru a simți puțin.

Eu sunt Adamus, bineînțeles, și intrăm acum în seria ALT. În trecut, când am început să lucrez cu Shaumbra, m-am uitat la traiectoria spre care se îndreptau lucrurile, unde se afla Shaumbra la acel moment, spre ce ne vom îndrepta, și am știut că o mare parte din munca pe care trebuia s-o fac cu voi, era să vă scot din închisoare, să vă scot din grădina zoologică, să vă ajut să realizați că nu sunteți captivi în această realitate, să vă ajut să ajungeți la Realizarea voastră.

Am făcut asta, în mod surprinzător – uneori, în mod surprinzător; am făcut asta – dar am făcut mai mult decât să vă ducem la propria Realizare. Chiar dacă nu ați realizat-o încă, veți realiza că sunteți realizați. E ca unul din acele lucruri, știți voi, pur și simplu vă treziți și realizați: “Eu Sunt. Eu Sunt.” Ați încetat să mai lucrați la asta. Unii dintre voi încă vă îndoiți și jucați acel joc, dar deodată realizați: “Sunt realizat”, și apoi realizați că Realizarea nu e ce ați crezut că va fi. E ceva cu totul diferit, în care sunteți în acceptarea a tot ceea ce sunteți. Fără rușine, fără vinovăție, fără remușcări. Sunteți în acceptare. Asta-i Realizarea. Nu înseamnă că dintr-odată sunteți magici, dar realizați că există acel potențial pentru magie. Nu înseamnă că brusc corpul vostru e vindecat și că nu mai există dureri sau suferințe. De fapt, probabil că aveți mai multe dureri, deoarece realizați că sunteți în acest corp fizic și că, ei bine, e sensibil. Se epuizează. Se îmbolnăvește. Moare și face toate aceste lucruri. Dar apoi realizați că, eh, oricum ați murit deja. Adică, ați murit în viețile anterioare și, într-un fel, ați murit deja în această viață. Nu mai are sens să vă faceți griji în privința asta. Acum nu mai aveți această teamă. Treceți dincolo de ea, și acum sunteți liberi.

Și, vorbind de libertate, a vă scoate din grădina zoologică și a vă duce în Realizarea voastră, a fost într-adevăr scopul meu, pasiunea mea. Dar apoi, a existat întotdeauna acea cunoaștere că am putea face următorul pas, în care v-ați putea întoarce în grădina zoologică, dar nu ca animal sau ca om închis în cușcă, fără a mai fi captivi acolo. Însă v-ați putea întoarce acolo după dorința și cu voia voastră. Ați putea fi în ALT. Ați putea fi în grădina zoologică și în afara ei în același timp sau, în mod singular, în grădina zoologică sau în afara ei. Dar realizați brusc că nu mai sunteți captivi. Puteți intra în orice închisoare. Puteți intra în închisoarea voastră de cristal. Puteți intra în orice și nu mai sunteți captivi. Sunteți liberi. Asta-i frumusețea, și de asta suntem aici în sesiunile ALT.

ALT, însemnând alternativ – alternativ – adică nu mai există doar o singură cale. Nu mai există doar o singură realitate. Și oricât de minunat ar suna asta, există câteva precauții pe parcurs și sunt câteva lucruri care se întâmplă pe măsură ce intrați în adevăratul ALT, care, eh, vă va dezechilibra pentru o vreme. Dar apoi realizați un lucru foarte important, că întotdeauna sunteți în echilibru. Nu e nevoie să lucrați la el. Nu e nevoie să treceți prin minte pentru a vă menține echilibrul. Doar respirați profund și reveniți în mod natural la echilibru, chiar și când aveți de-a face cu ALT, o varietate de realități diferite.

În ALT, începeți să realizați și cât de prinși în capcană erați, cât de lipsit de creativitate era să fiți doar în această realitate singulară 3D. Și e de la sine înțeles, noaptea, în starea voastră de vis, chiar mergeți în celelalte tărâmuri. Dar apoi, uitați de asta, când aterizați înapoi în corpul vostru fizic, care doarme în pat. Cu excepția cazului în care, desigur, țineți cont de sfatul lui Merlin oferit la recentul eveniment Visul lui Merlin, în care ieșiți pe o ușă spre starea voastră de vis sau imaginație, și apoi vă întoarceți pe cealaltă. Atunci veți începe să vă amintiți. E foarte simplu. Chiar nu trebuie să lucrați la asta. Doar trebuie să vă amintiți când mergeți la culcare seara, ieșiți pe ușa din stânga, vă întoarceți pe cea din dreapta. În acest fel completați cercul, bucla, și veți începe să vă amintiți ce faceți noaptea. Minții îi va fi greu să pună asta în codurile, simbolurile și limbajele sale. Dar veți ști că e acolo, și foarte curând devine pur și simplu parte din ființa voastră naturală, să știți unde ați fost, ce-ați  făcut, iar mintea se va obișnui.

ALT. ALT – alternativ – se referă, de asemenea, la ce a spus Tesla în Visul lui Merlin. El a vorbit despre curentul alternativ prin prisma electricității, desigur, și despre munca pe care a făcut-o, și despre curentul continuu la care lucra atunci Edison. Și a spus: “Viața ar trebui să fie într-adevăr ca un curent alternativ. Vă mișcați de colo-colo între realități. Nu mai sunteți doar pe o singură cale. Nu mai sunteți ca un curent continuu. Curentul continuu, așa cum a afirmat el, e ca și cum ați fi aici, pe Pământ, pe această cale și, probabil că nu realizați, dar în alt tărâm sunteți de asemenea pe o cale, iar ele merg în paralel, dar, în general, voi nu sunteți conștienți de asta. Nu sunteți conștienți de celălalt tărâm, mergând în alte dimensiuni. Trebuie să fiți conștienți. Chiar și acum, stând aici și privind, fiind împreună în felul acesta, sunteți atât aici, cât și în ce-am numit eu “ne”, cealaltă realitate, tărâmurile nefizice, non-fizice. Trebuie să fie așa. Prin urmare, ALT, ca în curentul alternativ, se mișcă de asemenea de colo-colo, și simțiți în faptul că voi nu sunteți doar aici.

Acum, vă rog să înțelegeți că uneori vă spuneți: “Ei bine, nu înțeleg. Nu simt că parcă aș fi și într-o altă realitate.” Asta deoarece încă insistați sau încercați să folosiți mintea pentru interpretare. Mintea e foarte axată pe qualia. Trebuie să asocieze cu ceva ce s-a mai făcut înainte. Mintea e mai degrabă literală, iar azi vom discuta mai mult despre asta. Ea nu înțelege aceste alte tărâmuri. A trebuit să se rupă de celelalte tărâmuri pentru a experimenta cum e să fie doar în acest tărâm, așa că a blocat orice altceva. Ea se deschide acum, dar va fi nevoie de puțină răbdare ca voi să începeți să vă întoarceți la a lucra cu un fel de cunoaștere intuitivă naturală, care trece dincolo de definițiile minții. Mintea, din nou, vrea să definească totul, în amănunt.

Și, apropo – trebuie să comentez (către Linda) – îmi place perla. Poate că lui Tesla nu-i place, dar mie îmi place perla (Linda, poartă un pandantiv cu o perlă neagră, ea chicotește și suspină). E foarte frumoasă (ea oftează din nou). Da, foarte...

LINDA: Geoffrey are gusturi deosebite, și el e atât de minunat.

ADAMUS: Da, e un simbol frumos, bineînțeles, a tot ce-a spus Tesla la Visul lui Merlin, referitor la faptul că nu i-au plăcut perlele, pentru că putea simți rezistența care crease perla, în primul rând. Rezistența, frecarea și toate celelalte care au loc. Dar, în final, devine o piesă foarte frumoasă și...

LINDA: Oh, da.

ADAMUS: … destul de scumpă, sunt sigur.

LINDA: Oh, da!

ADAMUS: Așadar, mintea încă nu știe cum s-o interpreteze. E în regulă. Se rezolvă. Mintea se retrage. Voi începeți să vă redeschideți înțelegerea intuitivă, în care nu mai aveți nevoie de cuvinte. Nu mai aveți nevoie de qualia. Nu mai aveți nevoie să asociați asta cu ceva ce mintea ar recunoaște și, destul de curând, mintea se prinde. Nu mai preia niciodată controlul, ci intră într-un mod de cooperare cu gnostul vostru. Despre asta e vorba în Seria ALT. Vom vorbi despre asta și vom intra în alternative, și sunt atât de multe.

Ca o măsură de precauție, intrând în ALT, oricât de fascinant ar suna, e și puțin derutant. Vă poate zăpăci dar, niciodată, niciodată nu vă umpleți de anxietate sau nu vă îngrijorați în legătură cu asta. Doar respirați profund, fără a încerca să vă trageți înapoi în acest tărâm, ci respirați profund realizând că doar vă întoarceți la starea voastră naturală de a fi. Asta – tărășenia cu corpul și mintea – nu este o stare naturală. A fost nevoie de multă muncă pentru a fi tasați aici, în corp, pentru a vă focaliza în creier, pentru a vă închide în ele și a rămâne așa. Comparați-o cu viețile voastre din Lemuria, unde lucrurile erau foarte inconsistente, foarte eterice, foarte aerisite. Aveați probleme în a vă susține în biologie și în special în minte, și exista dorința de a nu intra în ea, de a dori să mergeți departe, în alt loc. Dar, în cele din urmă, printr-o serie de încarnări, ați devenit blocați în ea.

Acum, în ALT, deschidem aceste uși pentru ambele tărâmuri. Nu doar unul sau altul, ci pentru a fi cu adevărat în realități simultane, în tărâmuri simultane. Acolo realizați cât de măreți sunteți cu adevărat. Știți, când sunteți tasați în acest corp uman și în creier și, știți voi, corpul face lucruri, vouă nu vă place asta, iar creierul încearcă mereu să vă spună ce cap pătrat sunteți, nu e prea distractiv. Nu e foarte creativ, chiar dacă încercați s-o faceți așa. Oh, oamenii se străduiesc cu disperare să facă lucrurile să funcționeze în această realitate. Ați făcut asta. Ați încercat să vă conformați. Ați încercat să fiți “normali”, mai ales la începutul acestei vieți, în copilărie. Ați spus: “Trebuie să mă conformez la toate celelalte.” Și, știți, puteți face asta pentru o vreme, dar apoi explodați. Adică, ceva trebuie să se schimbe, deoarece nu e starea voastră naturală, și nu asta am venit să facem aici, pe planetă, în acest moment. Vom intra în ALT.

Probabil nu ți-a scăpat, dragă Linda din Eesa, că Alt este și numele original al Atlantidei – Alt. N-a fost numită Atlantida decât mult mai târziu, când au existat unele scrieri despre ea, dar era Alt.

LINDA: Pot să-mi imaginez asta.

ADAMUS: Ceea ce este un fel de ironie...

LINDA: La propriu.

ADAMUS: … pentru că în Atlantida, în Alt s-a petrecut blocarea finală a corpului și a minții. Așa că a fost oarecum ne-ALT, dacă ne gândim. Dar acum ne întoarcem la Alt. Nu ne întoarcem la originile noastre atlante, dar realizăm importanța vieților atlante și realizăm ce s-a întâmplat cu benzile de cap. Realizăm cum ne-am condensat intenționat, într-un fel, în acest tărâm și numai în acest tărâm.

Așa că asta-i Seria ALT și de aceea ne aflăm aici. Sunt entuziasmat de anul care ne așteaptă în ALT. Vom face cufundări mai profunde în asta, în special în Keahak. Și, ce se va întâmpla în cele din urmă aici, e că vom deschide, cât mai grațios posibil, căile minții.

LINDA: Uau.

ADAMUS: Vom readuce mintea la locul și poziția sa cuvenită și vom permite acum să pătrundă ceea ce-ați numi energiile divine, trăind și experimentând în realități multiple. Sunt o mulțime de întrebări pe care le aud deja, oameni care spun: “Cum va afecta asta viața mea de zi cu zi?”

LINDA: Corect.

ADAMUS:  Vom vorbi despre asta, dar veți observa lucruri, cum ar fi: veți fi conștienți când vorbiți cu cineva, așa cum vorbim noi acum, și sunteți obișnuiți să vorbiți cu ei – și vă văd fața, ochii, microfonul și așa mai departe – dar dintr-odată fața se schimbă chiar sub ochii voștri, și e un pic înfricoșător la început. Nu fața ta (către Linda; ei chicotesc), dar deodată, vorbești cu cineva și fața i se schimbă, și s-ar putea schimba într-o creatură grotescă,  asemănătoare unei păsări.

LINDA: De ce?

ADAMUS: Sau – vă voi spune – sau se poate transforma, dintr-odată, arată digital și apoi începe să se destrame, sau poate arăta ca un bătrân...

LINDA: Uau!

ADAMUS: … când, cu siguranță, tu nu ești un bătrân. Cauldre e, dar tu nu ești. Așa că arată ca orice om bătrân, și s-ar putea să te șocheze să vezi asta deodată. Și încerci să te aduni la loc, dar n-o face. N-o face, pentru că ce vezi ar putea fi unul din multe lucruri. Vezi o viață anterioară care începe să iasă la iveală.

LINDA: Da. Da.

ADAMUS: Și deseori, asta vede Cauldre când transmite prin channel...

LINDA: Oh, da, da, da.

ADAMUS: … și își ține ochii deschiși. El vede diferitele straturi care se petrec.

LINDA: Înțeleg. 

ADAMUS: Și la început a fost șocat, și a crezut că va muri și va merge în iad. Dar a realizat că, nu, e ceva natural, deoarece vezi dincolo de energia de fațadă – doar cea care stă în fața ta – și acum vezi în întreaga ființă. Și ar putea fi ca o imagine sau o formă grotescă, asemănătoare unei păsări, pentru că mintea nu știe cum să traducă ceva. Nu are qualia, asocierea, și s-ar putea să vedeți manifestându-se un aspect al sufletului, al sufletului persoanei, iar pasărea să reprezinte libertatea, dar de fapt grotescul – mintea încearcă să compileze toate astea – grotescul de a încerca să fie într-un corp fizic care nu e un corp uman. Așa că, mintea voastră vine cu o imagine care-i această pasăre grotescă, dar în realitate nu-i așa.

Mintea se va obișnui din ce în ce mai mult, va învăța să se retragă pur și simplu și să vă dea mai degrabă o experiență energetică reală, în loc să încerce să pună lucrurile într-o oarecare formă.

LINDA: Ei bine, e foarte interesant, dar putem face asta și totuși să conducem o mașină?

ADAMUS: Da.

LINDA: Sau să împingem un cărucior de cumpărături prin Costco?

ADAMUS: (chicotește) Da, foarte practic. Într-adevăr. Într-adevăr. Acum, când se întâmplă astfel de lucruri, în general, ele nu se vor întâmpla când conduceți o mașină, dar s-ar putea. Și, dintr-odată, întregul peisaj se schimbă. Iată-vă conducând mașina și, dintr-odată, parcă se evaporă și se dizolvă în fața voastră și, brusc, se transformă într-o imagine frumoasă cu apă. Asta e, doar apă. Și deodată simțiți ca și cum v-ați scufunda într-o apă blândă, caldă și confortabilă. Acum, înțelegeți că în ALT, sunteți acolo, dar încă există acea parte din voi, omul care conduce mașina, care în general știe cum să – în general – și în general e atentă – în general. Vedeți, acea parte e încă acolo, și ea încă vă va ghida în siguranță, chiar dacă aici aveți experiența de a fi scufundați în apă.

LINDA: Uua!

ADAMUS: Da, sau în eter total, într-un fel de – nu vreau să spun neant – ci doar într-un spațiu expansiv. Și, acum, vă veți speria la început și veți apuca de volan și probabil că veți frâna, și apoi o mașină vă va lovi din spate, dar veți învăța să vă adaptați la asta, și veți învăța: “Oh, sunt în egală măsură în mașină, la volan, și în această realitate ALT.”

LINDA: Care-i valoarea?

ADAMUS: Valoarea. “Care-i valoarea?” Întreb.

LINDA: Nu, eu am întrebat.

ADAMUS: Da, dar eu îți întorc întrebarea. Știu răspunsul, dar vreau să văd dacă-l știi și tu.

LINDA: Eu nu-l știu. De-aia am pus întrebarea.

ADAMUS: Ei bine, inventează ceva. Care-i valoarea?

LINDA: (suspină) Experiență extinsă.

ADAMUS: Întoarcerea la o stare naturală, în care nu ești în mod singular doar în această realitate.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Deschizându-vă către tot ceea ce sunteți, deschându-vă către toate fluxurile voastre de energie, deschizându-vă către toate potențialele voastre. Aveți un fond creativ și, atât de des, creativitatea e umbrită de minte. Și apoi mintea încearcă să pretindă că e creativă, și chiar nu e. E doar mintea care se prostește și spune: “Oh, uite cât de creativă sunt. Am făcut o pictură colorând-după-numere.” Asta nu-i foarte creativ. Și mintea încearcă să vă spună că este creativă, dar e o creativitate falsă. Nu, limitată. Mulțumesc. Nu eu am vrut să spun cuvântul “fals”, ci Cauldre. E o creativitate limitată. Foarte, foarte limitată. Și deodată, acum sunteți înapoi în adevăratul vostru sine creativ. Ce valoare e în asta? (către Linda) Vei fi un mare pictor sau un muzician sau ce? Ce valoare are să te întorci în adevăratul tău simț creativ?

LINDA: (făcând o pauză) Mă simt un pic copleșită doar să…

ADAMUS: Ei bine, tu reprezinți aici întregul public (Linda râde) al Shaumbrei de peste tot din lume, așa că (Adamus chicotește), poate că ei se simt copleșiți. Voi realizați dintr-odată că viața nu e doar acest lucru de a te afla într-un corp fizic și a trece prin fiecare zi și a te zbate să găsești răspunsurile și să-ți câștigi traiul și abia să te descurci, și acum, pentru atât de mulți dintre voi, să vă luptați cu corpul, cu durerea și cu moartea iminentă, cu boala și cu COVID-ul. 

LINDA: Păi, chiar mai e de stat? Adică, asta face deci să fie mai ușor de stat? 

ADAMUS: Da, asta face să fie mai ușor de stat…

LINDA: Oh, bun. Ok.

ADAMUS: … pentru că deodată realizați că există cu mult mai mult.

LINDA: Da!

ADAMUS: Dintr-odată realizați; “Nu, nu sunt prins doar în această realitate.” 

LINDA: Ah! Continuă, că zici bine! Da!

ADAMUS: Se petrec mult mai multe, și dintr-odată, de la divinitate sosește adevărata creativitate, de la sufletul vostru, și adevărata creativitate e acolo, și realizați că există acum atât de multe moduri creative de a vă gestiona corpul. Realizați că există moduri creative și distractive de a gestiona totul, de la abundență la – creativitatea nu trebuie să fie doar despre a picta, a desena, a cânta sau indiferent ce, și realizați profunzimea adevăratei experiențe creative de aici, pe planetă. Și ăsta-i momentul în care a rămâne aici devine… 

LINDA: Ahh!

ADAMUS: … în mare parte, vesel – în mare parte – ceea ce ne duce la ce nu e vesel (Linda oftează). 

Știrile. Știrile nu sunt vesele. Sunt momente când vă ascult, Shaumbra, și voi spuneți: “N-o să mă mai uit la știri niciodată. Nu pot să le fac față.” Însă știrile dau dependență și, în special știrile referitoare la conspirații, dau mare dependență. Așa că, voi spuneți: “Nu mă mai pot uita deloc la știri”, dar apoi a doua zi vă uitați la ele. Asta-i ceva dificil, și nu contează cât de iluminați sunteți, tot e dificil, să aveți de-a face cu conștiința de masă, rămânând aici pe planetă. Ăsta-i în continuare un lucru dificil.

Vreau să spun, vă uitați la ea, și vă întreb pe toți: “E lumea mult mai dată peste cap acum, decât a fost vreodată înainte? E lumea mai haotică?” Simțiți în asta pentru o clipă. Și îmi dau seama că unii dintre voi nu se uită la știri, și spuneți: “Eh, nu contează”, dar e lumea mult mai dată peste cap?  

De fapt, aș spune că nu. Dacă vă uitați la lucruri precum omoruri și crime și războaie și boli, foamete, pe cap de locuitor, privindu-le per ansamblu, pe toată planeta, de fapt, multe din aceste lucruri sunt mai puține decât oricând înainte. Însă acum există o hiperconștientizare a lor, pe care nu obișnuiați s-o aveți. Cu două vieți în urmă, cu trei vieți în urmă, veștile călătoreau foarte, foarte încet, cu calul, adică, și era nevoie de mult timp pentru a primi vestea că un război avea loc într-o altă parte a planetei, și până atunci s-ar fi putut încheia. Era nevoie de mult timp ca veștile despre o maladie care se răspândea, sau o crimă sau lucruri de genul ăsta să circule. Așadar, de fapt, există efectiv mai puține astfel de lucruri decât obișnuiau să fie, dar există mai multă conștientizare. Voi auziți de ele mai rapid. Sunteți inundați cu ele tot timpul. Tot timpul priviți și ascultați știrile. Și, da, este dificil.

Adică, în primul rând, se întâmplă instantaneu – știrile – ajung la voi. Și nu din sursele vechi la care apelați pentru știri, ci acum oricine are un telefon mobil e un reporter; faceți o poză, îi adăugați un mic comentariu. Orice război, chiar acum, vă aflați acolo în momentul în care are loc. Dar asta-i dificil pe planetă acum, iar conștiința de masă va fi cel mai dificil de suportat. Să vă descurcați cu voi înșivă va deveni mai ușor. Obișnuia să fie invers. Era mai ușor să vă descurcați cu lumea exterioară decât cu interiorul, dar asta se va schimba.

Pe planetă are loc acum un război – multe războaie, dar în special cel de acum cu ocuparea Ucrainei. Și s-a ajuns la punctul – e foarte, foarte stresant, pentru că s-a ajuns la punctul – în care există discuții despre potențialul folosirii de arme nucleare. E mult zdrăngănit de săbii, dar asta nu le face mult mai ușor de suportat nervos, mental. 

LINDA: Nu.

ADAMUS: Există, deci, acea situație. E foarte explozivă, într-un fel…

LINDA: De-a dreptul.

ADAMUS: … potențial explozivă – da, de-a dreptul – a ceea ce s-ar putea întâmpla. Și, o spun din nou, tăceți din gură, dacă voi credeți că țin partea cuiva. Mă uit la energiile per ansamblu a ce se întâmplă în interiorul unui imens vortex de putere (mai multe informații aici). A trebuit să intrăm și să scoatem o grămadă de Shaumbra din acel vortex de putere, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Ei s-au prins cu totul în el și au uitat de “Stai în spatele zidului scund. Nu vă scoateți armele și nu săriți în acel vortex de putere.” Nu iau partea nimănui, dar fac observații excelente despre asta.

LINDA: Da, faci.

ADAMUS: Da, chiar fac.

LINDA: Da, chiar faci.

ADAMUS: Chiar aici, cu luni și luni de zile în urmă, am făcut o sesiune specială – nu eu i-am pus titlul, de fapt, Cauldre a făcut-o – dar s-a numit Sfânt sau Satana, și cu doar câteva zile în urmă, Președintele Putin a acuzat practic vestul că e Satana. Așadar, am fost genial în discuție, dar acum e folosit invers, cum că restul lumii e Satana. Și asta e o mare parte a vortexului de putere. Folosește vechea retorică religioasă. Se folosește de vechiul rău împotriva binelui, și de orice poate. Acel vortex de putere devine din ce în ce mai urât și folosește orice poate. Dacă poate folosi Diavolul împotriva lui Dumnezeu sau a îngerilor, o va face. Dacă poate folosi masculinul împotriva femininului, o va face. Dacă poate folosi săracii împotriva bogaților, o va face. Absoarbe înăuntru tot ce e posibil, și, cum am spus, e exploziv.

Ar putea să sară în aer în orice clipă sau ALT, și ăsta-i momentul în care ne oprim pentru o clipă. Opriți-vă pentru o clipă. Există ALT-uri în asta. Ați putea vedea doar o singură cale pe care o iau lucrurile, dar ăsta e momentul în care apăsați pe butonul ALT. Și știu că tu și Cauldre nu sunteți foarte interesați în a produce mici obiecte pe care să le vindeți Shaumbrei, dar cred că un buton ALT ar fi unul foarte bun. 

LINDA: În regulă!

ADAMUS: Da.

LINDA: Hai s-o facem.

ADAMUS: Oh, aș putea să spun că nu ești entuziasmată (chicotesc) Nu, un mic buton ALT. 

LINDA: De ce nu? E o reamintire.

ADAMUS: Apăsați butonul ALT în viața voastră proprie, sau chiar când priviți la afacerile lumii, există butonul ALT. Există o șansă foarte bună ca situația să fie acum foarte explozivă, distructivă, în vortexul de putere. Dar Shaumbra – buum! – apăsați butonul ALT. Străluciți-vă lumina. Există alte potențiale. Există câteva potențiale geniale în care nu vreau să intru chiar acum, dar există niște potențiale de rezolvare geniale, care n-ar fi evidente pentru majoritatea oamenilor acum, potențialul ca acest vortex să intre acum practic în coliziune cu el însuși – vă dau câteva indicii aici – intră în coliziune cu el însuși și apoi se autodistruge.  

Vedeți voi, vortexul de putere e alcătuit acum din energiile conștiinței umane, în special în jurul subiectului putere. Însă oamenii sunt foarte buni la autodistrugere în ei înșiși. Știți voi, ei se devorează singuri. Ei intră în bătălii cu ei înșiși. Se autodistrug. Acest vortex de putere ar putea, în ALT, ar putea să se autodistrugă și apoi să convertească toate acele energii înapoi în energii naturale, care se află în serviciul acelora care sunt pregătiți ca energiile să fie în serviciu. Dar mă abat de la subiect.

Așadar, în lume acum, uitați-vă la economii, sunt când sus, când jos, când sus, când jos …

LINDA: E o nebunie.

ADAMUS: … când jos, jos, jos, jos, jos, și apoi un pic mai sus.

LINDA: Da, e o nebunie.

ADAMUS: E o nebunie. Adică, e o nebunie în acest moment, și asta face foarte dificil să rămâi. Vă uitați la știri și dintr-odată vedeți încă o zi în care indicele Dow Jones a căzut cu 500 de puncte. Asta-i nimic în comparație cu zilele în care cade cu 1000 de puncte. Și vă întrebați: “Cum se vor termina toate astea? Vom muri cu toții de foame? Va fi un haos global? Ruină financiară pentru toți?” Și există site-uri de conspirații și oameni preocupați de conspirații, cărora le-ar plăcea să credeți asta, și se hrănesc cu asta. Și e ceva de genul: “Da, suntem condamnați. E sfârșitul. E apocaliptic. E scris așa în Revelații”, și nu s-a scris asta niciodată. Și ei conectează puncte care n-au fost niciodată menite să fie conectate, dar oricum încearcă.

Priviți la asta pe planetă, și tocmai am ieșit în mare parte din COVID. Așa cum am spus cu mult timp în urmă, ar fi durat mult (spus cu ironie, Linda râde încetișor). Bine, a fost singura mea mare greșeală, dar acum se cam apropie de final.

LINDA: Așa este.

ADAMUS: Asta nu-i o predicție. Este – nu, oamenilor nu le mai pasă pur și simplu, așa că aproape va dispărea. Ați avut COVID. Ați avut epidemii și tot restul. E copleșitor. De ce să rămâneți pe planetă? Copleșitor! Vremea! Vremea, uraganele, secetele, inundațiile, …

LINDA: Cutremurele.

ADAMUS: … cutremurele – fii atentă când spui asta aici (Linda chicotește) – cutremurele și tot restul, și e copleșitor. Adunați toate astea împreună, vă uitați, cât, 15 minute la știri, pare un loc teribil. Sună îngrozitor. Dar ăsta-i momentul în care – bum! bum! bum! – apăsați acel buton ALT. Când apăsați acel buton ALT, voi trimiteți, de asemenea, o lumină, un semnal în afară către planetă, că există alte căi de a o face. Acum, oamenii ar putea sau nu să fie de acord cu asta, dar există alte moduri de-a o face.

Și doar legat de vreme, de exemplu, sunt cei care spun că “Am ruinat planeta”, știți voi, și într-un mod ciudat le place să spună “Oh! Am ruinat planeta” sau cei tineri acum dau vina pe voi – adică, nu pe voi, în mod personal – ci pe cei bătrâni…

LINDA: Generația noastră.

ADAMUS: … generația voastră. “Ați ruinat planeta!” Nu neapărat. Vreau să spun, se întâmplă pentru că Gaia pleacă. Și, da, aceste lucruri se adaugă și există mai multă poluare pe planetă decât a fost într-o lungă perioadă de timp, dar au existat timpuri pe planetă când nivelurile de poluare au fost cu mult, mult, mult mai mari, ca urmare a unor lucruri precum vulcanii și focurile care consumau planeta. Întorceți-vă în timpurile de după căderea Atlantidei. Acela a fost un timp urât. Adică, întreaga suprafață a planetei era în flăcări. Vreau să spun, cu mult mai rău decât sunt lucrurile acum. Dar ce nu recunosc oamenii e că, nu, e vorba de plecarea Gaiei.  

V-ați putea imagina dacă fiecare din cei ce îmbrățișează copacii și fiecare adept al ecologiștilor de pe planetă ar realiza deodată: “Ohh! Trebuie să ne oprim din a arăta cu degetul și a da vina pe alții, și a spune că oamenii sunt groaznici și poluează.” Da, există poluare. Nu neg asta. Dar dacă ei realizează ce se petrece cu adevărat: “Gaia pleacă. Oh, haideți să preluăm responsabilitatea pentru planetă. Să încetăm să mai arătăm cu degetul către toți și să spunem: ‘Hei, oameni! Hai să ne trezim și să realizăm că acest paradis e acum al nostru. Haideți să-l curățăm.’” 

LINDA: Fă-ți partea.

ADAMUS: “Haideți să ne facem partea”, dar deveniți responsabili. Fără s-o mai evitați – Gaia e obosită să curețe lucrurile de pe ea, pentru că e responsabilitatea voastră acum. Dar, înapoi la subiect. Vă uitați la planetă și spuneți: “Ăsta-i un loc dat peste cap.” Nu e, de fapt, doar sunteți voi mai conștienți de el mai mult ca oricând. Dar există un lucru care e cu mult mai rău decât a fost vreodată pe planetă, și ăsta e dezechilibrul mental. 

LINDA: Oh, da.

ADAMUS: Dezechilibrul mental.

LINDA: Asta-i adevărat.

ADAMUS: Și nu se vorbește prea mult despre asta la știri. Există o epidemie de droguri pe planetă. Oameni care folosesc droguri pentru orice, că e recreere, divertisment, dependență. Calmarea durerii devine noul mare nume din dicționarul dependenței. Durerea, calmarea durerii. Durerea e acolo cu un motiv. E pentru a spune: “Ai luat-o cumva pe drumul greșit. Cotește-o pe aici.” Însă oamenii își prescriu și se droghează singuri cu medicamente contra durerii. 

LINDA: Da, nu-i bine.

ADAMUS: Dar, despre ce nu se vorbește cu adevărat prea mult, sunt medicamentele pentru minte, antidepresivele, cele contra anxietății, și astea sunt distribuite în cantități alarmante. Mergeți la cabinetul medicului pentru că vă curge nasul și vă va prescrie un antidepresiv. Exagerez un pic, însă nu foarte mult.

Ce se întâmplă cu adevărat pe planetă acum, și voi îl simțiți mai mult decât orice, și îi afectează pe toți, este acest dezechilibru mental. Oamenilor nu le place să vorbească despre asta. Ei nu știu cum să vorbească despre asta, e mai bine spus. Pe planetă, în acest moment, psihologia e cu generații și generații în urmă de la a fi capabilă cu adevărat să abordeze problemele legate de ceea ce se petrece. Psihologia a făcut câțiva pași mari, dar încă tinde să se bazeze pe freudism. Încă tinde să proceseze, și nu face prea mult bine acum celor care au un dezechilibru mental.

Acum, pe planetă, avem o adevărată problemă cu dezechilibrul mental, și, în acest moment, pe baza direcției în care merge mintea la scară globală, nu văd ca situația să se îmbunătățească.

LINDA: Serios?

ADAMUS: Da, da.

LINDA: Se spune că COVID-ul a înrăutățit lucrurile.

ADAMUS: COVID le-a înrăutățit într-o anumită măsură. Într-o anumită măsură, în cazul unora, a ajutat. Ei au avut mai mult timp cu ei înșiși, dar asta a fost o minoritate. Pentru cei mai mulți oameni, faptul că au avut mai mult timp cu ei înșiși, i-a înnebunit. 

LINDA: Exact.

ADAMUS: Ei aveau nevoie să se exteriorizeze. Aveau nevoie de programul de mers la muncă în fiecare zi și de a lucra un anumit număr de ore, de a se plânge despre asta, și de a se întoarce acasă, știți voi, dar câțiva au folosit asta în beneficiul lor. Dar asta-i adevărata problemă pe care o văd, dezechilibrul mental pe planetă, și lucrul care uneori face să fie dificil să rămâneți. Știți, spun că vă uitați la știri și vedeți lucruri care sunt deprimante și triste și șocante și vă întrebați, uneori: “Ce fel de barbari sunt oamenii?” Dar, de fapt, există mai puțin din toate astea decât oricând înainte, procentual vorbind. Doar sunteți mai conștienți de asta. Adevărata problemă în prezent e mintea și dezechilibrul mental.

 

Și ce soluții posible există? Cineva care are – aruncați o privire. S-a declarat că jumătate din populația planetei are un nivel de dezechilibru mental, un nivel de natură să producă îngrijorare. Aș spune că pocentul e mult mai mare. Vorbim probabil de circa 75 până la 78 la sută din populația planetei, care are un nivel de dezechilibru mental, ce ar trebui să producă îngrijorare.  

LINDA: Oau!

ADAMUS: Da. Și ceilalți, poate 20 la sută sau cam așa, pur și simplu nu sunt suficient de deștepți încât să realizeze că au probleme mentale (ei chicotesc). Vreau să spun, sunt serios. Sunt imuni la asta, pentru că nu operează cu prea multă conștiință.

LINDA: Asta e deprimant.

ADAMUS: Da, este! E foarte deprimant. Deci, ce faceți? Ce faceți? Ei bine, ce se face, e mai multă medicație și mai multă consiliere. Dar chiar mă uit la consiliere și toată e – mare parte din ea, nu toată – e dictată de asigurări sau guverne care spun: “Vă e alocat atâta timp.” Și, știți, cum poate cineva care e în pragul sinuciderii să vină la cabinetul psihologului sau psihiatrului: “În regulă, aveți o oră să treceți peste asta.” E ca un proces de fabricație, toată industria psihologică acum, și oferă o oarecare alinare temporară, dar în cele din urmă, niciun răspuns real. Asta mă îngrijorează mai mult, și probabil e cel mai dificil lucru referitor la a rămâne pe planetă. Vreau să spun, ați putea spune că dezechilibrele psihologice, dezechilibrele mentale sunt ceea ce provoacă războaiele și provoacă vortexul de putere și cauzează lucruri precum foametea și bolile, și asta ar fi o declarație destul de precisă.

LINDA: Uau.

ADAMUS: Dar, în cele din urmă, greutatea în a rămâne aici, este dezechilibrul mental. Și știți asta din interacțiunea cu ceilalți, că uneori spuneți: cum poți măcar să comunici cu ei? Cum poți măcar să relaționezi cu ei? Sunt pe un fel de plan dimensional care-i foarte mental, pe când voi coborâți de pe planul acela al mentalului. Așadar, e o dilemă interesantă acum pe planetă, ceea ce conduce exact la ce facem noi – ce facem aici în Seria ALT, ce facem acum cu Shaumbra – mergem dincolo de minte.

Acum, e o chestie amuzantă, pentru că vorbim despre a merge dincolo de minte și mintea sare și spune: “Bine! Vom merge dincolo de minte.” Dar mintea spune de asemenea: “Nu. Nu. Chiar nu. Vom pretinde că mergem dincolo de minte din interiorul minții, dar nu mergem nicăieri.”

Oricum, asta-i cam învechit. Asta cu mintea fiind la conducere, cam ține de trecut. Mintea a avut tronul regelui pentru multă vreme, și mintea a tolerat multe din aiurelile cu care ați venit. Dar în cele din urmă, mintea le-a oprit, a fost foarte bună la a le opri, și a spus: “Delirezi pur și simplu. Doar inventezi lucruri. Ești pur și simplu nemulțumit cu viața ta, așa că te vom lăsa să joci joculețul ăsta al ce-o fi – diversiunile și distragerile tale, călătoria ta spirituală – dar regele va sta pe tron și mintea domină totul.”

Dar s-a întâmplat un lucru amuzant. În timp ce încercați să treceți dincolo de minte, și erați așa de angajați în propria voastră călătorie de a evada, de a răzbate, de a aduce divinitatea în această realitate, și n-ați dat drumul la asta. Nu ați permis minții să vă tragă înapoi. Din când în când ați permis, dar nu tot timpul, și în cele din urmă mintea a realizat că, de fapt, aveți dreptate. Există mult mai mult.

Ați putea spune că mintea s-a privit pe sine și a făcut o auto-evaluare, deseori noaptea când dormeați profund, și mintea s-a inspectat singură. Și mintea a spus: “Știi, eu sunt lucrul ăsta minunat, puternic, care stă deasupra umerilor omului.” Și, apropo, când vorbesc aici despre minte, vorbesc atât despre creier cât și despre minte. Sunt oarecum laolaltă. Și știu că în limbile pe care le vorbiți există o diferență. Creierul e această substanță vâscoasă din partea de sus a capului vostru; mintea e ceva diferit, ce nimeni nu știe cum să descrie sau să definească. Ele doar lucrează împreună. Natura mentală a ființei voastre, e cea care rulează procesele minții voastre.

Dar această minte-creier s-a privit pe sine, cel mai mult în starea de vis, dar ați simțit efectele în afara stării de vis, și s-a privit pe sine și a spus: “Ei bine, sunt o mulțime de neuroni. Sunt o mulțime de impulsuri electrice. Sunt o mulțime de celule și molecule, și am, ce numesc oamenii, acești lobi diferiți ai creierului.” Și mintea, căreia îi place să administreze lucruri – și Cauldre era pe cale să spună “să controleze” dar, de fapt, e vorba despre administrare; minții îi place să administreze și minții îi place să simtă că e superioară relativ la orice – dar mintea a aruncat o privire prin casa minții, a mentalului, s-a uitat împrejur și a spus: “Frate, am mulți neuroni, dar sunt limitați.” Mintea a spus: “Am multe comunicări ce merg către nervi prin corp, dar chiar și acelea sunt limitate.” Mintea a spus: “Am multe gânduri, ba chiar pot să vin cu și mai multe gânduri, dar chiar și gândurile sunt limitate pentru că, știți, în timp ce încerc să inventez mai multe gânduri în mintea-creierul meu, toate sunt cam la fel după o vreme. De fapt, n-am mai avut un gând nou de multă vreme. Doar am scos de la naftalină vechile gânduri.

Și mintea s-a uitat în jur foarte deprimată, și asta s-a întâmplat cu Shaumbra în ultimii doi ani, și a spus: “Știi, sunt foarte limitată, și chiar nu pot crește mai mult – nu doar în mărime, ci în capacitate mentală. Aș putea studia cărți de istorie și aș putea studia fizică și, oh, aș putea studia chiar și artele, dar a ajuns oarecum să fie totul la fel. Și ce dacă pot să recit mai multe date și cifre sau să folosesc cuvinte mari sau să fac automat adunări complexe în mintea mea, ce dacă? E foarte limitat și e, într-un fel, oarecum deprimant.”

Și ați simțit-o. Poate n-ați avut exact aceste gânduri, dar ați simțit mintea la un anumit nivel: “Oh, iisuse. Chiar vreau mai mult din același lucru învechit? Mănânc spaghete plictisitoare în fiecare seară. Vreau doar mai multe spaghete plictisitoare, o porție mai mare în fiecare seară? Sau vreau să mă retrag și să văd ce se petrece?

Și apoi mintea, fiind minte, a spus: “La naiba, nu. Eu sunt șefa aici. O să continuăm să facem ceea ce facem. O forță exterioară încearcă să mă abată de la drum, aici. Am nevoie să rămân în control. Am nevoie să gestionez chestia asta. Am nevoie să stau pe tronul regelui și n-o să mai fiu niciodată deturnată. N-o să mai am niciodată gândurile astea cum că sunt limitată. Asta a fost doar ceva din afară. Trebuie să fie vreo forță diabolică. Voi fi la comandă mai mult ca oricând. Voi aplica mai multă strictețe pe vasul ăsta și n-o să mai avem gândurile astea despre nu știu ce călătorie spirituală, și n-o să avem gândurile astea despre alte dimensiuni. Toate astea sunt o grămadă de absurdități, și pur și simplu n-o s-o facem.” Atunci v-ați lovit de perete, nu știu, acum un an? Acum șase luni? Săptămâna trecută? Pentru că puteți simți compresia revenind. Puteți simți mintea spunând: “Îî-Îî. Nu. Nu o să fiu păcălită, pentru că înăuntrul minții – mintea controlează – există siguranță. Putem gestiona lucrurile și putem trece cu vederea ce nu avem nevoie și putem filtra celelalte lucruri. Dar e mintea. Ăsta sunt ‘eu’. ‘Eu’-l.”

Și apoi mintea a continuat să hârâie încă puțin, și a început să obosească. A început să obosească foarte tare, și mintea s-a gândit: “Ei bine, trebuie să lucrez suplimentar din cauza acestei întregi închipuiri și distrageri prin care trece sinele meu uman.” Dar a devenit din ce în ce mai obosită, mai istovită, și a început să se gândească: “De fapt, e oarecum plictisitor aici la mine în minte. E oarecum limitat și doar – doamne! – asta e aceeași poveste repovestită într-un milion de feluri diferite.” Și apoi mintea a spus: “În regulă, ce voi face, e că o să-mi fac mintea mai mare, mai bună. Voi arunca niște lucruri, și voi crea o construcție nouă. Voi crea noi părți ale minții mele.” Exact ca și cum ați supraetaja o fabrică veche, depășită, și apoi i-ați face o extensie. Mintea a spus: “Mă voi extinde.”

Așa că, a încercat s-o facă. A încercat foarte tare, în special când erați în starea de vis. A spus: “În regulă, în primul rând, evacuez câteva din chestiile vechi.” Dar nu prea e bună la asta. Mintea nu renunță. A încercat s-o facă. S-a descotorosit de câteva lucruri mici, dar nu multe. Și apoi a încercat să se facă și mai magnifică – o minte mai mare, o memorie mai bună, istețime mai ascuțită. A încercat să fie mai deșteaptă decât a fost vreodată înainte. Și s-a întâmplat un lucru amuzant – a eșuat jalnic. A eșuat jalnic, pentru că folosea, ați putea spune, o tehnologie foarte învechită, forme de gând foarte învechite, pentru a se mări și a se îmbunătăți pe sine.

A eșuat cu desăvârșire. A fost umilitor. A fost îngrozitor, și s-ar putea să fi simțit asta în viața voastră. Pur și simplu n-a funcționat. Și la acel moment, nu cu prea mult timp în urmă, mintea, fiind obosită și epuizată, după cum  probabil sunteți conștienți, mintea fiind oarecum plictisitoare și stătută și anostă, în cele din urmă, a spus: “În regulă, mă voi retrage. Voi coborî de pe tronul regelui aici. Mă voi da la o parte. N-o să plec de tot, dar aici mă voi da la o parte. Mă voi muta puțin într-o parte și voi vedea ce se întâmplă.” Mintea a spus: “Voi supraveghea foarte atent, dar voi vedea ce se întâmplă dacă pur și simplu mă dau oarecum la o parte.” Și aici suntem acum. Ăsta-i ALT. Asta-i trecerea dincolo de minte. Asta este permitere.

Vedeți, în tot acest timp, mintea a putut simți această presiune pe ea, și nu i-a plăcut. “Permitere, asta-i diabolic. E cumplit. Noi nu permitem. Noi controlăm. Noi administrăm. Noi ținem lucrurile în ordine, dar nu permitem. Să permitem ce?” A simțit această presiune. A simțit într-un fel venind acest vortex. Nu i-a plăcut. V-a simțit că permiteți, deschizându-vă către Tot Ceea Ce Sunteți. Mintea a încercat să spună: “Oh, asta nu funcționează. Această permitere, e o grămadă de absurdități.” Sau, mintea a încercat să spună: “Te voi lăsa să permiți un pic, dar doar atât cât e sigur, pentru că, știi, ai dat-o în bară de multe ori în trecut, și dacă ne deschidem către permitere, tot vasul ăsta se va scufunda.” Așa că mintea a spus: “Voi permite puțină permitere, dar atât. Doar ca să-ți fac pe plac, doar ca să fac omul fericit.” Dar, în final, mintea a realizat că era epuizată. Îi venise timpul. Avea nevoie de altceva, și prin permiterea voastră s-a creat această deschidere, care a înlăturat mintea de pe tronul regelui, așa încât să vă puteți lua acum locul cuvenit. Nu mintea voastră. Mintea voastră va sta dincoace – dincoace – și voi veți ocupa locul cuvenit.

Va fi puțin ciudat la început, pentru că nu sunteți neapărat obișnuiți cu asta. Sunteți obișnuiți ca mintea să vă spună ce să faceți și ce nu; mintea făcându-și qualia, asocierea constantă cu alte lucruri, pentru a creea imaginea realității.

De asemenea, mintea face un lucru foarte interesant. Combină totul. Și când spun “combină”, ce face, ia mici fragmente de aici și de acolo, și de colo și de colo, și de dincolo și din partea cealaltă, și le pune împreună în ce pare să fie un singur tablou, o singură imagine, experiență, unificată. Dar, știți, sunetul care ajunge la urechile voastre și imaginea care vă ajunge la ochi, nu se petrec în același timp. Mintea le asamblează. Nu percepeți un peisaj al realității întreg. Inițial, mintea voastră îl percepe și îl primește în fărâme și felii și părți de piese de puzzle, care nu se potrivesc neapărat. Dar mintea are această abilitate fenomenală să ia chiar și lucruri care nu se potrivesc și nu se îmbină laolaltă, piese de puzzle cu părți care nu se întrepătrund și culori care nici măcar nu se potrivesc – o piesă de puzzle care ar trebui să fie acolo pe parte aceea a puzzle-lui, dar o pune dincoace – mintea poate face asta, să le pună laolaltă, dar nu e real. E o șmecherie – o șmecherie a minții – abilitatea de a combina lucruri. Mintea a fost foarte bună la asta.

Așadar, ce se petrece când mintea se dă la o parte? Încă e aici. Încă funcționează, dar nu controlează. Ce se întâmplă când voi sunteți acum înapoi pe tron? Voi, Eu Sunt-ul, ființa divină e înapoi pe tron. Ei bine, vă va speria ca naiba la început. Realitatea devine foarte neclară, dacă nu incoerentă, pentru că starea voastră naturală nu e să încercați să puneți toate aceste secvențe diferite, sau puncte, împreună, într-o imagine unificată. Abilitatea normală e să vedeți toate straturile și nivelurile diferite – să le percepeți, nu doar să le vedeți – să percepeți diferite straturi și niveluri care se petrec simultan, uneori în sincronicitate, alteori în afara sincronicității. Nu contează. Asta e starea voastră naturală.

Dar e de asemenea starea naturală atunci când energia voastră curge cel mai bine. Am vorbit mult în Keahak despre flux. Mintea nu curge. Mintea construiește și limitează, dar nu prea are o ușurință, o curgere, naturală. Așa că aceste lucruri încep cumva să dispară, și uneori realitatea e foarte neclară. Uneori, vă veți simți de parcă o să leșinați. Pur și simplu – ați putea sta acolo fără să faceți nimic, sau plimbându-vă, și dintr-odată vă simțiți de parcă – uaa! – pur și simplu o să leșinați. Ați avut vreodată sentimentul ăsta?

LINDA: Da, chiar în acest moment.

ADAMUS: Chiar în acest moment (ei chicotesc). Da, asta e din cauză că sunt eu aici. Dar nu fiți preocupați și nu vă cramponați prea mult. Vreau să spun, realizați ce se petrece, respirați profund și permiteți să se deschidă. N-o să leșinați. Intrați în, treceți în alte realități, în alte tărâmuri. Și e un exemplu foarte bun pentru a spune: “Ei bine, de ce să nu rămân pur și simplu în acest tărâm? De ce să nu fiu perfect în acest tărâm? Nu ar fi bună viața?” Ei bine, înainte de toate, nu puteți fi perfecți în acest tărâm, și nu acesta e țelul. Veți eșua jalnic, ca mintea care a eșuat jalnic în încercarea de a se face pe sine mai mare și mai bună.

Adevărata dorință este de a reveni la starea voastră naturală, care este multidimensională, care este ALT, abilitatea de a fi aici chiar acum, pentru Cauldre să fie aici în această încăpere cu alți oameni, cu camerele și luminile și Belle aici, bineînțeles – hai să filmăm un cadru cu Belle. Nu a primit niciun pic de atenție până acum.

LINDA: Nuu.

ADAMUS: Deci, nu. Belle e aici.

LINDA: E așa de specială.

ADAMUS: Știți, chestia interesantă despre câini, vorbind despre realitățile alternative, Belle va fi acolo să-l întâmpine pe Cauldre – îl folosesc pe el doar ca exemplu – ea va fi acolo să-l întâmpine când el trece dincolo, de cealaltă parte, chiar dacă ea e încă aici pe Pământ, chiar dacă el merge primul. Asta nu e o predicție.

LINDA: Mulțumesc.

ADAMUS: Ăsta e doar un exemplu. Belle o să fie acolo să-l întâmpine, chiar dacă ea e aici. Și voi spuneți: “Păi, dar ea e pe Pământ. Cum poate să facă asta?” Ea nu are vreo problemă să fie multidimensională. Câinii nu au. Ei pot fi acolo să vă întâmpine, chiar dacă ei încă sunt înapoi pe Pământ priveghind, știți, păzind trupul vostru neînsuflețit la înmormântarea voastră. Ei trec dintr-o parte în alta, pentru că mintea lor nu îi restricționează. Pisicile, de asemenea. Ei bine, pisicile, dacă vor. Câinii o vor face, dar pisicile doar dacă vor. Așadar, ei fac deja asta.

Știți, e un vers în cântecul, în filmul Vrăjitorul din Oz, un vers în cântec: “Păsările zboară dincolo de curcubeu. De ce, oh, de ce eu nu pot?” Câinii traversează – uneori și pisicile – în celelalte tărâmuri tot timpul. E foarte natural pentru ei. Nu merg prea departe în celelalte tărâmuri, pentru că ei mereu vor cumva să fie prin preajmă, aproape de voi, omul. Dar, da, păsările zboară dincolo de curcubeu. De ce, oh, de ce voi nu puteți? Dar adevărul e că puteți. Și adevărul e că bariera de până acum a fost mintea care a spus: “În niciun caz. Puteți pretinde că zburați dincolo de curcubeu. Puteți chiar cânta cântece despre asta. Dar, ăă, o să rămâneți fix aici.”

Dar acum am ajuns la punctul, în ALT, în care putem zbura dincolo de curcubeu. Puteți fi pe partea asta și pe partea aceea a curcubeului. Puteți fi conștienți doar de o parte sau puteți fi conștienți simultan de ambele părți. Și, din nou, Linda, ai pus înainte geniala întrebare: “De ce? Care e beneficiul? Care e partea bună?” Pentru că vă întoarceți la starea voastră naturală, și în starea voastră naturală care e mai intuitivă – e gnostul, e Enteligența voastră, mai degrabă decât inteligența – răspunsurile la problemele voastre sunt deja acolo.

Ca om, nu prea ați avut acces la ea. A trebuit să-i dați de capăt în mintea voastră și adesea nu v-a ieșit. “Ce voi face în privința asta? Ce voi face? Vreau să cumpăr o casă. Vreau să iau o mașină. Am nevoie de asta. Am nevoie de aia.” Și v-ați chinuit apoi în mintea voastră. V-ați luptat. Ați negociat. Ați pledat. Apoi v-ați învinovățit, când nu a funcționat. În ALT, toate răspunsurile sunt acolo. E doar o chestiune de a le aduce înapoi. Deci, cum a spus Merlin, ieșiți pe ușa din dreapta, fie că e în starea voastră de vis, fie că mergeți – ieșiți pe ușa din stânga, scuze – în starea de vis sau imaginația sau doar realitatea voastră de bază și sunteți acolo. Sunteți în celelalte tărâmuri. La început, ele n-au niciun sens, sau chiar vă veți întreba dacă într-adevăr există, pentru că sunteți încă obișnuiți cu mintea și interpretarea mentală, combinarea mentală pentru a crea o realitate. Dar o faceți în mod repetat, ieșiți acolo afară, și dintr-odată realizați că reveniți la un simț natural. Reveniți acolo unde nu trebuie să faceți asocieri qualia. Nu trebuie să combinați mental imaginile pentru a crea o realitate.

Și deodată realizați: “Eu sunt pe ambele maluri ale râului. Sunt în ambele tărâmuri. Eu sunt un Maestru; eu sunt un om. Eu sunt în acest 3D. Eu sunt acolo și, hei, am o problemă aici, în 3D. Tot timpul mă doare corpul.” În timp ce, înainte ați fi trecut prin asta în mintea voastră și ați fi spus: “În regulă, trebuie să iau niște medicamente, sau trebuie să stau în apă caldă” sau orice altceva, dar acum voi ieșiți acolo. Ieșiți pe ușa din stânga, și acum sunteți în amândouă tărâmurile în același timp. Sunteți aici și sunteți acolo. Acolo, în acele tărâmuri, se află toate răspunsurile la orice, și sunt răspunsurile voastre. Nu sunt ale nimănui altcuiva. Nu există un Consiliu al Răspunsurilor acolo, și nu există o Bancă de Răspunsuri. Sunt răspunsurile voastre. Ele sunt deja acolo. S-ar putea să fie în trecut. S-ar putea să fie în viitor, dar de fapt, nu sunt în niciunul dintre ele, pentru că nu există niciun timp acolo. Pur și simplu sunt. Și deodată realizați că aveți răspunsul, și că îl puteți aduce înapoi prin ușa din dreapta.

E o minunată analogie pe care a făcut-o Merlin, spunând practic că veți ieși într-un fel și nu veți încerca să vă întoarceți în același fel, pentru că veți uita, așa că vă întoarceți într-un fel nou. Intrați înapoi pe, ce numim noi, ușa din dreapta. Aduceți răspunsul înapoi cu voi, dar s-ar putea să nu conștientizați imediat care este. Veți simți ceva: “Știu că e acolo.” Doar fiți împăcați cu asta. Nu vă stresați în privința asta. Nu încercați să-l faceți să se întâmple și, dintr-odată, veți reactiva Enteligența voastră intuitivă, care a fost strivită sau deconectată de către mintea, creierul, care acum stă deoparte. Vedeți unde a ajuns? Și, dintr-odată, doar veți ști. Dintr-odată, doar veți ști. Și un sfat referitor la asta e că nu se repetă niciodată. Nu veți face lucrurile la fel de fiecare dată când ieșiți pe ușă și vă întoarceți pe ușă. Și data viitoare când veți căuta răspunsuri, poate, la o durere nouă care v-a apărut în corp, nu încercați să repetați. Nu încercați s-o faceți în același fel. Așa a făcut-o mintea voastră. Așa a făcut-o – întotdeauna trebuia să aibă – totul trebuia să fie repetabil pentru a fi adevărat. Acum mergeți acolo în afară și nu vă așteptați să obțineți aceleași răspunsuri sau să mergeți în același loc pentru aceleași răspunsuri.

Practic, asta e... da, o să mai aștept cu ce vroiam să spun. Vom face un Merabh chiar acum.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Așadar, să respirăm foarte profund. Da, sunt multe de discutat în această Serie ALT. Abia am început, dar hai să facem chiar acum o experiență, în minte. În minte.

Să respirăm profund, în timp ce punem niște muzică...

(începe muzica)

... pentru acest minunat Merabh.

Oh, pentru foarte mult timp mintea a fost la conducere și, știți, să nu privim niciodată asta ca pe un lucru rău, pentru că v-a oferit o experiență de neuitat pe această planetă. Și voi spuneți: “Păi, uite cât de mult a durat, câte vieți, câte suferințe”, dar veți ajunge să realizați că n-a fost deloc atât de mult timp. V-a oferit o experiență extraordinară de scufundare într-o realitate a biologiei.

Experiența pe care ați avut-o aici, ca oameni, v-a dat abilitatea de a vă întrupa, și nu doar în biologie, nu doar în pulbere de stele sau orice altceva se întâmplă să fie. V-a dat abilitatea de a vă întrupa în voi înșivă, și asta e de neprețuit. Să vă întrupați în voi înșivă.

Înainte de a intra în corpul fizic, nu erați nici aer, nici eterici.

Unii ar spune: “Ei bine, am fost spirit”. Ce înseamnă asta? Ce înseamnă asta?

Nu erați întrupați. Erați Eu Sunt-ul. Erați energie, dar ea nu era închegată. Nu era adusă la un loc. Cu alte cuvinte, erați împrăștiați peste tot. Heh!

Această experiență în biologie și, în cele din urmă, în minte, v-a permis să vă întrupați în voi înșivă, identificându-vă și, în cele din urmă, fiind capabili să identificați conștiința și energia.

Înainte de experiențele fizice de pe această planetă, era foarte dificil să vă înțelegeți cu adevărat din interior, să vă înțelegeți propria conștiință chiar.

Nu exista o înțelegere a conștiinței. Nu exista nici măcar un concept al conștiinței așa cum o cunoașteți acum. Exista “Eu Sunt, Eu Exist”, dar nu exista o înțelegere nici măcar a propriei energii.

Știați că era ceva acolo. Nu o numeați energie. Nu erați întrupați în ea. Nu o foloseați în viața voastră. Era doar ceva care exista acolo.

Și, știți, în toată creația există ființe cu suflet care caută, ați putea spune, identitatea, dar nu într-un sens uman, nu printr-o identitate umană. Dar, ei bine, e vorba despre “Cine sunt eu?” Care-i lucrul ăsta care nu se știe cum se definește, pe care noi îl numim acum conștiință și energie? "Cine sunt eu?"

Experiențele voastre în acest corp uman, așa dureroase cum sunt uneori, și în mintea umană, așa limitată cum a fost pentru atât de mult, mult timp, v-au permis să vă întrupați în voi înșivă. Asta nu înseamnă fizic sau mental.

Înseamnă să vă adunați la un loc. Să fiți capabili să fiți, de fapt, conștienți de conștiința voastră, să fiți, de fapt, atenți la Sinele vostru și să aveți, de fapt, simțiri senzoriale și senzuale care s-ar putea să vină doar din faptul că sunteți în formă fizică.

Mintea voastră a înțeles asta atunci când s-a cercetat pe sine, când s-a cartografiat pe sine.

Știți, în unele dimineți vă trezeați după o noapte lungă și vă întrebați ce naiba s-a întâmplat, pentru că vă trezeați obosiți și epuizați și nu prea fericiți. Și nu voiați să mergeți din nou la culcare, pentru că era obositor, dar nici nu voiați să rămâneți treji. Nu știați ce să faceți.

Atunci mintea s-a cartografiat singură, și a fost, de fapt, îndemnată sau forțată – nu forțată, dar… îndemnată sau încurajată – să se privească pe sine de către voi, de către Maestru.

Când ești capabil să începi să te numești Maestru, și acea întrupare a început să devină reală, acel Maestru s-a dus la minte și, cu mare compasiune și grijă a spus: “Minte, chiar trebuie să te uiți cu atenție aici. Ai controlat lucrurile. Ai stat pe tron mult timp” – nu acel tron (toaleta), ci tronul regalității – “Ai stat pe tron mult timp. E nevoie să te uiți bine la tine însăți, pentru că, vezi tu, blochezi calea. Și, ca Maestru, nici măcar eu nu te pot muta din drum, pentru că vei reveni imediat. Nu am dreptul să fac asta, deoarece tu ești încă ocupată să joci jocul. Dar uită-te bine la tine.”

Ați experimentat mult asta în timpul nopții, dar și în starea de veghe. Numiți-o cum vreți – autoevaluare, aruncând o privire la ce se întâmplă în minte, în creier.

Și, știți, a fost amuzant pentru mine, Adamus, să urmăresc toate astea, să observ ce se întâmpla cu voi și să observ schimbările care aveau loc, să observ când mintea revenea țipând și răcnind: “Oh! Totul e un truc! Cineva încearcă să ne joace o festă sau suntem hipnotizați!”

Nu, era mintea care încerca să facă o ultimă încercare. Dar, în cele din urmă, a spus: “Ai dreptate. [Viața] asta e limitată, și chiar și pentru mine, mintea, cel mai măreț dintre toate lucrurile umane, nu mai e amuzant. Doar repetăm și repetăm. Ne prefacem că este o nuanță mai strălucitoare de roșu, dar tot roșu e, nu-i așa? Ne prefacem că, știi, suntem mai clarvăzători și mai intuitivi și mai senzitivi ca oricând, dar e tot un rahat al minții.”

Atunci mintea a spus: “Mă voi da deoparte. Nu știu sigur ce fac aici, dar mă voi muta dincoace.”

Și, știți, tot timpul au existat aceste nuanțe ale permiterii voastre care au făcut ca asta să se întâmple. Și nu erau mentale. Nu erau impulsuri sau împingeri mentale sau nuanțe. Veneau de la Maestru, veneau din sufletul vostru.

Așadar, acum mintea a ocupat un loc mai încolo. Va continua să facă parte din viața voastră de zi cu zi, dar mintea a trecut pe un loc secundar.

Ce urmează? Asta vom experimenta, vom vorbi despre asta și vom trece prin asta în Keahak și aici, în Shoud-uri. Mintea – mintea, se relaxează acum.

Să respirăm profund și să simțim în această poveste frumoasă, în această imagine frumoasă care are loc chiar acum.

Îndepărtați-vă de voi înșivă pentru un moment. Fiți observatorul vostru, voi stând acolo sau fiind întinși acolo, orice ați face, și mintea spunând: “Mă voi da la o parte.”

Acest lucru este – pffff – uriaș. Uriaș. Nu se întâmplă multor oameni de pe planetă. Nu e un lucru care se întâmplă global. Asta se întâmplă cu Shaumbra chiar acum.

Dacă ești aici, ascultând asta acum sau în ce ai numi viitorul tău, sau dacă ai ascultat-o deja în trecut, atunci ți se aplică.

(pauză)

Vă cer acum doar să simțiți și să observați ce se întâmplă acum, în timp ce mintea își face schimbarea, deschide căile de acces.

Afectează corpul, da. Va afecta și corpul, deoarece mintea a controlat corpul. De asemenea, a limitat integrarea corpului de lumină în fizic.

Simțiți ce se întâmplă chiar acum.

(pauză)

E amuzant, pentru că, într-un fel, vă uitați la minte și spuneți: “Spune-mi ce se întâmplă.” Iar mintea spune: “Îî-îî. Asta-i a ta. Tu ai cerut asta, așa că nu mă bag.”

Simțiți la un nivel intuitiv ce se întâmplă chiar acum.

(pauză mai lungă)

N-aveți de ce să vă temeți. Nu că v-ați fi temut, dar mintea s-a temut. N-aveți de ce să vă fie frică, n-aveți de ce să vă rețineți.

Vă cer să simțiți cât de blând și grațios e totul, orice ar fi. Nu fiți preocupați să-l definiți acum, ci observați cât de blând și grațios este.

(pauză)

Și apoi mintea care stă mai încolo se întreabă: “Hmm, mă întreb dacă se întâmplă ceva cu adevărat?” Dar știți. Nu mai aveți nevoie ca mintea să vă valideze.

Nu mai aveți nevoie ca mintea să vă valideze. Asta ar trebui să apară pe pagina principală a site-ului.

Și nici măcar nu aveți neapărat nevoie în acest moment de o reacție fizică la ceea ce se petrece, pentru că totul a fost asociat cu mintea, care acum stă deoparte.

Faceți un pas înapoi și simțiți.

(pauză)

Și cuvântul, cel mai potrivit cuvânt pe care l-aș folosi pentru a descrie asta, e doar o blândețe care se întoarce, dar se petrec mult mai multe. Dar, o blândețe.

(pauză)

Dacă mintea ar fi încercat să gestioneze asta, ceea ce nu face, ar fi fost o grămadă de focuri de artificii și tot felul de sentimente intense. Nu-i așa.

Ce vine acum pe scaun, pe tronul sinelui vostru uman divin, e divinitatea voastră, și e foarte, foarte blândă.

Respirați profund și simțiți în ceea ce se întâmplă chiar acum.

Nu forțăm nimic. Nu e nevoie s-o facem. Nu încercăm să manipulăm energiile. Nu e nevoie.

Dacă mintea ne-ar bloca încă drumul, poate că am simți nevoia să forțăm și să împingem, dar mintea stă deoparte. Ce se întâmplă acum este foarte blând.

(pauză)

Am vorbit mai devreme despre câini, animale de companie, indiferent ce sunt. Vedeți, ele au deja asta. Nu sunt ființe cu suflet, dar au avut întotdeauna această cale deschisă. Mintea lor nu a dominat.

Au avut această abilitate de a avea această deschidere, de a fi în celelalte tărâmuri și aici, totul în același timp. Și apoi, așa cum veți învăța să faceți, exact ca un câine – heh! – veți învăța să nu mai faceți diferență între acest tărâm și altul.

Nu e doar 3D; nu e despre a pleca într-un alt tărâm. E același lucru. Se întâmplă simultan. Nici măcar nu e nevoie la un moment dat să traversăm prin uși sau ceva de genul ăsta. Facem asta acum doar pentru a vă readuce în starea voastră naturală. Dar pentru un câine, ca Belle, ei bine, nu e nicio diferență. Nu sunt tărâmuri diferite. Nu există segmentare. Nu există uși. Totul e chiar acolo. Totul e chiar acolo.

Vedeți, Belle, este chiar acum. E atât aici cât și acolo, și nu vede nicio diferență. Ea nu spune: “Sunt de partea asta sau de partea cealaltă a gardului.” Pentru ea totul e o mare pajiște.

Și în niciun caz nu spun despre câini că sunt mai buni sau mai luminoși. Doar folosesc  exemplul că ei sunt mereu în toate tărâmurile. Acum imaginați-vă ce puteți voi să faceți.

Asta e direcția în care ne îndreptăm, și e o schimbare monumentală. Și, în final, are alte implicații despre care eu, ca St. Germain, am vorbit în Visul lui Merlin, Crucea Cerului.

Pe măsură ce vă deschideți către alte tărâmuri acum în viața voastră personală – tărâmuri care au răspunsuri care sunt acolo instantaneu, tărâmuri care au mai multe potențiale, mai multă creativitate chiar acolo, chiar aici – încep acum să se deschidă căile de acces dimensionale, ce numim noi Crucea Cerului.

Alți oameni nu vor fi conștienți de asta pentru o vreme, dar e un rezultat direct a ceea ce facem aici, accesul pentru această planetă și pentru omenire, către ceea ce se află dincolo.

Ce facem noi aici, chiar acum, în acest merabh, puteți face oricând. E o permitere, este ceea ce este. E recunoașterea și înțelegerea faptului că mintea s-a dat la o parte, și acum divinitatea, Maestrul care ați fost întotdeauna, preia tronul.

Vor fi momente în care totul se va simți foarte instabil, momente în care veți dori să – heh! – cereți minții să intervină din nou și să gestioneze lucrurile, momente în care totul pare confuz, pentru că acum sunteți în realitatea ALT – sunteți mentali și non-mentali – dar înțelegeți că totul este un proces natural.

Vom continua să vorbim despre asta în Shoud-urile noastre din această serie, pentru a face această tranziție cât mai blândă posibil, cât mai ușoară. Dar, pentru moment, respirați profund și permiteți.

Nu a fost niciodată posibil să treceți dincolo de minte din interiorul minții. A fost nevoie ca mintea să trebuiască să se privească pe sine și să spună: “E timpul ca eu să fac un pas înapoi.”

Să respirăm foarte profund aici, în Shoud-ul 1 din Seria ALT.

Și, da, ca răspuns la întrebarea pe care unii dintre voi o aveți – nu în mintea voastră, ci în Sinele vostru adevărat – acum, când ieșiți în afară, când sunteți multidimensionali și sunteți în acest flux, există acest lucru numit Noua Energie. Noua Energie. Și ăsta-i unul dintre lucrurile pe care vom începe să-l aducem înapoi, Noua Energie. Avem un drum lung de parcurs, dar am vrut doar să vă dau de știre.

Cu asta, întotdeauna e o plăcere să fiu aici, cu fiecare dintre voi. Și cum intrăm în această fază cu totul nouă a lucrării, amintiți-vă că totul e în regulă, în întreaga creație.

Mulțumesc.