Materialele Cercului Crimson
Seria Maeştrilor

SHOUD 7: "Corpul de conştiinţă" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
6 martie 2010
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Bine aţi venit, Shaumbra. Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran, şi nu sunt un tip aşa de dur, la urma urmelor!

Dragi Shaumbra, bine aţi venit la adunarea noastră. Noi aducem energiile Shaumbrei din întreaga lume, ale acelor Shaumbra care au făcut trecerea, au trecut dincolo de planul fizic şi lucrează cu fiecare dintre voi din alte tărâmuri. Aducem energiile Consiliului Crimson, ale fiinţelor angelice, în acest timp măreţ al onorării şi, aşa cum spunea cântecul, timp al binecuvântării, timp al vieţii.

Astăzi nu este ieri, deloc, ceea ce înseamnă că sunteţi… Nu e nevoie să te mişti pentru mine. (râsete, căci Adamus păşeşte peste picioarele întinse ale lui Garret)

Azi nu este ieri, iar asta este vestea bună. Vom vorbi mai mult despre asta în discuţia noastră, dar cât de diferiţi sunteţi, chiar şi faţă de adunarea noastră de luna trecută. Cât de diferiţi sunteţi! Acum trecem în timpul experimentării, trecem dincolo de teorii, lecţii şi de procesarea groaznică de care aţi fost seduşi. Vom intra în experimentarea reală. Desigur, asta face ca lumea voastră să se schimbe. Face ca lumea voastră să se dea puţin peste cap. Dar, ştiţi, pe măsură ce vă îmbrăţişaţi pe voi înşivă, veţi descoperi că aceste schimbări, această evoluţie, noutatea, sunt de fapt destul de înviorătoare, foarte diferite de schimbările din trecut, care erau provocatoare, dificile, uneori erau un fel de tortură, vă afectau corpul. Schimbările prin care trecem acum şi prin care vom continua să trecem sunt incitante.

Sunt vremuri noi, vremuri noi despre care aţi putea spune că au fost profeţite sau aşteptate de mult timp, vremurile noi la a căror conturare voi aţi contribuit. Aţi visat la ele, iar acum le facem. Absolut, acum noi le facem.

Nu intenţionez să devin sentimental, dar cât mă bucur, cât iubesc să lucrez cu voi. E ceva special legat de luna asta. Desigur, cei care au fost în excursia noastră cu Kuthumi, cu zeii antici şi cu mine, desigur – un zeu nu prea antic – însă voi ceilalţi, noi ceilalţi, trecem printr-o perioadă de adevărată integrare în Noua Energie. (Adamus se referă la călătoria Shaumbra în Egipt, numită „Sunetele sufletului”) Oh, uneori este încă puţin înfricoşător, cred că aţi putea spune, întrebându-vă ce se va petrece cu acea platformă pe care aţi creat-o pentru credinţele şi viaţa voastră. Încă începeţi să fiţi încântaţi de asta, nu speriaţi. Aşa cum a spus Cauldre astăzi, voi de fapt ieşiţi din hibernare şi începeţi să reveniţi la voi.

Pentru tine, draga mea. (Adamus îi oferă Lindei un trandafir) De fapt începi să…

LINDA: Ai un moment deosebit?

ADAMUS: Nu, este noul Adamus cu inima mare. (multe râsete şi câteva aplauze)

Aşa că, dragi Shaumbra, ce încântare să ne adunăm astăzi aici, într-o enerige cu totul diferită – poate că aţi observat. Poate că aţi observat.

Pakauwa

Haideţi să vorbim o clipă şi să reluăm de unde am rămas luna trecută. Spune-mi, Elizabeth, unde este acum Pakauwa ta?

ELIZABETH: El era aici chiar înainte să-l menţionezi tu.

ADAMUS: Excelent. Este un „el”.

ELIZABETH: Yes, Guapo.

ADAMUS: Guapo, aşa i-ai spus…

ELIZABETH: Muy Guapo.

ADAMUS: Muy Guapo, aşa ţi-ai numit Pakauwa.

ELIZABETH: Esta muy Guapo[1].

ADAMUS: Excelent. Şi ce este Pakauwa ta?

ELIZABETH: El este un frumos tigru bengalez alb. Este incredibil.

ADAMUS: Da.

ELIZABETH: Mare şi superb şi Guapo – muy Guapo.

ADAMUS: Da, ai absolută dreptate. Pakauwa, care este o extensie a energiei tale, se află aici chiar acum, pentru că tu ai lucrat cu ea mult mai mult decât cei mai mulţi Shaumbra, trebuie să spun.

ELIZABETH: Ah!

ADAMUS: Cei mai mulţi dintre ei nu au nicio idee pe unde e Pakauwa lor. Însă Pakauwa ta nu este neapărat un tigru bengalez, alb şi mare…

ELIZABETH: Oh..!

ADAMUS: … şi clar nu e un „el”.

ELIZABETH: Ce?!

ADAMUS: Nu, îmi pare rău! (râsete) Aşa că îţi mulţumesc. Următorul. Edith, unde este acum Pakauwa ta?

EDITH: O ţin chiar aici, o ţin aproape de inima mea. Să nu-mi ceri să-i spun numele, nu-l ştiu.

ADAMUS: Şi ce este?

EDITH: Nu ştiu.

ADAMUS: Şi Edith, nu este aproape de tine acum. Este foarte departe.

EDITH: Unde este? (râsete)

ADAMUS: Nu ştii pe unde îţi este Pakauwa?

EDITH: Vrei să mint?

ADAMUS: Ai mai minţit înainte. (multe râsete)

EDITH: Nu prea cred!

ADAMUS: Klaus. Unde este Pakauwa ta, domnule?

KLAUS: De fapt, nu ştiu. Cred că fuge pe undeva, pe aici.

ADAMUS: Şi ce este Pakauwa ta?

KLAUS: Este o pumă.

ADAMUS: Pumă. Hmmm. Dar dacă ţi-aş spune că nu este o pumă?

KLAUS: Da.

ADAMUS: Da.

KLAUS: Dă-i drumul.

ADAMUS: Ok, de fapt nu e o pumă.

Ceea ce vreau să subliniez, dragi Shaumbra, aşa cum am vorbit luna trecută, este conştienţa. V-am spus că vom vorbi despre asta până când o să vă înnebunesc, pentru că se petrec foarte multe acum, iar voi încă aveţi tendinţa de a opera în modul conştienţei limitate. Voi folosiţi doar o mică, mică parte a conştiinţei voastre. Conştiinţa voastră este vastă, expansivă. Este acolo, aşteptându-vă. Nu este închisă, este acolo, însă, vedeţi voi, voi intraţi într-un anume tipar, un anume mod de gândire, şi v-aţi închis. Aşa că presupuneţi, pentru că la un moment dat Pakauwa voastră era un anume fel de animal sau de un anume sex, însă nu înseamnă că rămâne aşa. Nu este astfel. Nu. Se schimbă constant.

Urs-În-Două-Labe[2], care este Pakauwa ta?

STANDING BEAR: Un urs grizzly.

ADAMUS: Un grizzly.

STANDING BEAR: Da.

ADAMUS: Chiar nu. Cu adevărat nu. Eşti atât de... hmmm hmmm hmmm hmm, Urs-În-Două-Labe. Urs-În-Două-Labe, vezi tu, ai intrat în tiparul de a gândi că tu eşti atât de conectat cu ursul, dar nu eşti. Este ceva vechi. Oh, ursul mai este pe acolo uneori, dar dacă ar fi o gărgăriţă? Nu crezi că eşti genul de bărbat căruia să-i placă gărgăriţele. (râsete)

STANDING BEAR: O libelulă.

ADAMUS: Tu crezi că eşti genul „urs grizzly” sau poate un peşte – poate un mic biban. Vezi tu, subliniez – rămâneţi conştienţi. Pakauwele se schimbă. Se transformă. Nu sunt obligate să rămână blocate ca pume, şopârle, urşi grizzly sau şoimi.

Noi am început acum câteva luni să lucrăm cu Pakauwa, care nu este altceva decât o extensie a propriei voastre energii. Ea este voi. Nu este altceva sau altcineva, ci voi. Unde este a ta?

SHAUMBRA: De dimineaţă am simţit-o ca pe o ciupercă. (râsete)

ADAMUS: O ciupercă.

SHAUMBRA: Da.

ADAMUS: Da, într-adevăr, ar putea fi. Doar să nu o mănânci. (râsete)

SHAUMBRA: Da.

LINDA: Nu, cred că e vorba despre ce anume mănâncă ciupercile.

ADAMUS: Da, (râde) aşa e, să nu o mănânci! (mai multe râsete) Deci Jeff, unde este acum Pakauwa ta?

JEFF: Încearcă să comunice.

ADAMUS: Exact! Ar trebui să avem nişte premii de înmânat. (râsete) Pentru rarele ocazii în care Shaumbra se prinde.

LINDA: Cineva se prinde. Oh!

ADAMUS: Absolut.

ADAMUS: Deci, Shaumbra, conştienţă. Lucrurile se schimbă foarte, foarte rapid în prezent. Lumea voastră devine foarte expansională atunci când vă deschideţi conştiinţa şi sunteţi conştienţi. Unde este Pakauwa voastră acum? Ei bine, unii dintre voi nu au mai văzut-o şi nu au mai vorbit cu ea de luni întregi. Din fericire, nu dăm note în această sală de curs, dar aş vrea să dau premii, nişte daruri. Da, darurile lui Adamus.

LINDA: Facem ceva şi cu asta.

ADAMUS: Să te întorci. (către Linda, care merge să găsească ceva care să reprezinte „darurile lui Adamus”) Deci mulţi dintre voi nu aţi lucrat cu Pakauwah de mult timp, însă Pakauwa încă este acolo. Voi aţi creat-o. Voi aţi chemat-o. Ea aşteaptă, aşteaptă cu răbdare ca voi toţi să faceţi ceva cu ea, să fiţi jucăuşi, să fiţi expansionali, să fiţi conştienţi. Acea Pakauwah, acea extensie a voastră, se transformă acum constant, pentru a face faţă situaţiilor în care se întâmplă să vă aflaţi.

Aveţi nevoie de o pasăre pentru o vedere de ansamblu? Nu doar literal, să vedeţi din… (se adresează unei persoane din sală) Frumos costum. (râsete) Ei, despre asta vorbeam! (mai multe râsete şi aplauze) Aşaaa … ceva mai mult aur … (Adamus râde)

Deci unde eram? Vă mai amintiţi despre ce vorbeam? Da, Pakauwa. Pakauwa voastră se schimbă constant. Atunci când aveţi nevoie de o vedere de ansamblu, se poate transforma, alchimiza, într-o pasăre, pe loc. Dacă aveţi nevoie de pace şi linişte, dacă aveţi nevoie să vă îndepărtaţi puţin de lucruri, în ce se transformă Pakauwa? Un peşte. Este tăcut, dedesubt. Dacă aveţi nevoie…

LINDA: Uite nişte premii. (râsete, căci Linda îi dă lui Adamus un pahar plin de bomboane de ciocolată)

ADAMUS: Eu mă gândeam la ceva mai valoros decât asta, dar… (mai multe râsete) Or să le mănânce şi vor uita de ele pe loc.

LINDA: Trebuie să fi creativ pe moment.

ADAMUS: Da, o să le folosim azi, dar mi-ar plăcea să avem ceva cu adevărat memorabil.

LINDA: O să vorbim.

ADAMUS: Monede de aur? Da, da. Vorbeam despre a avea foarte multe…

LINDA: Tu le manifeşti, noi o să le facem! (râsete)

ADAMUS: Nu mă provoca.

LINDA: Te provoc. (mai multe râsete) Te provoc dublu! (ovaţii şi aplauze)

ADAMUS: Azi e un grup dur. Eu am venit şi am încercat să fiu amabil, să împart flori, iar acum voi vreţi aur. (râsete)

Aşa că Pakauwele voastre se schimbă constant. Iar ele se pot schimba, apropo, din forma de animal. Am început cu asta datorită iubirii şi pasiunii pe care o aveţi pentru animale, însă acum Pakauwa se poate transforma în aproape orice. Orice. O simplă particulă de energie, ceea ce voi numţi un orb. Un mic orb ce pluteşte în jur.

Pakauwele voastre sunt aici. Reprezintă partea din voi care poate traversa dimensiuni, care vă poate servi atunci când vă aflaţi într-o situaţie. Şi, apropo, câtă vreme vă veţi afla în corp uman pe Pământ, printre alţi oameni care trec prin evoluţia lor, veţi întâmpina situaţii, însă Pakauwa vă poate ajuta să descâlcească din complexitatea situaţiei, atât pentru voi, cât şi, potenţial, pentru cel cu care lucraţi.

Pakauwa vă poate aduce în echilibru. Pakauwa se poate extinde ca să privească soluţii potenţiale pentru situaţiile existente şi vă poate oferi recomandări, care vin sub forma micilor “Ahh!” Le-aţi avut de curând. Ah! Dar, din păcate, mi-aţi acordat creditul mie – cumva meritat, dar nu în totalitate; aţi acordat credit ghizilor; câţiva dintre voi încă mai sunteţi în energia extraterestră – mm, o să vă ţinem după ore din cauza asta – iar unii dintre voi mulţumesc unor fiinţe angelice necunoscute. Ce-ar fi, aşa cum a spus Tobias cu ani în urmă, să vă mulţumiţi vouă înşivă? Pakauwelor voastre, vouă.

De fapt faceţi asta. Asta e vestea bună. De fapt faceţi asta, dar nu sunteţi neapărat şi conştienţi. Deci, Timothy… Îl aleg pe Timothy, acolo. Ăăă, e momentul pentru microfon.

LINDA: Oh, da …

ADAMUS: Ţi-am dat un trandafir şi…

LINDA: Aleargă, Linda, aleargă… (râsete)

ADAMUS: Timothy.

TIMOTHY: Da?

ADAMUS: Seducţie... (râsete, căci Adamus flutură o bomboană) dacă poţi să răspunzi corect. Unde te afli acum, Timothy? Tic tac, tic tac, tic tac.

TIMOTHY: Nu în întregime pe Pământ acum.

ADAMUS: Nu în întregime pe Pământ. Este pe jumătate corect, aşa că îţi dau oricum o bomboană. Excelent.

Conştienţa

De fapt eşti aici, dar cei mai mulţi dintre voi sunt conştienţi doar că sunteţi aici şi acum. Ştii că o parte din tine se află chiar acum pe Noul Pământ, continuând lucrarea pe care o faci acolo de mult timp? Şi le poţi face pe ambele simultan. O parte din tine, Mary, încă mai este blocată în visul pe care îl visezi de săptămâni, încă este în acea energie. Dar poţi fi şi aici, în acelaşi timp.

O parte din tine, Alain, lucrează la un proiect nou, de care încă nici nu eşti conştient. Voi vorbi despre asta la sfârşitul zilei – nu doar proiectul tău, ci lucruri pentru voi toţi – căci este în acea energie. Aşa că sunteţi conştienţi că trupul vostru poate fi un pic imperativ în a vă cere să vă concentraţi atenţia aici.

Vedeţi voi, noi v-am readus în corpurile voastre, ceea ce a fost important, iar apoi eu vă spun, ei bine, să ieşiţi iar, dar într-un mod diferit, nu ca încercare de a nega sau de a fugi. Vedeţi voi, înainte voi aţi folosit ieşirea din corp ca să evadaţi, iar când făceaţi asta, atunci când părăseaţi corpul, aşa cum făceaţi în cea mai mare parte a timpului, nu aveaţi nicio conştienţă. Nicio componentă din voi nu avea conştienţă, pentru că încercaţi să fiţi absolut neconştienţi.

Iar când există durere în viaţa voastră – poate fizică, poate emoţională – este unul din lucrurile care vă ţine conştienţi de tot, slavă domnului. Slavă domnului. Ce se petrece cu persoanele care devin absolut neconştiente, când sunt în afara corpurilor lor, nu există cu adevărat şi nu au niciun fel de conexiune sub forma durerii, a traumei, a mâniei sau a altceva? Ce se petrece?

SHAUMBRA: Mor.

ADAMUS: De fapt ei mor, dar nu mor. Fizicul continuă pe setarea de supravieţuire, pentru care a fost programat, dar ei intră în nimic, în nimic absolut, în alte tărâmuri, ca şi aici. Din asta este cel mai greu să scoţi pe cineva – atunci când ei intră în nimic absolut. Nici măcar nu e depresie. Nici măcar nu e tristeţe. Nu e nici măcar senzaţia că se simt la pământ. Este nimic absolut. Să scoţi pe cineva din asta cere mult.

Fiinţele angelice de pe cealaltă parte trebuie să fie în mod deosebit prudente faţă de supra-interferare. În general, în sufletul persoanei care a intrat în starea absolută de neconştienţă, de nimic, încă mai există ceva profund, ceva care cheamă, însă acea voce, acea chemare este atât de înăbuşită şi uitată încât uneori ei nu o aud.

Ar putea muri de o moarte fizică, ceea ce, evident, se va petrece, fără să fie conştienţi că mor. Aţi întâlnit astfel de oameni. Aţi văzut astfel de oameni, în vremuri trecute. Astfel că ei mor şi trec pe partea cealaltă, încă în starea de nimic. Deseori nu există nici măcar destulă mânie, ură, compasiune, iubire sau altceva... dorinţă sau orice altceva, pentru a-i atrage în altă viaţă. Uneori asta este ceva foarte neaşteptat – o atracţie care să vă tragă, care să-i tragă pe ei într-o altă viaţă, în încercarea de a vă face pe voi sau pe ei din nou conştienţi.

Există entităţi, fiinţe, care au ieşit în tărâmuri non-fizice, în nimicul lor - e foarte dificil pentru oricare dintre noi să le aducem înapoi. Ele pot exista acolo pentru ceea ce aţi numi milioane de ani, într-o stare de nimic. Aşa că, dragi Shaumbra, deviez puţin, dar este timpul să fiţi conştienţi.

O parte din voi este aici acum, iar o parte din voi nu, doar mă ascultă sau mă priveşte pe mine sau aşteaptă următorul moment amuzant. O parte din voi face în acest moment o lucrare energetică foarte interesantă. Ce este? Ce faceţi? Ştiu că puteţi simţi. Se petrece ceva aici. ştiu că dacă vă acordaţi pentru un moment şi ieşiţi din cap şi intraţi în inimă, direct în centrul vostru, puteţi simţi că se petrece ceva; ceva în voi, personal, ceva cu acest grup. Ce se petrece? (un Shaumbra răspunde încet) Ah, să nu vorbeşti prea tare. (râsete)

EDITH: Nu vrem să fim făcuţi mincinoşi.

ADAMUS: Ahhh! Cu toţii am minţit. Oh, sper că te-am înfuriat, Edith.

EDITH: Ai reuşit.

ADAMUS: Exact. Exact.

LINDA: Stai, e nevoie de microfon.

ADAMUS: Ok.

LINDA: Scuze. Te-a înfuriat?

EDITH: Sigur.

ADAMUS: Absolut.

EDITH: Absolut.

ADAMUS: Absolut. Nu ai vrea să-mi dai o palmă acum?

EDITH: Nu.

ADAMUS: Ba da, ai vrea.

EDITH: Nu, nu vreau! (râsete)

ADAMUS: Iar mă minţi! (mai multe râsete)

EDITH: Nu, nu-i aşa! (Adamus râde)

ADAMUS: Edith, dragă Edith, este un mod de a mişca energia.

EDITH: Ştiu.

ADAMUS: Este un mod de a ieşi din starea de neconştienţă.

EDITH: Dar eu am crezut că ne integrăm Pakauwele sau aspectele. Iar dacă nu le putem simţi pe ele, ce simţim chiar aici?

ADAMUS: Ei bine, unii dintre voi le simţiţi. Unii dintre voi nu au lucrat cu ele de luni de zile. Unii aţi făcut un exerciţiu o singură dată şi aţi trecut mai departe, iar alteori aţi uitat cu desăvârşire. Pakauwa ta a venit de mai multe ori, Edith, şi nu ai auzit-o.

EDITH: Sunt sigură… cred.

ADAMUS: Oh, nu e ceva rău. Este ceva obişnuit, dar ţi-ai putea imagina pentru o clipă acea conştienţă a energiei din jurul tău, conştienţa de a fi aici şi acum. Chiar acum o parte din tine ajută câţiva oameni din viaţa ta, tu lucrezi ca să-i ajuţi – o parte din tine este acolo. Iar o parte din tine, de fapt, se odihneşte. Şi o parte din tine – o mare parte din tine, chiar acum – este pregătită să verse afară nişte energii vechi, ce nu te mai servesc.

EDITH: Sună bine.

ADAMUS: Da, dar poate şi puţină mânie ca să iasă.

EDITH: Ok. (râde)

ADAMUS: Poate puţină conştienţă. Vezi? Şi ştii ce se petrece, Edith, noi, noi cu toţii, am avut multe discuţii de-a lungul anilor. Ştii ce se petrece? De multe ori merge direct aici, sus, rămâne acolo. Apoi tu cugeţi, apoi fermentează în creier. Ştii, atunci când fermentează în creier, nu miroase prea frumos. (râsete) Există tendinţa de a vă gândi la asta în loc de a fi conştienţi de ea. Există tendinţa de a analiza în loc de a experimenta.

Aşa că uneori, când te provoc pe tine sau pe alţii, aşa cum am făcut-o – slavă domnului că nu este aici cel pe care l-am plesnit de curând, aproape că l-am trimis într-o altă dimensiune dintr-o palmă – uneori asta readuce conştienţa. Aşa că hai să ne întoarcem la întrebare. Chiar te supăr?

EDITH: Nu… nu, nu aşa de mult.

ADAMUS: Ai vrea să fac asta?

EDITH: Tot te iubesc.

ADAMUS: Zău?

EDITH: Da.

ADAMUS: Zău??

EDITH: Dar mă mai şi enervezi. (râsete)

ADAMUS: O să te întreb a treia oară. Zău?

EDITH: Te iubesc cu adevărat, dar mă şi enervezi.

ADAMUS: Mulţumesc. Hai să o lăsăm aşa – “Te iubesc cu adevărat”, punct. Mulţumesc. (râsete)

Edith şi Shaumbra … Edith şi Shaumbra, toată lumea, mi-aţi cerut să vin azi şi să vă enervez. S-ar putea să vină şi o zi în care să nu fac asta, dar probabil că nu azi.

Aşa că, dragi Shaumbra, conştienţă. Multe lucruri se petrec acum, pe când noi vorbim. Sunteţi în afară existând, lucrând, creând în altă parte, în timp ce staţi şi aici.

Ştiţi, este un truc vechi pe care l-au dezvoltat oamenii. Se numeşte “hai să pretindem”. “Hai să pretindem că sunt un om care stă aici, în Coal Creek Canyon, ascultându-i pe Adamus şi pe Edith în schimbul lor de cuvinte”. Asta e o prefăcătorie, pentru că mult mai multe se petrec. Voi lucraţi la alte niveluri. Voi lucraţi în alte dimensiuni. Voi contribuiţi la tranziţia în graţie a energiei Pământului, la acea alchimie a energiei, care este atât de importantă acum.

Chiar acum, în acest moment, o parte din voi se joacă şi experimentează Noua Energie. Aţi făcut asta în ultima lună, de la ultima noastră discuţie, iar unii dintre voi au avut experienţe minunate, alţii au fost destul de frustraţi. Dar voi aţi spus: “Hai să aşteptăm ziua Shoudului. Hai să aşteptăm şi să o aducem cu adevărat acasă, să aducem Noua Energie, să o experimentăm, nu doar să ne gândim la ea”. Asta faceţi acum. Unii dintre voi au acum o mică strânsoare în abdomen. Unii au o mică presiune în cap. Poate sunteţi îngrijoraţi de atacul unei dureri de cap. “De ce am venit să-l ascult pe Adamus şi m-am ales cu o durere de cap?”

Pentru că, Shaumbra, multe se petrec. Staţi o clipă şi fiţi conştienţi de asta. Nu aveţi nevoie nici măcar să o definiţi cu adevărat. Atunci intraţi în necaz – atunci când încercaţi să definiţi ce se petrece. Aşa că staţi o clipă… se petrec multe. (pauză) Doar pentru că nu-i puteţi pune o etichetă nu înseamnă că nu se petrece. De fapt, este şi mai bine când nu-i puneţi o etichetă şi se petrece.

Aceasta nu se aplică doar micii noastre adunări de acum. Se petrece tot timpul. Mulţi dintre voi v-aţi avut Pakauwele în aşteptare. Unele dintre ele au încercat să vă muşte, au încercat să latre. Unele dintre ele au mai trimis un găinaţ de sus, dacă erau păsări, ca să vă atragă atenţia. Iar uneori se manifestă literalmente – literalmente, fizic. Uneori este doar o simţire pe care o aveţi, dar o ignoraţi, aveţi mintea concentrată pe a merge înainte. Şi asta este o iluzie.

Gata cu „înainte”

De fapt, hai să ne oprim o clipă. Vechea programare, hipnoza, straturile, condiţionarea, toate celelalte de eoni încoace – Atlantida, chiar şi mai înainte de ea – “a merge înainte”. A merge înainte. Aşa că oamenii au tendinţa de a face asta orbeşte. Sunt programaţi să meargă înainte, să facă progrese. Ce iluzie. Ce minciună. Este o minciună.

Nu mai aveţi nevoie să mergeţi înainte. Nu înseamnă că mergeţi înapoi, nu înseamnă că rămâneţi pe aceeaşi poziţie. Vă puteţi extinde, iar asta este marea diferenţă dintre a merge înainte şi a vă extinde.

În vremea mea se puneau ochelari cailor, pentru a-i împiedica să vadă ce este în jurul lor, ca să-i facă să meargă înainte. Uneori chiar se punea un morcov în faţa calului. Aşa că, Shaumbra, aţi făcut asta de multe ori – ochelari de cal şi morcovi. Serveau unui scop, într-o anumită măsură – să ajungeţi să vedeţi cât de limitaţi puteţi fi; să puteţi vedea cât de concentraţi puteţi fi asupra unei singure realităţi. Dar acum scoatem ochelarii de cal, luăm şi morcovii şi începeţi cu adevărat să trăiţi.

Începeţi să vă extindeţi, iar adevărul este… ei, o să redefinesc. Voi face multă redefinire astăzi, poate vă voi supăra pe unii dintre voi. Începem să redefinim şi vă spunem că, de fapt, nu vă extindeţi, pentru că deja v-aţi extins. Tocmai aţi devenit conştienţi… (Adamus sărută pe cineva) Două bucăţi aici. (râsete)

Cât aşi fi vrut să fie din aur! Ei bine, de fapt sunt aurii – ambalajul. Însă voi deveniţi conştienţi de cât de expansionaţi sunteţi deja. Dintr-o dată realizaţi că nu aveţi nimic de obţinut. Cu alte cuvinte, noi nu încercăm să împingem ziduri pentru a vă extinde, doar deveniţi conştienţi de cât de expansionaţi sunteţi deja. Este uimitor. De fapt este chiar uşor. Aşa că haideţi să respirăm adânc. Este vorba despre conştienţă.

Mai multe despre conştienţă

Acum, eu o să abordez asta până la punctul în care, sper, vă voi supăra, vă voi plictisi cu adevărat, cu adevărat vă voi plictisi. Dar dacă vreţi să spuneţi unde vă aflaţi acum, în procesul deschiderii, este vorba despre a fi conştienţi.

Ştiţi, mulţi dintre voi vă aşteptaţi să vedeţi lucruri plutind în jur. Nu. Eliberaţi acel concept. Simţiţi-l. Realizaţi cât de mult se petrece chiar acum în această sală? Cât de multă energie? O parte din ea este relativ uşor de descris – avem îngeri aici, desigur; avem multe Pakauwe care au fost chemate cu spaimă (râsete) în clipa în care am început să întreb unde vă este Pakauwa. “Oh, la naiba!” (râsete) “Hai, Grivei, vino încoace! Repede! Repede! O să mă întrebe! Hai, ca să pot să spun că eşti aici!”

Multe energii ale Pământului, energii ale Gaiei se află azi aici, mai multe decât în mod obişnuit. De ce este aşa?

SHAUMBRA: Ne conectăm cu ele?

ADAMUS: Multe schimbări au loc pe Pământ în prezent. Pământul caută un mod de a-şi alchimiza vechea energie blocată. Deci ce se petrece? Îm momentul în care spiritul Pământului simte un grup de oameni care înţeleg cu adevărat ce se petrece şi care nu se tem, ci înţeleg că este o eliberare în graţie, acea energie este atrasă, iar ea se află astăzi aici. Aşa că puteţi simţi energia Pământului printre noi.

Acum, Tobias v-a vorbit de multe ori despre asta. Există tendinţa de a vă gândi că sunt ale voastre. “Ce nu e în regulă cu mine azi? Cum de mă dor mai multe? Cum de simt că mă apucă flatulenţa aici, pe loc? Cum de mi se pare că vreau să ţip?” Ei bine, pentru că nu sunt ale voastre, sunt toate acele energii ce au fost atrase.

Simţiţi acestea pentru o clipă. Există un anume grup de fiinţe astăzi aici. Sunt non-fizice, însă energiile lor sunt aici… (pauză) … vedeţi, când vă extindeţi conştienţa, realizaţi că există un grup al ceea ce aţi numi studenţi sau “boboci” de pe Noul Pământ, aflaţi aici în vizită. Sunt pe punctul de a intra în corp fizic. Asta se petrece cu mulţi dintre voi – cei noi stau pe lângă voi un timp. Uneori vă sunt daţi în grijă. Uneori sunt doar atraşi de voi şi vă vor urma. Vor fi umbrele voastre. Vor să vadă cum este să fii om. Vor să mănânce mâncare cu voi, pentru că nu au mai mâncat niciodată mâncare. Vor să fie cu voi când râdeţi.

Îngerii nu prea ştiu cum să râdă. Aţi auzit vreodată de vreun comic angelic? (râsete) Cu excepţia mea, nu există niciunul. Aceşti îngeri noi, în special cei care nu au mai fost aici niciodată, sunt fascinaţi de lucrul numit experienţa umană şi îndeosebi sunt fascinaţi de... nu prea sunt fascinaţi de Vechea Energie. Sunt fascinaţi de noile schimbări, de alchimie, de transmutarea energiei, de cunoaşterea de sine, de iubirea de sine. Aşa că stau în jurul vostru.

Uneori vă gândiţi că e vorba despre voi. Vă gândiţi: “De ce mă simt atât de ignorant astăzi? Cum de simt că nu ştiu cum să mă descurc cu situaţia asta?” Pentru că le simţiţi energia. Le simţiţi prezenţa în jurul vostru. Uneori sunteţi copleşiţi sau fascinaţi de lucrurile care se petrec sau de simţirile pe care le aveţi – sunt cei noi care sunt umbra voastră.

Deci conştienţă. Conştienţă. Conştienţă. Voi operaţi cu uşurinţă la mii de niveluri în acelaşi timp. Unele nu sunt atât de importante sau nu au prioritate. Unele sunt foarte, foarte importante. Lucrarea cu energiile naturii, ale Gaiei, este aproape la maxim faţă de cât

a fost oricând altădată. Tiparele vremii, cutremurele, căderile de zăpadă la nivel global, toate aceste tipuri de lucruri sunt părţi ale frumosului proces al Gaiei, iar voi le simţiţi.

Aşa că atunci când respiraţi conştient, ceea ce ştiu că faceţi tot timpul... (câteva râsete, căci Adamus îşi dă ochii peste cap) Aandrah, nu dăm nume aici, însă… Atunci când respiraţi conştient, folosiţi oportunitatea de a fi conştienţi, de a fi conştienţi că Linda din Eesa se uită de sus la mine, conştienţi că operaţi la multe niveluri în acelaşi timp şi că sunteţi voi, dar că simţiţi şi alte energii.

Nu este... cum să spun... este ceva foarte practic. Nu e ceva care să ţină de vise. Nu e ceva ezoteric. De fapt devine foarte practic şi vă va servi foarte bine.

Ca un mic exemplu: trebuie să vă cumpăraţi haine noi pentru un eveniment şi poate că o parte din voi nu are niciun chef. Realizaţi că deja vă trimiteţi în afară ca să vă cumpăraţi hainele noi? Acum, odată ce aţi devenit conştienţi de asta, vă conectaţi cu acea parte care ştie cum să se îmbrace elegant şi adecvat, cred că aţi spune voi, pentru acea situaţie. Da, deja sunteţi pe afară, cumpărând ţinuta în care să veniţi aici luna următoare. Da, iar acum deveniţi conştienţi de asta. acum începeţi să aduceţi energia şi ieşiţi din cap. Începe să se petreacă, apoi vine la voi cu uşurinţă.

Nu e nevoie să nu vă placă experienţa cumpărăturilor. Veţi merge la cumpărături şi veţi descoperi exact ceea ce vreţi sau va veni direct la voi. Un mic exemplu.

Vă puteţi imagina acum că aplicaţi aceasta pentru orice – mâncare, relaţii, următoarea mare întreprindere pe care o veţi face. În loc de a vă lupta cu ele aici – oh, mă doare capul de atâta luptă, da, şi pe mine, ne doare pe amândoi – eliberaţi aceasta. Tu devii conştient de acea parte din tine, Alain, care deja lucrează la proiect, care a dezvoltat sau care vede acea energie frumoasă, ca şi de partea din tine care nu îşi face griji pentru profitul financiar, pentru resurse, pentru nevoiele umane obişnuite. Ea se află acolo, în marea creaţie. Este acolo. De fapt este mai aproape decât crezi. Este acolo. Eşti tu. Nu eu fac asta, tu o faci şi este acolo. La fiecare respiraţie, la fiecare strop de apă, la fiecare căscat, la fiecare tuse aduceţi-vă aminte de conştienţă. Astfel că foarte multe se petrec.

Acum, acestea sunt veştile bune. Deveniţi conştienţi de viaţa multidimensională. Deveniţi conştienţi de multele, multele faţete ale bijuteriei care sunteţi. Ca veste proastă – nu e niciuna. Dar ceea ce se petrece pe măsură ce conştienţa voastră se extinde este că la început o parte din voi se va simţi puţin obosită, puţin copleşită, căci creierul

vostru nu se poate descurca cu conştienţa. Realizaţi că acesta… nu vreau să vorbesc de rău despre creier tot timpul, dar astăzi vă vom alchimiza creierul, dacă nu vă deranjează. Îl vom transmuta astăzi. Astăzi. (audienţa aplaudă)

Creierul nu este un vector al conştienţei. Nu este. Este un vector al memoriei, al amintirii. Dar adevărata conştienţă nu este deloc memorie. Este în Acum. Are o simţire ataşată. Are pasiunea care să o ţină în curgere şi mai conştientă de sine. Creierul îşi aminteşte. Conştiinţa este conştienţă. Aşa că vom trece dincolo de creier. Trecem dincolo de conştienţa singulară. Sunt fluturi în sală acum şi nu glumesc. Sunt aici. sunt unele din Pakauwele voastre, plutesc în jur.

Ştiu că una din probleme este că spuneţi: “Bine, dar nu o să fiu considerat nebun în afara acestui spaţiu sigur?” Nu, deloc. Vom vorbi despre asta în iunie, când voi ţine workshopul meu despre sănătatea mintală. Vedeţi, Cauldre nu era conştient că deja o să facă asta. (Adamus râde) Deci vom mai vorbi despre asta.

Lumea vrea să viseze în prezent. Lumea vrea să evadeze din închisoarea sa. Este disperată să facă asta, dar are îndoieli. Omenirea... oh, s-a profitat de ea de multe ori, aşa că este puţin sceptică. Aşa că dacă vreţi să vorbiţi despre fluturaşii care plutesc în jurul vostru azi şi despre fluturele care stă pe umărul vostru în timp ce îi vorbiţi, ca şi despre puma albă şi mare care toarce alături, da, la început se vor mira, dar nu cu adevărat.

Pe termen lung, omenirea vrea foarte mult să-şi cunoască visurile. Vrea foarte mult să se deschidă către conştienţă. Vor să ştie că mai este şi altceva dincolo de „dincolo”. Oamenii vor să ştie că există un motiv pentru toate acestea. Vor să ştie că… simţiţi alături de mine o clipă. Voi aveţi acest strat vechi al credinţei în dumnezeu. Opinia mea este, dacă simţiţi pentru un moment, că oamenii nu mai vor să creadă în acel dumnezeu, dar se tem.

Ei sunt programaţi. Li s-a spus că dacă nu cred în acel dumnezeu atunci o să-i ia diavolul, aşa că sunt blocaţi pe loc. Eu numesc asta hipnoză. O numesc îngheţarea într-un sistem de credinţă. Este un blocaj, un blocaj al energiei. Dar ceva din adâncul lor îi cheamă, sufletul lor spune că trebuie să mai fie şi altceva.

Nu are cum să fie aşa cum au fost învăţaţi atunci când erau mici. Nu poate fi aşa cum propovăduiesc bisericile. Trebuie să fie altceva. Şi cine o să-i înveţe? Cine o să-i ajute să deschidă asta din ei? Cine o să-i ajute să descopere nu un dumnezeu creat de alt grup, ci un dumnezeu din interior, care este absolut unic şi personal pentru fiecare fiinţă? Voi. Cine o să-i ajute să înţeleagă că pot zbura? Cât de des visaţi că zburaţi?

SHAUMBRA: De multe ori.

ADAMUS: Absolut. Pentru că zburaţi. Nu este doar un vis. Părţi din voi se avântă acum, dar voi spuneţi: “Nu, nu se poate, pentru că stau aici în formă fizică”. Asta este iluzia de a fi blocaţi în corp fizic. Voi spuneţi: “Dar corpul meu trebuie să se ridice şi să zboare, iar toţi ar trebui să fie absolut uimiţi şi să mă vadă cum plutesc prin sală”.

Cu adevărat? Cu adevărat? Dar dacă aţi zbura chiar acum, aţi pluti? Aţi pluti. O parte din voi face asta. Da, ştiu, vreţi să levitaţi chiar acum de pe scaun. O să se întâmple? Contează? Contează? Răspunsul este da, veţi putea face asta, dar nu vă concentraţi pe asta. nu vă lăsaţi deviaţi de asta. da, vom ajunge la punctul, la partea în care se produce integrarea absolută, în care x şi y se încrucişează şi devin punctul a tot, în care ceea ce se petrece în alte tărâmuri şi în alte dimensiuni începe să se petreacă aici. Dar chiar acum începeţi să fiţi conştienţi de ceea ce se petrece acolo.

Eliberarea trecutului

Punctul doi: eliberare. Eliberare. Am fost întrebat de curând de către o Shaumbra – nu de către cineva de aici, ci de către o Shaumbra, care a spus: “Sunt aşa de frustrata, Adamus.” De fapt a fost mai rău de atât. Limbajul a fost destul de abrupt, aşa că nu o să-l repet. “Adamus, cum să trec peste probleme? Cum să trec peste ele? Cum să trec peste karma mea? Cum să ajung dincolo de aceste probleme? De fiecare dată când cred că am trecut de ele, se întorc. Sunt chiar acolo, din nou. Cum să trec peste karma?”

Ah, răspunsul simplu: nu eşti tu. Nu eşti tu. Vedeţi, încă există acea credinţă: fie că oamenii cred în karma sau nu, ei cred în trecutul lor. Fie că ei cred în vieţi trecute, cred într-un trecut şi cred că este al lor. Ei cred că este crucea pe care trebuie să o poarte, că e povara lor, oricum vor ei să-i spună – karma, condiţionarea – şi târăsc toate acestea după ei. Apoi se miră de ce viaţa lor este dură, de ce nu apar oportunităţi şi pentru ei, de ce par să fie pe acelaşi drum blestemat în fiecare zi. Acelaşi drum.

Chiar dacă ei cred că merg înainte, realitatea este, atunci când ei o privesc, că astăzi drumul este la fel cu cel de ieri şi va fi la fel şi mâine – până când veţi spune: “Nu sunt eu. Nu este al meu”. Nu sunteţi vieţile voastre trecute, indiferent dacă voi credeţi sau nu. Eu, de fapt... eu, Adamus... sunt de fapt sătul de toate lucrurile astea despre vieţi trecute. Nu există vieţi trecute. Nu a existat reîncarnare. Cum e asta? Nici măcar un „ieri” nu a existat, într-un fel, într-un fel foarte real. Asta e ceva foarte vechi şi nu e al vostru.

Dar de ce, Aandrah, de ce atât de mulţi dintre ei vor să se ţină de „ieri”, de ultima viaţă şi de 1.800 de alte vieţi pe care le-aţi fi putut avea, de vieţile de suferinţă, de vieţile în care au fost arşi pe rug şi torturaţi – de ce vor să se ţină de el? Doar între tine şi mine, la microfon.

AANDRAH: Ha! Şi încă alte câteva mii de persoane. În parte ca să dovedească faptul că există. Se tem. “Dacă nu am un ieri, nu exist”.

ADAMUS: Da! Primeşti tot paharul! Tot paharul! (audienţa aplaudă, în timp ce Adamus varsă tot paharul cu bomboane în poala Aandrei) O să avem nevoie de mai multe premii luna viitoare. Ador această şcoală. Ah, mulţumesc.

Da, în parte pentru că fără un „ieri” există teama că nu existaţi, aşa că vă ţineţi de „ieri” – nu vorbesc neapărat despre voi, folosesc cuvântul în sens generic – oamenii se ţin cu disperare de „ieri”. Iar când îl uită pe „ieri”, pentru că de fapt ei nu...

Cum stăm cu timpul? Mai am mult.

LINDA: Nu contează.

ADAMUS: Ok. (audienţa râde şi aplaudă)

Deci ei se ţin de zilele lor de ieri, iar apoi, când nu se mai pot descurca cu ele şi ies din corp în nimic, ei merg la terapie pentru a-şi aminti de „ieri”, ca să le amintească faptul că există cu adevărat, iar apoi terapeutul le dă nişte mici pilule care să-i facă să uite de zilele de ieri, iar acum sunt în iaurt până în gât. Acum nici în nimic nu pot fi. Ştiţi cât de frustrant este atunci când vreţi să fiţi departe de el şi nu puteţi? Dar nici aici nu sunteţi? Unde sunteţi? În iad. Sunteţi în iad la acel punct şi este greu să-i readucem pe acei oameni.

De ce vă spun asta – voi deja ştiţi tot. Voi deja ştiţi asta. Aţi experimentat-o. V-aţi jucat cu ea şi iată-vă acum, chiar acum, oameni iluminaţi, învăţători ai Noului Pământ, care, apropo, poate fi şi acest Pământ vechi. Voi vorbi despre asta în alt Shoud.

“Deci cum eliberezi asta?” m-a întrebat acea Shaumbra. “Cum să eliberezi?” Eu i-am răspuns să înceteze să mai creadă în cine a fost. Încetaţi să mai credeţi în karma. Încetaţi să mai credeţi în „ieri”.

Eu încă sunt… Edith, dacă tu crezi că te-am supărat puţin, acea Shaumbra este încă foarte supărată pe mine. Încă este foarte supărată, încă e foarte mânioasă. Priveşte astăzi şi se gândeşte că sunt un fel de… (cineva spune „diavol”) Nu am spus cuvântul „diavol”, dar da, poate. Ea se gândeşte că încerc să o înşel. Se uită la webcast ca să vadă ce mici trucuri folosesc, căci această fiinţă frumoasă nu-şi poate imagina să elibereze trecutul, pentru că, ei bine, a investit în el. A investit în el peste 1.800 de vieţi. Eoni de timp înainte de a veni pe Pământ i-a investit în el.

Noi ne-am contrat. Ea simte că dacă ar elibera, tot ceea ce a făcut ca să descopere răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?” ar fi în zadar – ar sări în aer, s-ar dizolva, s-ar întoarce, ar reveni la început, s-ar întoarce la începuturi. Nu vă puteţi întoarce la început.

Eliberând zilele noastre de ieri, voi eliberaţi iluziile. Eliberaţi energia ce este captivă şi blocată. Nu eliberaţi experienţa, simţirea. Nu eliberaţi pasiunea şi înţelepciunea. Voi eliberaţi perspectiva, perspectiva a ceea ce aţi crezut că făceaţi atunci când aveaţi opt ani şi au avut loc nişte incidente. A fost o perspectivă. Dacă aţi fi cu totul conştienţi, precum sunteţi astăzi, aţi fi realizat că multe alte lucruri s-au mai petrecut.

Aşa că atunci când eliberaţi vieţile trecute, credinţele, toate celelalte, nu vă eliberaţi cu adevărat identitatea voastră. Cum puteţi elibera ceva care este al vostru? Cum puteţi elibera un suflet plin de experienţă şi pasiune? Eliberaţi doar perspectiva. Eliberaţi modul în care o percepeţi. Voi eliberaţi energia blocată.

Iar apoi ce se petrece? Ce se petrece atunci când Pământul, printr-un cutremur sau un vulcan, eliberează? Ce se petrece cu acea energie? (Adamus fluieră) Am rămas fără premii, aşa că probabil nu mai primesc răspunsuri. Aşa că…

KATHLEEN: Se transmută.

ADAMUS: Se transmută. Se schimbă. Se transformă. Mulţumesc. Kathleen, ţi-am spus cât de excepţională eşti încă de când am început, iar acum asta iese la iveală. Tu îi dai voie să vină la suprafaţă. Oh, de cât de mult timp alţii te ţin la pământ! Nu se simte eliberator?

KATHLEEN: Da.

ADAMUS: Da, absolut. (audienţa aplaudă) Aşa că Pământul se cutremură, Pământul se transformă, pe Pământ sunt incendii, zăpadă şi toate celelalte. Ceea ce se petrece este că energia se transmută. Se întoarce… (Adamus râde, căci Linda îi aduce o farfurie plină cu premii de ciocolată)

LINDA: Dorinţa ta e poruncă pentru mine.

ADAMUS: (râzând) Mulţumesc, dragă. Vedeţi acum? Nici măcar nu e nevoie să ceri, pur şi simplu vine! Pur şi simplu vine.

Deci energia se transmută. Se întoarce, hai să spunem, într-un rezervor sau un bazin. Ar putea fi rezervorul vostru individual, ar putea fi un rezervor al unei comunităţi, al unei ţări sau unul global, dar se întoarce. Se întoarce diferită faţă de cum era la început. Nu este neapărat mai puternică sau mai mare. Este doar mai înţeleaptă.

Dacă o persoană o cheamă înapoi – hai să spunem energia pe care o eliberaţi, conştiinţa voastră veche pe care o eliberaţi, care se întoarce în rezervorul sufletului vostru – acum nu se întoarce doar sub forma aceleiaşi energii ca să vă servească din nou. Are o componentă de înţelepciune, are o componentă de graţie ataşată, dacă sunteţi conştienţi. Dacă nu sunteţi, doar o veţi folosi aşa cum aţi folosit mereu energia. În aceeaşi manieră, cu aceleaşi limitări ca înainte.

Oricum, dacă sunteţi conştienţi că este o eliberare atunci când daţi drumul vieţilor trecute, atunci când îl eliberaţi pe cel care aţi fost ieri, iar acum sunteţi conştienţi, atunci puteţi accesa acea nouă componentă magnifică ce s-a adăugat – înţelepciune, iubire, uşurinţă – orice componentă vreţi să fie. Atunci când chemaţi o energie ca să vă servească… (Adamus caută o carioca pentru a scrie)

LINDA: Nu sunt markere? Oh, dumnezeule! (râsete; Linda merge să aducă markere)

ADAMUS: E un complot. Ştiu că e un complot. “Adamus desenează prea mult pe tablă. Se poartă ca un profesor. Hai să-i luăm cariocile”. Bietul de mine. (râde)

Aşa că atunci când o rechemaţi, se întoarce să vă servească. În orice caz, ceva sclipitor – nu am nevoie de markere, am mingi (câteva râsete, căci Adamus scoate două mingi roşii, mari) – ceva genial vine cu ea. Noua Energie. Noua Energie. Eu folosesc aceste mingi roşii ca simbol al Noii Energii. Se ataşează cu Vechea Energie şi se rostogolesc împreună. Însă o veţi putea folosi numai dacă sunteţi conştienţi de ea.

Acum, conştient nu înseamnă să vă gândiţi la asta. conştient înseamnă a simţi. Apoi prinde viaţă. Apoi merge să lucreze pentru voi.

Astfel că lumea eliberează acum. Vedeţi asta în cutremure, o vedeţi în vremea stranie – iar astea sunt partea evidentă. Se mai petrec şi multe alte lucruri. Puteţi deveni conştienţi de ele pur şi simplu accesându-le. Nu se schimbă doar Pământul fizic. Se schimbă reţelele magnetice. Îşi schimbă axa, iar apoi vine un cutremur şi chiar o aşează în poziţie.

Pentru cei implicaţi în astrologie, ohooo. Staţi şi mai priviţi încă o dată. Se schimbă întreaga iluzie a astrologiei. Astrologia este un lucru minunat, am fost un mare practicant al ei în unele din vieţile mele. Dar ceea ce ştiam atunci nu se mai aplică acum. Regândiţi astrologia sau simţiţi din nou astrologia.

Cam atât despre ceea ce se petrece acum pe lume, hai să respirăm adânc şi să fim conştienţi. Se petrec foarte multe în voi acum. (pauză)

Experienţa

Aşa că luna trecută am vorbit despre un timp foarte special. Am spus că veţi ieşi din teorie în experienţă. Unii dintre voi s-au plâns şi au mormăit. Experienţa înseamnă a trăi. Experienţa este de neînlocuit. Veţi descoperi că doar a vă gândi la lucruri era mai degrabă împovărător şi plicitisitor. Aşa că intraţi în experienţă.

Şi am mai spus că cei mai mulţi dintre voi veţi avea o experienţă în această lună care a trecut, iar experienţa va deschide o parte nouă din voi. Experienţa va oferi una din multele conducte pentru aducerea Noii Energii, pentru integrarea acelui potenţial în acest moment Acum. Cu microfonul în mână, Linda va merge în sală şi îl va întreba pe Marc Ritter – ce ai experimentat? Ştiai că o să te întreb.

MARC: Sigur că ştiu. Am experimentat foarte mult.

ADAMUS: Exact. Acum, desigur, tu ai fost în călătoria noastră „Sunetele sufletului”, pentru ca toată lumea să înţeleagă.

MARC: Da.

ADAMUS: Mai întâi de toate, a existat o experienţă?

MARC: Clar a existat.

ADAMUS: Mi-am ţinut promisiunea din ultimul Shoud că veţi avea o experienţă? Nu, nu am făcut-o. Voi aţi făcut-o. Voi aţi făcut. Deci ce anume ai experimentat?

MARC: Sunt atât de multe lucruri pe care le-am experiementat… la care anume te referi?

LINDA: Ooh, răspunde la o întrebare cu o altă întrebare.

ADAMUS: Dacă ai vrea să povesteşti Shaumbra ce anume ai experimentat la nivel spritual personal, la nivelul sufletului, ce ai experimentat? (pauză, cât timp Marc îşi caută cuvintele)

Eşti aproape acolo. Eşti pe punctul de a o spune, dar te întrebi dacă eu o să spun că greşeşti, pentru că probabil o voi face. Voi spune eu pentru tine – nu poţi exprima în cuvinte. Este aproape de nedefinit, iar tu nu vrei să o pui în cuvinte, pentru că în clipa în care faci asta o distorsionează. Aproape că o deformează, o perverteşte sau, cel puţin, o limitează. Acum, nu va fi aşa pe vecie, pentru că veţi dezvolta o elocinţă a sufletului în care veţi vorbi, dar în realitate veţi proiecta sau radia simţiri în loc de cuvinte. Aşa că a fost de nedescris. A fost personal. A fost… ah, a fost. Este…

MARC: Absolut.

ADAMUS: Da, da. Aşa a fost. Deci, Linda, tu alegi. Eu o să închid ochii. Alege tu pe oricine.

LINDA: Vreo întrebare anume?

ADAMUS: Nu, aceeaşi întrebare – ce ai experimentat luna trecută?

LINDA: Oh, ok. (râsete, căci Linda duce microfonul la Deb)

ADAMUS: Ştii, este amuzant, pentru că asta ar fi fost şi alegerea mea. Deb, cum au fost experienţele tale luna trecută? Presupun că noi doi suntem în regulă, nu?

DEB: Suntem în regulă.

ADAMUS: Ok’. Ai vrea să vorbeşti cu Edith mai târziu şi să-i spui că e un lucru bun să se înfurie pe mine?

DEB: Mişcă energia.

ADAMUS: O mişcă. Se mişcă puternic, da. Da. Iar eu fac asta din iubire, evident.

DEB: Desigur.

ADAMUS: Desigur. Ok, deci ai avut… nu voi dezvălui. Cum au fost experienţele tale luna aceasta?

DEB: Oh, te rog, aş prefera să împărtăşeşti tu în locul meu. (multe râsete)

ADAMUS: I … şi ştiu că vei încerca după aceea să o identifici tu. Oh, ştiu… spune mai departe.

DEB: Ei bine, tocmai s-a spus. Este greu de pus în cuvinte.

ADAMUS: Da.

DEB: Pentru mine cred că a fost multă... a fost multă lucrare interioară. Nu aveam niciun fel de energie exterioară...

ADAMUS: Un premiu mare. Un premiu mare.

DEB: Oh, mulţumesc.

ADAMUS: Nu este nevoie ca o experienţă să fie dramatică. O experienţă nu e nevoie să vă stea direct în faţă. O experienţă, în general, nu va veni din exterior. Acolo aţi căutat – în afară. Unii dintre voi se simt prost, spun: „Eu nu am avut o experienţă luna asta”. Ba da, aţi avut. (râsete, la sunetul vocii lui Adamus) Dar voi căutaţi în afară. Dacă v-aţi fi uitat chiar aici, aţi fi avut o experienţă extraordinară.

Nu e nevoie ca experienţele să fie zgomotoase. Nu e nevoie ca experienţele să fie haotice şi pline de conflicte. Nu e nevoie ca experienţele să fie dulcege sau plutitoare. Oh, voi spuneţi: “Ei bine, de unde ştiu că este o experienţă?” Conştienţa. Conştienţa mare. Dacă mereu vă uitaţi pe fereastră, cum veţi şti ce se petrece aici? Dacă vă aşteptaţi la dramă, cum veţi şti când tocmai aţi avut o transformare foarte frumoasă în voi înşivă?

Ei bine, mai devreme sau mai târziu o să apară în viaţa vostră cotidiană, da, dar atunci vă veţi mira: “Mă întreb de ce lucrurile par să meargă mai diferit acum, ceva mai bine. Mă întreb: ce s-o fi întâmplat?” Aţi avut o experienţă. Aţi avut o experienţă, fiecare dintre voi.

Evident, dacă aţi fost cu noi în călătoria în Egipt, experienţa a fost evidentă. Au existat şi experienţe exterioare, dar experienţa pe care toată lumea a avut-o a fost foarte personală. Foarte personală. Dacă i-ati întreba pe cei mai mulţi dintre cei care au fost în excursie ce au făcut, ce au văzut, în ce zile au făcut anumite lucruri, nu au nicio idee, pentru că ei treceau printr-o experienţă personală foarte profundă. Nu e nevoie ca experienţa să fie catartică. Nu e nevoie să vă aducă lacrimi în ochi. Experienţa poate fi doar experienţă.

Aşa că atunci când spuneţi: “Ei bine, dar cum să o definesc? Nu este experienţa ceva foarte tangibil şi foarte identificabil?” Nu. Nu. Scoateţi acei ochelari de cal. Experienţa este, în cele din urmă, să vă daţi voie să trăiţi, să vă daţi voie să fiţi aici, a vă da voie să fiţi conştienţi. Fiecare dintre voi, luna trecută, de la ultima noastră discuţie, a avut o experienţă care v-a schimbat viaţa într-un mod care nu s-a mai petrecut de foarte, foarte mult timp.

S-ar putea ca pentru unii dintre voi să dureze un timp ca să o realizaţi sau pentru ca ea, cum aţi spune voi, să se manifeste sau să aibă loc aici. Dar aţi avut experienţa. De unde ştiţi? De unde ştiţi că e doar ceva ce vă spun eu? Conştienţă. Conştienţă. Simţirea interioară.

Mai multe experienţe vor veni în calea voastră – poate nu ceea ce aţi crezut voi că va fi şi poate că este ceea ce credeţi că va fi – pentru că noi, ca Shaumbra, ne aflăm pe acest vas extraordinar, împreună şi individual intrând în experienţă.

Între acum şi următoarea noastră adunare, vi se va cere de către voi înşivă să lucraţi cu ea, să lucraţi cu experienţa, să lucraţi cu Noua Energie, să o aplicaţi, să faceţi ceva cu ea. Poate fi o mare creaţie. Poate fi orice, dar jucaţi-vă cu ea aşa cum v-aţi juca cu o minge, ca să începeţi să vă obişnuiţi cu ea, să începeţi să stabiliţi o legătură cu ea.

Experimentarea Noii Energii

Amintiţi-vă, luna trecută v-am spus că simţiţi ceva în jur. Simţiţi ceva care se târăşte în jurul vostru, încercând să vă intre în creier, în corp, dar nu este o sondă extraterestră. Extratereştrii nu sunt aşa de deştepţi. Într-o zi, când vom avea ceva timp suplimentar, o să mergem să vizităm o navă extraterestră şi o să vă arăt cum sunt ei cu adevărat. Şi o să avem o mare experienţă.

Însă, între timp, Noua Energie, care este voi, nu un viitor potenţial, ci din conştiinţa voastră mai mare, vine în vizită. Noua Energie, adevărata Nouă Energie, cea expansională, coboară acum în această realitate sau urcă în această realitate.

Vine să se joace cu voi. Vă testează. Vrea să vadă din ce sunteţi făcuţi. Aşa cum am spus luna trecută, vrea să ştie ce vă face să râdeţi, ce vă face să plângeţi, ce vă face să simţiţi diferite lucruri. Cum lucrează creierul? Iar ea sondează sau investighează într-un mod iubitor, plin de compasiune. Şi este voi, nu un înger mare şi auriu, nu ceva diferit sau separat. De fapt este voi. Vine acum.

Luna aceasta, între acum şi următoarea noastră întâlnire, este timpul să începeţi să vă jucaţi cu ea. A trebuit ca mai întâi să fiţi conştienţi de ea, dar acum începeţi să vă jucaţi cu ea. Ce să faceţi? Orice. Mergeţi la o plimbare – voi, Pakauwa şi mingea roşie. Mergeţi la o plimbare. Luaţi-o la muncă. Mulţi dintre voi nu-şi iau spiritualitatea la serviciu. Uneori nu vă acuz, dar acum este timpul să începeţi să o luaţi la muncă. Conduceţi maşina împreună cu ea. Vorbiţi-i tare sau, şi mai bine, nu-i vorbiţi deloc. Simţiţi-o.

Ca să exprim asta şi teoretic, retoric, este acel Voi după care aţi tânjit mereu. Este acel Voi care aţi vrut mereu să vă iubească, dar care nu vă putea iubi, pentru că voi nu vroiaţi asta. Nu eraţi pregătiţi. Nu vă iubeaţi destul ca să permiteţi ca ceva atât de preţios precum adevăratul Voi să vină. L-aţi ţinut la distanţă, aşteptând să fiţi mai buni, aşteptând să treceţi peste karma, aşteptând să vă perfecţionaţi voi, aşteptând până când veţi învăţa bine cum să meditaţi sau cum să vă rugaţi. Mereu a vrut să vină, iar acum poate.

Voi eliberaţi zilele de ieri. Nu înseamnă că renunţaţi la identitatea voastră. Identitatea voastră sunteţi voi. Identitatea este Eu Sunt Cel Ce Sunt. Aceasta este identitatea. De ce aţi mai avea nevoie pe lângă Eu Sunt? De nimic. Absolut nimic.

Masacrul morilor de vânt

Următorul subiect. Ok, ce s-a petrecut în tot acest joc? Mă întorc la asta de multe ori – vă văd ucigând mori de vânt, atacând mori de vânt. Don Quijote. Vedeţi voi, Don Quijote a ieşit din realitate, ceea ce înseamnă din limitările sale. El a vrut ceva mai mult, ştia că trebuie să mai fie ceva acolo. S-a înnebunit singur rămânând în norme, aşa că a ieşit. Dar când a ieşit din normele sale, el a creat nişte halucinaţii uimitoare, în care totul se lupta cu el. Copacii, vântul – erau demoni. Morile de vânt – uriaşi războinici. Noaptea era un demon. Stelele îl spionau – ochi din alte tărâmuri. Aşa că deseori el se lupta cu mori de vânt.

Acum, cei din jur se uitau la el şi spuneau: “E nebun, nu-i aşa?” De fapt nu era nebun deloc. Nu era nebun deloc. El se lupta pentru că mereu se luptase, mereu fusese în lupte, mereu se bătea cu ceva, chiar dacă era doar o moară de vânt, chiar dacă aceasta nu-i răspundea. Şi, dragi Shaumbra, şi voi aţi atacat câteva mori de vânt, v-aţi luptat cu lucruri cu care nu mai aveaţi nevoie să vă bateţi, aţi purtat lupte pe care nu mai aveaţi nevoie să le purtaţi.

Acum, Don Quijote în cele din urmă a renunţat la atacarea morilor de vânt, s-a întors la normal, s-a întors la vechea lui realitate. Ei bine, voi nu puteţi. Nici nu vreţi să faceţi asta, ar trebui să spun. Aţi încercat, dar este foarte greu. Aşa că asta vă aduce în situaţia... în situaţia unică şi interesantă în care spuneţi: “Ei bine, iată-mă în afara normei. M-am extins. Ce să fac?” Ei bine, mai întâi de toate mulţumiţi-vă vouă că aţi ieşit din cutie. Acum, când aţi sărit din cutie, încă mai aveţi sabia în mişcare. Încă vă mai luptaţi cu demoni şi încă vă mai luptaţi în legătură cu toate.

Acum este timpul să recunoaşteţi că este doar o moară de vânt. Este doar aerul care o mişcă şi doar soarele care apune seara provoacă întunericul. Sunt doar stelele de pe cer care vă amintesc de unde veniţi, nu de unde vă veţi duce. Este timpul să lăsaţi jos sabia şi să mai încetaţi să masacraţi mori de vânt, demoni. Cu adevărat nu sunt demoni. Este o iluzie. Este un obicei. Este un obicei, cel de a vă duce să vă luptaţi, să apăraţi, să protejaţi. Este o dinamică a Vechii Energii pe care, într-un fel, aţi adus-o ca să vă ţineţi ocupaţi.

Masacrarea morilor de vânt vă ţine ocupaţi un timp, dar când acea moară va fi cucerită, veţi găsi o altă moară de vânt. Dacă nu e o moară de vânt, va fi un munte. Dacă nu e un munte, e un râu. Hai să încetăm atacarea morilor de vânt, de astăzi începând. Ok? Nu e nimic cu care să vă luptaţi. Realizaţi cu ce v-aţi luptat?

SHAUMBRA: Cu noi înşine.

ADAMUS: Ah! Daruri pentru toată lumea! (aplauze) Cu voi. Absolut. Cu voi. De multe ori vă proiectaţi pe voi în alte lucruri, alţi oameni, dar de fapt eraţi voi. Dar acum nu cumva e destul de vechi, destul de obositor?

Aşa că hai să folosim această ocazie a conştienţei, în care atât de multe se petrec chiar acum – voi credeţi că doar vă uitaţi la mine, dar atât de multe lucruri se petrec acum – hai să folosim ocazia, dacă alegeţi, să faceţi alegerea conştientă de a înceta să mai atacaţi mori de vânt, de a înceta lupta. Dar înainte de a face asta, daţi-mi voie să adaug o notă de avertizare. Există tendinţa, o tendinţă a Vechii Energii, de a spune: “Ei bine, atunci ce să fac?” Există o anume dinamică în perpetuarea luptei cu morile de vânt, pentru că, ei bine, este lupta cea dreaptă – dreaptă pe naiba. Puteţi spune tuturor că sunteţi ocupaţi cu lupta împotriva morilor de vânt. Sunteţi ocupaţi să schimbaţi lumea! Sunteţi ocupaţi cu crearea noii dinamici spirituale pentru Pământ şi, ca urmare, trebuie să fiţi cavalerii Jedi ai Noii Energii[1]. (râsete)

Ce se petrece când renunţi la toate acestea, Aandrah? Microfonul, te rog, şi dă-mi voie să am o floare pregătită. Ce se petrece când renunţi la asta?

AANDRAH: Ah, îmi taie respiraţia. Începi să râzi, să te joci, să celebrezi…

ADAMUS: Încă un cuvânt.

AANDRAH: …să respiri şi să trăieşti cu adevărat.

ADAMUS: A trăi. A trăi este cuvântul. (aplauze) Începi cu adevărat să trăieşti. (îi oferă o floare) Cred că tu ai cumpărat florile acestea la început, aşa că… (râsete) Vezi, ceea ce oferi se întoarce.

Aşa că, da, începeţi să trăiţi. O parte din voi nu-şi poate imagina viaţa în care nu aţi fi apărătorul virtuos. O parte din voi nu-şi poate imagina viaţa fără o cauză, dar vă spun – iar voi o să plângeţi mai târziu pe umărul meu şi o să-mi spuneţi: “De ce nu ne-ai spus asta mai devreme?” O să plângeţi pe umărul meu şi o să spuneţi: “Când am eliberat, când nu am mai ucis mori de vânt şi alte lucruri ce apăreau, când le-am dat drumul la toate, am realizat ce însemna cu adevărat a trăi. Am realizat că înainte eram foarte limitat şi acum este dincolo de cuvinte. Dincolo de cuvinte”.

Acum, ca să meargă cu uciderea morilor de vânt şi a fiarelor cu blană de pe lângă ele, de asemenea, dragi Shaumbra, aţi avut lupta, aţi avut hăituiala, aţi avut iluzia scopului şi ca unei cauze, dar asta a creat şi limitarea. Aşa că eliberăm toate acestea acum. Lupta… lupta. O eliberaţi acum.

Acum, lumea este încă ea însăşi şi o să vă împingă, în regulă? Dar când vă împinge, nu e nevoie să-i simţiţi împingerea. Nu e nevoie să rezistaţi. Nu e nevoie să ripostaţi. Nu e nimic de ripostat. Respiraţi şi realizaţi că nu vă poate lua nimic. Voi realizaţi că nu vă poate înşela. Cu siguranţă nu vă poate lua sufletul. Nu vă mai poate înrobi.

Am vorbit puţin despre sclavie la recenta noastră adunare de pe vasul de croazieră[2]. Am spus Shaumbrei de acolo că eu cred că o să-i supăr pe unii dintre ei, ceea ce şi încercam să fac. Am spus că doar maestrul, doar maestrul poate oferi adevăratul serviciu. Oricine altcineva este un sclav. Oricine altcineva este un sclav.

Aşa că, dragi Shaumbra, aţi avut acea mentalitate de sclav – îi lăsaţi pe alţii să vă înrobească, vă înrobeaţi singuri – şi cum puteţi fi în serviciu când sunteţi sclavi? Nu puteţi. Sunteţi sclavi. Când vă ridicaţi peste aceasta, când ajungeţi la punctul în care ne aflăm acum, voi eliberaţi totul. Deveniţi conştienţi că sunteţi maestrul. Nu aspiraţi la asta, sunteţi. Sunteţi conştienţi de asta în loc de a o căuta. Apoi puteţi fi cu adevărat în serviciu. Apoi putem vorbi despre schimbarea conştiinţei Pământului. Orice altceva este doar Energie Veche.

LINDA: Nu contează, dar e 4:45.

ADAMUS: Ştiu şi mă distrez foarte bine aici. dar dacă e cineva care vrea să se ridice şi să plece, se poate.

LINDA: Vreo doi au şi plecat.

ADAMUS: Da, şi îi gonesc pe ceilalţi afară pe uşă. Aşa că, dragi Shaumbra, în partea următoare vom redefini.

Corpul de conştiinţă

Voi aţi vorbit despre componentele despre care aţi crezut că sunteţi voi: (Adamus scrie) spirit, minte – scriu ceva mai bine de mână? – şi corp. Corp, minte, spirit – aşa le place multora să se definească pe ei. Hai să ştergem toate acestea. În loc de a vă vedea ca pe nişte componente individuale, în esenţă izolate unele de altele, este timpul de a trece dincolo. Hai să respirăm adânc pe măsură ce facem asta.

Este timpul să fiţi conştienţi de voi în calitate de corp de conştiinţă. Nu mai sunteţi corp, minte şi spirit, nu mai sunteţi om sau divin, nici bine sau rău, lumină sau întuneric, băiat sau fată. Sunteţi corp de conştiinţă.

Corpul este un vas. Aceasta este un vas – un vas de navigare. (Adamus desenează o barcă sub cuvintele “corp de conştiinţă”) Un corp este suveranitatea. Este a voastră. Voi sunteţi corp de conştiinţă. Conştiinţa este conştienţă. Conştiinţa este conştienţă. Voi sunteţi corp de conştiinţă şi este timpul să începoeţi să folosiţi asta. Este timpul să începeţi să fiţi conştienţi.

Mintea – acum, dacă alegeţi, mintea se contopeşte în corpul de conştiinţă. Corpul fizic se contopeşte în corpul vostru de conştiinţă. Spiritul vostru, pe care odată l-aţi ţinut separat de restul din voi, spiritul vostru se contopeşte cu corpul vostru de conştiinţă. Într-un fel, aţi putea spune că vă întoarceţi acolo unde aţi fost, acolo de unde veniţi, dar nu cu adevărat. Nu vă întoarceţi. Acum evoluaţi, vă extindeţi. Vă întoarceţi la unele din părţile de bază ale voastre – conştiinţa – însă acum sunt mult expansionate.

Corp de conştiinţă fiind, nu mai e nevoie să vă vedeţi ca altceva decât voi înşivă, sufletul vostru, suveranitatea voastră, corpul vostru de conştiinţă. Nu este nevoie ca trupul să fie fizic. Corpul poate fi foarte non-fizic, foarte multidimensional. Corp de conştiinţă. Aşa că hai să nu mai folosim aceste cuvinte, aceste moduri de a vă defini pe voi drept corp, minte şi spirit. Au fost bune pe atunci. V-au oferit o micuţă conştienţă că sunteţi multidimensionali, dar acum sunteţi corp de conştiinţă.

Aşa că în perioada dintre acum şi următoarea noastră întâlnire, aş vrea să fiţi cu adevărat conştienţi de ce înseamnă asta, cu adevărat conştienţi de toate componentele ce sunt integrate şi interconectate, nu separate. Nu separate. Acum mult timp, în evoluţia omenirii şi a voastră, a fost vorba despre supravieţuire. A fost vorba despre a vedea dacă puteţi veni pe Pământ şi să vă menţineţi în fizic, să supravieţuiţi. Atunci când aţi stăpânit bine asta, a venit următoarea formă de evoluţie, care a fost religia. Religia, pentru că acum trebuia să vă oferiţi un motiv pentru a vrea să supravieţuiţi. Aşa că v-aţi oferit vouă înşivă religia. V-aţi oferit o mulţime de zei, iar când acest lucru a devenit foarte confuz, i-aţi redus pe toţi la un singur dumnezeu. Ei, voi vorbiţi despre un singur dumnezeu, dar încă mai credeţi în mulţi dintre ei.

Iar după ce aţi trecut de etapa religioasă, în această viaţă sau în altele, atunci când aţi obosit de biserici, aţi intrat în etapa voastră spirituală – new age, căutarea spirituală, metafizica. Asta v-a permis să treceţi dincolo de a avea un dumnezeu într-un loc îndepărtat, dar încă era un dumnezeu separat. Voi cumva ştiaţi că eraţi voi, că aveţi spirit şi că se mai petreceau şi alte lucruri, aşa că aţi numit asta „spiritualitate”.

Hai să redefinim asta. Hai să-l redefinim pe dumnezeu. Câtă vreme nu facem altceva, hai să-l redefinim pe dumnezeu! Conştienţă. Conştienţă. Aşa că haideţi să trecem chiar dincolo de folosirea unor cuvinte precum „religie”, ceea ce, evident, nu sunteţi, “spiritual” sau “new age” ori, poate, chiar „Noua Energie”. Este vorba despre conştienţă. Voi sunteţi fiinţe de conştienţă. Acum, cât de conştienţi vreţi să fiţi? Asta, dragi Shaumbra, este întrebarea. Cât de conştienţi?

Acum, voi spuneţi: “Oh, foarte mult”, dar când treceţi dincolo, când treceţi dincolo de confortul vechi, lucrurile se vor schimba, aşa cum aţi observat. Dar nu e nevoie ca schimbarea să fie dificilă. Nu e nevoie ca schimbarea să fie epuizantă. Schimbarea poate fi cel mai eliberator lucru care vi se poate întâmpla vreodată. Nu vă temeţi de schimbare. Nu vă temeţi să mergeţi şi să vă descoperiţi corpul vostru de conştiinţă.

(către Linda) Ştiu, mi-au rămas doar câteva momente.

LINDA: Nu, nu…

ADAMUS: Nu, aşa este. Am altă întâlnire programată, aşa că mai am doar câteva momente. (râsete) Nu are nicio legătură cu voi! O să vă cer, dacă tot vorbim de asta, să o şi faceţi. Nu era în programul discursului meu de astăzi, dar aş vrea să faceţi asta.

Extinderea corpului de conştiinţă

Aşa că iată-vă aici, existând, conştienţi de voi aici şi începând să fiţi conştienţi, oh, că multe altele se mai petrec. Ok. Vă puteţi proiecta energiile în alte lucruri. Acum, ok, vă puteţi proiecta energia într-un câine sau o pisică. Prin ce?

SHAUMBRA: Prin conştienţa proprie.

ADAMUS: Corpul vostru de conştiinţă lucrează cu Pakauwa. Acum, vreţi să faceţi ceea ce mie îmi place foarte mult să fac? Îmi place să intru într-un câine. Nu-i preiau sufletul şi nu încerc să controlez câinele. Pur şi simplu merg acolo şi lucrez la cooperarea cu el. Îi spun, ştiţi: „O să vin şi o să petrec ceva timp ocupându-te pe tine”, iar câinele sau pisica sunt de acord la un anume nivel sau eu găsesc un animal care să fie de acord. Îmi permite să mă aflu în realitatea fizică şi realmente să mă cufund în ea pentru o scurtă perioadă de timp. Puteţi face acelaşi lucru.

Acum, asta nu înseamnă că o să deveniţi câine sau pisică. Înseamnă că acum vă extindeţi corpul de conştiinţă în alt corp de conştiinţă. Asta înseamnă că că vă puteţi simţi pe voi într-un câine de pe cealaltă parte a planetei, într-o pisică, în orice altceva – staţi la distanţă de oameni acum; mai târziu vom intra şi în asta, dar proiectaţi-vă – ori o pasăre sau orice altceva.

Veţi descoperi conexiunea dintre Pakauwa voastră mereu schimbătoare şi cum relaţionează cu energii exterioare. Puteţi observa, puteţi fi conştienţi de ce se petrece acum în Norvegia, într-un anume oraş, într-o anume casă ori comunitate, printr-o pasăre. Voi vă extindeţi corpul vostru de conştiinţă, iar apoi sunteţi acolo. Cu adevărat sunteţi acolo. Cu adevărat.

Acum, pentru că aţi petrecut atât de mult timp întorcându-va în corp, respirând şi înţelegând momentul Acum, nu veţi ieşi de tot. Nu vă veţi părăsi corpul fizic. Veţi extinde acum acel corp de conştiinţă, lucrând cu un alt corp de conştiinţă.

Păsările, pisicile, câinii, alte animale nu sunt fiinţe-suflet – cu foarte puţine excepţii. Nu sunt fiinţe-suflet, aşa că nu le veţi prelua sufletul şi nu veţi sta acolo pe vecie. Veţi descoperi că veţi vrea să ieşiţi după un timp. Eu, în general, nu petrec mai mult de trei zile în cazul ăn care coabitez cu un animal sau cu un om.

Aşa că acesta este alt lucru de făcut în luna ce vine. Încă un punct şi vom încheia. Nu, noi o să continuăm, dar o să închei discuţia de acum.

Chemarea

Un punct foarte important, aici condensăm totul dacă spuneţi: “Despre ce a vorbit Adamus astăzi?” E o chemare acum. De data asta este din interiorul vostru. Nu este din afară. Nu este chemarea arhanghelului Gavriil – sau Gabriela! Iar chemarea fost persistentă, puternică.

Sunteţi voi. Este a voastră… oricum aţi vrea să-i spuneţi. Eu îl voi numi corpul vostru de conştiinţă, pentru că nu-mi mai place nici cuvântul „suflet”. Este conştiinţa voastră, conştiinţa voastră extinsă, potenţialul vostru deplin care cheamă. Dar voi nu aţi fost conştienţi de el în cea mai mare parte. De fapt, a fost mai degrabă plictisitoare, aşa că aţi încercat să o închideţi, precum aţi închide o fereastră dacă ar fi o maşină zgomotoasă pe stradă, în faţa casei. Era ca şi cum spuneaţi: „Ce-i cu zgomotul ăsta? E aşa de enervant”, dar el vine din interior şi voi aţi încercat să-l închideţi. Chemarea este de la Voi către voi înşivă.

Chemarea este, aţi putea spune, Voi dorind să se întoarcă acasă, la voi, aici, acum, nu să fie pe undeva pe afară. Chemarea este pentru integrare, pentru readucerea la un loc, pentru a trăi. Chemarea nu are altă agendă decât reunirea. Nu vrea ca voi să faceţi anumite lucruri – să nu vă întoarceţi la mine ca să-mi spuneţi că acea voce vrea ca voi să vă plimbaţi pe autostradă fără nicio haină pe voi, la ora patru dimineaţa. Chemarea nu vrea decât să fie cu voi, să împărtăşească experienţele vieţii, să aducă cu ea un nou nivel al pasiunii care a fost închis de foarte mult timp.

Corpul de conştiinţă, care a fost fragmentat, cheamă părţile să vină la un loc şi face asta prin voi, în acest moment Acum, în această ne-întrupare în care existaţi acum, în această identitate care nu este cea de ieri, ci este Eu Sunt cel de azi. Vrea să se întoarcă.

Prin conştienţa voastră, prin deschidere, veţi înţelege cu adevărat şi veţi simţi această chemare. A încercat să vă cheme în vise, a încercat să vă cheme prin mici voci enervante, mici dureri în corp, mici disconforturi emoţionale. A încercat să vă atragă atenţia, a încercat să vă readucă acea conştienţă a voastră. Ascultaţi-o. Vine din interior.

Nu vă va vorbi neapărat în cuvinte, nu vă va spune ce să faceţi. Acest „Voi” nu vrea să vă spună ce să faceţi, doar vrea să fie cu voi. Nu vrea să spună: “Trebuie să accepţi acel serviciu sau să fii cu acea persoană”, pentru că asta ar fi absolut contradictoriu faţă de ceea ce sunt conştiinţa şi conştienţa şi faţă de cine sunteţi voi. Dar vă cheamă. Este acolo.

Aşa că, dragi Shaumbra, respiraţi adânc şi între acum şi următoarea noastră întâlnire fiţi conştienţi de asta. Şi s-ar putea să nu fie ceea ce gândiţi voi că va fi. S-ar putea să nu se simtă aşa cum credeţi voi că se va simţi, dar este acolo.

Între acum şi următoarea noastră întâlnire, dragi Shaumbra, vă rog să realizaţi că, de fapt, lumea este într-adevăr minunată. Noi am trecut prin multe vremuri grele, dar acesta este un loc măreţ. Atunci când priviţi în ochii altor oameni – fără să mai atacaţi mori de vânt, fără să vă mai gândiţi că trebuie să apăraţi sau să protejaţi ceva – însă când veţi fi în stare să-i priviţi direct în ochi veţi realiza ce loc preţios este această planetă. Veţi realiza şi că ceea ce pare a fi haos nu este deloc aşa.

Totul cu adevărat este perfect în întreaga creaţie şi în special într-a voastră.

Cu asta, dragi Shaumbra, Eu Sunt Cel Ce Sunt, în serviciul vostru, Adamus.

Vă mulţumesc.