Materialele Cercului Crimson
Seria Maeştrilor

SHOUD 10: "Zona trezirii – Partea a 2-a" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
5 iunie 2010
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciu măreţ pentru voi. Bine aţi venit, Shaumbra, în această zi frumoasă, la această adunare a energiilor din întreaga lume şi de pe întreaga planetă.

Mă bucur să fiu aici cu voi, sper că şi voi simţiţi la fel în ceea ce mă priveşte! (râsete) Sper că tot aşa veţi simţi despre mine atunci când ceasul va bate ora cinci şi timpul meu se va fi sfârşit. Mă voi transforma la loc într-un dovleac şi voi părăsi acest loc.

Aşa că, Shaumbra, avem multe de discutat azi. Ce cântec îngrozitor de deprimant s-a ales pentru deschidere! (cântecul se numea „Iris”, al Goo Goo Dolls) Suna de parcă cineva trece prin trezire, (râsete) prin cea mai rea, mai întunecată, mai plină de durere parte a trezirii. Cine a ales acel cântec… Cauldre? Cu adevărat mi-ar plăcea mult să avem muzică clasică bună sau cel puţin muzică fericită.

KATHLEEN: Beatles!

ADAMUS: Beatles, orice în afară de asta! (râsete) Dumnezeule, dacă cineva care trece prin trezire ar fi ascultat asta, ar vrea să sară de pe balconul de acolo. (mai multe râsete) Aşa că vă prezentaţi voi?

Ei bine… Shaumbra, avem multe de discutat astăzi. O să începem cu o întrebare – nu întrebarea voastră, ci a mea. Dacă aţi observat, nu prea îmi place să accept întrebări în timpul acestor adunări, al adunărilor din „cercul interior”.

Atunci când Cauldre îmi mai cere uneori să accept întrebări în timpul altor evenimente, unele din emisiunile de pe Internet, eu sunt de acord cât timp şi el este de acord că eu pot spune ce vreau. Eu înţeleg cu adevărat frustrarea prin care trec unii dintre aceştia dragi, dar trebuie şi să subliniez că mult peste jumătate dintre ei nu au nicio dorinţă de a se trezi. Ei adoră să joace jocul. Le place – aşa cum am spus atât de clar acum două seri – le place să-şi urmărească propria coadă, însă nu au nicio dorinţă de a o şi prinde, ei doresc ca jocul să continue.

Unele dintre întrebările ce sunt adresate sunt cele pe care voi le-aţi pus şi pe care le-aţi depăşit acum mult timp. A fost o întrebare bună alaltăieri seară, una din multele, însă, dragi Shaumbra, noi avem mult prea multe de făcut ca să intrăm în întrebări prosteşti de procesare… Cauldre nu a… (râsete) … au fost întrebări la care voi deja ştiaţi răspunul. Aşa că…

(Adamus ia de la gâtul lui Sart colierul pe care acesta îl poartă şi îl pune el) Ştiaţi că o să fac asta. (râsete) Ştiai absolut.

LINDA: Nu-i lua şi urechea!

ADAMUS: Am pus eu mâna pe cercul acesta, nu o să-l mai primeşti înapoi! Hmm, încă nu e complet. Vreau… vreau pălăria! (mai multe râsete şi aplauze, căci Adamus ia o pălărie roz de cowboy de la o doamnă din public, o pune pe cap şi pozează astfel) Da, Eu Sunt Cel Ce Sunt! Şi nu-mi pasă ce se spune despre mine. (râsete)

LINDA: Cauldre este cu siguranţă îngrozit. Stai numai până când o să vadă pozele.

ADAMUS: Nu, nu este acum aici. (râsete) Aşa că…

LINDA: O să vadă pozele.

ADAMUS: O să vadă pozele mai târziu, apoi o să fie îngrozit, însă… ce frumoasă eşarfă ai! (ia şi eşarfa). Dar eu sunt eu, nu sunt Colleen, (Adamus scoate ecusonul cu numele de pe eşarfă) aşa că o să păstrez asta.

Aşa că, dragi Shaumbra… da? (râsete şi aplauze cât Adamus pozează) Aceasta este adunarea noastră de înaltă conştiinţă spirituală şi da, aş vrea să fiu învăţătorul vostru. (mai multe râsete) Aşa că, dragi Shaumbra, sunt bucuros că încă mai puteţi râde. Ia-o înapoi – frumoasă pălărie, minunată. E prea cald pentru eşarfă, dar o poţi avea înapoi, draga mea. (râsete, căci dă eşarfa altcuiva) Pe acesta îl păstrez. (păstrează colierul)

Aşa că, Shaumbra, prima întrebare de azi. Nu sunt singur. Azi nu sunt doar Adamus. Am un co-conspirator. Cine ar putea fi? Să ai microfonul pregătit, draga mea.

LINDA: Este un joc cu ghicitori?

ADAMUS: Un joc cu ghicitori? Mă îndoiesc. Cine este cu mine? Staţi o clipă, închideţi ochii dacă vreţi.

LINDA: Cine e cu tine?

ADAMUS: Respiraţi adânc. Cine este cu mine? (cineva spune: Kuthumi) Kuthumi! (aplauze) Kuthumi. El se pregăteşte pentru a veni la adunarea noastră de peste câteva săptămâni din Germania. Vine ceva mai aproape, aşa că o să primiţi puţin din noi amândoi astăzi.

LINDA: Hmmm, uau...

ADAMUS: Da, puţin curry cu ceva piper, cum se spune. (râsete)

Aşa că, dragi Shaumbra, avem două lucruri principale de acoperit astăzi – continuarea discuţiei despre trezire.

Trezirea

O să simplific tot acest lucru cu trezirea. Îl voi pune în termeni simpli, uşor de înţeles, pentru cei ce vin după voi. Ei vor vrea să fie aşa. Vor dori versiunea non-intelectuală, neelaborată asupra a ceea ce este trezirea, prin ce treceţi pe cale într-acolo şi cum iese în cele din urmă.

Noi scriem o carte împreună. Fiecare dintre voi a avut experienţe foarte profunde şi personale – experienţe foarte frumoase, traumatice, ce v-au schimbat viaţa, au cutremurat pământul, au fost revoltătoare şi incredibile. Atunci când ne adunăm astfel – Kuthumi, eu şi cu voi toţi – ne strângem, ne adunăm înţelepciunea şi nu vom face o carte plictisitoare. Nu. Instantaneele de adineauri cu pălăria, cu eşarfa, toate, ar trebui să fie pe copertă: “Vă treziţi – sau doar o luaţi razna?” (râsete)

Dar cu adevărat, Shaumbra, cu adevărat, alţi oameni au nevoie să audă despre aceasta în acest mod sau vor să treacă prin ani şi ani de studiu, metode şi plictiseală? Poate câteva râsete, poate, doar poate, ceea ce aţi învăţat voi, ceea ce aţi experimentat de-a lungul căii poate fi de un ajutor uriaş pentru alţii. N-ar face asta ca toate cele prin care aţi trecut să merite? Aproximativ? Puţin? Da. Răspunsul este da. De asta sunteţi aici.

Kuthumi mi se alătură astăzi. Vom vorbi despre două lucruri: vom continua discuţia noastră despre trezire, iar apoi von intra în unele potenţiale şi sunt încântat de partea aceasta! Este foarte reală şi îi veţi putea vedea efectele în lumea înconjurătoare în următoarele săptămâni, luni sau cât va fi.

Pentru început am să vă rog pe toţi să vă întoarceţi pentru o clipă. (Adamus stă în spatele sălii) Vă mulţumesc. Vă mulţumesc. Acum, motivul pentru care v-am cerut să faceţi asta este foarte simplu: voi deja v-aţi trezit, aţi ascensionat, oricum aţi vrea să-i spuneţi. Deja sunteţi iluminaţi. Deja sunteţi pe partea cealaltă a punctului „X”. Aţi făcut asta. Aţi realizat-o, iar acum vă uitaţi în urmă la modul în care aţi şi experimentat-o.

Vedeţi, când eu sunt acolo, voi vă uitaţi în faţă, ca şi cum aţi spune: “Mai e ceva dincolo de asta. Mai e ceva ce trebuie să facem. Avem obiective. Trebuie să învăţăm ceva. Trebuie să încetăm să ne mai acuzăm pe noi”. De fapt, în realitate, voi priviţi înapoi către voi înşivă. Cum aţi experimentat asta? Cum aţi fi vrut să o experimentaţi?

Eu cred că este un lucru foarte frumos. Kuthumi a vorbit despre asta acum câţiva ani, chiar în această sală. Deja s-a făcut. Este ceva natural… (Adamus revine în faţa sălii) Vă cer să continuaţi să priviţi înapoi. Eu doar merg în direcţia cealaltă. O glumă. (râsete)

Este un proces natural ce se desfăşoară în pofida voastră. Uneori se dezvăluie chiar împreună cu voi. Îndoiala, rezistenţa toate metodele şi terapiile stranii şi toate celelale – şi mai mult decât orice altceva, dragi Shaumbra… o să intrăm, în asta mai târziu, însă consilierea, procesarea…. – în pofida tuturor acestor lucruri, v-aţi trezit. Deja sunteţi aici. Sunteţi aici.

Aşa că respiraţi adânc. Nu aveţi pentru ce să vă faceţi alt griji decât cele de a face o alegere şi a intra în potenţialul a cum aţi ajuns acolo. Iar voi ştiţi că este destul de simplu. Puteţi alege. Puteţi alege cum aţi ajuns acolo. S-ar putea ca acum să nu simţiţi astfel. S-ar putea să simţiţi cum că forţele întunecate, conştiinţa de masă, lumea, în general, conspiră împotriva voastră. Dar nu, nu, nu, nu, nu, nu. Voi conspiraţi împotriva voastră. Asta e tot şi este în regulă. De fapt este foarte distractiv. Eu am conspirat împotriva mea timp de 100.000 de ani. Aţi vrea să auziţi povestea? (râsete) Nimeni? (Linda spune: “Nu”) O dată… De două ori… Ok.

Aşa că voi doar conspiraţi împotriva voastră cu adevărat. Vreau ca să vă relaxaţi. Noi scriem, creăm un document viu, un document dinamic, plin de potenţial, plin de energie, despre trezire. Aşa că prima întrebare este… iar, dragă Linda, dacă te-ai putea grăbi cu desenul acela, timpul nostru este limitat…

LINDA: Oh, da.

Ce este trezirea?

ADAMUS: Ce este trezirea? Ce este trezirea? Oricare dintre voi – sau Linda vă va considera voluntari.

JOSHUA: Este …

ADAMUS: (îl întrerupe) Scuze, Joshua. Te rog, înainte să începi, lasă microfonul puţin mai jos. Nu, lasă-l foarte jos. Tăiaţi sonorul la microfonul lui. Hai să facem asta împreună. Eu Sunt Cel Ce Sunt. am mai făcut asta înainte. Eu Sunt Cel Ce... (audienţa i se alătură, dar Adamus se opreşte şi îşi dă ochii peste cap. Râsete).

ADAMUS: Joshua şi cu mine, număr până la doi. Unu, doi…

JOSHUA ŞI ADAMUS: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Ok. Doar tu singur de data asta.

JOSHUA: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Hmmm. Hmmm. Audienţa? (nici cei din sală nu se arată mulţumiţi) Hai să mai încercăm încă o dată. Respiră adânc – ştiu că ai vrea acum să mă strângi de gât – respiră adânc şi dăi voie să iasă ca şi cum chiar crezi asta.

JOSHUA: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Ceva mai bine. Ceva mai bine. Scuze că te singularizez pe tine aici, dar asta este pentru fiecare dintre voi. Fiecare dintre voi… acea voce, acea… o să explic mai târziu. O să înţelegeţi şi o să spuneţi: “Ah! Aş fi vrut să fi urlat asta”. Aşa că dă-i înainte şi strigă asta.

JOSHUA: (mult mai tare) Eu Sunt Cel Ce Sunt!

ADAMUS: Iată! (audienţa ovaţionează şi aplaudă) Mulţumesc. Se poate face. Se poate. Aşa că, da, ce este trezirea?

JOSHUA: Trezirea este…

LINDA: În microfon, te rog.

JOSHUA: Trezirea înseamnă a fi în acel spaţiu pe care tocmai l-ai menţionat tu, a fi conştient că priveşti în urmă şi a avea acea perspectivă.

ADAMUS: Bine. “A privi înapoi”, excelent. (Adamus scrie pe tablă) “la sine”, excelent. Merită un premiu, de fapt. Două, unul pentru…

LINDA: Două?!

ADAMUS: Unul pentru tonare sau pentru „Eu Sunt”, iar unul pentru…

LINDA: Un moment. Eşti amabil să-ţi goleşti buzunarele mai întâi? (râsete) Mulţumesc. Şi celălalt.

ADAMUS: Nu e nimic acolo. Excelent. Merită două premii.

LINDA: A primit două. Îţi mulţumim.

ADAMUS: Următorul, ce este trezirea? Vorbim despre acest lucru, dar ce este? Un premiu la loterie?

PATTI: Trezirea…

ADAMUS: Trebuie să te ridici şi să…

LINDA: Vorbeşte direct în microfon, te rog.

ADAMUS: Da.

PATTI: Sunt toate aspectele mele, toată divinitatea mea ce se întoarce acasă, iar apoi totul iese în afară în acelaşi timp.

ADAMUS: Iese afară?

PATTI: Se extinde.

ADAMUS: Ah, bine, bine. Credeam că au venit acasă şi au spus: „La naiba cu asta!” (râsete)

PATTI: Nu, nu, scuze. Se extind.

ADAMUS: “Plecăm! Curăţă casa! O să ne întoarcem mai târziu”. Excelent. Deci este integrarea.

PATTI: Da.

ADAMUS: Da, un premiu, te rog. Sper că ai adus sute, mii de premii astăzi.

LINDA: Da, aşa e.

ADAMUS: Bun. Încă alte câteva persoane. Ce este trezirea? Trezirea este când eşti pe jumătate adormit şi cineva îţi bagă un microfon în faţă! (râsete) Ah!

LINDA: Azi nu doarme nimeni.

UN SHAUMBRA (bărbat): Conştiinţă.

ADAMUS: Conştiinţă. Ok. Da, dar…

UN SHAUMBRA (bărbat): A fi conştient.

ADAMUS: …Dă-mi un cuvânt care să meargă cu conştiinţă. ……. conştiinţă. “Ceva” conştiinţă.

UN SHAUMBRA (bărbat): Conştiinţă deschisă.

ADAMUS: Conştiinţă deschisă.

UN SHAUMBRA (bărbat): Un început.

ADAMUS: Expansionat …

UN SHAUMBRA (bărbat): Expansionat, da.

ADAMUS: Expansionat… aş putea să-ţi bag eu nişte vorbe pe gât?

UN SHAUMBRA (bărbat): Da.

ADAMUS: Conştienţă.

SHAUMBRA MALE: Conştienţă.

ADAMUS: Conştienţă. Excelent. Conştienţă. Acum, dacă vă uitaţi la căile voastre, una din cele mai mari provocări, una din cele mai mari probleme este conştienţa limitată. Conştienţa este doar ce se petrece în acea zi, în acea săptămână sau în viaţa voastră imediată, dar aproape că nu există nicio conştienţă a ceea ce voi aţi numi sinele mai înalt, Spiritul, nicio conştienţă asupra entităţilor ce zboară în jur chiar acum şi cu adevărat nici conştienţă asupra divinităţii voastre – sunt nişte concepte intelectuale proaste care cu adevărat v-au dat peste cap în legătură cu ce este „divinitatea”, dar nu conştienţă cu adevărat.

Cred că Tobias a spus că divinitatea este simplitatea voastră, însă oamenii o transformă în complexitatea lor. Divinitatea este atât de simplă, de frumoasă şi de pură, însă a existat acest efort, poate chiar un efort comercial sau religios, de a face divinitatea foarte complexă, foarte îndepărtată, ceva pentru care aveţi nevoie de intermediari, practicanţi sau facilitatori pentru a ajunge la ea. Aşa că da, conştienţa.

Încă cineva – ce este trezirea? Ce se petrece când vă treziţi?

DEB: Simţire.

ADAMUS: Simţire. Simţirea este bună. Din nou, aş numi asta conştienţă, căci cu cât mai mult sunteţi conştienţi, cu atât aveţi mai multă sensibilitate, simţire, conştienţă senzorială a tot, a tot. Aşa că e un răspuns bun. Chiar dacă nu am dat premii tuturor astăzi, nu există răspunsuri greşite. Poate câteva.

LINDA: Nu asta m-ai spus mie.

ADAMUS: Poate câteva. Încă unul, cu adevărat bun. Ce este trezirea?

SHAUMBRA (o femeie): Încrederea că totul e perfect.

ADAMUS: ‘E OK. E grozav. E perfect’. Absolut. Cum am spune asta în cartea noastră, pentru cititorii noştri?

LINDA: Încrederea în sine.

ADAMUS: Încrederea… O să-i spun doar ‘ordinea perfectă’. Totul este în perfecţiune. E aşa cum îmi place mie să închei întâlnirile noastre, cu: “Totul este bine în întreaga creaţie, inclusiv voi”. Conceptul că lucrurile sunt f… date peste cap (râsete) este o asemenea minciună! O asemenea minciună, iar toţi o cred. Aşa că, dacă îmi permiteţi, o să-i spun doar că totul e perfect. Este perfect. Este perfect chiar dacă voi nu alegeţi să fie perfect, vedeţi voi. Așa că îţi mulţumesc. Perfecţiune. (Adamus scrie) Perfecţiune. E un grup iscusit.

Acum, sunt multe persoane în trezire, neexperimentate, oameni care abia intră în asta, care presupun că trezirea dintr-o dată te face supraom, că toate problemele dispar, voi deveniţi clarvăzători, puteţi citi viitorul oamenilor şi alte lucruri de acelaşi fel. Dar, aşa cum ştiţi, nu funcţionează aşa şi cu adevărat nu funcţionează prea bine. Da, trezirea.

Următoarea întrebare. (către Linda) Poţi să rămâi în sală.

LINDA: Nu plec nicăieri.

Ce a declanşat trezirea voastră?

ADAMUS: Următoarea întrebare. (Adamus desenează) Noi am vorbit despre zona “X” în ultimele noastre discuţii. Acum mă concentrez pe un proces care are loc de la începuturile timpului şi ale experienţei. (desenează forme de undă) Noi am avut aceste dansuri ale formelor de undă.

Sunteţi amabili să mutaţi boxa aceasta? Cauzează puţină distragere. E nevoie de două sau trei persoane.

Aşa că aţi avut acest dans al formelor de undă divină şi umană. La un anume punct ele vin la un loc, ceea ce se petrece chiar acum. aşa că noi ne concentrăm pe procesul acesta. Vedeţi că în trecut ele au tot curs astfel, dar niciodată nu s-au întâlnit. Acum ele vin la un loc şi voi vă aflaţi în locul de aici (“X”, în care se încrucişează formele de undă).

O să simplific asta, iar poate că unii se îndoiesc, alţii ar vrea să mai discute pe această temă temă, dar eu o să simplific procesul. Primul pas este ceea ce voi numi Fructul Trandafirului. Pasul unu, Fructul Trandafirului. Hai să-l numim şi punctul de început. Punctul de început. Din experienţa voastră, ce a iniţiat procesul vostru? Ce a declanşat trezirea voastră? (tuşeşte ca spre a-şi curăţa gâtul)

LINDA: Oh gata, gata, gata.

ADAMUS: Te rog!

LINDA: Eram foarte pătrunsă. Ok. Ce a declanşat…

ADAMUS: Ce a declanşat trezirea voastră?

KATHLEEN: Curiozitatea.

ADAMUS: Curiozitatea.

LINDA: Ai nevoie de un microfon deschis.

ADAMUS: Curiozitatea. A cui curiozitate?

KATHLEEN: A mea.

ADAMUS: Când s-a petrecut asta?

KATHLEEN: Pe când mă aflam la Fructul Trandafirului.

ADAMUS: Te-ai trezit într-o dimineaţă și ai spus dintr-o dată: “Hmmm, sunt chiar curioasă în legătură cu…” De fapt nu e chiar aşa de amuzant, se mai întâmplă. Când te-a lovit curiozitatea dintr-o dată?

KATHLEEN: Pe când eram de o şchioapă.

ADAMUS: ‘De o şchioapă.’ E un termen unamn ciudat, într-adevăr.

KATHLEEN: Am venit cu ea.

ADAMUS: Deci curiozitatea. E bine. (scrie) Curiozitatea. Şi cum mai stai acum la capitolul curiozitate? A fost safisfăcută sau a devenit şi mai mare?

KATHLEEN: Probabil că a devenit şi mai mare.

ADAMUS: Adevărat. Deci curiozitatea ta nu a fost satisfăcută.

KATHLEEN: Probabil că doar părţi din ea.

ADAMUS: Părţi din ea. Este curiozitatea mai mare ca înainte? Mai mică decât înainte? Te-ai trezit într-o zi şi ai spus: “Nu mai am nicio curiozitate. Sunt absolut trezită”.

KATHLEEN: Nu.

ADAMUS: Nu, ok. Aşa că – din nou, nu mă iau de nimeni, dar tu eşti aici, aşa că de ce nu – aşa că încă este vorba despre câinele care îşi urmăreşte coada, într-o anumită măsură.

KATHLEEN: Adevărat.

ADAMUS: Curiozitatea este un lucru foarte curios. Vă ţine în mişcare. Vă ţine în joc. Vă ţine amuzaţi, vă distrează şi vă face să vă puneţi întrebări. Însă da, curiozitatea. Trezirea ta. Mulţumesc. Da.

KATHLEEN: Cu plăcere.

ADAMUS: Te rog. Îi poţi da şi nişte bani de la Cauldre. (râsete)

LINDA: Nu! Cu multă plăcere.

ADAMUS: Ce s-a petrecut ca să vă începeţi trezirea? Miliarde de fiinţe vor citi asta. Aşa că da, este foarte important.

JOYCE: Oh. Presupun că a fost…

ADAMUS: Apropo, dacă îmi permiţi să te întrerup pentru o clipă, ceea ce am şi făcut. Realizezi ceea ce facem noi aici? Dacă ai fi conştienţă, ai şti.

SHAUMBRA: Scriem o carte.

ADAMUS: Scriem o carte, dar ce altceva mai facem acum, simultan?

SHAUMBRA: Transformăm energia.

ADAMUS: Ei bine, transformăm energia, da. Ţinem un curs pe Noul Pământ! Tot felul de fiinţe stau aici, uimite de întregul proces. Aşa că trebuie să menţineţi totul simplu. Ei nu sunt prea sofisticaţi când vine vorba despre a trăi pe Pământ. Nu au mai făcut asta vreodată. Totul e doar teorie. Totul e practică, dar ei ascultă în această sală de curs uluitoare. Ei se întreabă, mai întâi de toate, dacă trebuie să treacă prin trezire – ceea ce se va petrece. Ei se întreabă cum au făcut alţii acest lucru şi se întreabă ce s-a întâmplat. A venit cineva într-o zi şi a spus: “Vrei să cumperi nişte conştienţă?” Ori mergeaţi pe stradă într-o zi şi dintr-o dată un pian a căzut de pe o clădire înaltă şi v-a lovit în cap, iar voi aţi spus: “Ah! Cred că e timpul să mă trezesc”? Ce s-a petrecut? Următorul. Da.

JOYCE: Cred că este…

ADAMUS: Eşti bună să te ridici? Toţi aceşti tineri, îngerii care nu au fost niciodată pe Pământ vor cu adevărat să te vadă. Se holbează: “Cum arată oamenii? Hmm, ah, hmmm, ah.” Ok, da. Deci …

JOYCE: Cred că au fost toate dramele şi traumele din viaţa mea care m-au făcut să fiu…

ADAMUS: Drama şi trauma.

JOYCE: … confuză şi să vreau să îndrept totul.

ADAMUS: Drama. Şi, în esenţă, ai ajuns moartă de obosită şi scârbită de toată drama (râsete) … acesta a fost Kuthumi. Aşa că o să scriu cuvintele lui Kuthumi. Ai obosit de toate dramele şi traumele. Bun. Următorul.

ESTELLA: A afla … hmm, nu asta vroiam să spun.

ADAMUS: Respiră adânc. Este uşor.

ESTELLA: Am vrut să mă găsesc pe mine.

ADAMUS: Ai vrut să te găseşti pe tine. E bine. Da. Uneori termenul este puţin supra-utilizat, dar atât de multe vieţi voi toţi v-aţi simţit pierduţi, pierduţi pe o insulă, numai voi. “Unde e restul din mine?” Da, absolut. Bine. Alţi câţiva. Ce a declanşat trezirea voastră?

CAROLINE: Nu ştiam că mă voi trezi.

ADAMUS: Da.

CAROLINE: Nu ştiam nici măcar că e nevoie să mă trezesc.

ADAMUS: Aşa e.

CAROLINE: Iar Vince mi-a dat o carte să citesc.

ADAMUS: Ah!

CAROLINE: Era cartea lui Shirley MacLaine, “Afară, într-un limb”.

ADAMUS: Da.

CAROLINE: Şi credinţele mele de bază s-au schimbat şi am realizată că sunt liberă…

ADAMUS: Da.

CAROLINE: …să cred orice aş fi vrut să cred şi să să realizez că oricare dintre cele în care am crezut în trecut s-ar putea să nu fie chiar aşa.

ADAMUS: Aşa că acum îi eşti datoare lui Vince. (râsete) Da.

CAROLINE: Şi a fost cel mai eliberator lucru pe care l-am avut în viaţa mea.

ADAMUS: Excelent.

CAROLINE: A fost acum aproape 30 de ani şi viaţa a fost grozavă.

ADAMUS: Bun, bun. o să scriu „carte” aici, pentru că în timp ce avem nişte concepte minunate aici… da, te poţi întoarce pentru un premiu.

LINDA: Primeşte şi Vince unul? (Adamus dă din cap că nu) Oh, îmi pare rău. Îmi pare rău.

CAROLINE: O să-l împart cu el.

ADAMUS: Nu. Ba da, trebuie să împărţiţi insigna. Da. Probabil că le şi puteţi cumpăra de la Linda pentru cîţiva dolari, dar…

LINDA: Nici să nu te gândeşti la aşa ceva.

ADAMUS: Da.

CAROL: Pe când aveam 12 ani, mergeam la biserică, meditam şi vorbeam în limbi.

ADAMUS: Vorbeai în limbi.

CAROL: Limbi.

ADAMUS: Şi ce spuneai? (ea dă din umeri în semn de „nu ştiu”) Exact. Vechiul „habar nu am ce dracu oi fi spus”.

CAROL: Ştiu că am spus Buddha şi Iisus şi Mohammed…

ADAMUS: Da.

CAROL: … dar nu ştiu despre ce era vorba per ansamblu.

ADAMUS: Şi de atunci ai mai vorbit în limbi?

CAROL: Nu.

ADAMUS: Ai vrea să faci asta acum?

CAROL: Da.

ADAMUS: Ok. Spune: “Eu Sunt Cel Ce Sunt” cu limba scoasă. (multe râsete)

LINDA: Cred că vorbeşte serios. Cred că era serios!

CAROL: (cu limba scoasă) Eu Sunt Cel Ce Sunt. (mai multe râsete)

ADAMUS: Kuthumi îmi forţează limitele. Hai să facem asta împreună. Scoateţi limba şi spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt”. (Adamus şi audienţa fac aceste lucruri) Straniu, dar adevărat.

LINDA: Sunteţi în stare de orice!

ADAMUS: Să o numim o experienţă în transă? Ok. În regulă. Linda, ajunge deocamdată.

LINDA: Oh, ai terminat? Ok.

ADAMUS: Ce anume declanşează trezirea? Cei care ne vor citi opera colectivă vor căuta lucruri precum cartea ce cade de pe raft. Acum, multe alte lucruri au făcut ca Vince să-ţi dea acea carte. Erai pregătită pentru ea, însă ei se vor lega de cartea ce cade de pe raft, de filmul care dintr-o dată îi face să-şi reconsidere viaţa într-un mod cu totul diferit, de visul cu adevărat urât, un vis cu adevărat copleşitor, înspăimântător, care îi duce la un nivel unde nu au mai fost înainte. Un soţ, o soţie, cineva iubit moare şi este pentru prima dată când ei contemplă moartea. Ştiau că moartea există, dar niciodată nu o contemplaseră. Va fi ceva precum un accident de maşină, un accident de maşină care îi duce într-o traumă sau poate chiar în comă, însă îi împinge în afara zonei lor de confort.

Ar putea fi, simplu, trezirea într-o bună dimineaţă constatând că sunt singuri. Sau ar putea fi conştienţa bruscă a propriei curiozităţi copleşitoare. Aceste lucruri s-au copt de vieţi – vieţi întregi – iar voi în cele din urmă v-aţi conectat cu ele.

Ce a provocat ca tiparul să se schimbe – aţi mers astfel (arată formele de undă) de la începuturi – ce a făcut ca el să se schimbe acum, ce a produs convergenţa tuturor formelor de undă, a divinului, a umanului şi a toate celelalte – sunt multe lucruri. De exemplu, luând exemplul vostru de aici: am fost acolo, am făcut asta. De câte vieţi aveţi nevoie? Cei mai mulţi dintre voi aveţi aproximativ 1.400. Vreo doi din cei aflaţi aici au avut peste 2.000. De câte vieţi aveţi nevoie? Nu e o condamnare, pentru că uneori este interesant să încercaţi înfăţişări diferite, să preluaţi identităţi diferite, să vă jucaţi pe Pământ.

Unul dintre lucrurile comune celor pe care îi numiţi maeştri ascensionaţi, cei care realmente au intrat în ale lor, este că vine un punct în procesul lor în care ştiu că au încheiat. Gata cu Pământul, gata cu vieţile, fără conectări cu oamenii aşa cum le ştiau înainte. Gata cu statul în jurul mesei, la cină. Gata cu plimbările prin pădure. Gata cu… ‘hmm hmm hmm,’ ştiţi voi, cu altă persoană. (râsete, căci Adamus se referă astfel la sex)

LINDA: Pardon?

ADAMUS: Ăăăă, Kuthumi a fost! (mai multe râsete) Gata cu adunările ca aceasta. Vine un moment prin care trece fiecare maestru ascensionat în care apare dorinţa reală de a se întoarce, de a mai sta câteva vieţi. Nu aţi simţit asta când aţi contemplat ascensiunea? Da, sună minunat să coborâţi din nava spaţială Pământ, dar când loveşte realitatea – pentru unii dintre voi este ultima viaţă – este ceva în legătură cu Pământul care este atât de frumos, ceva în legătură cu a trăi.

Vă puteţi imagina viaţa ştiind că totul o să se rezolve – că totul s-a şi rezolvat deja? Ştiind că puteţi crea orice vreţi pentru voi înşivă. Vă puteţi imagina cum ar fi să nu vă mai faceţi griji pentru sănătate, să nu vă faceţi griji pentru moarte, pentru nimic din toate astea? Această planetă este uluitoare. Există multe alte forme de viaţă acolo, multe altele, dar niciuna nu e ca forma de viaţă umană. Niciuna dintre ele nu este poarta către ascensiune. Niciuna. Nicio altă formă de viaţă nu este mai inteligentă sau, daţi-mi voie să spun, înţeleaptă. Oh, există nişte forme de viaţă inteligente în afară, dar în realitate nu sunt prea înţelepte. Încă trebuie să mai înveţe asta.

Kuthumi vorbea cu mine înainte de adunarea noastră. El spunea: “N-ar fi grozav să facem un film despre o societate foarte avansată intelectual, dar care de fapt nu are înţelepciune, care niciodată nu a învăţat pentru suflet? Nu ar fi grozav?”

Aşa că, dragi Shaumbra, unde eram? În trezire multe lucruri se petrec înainte de punctul pe care l-am scris aici, pe tablă, Fructul Trandafirului. Apropo, Fructul Trandafirului este un termen inventat de Tobias. Era reamintirea aflată în peisajul realităţii voastre, reamintirea de undeva, din conştiinţa voastră, că puteţi merge Acasă oricând doriţi. Pretindeţi că nu este acolo, vă hârjoniţi viaţă după viaţă, chiar o ignoraţi când vă împiedicaţi de ea. Însă într-o bună zi realizaţi: cheia întoarcerii Acasă a fost mereu aici. Mereu a fost aici. De aici încep oamenii.

Acum, amintiţi-vă de voi când aţi atins acel punct: aţi luat cartea, v-aţi trezit cu acea curiozitate, cineva v-a dus la un curs ce v-a deschis. Înainte de asta au fost lucruri precum, poate, frustrarea faţă de viaţa umană, poate dorul adânc de a fi din nou cu voi, cu fiecare parte din voi, acel dor adânc precum… deseori este înţeles greşit termenul de „iubire pierdută” sau de „suflet pereche”, ca şi cum există o altă fiinţă în alte tărâmuri care vă aşteaptă, cea mai mare poveste de iubire spusă vreodată. De fapt este foarte adevărat, dar nu este o altă fiinţă. Sunteţi doar voi. Sunteţi doar voi.

Mai devreme sau mai târziu… sunt foarte atent la timp. Mai devreme sau mai târziu toată lumea va merge pe această cale. S-ar putea să fie mult mai târziu pentru unii. Pur şi simplu s-a nimerit ca voi să fiţi pe muchia acestor lucruri. Da, au existat maeştri ascensionaţi care au venit înaintea voastră, dar nu mulţi. Voi sunteţi, de fapt, ceea ce eu consider cu adevărat a fi primul grup care trece prin asta. Au fost mulţi indivizi până acum, dar voi sunteţi primul grup.

Aşa că, dacă vă amintiţi experienţele voastre de la acest punct, pentru cei mai mulţi dintre voi au fost de încântare, de copleşire, v-au făcut să reconsideraţi totul. V-au umplut de bucurie şi anticipare. Simţeaţi, mulţi dintre voi, că aţi vrea să dansaţi pe stradă. Simţeaţi că aţi fi vrut să mergeţi pe bicicletă pe toată strada şi să bateţi la toate uşile din cale. Asta a fost amuzant.

LINDA: Ha, ha, ha, ha.

ADAMUS: Să-i convertiţi. Simţeaţi că aţi vrea să spuneţi tuturor despre această înţelepciune nouă şi incredibilă, despre această bucurie pe care o descoperiseţi. “Mă duc Acasă!” Vă aduceţi aminte?

Aşa că acesta e punctul trezirii. Este sclipitor, absolut sclipitor. Duce la un mare studiu imediat – tot ceea ce puteţi prinde, orice este spiritual – şi citiţi filosofie, citiţi despre religie, citiţi fiecare carte New Age, tot ce spune fiecare entitate transmisă prin channel. Pe site există chiar acum oameni care se află în acest punct – se află pe Internet – şi care citesc totul. Sunt obsedaţi. Nu se mai satură. Niciodată nu e suficient. Sunt sigur că unii dintre voi aţi fost acolo.

Iar apoi deveniţi spirituali. Vă puneţi insigna de spiritualitate. Spuneţi că acum sunteţi o fiinţă spirituală. Nu prea ştiţi ce naiba e asta, dar vă simţiţi bine. Vă conferă un fel de medalie de onoare şi vă oferă ceva la care să vă raportaţi şi vă reaminteşte că da, sunteţi într-o călătorie. Această etapă durează câteva luni, poate, sau poate câţiva ani.

Trezirea – etapa a doua

Iar apoi se produce un lucru cu adevărat interesant. Intraţi în a doua etapă. (Adamus scrie) “Au”. Aşa o să-i spun, “Au”. Au! “Ce…” (Adamus scrie “WTF”, acronimul unei înjurături în limba engleză) Celălalt sens, “De unde mai vine şi asta?” (râsete) Ori, aşa cum îmi place mie să o numesc, de- … (Adamus scrie) Cauldre nu prea poate să scrie azi. “Destructurare.” Destructurare. Au, au, au. Aţi fost cu toţii acolo, aţi făcut asta şi încă îi mai simţiţi efectele secundare. Sunteţi pregătiţi să mergeţi Acasă, orice ar însemna. Acum deveniţi o persoană spirituală înţeleaptă. Chiar începeţi să vorbiţi cu alţi oameni pe un ton arogant, plictisitor, ca şi cum aţi intona tot timpul mantra „om”, şi se petrece ceva. Viaţa voastră se destramă. Vă destructuraţi.

Nu vreau să spun ce se petrece din nefericire, poate că e cumva necesar, dar nu e nevoie să fie atât de dureros. Nu e nevoie să fie atât de chinuitor. Nu e nevoie să fie ca o moarte. Se va petrece, pentru că în această zonă “Au” tot ceea ce aţi crezut că sunteţi, fiecare credinţă pe care aţi avut-o vreodată începe să se destrame. În realitate se transmută, dar pare că totul se prăbuşeşte, ca o clădire veche la un cutremur, iar aspectul uman apare urlând: “Ce… se petrece cu trezirea mea!?”

Acum aveţi o contradicţie imensă. Sunteţi o persoană spirituală a cărei viaţă merge în jos. Aţi spus altor oameni cât de măreţi veţi deveni şi acum deveniţi un nimic. (râsete) Ei râd, “ha, ha, ha”, în spatele vostru, din când în când vă râd în faţă. Vă pierdeţi serviciul, partenerii, sănătatea, minte. Totul se destramă. Vă destructuraţi. Celebraţi! (cineva din sală strigă “Uraaa!”, Adamus râde) Se petrece o varietate de lucruri. Vă aflaţi acum în partea de experimentare a trezirii. Toate vechile valori religioase încep să se transforme şi să se schimbe, toate sistemele de credinţă.

Forte mulţi dintre voi aveţi un aspect care a fost născut şi crescut în ideea că va avea succes în această viaţă, că va avea un serviciu bun, o familie bună, că îi veţi face pe oameni mândri de voi şi că o să aveţi copii de care să fiţi mândri – şi nu s-a petrecut neapărat aşa. Acel aspect, apropo, încă mai zăboveşte. Încă mai este pe acolo, spunând: “Hmm, nu cumva ar fi trebuit să faci alte lucruri, dar ai plecat pe calea asta spirituală nebunească. Ia te uită acum la viaţa mea!” Vedeţi, acelui aspect nu-i pasă de viaţa voastră. Acel aspect vrea doar împlinirea sa. Vrea, cum aţi spune voi, viaţa gen “Leave it to Beaver,” (serial de televiziune din anii 50, despre o familie idealizată), viaţa ca o poveste. O viaţă ca o fantezie. Unii chiar o au, dar e doar un aspect care se joacă.

Aşa că dintr-o dată totul se destramă şi voi înnebuniţi. Deveniţi mintal, fizic, financiar şi în special spiritual dezechilibraţi. Nimic nu mai are sens.

Aspectele… ooh, este momentul petrecerii aspectelor. (râsete) Ele se vor întoarce. Unele dintre ele nu au fost în contact cu voi de mult timp, de vieţi şi vieţi. Nu v-au trimis nici un email. Nu au mai venit pe la cină. Au fost undeva, departe, pentru că erau scârbite şi obosite de voi, aşa că s-au dus în altă parte, iar dintr-o dată au impulsul de a veni acasă. Ele aud aceeaşi chemare pe care aţi auzit-o voi. Simt că ceva se agită, aşa că se întorc acasă, nu neapărat permanent. Se întorc ca să vadă dacă acesta e momentul în care să preia ele conducerea, în care să conducă totul, sau datorită unei părţi din ele care este curioasă. “Poate că realmente ne ducem acasă”. Iar apoi râd: “Ba nu. Ba nu”.

Însă aspectele se întorc. Se întorc, aşa cum Aandrah şi On vă vor spune, în valuri succesive. Acum, ştiu că există poate o înţelegere plină de glorie a aspectelor ce se întorc, că doar respiraţi adânc şi se întorc toate acasă. Unele dintre ele o fac. Unele din ele chiar o fac. Sunt fericite să se întoarcă. Însă unele din ele sunt plictisite de voi. Unele dintre ele nu au niciun pic de respect pentru voi. Unele dintre ele cred că voi sunteţi prostul, iar altele pur şi simplu… sunt aspecte, vor doar putere şi control. Nu ştiu de ce, vor doar putere şi control.

Aşa că este o perioadă cu adevărat dificilă. Sunt surprins că aţi reuşit să treceţi prin ea. Oh da, şi voi sunteţi surprinşi! (râzând) Sunt foarte surprins că aţi reuşit. Este o perioadă fragilă, dar extrem de importantă, prin care aţi trecut.

Vă puteţi imagina o clipă, privind înapoi din această perspectivă, să spuneţi: “Ştiţi, era vorba doar despre destructurare. Era vorba doar despre transmutare. Era vorba doar despre eliberarea energiei vechi şi blocate, ca să putem evolua cu toţii, ca să putem ascensiona sau să ne trezim cu toţii” sau oricum vreţi voi să-i spuneţi. Cum aţi face asta diferit? Ştiind că deja s-a rezolvat, ce aţi face diferit? E momentul ducerii microfonului în sală. Ce aţi fi făcut diferit? Ce sfat aţi avea pentru cei care vin în valul următor, chiar în urma voastră? Iar ei aşteaptă, apropo. Gail?

GAIL: Nu aş face nimic diferit.

ADAMUS: Nu ai face nimic diferit.

GAIL: Nu. Mă bucur că am experimentat fiecare lucru, de la agonie la extaz.

ADAMUS: Cine a desenat pe tabla mea?! (râsete, căci Adamus descoperă câteva pagini scrise între foile de hârtie pe care scrie el)

GAIL: Aspectul meu, artistul!

ADAMUS: Deci nu ai face nimic diferit?

GAIL: Nu. Vrei să fiu sinceră cu tine?

ADAMUS: N-ai vrea… nu ai fost sinceră cu mine?

GAIL: De vreo două ori.

ADAMUS: Oh!

GAIL: Din când în când.

ADAMUS: Ştiu asta. Da. Deci tu…

GAIL: Mereu am vrut o îmbrăţişare.

(Adamus râde, apoi o îmbrăţişează. Audienţa spune: “Ooo”)

GAIL: Mulţumesc.

ADAMUS: Mulţumesc.

GAIL: Cu plăcere.

ADAMUS: Îmi place tatuajul.

GAIL: Mersi! (arată tatuajul de pe braţ)

ADAMUS: La cameră. (Gail se întorce spre cameră) Da. Ce le-ai spune? Nimic? “Este un secret, lăcustă. Trebuie să descoperi pentru tine”. (râsete în urma accentului comic al lui Adamus) Asta le-aş spune eu.

GAIL: Trebuie să-ţi urmezi inima.

ADAMUS: Rahat.

GAIL: Nu, trebuie să-ţi urmezi…

ADAMUS: Absolut rahat.

GAIL: Nu, indiferent cât de jalnic se simte, indiferent de moment…

ADAMUS: O să le spui să-şi urmeze inima! Nici măcar nu au idee că au o inimă.

GAIL: … trebuie să-ţi urmezi inima.

ADAMUS: Ei nici nu ştiu ce este inima. Inima lor e aşa de dată peste cap… Kuthumi râde. Îmi pare rău, dar… da…

GAIL: Oh, e în regulă.

ADAMUS: Ne îmbrăţişăm, ne batem. Ok.

GAIL: Trebuie să ai încredere în tine. Trebuie să-ţi urmezi inima, indiferent ce apare în faţa ta chiar acum.

ADAMUS: Iar a doua zi de dimineaţă se duc şi se împuşcă, pentru că nu pricep nimic din ce vorbeşti. Acesta e… am eu un cuvinţel pentru asta. Oh, îi spun „makyo”. Să te uiţi pe Internet. Makyo. (Adamus scrie) Ok, următorul. Makyo. Ok, nu-l explic acum. Vă fac curioşi. Adoraţi curiozitatea.

Aşa că, te rog, te afli lângă cineva care se află în zona de criză. Viaţa sa se destramă, e pe punctul sinuciderii, este mânios şi confuz, aşa ca mine. (Adamus răsfoieşte hârtiile, căutând-o pe cea bună). Nu au nicio idee despre ce se petrece şi se uită la tine şi simt. Ei nu înţeleg, dar simt ceva la tine. Ei simt înţelepciunea. Ei simt echilibrul. Simt că vor să vă absoarbă energia şi să ia ce aveţi voi, dar nu o să-i lăsaţi. Ştiu că vorbesc prea repede, dar da. Deci ce le-ai spune? Şi-au pierdut serviciul, soţia i-a părăsit, nu au nici un ban în bancă şi doctorul tocmai le-a spus că au diabet. O să le spui să-şi urmeze inima? (Adamus râde)

GAIL: Nu, le-aş spune să respire adânc. Să respire.

ADAMUS: Ok, iar ei respiră adânc şi apoi… (râsete)

GAIL: Da, apoi du-te şi sari de pe o stâncă. Stai în faţa trenului. Fă asta.

ADAMUS: Hmm, hmm, hmm, hmm. Ce o să le spui?

GAIL: Că o să fie în regulă.

ADAMUS: Ah, mulţumesc. Acesta era răspunsul meu.

GAIL: Va fi bine. Da.

ADAMUS: Va fi în regulă. Acum, de fapt, sună a rahat, dar realizezi…

GAIL: Îmi spun mie acel rahat în fiecare zi.

ADAMUS: Exact! Iar aceasta e răspunsul onest, pentru că ştii că va fi în regulă. Oh, s-ar putea ca ei să se întoarcă pentru încă zece vieţi…

GAIL: Nu tot timpul.

ADAMUS: Nu. Este… voi sunteţi deja acolo. Deja aţi făcut asta. Sunteţi deja acolo. Orice jocuri în care aţi vrea să vă implicaţi cât timp sunteţi aici, oricâte experienţe vreţi să aveţi… dar dacă tu şi cu mine stăm acum fiecare în propriul Cerc Al Treilea, privind pe fereastră şi spunând: “Hei, Gail, ce mai faci azi, fiinţă ascensionată?”

GAIL: Ei bine, Eu Sunt Cel Ce Sunt ştie că sunt acolo. Această parte din mine, cea de aici şi acum, ştie că sunt aici. Dar eu mă întorc în locul meu şi mă întorc în lume, ca să spun aşa, iar asta cumva dispare.

ADAMUS: Da.

GAIL: Se instalează realitatea.

ADAMUS: Dar mie îmi place simplul “O să fie în regulă”. Întreab-o pe Linda. Microfonul la Linda.

LINDA: Da, o să fie în regulă. O să fie în regulă.

ADAMUS: O să fie în regulă, iar aceasta este răspunsul cinstit. O să fie ân regulă. Acum, nu veţi vrea neapărat să le citiţi notiţele de avertizare asupra aceea ce urmează să se întâmple. (râsete) Asta va veni mai târziu. Dar da, o să fie în regulă. Iar ei vă vor privi. Vor vrea cu adevărat să vă creadă, apropo. Se voi uita la voi: “Cu adevărat?” Iar voi spuneţi: “Cu adevărat. Acum respiră adânc”. Ahh. Ahhhhh.

Voi ştiţi, Shaumbra, că o să fie în regulă! Singurul regret pe care cred că voi îl veţi avea este că nu aţi realizat că va fi în regulă, că v-aţi bătut cu ideea că va fi în regulă, că nici măcar nu aţi crezut, chiar dacă aţi fi putut face alegerea să credeţi, că va fi în regulă. Singurul regret din tot acest proces uluitor este că veţi spune: “La naiba, aş fi vrut să mă bucur mai mult de el”. (audienţa spune: “Da”) Da! O să fie în regulă. (audienţa aplaudă) Ştiţi ceva? Doar… (Linda îi dă un premiu Adamus. Multe râsete din partea lui Adamus şi a audienţei) Numai dacă îmi şi pui insigna. (Linda îi prinde insigna de cămaşă)

Acum energia se schimbă în sală şi online. Imaginaţi-vă ce ar putea face pentru alţii. Energia se schimbă. Oh, toată acea tensiune, toată acea nelinişte! Toată acea grijă pentru absolut nimic în afară de a avea puţină nelinişte şi grijă, dar cred că aţi obosit de asta. (Adamus merge în spatele sălii) Toată acea privire înainte şi temerea de necunoscut atunci când vă puteţi doar întoarce… (Adamus tuşeşte spre a-şi curăţa gâtul. Audienţa se întorce cu faţa către el) vă puteţi doar întoarce să priviţi înapoi la experienţa voastră şi să alegeţi potenţialul de acolo de unde aţi ajuns asupra modului în care aţi ajuns acolo.

Acum, nu vă gândiţi la asta, doar simţiţi-o, pentru că gândirea vă va face să spuneţi: “Da, dar, ei bine, realitatea vieţii, Adamus, ştii, este că trebuie făcute asta şi asta, iar eu nu le pot face din cauza copiilor, a serviciului” şi bla, bla, bla. Acum sunteţi fix în jocul vechi.

Cu adevărat, spun că vă puteţi uita din Al Treilea Cerc şi puteţi spune: “Cum vreau să experimentez ajungerea acolo?” Asta e mai real decât mersul liniar prin timp, înainte. Dacă există vreun lucru dincolo de care eu şi Kuthumi vă putem duce astăzi este acela că voi chiar priviţi înapoi la voi înşivă, dacă alegeţi. Dacă alegeţi să nu o faceţi, dacă preferaţi ca mereu să mergeţi înainte în necunoscutul profund şi în toate celelalte şi vreţi să vă procesaţi calea spre ascensiune… asta a fost amuzant. (râsete) Vreţi să vă procesaţi calea spre ascensiune - puteţi. Însă dacă vreţi să priviţi în urmă şi să spuneţi: “Iată cum aleg să fac asta”, puteţi. E nevoie de puţină practică, pentru că timp de eoni aţi făcut asta în celălalt sens, dar nu e nevoie de enorm de multă practică.

Ce altceva aţi mai spune cuiva aflat în această zonă?

LINDA: Oh, am prins pe unul. Aici. (persoana ezită) Nu?!

MAURY: Ce aş spune eu?

LINDA: Nu?!

ADAMUS: Ce ai spune tu?

MAURY: Ei bine …

ADAMUS: Eu o să fiu Maury.

MAURY: Oh…

ADAMUS: …şi trec prin tragediile trezirii. Sunt în zona “Au” şi sunt Maury care vorbeşte cu un Maury de conştiinţă înaltă şi trezit. Mai mult din el! (Adamus râde, apoi îşi dă ochii peste cap) Ohhh, Kuthumi. Kuthumi a fost ăsta. N-am fost eu.

LINDA: Drăguţ.

ADAMUS: A fost drăguţ, da. Aproximativ. A fost trei pe o scală de zece. Deci tu eşti conştiinţa înaltă a lui Maury ce vorbeşte cu Maury cel uman. Ce ai spune tu, Maury?

MAURY: Ei bine, ştii că sunt călăuzit ca pur şi simplu să fiu cu acea conectare ce vine în moment. Doar simt asta, ştii, este simţirea de a… (se opreşte, pentru că Adamus dă din cap, apoi îşi dă ochii peste cap, simulează că se împuşcă în cap, se prăbuşeşte pe scaun şi se întinde spre Norma. Multe râsete)

ADAMUS: Norma! Ajută-mă să respir! Ajută-mă să respir, Norma!

MAURY: Da, respiră. Respiră adânc.

ADAMUS: Respir adânc, da.

MAURY: E adevărat. De obicei asta spun de la început.

ADAMUS: Acum, mă distrez cu voi toţi, dar… (Adamus scuipă)

LINDA: Ooh! Oooo! Oh!

ADAMUS: Scuip pe procese. Scuip pe… era Kuthumi, scuze.

LINDA: Era pantoful meu. Oh!

ADAMUS: Scuip pe procese, pe structuri şi pe toată această gândire. Aici te-ai împiedicat tu. Vrei să-i împiedici şi pe alţii?

MAURY: Nu. Pur şi simplu respiră.

ADAMUS: Respiră. Ok. E bine… respiră adânc, iar apoi ce le mai spui?

MAURY: Doar să fie cu acele simţiri.

ADAMUS: Posibil. S-ar putea să urască acele simţiri, dar, dar... Ştii ce aş face eu?

MAURY: Ce? Ce ai face?

ADAMUS: Te întreb pe tine dacă ştii ce aş face eu.

MAURY: Oh. De asta te şi întreb.

ADAMUS: Ştii ce aş face, unul dintre lucrurile pe care i-aş ruga să le facă ar fi să respire adânc cu mine. Nu o să şi spun neapărat ceva în acel moment, o să-i las să-mi simtă prezenţa. E mai puternic decât orice cuvinte, mai eficient ca orice terapie, mult mai ieftin ca orice drog sau medicament. O să-i las să-mi simtă prezenţa, de la Maury la Maury. (Adamus îşi pune braţul pe umerii lui Maury) Nu se simte bine?

MAURY: Ei bine, compasiunea conectării este o piesă cheie a vindecării. Da, se simte minunat.

ADAMUS: Da, prea multe cuvinte. Respiră adânc. De la Maury la Maury. (amândoi respiră profund) Ah! Mult mai bine. Mulţumesc. Mulţumesc. (câteva aplauze)

MAURY: Mulţumesc.

ADAMUS: Încă un răspuns rapid.

LINDA: Avem un câştigător? Premiu?

ADAMUS: Oh da, absolut.

LINDA: Ok, poftim. L-ai câştigat. Cu adevărat ai câştigat asta.

ADAMUS: Altceva? Ce le-aţi spune în zona „Au”, în această perioadă traumatică?

SHAUMBRA (o femeie): Dă-i înainte şi fă saltul.

ADAMUS: Dă-i înainte şi fă saltul!

SHAUMBRA (o femeie): Dă-i înainte şi fă saltul.

ADAMUS: Nu e rău. Dă-i înainte şi fă saltul. Am auzit-o pe Aandrah spunând asta oamenilor într-un mod iubitor şi plin de compasiune. Îmi place!

LINDA: Am eu o notă de avertizare: nu este un sfat medical.

ADAMUS: Nu, vorbim despre a face saltul de la a fi doar om la a fi trezit.

LINDA: Ai grijă unde ajungi.

ADAMUS: Acum hai să fim şi mai profund oneşti. Câţi dintre voi au folosit starea de victimă a trezirii ca să obţineţi puţină energie sau puţină atenţie? (diverse persoane din sală ridică mâna) Mulţumesc. Mulţumesc. Linda?

LINDA: Aveam… aveam mâna pe sus! (râsete din audienţă şi din partea lui Adamus)

ADAMUS: “Viaţa mea se distruge. Nu ştiu ce să fac”. Acum, afirmaţia este adevărată, dar uneori apare acest “mic hrănitor în nevoie,” cum îi spun eu. Aceasta a fost Kuthumi – hrănitorul în nevoie. Da, vă place asta. Hai să facem nişte tricouri. Uneori apare acest „bietul de mine”. “Bietul de mine, trec prin trezire”.

LINDA: Îmi pare rău. Cine ar purta un tricou pe care scrie: “Micul hrănitor în nevoie”? (multe râsete, câţiva din sală ridică mâna)

ADAMUS: A, 18 comenzi chiar aici, online. Cine dintre cei aflaţi online ar purta… (priveşte în cameră)

LINDA: Hrănitorul în nevoie?

ADAMUS: Hrănitorul în nevoie? Aţi purta…? Vezi? 12 miliarde de oameni tocmai au răspuns. (multe râsete) Nu ştiu dacă o să-l invit altă dată pe Kuthumi. E dificil să împărţim şi… Un corp, două fiinţe ascensionate. E dificil.

Aşa că, dragi Shaumbra, totul începe să se destrame aici (zona „Au”). Arată trist. Arată întunecat. Sunteţi la capăt. Este cel mai mare proces al morţii pe care îl veţi înfrunta vreodată, inclusiv moartea fizică. Moartea fizică este o plimbare prin parc într-o zi însorită în comparaţie cu asta, cu adevărat, pentru că doar vă duceţi. În general plecaţi cu zile înainte ca trupul să moară. Pierdeţi conectarea şi conştiinţa, aşa că vă evaporaţi pe partea cealaltă, iar apoi corpul moarte şi toţi plâng – aproape toţi. Dar asta este şi mai dur. Aceasta este moartea sinelui, sinele ce a fost construit cu grijă, proiectat impecabil şi manipulat de un profesionist vieţi în şir. A fost proiectat de părţi din voi ca să fie etern, iar brusc descoperă că nu este.

Nu vorbesc despre corpul fizic, vorbesc despre identitatea umană fabricată. Acest aspect de robot a fost programat pentru perfecţiunea umană – un corp frumos, o faţă superbă, un gust impecabil pentru îmbrăcăminte, desigur, un simţ al modei, bogăţie peste bogăţie, inteligenţă mai presus de a oricui, capacitatea de a face minuni doar prin simpla fluturare a mâinii şi, desigur, mirosul de prăjiturele proaspete, cu ciocolată, tot timpul.

Aşa că acest… de fapt e un grup de aspecte… a fost proiectat cu grijă sub forma roboţilor şi a fost trimis în afară, iar dintr-o dată voi şi roboţii, aspectele, descoperiţi că a fost o mare iluzie. Niciodată nu veţi atinge starea de perfecţiune umană. De neatins. De neatins. Niciodată nu veţi ascensiona în acea stare. Se petrece diferit. Trezirea e diferită.

Această perioadă, perioadă “Au” de destructurare, poate să dureze câtva, de la aproximativ 10-15 ani pentru cei ce merg rapid şi până la 3, 4, 5 vieţi sau mai multe. La studiu lent, poate 20, 30 de vieţi. Cu adevărat. Gândiţi-vă la gunoiul vostru acumulat, la toate credinţele, halucinaţiile, iluziile, mânia şi rănile acumulate, la toate celelalte strânse. Gândiţi-vă cât de mult a durat ca să le acumulaţi şi gândiţi-vă cît de mult ar putea dura să le curăţaţi.

Noi am făcut un pariu pe partea cealaltă – eu l-am pierdut – şi pariul era cu fiinţele angelice… Noi avem un fel de… o numim „Oamenii TV”. A fost primul reality-show, la care noi ne uitam în jos la voi! (râsete) “Uauu! Uluitor! Ciudat, dar uluitor!” Mai are şi un program înrudit: “Straniu, dar adevărat: gânduri şi acţiuni umane.”

Astfel că noi am făcut un pariu în legătură cu trezirea: cât de mult va fi nevoie pentru ca ceea ce am numi… nu-mi place termenul… pentru cei avansaţi, hai să-i numim cei mai disperaţi (râsete) oameni să se trezească? Consensul general a fost de 3, 4, poate 5 vieţi. Dragi prieteni, m-aţi costat o grămadă de parai spirituali! (multe râsete şi aplauze)

Ştiţi cine a câştigat pariul? Tobias.

LINDA: Noi l-am câştigat.

ADAMUS: Tobias.

LINDA: Noi!

ADAMUS: Şi voi. Evident, voi aţi fost aceia. Dar Tobias a fost cel care a spus: “Nu”. El a spus: “Am mai lucrat cu ei înainte”. Tobias a spus: “I-am cunoscut în templele din Tien. I-am iubit. Am mers în pantofii lor mirositori”. Şi Tobias a fost cel care a spus: “Nu, vor face asta în această viaţă şi nu va dura 90 de ani. O să ia 12, 15, 20 de ani”. Cei mai mulţi dintre voi eraţi pe acea cale de tot atâţia ani.

Cei ce vin în urma voastră, dacă nu au… oh, nu prea mai avem timp. Cei ce vin în urma voastră, dacă au destulă pasiune pentru asta, o vor putea face în 5 sau 6 ani, poate. Iar anii nu contează, doar pentru voi. Dacă deja este făcut, nu contează. Însă da, o parte din voi spune: “Cât de mult o să mai dureze?”

În cartea noastră vom vorbi mai mult despre asta. Vom da detalii asupra scânteii ce provoacă trezirea, iar apoi oamenii vor descoperi că nu era neapărat o scânteie. Era o presiune ce se acumula de mult timp. Uneori este atât de multă din ceea ce aş numi energiile psihică ce rezultă din tiparele undelor, atât de multă acumulare a energiei psihice încât aceasta forţează lucrurile să se petreacă. Iar într-o zi trezirea… trezirea poate fi definită. Nu ia naştere acolo, dar poate fi definită la acel punct printr-o carte, un film, o tragedie, ceva care se petrece ca să schimbe cursul.

Zona de aici (“Au”) este cea pe care aş vrea să ne concentrăm. Îi ajută pe oameni să înţeleagă că cele prin care trec sunt relativ comune şi că va fi în regulă dacă pot trece prin asta. În zona de destructurare ei simt şi pierderea ghizilor lor spirituali, aici se simt foarte singuri, aici nimic nu mai are sens. Astfel că vom vorbi mai mult despre asta.

Zona de contopire

Acum ajungeţi la următorul pas, care este ceea ce eu voi numi contopirea. Contopirea. Apropo, nu sunt bariere definite. Nu săriţi de la una la alta, cumva ele curg una într-alta. Eu suprasimplific. Ajungeţi la contopire în acest proces. Acum formele de undă vin inevitabil la un loc. Brusc realizaţi: “La naiba, nu mai e cale de întors. Se petrece.” Încercaţi să vă întoarceţi, dar nu puteţi. Încercaţi să uitaţi, dar nu puteţi uita ceea ce ştiţi. Chiar aţi testat asta. Aţi spus: “Pot să camuflez toate astea?” Dar nu puteţi.

Urmează contopirea în care, la un nivel foarte profund, voi de fapt începeţi să vă simţiţi pe voi, divinitatea voastră. Încă vă simţiţi foarte umani, dar dintr-o dată aveţi străfulgerări de claritate. Probabil că cea mai semnificativă parte din asta este că veţi avea izbucniri creative subite. Nu vi s-a mai întâmplat niciodată. Dintr-o dată sunteţi atraşi de lucruri creative prin natura lor – muzică, artă. Nu v-au interesat niciodată înainte. Brusc vedeţi în lucruri o frumuseţe care a fost mereu acolo, dar voi nu aţi observat-o.

Încă mai treceţi prin destul haos şi traumă din zona “Au”, destructurarea, dar acum aveţi şi speranţă. Vedeţi dovada faptului că se petrece cu adevărat. Începeţi să vă conectaţi şi să comunicaţi cu entităţi non-fizice. Nu o să deveniţi channeleri, slavă domnului, dar dintr-o dată veţi descoperi că vorbiţi cu alte fiinţe, ele vă răspund, iar voi vă îndoiţi, desigur. Însă faceţi asta din nou, iar data viitoare e mai multă claritate.

Dintr-o dată ceaţa pare a se ridica, dar în ziua următoare poate fi densă. Brusc simţiţi o pasiune nouă şi profundă, dar în ziua următoare pare a se fi veştejit din nou. Sunteţi în acea zonă din mijloc, caraghioasă, iar aici, dragi Shaumbra, aici sunteţi voi chiar acum. Încă aveţi acea nelinişte. Încă sunteţi foarte timizi, puţin şocaţi, copleşiţi şi uimiţi de procesul prin care aţi trecut şi nici nu aţi ştiut că aţi trecut prin el. Încă mai există neliniştea că fie va trebuie să vă întoarceţi, fie că încă mai este aici sau că inventaţi totul.

Însă, dragilor, în această contopire începeţi să vă simţiţi pe voi, această iubire pierdută. De fapt devine mai intens, e mai multă dorinţă, iar lucrul amuzant este că în această etapă nu doar că inima voastră suferă după iubirea pierdută, însă puteţi simţi că şi ea suferă după voi, de asemenea.

Este o simţire dincolo de cuvinte, de nedescris, a cunoaşte că fiecare parte din voi v-a dus dorul, că i-a păsat de voi, că s-a simţit despărţită de voi şi vrea să revină la voi chiar mai mult decât vreţi voi să vă întoarceţi la ea. Este o experienţă uimitoare, frumoasă. Ar putea dura o sutime de secundă, dar nu contează. Nu contează. Dumnezeule, dumnezeule interior, nu mai am timp!

Aşa că aici se petrece ceva. Este contopirea. Este cunoaşterea că este real. Este descoperirea subită că ceea ce aţi căutat este acolo cu adevărat. Simţiţi că sunteţi pe punctul de a face o descoperire. Simţiţi că aproape puteţi gusta, aproape că puteţi respira acel lucru, orice ar fi el. Oricum aţi vrea să-i spuneţi – iluminare, conştienţă, ascensiune – este foarte aproape, ştiţi că este acolo. Nu mai este un vis îndepărtat, este chiar acolo, dar încă vă scapă. De fapt nu e aşa. doar se simte astfel.

Aici se mai petrece un lucru pe care vreau să-l abordez, aşa că o să mă lungesc puţin, dar vreau să-l abordez. Este foarte important. Acesta – e pentru voi atunci când veţi preda sau veţi împărtăşi cu alţii – acesta este punctul în care veţi deveni extrem de distraşi. Chiar aici. Nu aici (“Au”), ci aici (contopirea). Începeţi să o gustaţi, iar dintr-o dată apare distragerea.

Care sunt distragerile? Ar trebui să puteţi răspunde la asta, pentru că o experimentaţi. Care sunt distragerile? Vă rog. Linda o să vă considere voluntari.

PATRICIA: Eu?

ADAMUS: Da. Excelent. Excelentă alegere.

PATRICIA: Care sunt distragerile? Ăăăă…

ADAMUS: Respiră adânc, intră acolo. Ce te distrage? Începi să simţi întoarcerea la sine. Ce te trage în altă parte?

PATRICIA: Preocupările lumeşti.

ADAMUS: Mulţumesc. Da. Preocupările lumeşti. Spune una pe care o ai tu.

PATRICIA: Griji profesionale şi financiare.

ADAMUS: Mai precis.

PATRICIA: Fii tu precis. Întreprinderi creative…

ADAMUS: Să închei un proiect.

PATRICIA: Să închei un proiect.

ADAMUS: Mulţumesc. Da, mulţumesc. Să închei proiectul, indiferent care este el, pentru că are implicaţii asupra viitorului tău profesional şi financiar.

PATRICIA: Da.

ADAMUS: Deci o distragere minunată. Minunată distragere. Îţi oferă o scuză, o scuză destul de ieftină, apropo, pentru a nu face ceea ce este cu adevărat în inima ta şi ceea ce este cu adevărat acolo. Îţi poţi imagina să te uiţi înapoi la tine, te poţi imagina spunând: “Ştii, eram aşa de al naibi de distrasă şi realmente nu era ceea ce vroiam eu să scriu. Nu era… Eram aşa de obligată şi…”

PATRICIA: De către cine? De către mine.

ADAMUS: … metodică. Absolut. “Eu m-am determinat pe mine să scriu asta şi nu e ceea ce am vrut să scriu”. Poate. Aşa că este o distragere. Îţi poţi imagina dintr-o dată conştienţa lui Eu Sunt, orice ar însemna ea, însă conştienţa. E ca şi cum ai aprinde lumina. Ai priceput. Eşti acolo. Nu contează. Proiectele şi toate celelalte sunt doar distrageri. Aşa că îţi mulţumesc.

PATRICIA: Mulţumesc. Îţi mai aminteşti numele meu?

ADAMUS: Dă-mi voie să-ţi spun altfel.

PATRICIA: Porecla mea, numele pe care urma să mi-l spui.

ADAMUS: Îmi amintesc, dar hai să ne concentrăm la asta. Dă-mi voie să-ţi spun altfel. (râsete)

LINDA: Distragere.

ADAMUS: Distragere. Acum l-ai distras pe bietul Cauldre. Să-mi voie să spun altfel, că în loc de a te lupta cu proiectul, s-ar putea manifesta cu mare, mare uşurinţă dacă ai privi înapoi la el, din punctul în care deja l-ai făcut.

PATRICIA: Da.

ADAMUS: Bine. Mulţumesc.

PATRICIA: Mulţumesc.

LINDA: Care era acel nume?

ADAMUS: Mişcă-te.

LINDA: Bine!

SHAUMBRA (o femeie): Distragerile mele sunt fricile mele.

ADAMUS: Fricile. Bun. Fricile. Aşa că o să trec pe listă… (Adamus scrie) unele dintre acestea sunt, aşa cum ai spus, lumeşti. Unele sunt foarte emoţionale. Frici. Ce este frica?

SHAUMBRA (o femeie): E vorba despre viaţa cotidiană.

ADAMUS: Ok. Este frica de intrarea în trezirea deplină, fără legătură cu planeta Pământ?

SHAUMBRA (o femeie): Da, dar nu sunt conştientă de asta.

ADAMUS: Da. Însă da, frica este bună. Iar frica de viaţa cotidiană obişnuită, ce este frica?

SHAUMBRA (o femeie): Frica de schimbare.

ADAMUS: Frica de schimbare. Excelent. Bine. Un grup înţelept. Mulţumesc. Altele. Este una anume foarte importantă.

SHAUMBRA (o femeie): Urma să spun că frica de…

ADAMUS: Eşti bună să te ridici?

SHAUMBRA (o femeie): Sigur.

ADAMUS: Îţi mulţumesc.

SHAUMBRA (o femeie): Printre alte frici pe care le am, una este că trupul meu nu o să mai funcţioneze.

ADAMUS: Un răspuns bun.

SHAUMBRA (o femeie): Nu o să am destui bani.

ADAMUS: Contează?

SHAUMBRA (o femeie): Se pare că ar conta cât timp eu sunt la mijloc.

ADAMUS: Ai şi tu o alegere.

SHAUMBRA (o femeie): Da, ştiu.

ADAMUS: Corpul care funcţionează bine sau iluminarea absolută. care dintre ele?

SHAUMBRA (o femeie): Iluminarea absolută. Fără dubiu.

ADAMUS: Ok.

SHAUMBRA (o femeie): Fără dubiu.

ADAMUS: Deci nu-ţi mai face griji pentru corp.

SHAUMBRA (o femeie): Ok.

ADAMUS: Corpul poate avea grijă de el însuşi. Cu cât mai mult vă băgaţi peste el, cu cât mai multe griji vă faceţi pentru el, cu atât mai automat vă răspunde. Spuneţi-i doar: “Dragă corpule, eu trec prin această deschidere importantă, înflorire, iluminare. Ai putea, te rog, ca doar să ai grijă de tine?”

SHAUMBRA (o femeie): Ok. E bine. E grozav.

ADAMUS: E destul de simplu. Da. Bine. Deci problemele cu corpul. Asta e o întrebare bună: o să fie corpul vostru în stare să reziste la energiile intense, copleşitoare, care vin? Cred că Ursul-Care-Râde a menţionat asta luna trecută. Intensitatea era atât de mare – el nu a menţionat corpul – însă intensitatea e atât de mare, oare puteţi voi să vă descurcaţi cu ea? Oare mintea voastră poate să se descurce cu ea fără să-şi arunce circuitele în aer? Aici intervine frica. Poate corpul vostru să se descurce cu reprogramarea ADN-ului, în care organele, sângele şi celulele, totul trece printr-un proces de schimbare?

De voi depinde. De voi depinde absolut. Voi puteţi stabili. Puteţi spune: “Dragă corpule, dragă minte, voi ştiţi cum să vă echilibraţi. Eu am proiectat asta în interiorul vostru. Voi ştiţi cum să vă reparaţi singure. Acum, la naiba, faceţi asta”. Fiţi clari. Nu spuneţi: “Oh, corpule…” (plângăcios) Şi apoi nu spuneţi… nici nu mai intru în asta. Timpul este scurt. Aşa că da, ce este o distragere?

RICKI: Familia şi relaţiile.

ADAMUS: Absolut. Asta aşteptam. Hai să o numim cei iubiţi sau parţial iubiţi, uneori iubiţi, cei iubiţi ocazional. Un lucru important.

Acum, voi aveţi copii, aveţi parteneri, aveţi oameni cu care aţi fost de mult timp – dar dacă asta înseamnă că nu o să mai fiţi acolo pentru ei sau ei pentru voi? Aceasta este o distragere uriaşă, poate distragerea numărul unu la acest punct. Uriaşă. Este onorabilă, dar este un fel de a nu vă onora pe voi. Vedeţi, este poate onorabil pentru ei, dar de fapt nu vă onoraţi pe voi. Nu ei sunt cei care creează scenariul, ci voi, atunci când spuneţi: “Da, dar dacă eu ascensionez, or să mai ascensioneze şi ei vreodată? O să le ia încă 1.000 de vieţi? Cine o să fie acolo pentru ei? Hai să facem asta împreună sau nu o mai facem deloc”.

Asta e alegerea voastră. Absolut, e alegerea voastră, dar eu vrea să mă opresc o clipă şi să priviţi la altceva, mai mult decât un potenţial. Ce ar fi dacă voi veţi deveni pe deplin conştienţi? Ce implicaţii ar avea cu adevărat asupra lor? Care sunt unele din celălalte potenţiale – că lumina voastră va străluci asupra lor? Că s-ar putea să fiţi de ceva ajutor ca să-i ajutaţi să vadă cine sunt ei cu adevărat? S-ar putea să nu fiţi Stan… scuze, hai să nu folosesc două negaţii într-o frază. Veţi fi Standardul pentru ei. Veţi fi exemplul şi poate, contemplaţi asta pentru o clipă, poate că voi aveţi acordul vechi că veţi merge primii că ei vor fi acolo ca să vă susţină, că veţi merge primii ca să fiţi Standard pentru ei, că veţi merge primii, iar ei vor avea grijă de unele lucruri de rutină de aici. Poate, doar poate.

Mai sunt multe alte distrageri ce pot avea loc şi, din nefericire, au atât de multe de spus şi atât de puţin timp. Aş vrea să reiau subiectul la următoarea noastră întâlnire. Una din cele mai mari distrageri în această zonă este acel tip distractiv de aroganţă spirituală, iar eu pot vorbi mult despre asta. (câteva râsete) Este propria voastră spiritualitate. Deveniţi foarte plini de voi, pentru că de fapt vă simţiţi bine şi chiar aţi învăţat multe. Dar voi de fapt vă umflaţi vechile valori spirituale în loc de a le destructura. De fapt faceţi un ocol şi brusc deveniţi guru, cel înţelept şi, ştiţi, este destul de plăcut să fiţi în acea poziţie. E cumva comod, cumva vă oferă un avantaj asupra celorlalţi. Voi aveţi o experienţă reală, dar există tendinţa de a sta în acea zonă, pentru că jucaţi acest rol pentru alţii. Într-un fel vă place spiritualitatea nou descoperită. De ce să mergeţi mai departe atunci când puteţi avea prăjitura şi o şi puteţi binecuvânta?

Aşa că… e greu de smuls râsul, Kuthumi. Aici vă aflaţi cei mai mulţi dintre voi. Sunteţi în acea contopire. O experimentaţi. Simţiţi. Este aici. Simţiţi atingerea, şoapta voastră aşa cum nu aţi mai simţit-o înainte. O să intru mai mult în distrageri luna viitoare, dar vreau să ajung la punctul în care vreau cu adevărat să ajung.

Următoarea zonă

În această zonă, de asemenea, vă aflaţi sau sunteţi pe punctul de a intra. Nu sunt sigur cum să-i spun. Poate că mă veţi ajuta să descopăr un nume, dar în această zonă, în această… cu adevărat, este etapa finală prin care cineva trece… filosofia nu mai înseamnă nimic. Totul e RH. Spiritualitatea – dintr-o dată realizaţi cît de falsă a fost, în mare parte, cum a fost un fel de hârtie de muşte – v-a blocat. A fost uimitoare într-un fel, dar în realitate e o grămadă de rahat. Cu adevărat este. Nu staţi să-i spuneţi unei persoane despre compasiune şi despre, ştiţi, drumul pe care se află atunci când se află în genunchi. O să-i spuneţi că totul va fi în regulă. Orice altceva este un fel de rahat, cu adevărat. Mai târziu veţi reveni şi veţi putea explica în termeni neintelectuali.

Oricum, în această zonă… aş spune că unii dintre voi au intrat deja. Alţii vor intra în această lună. Este frumos. Face ca toată destructurarea să fie un lucru al trecutului. Ceea ce se petrece aici, ca să folosesc cuvintele nepieritoare ale lui Tobias, nu contează. Apar lucruri în viaţa voastră. Acele aspecte se întorc ca să vă facă viaţa un iad, iar voi doar respiraţi adânc şi nu contează. Nu mai e nevoie să vă oferiţi acele mici fraze clişeu. Nu mai e nevoie să vă referiţi la citatul zilei, la mesajele de încurajare, cerealele pufoase sau la nimic altceva de acelaşi fel. Acum par toate caraghioase, atât de nepotrivite. Poate că au fost de ajutor la un moment dat, dar acum sunt copilării.

Aici o să… în această zonă, de exemplu… unii dintre voi au experimentat asta de curând. Un aspect, un aspect neintegrat – încă mai sunt unele pe acolo, cele mari şi rele, însă voi realizaţi că nu sunt aşa de mari şi nici aşa de rele – însă ele vin ca să vă ofere o porţie zdravănă de iad intelectual. Ştiţi cum este. Dintr-o dată aveţi tot feluri de lucruri ce vă umblă prin minte. De unde a mai venit şi asta? “Aveam o zi foarte bună, iar dintr-o dată mă abuzez singur”.

Îndoiala. Vă rog, îndoiala este numai a voastră dacă o acceptaţi. În această zonă, aceste aspecte se întorc şi încearcă să vă terorizeze. Ele vă testează. Realmente vor să vadă dacă într-adevăr vă treziţi. Însă ele se întorc şi brusc nu mai e nicio diferenţă. Brusc nu mai sunteţi implicaţi în acest dialog intelectual şi emoţional cu voi înşivă. Dintr-o dată nu vă mai îndoiţi de voi şi nu vă mai spuneţi acele cuvinte ce vă ţin pe loc, acele vechi…

Ştiţi ce se petrece. Nu vă simţiţi bine în legătură cu voi, indiferent de motiv, mie nu-mi pasă care este – că îmbătrâniţi, că sunteţi obosiţi, că aţi făcut ceva greşit, că simţiţi că nu sunteţi tot atât de buni ca şi alţii – iar dintr-o dată sunteţi iar în vechea îndoială. Ce faceţi? Îi aruncaţi deasupra puţin zahăr, puţin sirop, mai spuneţi chiar şi lucruri precum “Eu Sunt Cel Ce Sunt” fără să le credeţi. Ori poate că vă duceţi să citiţi fragmente spirituale sau altceva. Nu mai funcţionează în această zonă. Nu mai funcţionează, iar acesta e un lucru frumos.

Dintr-o dată, citirea de texte religioase, spirituale – cum ar spune Kuthumi – nici nu mai puteţi face aşa ceva. Pare ceva foarte vechi. Dintr-o dată, tot dialogul intelectual de dragul spiritualităţii este atât de obosit şi de vechi. Brusc doar râdeţi. Literalmente izbucniţi în râs şi spuneţi: “ Nu contează. Cu adevărat nu contează.”

Este un loc foarte frumos în care să fiţi. Ştiţi, e un gen de linişte. Este un fel de linişte pe care nu aţi experimentat-o de sute de vieţi. Aţi putea spune că este conştienţa unui nou echilibru. Nu e vorba despre meditaţie. Nu e vorba despre rugăciune. Nu e vorba despre nicio tehnică. Această zonă este poate “Sans.” Este nimic. Este nimic şi este totul. Sans. Nimic. Nu aveţi nevoie de nimic aici. Este adevăratul început al realizării lui Eu Sunt, nu doar al rostirii sale. De fapt, în această zonă ajungeţi la un punct în care nici nu mai vreţi să spuneţi asta. Pur şi simplu este. Pur şi simplu este. Aici, dragii mei prieteni, vă aflaţi voi cu adevărat.

Vreau să vă ofer această privire de ansamblu ca să înţelegeţi ce se petrece. Vreau să vă arăt procesul prin care trece cineva, astfel încât atunci când lucraţi cu alţii, cu propriile voastre cuvinte, în modul vostru propriu, să puteţi explica procesul.

Ceea ce se petrece aici este că totul intră într-o frumuseţe tăcută… o frumuseţe tăcută. Nu mai e nevoie să faceţi nici un efort pentru nimic. Într-un fel nici nu vă mai pasă de nimic, căci grija devine veche. Da, încă mai există presiunea umană de a face bani, de a vă plăti facturile. Dar într-un fel nu vă mai pasă. “Ei şi ce. Să-mi ia casa, eu mă am pe mine. nimic nu e mai bine de atât”.

Acum, lucrul amuzant este că nu iese aşa, în cea mai mare parte. Nu vă pierdeţi casa. Nu vă pierdeţi sănătatea. Nu pierdeţi toate aceste lucruri. Câştigaţi. Voi câştigaţi. Însă ne vom întoarce la distrageri luna viitoare, aşa că vă previn de acum: mai sunt şi alte distrageri acolo.

Vă rog să înţelegeţi că aţi ajuns la zona “Sans”, zona liniştită. Este calmul de după furtună. Este după furtună, după nesfârşita, dureroasa luptă ce a avut loc în zona de destructurare, iar rămăşiţe ale sale încă mai sunt aici, în contopire, zona liniştită.

Ridic subiectul pentru ca voi să vă puteţi oferi permisiunea de a experimenta asta luna viitoare. Oferiţi-vă experienţa de a spune: “Ştii, nu contează”. Nu e indiferenţă şi nu înseamnă că nu vă pasă. Nu contează, pentru că ştiţi că totul se rezolvă. Ştiţi finalul poveştii înainte de scrierea capitolelor anterioare. Este aşa de simplu, iar oricine vrea să facă asta complex ar trebui să fie un… ceva. (râde)

Potenţialele energiei

Aşa că, Shaumbra, hai să facem ceva acum. Hai să schimbăm vitezele. Respiraţi adânc. (pauză) Are loc o criză a energiei, în toate modurile definibile, o criză a energiei pe Pământ. Începe cu energia ce este folosită de conştiinţă, energia ce este chemată din marele rezervor al tuturor energiilor. Este chemată de conştiinţă, de voi, de alţii.

Vechiul mod de a chema energia psihică, energia non-fizică, se schimbă. De asta lumea se schimbă. Puteţi vedea asta în simboluri sau în aplicaţiile practice. Lumea, în principiu, a rămas fără sursele vechi de energie fosilă. Ei se joacă cu energia solară sau eoliană – vă rog, nu. Aceste sunt bandaje pe o rană larg deschisă. Nu reprezintă răspunsul pentru omenire. Sunt jucării. Sunt glume. Sunt distrageri. Îmi pare rău, dar asta sunt.

Lumea se confruntă cu o uriaşă criză a energiei, în toate modurile cu putinţă. Este un mod de a stimula trecerea la următorul nivel. Aşa cum am spus luna trecută, vărsarea petrolului din acea platformă din Golful Mexic provoacă probleme de mediu pe termen scurt, dar ceea ce provoacă cu adevărat este conştienţa. Conştienţa – un cuvânt mare. Provoacă o conştienţă a nevoii de a înceta să mai foraţi în pământ, pentru că nu acesta e răspunsul pentru viitor. Există energie pretutindeni în jurul nostru, în stare neutră, suficientă energie ca să alimenteze cele mai mari oraşe din lume, iar ea se află în această sală – în aer, în apă, în corpurile voastre – dar nu este folosită. S-a crezut că nu există, dar există. Desigur, la un anume moment s-a crezut că Pământul este plat – şi poate că este! (râsete)

Aşa că, dragi Shaumbra, hai să facem ceva. Hai să ne distrăm. Hai să intrăm în şi hai să simţim potenţialele pentru energia din această lume. Acum, înainte de a face asta, vreau să mai arăt nişte note de subsol. Hai să spunem că o surse de energie cu totul nouă sunt descoperite anul viitor sau anul celălalt, oricând. Acest lucru are un efect dramatic asupra infrastructurii – o să ne întoarcem la structură – structura vieţii umane cotidiene. Automobilele, oamenii care lucrează la furnale, cei ce generează energia electrică, cei care scot cărbune sau extrag ţiţei or să rămână fără serviciu. S-a terminat. Gata. Iar cu această energie nouă nu veţi mai avea nevoie ca mulţi oameni să lucreze la ea, cumva va lucra pentru sine. Şi este foarte puternică, extrem de puternică. Ce ar fi dacă ar ajunge în mâini nepotrivite?

Aşa că toate aceste lucruri apar la suprafaţă. Da, conceptul de Nouă Energie sună incredibil. Noi vom aduce Noua Energie pe Pământ, dar înţelegeţi cu ce vă confruntaţi. Înţelegeţi implicaţiile – sigur că o faceţi, pentru că aţi trecut prin asta – implicaţiile propriei voastre Noi Energii, procesul de schimbare şi destructurare. A meritat, acum, când priviţi înapoi? Depinde de voi să răspundeţi.

Hai să intrăm în potenţiale şi să le explorăm. Lucrul interesant în legătură cu potenţialele este că sunt ca un fel de baloane. Au fost acolo tot timpul, doar că oamenii nu le-au văzut. Nu au fost ascunse, doar au fost nevăzute, căci în conştienţa limitată nu veţi vedea potenţialele reale. Însă acest grup are o conştienţă frumoasă, iar voi aţi învăţat cum să simţiţi şi aţi învăţat cum să treceţi dincolo de gândirea mentală. Gândirea mentală încă este importantă, dar aţi aflat că mai există ceva.

Aşa că haideţi să facem o călătorie, o călătorie către chiar aici. Toate potenţialele ne înconjoară acum. Acum, potenţializarea – eu am inventat acest cuvânt – potenţializarea este o artă. (Linda scrie) Nu e o ştiinţă. Este ceva ce are nevoie de exerciţiu, de fineţe, de încredere şi compasiune, căci în adevărata potenţializare treceţi dincolo de minte. Nu vă gândiţi la Noua Energie. Nu încercaţi să vedeţi Noua Energie, o experimentaţi. O simţiţi. Daţi-i voie să sune în inima voastră. O simţiţi cum vibrează sau cum se extinde în corpul vostru. Uneori simţiţi o emoţie în ea, dar nu este un gând. Nu încercăm să analizăm. Nu încercăm să analizăm. Cum se simte Noua Energie?

Puteţi închide ochii – sau nu. Întotdeauna am descoperit că mă ajută dacă murmur puţin atunci când potenţializez. Poten… ce…! (râsete, căci Linda scrie cuvântul) Credeam că eu nu mă pricep la creat cuvinte! Îmi place să murmur atunci când potenţializez. (audienţa începe să murmure – „mmmmmmm”) Mă ajută să simt şi să nu gândesc. Cum se simte Noua Energie? (pauză) Care este cântecul Noii Energii pentru Pământ? (pauză) Cum se simte? (pauză) Dansaţi cu ea puţin. (pauză) Respiraţi cu ea. (pauză) Noua Energie… (pauză)

Vedeţi, dacă gândiţi, nu potenţializaţi. Dacă simţiţi, atrageţi. Voi chemaţi acest potenţial. Voi îl aduceţi din starea de adomire. Îl scoateţi din repausul său, din somnul în care s-a aflat. (pauză)

Această planetă este pregătită pentru ea acum, pentru Noua Energie. Nu era pregătită acum 20 de ani, acum 50 de ani. Aşa că aveţi o combinaţie frumoasă între dorinţă şi nevoie şi aveţi un frumos potenţializator – voi, cel ce poate simţi potenţialele. Iar când faceţi asta, apropo – oh, puteţi respira adânc, vă puteţi relaxa o clipă – în opinia mea acesta este înţelesul adevărat al legii atracţiei. Nu e vorba despre a vă gândi la ceva, intelectual, să forţaţi mintal să apară. Înseamnă a simţi. Este vorba despre a a-i da voie să iasă din lunga sa hibernare sau, cel puţin, din starea neutră, iar acum este atras de voi şi către viaţa voastră personală. Acum este atras, vine mai aproape de Pământ, mai aproape de a deveni o realitate aleasă. Vine mai aproape ca să fie cu voi.

Este precum, ştiţi voi, o sămânţă. O sămânţă – precum cea din care creşteţi flori sau legume – o mică sămânţă într-un pachet, care doar aşteaptă. Este în stare neutră, pur şi simplu aşteaptă. Aşa sunt potenţialele. Sunt seminţe, seminţe invizibile care aşteaptă doar să fie plantate. Sunt plantate cu conştiinţă şi alegere şi aşteaptă să vină în această realitate să înflorească şi asta este ceea ce aţi făcut voi. Dacă vă gândiţi la asta, dacă o construiţi în minte, nu potenţializaţi. Vă gândiţi, iar asta are un anume grad de succes, dar nu prea mult. Dacă simţiţi, atunci atrageţi absolut acele potenţiale în viaţa voastră.

Aşa că, dragi Shaumbra, funcţionează la scară globală. Nu impuneţi acest lucru asupra a nimic şi nimeni, dar cine ştie – un savant s-ar putea trezi în toiul nopţii şi ar putea spune: “De unde a venit şi ideea asta?”, apoi ar putea fugi la laborator şi să lucreze zile în şir. De unde a venit ideea? Iar apoi se gândeşte: “Sunt foarte deştept.” De unde a venit asta? Poate chiar de aici.

Vă spun acestea ca să vă anunţ încotro ne îndreptăm. Vom face mai multe din acestea la fiecare întâlnire, la fiecare adunare, iar între timp puteţi face asta pentru voi înşivă. Vă uitaţi în urmă – veţi face asta într-o clipă, veţi privi în urmă – din punctul vostru de completitudine, ascensiune, împlinire, iluminare, oricum vreţi să-i spuneţi. Priviţi înapoi la voi şi spuneţi: “Ce potenţiale vreau să aduc la viaţă? Ce vreau eu în viaţa mea?” Nu mai sunteţi la mila conştiinţei de masă. Sunteţi propriul Sine.

Şi, prieteni dragi, aşa cum îmi place să spun, absolut, fără dar, dacă sau vreun poate, totul este bine în întreaga creaţie, iar voi sunteţi cei ce îşi aleg creaţia.

Cu asta, Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus în serviciul vostru. Până data viitoare, au revoir.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece xistă o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!