Materialele Cercului Crimson
Seria Maeştrilor

SHOUD 9: "Zona trezirii" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
1 mai 2010
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, incomparabilul, incorigibilul şi deseori cel greşit citat, Adamus Saint-Germain. Nu sunt Saint-Germain pe care îl ştia mama voastră (râsete), iar aceasta nu este vechea New Age, aşa cum probabil că aţi observat până acum. Dragi Shaumbra, ne adunăm din nou pentru… ooh!… (râsete, căci Linda îl ajută cu prinderea microfonului)

LINDA: Am greşit.

ADAMUS: Ooh! Ne adunăm din nou pentru întâlnirea lunară cu Cercul Crimson – îngerii umani de aici, de pe Pământ, cu Consiliul Crimson, cu toate fiinţele angelice care lucrează cu voi, cu care voi lucraţi în mod regulat. Ne adunăm energiile cu Shaumbra din întreaga lume. (pauză, apoi râsete, căci Linda încearcă să-i prindă iar microfonul de curea) Cred că face asta intenţionat. Eşti gata să mergi prin sală?

LINDA: Da, iubitule… Da, domnule.

ADAMUS: Mulţumesc. (pune unitatea microfonului în buzunar)

LINDA: Mulţumesc.

ADAMUS: Noi ne adunăm energiile, ceea ce facem deseori în alte tărâmuri, în starea voastră de vis, iar acum mulţi dintre voi încep să se aventureze în alte tărâmuri chiar şi când sunteţi perfect treji. Însă mereu este o ocazie specială în fiecare lună în care ne adunăm chiar aici, cu toţi cei din întreaga lume, inclusiv cu cei ce privesc prin intermediul Internetului. Daţi-ne voie să vă invităm… vă invităm… vă tragem în spaţiul nostru de aici. (priveşte în cameră) Nu vă uitaţi doar, sunteţi… Veniţi, voi toţi. Veniţi chiar aici. Dacă trebuie să vă aduc unul câte unul o voi face, dar o să vă aducem.

Vedeţi voi, unora le place să treacă prin experienţă şi prin acest proces de la distanţă. Le place să privească şi să observe. Le place să pretindă că nu sunt cu adevărat parte a lucrului numit Shaumbra ori stau la marginile exterioare. Dar, oh, nu, oh, nu. Dacă priviţi acum, sunteţi în asta. Aşa că, dragi Shaumbra, avem multe de discutat azi. Ca întotdeauna, e aşa de puţin timp şi sunt atât de multe de spus.

Provocările trezirii

Hai să trecem direct la asta. O voi ruga pe Linda din Eesa să ia microfonul şi să meargă în sală. Probabil că vei avea nevoie de nişte premii Adamus în buzunar. Încă nu ştim.

Însă, dragi Shaumbra, eu scriu o altă carte. Noi scriem o carte. O să-mi asum meritele, dar şi voi să o faceţi. Noi scriem o carte… pot să te ajut cu asta? (se oferă să o „ajute” pe Linda cu microfonul)

LINDA: Te rog. (râsete)

ADAMUS: Noi scriem o carte despre integrarea în corpul de conştiinţă. Nu e un titlu prea bun, aşa că o vom numi ceva de genul “Trezirea – Credeţi sau nu” sau unul din multele alte titluri, pe care nu le mai spun acum.

Însă fiecare dintre voi s-a aflat în această călătorie, a trecut de vieţi prin această experienţă. Aţi trecut prin ea cu intensitate. Este ceva comun tuturor, pentru că aţi spus: “Sunt obosit să fac asta viaţă după viaţă. Cât de intens, dificil şi provocator ar deveni, o să se petreacă în această viaţă”. Energiile şi conştiinţa Pământului sunt pregătite pentru asta. A fost dificil de trecut prin trezire în alte vieţi. Aţi trecut prin multe procese mentale şi suferinţă, dar vremurile sunt potrivite acum.

Uneori unii dintre voi sunt frustraţi şi se iau de bieţii Cauldre şi Linda, alteori şi de mine. Însă sunteţi frustraţi şi spuneţi: “De ce nu se petrece mai repede? De ce nu se petrece uite aşa? (pocneşte din degete)” Din vreo câteva motive: din alegerea voastră. Unu, probabil că v-ar scurtcircuita, v-ar arunca în aer, v-ar trimite direct la prietenii din Consiliul Crimson. Nu e aşa de rău, dar aţi făcut un legământ: veţi face asta în această viaţă, de-ar fi să treceţi prin iad sau prin abisuri. A fost mult iad, câteva abisuri, dar, de fapt, sunt încântat să văd că găsiţi tot mai multă bucurie în asta. Puteţi râde de asta. Acum vă puteţi împărtăşi poveştile mai clar. Aţi observat că acum un an sau doi, atunci când încercaţi să explicaţi altora procesele prin care treceaţi, era foarte…

Haide, vino (către cineva care intră acum în sală). Sunt locuri chiar aici, în faţă. Te rog, mi-ar plăcea să stai chiar aici astăzi. (râsete) Oh, cât mi-ar plăcea. Da, noi am rezervat locul!

Aşa că voi aţi făcut acest legământ profund – veţi face asta în această viaţă – şi energiile sunt aici ca să îl susţină acum, aşa cum nu a mai fost înainte. Acum, sunteţi frustraţi uneori. Vreţi să mergeţi mai repede, dar aţi făcut şi legământul că veţi face asta într-un mod compatibil şi prietenos – prietenos din punctul de vedere al trezirii – cu conştiinţa Pământului.

Aşa cum am mai spus înainte, chiar şi acum un an probabil că vi s-ar fi părut dificil de descris altora, cu claritate, procesul prin care treceaţi. Era foarte neclar, bolborosit. Nici măcar nu eraţi siguri de ce anume spuneaţi. Dar am observat că acum sunteţi în stare să articulaţi. Puteţi rezuma. Sunteţi în stare să subliniaţi nişte puncte ale sale în loc de a intra în vreo poveste lungă şi veche, care îi plictisea al naibii pe unii dintre studenţii voştri.

Nu mă iau de tine, desigur (către cineva din audienţă). Îmi place ca din când în când să mă sprijinesc pe cineva. Deci voi încercaţi să faceţi acest proces compatibil sau prietenos cu evoluţia conştiinţei pe Pământ. De ce crezi că este aşa, Kathleen?

KATHLEEN: Nu am auzit întrebarea. (râsete)

ADAMUS: Pur şi simplu te holbai la mine, nu-i aşa?!

KATHLEEN: Eu doar… (râzând)

ADAMUS: Dată în vileag! Copleşită, te uitai direct prin Cauldre, desigur, în energiile mele, pe care azi le-am adus ceva mai mult decât în mod obişnuit.

LINDA: Hai, ridică-te.

ADAMUS: Da. Aşa că tu… care era întrebarea mea?

KATHLEEN: Nu ştiu! Nu ştiu! (râsete)

ADAMUS: Sunt tot atât ca şi tine acum. (râsete) Oh, bine, îţi mulţumesc pentru răspuns. A fost bun. Aşa că, dragi Shaumbra …

KATHLEEN: Primesc un premiu?

ADAMUS: Nu. Nu, nu încă. O să ne întoarcem mai târziu la tine.

Aşa că voi v-aţi făcut energiile compatibile cu cele de pe Pământ. în locul poveştilor lungi pe care le spuneaţi altora, acum sunteţi în stare să clarificaţi. Cred că noi clarificăm, nu-i aşa? Clarificăm.

Aşa că vreau să scriu o carte cu voi, cu voi toţi. Noi am început acest proces acum o săptămână, în Kelowna[1]. I-am întrebat pe Shaumbra de acolo: care sunt lucrurile ce vi s-au întâmplat în procesul trezirii? Din experienţa voastră personală, din perspectiva voastră proprie, care au fost provocările trezirii?

Acum, probabil că puteţi face o listă lungă, însă, pe măsură ce Linda vine cu microfonul, am să vă rog să rămâneţi clari şi concentraţi – şi încă un lucru, vă rog. O să facem un tur, eu o să le scriu pe tablă şi, din nou, împreună noi scriem o carte. Scriem o carte. Această carte – “Manualul Trezirii” – va avea o mare valoare pentru cei care urmează, care acum intră în trezire. Şi ea cu adevărat va face ca experienţele lor, călătoria lor să fie mult mai uşoare ştiind prin ce aţi trecut voi. Nu va elimina experienţa lor, însă va schimba natura experienţei. Cu asta, hai să mergem la încântătoarea Rita.

LINDA: Ştiam eu asta!

RITA: Care a fost întrebarea?

ADAMUS: Da, ce… (Adamus râde) A fost…

LINDA: Provocarea trezirii.

ADAMUS: Am uitat. Ce am întrebat?

LINDA: Provocările.

ADAMUS: Care au fost provocările?

RITA: Provocări, adică…

ADAMUS: O provocare. Provocare din perspectiva ta personală.

RITA: Pasul în necunoscut.

ADAMUS: Pasul în necunoscut. E foarte bine şi merită un premiu Adamus.

RITA: În regulă!

ADAMUS: Apropo, cel care dă astăzi cel mai bun răspuns va primi o bancnotă cumva foşnitoare, puţin uzată, o bancnotă de 500. Deci lucrezi… (multe râsete, căci Linda se strâmbă) Nu sunt banii mei!

LINDA: Ok!

ADAMUS: (scriind) “Necunoscutul”. Acum, dă-mi voie să te întreb, dragă Rita, ai constatat vreodată că este încântător să vrei să intri în necunoscut?

RITA: Da, uneori.

ADAMUS: Uneori. Şi cu teamă pe de o parte…

RITA: Oh, da.

ADAMUS: …dar încântător pe de alta.

RITA: Oh, da.

ADAMUS: Ai permis să pui piciorul în necunoscut sau ai simţit un brânci din spate?

RITA: (râzând) Ei bine, a fost un fel de brânci din spate.

ADAMUS: Brânci din spate. O să pun o altă notiţă aici, “un mare brânci”, pentru că… pune “un brânci din spate” (scrie) – pentru că, aşa cum voi toţi puteţi simţi, atunci când puneţi doar vârful degetului în necunoscut, nu funcţionează. Nu puteţi pune doar un deget acolo, pentru că atunci nu e cu adevărat necunoscut. Este doar un antreu a ceea ce va fi. Aşa că sfârşiţi prin a primi un mare brânci. De unde ar veni acesta?

RITA: A venit din interior?

ADAMUS: Da. Bine. Excelent. Eşti în cursa pentru bancnota de 500.

RITA: Încă un premiu pentru mine? (râsete)

ADAMUS: Eu ţi-aş da un premiu, dar Linda încearcă să gestioneze bine stocul, hai să spunem aşa. Da, un premiu. Astăzi primeşti un dar special împreună cu premiul.

LINDA: Acum vreau să menţionez că Amy Van Johnson a spus: “Mi-ar plăcea să contribui la darurile lui Adamus”, aşa că ea… în interior este un as, dar ea a croşetat gentuţele şi în fiecare se află ceva special şi unic.

ADAMUS: Da.

LINDA: Aşa că îţi mulţumim, Amy.

ADAMUS: Ridică, pentru ca toţi să vadă.

LINDA: Da. Nu, nu, ea trebuie să aleagă. Ridică-te. Ridică-te, Rita. Acum doar alege la întâmplare. (Rita alege un premiu) Oh!

ADAMUS: Oh!

LINDA: Toate acestea sunt făcute de mână de Amy.

ADAMUS: Da. Iar înăuntru este premiul.

LINDA: În interior ar trebui să fie asul lui Adamus şi încă ceva, încă o surpriză. Oh, este asul lui Adamus. Mai este încă un premiu? Uneori sunt mai multe.

RITA: Doar unul.

LINDA: Doar unul, ok. Ei bine, sunt două, pentru că ai primit şi gentuţa. Mulţumesc. Următorul?

ADAMUS: Încă o întrebare, Rita. Acum, după ce ai experimentat o parte a necunoscutului, ce ai învăţat de la el?

RITA: Am învăţat că este o mare inteligenţă. E multă înţelepciune în el.

ADAMUS: Multă înţelepciune şi, dacă pot completa puţin cuvintele tale, necunoscutul nu este cu adevărat necunoscut. Este neexperimentat, iar aici este o diferenţă. Ceva care nu a fost încă experimentat, dar care, de fapt, nu este realmente necunoscut, aşa că, într-un fel, nu e nevoie să vă temeţi. Este doar ceva ce nu aţi experimentat încă. Dar odată ce v-aţi cufundat în necunoscut, aşa cum mulţi dintre voi aţi făcut, după ce vă liniştiţi puţin începeţi să realizaţi că nu este cu adevărat necunoscut. În parte pentru că – voi încheia discuţia noastră de azi cu acest punct– în parte pentru că este un potenţial ce a fost mereu acolo. Nu toate potenţialele, ci un potenţial care a fost acolo.

Deseori, în starea voastră de vis, voi intraţi în potenţiale pentru a le simţi, pentru că, ei bine, franc, nu v-aţi descurcat prea bine la simţirea în starea de trezie, pentru că mintea tinde să blocheze. Aşa că voi – voi toţi, în fiecare noapte – intraţi în diverse potenţiale. Vom intra în asta ceva mai târziu, tot astăzi, dar bun răspuns. Mulţumesc. Da. Cunoscându-te aşa cum te cunosc, ştiu că ai o anume bucurie a intrării în necunoscut. Ai fi cu totul plictisită dacă nu ar fi aşa. Nu ai fi bună ca muncitoare în fabrică.

Ok, următorul. Să mergem la Laughing Bear (Ursul-Care-Râde).

LINDA: Oh, sigur.

ADAMUS: Ţi-am schimbat numele (din “Standing Bear”, Ursul-Care-Şade). Sper că nu te superi. Zâmbeşte, partenere. Deci, Ursul-Care-Râde, ce provocare ai avut în trezire, pe baza experienţei tale personale?

URSUL-CARE-RÂDE: Gestionarea energiei Kundalini.

ADAMUS: Zău.

URSUL-CARE-RÂDE: Ştii, acel lucru intens, prin coloana vertebrală.

ADAMUS: Ce este Kundalini?

URSUL-CARE-RÂDE: Ei bine, este acel val de energie din toate chakrele mele de jos în sus.

ADAMUS: Ce este o chakră?

URSUL-CARE-RÂDE: Toate centrele din… vibraţia pe care o am atunci când am acele mari momente “Ah-ha” şi lucrez cu acea energie.

ADAMUS: Ce s-a petrecut... mă joc puţin cu tine, însă energia este energie. Conştiinţa este conştiinţă. Hai să nu începem să o disecăm în Kundalini şi şerpi rotitori – asta e cam erotic – şi chakre. Vă segmentaţi corpul în diverse chakre. Sunteţi o chakră unică. Sunteţi corp de conştiinţă. Aşa că acum ai o provocare în a te descurca cu această cantitate uriaşă de energie. Cum te descurci cu ea?

URSUL-CARE-RÂDE: Uneori este plăcut, alteori este neplăcut.

ADAMUS: Cum te descurci cu… cu ceea ce faci? Doar stai acolo şi îi dai voie să te măture ca un val?

URSUL-CARE-RÂDE: Ei bine, uneori face asta. Alteori este intens. Este foarte intens.

ADAMUS: Foarte intens. Şi pui piciorul pe frână şi încerci să încetineşti?

URSUL-CARE-RÂDE: Nu, îi dau voie să treacă prin mine.

ADAMUS: Ai piciorul pe acceleraţie?

URSUL-CARE-RÂDE: Sper că nu.

ADAMUS: Speri că nu. (râzând) Deci nu ai nici acceleraţie, nici frână.

URSUL-CARE-RÂDE: Nu …

ADAMUS: Pur şi simplu…

URSUL-CARE-RÂDE: Merg cu valul.

ADAMUS: Mergi cu valul. Asta ridică o întrebare: al cui val?

URSUL-CARE-RÂDE: Valul meu.

ADAMUS: Da, sună ca răspuns bun, dar nu este şi unul adevărat, pentru că, de fapt… tu mergi cu valul oamenilor din jur. Mergi cu valul conştiinţei de masă. Mergi cu valul aspectelor care îşi fac de cap şi dau o mare petrecere în jurul tău, în timp ce tu doar mergi cu valul. Cine e şeful?

URSUL-CARE-RÂDE: Eu sunt.

ADAMUS: Fiind în serviciul suveran.

URSUL-CARE-RÂDE: Da.

ADAMUS: Da. Tu eşti şeful.

URSUL-CARE-RÂDE: Eu sunt şeful.

ADAMUS: Modul de a spune asta… şi îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc. Este un mod de a spune că da, există un volum uriaş de energie care se repede, de conştiinţă care se extinde foarte rapid, iar cu cât mai rapid vă extindeţi conştiinţa, cu atât mai multă energie chemaţi ca să o susţină. Aşa că sunt momente în care este copleşitor, dar te poţi opri, poţi respira adânc şi să poţi spune: “Uau! Ştiu că eu creez asta la toate nivelurile şi ştiu că mă grăbesc să trec prin toate astea în această viaţă. Dar, ştii, din când în când acest om, Ursul-Care-Râde, are nevoie să se oprească şi să râdă. Nu am nevoie să trec prin toată intensitatea.”

Deseori este ca şi cum aţi sări într-o maşină sport, aţi merge pe o autostradă din LA (Los Angeles), fără nicio mână pe volan, fără nici un picior pe frână sau pe acceleraţie şi doar mergeţi cu valul. Ce se va petrece? Da, nici nu vă puteţi imagina. Nici nu vă puteţi imagina.

Aşa că acesta este un punct foarte bun pentru aceia care vin la trezire. Nu vreţi să o manipulaţi din partea voastră umană, din aspectul vostru uman. Nu vreţi să manipulaţi trezirea, dar puteţi cere pauze oricând simţiţi că este nevoie. Puteţi cere şi să mergeţi mai repede şi există un co-management între fiecare parte din voi – spiritul, omul, corpul. Corpul – uneori trezirea creează haos în corp, în parte pentru că la nivelul ADN-ului şi al nivelului de dinainte de ADN are loc un potop de curăţare. Energiile vin, toate se combină pentru a pregăti venirea Noii Energii. Sunteţi rearanjaţi. Vă daţi voie să fiţi reaşezaţi şi refăcuţi, aşa că este foarte provocator pentru corpul fizic.

Aşa că, da, managementul energei şi conştiinţei. Nu e un concurs. Nu e o cursă. De fapt, este interesant de observat că absolut fiecare dintre voi este absolut suveran şi individual, însă există şi o conectare comună cu alţi Shaumbra din întreaga lume. O conectare comună (priveşte în cameră), şi – vreau să-i fac să se simtă bineveniţi – şi există… nu e o mişcare de turmă, însă vă mişcaţi cu toţii cumva împreună – independent, dar, într-un fel, împreună. Nu există acorduri formale şi, da, vă puteţi îndepărta de haită oricând doriţi. Însă există un anume confort, pentru că voi aţi studiat împreună, aţi mers împreună în trecut la Şcolile Misterelor, v-aţi strâns din nou în această viaţă, aşa că voi vă mişcaţi împreună, într-un fel şi împărtăşiţi, aşa cum facem noi acum, înţelepciune şi percepţii.

Hai să mergem la Lisa, în spate. Oh, era atât de… ea ştia.

LISA: Întrebarea?

ADAMUS: Întrebarea este – din experienţa ta personală, ce reprezintă o provocare a trecerii prin trezire?

LISA: Că nu te poţi întoarce.

ADAMUS: Ei nu se pot întoarce. De ce nu?

LISA: Odată ce ai păşit în experienţa de a-ţi permite ţie, sufletului tău, să meargă înainte, dar vrei şi să te întorci şi să fii cu restul oamenilor şi să faci lucruri obişnuite, precum deciziile de afaceri, nu mai merge.

ADAMUS: Absolut. Bună observaţie. În teorie, probabil că aţi putea. Aţi putea crea iluzia că vă întoarceţi, dar atunci probabil că ar trebui să treceţi zdravăn pe medicamente. (râsete) Cu adevărat – legale, ilegale, la sticlă, de fumat – dar ar trebui să faceţi o tentativă foarte concertată ca să vă întoarceţi. Este dificil. Odată ce începe procesul, este foarte dificil să vă întoarceţi. Există părţi din voi care vor absolut să se întoarcă. “De ce oi fi făcut asta? La ce m-am gândit?” Dar apoi, de fapt, se petrece un lucru frumos.

Începeţi să realizaţi că lucruri pe care le-aţi respins sau cărora le-aţi opus rezistenţă înainte – familiile, serviciul, natura obişnuită a existenţei umane, durerea şi suferinţa, programele TV prosteşti – aveau un anume confort în ele, iar o parte din voi vrea să se întoarcă la asta. Însă ar trebui să vă conforteze faptul că ştiţi că există acest grup incredibil, Shaumbra, că vă puteţi împărtăşi lacrimile şi râsetele cu ei atunci când vreţi, însă ei vă oferă spaţiul şi intimitatea atunci când le doriţi. Excelent, se impune un premiu. Mulţumesc.

LINDA: Ok … alege. Poftim.

ADAMUS: Aşa că întrebarea, din nou, ca să nu trebuiască să mă întrebaţi voi, întrebarea este: pe baza experienţei voastre personale, care este una din provocările trezirii, John Kuderka?

LINDA: Oh, dumnezeule! John pe cameră! Wow! Cât de grozav?!

ADAMUS: Cât de grozav este!

JOHN: Nu foarte. (râsete şi câteva aplauze)

ADAMUS: Dragă John, pari puţin provocat.

JOHN: Ei bine, nu se presupune că ar trebui să fie provocator?

ADAMUS: Absolut!

JOHN: Ei bine, ca urmare şi este. Oh, care era fost întrebarea? (râsete)

ADAMUS: Poate ar trebui să o scriu cu spray cu vopsea pe perete. Din experienţa voastră personală, te rog să împărtăşeşti cu noi o provocare a trezirii, presupunând că miliarde sau poate că doar vreo două sute de oameni vor citi asta la un moment dat. (pauză)

LINDA: (şoptind) Poţi face asta.

JOHN: Ei bine, este o întrebare bună. Poate doar a fi conştient de proces.

ADAMUS: Conştient de proces. Vrei să spui că provocarea este să nu fii conştient? Sau provocarea este cunoaşterea procesului?

JOHN: Da! (râsete)

ADAMUS: Ambele! (râzând) Ok, poate că primeşti două premii Adamus, însă voi scrie “procesul” (scrie) şi există provocarea de a nu înţelege cu adevărat – dacă aş putea să-ţi atribui nişte cuvinte – fără să înţelegi ce se află înainte pe calea ta.

JOHN: Sună bine.

ADAMUS: Calea şi a nu cunoaşte. Iar apoi noi vom spune că intuitiv, aşa cum probabil veţi fi de acord, intuitiv veţi şti cumva ce se află pe cale înaintea voastră şi asta poate fi înspăimântător. Şi atât de… bine. Primeşti un premiu. (scrie) ‘Calea… cunoaşterea intuitivă.’ Excelent.

LINDA: Oh, nu-i aşa că eşti special.

ADAMUS: Ok, vom veni în faţă, la Gail, ca să te ţin în mişcare. Deci, Gail, pe baza întrebării, care, presupun, deja este imprimată în voi… da. (despre microfon) Va porni când o să vorbeşti în el. Nu vorbeşte singur.

GAIL: Salutări.

ADAMUS: Mă bucur să te văd.

GAIL: Mă bucur să te văd, dragule. A rămâne prezent în Acum.

ADAMUS: A rămâne prezent.

GAIL: Cu câte se petrec, învăţăm cum să folosim ceea ce alegem să folosim…

ADAMUS: Da.

GAIL: … şi nu ştim cum lucrează, rămânând în Acum. Nu regretând trecutul, nu anticipând viitorul, ceea ce provoacă frică – poate provoca frică.

ADAMUS: Excelent. Excelent, pentru că asta e o provocare. Există tendinţa, pe măsură ce începeţi să intraţi în acest proces, voi, voi toţi, ieşiţi din lesa trecutului. Începeţi să eliberaţi, aşa cum a spus Tobias iar şi iar. Începeţi să eliberaţi. Sunteţi precum un balon cu aer cald, liber să exploreze, să călătorească, să se extindă. Dar, când faceţi asta, este foarte uşor să părăsiţi Acum-ul, în special când realizaţi că, mai întâi de toate, nu prea aţi fost pe aici. Nu sunteţi obişnuiţi cu momentul Acum.

În al doilea rând, momentul Acum solicită un grad ridicat de conştienţă. Automat deveniţi conştienţi atunci când vă aflaţi în Acum, iar uneori – în cea mai mare parte a timpului – oamenii nu vor cu adevărat să fie conştienţi. Ei vor multe alte lucruri, însă conştienţa este uneori copleşitoare, puţin dificil de gestionat. Aşa că da, este bine.

GAIL: Cred că simţirea mea a fost asta – cei mai mulţi dintre noi, probabil noi toţi cei din această sală, au ales să se nască în vremuri ale Vechii Energii…

ADAMUS: Da.

GAIL: …integrând, ieşind din vechea aranjare, în timp ce suntem rearanjaţi…

ADAMUS: Da.

GAIL: … natural, în acelaşi timp…

ADAMUS: Da.

GAIL: … face totul şi mai provoator.

ADAMUS: Oh, mult mai provocator. Mult mai provocator, în special dacă priviţi la spectrul restrâns de vârste în care vă înscrieţi. De la 20 la 80 de ani, este un spectru destul de restrâns, iar voi v-aţi născut într-o conştiinţă a Vechii Energii, conştiinţa care avea multe întrebări: va continua Pământul? Se vor distruge oamenii cu arme nucleare? Aproape, aţi fost foarte aproape de un incident. Sau ceva precum schimbarea mileniului va declanşa nişte lucruri? Au fost multe probleme şi să veniţi în acel timp ca să fiţi aici şi să începeţi să aşezaţi fundaţiile noii conştiinţe, cu adevărat o conştiinţă nouă. Apoi, ca să treceţi prin ea la un nivel foarte personal este foarte provocator şi vă poate arunca din Acum.

Aşa că, dă-mi voie să te întreb, din perspectiva ta, cei mai mulţi oameni – nu Shaumbra, ci cei mai mulţi oameni – trăiesc în trecut sau în viitor?

GAIL: Ambele, iar asta este principala mea provocare…

ADAMUS: Dă-mi un procentaj.

GAIL: … dar tu deja ai acoperit asta cu managementul energiei. În procente – cel puţin 95%.

ADAMUS: În viitor.

GAIL: În ambele.

ADAMUS: În ambele, da, dar ce procentaj din ei se află în trecut? Ce procentaj se află în viitor? Şi, poate, cât de multe în Acum?

GAIL: Ok, aş spune că 45% în trecut, 45% în viitor şi cam 0,005% din orice moment în Acum.

ADAMUS: (râzând) Da, nedecisă!

GAIL: Vorbesc pe limba ta!?

ADAMUS: Ne apropiem.

GAIL: Ok.

ADAMUS: Eu personal aş spune că circa 70% din timp este petrecut în trecut. Cam… oh, cel mult 5% este petrecut în Acum. Restul contemplă viitorul. Iar viitorul este foarte diferit de trecut. Voi intra în asta mai târziu. Dar, bine, mulţumesc.

GAIL: Cu plăcere. Mulţumesc.

ADAMUS: Da.

LINDA: Câştigă un premiu?

ADAMUS: Da, oh, absolut. Absolut.

LINDA: Nu te poţi uita! Este la întâmplare. Mulţumesc. Poftim.

ADAMUS: Mulţumesc. Parcă am fi în parcul de distracţii.

LINDA: E destul de distractiv.

ADAMUS: Hai să mergem la Joe Engel.

LINDA: Ok, e plăcerea mea. Unde este Joe Engel?

ADAMUS: Da, la cameră… acolo.

LINDA: Oh, mergem acolo. Nu, nu e la camera de filmat. Poftim, domnule.

JOE: Ar trebui să spun că a face alegeri, pentru mine personal, sau a accepta, poate, consecinţele unor lucruri despre care am simţit că m-au încetinit în trecut.

ADAMUS: Deci spui că a face alegeri ar fi o provocare?

JOE: Da, probabil, pentru mine.

ADAMUS: Da, este bine. Dacă nu faci alegeri, ce faci?

JOE: Înnebunesc.

ADAMUS: Înnebuneşti, da. Dă-mi voie să întreb, de ce nu ai vrea să faci alegeri?

JOE: Frica de eşec sau frica de a trece dincolo.

ADAMUS: Frica de a face o alegere proastă, poate?

JOE: Da.

ADAMUS: Alegerea greşită? Mare parte din vechea conştiinţă e asocită cu bine şi rău, corect sau greşit modul în care lumea vă vede alegerile. Aţi fost criticaţi, ca toată lumea, pentru alegerile voastre, de către părinţi, învăţători şi alţii. Aşa că da, este bine. Deci acum faci alegeri?

JOE: Ocazional mai fac mici piese artistice.

ADAMUS: Da, dar faci alegeri? Arta e minunată, dar cum rămâne cu alegerile? Simt că îmi ocoleşti întrebarea.

JOE: În linii mari – probabil că eu nu fac alegeri în termenii…

ADAMUS: Îţi mulţumesc pentru onestitate. Primeşti un premiu numai pentru asta. Nici măcar pentru răspuns, doar pentru onestitate.

Ai dreptate. Încă există ezitarea de a face alegeri şi încă mai există tendinţa de a lăsa ca lucrurile pur şi simplu să se petreacă, de a merge cu valul, de a vedea ce se petrece mâine. Ei bine, vă pot spune eu. Conştiinţa, într-un fel, este precum vremea. Este foarte predictibilă pentru cei mai mulţi oameni, căci aproape puteţi prezice că vremea de mâine va fi precum vremea de azi. Aşa că ceea ce se petrece mâine în viaţa voastră va fi, probabil, ca şi azi, până când apare o furtună, care se petrece aproximativ o dată la două sau trei zile – dacă vorbim în medie. Dintr-o dată se iscă o furtună, iar toată lumea se teme de vreme – cam aşa e şi cu conştiinţa.

Fără a face alegeri, cumva doar treceţi de la o zi la alta, toate la fel, până când loveşte furtuna, iar apoi înnebuniţi. “De ce se întâmplă în viaţa mea atâtea lucruri rele? (cineva râde) Da, numai tu şi cu mine râdem. Care e problema cu ei astăzi?

Aşa că apare o furtună. E multă dramă. Ei bine, în parte furtuna apare pentru că sunteţi absolut plictisiţi de viaţa cotidiană. La un anume nivel din voi, ştiţi că aţi făcut un legământ ca să fiţi aici cu un motiv, ca să faceţi ceva, aşa că primiţi acel brânci, acea împingere de la spate care spune: “Doar fă ceva”. Puteţi chiar să spuneţi că divinitatea voastră vă împinge fundul uman. Da, aşa că… eu am crezut că e amuzant. (câteva râsete) Da, mulţumesc. Mulţumesc.

JOE: Mulţumesc.

ADAMUS: Întrebarea: o să începi să alegi?

JOE: Da, aleg voinţa divină.

ADAMUS: Da, dar eu mă refer la alegere. Da, divinitatea ta te alege pe tine, apropo. Nu tu o alegi pe ea. Nu te înşela singur aici. (Adamus râde)

JOE: Da, da.

ADAMUS: Însă eu vorbesc despre lucruri din viaţa ta. Vorbesc despre… pot să împărtăşesc puţin din cele despre care vorbim?

JOE: Da, absolut.

ADAMUS: Zău?

JOE: Da.

ADAMUS: Cu toată lumea?

JOE: Dă-i înainte. Eu sunt aici.

ADAMUS: Şi lumea?

JOE: De ce nu!

ADAMUS: Aşa că unul dintre lucrurile despre care vorbim, în modul nostru interesant, este frustrarea pe care o ai pentru că nu faci nimic, că nu realizezi nimic. Respiră adânc. Tu ai aspiraţii extrem de înalte. De asta ai şi venit aici atât de înalt. Mari aspiraţii, obiective fenomenale. Poate chiar un pic prea înalte, încât tu nu mai crezi că poţi sări acea barieră, nu crezi că le poţi realiza.

Aşa că, într-un fel – şi vorbesc despre voi toţi aici – într-un fel – ai pus ştacheta atât de sus încât uneori nici măcar nu o poţi vedea. Uneori nu există niciun mod în care mintea umană să poată înţelege cum să le realizeze, aşa că cedezi, renunţi în faţa eşecului. “Nu pot să o fac”. Aproape că e mai uşor de spus: “Ştii, eu sunt doar… Am idei minunate, însă societatea, karma sau orice altceva mă ţin la pământ, mă suprimă”, iar apoi nu să faceţi nimic, să nu faceţi alegeri.

Dacă ai fi început să faci alegeri, ai fi devenit conştient de ceea ce ai venit aici ca să faci cu adevărat. Şi nu vorbesc despre a îndeplini lucruri precum o mare funcţie de director sau ca să devii un mare cântăreţ, deşi vei avea ocazia în câteva momente pentru asta, sau să scrii marele roman din lume. Ştii, sunt mulţi scriitori Shaumbra minunaţi, dar caută peştele cel mare. Ei caută balena. Vor să scrie o carte numai dacă simt că îi va face pe oameni să le tremure picioarele, să cadă în genunchi în veneraţie faţă de cuvintele ce au fost scrise. Iar dacă nu pot face asta, pur şi simplu nu vor scrie cartea sau orice s-ar întâmpla să fie.

Ai percepţii minunate în lucrarea cu energia. Tu înţelegi ciclurile şi fluxurile energiei pentru că le-ai studiat, ai o pasiune pentru asta şi ai faţă de ea, oh, ceea ce ai numi conştienţa celui de al treilea ochi. Înţelegi cum se mişcă şi cum curge, dar nu faci nimic cu ea, cu excepţia faptului de a fi morocănos din când în când. Ai spus că pot… Scuze, Kerri, am spus aşa ceva?

KERRI: N-am zis eu!

ADAMUS: Însă i-am cerut permisiunea de a fi deschis. Aşa că eşti morocănos. De ce, Morocănosule?

JOE: Pentru că este undeva la mijloc. Saltul de la fierbinte, de a la a fi în…

ADAMUS: Nu. Energia ta este constipată (râsete), iar asta ar face ca oricine să aibă o zi proastă.

JOE: Absolut.

ADAMUS: Este.

JOE: Este adevărat.

ADAMUS: Ai o energie frumoasă. O energie frumoasă, dar s-a înnodat şi a ajuns foarte mentală. Ştii ce încerci să faci? Semeni mult cu mine, da, pentru că încerci să ieşi mental din închisoarea ta. Încerci să-ţi gândeşti calea de ieşire. Nu se va petrece, iar eu îţi spun asta, ţi-o spun iar şi iar. Acum se înregistrează video şi poate că 100.000 de oameni ne privesc acum. Probabil că nu, dar ar putea fi.

Apoi energia se blochează şi aici te afli, domnule… nu, maestre al fluxului energiei care înţelege cum lucrează ea cu adevărat – nu matematica sa şi nici măcar geometria sacră, deşi asta este interesant, ci natura intuitivă a fluxului energiei. Tu înţelegi curgerea energiei precum un inginer în domeniul fluidelor înţelege mişcarea apei, a râurilor şi a altor fluide, da, dar totul e blocat.

Şi ce faci tu? Treci prin fiecare zi aşteptând ca următoarea să fie diferită şi nu este. E precum vremea. Va fi aceeaşi mâine, până când se iscă furtuna şi apoi – de fapt este unul dintre lucrurile care aduc cea mai mare încântare în viaţa ta – furtunile. Aşa că subconştient le creezi ca să te ridice din c... să te scoată din zona de confort. (râsete) Dar îţi mulţumesc că mi-ai permis să vorbesc atât de deschis despre acest subiect.

JOE: Şi eu îţi mulţumesc pentru percepţii.

ADAMUS: Ţi-am spus de dinainte. În cele din urmă… alţii aud.

JOE: Mereu am simţit că sunt furios pe...

ADAMUS: Eşti.

JOE: … pe tine şi…

ADAMUS: Eşti.

JOE: … sau că nu ascult.

ADAMUS: Ambele! Nu asculţi şi apoi te înfurii. Dacă ai fi ascultat, nu ai fi fost mânios. Aşa că ai percepţii uriaşe, dar nu faci alegeri – tu ai recunoscut – iar apoi se blochează şi ai senzaţia că vrei să urli. Sunt zile în care nici nu ştii dacă vrei să fii aici, fie că vrei, fie că nu. Tu … ohhh… nu accepţi iubirea din partea oamenilor care încearcă să ţi-o ofere, inclusiv a celui mic, inclusiv a celei pe care o iubeşti, inclusiv a tuturor celor de aici. Ai ridicat această barieră şi nu o accepţi, pentru că, ei bine... tu să-mi spui de ce. Sunt oameni care vor cu disperare să te iubească. De ce nu le dai voie?

JOE: Cred că într-un fel mă tem de… dacă îi las prea aproape, m-aş teme de modul în care ei mă văd sau de felul în care arată viaţa mea.

ADAMUS: Aha. Aha. De fapt, dacă aş putea modifica un pic, te temi ca ei să nu te vadă aşa cum te vezi tu pe tine. Dar ei nu te văd aşa. Ei nu încearcă să vadă vânătăile, rănile şi celelalte lucruri rele. Nu este agenda lor. Ar putea fi a ta – evaluarea supra-critică de sine. Ei doar încearcă să te iubească. Aşa că poate, doar poate, ai putea învăţa o lecţie de la cei ce vor să te iubească. Priveşte la compasiunea pe care o au ei şi vezi dacă poţi face asta tu pentru tine. Atunci nu-ţi vom mai spune Domnul Morocănos, ci Domnul Uluitor. Uimitor. Mulţumesc. (audienţa aplaudă)

JOE: Mulţumesc.

LINDA: Cine e următoarea victimă?

ADAMUS: Nu există victime. Oh, oh, ha, ha, ha. Dacă tu crezi că este un act de jenă în public aşa, la întâmplare, nu este. Nu, nu, nu, nu. Sunt alegeri la mijloc. Acum, cine face o alegere? Cine face o alegere? Sart. Sart, tu ai o înţelepciune incredibilă de împărtăşit cu acest grup, deci, pe baza experienţei tale personale, care sunt provocările trezirii?

SART: A rămâne cu ea.

ADAMUS: A rămâne cu ea. Ajută-mă să înţeleg ce înţelegi prin asta.

SART: A rămâne cu ea în loc de a permite ca un serviciu sau o activitate să o afecteze sau ca cineva altcineva din viaţa ta să o afecteze.

ADAMUS: De ce nu ai vrea să rămâi cu ea?

SART: Pentru că cealaltă parte este confortabilă.

ADAMUS: Interesant. Bine, excelent. Excelent. Ce s-ar fi petrecut dacă nu ai fi rămas cu ea?

SART: Aş fi devenit morocănos. (multe râsete şi aplauze din partea lui Adamus şi a audienţei)

ADAMUS: Ei bine, nefericirea adoră compania, nu-i aşa!

SART: Da, aşa e.

ADAMUS: Da, a rămâne cu ea. Îţi poţi imagina alături de mine o clipă, dacă doreşti... Tu spui: “a rămâne cu ea”. Eu scriu “putere.” Imaginează-ţi o clipă, dacă doreşti, că eliberezi. Nu vrei să rămâi cu ea. Ce s-ar petrece?

SART: M-aş bucura de viaţă.

ADAMUS: (râzând) Sună ca o recomandare destul de bună, atunci!

SART: Da, aşa e.

ADAMUS: Da.

SART: Şi sper să ajung acolo în curând.

ADAMUS: Da. Ajută-mă să înţeleg, pentru că noi scriem o carte şi încercăm să fim clari pentru toţi cititorii noştri – deci cum arată „a rămâne cu ea”? Ce ar trebui să faci ca să rămâi cu ea?

SART: A cunoaşte că tu eşti dumnezeu şi creezi totul.

ADAMUS: Ok, în acţiunile din viaţa ta.

SART: Da. În acţiunile din fiecare zi, din fiecare…

ADAMUS: Dar ce ai face pe parcursul unei zile, al unei săptămâni sau al unei luni ca să rămâi cu ea? Te obligi să vii la astfel de întruniri?

SART: Nu, cred că aş merge la şi mai multe întâlniri. Aş…

ADAMUS: Ai citi cărţi? Ai studia scripturile?

SART: Da, de fapt am abandonat cititul după ce…

ADAMUS: Deci nu rămâi cu ea.

SART: Da, nu rămân cu ea. Las lucruri să-mi afecteze viaţa. Atunci când lucrez, mă implic foarte tare în acea muncă.

ADAMUS: Da.

SART: Pentru că sunt momente în care lucrez pentru serviciul meu şi îi dau voie să mă afecteze pe mine, oricum ai vrea să numeşti asta.

ADAMUS: Viaţa ta spirituală.

SART: Da, în viaţa mea spirituală.

ADAMUS: Da. Este groaznic felul în care lucrurile se pun în cale.

SART: Da.

ADAMUS: La naiba! Dacă nu ar fi fost toate activităţile umane, probabil că ai fi fost foarte spiritual. (râsete)

SART: Da. Dacă aş putea să renunţa să mai cumpăr maşini.

ADAMUS: Da. Aşa că, din nou, imaginează-ţi alături de mine o clipă, dacă nu ţi-ar păsa că rămâi sau nu cu ea, dacă…

SART: Nu ar fi contat.

ADAMUS: …dacă nu ar fi contat sau poate o încredere profundă în tine în proces, în locul hotărârii umane sau, uneori, al încăpăţânării că ar trebui să faceţi anumite lucruri. Poate îţi poţi imagina că eliberezi şi înţelegi că nimic nu se poate aşeza în cale. Nimic. Este natural. În trezirea are loc un proces natural, iar în cele din urmă toată lumea trece prin el. Fiecare fiinţă va trece prin el. Voi sunteţi doar puţin nebuni că treceţi primii prin el sau în etapa timpurie.

Însă este un fenomen interesant: unii cred că este o disciplină, că este un studiu sau o practică. Aproape fiecare dintre voi a venit aici astfel – căutând sau dorind o altă structură. La un anume nivel respingeaţi structura, dar la un altul simţeaţi că este important să aveţi vreun fel de structură pentru că atunci, ei bine, nu e nevoie să aveţi încredere în voi, căci există o structură. Dar ce se petrece dacă doar eliberaţi, încetaţi să mai lucraţi la asta, dacă serviciul vostru este spiritual, în care chiar şi distragerile… de fapt puteţi converti acea energie sau conştiinţă în „totul este spiritual”, iar în cele din urmă nimic nu e spiritual. Spiritualitatea este un cuvânt uşor pătat, după umila mea părere.

SART: Ştiam asta.

ADAMUS: Pur şi simplu este. Pur şi simplu este. Aşa că, scuze că ţi-am răpit din timpul la microfon.

SART: Nu, e în regulă. Sunt pregătit pentru o mare schimbare, cred, ca să eliberez asta. să eliberez asta.

ADAMUS: Uh-oh! Uh-oh! (Adamus râde)

SART: Da.

ADAMUS: Acestea sunt faimoasele aproape ultime cuvinte.

SART: Aproape ultimele cuvinte.

ADAMUS: Da. Bine, bine. Şi ce fel de schimbări?

SART: Oh, mă gândesc, aşa cum spui tu, să le fac…

ADAMUS: Cât de mari?

SART: … încât nu mai contează.

ADAMUS: Cât de mari?

SART: Nu ştiu. Nu mai făcut de ceva timp vreun lucru mare.

ADAMUS: În regulă, o să lucrăm mai târziu la asta.

SART: Da.

ADAMUS: Înainte de sfârşitul sesiunii noastre, care s-ar putea prelungi. (Adamus râde)

SART: Am destul timp.

ADAMUS: Aşa că... ok. Îţi mulţumesc şi ai un premiu.

SART: Mulţumesc.

ADAMUS: Desigur. Şi, dragă Linda, nu e nevoie să alergi prea departe, pentru că microfonul merge chiar aici, la Bonnie.

BONNIE: Cred că pentru mine este să rămân în echilibru. Ies uşor din echilibru.

ADAMUS: Oh, asta îmi place. A rămâne echilibrat. Ce se petrece, dragă Bonnie, ca să te scoată din echilibru?

BONNIE: Ei bine, lucrurile nu mai sunt aceleaşi. Ele se schimbă, iar eu nu ştiu cum să reacţionez.

ADAMUS: Atunci când spui că lucrurile nu sunt la fel... lucrurile? Tu? Lumea? Eu?

BONNIE: Eu. Vorbesc despre mine, pentru că eu ies din echilibru.

ADAMUS: Da.

BONNIE: Şi sunt speriată de ieşirea din dezechilibru. E ca şi cum aş simţi că nu pot nici să păşesc pe podea fără să simt că acum e diferită.

ADAMUS: Da. Şi ce este echilibrul?

BONNIE: Nu ştiu. A te simţi confortabil între lucrurile care nu sunt prea bune şi lucrurile care sunt cu adevărat bune şi să stai la mijloc.

ADAMUS: Crezi că echilibrul este folosit vreodată drept cuvânt sau măsură pentru a avea totul în ordine?

BONNIE: Control, da.

ADAMUS: Eu nu am spus control. Tu ai spus control, dar ai absolută dreptate. Control - a ţine lucrurile în ordine, marea zonă de confort cu voi înşivă, însă şi aşteptarea că tot restul lumii ar trebui să fie în ordine şi nu este! Nu este! Este haos acolo. Dar, de fapt, Bonnie, haosul este un lucru uimitor în care să te cufunzi, iar tu ai ceva experienţă cu asta. Nu există cu adevărat haos; există doar foarte multă mişcare a energiei şi a conştiinţei care nu este înţeleasă sau nu este cunoscută. Prieteni dragi precum Joe înţeleg cu adevărat ce se petrece, dar nu au făcut alegerea de a face ceva cu asta. Însă haos nu există, acesta e lucrul uimitor.

Aşa cum îmi place deseori să arăt, lumea, universul, creaţia este în perfectă ordine, doar că voi nu înţelegeţi cum este ordonată. Aşa că există frustrarea internă de a cunoaşte absolut cum este ordonată acea ordine şi cine a aşezat-o în ordine de la bun început. În această viaţă nu vei înţelege asta prin minte, dar o poţi simţi. Însă trebuie să-ţi dai voie să simţi haosul.

Am pus întrebarea: ce este echilibrul? Răspunsul meu: este haosul absolut. Pare a fi o contradicţie, dar echilibrul adevărat la nivelurile nucleului creaţiei este haos. Este haos conform percepţiei umane, însă de fapt este în ordine perfectă. Nu în ordine matematică, nu în ordinea naturii sau a ştiinţei, clar nu în ordinea lui dumnezeu. Se află într-o stare de perpetuă dezvăluire a perfecţiunii.

Acum, în termeni umani asta este o contradicţie, pentru că, teoretic, perfecţiunea nu are nevoie să se schimbe. Este perfectă. Şi totuşi chiar şi perfecţiunea, întreaga creaţie, evoluează constant. Aşa că ar putea părea o contradicţie în termeni, ceea ce ar putea părea a fi haos, dar nu este, pentru că adevărata perfecţiune şi adevăratul echilibrul vor să continue să-şi experimenteze perfecţiunea şi potenţialele. Acolo vom merge astăzi, mai târziu, poate chiar în această seară. Vom vorbi despre potenţiale. Aşa că îţi mulţumesc.

BONNIE: Îţi mulţumesc.

ADAMUS: Cufundă-te în haos. Haosul te-a chemat. Haosul te-a invitat la câteva petreceri la cină, iar tu ai fugit disperată. Însă este un lucru uimitor.

BONNIE: Mersi.

ADAMUS: Îţi mulţumesc. Iar când intri în haos, înţelege că nu e realmente haotic.

BONNIE: Grozav.

LINDA: Avem un premiu?

ADAMUS: Oh, absolut.

LINDA: Doar unul, Bonnie.

ADAMUS: Acum hai să facem asta prin alegere. Voi alegeţi dacă vreţi să aveţi microfonul de la Linda. Se ridică nişte mâini.

SHAUMBRA (o femeie): Provocarea mea a fost sporirea clarităţii, care duce lucruri precum integritatea, claritatea, la un nivel cu totul diferit, care cer acţiunea, iar asta a fost o provocare.

ADAMUS: Claritatea crescută. Pot să introduc şi un cuvânt de la mine aici, pentru carte? Conştienţa.

SHAUMBRA (o femeie): Ok.

ADAMUS: Conştienţa, claritatea. Mulţi Shaumbra nu o au. Ei aproape că simt lipsa clarităţii. Însă tu spui că ai mai multă claritate, mai multă conştienţă.

SHAUMBRA (o femeie): Da şi îmi afectează viaţa, căci lucruri despre care am crezut că erau în regulă sau că mergeau bine, în această claritate realizez brusc cum că m-am simţit singură în legătură cu asta.

ADAMUS: Ah! Ce zace dedesubt? Ce zace dedesubt. Asta este o mare provocare şi are legătură cu managementul energiei despre care am vorbit înainte şi cu a face alegeri. Totul se leagă şi are legătură cu faptul că nu vă puteţi întoarce. Aşa că începeţi să fiţi mai conştienţi, iar apoi realizaţi primele etape, realizaţi ceea ce aţi considera a fi toate petele voastre şi toate minciunile care s-au spus. Priviţi la partea întunecată a experienţelor pe care le-aţi avut şi există dorinţa de a deveni mai neconştienţi.

SHAUMBRA (o femeie): Da.

ADAMUS: Pe de altă parte, hai să vorbim despre cealaltă – lipsa de conştienţă. Mulţi Shaumbra doresc cu adevărat conştienţa, aşa că o voi pune aici ca sub-punct. Întrucât tu ai conştienţă, cum ai obţinut-o? Cum ţi-ai obţinut conştienţa? Există pe piaţă vreun medicament pe bază de plante pentru asta?

SHAUMBRA (o femeie): Cred că, de fapt, cea mai mare schimbare a apărut atunci când am participat la Workshopul Interdimensional şi am rămas în Acum şi m-am extins în mai mult din ceea ce sunt.

ADAMUS: Deci tu ai făcut alegerea de a fi mai conştientă, iar acum spui că este o provocare?

SHAUMBRA (o femeie): Da, este.

ADAMUS: Este, da.

SHAUMBRA (o femeie): Nu m-aş întoarce pentru nimic în lume, iar asta e provocarea…

ADAMUS: Şi este o provocare.

SHAUMBRA (o femeie): … de a trebui să-mi refac toate relaţiile din viaţa mea şi…

ADAMUS: Da. Este ceva ce ai putea împărtăşi cu viitori potenţiali cititori despre cum să obţină mai multă conştienţă?

SHAUMBRA (o femeie): E ca şi cum te-ai aşeza – sună puţin ciudat – ca şi cum te-ai aşeza pe un fotoliu foarte confortabil. Eu mă simt ca şi cum am stat pe marginea scaunului ca să mă împiedic să am conştienţa.

ADAMUS: Chiar m-aş putea întoarce la unele răspunsuri de aici. Mai multă conştienţă ar însemna să fii în momentul Acum, iar a face alegeri va aduce natural conştienţa.

SHAUMBRA (o femeie): Da.

ADAMUS: Dar atunci nu te poţi întoarce.

SHAUMBRA (o femeie): Exact.

ADAMUS: Nu te poţi întoarce. Foarte bine. Mulţumesc. Mulţumesc.

SHAUMBRA (o femeie): Cu plăcere.

LINDA: A câştigat un premiu.

ADAMUS: Oh, absolut.

LINDA: Poftim.

ADAMUS: Nu există răspunsuri proaste, ci doar răspunsuri prin care să pot supăra pe alţii! Da, Pete. Bună, Pete.

PETE: Mulţumesc.

ADAMUS: Ai plătit 25 de dolari azi?

PETE: Da.

ADAMUS: Primeşti ceva de banii aceştia?

PETE: Oh, incredibil. Mulţumesc.

ADAMUS: Da. Uimitor.

PETE: Da. Gândesc că ceea ce se petrece cu mine este o apreciere crescândă pentru dezvoltarea conştiinţei din mine.

ADAMUS: Da.

PETE: Iar ceea ce descopăr… în conştiinţă apar două aspecte.

ADAMUS: Da.

PETE: Unul aşa cum am fost învăţat şi unul din acelea – chiar azi am vorbit despre asta – este păcatul originar, că sunt rău şi toate acelea. Apoi mai este încă unul, în care este bucurie, pace şi gratitudine. Eu descopăr că, pe cât de mult intru în pace şi gratitudine, cumva mă reflectă şi mă ajută cu aspectul păcatului originar, ca să spun aşa.

ADAMUS: Însă am observat un lucru interesant: oamenii, nu neapărat Shaumbra, însă oamenii adoră păcatul originar. Dacă li se oferă alegerea tipului de conştiinţă al păcatului originar sau conştiinţa plină de bucurie, de fericire, cel mai des vor alege să meargă către păcatul originar.

PETE: Da. A fost o minciună. Este o minciună.

ADAMUS: Da, dar le şi place.

PETE: Oh, da! Şi de asta sunt atât de conştient acum de cât de mult…

ADAMUS: Ştii, Biserica îl vinde, dar cineva îl şi cumpără.

PETE: Da.

ADAMUS: Şi de asta este o relaţie foarte compatibilă.

PETE: Da.

ADAMUS: Aşa că, da, însă provocarea, care este provocarea?

PETE: Ei bine, provocarea este să renunţ la păcatul originar, să nu intru în asta şi să o recunosc atunci când apare în viaţa mea.

ADAMUS: În regulă.

PETE: Şi doar să fiu plin de bucurie, de recunoştinţă şi să ofer urări pozitive oamenilor.

ADAMUS: Da. Da, acum, există provocarea de a renunţa la întuneric, la vină, la…?

PETE: Am fost programat să fac asta. Am fost programat puternic să fac asta, ok, iar cealaltă este cea în legătură cu care nu am fost învăţat – gratitudinea.

ADAMUS: Atunci, dacă pot exprima prin cuvintele mele, dacă ai conduce pe şosea, iar pe partea dreaptă ar fi un râu frumos, cu meandre, cu sălcii superbe pe maluri, iar pe partea stângă cinci clădiri ar arde în acelaşi timp, ar fi maşini de pompieri, ambulanţe şi elicoptere. Unde te vei uita?

PETE: Da, probabil că la început am să mă uit la incendiu şi la ambulanţe.

ADAMUS: Da.

PETE: Iar apoi aş spune: “Nu se simte prea bine. Nu mă serveşte”.

ADAMUS: Exact.

PETE: Iar apoi aş merge pe partea cealaltă, la acel deşert frumos, la munţi şi la asfinţit.

ADAMUS: Pentru circa o milionime de secundă, iar apoi o să te întorci la sirene.

PETE: Da şi aleg asta. Ştiu că este bine pentru mine acum. E ceva clar.

ADAMUS: Da. Însă – noi vorbim aici în termeni generali, nu doar despre tine – însă există o tendinţă a oamenilor de a continua să se uite la foc, la dramă. E o fascinaţie morbidă pentru asta. E încântare. E acţiune. Stimulează simţurile umane de bază şi este dramă. Iar râul frumos ce şerpuieşte… mai târziu. “Mai târziu”, spun ei. “Focul se petrece chiar acum”.

PETE: Da.

ADAMUS: Aşa că provocarea ar putea fi rezumată în câteva cuvinte drept…?

PETE: Exprimarea luminii interioare.

ADAMUS: Nu prea.

PETE: Nu prea, ok.

ADAMUS: Nu. Nu. O provocare. Unii citesc această carte şi spun: “Care sunt provocările pe care această incredibilă…”

PETE: Este responsabilitatea. Asumarea responsabilităţii pentru viaţa mea şi alegerile mele.

ADAMUS: Cei din sală, un mod mai bun de a spune asta, din experienţa voastră personală?

SHAUMBRA: Drama.

ADAMUS: Drama. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, da. Aşa că e atenţia acordată dramei versus – o să numesc asta potenţiale. Da. Bine, excelent. Ok, încă cineva. Este doar partea de încălzire pentru discuţia noastră, apoi va trebui să intru în discursul pentru astăzi.

LINDA: Încălzirea? Ok.

ELIZABETH: Zău?

ADAMUS: Da.

ELIZABETH: Aş spune că cea mai mare provocare pentru mine este să nu-mi mai stau în spatele meu şi să mă onorez pentru cât de departe am ajuns, mai mult decât să fiu frustrată pentru că nu am făcut asta, asta sau cealaltă. Ştii, să apreciez în fiecare moment cine sunt, indiferent de ce fac şi să-mi dau voie să fiu perfecţiunea mea.

ADAMUS: Deci provocarea a fost…

ELIZABETH: Da, absolut. A critica în loc de a aproba.

ADAMUS: Auto…

ELIZABETH: Iubire? Aprobare?

ADAMUS: Îndoiala de sine, negarea, analiza critică. (Adamus scrie)

ELIZABETH: Da, toate acestea.

LINDA: Judecată?

ELIZABETH: Da, judecată.

ADAMUS: Şi întreaga fiinţă şi poate că putem spune şi „a merita”. “Nu merit”.

ELIZABETH: Absolut. Bun cuvânt.

ADAMUS: Iar dacă ai merita, mai întâi de toate dumnezeu ar fi pe treptele casei tale în fiecare dimineaţă, cu micul dejun, dacă ai merita.

ELIZABETH: Da.

ADAMUS: Iar totul ar curge perfect în viaţa ta şi toţi te-ar iubi absolut şi ar fi uimiţi de tine.

ELIZABETH: Bine spus!

ADAMUS: Da, da.

LINDA: Nu se poate traduce prea bine. Eşti sarcastic, nu-i aşa?

ADAMUS: Da!

ELIZABETH: Ah, da!

LINDA: Vreau doar să-i ajut pe cei care vor traduce aceste channeluri.

ELIZABETH: Oh, bun.

ADAMUS: Înţeleg. E tot acest gunoi şi, dacă mi-ai permite, aş spune că aceasta este, probabil, una din cele mai mari probleme. Cumva revine la răspunsul anterior, cel despre dramă, dar, de asemenea, este mai uşor să priviţi la partea voastră întunecată decât la cea luminoasă. Voi nu credeţi neapărat că partea luminoasă – şi nu spun asta în sensul de a diferenţia întunericul şi lumina, însă cei care citesc o vor face – este mai atractivă. Ei sunt atraşi să privească spre întuneric, iar evaluarea este – “Dacă aş fi fost o persoană mai bună, aş fi fost mai spiritual şi mai iluminat”. Deloc.

Ar trebui să-i întâlniţi pe unii mari maeştri ascensionaţi în alte tărâmuri! Au fost criminali. Au fost eretici. Nu s-au supus legii, legii nimănui. Vorbeau injurios cu şi despre dumnezeu. Însă ei erau rebeli. Era nevoie să iasă din cele despre care voi vorbi într-o clipă - formule. Aşa că îţi mulţumesc. E foarte adânc.

ELIZABETH: Îţi mulţumesc.

ADAMUS: Hai să mai mergem la încă cineva.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Mâinile zboară pe sus.

LINDA: Cei curajoşi. Ai ales pe cineva?

ADAMUS: Nu, continuă. Tu alegi.

LINDA: Ok. Oh, nu încă.

STEVE: Primesc mai întâi premiul?

LINDA: Nu, mai întâi primeşti microfonul. Scuze.

STEVE: Confuzie mentală.

ADAMUS: Confuzie mentală, da. Cele două cuvinte sunt, în esenţă, unul şi acelaşi (râsete), aşa că vom numi asta “mental.” A existat un timp în care mentalul nu era confuz, dar asta a fost demult. Una din celelalte cărţi pe care mi-ar plăcea ca cineva să o scrie, pentru că eu am altele în minte, ar fi să se întoarcă şi să facă channel cu trecutul şi cu criza atlantă, transformarea minţii în dumnezeu.

STEVE: Mintea mea ar adora să ştie totul despre asta.

ADAMUS: Da. Da, aşa ar fi. Dar dacă ai scrie tu cartea, ar trebui sp vină din inimă, iar apoi mintea ta ar spune: “Dar inventezi toate astea”. Dar aşa este? Aceasta e marea întrebare şi dilema mentală ce are loc. E mare. E mare. Bine. Am ajuns exact la câţi am vrut să fim – doisprezece – şi este timpul de a decide cine primeşte… oh, după ce dai premiul tău. Cine primeşte cele 500?

LINDA: 500 de ce anume?

ADAMUS: Am în buzunarul lui Cauldre… dar hai să decidem mai întâi cine o primeşte. Eu personal aş fi onorat dacă l-am premia cu ea pe Joe, pentru onestitatea lui. (audienţa aprobă şi aplaudă) O bancnotă foşnitoare, de cinci sute de dolari – din Ungaria. Da. (râsete) Iar dacă ai putea să o ridici spre cameră, te rog. Ridică bancnota… nu, vino aici.

LINDA: (către Joe) Gentuţa de la gât arată foarte bine.

ADAMUS: S-a spus că imaginea de acolo seamănă foarte bine cu mine. Poate găsim un mod de a o proiecta şi aici, de asemenea. Continuă să o arăţi la cameră. (imaginea este prezentată şi pe ecran, iar Shaumbra din sală spun: “Ahh!”) Îţi mulţumesc. Să o cheltuieşti cu înţelepciune. Mulţumesc. Deci… (audienţa aplaudă) Linda era îngrijorată că o să dau cadou toată ferma!

Mişcând ceva energie

Aşa că haideţi să… hmm, sunt atât de multe de vorbit… dar hai să luăm o pauză în evoluţia energiei, pentru un moment, înainte de a ne cufunda în subiect. Hai să fie puţină muzică.

LINDA: Te rog.

ADAMUS: Şi hai să fie puţină deschidere a vocii. Aşa că, Hannibal, dacă ai vrea, ai nouă minute.

HANNIBAL: (cântând) Nouă minute!

ADAMUS: Nouă minute!

HANNIBAL: Nouă minute. În regulă. Întrucât timpul nu există, hai să stăm drepţi şi să respirăm adânc. Mai întâi vom începe prin a ne pune mâinile pe faţă… şi vom scoate sunetul mmmmm, cu buzele ţuguiate. (audienţa i se alătură) Hmmmmmmmmmmm.

Foarte sus, cât de sus puteţi. Hmmmmmmmmmmm. Murmur. Gura ca la pasări, ca un cioc de pasăre. Hmmmmmmmmmmmmm. Puteţi simţi vibraţia? Putţei simţi vibraţia craniului? (îşi pune mâinile pe cap)

Hmmmmmmmmmmmmmm. Mai tare. Mai tare. Respiraţi mai adânc. Hmmmmmmmmmmmmm.

Mâinile aici (pe obraji) Ah-h-h-h-h-h-h-h-h-h-h-h! E-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e! E-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e! Ca o spirală. Mai sus. Mai sus, mai sus!

O să demonstrez eu – e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e – şi înapoi, în vocea din cap. Folosiţi doar vocea din cap, nu coborâţi mai jos. Mulţi oameni vor să stea doar cu vocea in piept. Vrem să mergem după vocea din cap. Ok, respiraţi adânc. E-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e!

Cum vă simţiţi? Hai să repetăm. Respiraţi adânc. E-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e!

Hai să trecem la Hah! Hah! Hah! Trebuie să deschideţi gura. Trebuie să deschideţi gura de la început. Gura mare. Fără să suprimaţi. Hah! Hah! Hah! Hah! Exprimaţi. Exprimaţi. Hah! Hah! Rapid. Hah! Hah! Hah! Hah! Hah! Hah! Hah!

Ridicaţi-vă, ridicaţi-vă, ridicaţi-vă. Mâinile pe abdomen şi deschideţi gura mai întâi, presaţi şi apoi priviţi-mă pe mine, priviţi-mă. Hah! Hah! Deschideţi gura mai întâi. Hah! Da! Hah! Da. Hah! Hah! Hah!

Hai să trecem la tonul o. O-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o. Mâinile. O-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o. Mai sus! O-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o. O-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o.

E-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e. Gura deschisă. E-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e-e.

Hai să trecem la A-a-a-a-a-a-a-a-a. Hai să trecem la U-u-u-u-u-u-u-u-u. Acum la O-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o şi la Ah-h-h-h-h-h-h-h-h-h-h-h …

Voi cânta unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt. Ok, pornim. Unu… Extrem! Exagerat, exagerat, exagerat, exagerat. Curajos. Respiraţi adânc şi Unu…. Dacă începeţi de atât de sus, unde o să vă mai duceţi? Începeţi de jos. Respiraţi adânc şi pornim… unuuuuuuuuu…

Respiraţi adânc… Doooooooooiiiii… Treeeeeeeeeeeeiiii… Paaaaatruuuuu… Ciiiiiiiiiinci…. Şaaaaaaaaaseeeeeee… Şaaaaaaaaaaapteeeeee… Deschideţi gura! Unii dintre voi nu au gura deschisă. Mai spunem „şapte”. Şapte! Fiţi curajoşi, la extrem. Haideţi! Şaaaaaaaaaaaapteeeeeeeeeeee…. Oooooooooopt…..

Vă mulţumesc foarte mult! (audienţa aplaudă) Mulţumesc. Vă puteţi aşeza acum. (Hannibal râde exagerat şi audienţa îl imită)

LINDA: Îţi mulţumim. Mulţumim! Ce voce! Uau.

Zona trezirii

ADAMUS: Dragi Shaumbra, luna trecută am vorbit despre convergenţa sau venirea la un loc a formei de undă umane şi a formei de undă divine. E de înţeles, eu suprasimplific, pentru că multe alte forme de undă participă la aceasta. Însă, aşa cum vă amintiţi, noi am spus că divinitatea are un flux, are un ritm pe care îl puteţi accesa, iar omul îşi are propria curgere şi propriul ritm, iar acestea două uneori fac un dans foarte frumos împreună.

Ele se întorc şi apoi merg iar în călătoria lor, după care se întorc. De fiecare dată când vin tot mai aproape una de alta, ele îşi împărtăşesc experienţele, împărtăşesc ceea ce află, tot aşa cum voi staţi aici acum. O parte din voi învaţă şi experimentează, însă divinitatea voastră, ce se află şi în alte tărâmuri, învaţă şi se extinde. Este un dans frumos. Este un dans natural.

Mai devreme sau mai târziu, aceste elemente decid să vină la un loc, iar asta se petrece acum. Aşa că aceste forme de undă, la un anume punct, se încrucişează, iar apoi fac un dans etern împreună, iar şi iar. Punctul de aici este numit „punctul X” sau trezirea sau zona, iar aici vă aflaţi. Nu sunt prea mulţi oameni aici. Ei se află pe undeva va aici, aici, însă voi vă aflaţi aici.

Tobias, în lucrarea pe care a făcut-o cu voi de-a lungul anilor – de-a lungul erelor, de fapt – a făcut acest dans cu voi şi v-a adus în această zonă a trezirii. El v-a oferit asigurarea, dacă nu şi altceva, că sunteţi divini, că nu sunteţi nebuni. El v-a ajutat să alinaţi din rănile pe care le-aţi îndurat pe cale, pe care omul le-a îndurat în drumul său. El v-a ajutat să priviţi la potenţialul viitor care v-a adus la acest punct, într-un mod mângâietor şi asigurător, din care vă puteaţi vedea potenţialele. Aşa că el a contribuit la aducerea voastră aici, iar eu şi cu el am făcut o predare de ştafetă, iar el a spus: “Adamus, tu preiei de aici, pentru că eu mă întorc. Mă întorc să trec peste asta (formele de undă), mă întorc să fiu cu Shaumbra aici (indică punctul “X”), ca să lucrez cu ei într-un mod cu totul diferit.”

Aşa că... noi am vorbit despre asta cu alt grup, de curând, dar chiar înainte ca voi să intraţi în această zonă (zona “X”), omul devine foarte, foarte eratic... dacă am putea mări imaginea... chiar înainte ca voi să ajungeţi la punctul “X”. (Adamus desenează o formă de undă cu vârfuri ascuţite) Devine foarte eratic.

Spiritul, divinitatea voastră, răspunde cu o formă foarte interesantă de compasiune, o reflectare foarte interesantă a voastră. Atunci când deveniţi eratici, pentru experienţă şi pentru a avea compasiune şi înţelegerea celor prin care treceţi, şi el devine la fel de eratic (Adamus desenează încă o formă de undă ascuţită) şi decide să nu urmeze tiparul vostru exact, ci iese din sincronizare cu voi. Aceia dintre voi care au pregătire inginerească sau ştiinţifică înţeleg sincronizarea. Atunci când frecvenţele lucrează împreună la acelaşi nivel, este o muzică frumoasă. Atunci când nu o fac, sună groaznic. Se simte groaznic.

Însă există un scop în asta. Nu se face cu intenţie vicleană sau cu prostie din partea divinităţii, iar în general nu din partea umanului, pentru că aceasta – ca să simplificăm – atunci când aceasta (tiparul formei de undă) este în afara sincronizării sau în afara fazei, există dorinţa foarte puternică de a le aduce în fază, însă nu în faza veche, nu în tiparele vechi. Iar aceasta, în zona eratică de imediat înainte de a intra în zona “X”, aceste tipare eratice, într-un fel, comunică unul cu altul, nu prin cuvinte sau sunete, însă comunică spunând: “Hai să trecem la nivelul următor. Hai să facem asta diferit. În locul acestei constante curgeri, al acestui dans de lebădă perpetuu, hai să le aducem la un loc”.

Acest comportament eratic îi oferă... hai să-i spunem energia sau momentul pentru a ajunge în punctul în care sunteţi acum – trezirea. Nu prea îmi place termenul „trezirea”, sună de parcă aţi fi fost într-un somn adânc, dar, de fapt, nu a fost niciodată aşa. Voi aţi creat niveluri diferite de conştiinţă şi acum spuneţi: “Hai să le deschidem acum”.

Multe lucruri interesante se petrec aici, iar împreună, lucrând împreună cu Shaumbra din întreaga lume, vom scrie şi vom vorbi despre ce se petrece în zona eratică şi ce se petrece atunci când ajungeţi aici (zona “X”). N-ar fi fost interesant şi de ajutor dacă ar fi fost ceva pentru voi care să nu fie vreun fel de rahat filosofic…

SHAUMBRA: Da!

ADAMUS: Vă mulţumesc … care să nu fie teorie, care să nu fie ceva prin care cineva încearcă să vândă un milion de cărţi, prin care cineva să nu încerce să se facă pe sine măreţ, un guru. Nu ar fi fost valoros ca cineva să fi expus toate acestea, nu cu toate detaliile, desigur, dar să fi spus: “Cam asta se petrece. Vei avea propriul mod de a o experimenta, dar cam asta se petrece”? Asta facem noi.

Acesta este unul din marile motive pentru care voi aţi venit azi pe Pământ, pentru care aţi rămas aici, pe Pământ şi pentru care simţiţi conectarea cu Shaumbra. Iar noi vom explica într-un mod simplu, uşor de înţeles, fără înflorituri. Vom vorbi în termeni pe care oamenii să-i poată înţelege. De ce să punem asta în termeni ezoterici, teologici, pe care nimeni să nu-i înţeleagă atunci când îi citeşte? Vom aduce asta la nivelul de aici, pentru că, ştiţi, o putem face: voi aţi trecut prin experienţă şi nu vreţi să o faceţi şi mai complexă decât a fost şi a fost suficient de complexă, aşa că avem o chemare la simplitate.

Deci ce se petrece în această zonă? (“X”) Şi, apropo, veţi vedea că este o diferenţă între zona eratică faţă de zona “X”. 10 ani am fost în partea eratică, acum ne aflăm în “X.”

Formule

Deci ce se petrece aici? Ce se petrece aici? Ei bine, câteva lucruri. Formulele nu funcţionează, iar formulele sunt acele lucruri pe care le-aţi plănuit, micile formule pentru viaţa voastră umană. Ele nu mai funcţionează. Pur şi simplu nu mai funcţionează. Oamenii şi chiar şi îngerii trăiesc pe bază de formule – mici sisteme de credinţă preambalate, ca şi cum v-aţi duce la raionul de mâncare congelată, dar acesta este doar raionul credinţelor nestimulate, iar ei iau diverse lucruri de pe rafturi – formule ale modului în care trăiesc.

Acum, cu siguranţă unele formule sunt adecvate. O formulă pentru condusul maşinii reprezintă un acord comun. În cea mai mare parte, oamenii devin captivi în formule. Cum să se îmbrace? Ştiţi, este o formulă. Există multe formule legat de cum ar trebui să mâncaţi. Oamenii cu credinţe-formule. Au rutine şi obiceiuri pe care le tot repetă iar şi iar în încercarea de a primi o senzaţie de ordinii în viaţa lor, însă nu simt că există vreo ordine. Ei încearcă să facă ordine, dar ştiu bine că nu există. E ca şi cum ar încerca să strângă frunze uscate pe timp de furtună. Nu va merge, însă formulele le oferă confort.

Formulele au fost dezvoltate cu mult în urmă (în perioada de înainte de trezire), au fost vieţi de formule, iar acum vă aflaţi aici (“X”) şi nu mai funcţionează. Asta dă impresia că omul se prăbuşeşte. (Adamus desenează o siluetă care cade) Asta dă impresia că totul se face bucăţi şi că omul se rostogoleşte într-un abis, fără să ştie dacă îşi va reveni vreodată. Nu e deloc adevărat. Absolut, nu e adevărat. Doar se simte aşa şi uneori astfel o experimentaţi voi, dar e parte a experienţei.

Aşa că formulele nu funcţionează, iar voi probabil că aţi descoperit asta în viaţa voastră. Aţi încercat să vă întoarceţi la formule vechi, la modurile vechi de a face lucrurile, iar ele nu mai funcţionează. Acum, natural, pasul următor este să încercaţi să creaţi o formulă nouă! Absolut! Absolut. Aşa că există tentativa disperată, încercarea disperată de a căuta, de a încerca să găsească noua formulă, noul proces şi procedura lui. Iar aici, apropo, aţi trecut prin distrugerea formulelor ori ele încă se mai destructurează, astfel încât energia să poată fi liberă. Energia, în cele din urmă, nu crea să fie prizonieră într-o formulă. Curge liber. Joe ştie asta.

Există tentativa disperată a minţii de a crea formula nouă, iar apoi îi puneţi cuvinte frumoase în jur şi o veţi numi „Noua Energie”. Ei bine, aşa este? Este asta doar vechea formulă aranjată puţin şi cu un nume nou? Da. Da, pentru că… acordaţi-mi largheţe aici, însă în general nu există formule ale Noii Energii. Există o fizică în spatele său, căci Vechea Energie răspundea formulelor. Ceea ce s-a făcut ieri putea fi reprodus astăzi, iar apoi doar îl repetaţi şi îl perfecţionaţi iar şi iar, până când intraţi în criză şi haos. Însă Vechea Energie era vibraţională şi predictibilă, în cea mai mare parte, aşa că aţi continuat să vă jucaţi cu ea în multe feluri noi, dar, de fapt, era cu adevărat predictibilă. Dacă aş turna apă pe David, ceea ce nu voi face, ei bine, răspunsurile sunt predictibile.

Noua Energie, în cea mai mare parte, nu poate fi constrânsă într-o formulă, pentru că nu este vibraţională. Nu are tipare în ea. Pentru că faceţi un lucru o dată nu înseamnă că îl puteţi face din nou. Aşa că ar putea părea a fi foarte haotic, Bonnie, dar nu este. Nu este. De fapt este destul de frumos. Iar pe măsură ce vă cufundaţi tot mai mult în Noua Energie veţi realiza, ei bine, este frumos.

Nu aveţi nevoie de formule. Nu aveţi nevoie de procese şi proceduri. Dacă ar exista orice fel de procese implicate în Noua Energie ce lucrează împreună cu Vechea Energie sau cu altă Nouă Energie, procesul îi este inerent. Nu are nevoie să fie creat, fabricat sau analizat. Procesul îi este inerent, dar se schimbă, aşa că mintea devine confuză. Pare că totul se destramă, dar nu e aşa. Se restructurează înainte de a se reconstrui. Aşa că formulele nu funcţionează.

Voi aveţi ceea ce eu numesc ‘sindromul Gavriil’. Ce este? Atunci când vă aflaţi în zona de aici, în acest loc al trâmbiţei… însă este trâmbiţa voastră. Odinioară aţi răspuns trâmbiţei lui Gavriil şi deseori aţi regretat asta (râsete), aţi răspuns chemării de a veni pe Pământ, chemării din toate tărâmurile angelice de a veni şi de a împărtăşi experienţa uimitoare de pe Pământ. Cred că a fost scrisă de nişte îngeri de la publicitate, care au exagerat puţin, însă… (râsete) Da, “Mergeţi să vedeţi lumea!” (Adamus râde) A fost broşura de turism “Vizitaţi lumea” ce a fost împărţită la origini.

Aşa că trâmbiţa lui Gavriil a sunat şi încă mai sună. Şi…. (râsete) asta a fost amuzant – şi voi aţi venit pe Pământ ca să treceţi prin toate aceste experienţe. Ei bine, vă aveţi propria trâmbiţă a lui Gavriil care răsună în interior atunci când ajungeţi la punctul de aici. Este chemarea la integrate pentru fiecare parte din voi. Acesta (“X”) reprezintă de fapt integrarea – aspectele voastre, vieţile trecute, potenţialele viitoare, potenţialele neexperimentate ale trecutului – este fiecare parte din voi şi, evident, divinitatea şi umanul, formele de undă, vin acum la un loc.

Aşa că asta vi se petrece şi creează mult din ceea ce parte a fi haos, mult zgomot. Dintr-o dată, toată lumea se întoarce acasă în acelaşi timp, iar o parte din voi nu e sigură că îi vreţi pe toţi acasă. Cumva v-aţi bucurat că aveţi toată casa doar pentru voi – cu alte cuvinte, lipsa de conştienţă – însă acum ei se întorc cu toţii acasă. Şi nu sunt doar în vizită, au venit ca să rămână. Însă este bine, pentru că se integrează. Voi readuceţi toată acea energie în viaţa voastră.

Aşa că toate acestea se petrec şi apoi voi vă cufundaţi adânc în interior. Am mai vorbit despre asta înainte, la unele din celelalte provocări. Uneori devine obsesiv şi voi deveniţi supra-critici, vă îndoiţi foarte mult de voi şi de toţi ceilalţi, de asemenea. Există tendinţa metafizicienilor de a vrea să analizeze pe toată lumea, fiindcă atunci nu mai e nevoie să se analizeze pe ei atât de tare în acea zi, însă vor să analizeze pe toată lumea. Nu vorbesc despre analiza făcută de un software, de lucruri mecanice, ştiinţifice sau matematice, ci despre analiza comportamentului uman.

Unii dintre cei care… (Adamus râde) Ştiţi, cei care – iertaţi-mă dacă păşesc dincolo de nişte limite aici – însă cei care devin consilieri şi psihologi sunt cei care se află exact aici (acolo unde formele de undă sunt zimţate şi eratice). Ei sunt, poate cei mai nepotriviţi, însă poate empatici, pentru a-i analiza şi consilia pe alţii, pentru că ei se află în zona eratică şi nu au idee ce se petrece – “Dar cu siguranţă mă simt mai bine dacă vorbesc azi despre problemele tale, nu despre ale mele”. Aşa că nu e nicio ofensă faţă de nimeni, dar se petrece.

Aşa că aici, în tona aceasta (“X”) are loc cufundare adâncă în interior. Este un plonjon al descoperirii de sine. Este un plonjon pentru a vedea ce se petrece. Este o cufundare pentru a deschide conştienţa, însă conduce la multă îndoială, la multă analiză supra-critică şi devine obsesivă. Devine primul lucru pe care îl gândiţi dimineaţa şi ultimul cu care încheiaţi seara. De multe ori aduceţi acea analiză obsesivă pe partea noastră în timpul stării voastre de vis şi… este interesant… deloc!

Se ajunge la un punct în analiză pe care cred că Tobias l-a rezumat perfect – “Nu dau doi bani!” Nu, el a spus: “Nu contează”. (râsete) Acelaşi lucru. Acelaşi lucru. Puteţi spune cât de mult puteţi analiza? Cât de mult vă puteţi concentra pe toate lucrurile rele şi răutăcioase pe care le-aţi făcut în alte vieţi şi în această viaţă? Cât de mult puteţi intra în partea întunecată a evenimentului care s-a produs? Cred că v-am invitat să priviţi la alte potenţiale pe care nu le-aţi privit niciodată ale unui lucru rău pe care l-aţi făcut sau care s-a petrecut… Nu te singularizez (către Hannibal), doar că îmi place foarte mult colierul tău. De fapt, l-ai şi pierdut! (multe râsete, căci Adamus ia colierul de la gâtul lui Hannibal şi îl pune el) Da, mulţumesc. Şi arată mai bine pe Cauldre! (Adamus râde) Deci nimic nu e sacru? Nu, nu, nu.

Aşa că intraţi adânc în analiză şi aveţi tendinţa de a vă bloca acolo. Aveţi nevoie de cineva sau ceva care să vină şi să vă scuture, să spună: “A fost interesant, dar de ce nu ai privi şi la cealaltă parte a evenimentului care a avut loc ori la celelalte faţete ale lui, ale lucrului rău pe care l-ai făcut altcuiva?” Există mii, milioane de alte potenţiale ce sunt tot atât de reale ca şi cel ce a fost pus în scenă acolo. Sunt foarte reale. De ce nu ai merge să priveşti partea luminoasă a lucrurilor sau o altă parte, oricare ar fi ea? De ce să deveniţi atât de obsedaţi, aşa cum spunea Pete, de ce să deveniţi obsedaţi de dramă şi de întuneric?

Aşa că, dragi Shaumbra, aici vă aflaţi acum. Vă aflaţi în toiul său, iar uneori este absolut deprimant. Trebuie să admit: da, este. Uneori vă întrebaţi ce aţi făcut ca să meritaţi asta. Uneori este absolut stimulativ, vă înviorează şi vă eliberează. Uneori iluminări sunt atât de copleşitoare încât deveniţi total determinaţi să aveţi şi mai multe, iar apoi încercaţi să studiaţi, să lucraţi la asta şi toate celelalte, după care intraţi iar pe un făgaş. Însă aici vă aflaţi. În acest punct sunteţi. Acestea sunt… n-aş vrea să spun veştile bune, dar lucrurile evoluează. Cred că sunt veşti bune. Lucrurile evoluează.

Din nou, noi simplificăm o călătorie umană foarte tragică şi epică. Cu alte cuvinte, spunem: hai să trecem dincolo. Hai să intrăm acolo.

Ce-i de făcut?

Ce puteţi face când sunteţi chiar aici? (în zona “X”) Ce puteţi face? Despre probleme am vorbit. Ce puteţi face?

Deci suntem aici… o să desenez asta din nou, de fapt. Daţi-mi voie să irosesc şi mai multă hârtie aici. Aşa cum mulţi dintre voi ştiu sau au înţeles, aţi avut un lucru numit Merkaba. (Adamus desenează) Merkaba. Aceasta reprezenta multe, multe lucruri. Mereu am numit-o bijuteria cu multe faţete – poate vă puteţi imagina aceasta tridimensional sau octodimensional – pe care o puteţi privi din toate unghiurile. Însă aici este desenată ca să puteţi spune ca unul era masculinul, celălalt femininul. Aşa că partea aceasta era masculinul, partea aceasta femininul ori lumina şi întunericul. Diversele component se împleteau una cu alta. Aceasta putea reprezenta omul şi divinul. Însă aici eraţi voi.

Acum primesc un imbold – din nou, nu ca să fiu critic, ci ca să fiu observator – am fost mereu amuzat de acele cursuri care vă învăţau să rotiţi o parte a Merkabalei într-un sens, iar cealaltă parte – eu nici măcar nu pot face asta, aduce prea multă confuzie – în celălalt sens, ca şi cum aţi fi obţinut ceva din asta, în afară de ameţeală, greaţă şi tot mai multă confuzie? Nu e vorba despre a le roti. Vrea să spun că rotirea energiei e precum drama, o rotiţi ca să obţineţi puţină suprasarcină, dar apoi vă întoarceţi cam tot de unde aţi plecat. Aşa că o desenez altfel din nou.

Aşa că aceste elemente separate ajung în sfârşit împreună şi… (Adamus desenează) Nu e un desen prea bun, Cauldre. O să-l refacem. Amintiţi-vă simbolul nostru originar pentru voi (punctul înconjurat de un cerc), iar aceste elemente au venit la un loc. Nu mai există Merkaba, ci acum este Noua Energie. Voi intra şi în asta într-o clipă a celor 13 minute care ne-au mai rămas.

Însă iată-vă aici, în zona “X”, iar întrebarea este: ce puteţi face acum? Ce puteţi face când sunteţi aici? Acum ştiţi că funcţionează, pentru că umanul, divinul, masculinul, femininul, fiecare parte a dualităţii din voi începe să se recontopească. Însă ingredientele critice aici sunt încrederea… (Adamus scrie), iar încrederea nu este oarbă, apropo. Nu voi folosi nici cuvântul “credinţă” – credinţă în ce? Însă o încredere sănătoasă în voi – nu una oarbă, ci una sănătoasă – cere sau semnalizează să vă deschideţi cu adevărat, să lăsaţi formulele să se dizolve.

O încredere sănătoasă că treceţi printr-un proces care este potrivit şi care, în cele din urmă, nu va mai fi un proces. Procesul dispare. Încrederea că şi voi sunteţi dumnezeu, dar nu fiţi proşti sau orbi faţă de asta. Cu adevărat, cu adevărat lăsaţi sinele vostru uman, conştiinţa voastră umană să simtă. Simţiţi că este în regulă pentru voi? Simţiţi că este în regulă să vă deschideţi divinitatea? Este, absolut, ca un perete gol? Este ca un abis uriaş atunci când vă deschideţi către încrederea divinităţii voastre? Dacă este, respiraţi adânc. Nu e grabă. Nu e un concurs.

Încrederea trebuie să fie reală, asta spun. Încrederea în propria divinitate, în propriul sine, e nevoie să fie reală. Nu o puteţi fabrica, nu o puteţi manipula şi, de fapt, această încredere nu poate fi un sistem de credinţă aşa cum aţi cunoscut alte sisteme de credinţă în trecut. Cu alte cuvinte, doar o structură mentală simpatică, de care să vă ţineţi cu disperare. Încrederea trebuie să fie foarte reală.

Aşa că întrebaţi-vă pe voi înşivă, pe măsură ce explorăm aceasta, pentru că încrederea este una dintre chei – încrederea în voi înşivă. Nu în El (arată în sus) sau în Ea, nu în ghizii spirituali, nu într-un guru, ci doar în voi înşivă. Subliniaţi de opt ori „numai” şi puneţi semnul exclamării. Numai! În voi înşivă. Nici măcar în mărgele frumoase, în cristale, mantre sau orice altceva. Încrederea trebuie să fie reală. Nu-mi spuneţi: “Ok, Adamus, o să am încredere în mine” ca apoi să plecaţi de aici şi să vă întoarceţi la neîncrederea în voi.

Vă puteţi invita pe voi să experimentaţi încrederea în voi. Puteţi aduce acea experienţă în viaţa voastră. Trebuie să merg mai departe, se face târziu.

Astfel… încredere. Cealaltă este compasiunea. (Adamus scrie) Compasiunea este foarte importantă aici – pentru voi înşivă. Unii ar numi-o iertare, într-un fel. Compasiunea este acceptarea fiecărei părţi din voi, pentru că aveţi toate aceste aspecte, aceste părţi şi fragmente care se întorc. Ele au nevoie să simtă acea compasiune. Este întâmpinarea acasă. Nu poate fi fabricată. Cu alte cuvinte, nu puteţi doar spune: “Voi avea compasiune”, iar apoi să plecaţi acasă şi să începeţi să vă acuzaţi, să vă spuneţi că voi nu puteţi face acestea bine până când nu îndreptaţi nişte lucruri la voi. Compasiunea trebuie să fie onestă.

Compasiunea, aşa cum Aandrah şi On vă pot spune, poate fi un lucru provocator. Atunci când mergeţi într-un loc al compasiunii în interior, va stârni toate problemele în legătură cu care nu aţi fost compasionaţi. Tot ce nu a fost compasionat… (râsete, căci cuvântul folosit de Adamus nu există ca atare în limba engleză) o să apară la suprafaţă. Fiecare rană, fiecare aspect spart, fiecare demon, fiecare aspect întunecat şi nefericit o să iasă la suprafaţă, pentru că, în cele din urmă, vrea compasiunea voastră, dar nu crede cu adevărat în ea. Aşa că, din nou, este vorba despre a fi reali cu voi înşivă.

Compasiune este să fiţi în stare să priviţi la cel mai rău incident din viaţa voastră, cel mai rău, şi să puteţi fi în stare să… mereu l-aţi privit de aici (arată spre faţă) – să fiţi în stare să mergeţi pe cealaltă parte a incidentului şi să îl priviţi de aici (arată spre spate). Nu vorbesc despre a vedea cine ştie ce bine fals în el, ci vorbesc despre a-l simţi cu adevărat, despre a-l înţelege cu adevărat. Nu intraţi în minte, dar înţelegeţi cu adevărat ce s-a petrecut cu adevărat în acel incident şi cu ceilalţi care au fost implicaţi, dacă a fost cineva implicat. Ce s-a petrecut cu adevărat? L-aţi privit dintr-o singură perspectivă, un singur plan. Dacă vreţi să aveţi cu adevărat compasiune, emoţională şi cu simţire, mergeţi la fiecare unghi ca observator şi daţi-vă voie să experimentaţi.

Aţi purtat o cruce pentru mult timp – multe cruci. Priviţi la cruce. Crucea nu era făcută pentru a bate în cuie pe cineva pe ea, crucea era intersectarea divinului şi umanului chiar aici – “X”-ul sau crucea. Aşa că priviţi-o din această perspectivă. Vom intra în aceasta în următoarea noastră discuţie, dar acum încă vreo două lucruri pentru momentele noastre care se duc foarte repede.

Liber arbitru şi voinţă divină

Două lucruri. Am întrebat luna trecută „Au oamenii liber arbitru?” Nu. S-ar putea să-l fi avut la un anume punct, dar au renunţat la el, prin libera lor voinţă. Au renunţat. L-au dat multor altor lucruri.

În această zonă, zona “X” la care ne întoarcem, se impune o întrebare din partea voastră. Aici (“X”), liberul arbitru, ca să folosim definiţia voastră, suveranitatea, voinţa liberă poate fi readus, reînviat. Aţi putea avea din nou acel instrument, dar trebuie să fie dintr-o recunoaştere foarte conştientă a voinţei voastre divine. Asta vă va oferi ceva de cugetat în luna ce vine. Liberul arbitru se întoarce la om atunci când omul îşi recunoaşte constat voinţa divină.

Voinţa divină nu trebuie confundată cu destinul sau cu un dumnezeu îndepărtat. Divinitatea sunteţi voi, iar ca urmare acea voinţă, acea formă de undă, sunteţi voi. atunci când umanul acceptă forma sa de undă ca divin, pe măsură ce ei vin la acest punct “X”, liberul arbitru se întoarce. Când suveranitatea este acceptă şi realizată, liberul arbitru faţă de orice, în legătură cu orice se vi se petrece, se întoarce la modul absolut.

Aşa că, drept răspuns la întrebare, oamenii aveau liber arbitru… cu mult în urmă. Fiinţele angelice aveau voinţă liberă. Au renunţat la ea. Au renunţat la ea. Acea conştiinţă a fost adusă pe Pământ şi oamenilor li s-a spus că au liber arbitru, dar nimeni nu a pus asta la îndoială. “Dacă aş avea liber arbitru, de ce trebuie să mor? Dacă am liber arbitru total, de ce nu pot face asta şi asta? Dacă am voinţă cu totul liberă, de ce încă mai trebuie să mă supun legilor, structurilor şi formulelor?”, vedeţi.

Aşa că nu, oamenii nu îl au, dar voi, dragii mei prieteni, puteţi integra voinţa divină, liberul arbitru, în Eu Sunt, acolo unde nu mai este diferenţiat. Eu Sunt este totul. Nu aveţi nevoie de liber arbitru la acest punct. Nici nu aveţi nevoie de voinţa divină. Cele două vin la un loc şi devin Eu Sunt.

Noua Energie

Oh, nu mai avem timp şi vreau să facem două exerciţii, ca să nu fie doar o lecţie plictisitoare despre natura realităţii şi direcţia în care vă îndreptaţi. Stând aici, în punctul “X”… oh, aşa de puţin timp. O să cer indulgenţă sau o să plătesc pentru una dacă trebuie? Cauldre o să plătească.

LINDA: E în regulă. E bine.

ADAMUS: Mai avem nevoie de câteva minute peste ora cinci.

LINDA: Îţi acordăm indulgenţă.

ADAMUS: Aşa că… o să mă grăbesc cu asta. Ne vom întoarce la viitoarea. Lună! Mai întâi de toate, respiraţi adânc. Mai întâi o să-mi scot mingea. (Adamus scoate o minge roşie) Acum, Noua Energie. Hai să vorbim despre ea un moment şi apoi vom intra în potenţiale.

Vechea Energie, vechea conştiinţă erau două elemente separate. Voi aveaţi conştiinţa, aşa cum am vorbit de multe ori, aveaţi conştiinţa, reprezentată astfel (Adamus desenează circumpunctul),şi aveaţi energia, care a fost creată de dorinţa voastră de a vă întoarce Acasă, care a intrat în conştiinţă (Adamus desenează) – energie, conştiinţă – pentru a crea realitatea, pentru a manifesta astfel încât conştiinţa să se poată experimenta pe sine. Erau două componente separate – conştiinţa, energia.

Lucrul pe care îl numim Noua Energie este foarte diferit, pentru că, folosind mingea ca exemplu, nu există conştiinţă şi nu există un element separat al energiei. Noua Energie este literalmente integrarea conştiinţei şi energiei în acelaşi pachet. În acelaşi pachet.

Conştiinţa nu are nevoie să cheme energie ca să o susţină. Deja o are în interior, iar asta va genera multe discuţii mai târziu. Deja este acolo. De asta este nouă. Nu a mai existat înainte, dar şi operează într-un mod foarte nou, un sistem de operare cu totul nou. Deci păstraţi asta în minte. Hai să trecem la pasul următor.

Potenţiale

Ne aflăm în zona “X”, iar voi spuneţi: “Ce urmează?” Iar asta chiar este o întrebare foarte bună. “Ce urmează? Sunt aici. Este uluitor, este interesant, dar unde mergem de aici?”

De aici încolo începem să intrăm în potenţiale. Potenţialele nu sunt, de fapt, în viitor. Sună ca şi cum ar fi. Sună ca şi cum sunt undeva, pe o linie aici, dar nu sunt. Potenţialele pentru orice în afară de experienţa imediată sunt deja aici. foarte, foarte puţini oameni îşi imaginează de fapt potenţiale. Ei aşteaptă destinul. Aşa că o parte a problemei a fost lipsa de imaginaţie. Atunci când unii dintre voi intraţi în potenţialele viitorului, deveniţi analitici. Vreţi să faceţi asta în ordine sau dintr-o perspectivă umană foarte limitată. Cu alte cuvinte, vă imaginaţi pe scară mică. Nu observaţi cele mai multe din potenţiale, aproape toate potenţialele. Nu vă daţi voie să le simţiţi.

În plus, mai există un potenţial nou pe care îl pierdeţi cu totul, pentru că voi căutaţi ceva care este tot ca şi potenţialele vechi. Puţină conştiinţă, adăugăm câteva ceşti de energie, le amestecăm şi sperăm că funcţionează. Sunt potenţiale uluitoare acolo, chiar acum, disponibile pentru „ce urmează” al vostru, potenţiale uimitoare, iar unii dintre voi ar numi Energie Veche nişte Energie foarte Nouă. Dar sunt alegerile voastre, sunt câmpul din care trebuie să alegeţi şi este aproape nelimitat.

Nu puteţi merge acolo prin minte, iar acesta este unul din elementele de aici, de când vorbeam despre simptomele… (Adamus răsfoieşte hârtia pe care a desenat) Îmi place să fac aşa cu hârtia. Unul dintre celelalte elemente este mentalul, tendinţa de a fi mintal, însă mintea nu lucrează aici (“X”) sau nu aşa cum credeţi voi că ar trebui să lucreze. Totul aruncă mintea în aer atunci când sunteţi la punctul acesta.

Aşa că voi, în calitate de creatori, aveţi tendinţa de a spune: “O să merg să-mi explorez potenţialele”. Ei bine, mai întâi de toate, nu ieşiţi în afară. Ele sunt chiar aici. În al doilea rând, daţi-vă voie să exploraţi. Nu vă gândiți la asta, exploraţi-o. Simţiţi-o. De ani de zile Tobias v-a vorbit despre simţire versus gândire, iar voi aţi pus în deget în apă. Scufundaţi-vă. Nu aveţi mare lucru de pierdut. Daţi-vă voie cu adevărat să mergeţi acolo şi să simţiţi toate potenţialele sau oricât de multe vreţi.

Cum se simte simţirea? Rezonează? Se simte ca şi cum este a voastră? Este ceva ce aţi vrea să experimentaţi în viaţa voastră? Nu e nevoie să daţi detalii sau să fiţi literali, vorbesc doar despre simţire. Simţire. Îmi imaginez aceste potenţiale ca bule ce plutesc în jurul vostru chiar acum, iar voi începeţi să intraţi şi să ieşiţi din ele. Simţiţi-le. Încă nu e nevoie să faceţi o alegere, aşa că nu vă temeţi de simţire. Se simte dramatic? Se simte bine? Se simte că sunteţi voi? Multe dintre ele se vor simţi cumva plate sau vechi, iar brusc veţi… pe măsură ce plutiţi în jurul potenţialelor voastre, ceva va rezona. Ceva va suna un clopoţel, se va simţi în regulă.

Aş vrea să facem o experienţă cu aceasta acum, aşa că, dacă vreţi, sunteţi bineveniţi să închideţi ochii, să staţi în cap sau oricum vreţi. O să vă cer două lucruri: mai întâi, să vă daţi voie să simţiţi, iar în doilea rând să nu intraţi în mental. Al treilea lucru: fiţi observator, cutreieraţi în jur, distraţi-vă cu asta.

Acum, voi aveţi toate potenţialele a ceea ce urmează. Eu nu vorbesc neapărat despre un serviciu, însă ce simţire, ce pasiune, ce experienţă vine în viaţa voastră? Fără să deveniţi literali. Acum doar daţi-vă voie să hoinăriţi în jurul acestor incredibile bule de potenţial. Nu e nevoie să plătiţi pentru ele, nu există corect sau greşit şi nici nu e nevoie să alegeţi acum. (tăcere pentru circa un minut)

Haideţi să ne oprim aici pentru un moment. Ştiu că vom continua să lucrăm la asta, aşa că vom avea destul timp. O să vă cer să faceţi o… nu o să-i spun temă. O să-i spun doar ‘o experienţă’, dar este cu adevărat o temă. A face asta este foarte simplu şi cere o imensă fineţe şi deschidere. Nu vă veţi prinde imediat, iar când o veţi face o să vă întrebaţi ce de nu aţi priceput de la început.

Iată ce vă cer să faceţi între acum şi următoarea noastră întâlnire: mergeţi la un magazin mare şi promiteţi-vă vouă înşivă că nu o să cumpăraţi nimic. Petreceţi o oră cutreierând pe acolo. Un magazin mare, care oferă multe lucruri diferite – haine, pantofi, parfumuri, bijuterii, obiecte de menaj – şi doar plimbaţi-vă pe acolo, din raion în raion, observând articolele, nu neapărat alţi oameni. Doar observaţi şi simţiţi, căci fiecare articol se va simţi diferit.

Unele dintre ele vă vor striga pe nume. Altele or să vă declanşeze pofta. De altele veţi vrea doar să vă îndepărtaţi. Va fi o pregătire bună, o experienţă pentru atunci când ne vom întoarce şi vom discuta mai mult despre potenţiale. Sunteţi observatorul. Nu încercaţi să înţelegeţi nimic. Nu trebuie să analizaţi nimic. Doar mergeţi de la un raft la altul, la un raion la altul.

Cum este? Pentru că, într-un fel, este ca şi cum am continua să lucrăm, să experimentăm potenţialele voastre. E ca şi cum mergeţi printr-un magazin mare, cu multe articole. Simţiţi-le, experimentaţi-le, simţiţi-le. Vom reveni. La următoarea sesiune vom intra mai adânc în potenţiale, în care veţi intra de acum înainte.

În următoarea noastră sesiune, vreau să facem aceasta aici, însă vom intra apoi în imaginarea potenţialelor pentru omenire. Pentru omenire. Nu ca să o salvăm, ci ca să aducem ceva. Vedeţi voi, chiar acum omenirea, conştiinţa de masă, poate folosi nişte perspective noi ce se adaugă bazinului de opinii şi perspective pe care le are deja. Ştiţi, ei au intrat în formule, în făgaşuri, însă conştiinţa de masă îşi emite propria chemare, spunând: “Oricine cu o perspectivă diferită, cu un potenţial diferit, este rugat să ne viziteze. Aduceţi şi conştiinţa sau potenţialul vostru”.

Aşa că luna viitoare o să intrăm de fapt în sursele de energie ale Noii Energii. O nouă sursă de energie. Nu vă gândiţi la asta, pentru că atunci veţi deveni analitici şi tehnici. Doar vom intra în asta şi ne-o vom imagina, iar apoi vom adăuga potenţialele pentru o nouă sursă de energie. Evident, este la timp. Tragedia cu vărsarea petrolului, ştiţi… partea sa întunecată constă, fireşte, în plaje murdare, multe animale moarte, peşti şi păsări. Aceasta e partea întunecată, ca şi afectarea mediului. Veţi auzi despre acea dramă timp de săptămâni şi poate luni de acum înainte. Apoi politicienii vor folosi ocazia ca să iasă în faţă şi să spună: „Trebuie să facem ceva ca să ne protejăm mediul”. De ce nu au făcut asta înainte? Acum iau poziţii măreţe.

Însă acest lucru aduce conştienţă. Asta e partea luminoasă. Aduce o uriaşă conştienţă nu în legătură cu mediul, ci cu energia. Hello! Aţi avut această energie care iese cu greu din Pământ, o energie foarte veche, mirositoare, murdară, lipicioasă. La suprafaţă şi la ştiri ei plâng pentru mediu, însă adevărata problemă este energia. Ce urmează? 25, poate 30 de ani au mai rămas pentru abundenţa, fluxul energiei combustibililor. Nu va dispărea după asta, însă va deveni foarte preţioasă.

Aşa că este un lucru rău această vărsare a petrolului? Ei bine, daţi-mi voie să spun, există moduri mai bune de a gestiona provocările, dar de fapt ar putea fi un lucru foarte benefic pentru omenire, ca să arunce o privire către energie. La asta ne referim noi. Noi suntem Noua Energie.

Cu asta, dragi Shaumbra, amintiţi-vă că totul este perfect şi în regulă în întreaga creaţie. Este o onoare şi o bucurie pentru mie ca să fiu aici, cu voi, în zona “X”.

Ca urmare, Eu Sunt Cel Ce Sunt şi voi sunteţi de asemenea.

Până luna următoare, adios.