LUC: Apropo, nu m-am referit la Shaumbra (mai multe chicoteli).

ADAMUS: (chicotind) Desigur, desigur! Puf! Ei dispar. Mulțumesc. A fost o declarație grozavă. Va trebui să o punem pe perete la Clubul Maeștrilor Ascensionați.

E cineva care nu e de acord cu direcția în care vedeți că se îndreaptă asta? E cineva care spune: “Doamne, lumea e un loc atât de frumos” și “Kumbaya, kumbaya”? Bine.

E un loc foarte dur în acest moment, din câteva motive despre care am vorbit. Se întâmplă foarte, foarte repede, mai repede ca niciodată. Legați-vă centurile de siguranță, pentru că acum e o adevărată explozie, schimbările, amploarea a ceea ce se întâmplă pe plan psihic, știți, energetic, și ce se întâmplă, de asemenea, în ce privește cercetarea și dezvoltarea și noile lucruri care apar. Și o mulțime de oameni își ling buzele, bat din palme și spun: “Ooh, bine! Vine o nouă tehnologie, un nou tip de mașină, un nou tip de vindecare pentru corp, un nou tip de asta”, și vin toate. Dau buzna în calea voastră. Cea mai mare parte încă n-a intrat în distribuția de masă, dar va intra. Iar voi spuneți: “E grozav. Uită-te la toate aceste lucruri noi care vin.”

De fapt, e copleșitor, pentru că vin atât de repede. Timpul necesar pentru a se adapta și a se ajusta la un nou tip de schimbare de paradigmă în tehnologie, face ca echilibrul mental uman să înceapă să se destrame, și oamenii să înnebunească. Cei care nu erau nebuni, încep să se simtă foarte dezechilibrați.

Și, în cele din urmă, cred că, dacă distilezi toate astea – privește lumea de acum și gândește-te la asta – omenirea se simte mai nesigură ca niciodată. Lucrul amuzant e că, din punct de vedere statistic, ați putea contesta asta. Ați putea spune: “Sunt mai puține războaie. Există mai puțină foamete. Sunt mai puține din astea și din alea. Există o îngrijire medicală mai bună, o educație mai bună.” Nu contează, pentru că, dacă oamenii se simt nesiguri în acest moment, asta simțiți și voi. Și asta dă naștere la lucruri precum anxietate, frică, disperare, oameni care fac lucruri nebunești, nebunești. Ei nu știu de ce le fac și nimeni altcineva nu știe de ce le fac. E o reacție instinctivă la sentimentul jalnic de nesiguranță de pe planetă, în acest moment.

Simțiți-o în propria voastră viață. Ați trecut prin asta. Ați experimentat-o, dar eliminați siguranța – în tărâmurile umane, siguranța e adesea conținută în nucleul familial; ăsta se destramă chiar acum. Siguranța e resimțită atunci când ai un sistem guvernamental bun și de încredere. Sistemele guvernamentale nu vor fi niciodată grozave, pentru că vorbim de un guvern, dar, uneori, doar să ai unul care e stabil. Unde-i asta în acest moment? (Câteva chicoteli) Adică, nu e aici, în SUA. Nu e în Europa, în cea mai mare parte. Nu e în alte părți ale lumii. Siguranța e adesea găsită în consolarea bisericilor și a religiilor. Te duci la biserică, ai avut o săptămână grea; stai acolo și vorbești despre cum te iubește Dumnezeu, dar e un pervers pe podium și e... (râsete) Am spus eu asta? Oh, ăsta a fost Tesla! Da (mai multe chicoteli). Adică, unde-i încrederea pe care oamenii o aveau cândva în religii? Asta se destramă. Așa că plasele de siguranță fundamentale, de bază, nu mai există.

Și ce încep oamenii să facă? Ei spun: “Păi, trebuie să devin mai independent, poate să-mi cultiv propriile alimente, poate să dețin mai multe arme, poate să baricadez curtea pentru ca nimeni să nu poată intra” și, în curând, apare o proliferare a camerelor de supraveghere și a armelor, iar oamenii își fac provizii. Asta se adaugă la acest factor de anxietate care există și care e uriaș. Și nu e al vostru. Nu pot să subliniez suficient acest lucru. Ei bine, o voi face mai târziu, așa că voi continua să subliniez. Nu e al vostru. Îl simțiți pe planetă. Ați ales să rămâneți aici, și asta se întâmplă. Este peste tot. Oameni care n-au avut niciodată anxietate înainte, n-au avut niciodată probleme cu somnul, n-au băut niciodată și n-au luat niciodată droguri pentru a amorți durerea, recurg acum la astfel de lucruri. Nu știu la cine să apeleze.

Dacă ați fi niște Încuiați, ceea ce obișnuiați să fiți, către ce v-ați îndrepta acum? Către familie? Unii, nu mulți. Către job-ul vostru? Pffff! Înainte puteați să începeți o slujbă, o carieră, și rămâneați acolo. Rămâneați la aceeași companie aproape toată viața, ceea ce nu recomand, dar înainte era foarte stabil, iar compania avea grijă de voi, ceea ce nu mai face acum. Unde se îndreaptă oamenii, către ce se îndreaptă acum?

 

Ei bine, ei apelează la lucruri precum jocurile video, pentru că se pot pierde. Puteți intra în această lume în care vă duceți și aruncați în aer alte lumi. Nu înțeleg toate astea, dar puteți intra în acea lume digitală, iar ei se duc acolo. Se duc către băutură și droguri, desigur. Apoi intră în depresie. E aproape ca și cum s-ar invita singuri în depresie, pentru că în depresie chiar nu trebuie să înfrunți adevăratele energii. Ești în depresie. Poți să te plângi și să gemi că ești deprimat, dar chiar nu trebuie să înfrunți ce e în afară sau ce e înăuntru.

Spun toate astea și, cu siguranță, nu-i un discurs de încurajare – heh! – dar e o realitate pe planetă chiar acum, și trebuie să înțelegeți că nu-i a voastră, decât dacă vreți să fie. Dacă vreți să fie, nu voi încerca să v-o iau, dar prin asta trece planeta. Și, în mod ciudat, totul e foarte potrivit în această perioadă incredibilă de schimbare. O veți vedea în tehnologie. O veți vedea în fizică. Veți vedea asta în fiecare parte a vieții care se schimbă atât de repede. Modul în care vin copiii pe această planetă, procesul de naștere în sine, veți vedea toate astea, totul se va schimba. Ce erau vechii piloni stabili ai vieții pe care vă puteați baza întotdeauna – chiar dacă tot restul se schimba, aveați acești piloni ai vieții, care știați că vor fi acolo – ei dispar, iar oamenii sunt disperați. Oamenii sunt disperați.

Acum – partea cu discuțiile de încurajare – aici interveniți voi. Ăsta-i motivul pentru care vă aflați aici. Știți asta. Am vorbit despre asta. Nu e nimic misterios în legătură cu asta, și tot ce trebuie să faceți e să vă străluciți lumina. Un lucru destul de simplu.

E foarte, foarte important în acest moment să înțelegeți care-i diferența dintre ce-i al vostru și ce nu-i al vostru. E foarte important. Și vă încurcați în creier și, așa cum am spus în Keahak – vom începe să o facem, o vom aduce în Shoud-uri – vom trece dincolo de creier și de constanta sa analiză a lucrurilor. Pur și simplu, o vom face. Dar trebuie să fii destul de echilibrat în interiorul tău pentru a face asta. Trebuie să fii destul de clar în tine însuți, ce este al tău și ce nu este. Și e la fel de simplu – tu ești Maestrul – dacă nu-ți place, nu-l vrei, nu e al tău, spune-i la revedere. Dacă vrei să te joci cu el, e în regulă, dar probabil că voi sfârși prin a te face atent la jocul pe care-l joci și îți voi spune: “Ăsta-i un mare joc. Dă-i drumul.” Iar unii dintre voi o vor face, alții nu.

Dar lucrurile nu se vor îmbunătăți prea curând. Nu veți vedea dintr-odată pe toată lumea adunându-se în jurul vostru și fumând pipa păcii, iar problemele lumii se vor rezolva de la sine și dintr-odată nu vor mai exista oameni flămânzi. Veți vedea o prăpastie mai mare între cei care au și cei care nu au, și nici asta nu înseamnă a judeca.

De fapt, având în vedere trecutul meu și sentimentele mele despre lucruri, cei care nu au, să le fie rușine. Să le fie rușine pentru că nu au. O folosesc ca scuză: “Săracul de mine. Eu n-am. Toți au. Ei ne iau banii.” Nu, nu-i adevărat. Nu ești suficient de inteligent ca să-i iei pentru tine. Așa că voi fi dur cu cei care “nu au nimic”. Nu simt simpatie pentru ei. Îi vrei, îi primești. Și apoi ei spun: “Dar nu știu cum să fac asta.” Și e ceva de genul: “Vino aici. O să vă arăt un grup de oameni din întreaga lume, numit Shaumbra. O să vă arăt cum și-au schimbat viețile. Ei au stabilit o cale pentru voi. Ei dau exemple. Ei sunt Standardele, iar voi puteți schimba orice doriți. Orice vreți.” Și ce îmi place, e că voi descoperiți asta. Descoperiți asta.

Descoperiți, de asemenea, ceva de o banalitate mai înaltă, la o altitudine mai mare, mai degrabă, că ce credeați că vă doriți înainte, nevoia umană, nu e chiar atât de importantă. Vom vorbi despre asta într-un moment, dar v-ați schimbat, și veți vedea asta aici, în câteva clipe. V-ați schimbat incredibil în ce privește ce e important în viața voastră. Și, știți, poate că înainte erau banii și relațiile, sau orice altceva. Vă dați seama că nu mai sunt chiar atât de importante. Începeți să realizați că acele lucruri doar sunt acolo. Nu trebuie să vă străduiți pentru ele. De fapt, nu sunt chiar nevoi. Știți, banii. Nu! Puneți-vă simțirea în ceva mult mai măreț, în ce e cu adevărat important pentru voi. Banii, nu reprezintă nimic; sunt doar energia voastră, iar a avea mai mulți bani, de fapt, pentru majoritatea oamenilor de pe planetă, e autodistructiv. Chiar este, și – fac niște declarații minunate azi (Adamus chicotește).

Dar cineva care se compătimește și, știți, se află într-un fel de rutină în care își plânge de milă; dacă îi dai mai mulți bani, ce va face? Va avea mai multă tristețe. Aproape că-i o formulă fizică. Dacă îi dai cuiva, care se află într-o conștiință joasă, lipsit de valoare de sine, îi dai acum ceva mai multă energie, va transforma brusc asta în: “Oh, acum sunt demn! Acum renunț la toate problemele mele.” Nu! Ei vor folosi acea energie, acei bani, pentru a-și agrava problemele. Atât e de simplu. Și spun asta pentru că ați învățat asta. Ați trecut prin asta în modul dur. Ați trecut prin iad, iar acum vă dați seama că nu-i chiar necesar.

 

Statul pe bancă. Asta a fost seria “Arta Statului pe Bancă". Vom trece la Alt. A fost o tranziție bună în aceste ultime Shoud-uri, trecând de la una la alta. Adevărul e că nu trebuie să stați pe bancă, și ați aflat asta. Adică, chiar nu trebuie să mergeți și să vă stabiliți o oră și să vă duceți să găsiți o bancă undeva sau un scaun, sau orice altceva, și apoi să vă străluciți lumina. Aș spune că aproximativ 81% dintre Shaumbra și-au dat seama: “Hei, Adamus, la naiba cu banca. Eu îmi strălucesc mereu lumina” (câteva râsete). Zic: “Serios?! Nu știam asta. Uhh!”

Da, într-adevăr, vă străluciți mereu lumina. Statul pe bancă n-a fost atât de mult pentru planetă, cât pentru voi, pentru că atunci când v-ați așezat acolo – v-ați oprit pentru o clipă, v-ați luat o cafea bună sau orice altceva – v-ați făcut timp pentru voi. La început, v-ați gândit: “Fac asta pentru planetă.” Ha, ha, ha, ha! O făceați pentru voi înșivă. Întotdeauna vă străluciți lumina. Întotdeauna radiază, și nici măcar nu trebuie să vă gândiți la asta. Nici nu trebuie să stați pe bancă. Puteți fi în mijlocul unei cine plăcute. Puteți fi în mijlocul unei partide de sex, orice de genul ăsta, și tot vă străluciți lumina (Adamus chicotește), mai ales cu o cină bună. Așadar, întreaga serie a Statului pe Bancă a fost despre a vă opri un moment pentru a lăsa cu adevărat acea lumină să strălucească asupra voastră. Întotdeauna a strălucit pe planetă.

Unii m-au provocat – de fapt, mulți m-au provocat (Adamus chicotește) – unii Shaumbra m-au provocat spunând: “În regulă, am început această serie a Statului pe Bancă, luminând lumea cu lumina noastră, în urmă cu un an. A făcut mult bine, nu-i așa?” (Adamus râde) “Uitați-vă unde suntem acum. Poate c-ar trebui să diminuăm lumina? Poate că ar trebui să stingem lumina cu totul?” Dar, de fapt, asta-i adevărata dovadă. Străluciți-vă lumina și asta va pune lucrurile în mișcare. Îi va scoate pe oameni din lenea lor, din limitările lor, pentru că atunci când lumina strălucește brusc – cineva a fost intenționat în întunericul vieții sale, și lumina strălucește – și le arată toate celelalte potențiale, ei nu vor neapărat să vadă asta. Îi face atenți la jocul lor. Le spune: “Ai putea alege asta. Ai putea alege aia. Ai putea face toate aceste alte lucruri.” Nu le place, așa că încearcă să diminueze lumina sau să se prefacă că nu e acolo. Dar, de fapt, lumina a zdruncinat o mulțime de lucruri pe această planetă, lucruri care aveau nevoie să fie zdruncinate.

Voi spuneți: “Ei bine, da, dar avem un război în desfășurare.” Nu-i așa că-i interesant, de asemenea, dacă vă uitați la – Cauldre mă oprește spunând: “Oh, Shaumbra din Rusia se va supăra pe tine”; nu-mi pasă (Adamus chicotește) – datele pe care Putin le folosește pentru ocuparea prietenoasă a altor națiuni, foarte aliniate statistic cu numerologia. Nu există nicio greșeală în asta, deloc. Îmi pare rău dacă v-am jignit, dar mutați-vă. Duceți-vă în altă parte, atunci.

 

Eh, nu vom scăpa de asta azi. Mai târziu. O să am o discuție cu voi. Bine. O să fac o înțelegere cu voi. Voi face o sesiune specială doar pentru Shaumbra vorbitori de limbă rusă, indiferent că sunteți din Rusia sau de oriunde altundeva. Puneți-mi cele mai dificile întrebări. Orice vreți să întrebați, vom avea sesiunea noastră doar pentru ruși. Linda, tu notezi asta, bineînțeles (Adamus chicotește).

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Nu, Linda fuge în cealaltă cameră chiar acum (câteva chicoteli). Nu, vreau să vorbim despre asta, pentru că nu sunteți liberi. Nu că ceilalți ar fi liberi, dar voi nu sunteți liberi. Sunteți acolo pentru un motiv și unii dintre voi nu și-au dat seama de acel motiv, de ce sunteți în Rusia, de ce v-ați reîncarnat în Rusia. Mulți dintre voi ați fost acolo de nenumărate ori. Sunt puțin deranjat de unii dintre voi, pentru că ați uitat de ce vă aflați cu adevărat acolo. Ați devenit foarte defensivi.

Nu sunteți ruși, nu sunteți americani, nu sunteți brazilieni și nici mexicani. Sunteți dincolo de toate astea. Și dacă încă mai jucați jocul naționalității sau chiar al sexului/genului vostru, dacă încă mai jucați jocul vârstei, n-ați învățat încă. Nu v-ați dat seama. Nu sunteți niciuna dintre astea. Poate că trăiești în Rusia, poate că ești femeie, poate că ai 52 de ani, dar nu ești nimic din astea. Nu ești nimic din astea. Așa că vom avea o mică discuție între patru ochi. Da. N-ai nimic altceva de făcut, nu-i așa? (către Linda) Credeai că weekend-ul viitor va fi Kasama. Nu va fi (câteva chicoteli). Avem momentul perfect. Doar strecoară un channel scurt. Bine, ne-am înțeles. Mulțumesc. Mulțumesc. Bine, mulțumesc. Toată lumea s-a liniștit acum? Da. Ohh, ooa-ooa! Oof! Bine. Ciudat, dacă faci un channel, toți se liniștesc. Își scriu întrebările chiar acum. Da (câteva chicoteli).

Așadar, să continuăm. Unde am rămas? Oh, statul pe bancă, Arta Statului pe Bancă. Deci, a fost, de fapt, pentru voi. Lumina voastră strălucește mereu pe această planetă. În momentul în care ați luat decizia de a vă întoarce aici, în această viață, și de a face ce faceți, chiar dacă ați fost în cele mai întunecate zile sau nu, încă străluciți o lumină, și vom continua cu asta.

Vom intra în seria Alt, iar “Alt” înseamnă mai multe lucruri diferite. E variabil, realități multiple. Nu vom mai fi blocați în această realitate. Pe parcursul Keahak-ului, vom zbura dincolo de minte, iar apoi vom ajuta să aducem toate aceste energii la Shaumbra. Dar veți învăța cum e să fiți cu adevărat Alt. Și e un pic, știți, sună distractiv, dar, de fapt, e destul de perturbator. Scutură vechile sisteme, dar veți fi în siguranță. Veți fi în siguranță în el. În Alt, vom descoperi că există atât de multe realități și atât de multe moduri diferite de a vă juca în realitate. Dar marea întrebare e cum vreți să vă jucați? Bucurie sau suferință? Vreți să mergeți foarte departe, sau vreți, într-un fel, să rămâneți mici? Și să rămâi mic – adică să rămâi într-o realitate limitată și confortabilă – e în regulă. Dar noi vom merge departe. Nu e loc acolo, în ceea ce vom face, dacă purtați probleme vechi. Nu există loc. Așa că trebuie să renunțăm la ele, și nu-i atât de dificil. Chiar nu e dificil.

Alt e, de asemenea, numele original al Atlantidei. Alt. Așadar, vom fi cu adevărat – nu ne vom întoarce în Atlantida, dar tot visul atlantian și toată camaraderia pe care am avut-o, se vor reuni cu adevărat în următoarea serie. Dar, din nou, nu e loc pentru probleme. Nu e loc pentru văicăreală.

Acum, vor exista – și vom avea multe discuții despre – există incertitudini. Sunt lucruri pe care s-ar putea să nu le înțelegeți. Le vom aduce în discuție – nu ca să le procesăm, ci să le discutăm – astfel încât să le putem da drumul. Cred că ce vreau să spun e că e timpul să vă puneți pantalonii de Maestru sau cămașa, sau sutienul sau ce-o fi, pentru că vom merge acolo, acum. O vom face, fiind pe planetă. Când vă străluciți lumina, asta zguduie lucrurile, iar pentru mine asta-i o dovadă minunată a ceea ce faceți. Lucrurile de pe planetă se zdruncină.

Acum, nu vrem să mergem atât de departe încât să explodeze. Există o mare diferență între a se agita și a exploda. Dar vrem să scuturăm puțin lucrurile. Altfel, lucrurile continuă să meargă în același mod vechi, cu aceleași probleme vechi. Nimic nu evoluează și nu se schimbă niciodată. Așa că vom continua să strălucim lumina în realități Alt, în multe moduri diferite și vom continua să zguduim planeta. Dar deocamdată, dacă aveți probleme și îngrijorări, dacă există lucruri care vă apasă, treceți naibii peste ele. Acolo unde mergem noi, nu există loc pentru ele. Și nu e nevoie de ele. Chiar nu e nevoie. Chiar nu e. Așa că haideți să ne mișcăm și să mergem mai departe.

Bine, respirați profund cu asta.

Linda, ești gata? Îmi pare rău. Sunt prea agresiv azi?

LINDA: Nu mai mult decât de obicei.

ADAMUS: În regulă. Bine. Vreau să fie foarte clar că următorul pas va fi unul important, și că nu vă puteți agăța de probleme. Vă va durea mult mai mult dacă faceți asta. Vă va afecta mult mai mult și, într-o anumită măsură, chiar va reține grupul. Așa că, doar să trecem peste ele.

Shoud-ul trecut, am vorbit despre drepturile Maestrului. Am vorbit despre drepturile Maestrului și mulți dintre voi ați scris, ați dat sugestii și idei. Cele mai multe dintre ele au fost foarte, foarte bune. Și, din nou, am fost ca acel tată mândru la Clubul Maeștrilor Ascensionați, ținând lista ridicată ca ei s-o vadă. Au fost unele care au fost un pic cam neobișnuite – heh! – diferite.

Acum, ce-am făcut, a fost să le simt pe toate. Nu doar pe cele care au fost trimise în scris, ci și pe cele la care v-ați gândit sau pe care poate le-ați postat online, dar nu le-ați trimis. Așa că am făcut o evaluare generală a drepturilor Maestrului – și ăsta nu-i un document final, e un document în curs de elaborare – dar le-am extras pe cele mai pregnante și le-am reformulat, pentru că multe dintre formulări erau sub formă de negație și am vrut să le exprim într-un mod afirmativ. Lucruri de genul: “Am dreptul să nu-mi mai fie frică.” E ca și cum, bine, dar asta e tot frică, deci cum să exprimăm asta printr-o afirmație? Așa că le-am lustruit și le-am distilat mult și am ajuns...

LINDA: Ce-am lustruit?

ADAMUS: Am lustruit cuvintele. Cuvinte. Așa că, am lustruit mult la ele și am ajuns la asta, cam în ordinea importanței pentru Shaumbra, care erau punctele principale. Așadar, vom trece prin acestea acum, și vom vorbi despre ele, despre Drepturile unui Maestru, sau cum vreți să le numiți.

De fapt, a fost un studiu interesant, să mă uit la toate astea și să simt energiile și ce se întâmplă într-adevăr cu Shaumbra. Și am fost oarecum luat prin surprindere de ceea ce a devenit cel mai important drept pentru Shaumbra, și anume... (o pauză, așteptând să apară diapozitivul). Asta e – asta-i replica (câteva chicoteli). 

LINDA: “Eu Sunt în Siguranță, întotdeauna cu protecția mea naturală.”

ADAMUS: Bine. Da, Cauldre mi-a spus că le va derula el (diapozitivele).

“Eu Sunt în Siguranță.” Acum, acest lucru a fost omniprezent în toate răspunsurile – sute, sute, sute și sute de răspunsuri – pe care le-ați trimis, ca să nu le includem și pe celelalte. Dar Shaumbra, ei își dau seama că au un drept de a se simți în siguranță. Au un drept de a se simți în siguranță cu propria lor protecție naturală.

Acum, când am început acest Shoud, am întrebat: “Ce se întâmplă în lume?” Lumea se simte nesigură în acest moment. Când distilezi cu adevărat totul, oamenii se simt nesiguri. Aici spuneți că aveți dreptul să vă simțiți în siguranță, și e foarte adevărat. Aveți o protecție naturală. Nu contează ce se mai întâmplă în lume în acest moment. Nu contează dacă există o recesiune sau o depreciere monetară uriașă. Sunteți în siguranță. Ați putea simți asta, vă rog? Și înțelegeți că, dacă există un război, sunteți în siguranță. Dacă există o catastrofă naturală, mari dezechilibre de mediu – ceea ce există chiar acum – sunteți în siguranță. Puteți simți și accepta acest drept? Adică, e dreptul vostru. Și nu spuneți: “Ei bine, cum?” Doar acceptați că e dreptul vostru de a fi în siguranță.

Puteți să simțiți și să permiteți asta? Asta a fost pe primul loc pentru Shaumbra.

Cu ani în urmă, era vorba de bani. Ați fi spus: “Dreptul la abundență, dreptul de a fi bogat” și toate celelalte. Cum s-au schimbat lucrurile acum. “Am dreptul de a fi în siguranță într-o lume nesigură.” Și fără să simțiți nevoia de a ieși și de a-i salva pe toți ceilalți care nu sunt în siguranță sau care ar putea să nu fie în siguranță. Nu puteți face asta. Trebuie să rămâneți în siguranța voastră. Ei se bazează pe asta. E ca sindromul persoanei care se îneacă. O persoană care se îneacă nu va ajuta o altă persoană care se îneacă. Rămâneți deasupra apei. Rămâneți în siguranță. Deci, puteți simți și integra asta cu adevărat? “Am acest drept de a fi în siguranță.” Acest lucru va fi atât de crucial pentru a merge mai departe.

În regulă. Mai departe.

LINDA: “Eu Sunt o Expresie Deschisă, fără nevoia de a explica sau limita.” 

ADAMUS: Acest lucru a venit ca urmare a faptului că oamenii au spus: “M-am săturat ca oamenii să nu mă înțeleagă. M-am săturat să nu pot fi cine sunt. M-am săturat să nu pot spune adevărul meu. M-am săturat să fiu analizat/ă, criticat/ă, ostracizat/ă și tot restul din asta”, iar eu am distilat acest lucru și l-am făcut un pic mai ușor de exprimat în zece cuvinte sau mai puțin (câteva râsete). “Eu sunt o expresie deschisă. Sunt o expresie deschisă. Am acest drept”, fără să fie nevoie să explic sau să limitez acest lucru.

Acest lucru a ieșit la iveală pentru prima dată la una dintre întâlnirile noastre din Kona, la începutul acestui an, cred că a fost, și am fost și eu surprins. Cea mai mare problemă a acelui grup, cel mai mare lucru de care erau frustrați era că nu erau văzuți. Nu erau văzuți. Simțeau că trebuie să rămână atât de mici și fără expresie, sau să încerce în mod constant să se explice. Acel timp a trecut acum. Acel timp a trecut de mult. Aveți dreptul să vă exprimați pe deplin.

Acum, cineva ar putea să conteste și să spună: “Ei bine, asta înseamnă că poți striga ‘foc’ într-un cinematograf?” Vă rog! Suntem dincolo de asta. Să nu intrăm în aceste argumente filozofice. Nu veți face asta.

Aveți dreptul să fiți cine sunteți, și asta-i lumina strălucind. Asta-i a fi capabil acum să… da, multora dintre voi le-a fost greu să articuleze asta, să pună lucrurile în cuvinte, să vorbească. Și puteți s-o simțiți înăuntru vostru și începe să încerce să iasă afară în cuvinte, și vă poticniți și bâjbîiți, pentru că a fost suprimată pentru atât de mult timp. Voi aveți dreptul și capacitatea să vorbiți, și cuvintele curg pur și simplu. Când încetați să operați doar din creier și învățați să lăsați energia să vorbească.

Energia vorbește clar. Nu e nevoie să gândiți ce spuneți. Cuvintele doar curg și voi doar curgeți, și nu trebuie să explicați ceva cuiva. Știți de ce? Ei bine, pentru că, înainte de toate, nu trebuie s-o faceți. Nu le-o datorați. Și în al doilea rând, ei vor înțelege. Când sunteți în expresia voastră adevărată, ei înțeleg, nu contează ce cuvinte folosiți. Se petrece pe multe niveluri diferite. Așa că ăsta e acum dreptul vostru, expresie deschisă, din punct de vedere verbal, energetic, artistic, în orice fel vreți. Și eu nu – unii dintre voi… primesc aceste provocări: “Asta înseamnă să ieși afară și să începi să vorbești despre politică și… ” Nu, nu despre asta e vorba. Voi sunteți acum dincolo de asta, sper. Și câțiva dintre voi, care mai sunteți încă blocați în ele, în conspirații și politică, vă rog să plecați. Vreau să spun, avem lucruri mai bune de făcut aici.

Nu mai trebuie să vă urcați pe o tribună improvizată și să vorbiți despre care partid politic are dreptate sau greșește, sau orice de felul ăsta. Cauzele nu vă mai aparțin. Pentru voi, există ceva cu mult mai conștient de făcut pe planetă.

Așadar, “Eu Sunt” – simțiți în asta pentru o clipă – “Eu Sunt o Expresie Deschisă, fără să trebuiască să o justific.”

Următorul pe listă.

LINDA: “Eu Sunt liber, fără karmă, vinovăție sau rușine.”

ADAMUS: Deci, multe idei, și spuse în multe feluri diferite, însă Shaumbra spuneau: “Sunt obosit de karmă. Sunt obosit să port vinovăția și rușinea.” Mulți care au trecut prin Threshold, în particular, au spus: “Înțeleg, în sfârșit, cum am avut așa de multă vinovăție și rușine. Acum am terminat cu asta.” Așadar, am distilat într-un fel totul în acest simplu “Aveți dreptul să fiți liberi”, și asta include karma. Voi nu aveți nicio karmă, decât dacă vreți karmă. Karma nu există. Vreau să spun, e o iluzie, până când decideți voi că vreți să o aduceți în viața voastră.

Vinovăția și rușinea, pe de altă parte, sunt destul de reale pentru că voi le dați naștere. Aveți o mică mașină înăuntrul vostru, care produce vinovăție și rușine în fiecare zi și care pur și simplu le scoate afară (câteva chicoteli). Însă, mai devreme sau mai târziu, voi spuneți: “Voi scoate din priză acea mașină, pentru că sunt foarte obosit de ea.” Aveți dreptul să fiți liberi. 

Există ceva care e cumva blocat în psihologia umană. “Trebuie să simt vinovăție despre ceva, altfel voi face lucruri rele.” Nu. Nu. Asta-i așa de depășit. E așa de vechi. N-aveți nevoie de vinovăție și rușine ca să fiți indicatoarele sau culoarele care vă conduc în viața voastră. Vinovăția și rușinea sunt doar o stradă proastă, cu o singură direcție. N-aveți nevoie de rușine și vinovăție ca să vă țină în loc. Undeva de-a lungul drumului ați căpătat acest lucru cum că: “Am fost o persoană rea.” Unul dintre lucrurile rușinoase despre New Age e că, băiete, ei iubesc această vină. “Viețile trecute, ai ucis toți acești oameni.” Uuf! N-ai fost tu!” A fost afurisita ta viață trecută, și ei trebuie să se ocupe de ea, și ei au treabă cu ea chiar acum, pe mai multe niveluri. Nu e a voastră, și nu mai trebuie să cărați asta. Și o puteți lăsa să plece în orice moment. Dar apoi vinovăția și rușinea se întorc: “Ei bine, trebuie să port puțin din ele. Nu sunt parțial responsabil pentru asta?” Nu. Un final pentru karmă. Un final pentru vinovăție și rușine.

Imaginați-vă doar pentru o clipă, doar folosiți-vă cu adevărat imaginația. Cum ar fi într-o zi obișnuită dacă n-ați avea nicio vinovăție, rușine ori karmă? Uuau! Asta e libertatea. Așa că, ăsta a fost un drept important. Și voi aveți dreptul la el. Nu trebuie să-l obțineți. Nu trebuie să plătiți pentru el. Nu trebuie să munciți din greu pentru el, și nu trebuie să suferiți pentru el. Chiar acum, pe dată, acesta e dreptul vostru: “Sunt liber de vinovăție, rușine și karmă.” În regulă.

LINDA: “Eu Sunt Frumusețe, și senzualitate.”

ADAMUS: Da, sunteți (câteva chicoteli).

Asta a fost un fel de temă recurentă în toate comentariile care au venit. Shaumbra a spus: “În sfârșit, vreau să am frumusețe în viața mea. Vreau să văd frumusețe. Vreau să fiu senzual. Am obosit să mă uit doar la un copac și să mă gândesc că e un copac. Vreau să văd frumusețea inerentă din orice.” Și ăsta e dreptul vostru. Mintea e programată să vadă lucrurile într-un mod foarte liniar, literal. Și, adesea, frumusețea vieții, senzualitatea e îndepărtată din cauza multor, multor lucruri.

Dar, aș spune, e unul dintre cele mai frumoase simțuri, simțul Frumuseții. E un simț. Și senzualitatea, a trăi o viață senzuală, o viață delicioasă, în care tot ce mănânci e senzual, cu orice se desfată ochii voștri e senzual, totul – muzica – și orice altceva. Și dacă nu e senzual, dacă nu e în mod inerent senzual și nu vă puteți conecta la energiile senzuale, dați-l afară din viața voastră, deoarece sunt lucruri, energia și felul în care sunt construite, sunt într-un fel lipsite de senzualitate, dar dați-le afară din viața voastră. E timpul să fiți frumusețea în interiorul vostru și în orice vă înconjoară.

Imaginați-vă acum, mergând mai departe, că vedeți frumusețe în toate lucrurile, și nu vreau s-o spun ca un mic clișeu, ci vreau să spun să simțiți cu adevărat frumusețea din lucruri. Așa ar trebui să fie viața. Fără asta, nu va exista nici o fericire. Va exista depresie. Va exista anxietate. Odată ce începeți să lăsați frumusețea naturală a orice să răzbată, și vă lăsați să o percepeți, nu puteți fi deprimați și nu puteți fi plictisiți. Ați putea sta pe o bancă din parc opt ore pe zi și să nu faceți nimic altceva decât să simțiți, să percepeți și să experimentați frumusețea, și cineva ar spune: “Ei bine, dar nu e plictisitor doar să stai acolo toată ziua?” Nu. Plicisitor e ce faci tu, să nu duci o viață senzuală. Asta-i plictisitor.  

Ok, să mergem mai departe.

LINDA: Ok.

ADAMUS: “Eu…” oh. Tu vei spune asta.

LINDA: Vrei s-o spui tu?

ADAMUS: Nu, spune-o tu.

LINDA: Tu o spui tot timpul.

ADAMUS: Știu, dar de aceea ar trebui s-o spui tu.

LINDA: Bine. Bine.

ADAMUS: Exersează, știi tu.

LINDA: Bine. “Eu Sunt cel ce Eu Sunt, nu conștiința de masă, nu strămoșii mei, viețile trecute, familiile angelice, ori proiecțiile altora.”

ADAMUS: Nu sunteți nimic din toate astea. Și, din nou, în mod obișnuit se crede că, ei bine, sunteți în parte familia voastră și familiile angelice. Ne-am descotorosit de familiile angelice, cam de când, cu vreo doi ani în urmă. Ăsta a fost un lucru bun. Voi nu sunteți nimic din toate astea. 

Acum, asta lasă poate o senzație de gol pentru o scurtă perioadă, deoarece v-ați asociat cu aceste lucruri. Ele au fost parte din voi, și într-un fel, ele încă sunt parte a poveștii voastre, însă nu le mai sunteți îndatorați. Niciuneia dintre ele. Voi sunteți o ființă liberă. “Eu Sunt cel ce Eu Sunt. Nu ce e familia mea. Nu ce-au fost viețile mele trecute.” Voi nu sunteți deloc viețile voastre trecute. Așa cum am spus înainte, sunt precum veri ai sufletului sau ceva de genul ăsta, dar nu sunt voi. Și, chiar mai important de-atât, ele se uită la voi ca să iasă din asta, chiar și vechiul neam al familiei sufletului vostru. Ei se așteaptă de la voi să vă ridicați deasupra acestor lucruri spunând: “Nu sunt doar o altă viață dintr-un șir de vieți ale sufletului meu.” Voi sunteți cel desemnat să facă ascensiunea. Voi sunteți acela care se eliberează până și de tiparele vieților trecute ale sufletului. E colosal. E colosal.  

”Eu Sunt cel ce Eu Sunt, nu ce sunt ei, nu ce e familia mea biologică, nu ce e conștiința de masă, nu proiecțiile pe care alți oamenii le pun asupra mea. Eu Sunt cel ce Eu Sunt. Eu voi decide cine sunt.”

Trecând prin opiniile voastre despre aceste lucruri, ce numim noi, Carta Drepturilor sau Drepturile Maeștrilor, a fost fenomenal să simt profund în toate aceste răspunsuri. E fost o experiență extraordinară pe care am avut-o. Următorul.  

LINDA: “Eu Sunt Conștient de Simțurile Sufletului meu, precum și de simțurile umane.”

ADAMUS: Bine. Vă cunoașteți simțurile umane, probabil chiar prea bine. Folosesc expresia “simțurile sufletului” acum, mai degrabă decât “simțurile angelice”. Ne cam îndepărtăm de chestiile familiei angelice. Astea sunt simțurile sufletului vostru și există peste 200.000. Nu veți avea nevoie de multe dintre ele, dar e timpul acum; aveți dreptul la acele simțuri. Am vorbit despre o parte din ele – Frumusețea e unul, capacitatea de Focalizare e unul – există mai multe. Vom mai arunca câte unul ici-colo (Linda chicotește). Nu, arunca, în sensul că vom spune numele lor.

 

LINDA: Oh. Oh.

ADAMUS: Da. Încerc să fiu la modă aici și să folosesc un fel de terminologie la modă (unii chicotesc). Kuthumi îmi dă bătăi de cap în ultima vreme, și el spune că sunt puțin depășit și că am nevoie să vorbesc și să mă îmbrac mai modern, și că trebuie să ascult și altă muzică decât cea clasică. Așa că încerc. Așadar, vă rog, aveți răbdare cu mine. Da. 

Care-i treaba, tipule? (râsete)

LINDA: Oh, ăsta-i drumul cel bun (mai multe chicoteli).

ADAMUS: S-ar putea să am nevoie de mai mult antrenament în privința asta. Dar, desigur, el e cel care a ajutat în a-mi da numele, Adamus.

LINDA: Păi, desigur. Noi știm ce înseamnă. (Referindu-se la comunicarea prin channel a lui Kuthumi din materialul 10 Ani cu Adamus.) 

ADAMUS: Da, știm (Adamus chicotește). Așadar, el își face încălzirea pentru evenimentul Visul lui Merlin.

LINDA: Bineînțeles.

ADAMUS: Așadar, aveți aceste simțuri frumoase. Hai să le aducem înăuntru. Și cum faceți asta? Doar le permiteți. Noi am vorbit despre asta, voi da câteva explicații despre ce sunt aceste alte simțuri, dar vom începe să le țesem direct înăuntru, și asta face viața cu mult mai plină de satisfacții și împlinită și distractivă și incitantă și magică. Aveți simțurile voastre umane, minunat, dar hai să integrăm câteva din aceste altele, ca să facem experiența vieții, pentru timpul care v-a rămas aici, pe planetă, mult mai specială. Așa că aveți dreptul la simțurile sufletului vostru. Nu-mi pasă ce spune mintea: “Ei bine, unde sunt ele? Și cum le folosesc?” Mai taci din gură! Le vom aduce pur și simplu înăuntru. Vom face multe “mai taci din gură” și “du-te naibii*” în continuare (râsete), doar ca să setăm parametrii. Bine. Sau “mai taci dracu din gură” (mai multe chicoteli). Da. Știți voi, dacă spun doar “taci din gură”, asta-i una, într-un fel. Dar dacă e “mai taci dracu din gură”, asta chiar e ceva important. Bine, notați-vă asta undeva. Asta-i chiar important.

În regulă, ce urmează?

LINDA: Așa știu că Geoff transmite prin channeling.

ADAMUS: Următorul pe listă.

LINDA: “Eu Sunt Bucurie, în fiecare celulă a corpului meu și gând din mintea mea.”

ADAMUS: Da. Așa că, au existat multe comentarii despre corpul de lumină, de exemplu. Au existat multe: “Îmi vreau corpul de lumină acum” și “Vreau bucurie” și ele cumva păreau aproape combinate împreună. Corpul e o provocare. N-aveți nevoie să v-o spun eu. Corpul suferă și are dureri. Voi treceți prin această transformare. E însă timpul să spuneți: “Hai să fim în bucurie cu fiecare atom, fiecare celulă din corp. Hai să fim în bucurie în gândurile minții.” Acum, nu vorbesc despre un optimism artificial. Mă refer la adevărata bucurie – combinată cu unele dintre celelalte lucruri pe care le avem pe listă – capacitatea de a vă lăsa pur și simplu să fiți în bucurie. Bucurie, fericire, senzualitate, curgerea. Bănuiesc că ăsta-i poate un cuvânt chiar mai bun decât “bucurie”. “Eu Sunt Curgerea – curgerea mea de energie, curgerea mea de ușurință și grație – fără toată această rezistență și fricțiune care v-a însoțit.” Acesta e dreptul vostru. S-o aveți în corpul vostru și în mintea voastră și în orice faceți. În regulă.   

LINDA: “Eu Sunt Relaxat, în sfârșit.”

ADAMUS: Acum, și asta a fost interesant. Asta a apărut de multe ori. În mod neașteptat, dar n-a fost spusă în felul ăsta. A fost: “Am nevoie ca în sfârșit să mă relaxez” (Linda chicotește), și “Sunt așa de sătul să fiu stresat. Anxietatea e copleșitoare.” Voi aveți dreptul să fiți relaxați, în sfârșit. De ce? Hai să ne întoarcem la primul drept. Pentru că sunteți în siguranță. Când sunteți în siguranță, vă puteți relaxa. Restul lumii nu e în siguranță. Ei nu sunt relaxați. Ei sunt în anxietate. Tensiunile cresc, se acumulează. Cine știe unde se îndreaptă lucrurile? Bine, eu știu, dar… 

“Eu Sunt Relaxat.” Doar simțiți în asta pentru o clipă. “Eu Sunt, în sfârșit, Relaxat.” (Adamus respiră profund). Există multă tensiune în relaxarea voastră (Adamus chicotește). Adică, simțiți cu adevărat în asta. E dreptul vostru. E dreptul vostru să fiți relaxați, să fiți în tihnă. Acum, acceptați acest drept. “Eu Sunt Relaxat.” Ahh! (pauză scurtă) Nu sunteți foarte relaxați (Adamus chicotește). Mai există încă multă tensiune. În regulă.

Întoarceți-vă, în ritmul vostru, la “Eu Sunt în Siguranță.” Nu este o construcție mentală. Nu e ceva pe care să trebuiască să-l reprezentați grafic. Este un drept. Nu trebuie să-l gândiți. Este un drept, “Eu sunt în siguranță.” Apoi, după ce simțiți cu adevărat asta, acum simțiți “Eu sunt relaxat.” Ahh! Vă puteți relaxa pentru că sunteți în siguranță. Atât de simplu. E un drept. Nu trebuie să plătiți pentru el. Nu trebuie să munciți din greu pentru el. Este dreptul vostru.

În regulă, ce mai avem pe listă?

LINDA: “Eu Sunt în Armonie Fizică, cu corpul meu fizic și cu corpul de lumină.”

ADAMUS: Din nou, multe chestiuni legate de corpul fizic, care răzbat aici. Chiar înțeleg. Corpul fizic e poate unul dintre cele mai provocatoare lucruri prin care treceți acum, și chiar trebuie să spun că pur și simplu va fi discomfort în trecerea prin această întreagă tranziție către corpul de lumină. Vă voi spune chiar acum, cea mai ușoară cale s-o faceți, dacă vreți s-o faceți ușor – vreți calea ușoară? (câțiva Shaumbra spun “Da”) Muriți (râsete). Nu, și apoi vă întoarceți. Vă întoarceți într-un mic copil proaspăt, și e gen: “Oh! Isuse, când am fost renăscut iar, mi-am adus înăuntru corpul de lumină, cu mine, chiar prin canalul nașterii.” Dacă veți rămâne aici așa, e greu pentru corp. Faceți multe respirații și continuați să vă amintiți că aveți dreptul la siguranță. Așadar, aveți dreptul la armonie fizică cu corpul biologic. 

Corpul vostru biologic e hiperactiv la ora actuală în comunicarea cu sine. Aveți anayatron-ul, care începe să plece, dar, de fapt, asta stimulează comunicarea între toate particulele și celulele și părțile non-fizice ale corpului vostru fizic. E hiper-comunicativ, ăsta fiind unul dintre motivele pentru care aveți probleme cu somnul, noaptea. Și pe urmă spuneți: “Nu pot să dorm, deoarece corpul meu suferă de durere.” Se întâmplă pentru că corpul vostru vorbește mult. Acum e timpul ca voi să realizați că aveți dreptul la armonie fizică. “Lua-te-ar naiba, corp. Armonie fizică. Nu-mi pasă ce spui, sunt sătul de durerea asta. Sunt sătul de asta, de acest joc mult-prea-lungit. E timpul pentru corpul de lumină. Acum.” Armonie fizică. Acceptați acest drept.

E fenomenal – nu știu dacă există vreo mașină care ar putea efectiv să probeze asta, chiar acum – dar odată ce acceptați acest drept, chiar începe să se schimbe. Toată comunicarea care într-un fel se petrece, și părți ale corpului vostru spun: ”Ce se întâmplă? Ce se petrece? Acest corp de lumină intră și ce ar trebui să fac eu? Îmbătrânesc și voi face Covid? Voi face variola maimuței?” sau orice se întâmplă să fie. Taci dracu din gură! (unii râd) “Am dreptul la armonie fizică. Taci din gură! Fă tranziția asta. Corp de lumină, încetează să mai stai la distanță, deoparte. Trage-i un șut în fund corpului fizic, dar nu prea tare. Hai să facem integrarea chiar acum.” Aveți acest drept.

LUC: Exact!

ADAMUS: Mulțumesc. Da, da, da (unii aplaudă). Uau! Uau! Da. Corpul biologic e cu adevărat un lucru dificil, și chiar când credeți că aveți o zi bună, și deodată sunteți bolnavi sau aveți dureri sau indiferent ce, și asta vă îndepărtează de la toate astea.

Așadar, vă voi cere să fiți puternici și curajoși și un lider pentru propriul vostru corp fizic. Este corpul vostru – nu mai e al strămoșilor, e al vostru – luați-vă rolul de conducere și luați acel drept. Nu vă uitați doar la el. Nu-l lingeți doar. Luați acest drept și aduceți-l înăuntru. E al vostru.

În regulă, următorul.

LINDA: Cuvântul care începe cu F se traduce în cele, cam, 30 de limbi în care acest material e tradus?

ADAMUS: Oh, desigur. Toți știu ce înseamnă “fuck”.

LINDA: Toți?

ADAMUS: Da, da (câteva chicoteli). [Face parte din cele] câteva cuvinte care sunt folosite de toți, am găsit, în toată lumea. “Okay”. Toți folosesc “okay”. Știți voi, în cele mai multe culturi, “Okay. Ești ok cu asta?” Da. Și apoi ”shit” este un altul (câteva chicoteli). Adică, nu-i nimic rău. Sunt doar patru litere puse împreună – “shit/rahat” – știți voi, dar oamenii le înțeleg, și apoi “fuck”. “Fuck” e probabil – unii dintre voi se rușinează. E ceva de genul, și ce  dacă? Un Maestru – știți, aveți dreptul să spuneți “fuck”. Asta ar trebui să fie acolo, pe slide-urile alea (râsete și aplauze). Da! (Adamus chicotește) Alți oameni s-ar putea rușina. “Păi, atunci du-te și trageți-o singur”, știți voi (mai multe râsete). În genul: “Lua-m-ar naiba! Sunt un Maestru, nu trebuie să mă jenez. Nu trebuie să mă rețin pentru că micilor tale urechi umane nu le place cuvântul ‘fuck’. Lua-te-ar naiba!” știți voi (râsete). “Isuse, ce dracu!” (mai multe chicoteli)

Deci, ar trebui să introducem asta în listă, nu credeți? Poate am putea să supunem “fuck” la vot (mai multe râsete). Îl punem în declarația drepturilor sau nu? (publicul strigă “Da!!” și râde) Îl păstrăm? La naiba, da! (Adamus chicotește) Bine!  

Următorul, unul cu adevărat important, unul super important.

LINDA: “Eu Sunt Dincolo de Moarte, așa cum a știut-o odată condiția umană.”

ADAMUS: Voi sunteți dincolo de moarte. Aș merge așa de departe încât voi spune că voi deja ați murit. În starea energetică adevărată a condiției umane fizice, voi ați murit deja. Deja ați trecut prin asta. Atât de mult din viața umană e configurată, având în vedere moartea. Vă îndreptați încet spre moarte, și există frică în privința ei. Există incertitudine și există îndoială. Și oamenii nu înțeleg moartea și vin cu aceste idei ciudate despre ce se întâmplă odată cu moartea, sau că nimic nu se întâmplă. Voi sunteți dincolo de moarte, și asta-i atât de important de înțeles, mai ales voi toți, cei care ați scris și ați spus: “Nu vreau să mor într-un mod lipsit de demnitate.” Amin. Aveți dreptate. Nu trebuie. Aveți dreptul să plecați oricând vreți, și aveți într-adevăr dreptul să plecați cum vreți. Chiar îl aveți, dacă acceptați acest drept. Dacă doar îl priviți scris pe perete și spuneți: “Păi, asta sună bine.” Mă refer la a-l accepta. Aveți dreptul să muriți.  

Moartea e foarte, foarte ușoară. Moartea e colosală – moartea e, de fapt, atât de distractivă, că voi vreți să vă întoarceți și s-o faceți din nou (unii chicotesc). E ca un montagne russe, “Ohhh! Fuckkk!” (râsete) Și apoi vă dați jos și: “Oh, asta a fost super. O voi face din nou.” Moartea e cumva în genul ăsta. E gen: “Ohhh! Doamna cu coasa! Ohhh!” Și apoi treceți prin ea și deodată vă aflați pe partea cealaltă și e gen: “Uaaau!” (câteva chicoteli) “Ia uite-mă acum. Adamus, ești aici să mă saluți! Câțiva dintre prietenii mei Shaumbra sunt aici. Uaaauu! Asta a fost distractiv.” Pe urmă, trebuie să râdeți de voi înșivă, pentru că realizați că toată acea îngrijorare, pentru cât, 80, 90 de ani din viața voastră, a fost toată nefondată. A fost chiar ușor.

Așadar, unul dintre drepturile voastre e de a muri așa cum vreți. Demn, dacă vreți. O puteți face lent și pe o perioadă mai extinsă, dacă vreți. Sau puteți pur și simplu să ieșiți. Voi vorbi despre asta în doar o clipă. Așadar, voi sunteți dincolo de moarte. Puteți accepta acest drept? (câțiva Shaumbra spun “Da!”) Okay. Muriți cu demnitate. Muriți cu umor. Muriți dispărând într-o flacără. Muriți spunând glume sau bucurându-vă de un ospăț.  

În regulă. Ooh, privirea asta (de la Linda). Uff! (râsete) Oh, doamne! Okay. Și, în sfârșit.  

LINDA: “Sunt Stăpânul propriei Grădini Secrete, în sanctuarul profund al sufletului meu.”

ADAMUS: Nimeni n-a formulat-o, de fapt, așa, dar ei au spus: “Am dreptul la propriul spațiu, unde nimeni nu poate să vină și să interfereze. Am dreptul la sufletul meu, la suveranitatea mea, unde energiile conștiinței de masă nu vor intra. Am dreptul la locul acesta privat, unde pot merge și mă pot revitaliza în orice moment doresc.” Ăsta e dreptul vostru și toți îl au.

Vorbim despre asta în diverși termeni, în Keahak. În mod special, am vorbit despre Dvir, este starea pură a energiei, dar ea merge chiar și dincolo de asta. Nu e un loc unde să vă ascundeți, și unii dintre voi au înțeles greșit asta, în trecut. Nu e un loc unde să vă ascundeți. Nu e o peșteră secretă, o peșteră subterană. E grădina voastră secretă. E locul în care puteți merge oricând vreți. Nimeni altcineva nu poate interfera. Nimeni altcineva nu poate intra. Chiar și dacă îi invitați, ei nu pot. E locul vostru. E refugiul vostru cu sufletul vostru. Și, grădina secretă, poate fi o grădină sau o pădure. Poate fi un râu. Poate fi cer. Poate să nu fie nimic. Dar este locul vostru, care e doar pentru voi. Puteți sta acolo cât de mult vreți, ca să vă revitalizați, să vă reechilibrați, pentru a vă conecta cu adevărat cu sufletul vostru. Nimeni nu vă poate lua asta vreodată, și veți realiza că mereu a fost acolo. Doar v-ați pierdut calea, ați uitat că era acolo, și ați crezut că ea era vreo mare grădină colectivă pe care o împărțeam cu toți. Nu este. E grădina voastră.

Să respirăm foarte profund cu asta. Acesta e dreptul vostru.

Cred că asta-i cam tot ce avem. Oh, încă unul. Oh, bun.

LINDA: “Eu Sunt un Maestru și Eu definesc această realitate.”

ADAMUS: Puteți fi siguri! Ăsta-i un rezumat bun. “Eu Sunt un Maestru.” Nu mai încercați să atingeți măiestria sau condiția de maestru. Voi sunteți dincolo de asta. Ori sunteți un Maestru, ori nu sunteți. Dacă nu sunteți, e timpul să plecați. Dacă sunteți, hai să mergem mai departe cu motivul exact, cu masiunea pentru care sunteți aici pe planetă.

Unii dintre voi credeți că trebuie să încercați încontinuu să câștigați măiestria, sau vă uitați în jurul vostru în realitatea voastră și spuneți: "Dar am nevoie de validarea că sunt un Maestru. Am nevoie ca alți oameni să facă ‘ooh’ și ‘ahh’. Am nevoie să fac trucuri magice.” Nu veți obține niciodată asta, niciodată, până când voi nu decideți că sunteți un Maestru. Nu veți primi validarea exterioară până când, în interior, nu vă veți accepta dreptul ca Maestru. Asta e. Așa e de simplu. Și apoi realizați că, în calitate de Maestru, voi vă definiți realitatea. Nimeni altcineva nu o face. Sunteți conștienți de alte realități din jur, dar spuneți: “Eu Sunt Maestrul. Eu definesc realitatea.” Nu conștiința de masă, nu vechile voastre familii sau nimic de genul ăsta, ci “Eu îmi definesc realitatea.”

În acel punct realizați ce e important, și nu e vorba despre bani și nici despre relații. Nu e vorba despre a fi sexy sau a avea toate aceste titluri în spatele numelui vostru, diplomele voastre. Realizați că totul a fost o experiență interesantă, dar începeți să realizați ce anume este important. Și, nu sunt, de fapt, multe lucruri. Amuzant e că atunci când realizați asta și acceptați “Eu Sunt Maestrul”, tot restul se rezolvă. Nici măcar nu trebuie să vă gândiți la abundență sau la sănătate sau relații, la nimic din toate astea. Ele sunt pur și simplu acolo. Când ești în măiestrie, pur și simplu sunt acolo. De ce? Pentru că energia voastră știe deja. Doar că acum voi trebuie să realizați asta. Energia voastră știe deja cum să aducă abundența și înțelepciunea, pacea, bucuria și o biologie echilibrată. Știe deja și doar așteaptă acolo pentru a vă servi.

Simțiți în dreptul vostru: “Eu Sunt Maestru.” Nu continuați să testați în afară spunând: "Dar trebuie să văd ceva în exterior. Am nevoie ca oamenii să fie super impresionați de mine” sau “Am nevoie să fiu brusc capabil să merg pe apă.” Asta nu se va întâmpla niciodată, pentru că tot ce înseamnă e că nu credeți asta. Căutați validarea în afara voastră, și asta nu se va întâmpla niciodată. Veți fi într-o căutare lungă, lungă. În clipa în care vă acceptați dreptul de Maestru, energia voastră, realitatea voastră, atunci apare magia, și atunci nu mai este important. Totul e pur și simplu acolo.

Așadar, au fost multe, multe, multe, multe răspunsuri minunate. Am fost foarte impresionat de ceea ce-am primit. N-ar fi fost așa în urmă cu trei sau patru ani.

Așa că, Linda, l-am rugat pe Cauldre să mai adauge câteva, ca să le puteți auzi și voi. N-au fost incluse în lista scurtă, dar merită să fie menționate.

LINDA: În regulă. Vrei să le citesc pe toate?

ADAMUS: Pe primul.

LINDA: Pe primul?

ADAMUS: Nu te deranjează dacă mănânc, nu-i așa? E foarte bun.

LINDA: Sunt al naibii de intoxicată (râsete și câteva urale și aplauze).

ADAMUS: În regulă. Ce avem aici? Câteva dintre cele care n-au fost incluse pe listă. Îmi place primul.

LINDA: “Am dreptul de a fi autorul vieții mele.”

ADAMUS: Îmi place modul poetic în care este pus. “Eu sunt autorul vieții mele. Nimeni altcineva nu va scrie scenariul. Eu sunt autorul."

LINDA: Tu ai scris asta?

ADAMUS: Nu, nu am scris-o eu.

LINDA: “Am dreptul de a nu mă simți responsabil pentru experiențele altora.”

ADAMUS: Da. Acum, asta-i atât de important. Nu sunteți responsabili. Și dacă ei au o viață mizerabilă, așa să fie. Puteți fi destul de Maestru încât să acceptați asta, că ei o aleg? Acum, când vin la voi și vă cer îndrumare, cer lumina voastră sau orice, atunci e momentul să acționați. Dar, știți, doar cu persoanele obișnuite, cu membrii familiei, cu viața mizerabilă a prietenilor, aveți compasiune. Ei aleg asta. E atât de important să nu vă asumați problemele lumii.

LINDA: “Dreptul de a fi un pirat.”

ADAMUS: Trebuia să o includ pe asta, știi (câteva chicoteli). Bine. Cred că am demonstrat asta azi, în unele din celelalte slide-uri. Următorul.

LINDA: “Dreptul de a comunica și de a dialoga cu animalele și plantele exact la fel ca atunci când vorbesc cu o persoană.”

ADAMUS: Așadar, dreptul de a dialoga cu animalele și plantele. Mi-aș fi dorit să fi pus punct, chiar acolo, dar au continuat și-au spus – care era restul?

LINDA: (chicotind încet) “La fel ca atunci când vorbesc cu o persoană.”

ADAMUS: “La fel ca atunci când vorbesc cu o persoană.” Nu. Nu. Dacă vreți să comunicați cu plantele și animalele, nu folosiți engleza, germana, rusa sau oricare dintre astea. Nu le folosiți. O faceți pe cale energetică. Aveți un simț natural al comunicării. Poate că, pe măsură ce extindem un pic lista: “Aveți dreptul să comunicați nonverbal și să înțelegeți.” Nu vorbiți cu câinele vostru prin cuvinte. Câinele spune: “Despre ce naiba vorbesc ei?” (câteva râsete) Vorbiți energetic.

Acum, o să vă auziți mintea punând comunicarea în cuvinte, ceea ce-i în regulă. Dar n-o puneți mai întâi în cuvinte. Așa că vă conectați cu câinele vostru, vă conectați cu Belle și simțiți asta – și n-o puneți în cuvinte, e cam dificil – dar e doar acest sentiment de iubire și ce altceva?

LINDA: E vorba de energie. Ele simt energia.

ADAMUS: Nu trebuie s-o exprimați în cuvinte. Acum, s-ar putea să vă auziți mintea spunând: “Bine, trebuie să traducem asta în ‘iubire’ și ‘acceptare’ și ‘mi-e dor de tine’”, dar nu asta transmiteți. Nu vorbiți cu alte lucruri non-umane în termeni umani. Simțiți în ele pe cale psihică, și e în regulă – mintea voastră va atașa un cuvânt, e în regulă – dar primul ordin e să o faceți energetic. Așadar, când comunic în felul ăsta chiar aici, cu Joanne, nu trebuie să folosesc cuvinte. Cuvintele sunt o distragere în acest moment, dar eu îți comunic ceva foarte frumos. Și nu e nevoie de cuvinte, iar voi nu aveți nevoie de cuvinte pentru a înțelege asta. E acolo.

În regulă, așa că am ales-o pe asta, doar să mă asigur că ați înțeles. Nu mai folosiți limbajul. Există un tip de comunicare superioară. Bun.

LINDA: “Dreptul de a nu mă mai întrupa nicăieri, niciodată” (câteva chicoteli).

ADAMUS: Da! (Adamus râde) Citește asta cu niște – citește-o cu expresia, în felul în care a fost, de fapt, scrisă, prima dată.

LINDA: “Dreptul de a nu mă mai întrupa nicăieri, niciodată!!!”

ADAMUS: Da. Ei bine, bine. Cred că vorbește de la sine. Și, apropo, nu trebuie s-o faceți. Nu trebuie s-o faceți.

LINDA: Are o mulțime de semne de exclamație la final.

ADAMUS: Așa e, da! Mi s-a părut foarte potrivit pentru Shaumbra: “Nu mă voi mai întrupa niciodată.” Există totuși o alternativă. Vom vorbi despre ea, în Alt. În regulă. Următorul.

LINDA: “Dreptul de a ignora orice sfat dat de orice Mare Maestru Ascensionat, și de a alege în schimb propria mea experiență” (Adamus își arată degetul mijlociu, publicul strigă “Uau!!" și râde). Oh, ne-am întors la asta.

ADAMUS: Nu, nu! Asta mi se arăta mie (Adamus chicotește). Asta simt dincolo de cuvinte. Ce încerca cu adevărat să transmită această persoană? Mmm (Adamus își arată din nou degetul mijlociu și, mai multe chicoteli). Bun. Și, în sfârșit.

LINDA: Potrivită zilei de azi – o citesc exact așa cum a fost postată – “Dreptul de a fi un arogant și un nenorocit" (câteva chicoteli).

ADAMUS: Nu cred că citești corect.

LINDA: “Dreptul de a fi arogant și un nenorocit."

ADAMUS: Da. Dreptul de a fi arogant și un nenorocit. În regulă. Bine.

LINDA: Hai să mai citim o dată ca să fim siguri că am înțeles corect (râsete).

ADAMUS: Vrei doar să spui din nou cuvântul ăla, nu-i așa? (mai multe chicoteli) Bine. În regulă.

Să ne rezervăm un moment chiar să simțim în adevăratele Drepturi ale Maestrului. Fiecare dintre acestea e dreptul vostru, și sunt mult mai multe. Putem face o listă foarte lungă. Am vrut totuși să o distilez într-un fel. Astea sunt drepturile voastre. Nu trebuie să le câștigați. Nu sunt iluzorii. Nu se află în altă parte. Fiecare dintre acestea se află chiar aici, și să începem chiar acum cu "Siguranță".

Aveți dreptul de a fi în siguranță. Înțelegeți asta? Adică, în siguranță fizică, emoțională, financiară. Aveți dreptul să fiți în siguranță chiar și într-o lume plină de crime și întuneric.

Puteți alege acest drept sau puteți dezbate acest drept sau puteți spune: “Ei bine, voi lua doar o mică parte din el.” Dar aveți dreptul de a fi în deplină siguranță. Și nu e vorba că o grămadă de îngeri plutesc în jurul vostru și vă protejează. Este propriul vostru suflet, propria voastră energie care o face.

Puteți fi în mijlocul unei furtuni, în mijlocul haosului prin care trece planeta în acest moment; aveți dreptul de a fi în siguranță. Veți accepta acest drept? În regulă.

Hai să respirăm foarte profund.

Vom face o schimbare. Vom face o schimbare radicală de energii și vom intra în Merabh-ul nostru acum, cu luminile stinse și vom începe cu puțină muzică.

Să respirăm profund de câteva ori, totuși, pentru că vom intra în Merabh, iar eu îl voi începe ca pe o poveste. Și anunțați-mă când sunteți gata, acolo în spate.

(începe muzica)

Respirați foarte profund.

Interesant e că am trecut prin multe azi, multe cuvinte, cuvinte urâte, de asemenea. Dar simțiți, pentru un moment, energiile. Aveți acest drept de a simți lucrurile, comunicările pe multe niveluri diferite.

Această poveste e o poveste foarte adevărată. E despre o Shaumbra, un Maestru adevărat. Un Maestru adevărat.

Ea era ca mulți dintre voi, care au venit pe planetă cu mult timp în urmă și, de timpuriu în  viață, s-a întrebat de ce a ajuns în familia biologică în care a ajuns. Nu prea s-a simțit în regulă niciodată. Niciodată n-a simțit că era cu adevărat un membru al familiei. Nu era o familie rea. A existat puțin abuz, dar n-a fost nimic extraordinar. Dar n-a simțit niciodată că era dintre ei.

La o vârstă foarte fragedă, foarte, foarte fragedă, îmi amintesc că am văzut-o stând pe iarbă în fața casei și visând cu ochii deschiși, spunând: “Într-o zi, voi evada din acest loc.” Nu se referea doar la familia ei și la casă, ci “locul” însemnând un fel de energie, o realitate. “Într-o zi, voi evada din acest loc. Într-o zi, voi merge să văd lumea. Într-o zi, voi putea să-mi urmez inima.”

Îmi amintesc că am privit-o în acea zi, atât de hotărâtă, atât de frumoasă.

Nu era deloc o elevă bună. Nu-i păsa prea mult de școală. Și era interesant pentru că, deși era atât de bună cu oamenii, nu avea mulți prieteni, nu-și dorea mulți prieteni; găsea că era important să aibă mult timp pentru ea însăși.

Era atrăgătoare și, băieții se cam luau după ea. Dar, știți, avea un fel de chestie încorporată, un fel de, ei bine, cred că ați putea-o numi plasă de siguranță, pentru a nu se implica prea mult în relații, deoarece știa că, în final, acolo unde se îndrepta nu era loc pentru asta. Din păcate, cred, dar chiar nu era loc.

A plecat de acasă la o vârstă relativ tânără, la scurt timp după terminarea liceului, și a mers la facultate, a studiat psihologie, asistență medicală. Niciodată n-a fost foarte interesată de studii, a vrut doar să ajungă acolo și să se ocupe cu asta. Să facă treaba, nu doar să studieze.

În cele din urmă, a trecut prin toată școala și a intrat în lumea muncii și a fost foarte dezamăgită – foarte dezamăgită – de faptul că visele și obiectivele ei, aspirațiile ei de a ajuta alți oameni, erau zdrobite de sistem, de birocrație, de orgoliile oamenilor și de toate lucrurile care se întâmplă odată ce intri în lumea reală, așa cum i se spune, care chiar nu e lumea reală.

S-a căsătorit, pe parcurs, și relația a fost în regulă, dar doar în regulă. Niciodată nu s-a implicat cu adevărat în ea. Într-un fel îi părea rău pentru asta, dar n-avea ce face. Pur și simplu, nu se putea cufunda total în ea. Nu putea să-și lase sufletul să se adâncească atât de mult într-o altă persoană.

Îi plăcea să călătorească. Oh, nu putea sta într-un singur loc pentru mult timp, pentru nimic în lume. Se trezea conducând de colo-colo. Mașina ei era probabil cel mai important lucru pentru ea – orice mașină pe care se întâmpla s-o aibă, mașina ei – pentru că asta reprezenta libertatea ei. Se urca în acea mașină și pur și simplu conducea, întâlnea oameni pe drum. Accepta slujbe pentru o perioadă de timp, niciodată prea lungă. Se angaja ca infirmieră. Era, de asemenea, o profesoară excelentă. Dar n-a putut niciodată să se blocheze în asta o perioadă lungă de timp.

A găsit Crimson Circle, acum 15 ani și ceva. Hm (înecându-se). Nu eu mă emoționez, ci ea. A găsit Crimson Circle și a știut că e acasă. Heh! Aceștia erau oamenii ei, cei care au contat pentru ea în viață mai mult decât oricine altcineva, decât toți ceilalți pe care i-a întâlnit vreodată. Era acasă.

S-a trezit călătorind, la diferite întâlniri și workshopuri. A devenit învățător Crimson Circle și apoi mentor. A fost dificil pentru ea, mai ales când COVID a lovit și a trebuit să-și mai reducă călătoriile, și să reducă timpul petrecut aici cu Shaumbra.

Și apoi, în ultimul an sau cam așa – ei bine, dați-mi voie să mă mai întorc puțin, 2020. A devenit realizată. A realizat că era realizată. Nu mai opunea rezistență. Nu mai trata asta teoretic. Și-a spus într-o zi, în mașină desigur: “Eu sunt realizată”, și apoi a devenit astfel.

Și a fost ca și cum atât de mult din ea a fost eliberat la acel moment. Atât de multă îngrijorare și îndoială și nesiguranță și “ce-ar fi dacă” și dintr-odată: “Eu sunt realizată.” Și n-a coborât un fulger mare din cer și îngerii n-au dansat în jurul mașinii ei. De fapt, a petrecut acea noapte într-un camping, făcând un foc de tabără, fără nimeni altcineva prin preajmă. Doar privind în foc și realizând ce înseamnă cu adevărat să fii realizat. E atât de subtil și atât de frumos.

Apoi, acum aproximativ un an, a spus: “Știi, eu plec. Plec, dar o voi face în felul meu.”

Și e dificil, pentru că ea s-a luptat. A spus: “Știi, poate ar trebui să rămân pe planetă. Poate că Adamus mă vrea aici ca să-mi strălucesc lumina și toate celelalte.” Dar, în cele din urmă, a spus: “Nu, eu aleg ce vreau eu. Aleg chiar și modul în care voi muri.” Și-a petrecut cea mai mare parte a ultimului an plimbându-se cu mașina, vizitând prieteni, vizitând locuri pe care le iubea foarte mult, terminând chestii, încheind lucruri. Fără drame. Nici una. Fără furie. Nu, de mult, mult, mult timp renunțase la toate astea. Fără tristețe.

Și apoi, într-o zi, s-a dus singură în camping – într-o zi, recent, s-a dus singură în camping – a stat și, pur și simplu, s-a uitat la apă, și-a mângâiat mașina, hm, a vorbit cu mașina, s-a gândit la viața ei și la Realizarea ei, și apoi pur și simplu a început să meargă spre apă, spre lac sau spre ocean mai degrabă. A început să meargă spre el.

La început, a simțit răcoarea apei pe picioarele ei, acea stimulare pe care o simți atunci când îți atinge picioarele pentru prima dată. Conștientizarea: “Ooh, asta e apă și e rece.”

A ajuns cam până la genunchi și a realizat: “Eh, e chiar destul de rece. Eh, poate că ar fi trebuit să aleg o cale mai bună de a pleca. Dar, nu, nu. Așa am plănuit-o." Și când a ajuns până la brâu, era deja plecată.

A trecut dincolo. Corpul ei fizic cred că a continuat să meargă în apă. Nu prea s-a gândit să ia corpul cu ea într-un fel sau altul, și el doar a continuat să meargă în apă. Dar ea a plecat.

A petrecut câteva săptămâni pe planetă, în formă non-fizică, desigur, vizitându-i pe unii dintre voi și simțind de pe cealaltă parte în ce constă totul. Fără remușcări, bineînțeles. Fără remușcări. Și apoi, nu cu mult timp în urmă, cred că acum aproximativ o săptămână sau cam așa, în termeni pământești, a spus: “În regulă, e timpul să plec.” Și când a făcut-o, s-a trezit imediat la Clubul Maeștrilor Ascensionați.

Vorbim despre cea pe care mulți dintre voi o cunoașteți, Patti Severance. Patti Severance.

Patti e cu noi azi. Ea plânge. E atât de plină de lacrimi – lacrimi de iubire și bucurie pentru voi, pentru familia ei, pentru aceia pe care-i cunoștea personal și chiar pentru cei pe care nu-i cunoștea, pe care nu i-a întâlnit niciodată, dar pur și simplu energia familiei ei. Ea este un Maestru Ascensionat.

Bineînțeles, imediat a fost o mare sărbătoare cu Sart și Kuderka și cu unii dintre cei care au trecut dincolo, și bucuria de a-i vedea.

Acum asta aduce la suprafață o mare întrebare, o mare întrebare.

A plecat. Nu a fost dureros. Nu a fost dificil. A plecat și va fi de acord cu mine când spun că e cel mai ușor lucru pe care îl poți face vreodată. Și eu o numesc un adevărat Maestru, pentru că știa că pentru ea se terminase. Și, din nou, nu a fost vorba de droguri. Pur și simplu a ieșit din corpul ei. Și nu a fost din cauza vreunei probleme medicale sau ceva de genul ăsta. Pur și simplu era timpul, și asta aduce în discuție un lucru foarte important.

E un adevărat Maestru pentru că și-a urmat inima, în ce a vrut să facă. Dar iată-vă aici, încă sunteți pe planetă. Asta aduce o mare întrebare. De ce? Nu e obligatoriu să fiți aici.

Apropo, vreau să fiu foarte, foarte clar. Asta n-a fost sinucidere. Sinucidere e atunci când cineva își ia corpul fizic, viața corpului său fizic și, prin urmare, a creierului său.

Când pleci pur și simplu, nu e sinucidere. Nu-ți distrugi corpul sau creierul. Alegi în mod conștient să pleci. Așa că asta ridică așa o întrebare despre a rămâne, despre a merge mai departe.

Acum, pur și simplu ea nu mai avea energie. A spus: “Sunt aici, pe planetă, de peste 70 de ani. Sunt obosită, am terminat, și sunt fericită. Și e în regulă dacă voi restul rămâneți, dar acum e timpul ca eu să plec.”

Așadar, ea e aici azi, cu noi, în primul rând, pentru a ne transmite iubirea și salutările ei, dar și pentru a vă adresa o întrebare foarte importantă: “Privind în inima voastră, vreți să rămâneți?"

Ea nu a vrut. Uitându-vă în inima voastră, și vă spune: “Acum, nu mai e timpul să stați pe gânduri cu asta. Nu există: “Ei bine, poate da; poate nu.” Vreți să rămâneți?”

Și dacă da, e timpul să vă revendicați drepturile ca Maestru. Nu o puteți face fără asta. Va durea prea tare. Nu puteți trece prin asta cu ‘poate’.

Dacă vreți să rămâneți, revendicați-vă drepturile. Dacă nu vreți să rămâneți, puteți pleca.

Într-adevăr, spiritul vostru părăsește corpul fizic înainte de moartea fizică. Sunteți plecați. Corpul fizic e doar pe modul robot, în acel punct. Ar putea dura câteva zile, dar e mort. Și ea pune această întrebare foarte profundă azi: “Ce ați vrea să faceți?"

(pauză)

Ea nu are remușcări sau vinovăție sau orice de genul ăsta – nu poți avea, când ești un Maestru Ascensionat – pentru faptul că n-a rămas pe planetă. Niciuna, de niciun fel. Dar ea vrea să fie foarte, foarte clar, voi să clarificați asta în interiorul vostru: Alegeți să rămâneți și, prin urmare, alegeți ca energia voastră să vă servească? Sau vreți să plecați? Nu există cale de mijloc. Cuvintele ei, nu ale mele.

Să respirăm foarte profund.

Draga de Patti, draga de Patti. Oh, mulți dintre voi o cunoșteau personal. A fost de multe ori aici, a venit la adunări de multe ori. Acum e un Maestru Ascensionat. Ce spuneți de asta? Ce spuneți de asta? (aplauze din public) Da, merită aplauze.

Și ea spune chiar acum, răspunzând la întrebarea lui Cauldre: “Da, chiar există un Club al Maeștrilor Ascensionați.” (câteva chicoteli) “Chiar există, și e fascinant, fabulos.”

Să respirăm foarte profund chiar acum, în această întreagă întrebare, problemă. Să rămâneți, să nu rămâneți. Am mai vorbit despre asta, dar dacă alegeți să rămâneți, e timpul să vă revendicați drepturile. Veți avea nevoie de ele și, la naiba, oricum sunt drepturile voastre. Așa că, acceptați-le.

Dacă alegeți să plecați, nu – cuvintele ei, acum – dacă alegeți să plecați, nu vă mai învârtiți în jurul cozii. Nu vă jucați cu asta, timp de cinci ani: “Voi pleca sau nu voi pleca?”, pentru că vă veți implica în propria voastră telenovelă. Ce vreți să faceți, e să luați o decizie, și apoi pur și simplu să o aplicați. Cuvintele ei.

Să respirăm foarte profund.

Acum, ea vrea să știe dacă o vom aduce pentru un channel la un moment dat, poate la următorul eveniment Merlin sau la cel următor. Abia ai ajuns un Maestru Ascensionat. Doar relaxează-te puțin (câteva chicoteli ușoare).

Așadar, e o perioadă atât de minunată, o perioadă atât de schimbătoare, cea pe care o avem acum. Dacă aveți de gând să rămâneți, revendicați-vă drepturile.

Să respirăm foarte profund, în timp ce încheiem Seria Arta Statului pe Bancă, pregătindu-ne pentru Alt.

O respirație foarte profundă, și amintiți-vă tot timpul că, totul e în regulă în întreaga creație.

Cu asta, vă mulțumesc.

Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc (publicul aplaudă).