MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria „Aripile”

SHOUD 6 – ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
3 februarie 2018
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bine ați venit, dragi Shaumbra. Bine ați venit la întâlnirea noastră.

În această dimineață, dragul Sam – Tobias – dragul Sam s-a trezit, s-a ridicat și, oh, acum are aproape 19 ani, s-a ridicat și s-a uitat în oglindă și, știți cât de conștienți de sine sunt tinerii, legat de felul în care arată și felul în care se prezintă pe ei. Înaintezi puțin în vârstă și mai dai drumul acestei părți. Nu că vreunul dintre voi a făcut-o (râsete), însă dragul Sam s-a ridicat și s-a uitat în oglindă și a fost aproape șocat. Fața lui era foarte, foarte roșie, ca și cum ar fi stat afară în soare timp de opt, zece ore fără nicio protecție împotriva soarelui. Și s-a gândit în sinea lui: „N-am ieșit afară la soare în ultimele zile" – unde trăiește el acum, nu este prea mult soare în acest moment al anului – și s-a întrebat ce se petrece cu fața lui atât de roșie. Nu era neapărat dureroasă, ci doar roșie ca o arsură de la soare. Și încă se întreabă ce se întâmplă. Dar noi știm, în timp ce ne-am adunat aici, la această adunare a zilei eșarfei roșii, știm că el, pur și simplu, interceptează – și Tobias interceptează – pe rezonanță, vibrația a ceea ce facem aici, întâlnindu-ne încă o dată. E genial și, o facem în luna februarie. Este, de asemenea, Ziua St. Germain care vine pe 14 februarie (câteva chicoteli).

SART: Da!

ADAMUS: Da, și uneori cunoscută sub numele Sf. Valentin, însă mie îmi place s-o numesc Ziua St. Germain.

Așadar, iată-ne aici, adunați în amintirea motivului pentru care ați venit aici, de ce ați venit împreună. Oh, v-ați cunoscut între voi. Aproape toți v-ați cunoscut în ultimele cel puțin cinci sau șase vieți. Nu sunteți într-adevăr noi unul față de altul. Unii dintre voi sunt aici pentru prima dată și credeți că sunteți noi aici, dar nu sunteți. Nu sunteți. Poate în acest corp fizic sunteți, însă nu sunteți cu adevărat noi.

Așadar, vă mulțumesc că v-ați îmbrăcat în roșu, o reamintire, un memento. Scuzați-mă doar un moment în timp ce eu... (merge să ridice una din eșarfele roșii Shaumbra, de vânzare) Trebuie să
rezolv ceva care nu-i tocmai în regulă aici, în această cameră. Mulțumesc că v-ați îmbrăcat în roșu, purtându-vă eșarfele și amintindu-vă călătoria, de ce ați venit aici.

Era ceva ce nu se simțea tocmai bine pe măsură ce verificam energia camerei. (Adamus pune o eșarfă roșie Shaumbra pe Edith și publicul spune: „Auu!") Da. Acum ești întreagă, Edith.

EDITH: Mulțumesc (ea îl sărută pe obraz).

ADAMUS: Dar ar trebui să spun că vine cu o mică cerință. Așadar, dacă accepți această eșarfă de la mine, trebuie să-mi faci o favoare.

EDITH: Bine.

ADAMUS: „Bine”, spune ea. Doar permite. Doar permite. Nu, câteodată nu ești așa bună la a permite.

EDITH: Știu asta.

ADAMUS: Îți place să te zbați. Îți place lupta însă, așa cum am spus în recenta noastră „Viața Maestrului 6”, fără luptă, Edith. Nimic. Nu te lupți cu lumea. Nu te mai lupți cu familia ta. Nu te mai lupți cu banii, nu-i așa?

EDITH: Îmi doresc să nu.

ADAMUS: Oh! Uitați-vă la asta: „Îmi doresc să nu." Așadar, ea încă se mai ține de luptă. Vrei să verificăm din nou, peste un an și să vedem cum merge asta? Sau ești dispusă să dai drumul la... putem să-i aducem microfonul aici?

LINDA: Sigur.

ADAMUS: Ești dispusă să renunți chiar acum la acea luptă? Asta e tot ceea ce e, o luptă veche împotriva acestor forțe care au totul și tu, care a trebuit să muncești toată viața pentru orice și, a fost atât de dur. Încă ești... ești un fel de topor de luptă, știi tu (râsete). Ei bine, e adevărat.

E foarte adevărat. Nu, îți place să te agăți de unele lucruri din acestea. Îți oferă o cauză, așa cum am vorbit despre asta în Viața Maestrului 6. Îți oferă ceva cu care te energizezi și este o pasiune. Dar ajunge, Edith. Nu mai lupta cu chestia abundenței. Bine?

EDITH: Bine, îmi place asta.

ADAMUS: Bine. Și doar permite. Asta e tot ce trebuie să faci. Asta e tot ce ți se cere. Ai locul tău rezervat în fiecare lună și, la naiba dacă cineva încearcă să-ți ia asta (mai multe râsete). Am să (scoțând bani din buzunarul lui Cauldre) dau 20 – nu are la el prea mult – o să dau 20 de dolari  oricui poate să ia acel scaun de la ea, luna viitoare (mai multe chicoteli și publicul spune: „Oh!").

EDITH: Te rog, nu face asta.

ADAMUS: „Te rog, nu face asta" (Adamus chicotește). Pot simți oamenii din public de aici, că spun: „Nu merită, pentru 20 de dolari." (râsete) "Furia lui Edith nu merită atât."

Edith, un singur lucru te rog, pe măsură ce mergem mai departe, altfel va fi atât de dificil pentru tine. Și știi, într-un fel, ești imaginea publică a agățatului de lucruri vechi. Vreau să spun, cu alte cuvinte, faci atât de multe acolo, afară – acolo (arătând spre camera de filmat), pentru cei care privesc – le faci o favoare prin faptul că, practic, îi reprezinți. E vorba doar de a Permite din acest punct mai departe. Nu (mai este vorba) de lupte. Nu ai făcut nimic greșit. Nu faci greșeli în iluminarea ta. Nimic. Dar atât timp cât te menții în lupte și în lucruri vechi legate de abundență și altele de acest gen și poate a nu te simți suficient de bună sau orice altceva, va fi foarte dificil din acest punct mai departe. Așadar, eu îți dau această eșarfă și îți cer s-o porți des.

EDITH: Bine.

ADAMUS: Poate că de fiecare – poate vom face o înțelegere: Atât timp cât Edith își poartă eșarfa în fiecare lună, desigur, o mai spală din când în când, dar atât timp cât o porți o dată pe lună, dragă Edith, atunci vei avea acest loc rezervat. Fără eșarfă, nu e scaun.

LINDA: Da!! Uuu! E asta o promisiune?

EDITH: Cred că asta se numește șantaj.

ADAMUS: Nu, șantajul este total diferit. Dacă era șantaj, oh! Am fi avut o altfel de... nu, se numește „Hai să ne înțelegem." Ce e în spatele ușii numărul unu?

EDITH: Îmi place asta (ea chicotește).

ADAMUS: Da, probleme cu abundența. Ce e în spatele ușii numărul doi? Lupte vechi. Ce e în spatele ușii cu numărul trei? Dreptul tău absolut la Realizare. Nu e o luptă.

EDITH: Mare abundență financiară.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu.

EDITH: Oh...

LINDA: Asta era ușa numărul 1.

ADAMUS: Deoarece nici măcar nu-i vorba de abundență. Abundența iese din vocabular. Nici măcar nu te mai gândești la ea. Vezi, tu spui: „Iată-mă aici, eu, Edith, iar acolo undeva foarte departe este abundența." Nu este așa. Uită de abundență, în totalitate. Încetează să mai lucrezi pentru ea. Încetează să te lupți cu ea. Pur și simplu, respiră profund și uită de asta. Va fi acolo. Va fi acolo. Ea vine la tine din toate direcțiile diferite. Uite, azi, deja ai primit gratuit o eșarfă.

EDITH: Da.

ADAMUS: Vreau să spun, ce vrei mai mult de atât? (Adamus chicotește)

EDITH: Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc, Edith. Poartă eșarfa aia, păstrează-ți scaunul (mai multe chicoteli).

Așadar, Sam s-a trezit întrebându-se de ce toată fața lui este în întregime roșie și aproape că îl puteți auzi pe Tobias chicotind în celelalte tărâmuri: „Oh, dragă fiule, dragă sine, pentru că este acel memento, acel memento de mii de ani în urmă, amintirea Templelor din Tien, când ați venit aici cu un astfel de angajament."

Haideți să respirăm foarte profund cu asta, în timp ce începem ziua. Să respirăm foarte profund și să lăsăm toate aceste energii să se adune.

Edith, ele se adună. Abundența, despre care noi nici măcar nu mai trebuie să vorbim. Nu este o problemă. Energiile sunt aici pentru a vă servi. Punct. Nimic altceva nu merge. Nu există dacă, și-uri sau dar-uri. Nu există: „Mă gândesc la asta sau lucrez la asta." Doar respirați foarte profund ca Maestru și permiteți. Asta e. Dacă există mai mult efort de atât sau îndoială, atunci vă apropiați de asta în mod invers. Atunci va fi greu.

Unde mergem, despre care voi vorbi doar într-o clipă, este visul și, vom merge acolo. Vom merge acolo. Dar lăsați în urmă chestiile care nu vă mai servesc. Lăsați-le în urmă. Și, am fost acuzat de destrămarea familiilor și relațiilor. Doar pentru că nu am fost căsătorit în ultima mea viață și n-aș mai fi din nou vreodată, nu încerc să destram relațiile. Eu spun să lăsați în urmă ceea ce nu vă mai servește. Și, dacă este o relație – și, știu că e dur – lăsați-o în urmă. Lăsați acea relație să evolueze pe cont propriu fără a o ține pe loc. Dacă e vorba de bani, dacă e stimă de sine, orice este, în mod  simplu nu le putem trage după noi acolo unde mergem. Avem multe de făcut în acești următori trei până la cinci ani. Voi explica într-o clipă. Avem multe de făcut, dar o facem relaxându-ne în asta. Relaxându-ne în asta. (Adamus ia o înghițitură din cafeaua lui.) Ah! Cafea umană. Mm. Și, da, nu m-ar deranja și un pahar de vin, dar mai târziu (câteva chicoteli).

Așadar, haideți să respirăm profund și să lăsăm energiile să intre.

Vă voi spune chiar acum că astăzi e o zi importantă. Vom face o măsurătoare. Vă amintiți mesajul de Sf Valentin cu câțiva ani în urmă, am spus că vom face măsurători. Vom folosi luna lui St. Germain, luna lui Valentin pentru a face asta. Așa că astăzi, până la sfârșitul sesiunii vom face o măsurătoare pentru a vedea unde suntem și ce vine mai departe. E un fel de test pe care îl vom face, așa că fiți pregătiți. Fie că stați aici în persoană sau online, vom avea un test, azi. Oh, pur și simplu, pot simți cum vi se zbârlește pielea când spun asta (câteva chicoteli). Uhh! Și vom păstra asta pentru sfârșit ca într-adevăr, să v-o amintiți un timp mai îndelungat.

Dar, înainte de a face asta, hai să deschidem (Shoud-ul) cu înțelepciunea Shaumbra.

LINDA: O, doamne.

ADAMUS: Unde este muzica de fanfară? Să deschidem cu înțelepciunea Shaumbra.

LINDA: O, doamne!

ADAMUS: Cred că asta e – ura! Ura! (publicul fluieră și câteva aplauze) Oh, avem nevoie de unul din acele butoane de pornire.


Înțelepciunea Shaumbra

Haideți să deschidem cu înțelepciunea Shaumbra. Timpul vostru de a răspunde la întrebări. Am una bună astăzi. Uoo! Așadar, dragă Linda, hai să mergi și să alegi Maestrul înțelept din public, care va fi primul ce va răspunde întrebării mele.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Cine va fi?

LINDA: Ai de gând să pui întrebarea sau ce?

ADAMUS: Iar Linda nu știe care este întrebarea și cu siguranță nu știe care este răspunsul.

LINDA: Bine, mă duc să trag lozul aici.

ADAMUS: Ohh! Da. Ați observat cum se furișează ea din spate (câteva râsete).

LINDA: O, da! O, da.

MARY SUE: Am văzut această umbră venind.

ADAMUS: Într-un fel e ca, într-un fel e ca Realizarea. Se furișează din spate. Nu vedeți Realizarea, iluminarea, venind la voi din față. Vedeți toate celelalte prostii ale voastre. Dar, nu, Realizarea se strecoară înăuntru cumva prin spate, pur și simplu la fel ca și Linda.

Întrebare pentru tine. Oh, asta va fi bună. Ești o primă alegere bună. Deci, pe o scară de la unu la zece, unu fiind cel mai puțin, zece fiind cel mai mult; pe o scară de la unu la zece, cât de neobișnuită sau diferită – sau hai s-o numim așa cum este, stranie, ciudată – erai tu când creșteai, ca și copil? Înainte de a răspunde totuși, țineți cont că, în esență, sunt trei perioade diferite la care să vă gândiți, trei perioade de dezvoltare, dezvoltare energetică.

Prima este când aveți în jur de trei până la patru ani. Este prima dată când deveniți cu adevărat conștienți de lucruri și doriți să vă conectați cu alții. Începeți să vă vedeți pe voi oglindiți în alții. Este foarte important. Cealaltă se petrece de la aproximativ șapte până la opt ani. Începeți să aveți prieteni. Vă desprindeți doar de cercul familial restrâns și începeți să vă vedeți pe voi în comparație cu alții. Cealaltă se petrece undeva aproximativ între vârsta de 16 până la 21 de ani și acestea sunt numere generale.

Așadar, de fapt sunt trei momente, trei momente esențiale când vă măsurați într-un fel pe voi în raport cu ceilalți și, acel sine uman spune: „Ohhh, frate, da. Sunt…”  Ei bine, cum te-ai evaluat în general?

MARY SUE: Așadar, zece fiind foarte diferit?

ADAMUS: Într-adevăr ciudat.

MARY SUE: Nu aș zice foarte ciudată, aș zice foarte diferită.

ADAMUS: Într-adevăr diferită, bine.

MARY SUE: Nu simțeam același lucru pe care îl simțeau ceilalți oameni. Simțeam în mod foarte sensibil.

ADAMUS: Când ai realizat prima dată asta?

MARY SUE: Cred că pentru mine un punct marcant a fost a patra mea aniversare.

ADAMUS: A patra aniversare, bine. De la trei la patru ani.

MARY SUE: Bunica mea urma să vină și eram foarte sigură că-mi va da un mic fluture agrafă pe care-l văzusem cu ea în magazin și, când a venit mi-a dat o batistă (ea chicotește).

ADAMUS: Serios??

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Bunica ți-a dat o cârpă de suflat mucii? Vreau să spun... (râsete) ca și cum: „Aș fi putut avea un fluture, dar am primit asta?" Este uau.

MARY SUE: Ei bine, m-am gândit că poate este ceva simbolic în...

ADAMUS: Îți suflai nasul des? Erai răcită? Aveai, știi tu, probleme cu sinusurile și bunica a crezut că… se vor agrava și totuși, a fost de folos? (publicul spune: „Iac”)

MARY SUE: Sunt sigură că am păstrat-o (ea chicotește).

ADAMUS: Oh! Spui că încă o mai ai?

MARY SUE: Nu.

ADAMUS: Oh, bine. Bine.

MARY SUE: N-o mai am.

ADAMUS: Bun. Așadar ai realizat în acel moment de ce...

MARY SUE: Da, îmi amintesc că m-am întors în mica mea cameră, pe care am avut-o și, știi, la fel ca...

ADAMUS: Sub scări?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Da, da.

MARY SUE: Aceea este.

ADAMUS: Da, da.

MARY SUE: Și doar, a fost ca și cum, nu, lucrurile nu vor fi așa cum credeam eu că ar trebui să fie și, aceea a fost ca o realizare.

ADAMUS: Da. Bunica, doamne, toată această traumă așezată asupra ta. Și cum a fost mai târziu? Să mergem când ești, oh, văd ceva acolo la aproximativ 15, 16 ani, în acel interval de timp.

MARY SUE: Ei bine, asta să fi fost, târziu, cam în liceu?

ADAMUS: Da. da.

MARY SUE: De asemenea, când Kennedy a fost împușcat.

ADAMUS: Uh huh.

MARY SUE: Cred că am fost cam în genul...

ADAMUS: Încercai să te integrezi.

MARY SUE: Oh, categoric încercam să mă integrez.

ADAMUS: A fost foarte important pentru tine. Dar când ai realizat că asta nu funcționează?

MARY SUE: (chicotește) Cred, probabil, ei bine, acela ar fi putut fi momentul. Nu pot spune că am depășit asta și că urma să fiu eu însămi.

ADAMUS: Corect, corect. Nu, nu.

MARY SUE: Nu.

ADAMUS: În cea mai mare parte a timpului ai încercat să te integrezi până când...

MARY SUE: În cea mai mare parte a timpului însă eu, eu...

ADAMUS: Când s-a oprit asta?

MARY SUE: Încă se desfășoară.

ADAMUS: Bine (ei chicotesc).

ADAMUS: Aici te integrezi?

MARY SUE: Oarecum.

ADAMUS: Oarecum, bine.

MARY SUE: Dar, nu, eu am devenit două persoane. Am devenit o persoană când sunt cu alți oameni, dar apoi am propria mea viață personală.

ADAMUS: Mm hmm. Pe o scară de la unu la zece, unde ești tu în toate astea?

MARY SUE: Eu sunt încă, aș spune, aproape de partea de sus.

ADAMUS: Cam pe la...

MARY SUE: Opt, nouă, zece (ea chicotește).

ADAMUS: Da, 9.99.

MARY SUE: (chicotește) Bine.

ADAMUS: Ceva de genul ăsta. Da, da.

MARY SUE: Da, sunt de acord cu asta.

ADAMUS: Pot să te întreb, te lupți cu toată această încercare de a te potrivi, încercarea de a fi fata drăguță?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: De ce?

MARY SUE: Deoarece îmi place să merg afară și să râd cu oamenii.

ADAMUS: De acum încolo bucură-te să mergi afară și să râzi de oameni (râsete).

MARY SUE: Oh, bine (ea râde).

ADAMUS: Nu, sunt doar curios. Este un conflict.

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Este în energia ta. Și încă te poți bucura să mergi afară și să fii cu oamenii, probabil cu mult mai mult, dacă ești cu adevărat tu însăți, acceptând că ești doar diferită.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Neobișnuită, ciudată, cum vrei tu să-i spui.

MARY SUE: (chicotind) Bine.

ADAMUS: Nu. Nu, vei înțelege că acesta a fost un compliment. Da.

MARY SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

MARY SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Următorul. Pe o scară de la unu la zece.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Cât de ciudat ești tu?

LINDA: Acesta este un nou venit, deci este un risc.

ADAMUS: Bine, este un mare risc. Să-i dăm drumul.

SHAUMBRA 1 (bărbat): Mă așteptam la asta.

ADAMUS: Da, da! Oh, da!

SHAUMBRA 1: Trebuie să mă ridic în picioare? (cineva răspunde: „Da, trebuie”) Este pornit (microfonul)?

ADAMUS: Este pornit, da.

SHAUMBRA 1: Corect. Hei, mă bucur să te văd.

ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc (Shaumbra 1 chicotește). E bine să fii văzut.

SHAUMBRA 1: Care este întrebarea?

ADAMUS: Care este întrebarea?

SHAUMBRA 1: Înțeleg.

ADAMUS: Numărul unu, câteva reguli de-ale casei, aici. Nu spune niciodată... (publicul spune: „Nu știu") Bine, veți merge cu toții la baie, acum!

SHAUMBRA 1: Am spus eu asta? (Adamus chicotește) Am spus eu asta?

ADAMUS: Nu, nu. Nu ai făcut-o. Eu doar explic. Încerc să fiu simpatic, pentru o schimbare. (Shaumbra 1 râde tare) Deci, întrebarea este...

SHAUMBRA 1: Am știut că o să-mi placă aici!

ADAMUS: Vom avea nevoie de o tablă de scris pentru mai târziu, dar tocmai am observat acest lucru ciudat aici, sus. Am putea aduce tabla de scris aici sus, la dispoziția ta, te rog? Dispozitive electronice. Vezi, am luat tabla mea de scris (cineva spune: „Ura!" și câteva aplauze).

Întrebarea este, pe o scară de la unu la zece, cât de ciudat, diferit, neobișnuit ai fost tu, te-ai perceput pe tine pe măsură ce creșteai?

SHAUMBRA 1: Este o întrebare genială.

ADAMUS: Mulțumesc!

SHAUMBRA 1: Mulțumesc. Deci, aș spune că am fost – nu-mi amintesc prea mult înainte de cinci ani, dar îmi amintesc o vizită de când aveam cinci ani.

ADAMUS: Bine. De la?

SHAUMBRA 1: A fost Conștiința Cristică, St. Germain și Îngerul Gabriel.

ADAMUS: Bine. Bun. Bun.

SHAUMBRA 1: Amicii tăi.

ADAMUS: Da, da. Amici. Da, da (Shaumbra 1 chicotește). Da. Și, ca urmare a acestui fapt, ce ai crezut despre realitatea ta, sănătatea ta (mentală)?

SHAUMBRA 1: Am realizat că sunt infinit.

ADAMUS: Când aveai cinci ani?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Bine. Acum, crescând, unde ai crescut?

SHAUMBRA 1: Acestea sunt chestii grele, ei bine. Am crescut în Birmingham, în Anglia.

ADAMUS: Oh. Am presupus că nu a fost în Alabama după accentul tău (unele chicoteli). Deci, crescând, ai încercat cumva să te potrivești, dar...

SHAUMBRA 1: Oh, da.

ADAMUS: … ai realizat destul de devreme că nu funcționa. Deci, te-ai simțit ostracizat de colegii tăi?

SHAUMBRA 1: Da, am fost aproape să mă sinucid.

ADAMUS: Oh, ai făcut-o.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Câți ani aveai?

SHAUMBRA 1: În jur de 14.

ADAMUS: De ce?

SHAUMBRA 1: Din cauza, um...

ADAMUS: Ai fost agresat?

SHAUMBRA 1: Da. Am dezvoltat o relație specială cu Conștiința Cristică.

ADAMUS: Corect.

SHAUMBRA 1: Și...

ADAMUS: Unii oameni ar spune că ești nebun. Eu nu aș spune, dar alții ar face-o.

SHAUMBRA 1: Da, da. Am fost ridiculizat.

ADAMUS: Da. Mergi într-o clasă, vorbești cu un profesor: „Hei! Am o relație cu Conștiința Cristică!”

SHAUMBRA 1: Nu, nu chiar așa.

ADAMUS: Știu. Am exagerat, precum știi.

SHAUMBRA 1: Dar ce am realizat este că eram mult mai mare decât ceea ce mi se spusese. Și era cu mult mai mult, pur și simplu cu mult mai mult decât ceea ce mi se spusese sau ce am simțit. Am simțit pur și simplu...

ADAMUS: Sună ca o grămadă de chestii ale ego-ului: „Eu sunt mai mare..."

SHAUMBRA 1: Poate. Poate.

ADAMUS: ”Sunt mai măreț decât mi s-a spus.”

SHAUMBRA 1: Posibil. Da, poate. Nu știu, dar da, am fost agresat.

KERRI: Ce ai spus, că nu știi?

SHAUMBRA 1: Oh, doamne.

LINDA: Ohh! (câteva râsete)

ADAMUS: Deci, noi avem o mică regulă aici și voi întreba: Ar trebui să-l trimitem în toaleta doamnelor pentru… (publicul spune la unison: ”Nu!”) Așteptați. Lăsați-mă să-i dau opțiunile și...

SHAUMBRA 1: Ei bine, am un accent. Cu siguranță asta funcționează (el râde).

ADAMUS: Sau are o șansă favorabilă? Are el...

LINDA: Are o șansă!

ADAMUS: … un permis de trecere astăzi? Cine vrea ca el să meargă la toaletă?

KERRI: Eu! (cineva spune: ”Nu” și publicul râde)

ADAMUS: Nu trebuie să mergi.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: Da (cineva strigă: ”Este o experiență”).

ADAMUS: Este o experiență, da.

SHAUMBRA 1: Este, minunat.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: Așadar, spui că  aproape te-ai sinucis. A fost foarte, foarte, foarte, foarte dificil pentru tine la vremea aceea și, într-adevăr am venit la tine de câteva ori.

SHAUMBRA 1: Da. Deci, când aveam 18 ani, am fost vizitat de Conștiința Cristică, care literalmente mi-a rescris programarea peste noapte.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Și am fost o persoană complet diferită.

ADAMUS: La ce programare te referi?

SHAUMBRA 1: Ei bine, am fost implicat în Mișcarea Născut din Nou din biserica Creștină. Dar, pur și simplu am început să simt și să percep… (suspină) marele Eu Sunt. Asta este tot ceea ce pot spune.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Că viața este de departe mult mai interesantă și oamenii sunt cu mult mai frumoși decât ni s-a spus.

ADAMUS: Da. De ce nu te-ai sinucis?

SHAUMBRA 1: Cred, privind acum în urmă, că toți cei care devin înfăptuitori ai schimbării trebuie să înfrunte abisul și să se încredințeze vieții.

ADAMUS: Ai vrea, te rog, să spui asta încă o dată? Și mi-ar plăcea, într-adevăr, cu camera de filmat cât mai aproape.

SHAUMBRA 1: În regulă. O să încerc să-mi amintesc. Cred că toți cei care vor să fie înfăptuitori ai schimbării trebuie să înfrunte abisul și apoi să se încredințeze vieții.

LINDA: Hmm. (cineva spune: ”Excelent”)

ADAMUS: Mulțumesc (publicul aplaudă). Mulțumesc. Mulțumesc. Și acum nu mai trebuie să mergi în toaleta doamnelor și...

SHAUMBRA 1: În regulă!

ADAMUS: … Linda o să-ți dea o eșarfă gratis, din moment ce tu nu...

SHAUMBRA 1: Am obținut deja una!

ADAMUS: Oh, primești una gratis.

SHAUMBRA 1: El mi-a dat deja una.

ADAMUS: Da, dar primești încă una.

SHAUMBRA 1: Oh, fantastic!

ADAMUS: Ia-o, fir-ar să fie! Vine la tine.

SHAUMBRA 1: Îmi place abundența. Este fantastic!

ADAMUS: Linda, îi dai o altă eșarfă?

LINDA: Plăcerea mea.

ADAMUS: Da. Asta a fost briliant și, cred că fiecare dintre voi – mulțumesc – cred că fiecare dintre voi puteți simți provocarea prin care ați trecut, pentru că și voi ați trecut prin asta, poate că nu până la punctul sinuciderii. Dar m-aș aventura să spun, dintre cei care se află aici în persoană și cei care sunt online, că aproape nouăzeci, oh, cam  nouăzeci și doi și jumătate la sută v-ați gândit la sinucidere. Nu de genul ”mâncat de urs”, ci doar: ”Sunt atât de terminat, pur și simplu nu mai pot suporta.” Asta aproape că este scris în cartea Shaumbra, să sperăm, nu pentru generațiile care vor veni, dar pentru absolut fiecare dintre voi. Pot s-o simt și alții o pot simți și îți mulțumesc. Iar astăzi, toate acestea vor fi transformate astăzi. De aceea sunteți aici. Mulțumesc. Da.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: Nostim, nu arăți ca și când ai fi din Alabama (râsete). Mulțumesc. Așadar, pe o scală până la 10, ciudățenia ta se află peste maxim (mai multe chicoteli).

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: Da, da. În regulă, încă vreo doi.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: În timp ce creșteați, pe o scală de la unu la zece, ciudățenia.

KATHLEEN: Începem din nou (face o pauză). La ce vârstă eram?

ADAMUS: Combină toate vârstele la un loc, așa că aveai de la trei la patru, de la șapte la opt, de la  16 până la 21, în timp ce creșteai. Mai întâi, cu familia ta, aceea este prima conștientizare că: ”Asta nu e familia mea.” La opt către nouă ani ești cu prietenii: ”Oh, eu nu sunt ca ei.” De la șaisprezece până la douăzeci și unu: ”Nu mă voi integra niciodată în lumea asta.” În principiu, atât de simplu este. Așadar, combină-le pe toate, unde te afli?
.
KATHLEEN: Pe o scală de la unu la zece?

ADAMUS: Da.

KATHLEEN: Sunt acolo (undeva).

ADAMUS: Dă-mi un număr.

KATHLEEN: Nouă.

ADAMUS: Nouă. Aș fi dat mult mai sus de-atât. (Adamus chicotește). Nu, nu că tu ești ciudată; e vorba de percepția ta despre tine. Încerci să corespunzi, sunt în mod special problemele de familie, încercând să te integrezi în familie. Ai, iai, iai. Și...

KATHLEEN: Am devenit clovnul.

ADAMUS: Da.

KATHLEEN: Îhm.

ADAMUS: Însă, de asemenea, tu încercai să menții energia în mișcare.

KATHLEEN: Îhm.

ADAMUS: Tu încercai, realmente, să ajuți, într-un fel, la mușamalizarea disfuncționalității care avea loc.

KATHLEEN: Întru totul.

ADAMUS: Da. Și ai știut în tot acest timp că: ”Asta, pur și simplu… Nu mă integrez aici.” Când ai simțit că încercai cel mai mult să te integrezi? Unde a avut loc acea plonjare – ”Mă voi integra. Voi sări în viață și voi încerca să fiu normală?”

KATHLEEN: Mult mai târziu.

ADAMUS: Cât de târziu?

KATHLEEN: Eram un adult.

ADAMUS: Douăzeci și cinci? Treizeci?

KATHLEEN: S-ar putea să fi așteptat chiar și după vârsta asta.

ADAMUS: În regulă. Când ai avut copii?

KATHLEEN: La douăzeci și patru.

ADAMUS: Crezi că acesta a fost un punct de cotitură?

KATHLEEN: Da. Da.

ADAMUS: ”Mai bine încerc să mă armonizez cu toate, pentru că acum sunt mamă.”

KATHLEEN: Da.

ADAMUS: A ajutat asta?

KATHLEEN: Da. Am fost capabilă să mă conectez în acel mod și să-mi deschid inima și să vindec unele lucruri.

ADAMUS: Da, și să încerci să fii normală, să încerci să fii mamă.

KATHLEEN: Da.

ADAMUS: Când ți-ai dat seama că nu erai cu adevărat o mamă bună în sensul tradițional? Știi tu, pur și simplu nu te încadrai în tipul acela de mamă de la periferia orașului.

KATHLEEN: Ei bine, am încercat să fiu Președinte al PTA (n.tr.: Asociația Părinte Profesor), așa că...

ADAMUS: Da, ei bine, asta ar fi una tare (câteva râsete). Asta ar fi destul de tare.

KATHLEEN: Și mamă de fotbalist a fost amuzant.

ADAMUS: Da.

KATHLEEN: Și totuși pe la 31 (de ani), am deschis o afacere de comerț cu amănuntul și am ajuns la ce este al meu.

ADAMUS: Da.

KATHLEEN: Curând după asta am găsit Crimson Circle și m-am extins.  

ADAMUS: Așadar, pe o scală de la unu la zece, te-ai simțit pe tine însăți, niciodată nu te-ai integrat întru totul, poate mai puțin în anii de început ca și mamă, știi tu, pentru că erai atât de absorbită de ceea ce făceai. Dar ceea ce pot spune aici, este că tu încă încerci să te integrezi și, nu doar în public, uneori chiar și cu Shaumbra.

KATHLEEN: (face o ușoară pauză) Acesta este pragul meu.

ADAMUS: Exact. Shaumbra?

KATHLEEN: Da.

ADAMUS: Da. Și nu există a te integra aici.

KATHLEEN: Nu, nu există.

ADAMUS: Nu există. Nu există.

KATHLEEN: Există a fi tu însăți.

ADAMUS: Exact.

KATHLEEN: Și a te iubi pe tine însăți.

ADAMUS: Și unii, de fapt, chiar vin aici încercând să se integreze. Ei cred că: ”În regulă, asta este familia, avem eșarfele ca s-o dovedim și, voi încerca să mă integrez,” dar, de fapt, nu există a te integra aici, în afară de a fi tu însuți, oricât de ciudat ar ajunge să fie. Și există multă ciudățenie aici (râsete). Nu, dar este un spațiu sigur pentru ciudățenie. De ce nu? Bine.  

KATHLEEN: Lucrurile se schimbă doar când le dai drumul.

ADAMUS: Ele se schimbă.

KATHLEEN: O fac.

ADAMUS: Este uimitor.

KATHLEEN: Da.

ADAMUS: Bun, mulțumesc.

KATHLEEN: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă doi, te rog.

LINDA: În regulă. Să vedem.

ADAMUS: Încă doi. La cine va merge acel microfon? Ah! Ciudățenie. Ăsta nu este numele tău (râsete).

PAULA: Asta-i în regulă. Mă simt în regulă cu a fi ciudată.

ADAMUS: Tu te-ai distrat cu asta, de fapt.

PAULA: Am făcut-o.

ADAMUS: Da. Tu cumva ai folosit asta ca, într-un fel, să-i împingi pe oameni să se confrunte cu ea. Da.

PAULA: Da. Am fost crescută într-o familie mormonă credincioasă și eram în afara ei. Puteam vedea aerul. Am știut că sunt diferită față de toți ceilalți. Puteam visa cu ochii deschiși. Nu m-am potrivit cu ei.

ADAMUS: Pun pariu că asta a fost foarte apreciată de cei mai în vârstă (ea râde).

PAULA: Nu a fost!

ADAMUS: Sunt sigur! Sunt sigur! Cât de mult a trebuit să ascunzi asta?

PAULA: (face o pauză) Eram mai mare atunci când mi-am dat seama că trebuia să ascund asta, căci devenise o situație mai mult cu prietenii decât cu familia.

ADAMUS: Exact.

PAULA: Total rebelă cam pe când aveam 17, 18 ani și, pur și simplu, am plecat.

ADAMUS: Oh. Da. Bun. Și acum, după ani de zile, cum te simți, ca nivel de ciudățenie, comparativ cu alții?

PAULA: Nu-mi pasă că sunt mai ciudată decât ceilalți. Nu mă deranjează când sunt în jurul lor. Observ cumva ciudățenia, iar dacă ei nu o plac, asta-i în regulă.

ADAMUS: Da. Bine, bun. Ai vrea să te întorci vreodată la... (ea scutură din cap ”Nu”) Nu.

PAULA: Nu.

ADAMUS: Credinciosul, știi tu…  a existat multă structură dificilă în asta. Nu e nevoie să gândești prea mult.

PAULA: Nu, deloc.

ADAMUS: S-a terminat pentru tine.

PAULA: În speranța că nu ai gândit absolut deloc.

ADAMUS: Oh, da, exact (ea râde). Cu cât mai puțin, cu atât mai bine, pentru că altcineva a spus: ”Aici sunt regulile, urmați-le” și apoi a devenit: ”Cât de bine urmezi regulile?”

PAULA: Categoric.

ADAMUS: Aș putea s-o întreb pe fiica ta dacă ea crede că ești ciudată? Da, da! (câteva râsete) Fața. Fața spune tot.

THERESA: E ciudată.

ADAMUS: Îți place asta, să ai o mamă ciudată sau ai prefera să ai mai degrabă o mamă normală?

THERESA: Oh, nu cred că m-aș fi descurcat cu o mamă normală.

ADAMUS: Probabil că nu.

THERESA: Nu.

ADAMUS: Nu, nu, nu. Da.

THERESA: Nu.

ADAMUS: Da, pentru că voi sunteți precum două boabe de mazăre într-o păstaie (unii chicotesc). Nu, e o ciudățenie bună! (ei râd) Bun. Nu, ciudățenie.

THERESA: Nu cred că sunt ciudată! (mai multe râsete)

ADAMUS: Nu, ciudată, în comparație cu alții, știi tu, cu societatea, mormonii. Știi tu, ciudat în comparație cu normalul.

THERESA: Presupun că am crezut că toți ceilalți erau ciudați, iar eu eram cea normală.

ADAMUS: Îmi place asta (unii chicotesc). Îmi place – și tu nu țineai microfonul sus, foarte aproape, așa că, ai vrea să spui asta din nou?

THERESA: Scuze, da. Credeam că toți ceilalți erau ciudați, iar eu eram cea normală.

ADAMUS: Bun. Acum, ce era ciudat la ei?

THERESA: Hm. Ei bine, pe măsură ce creșteam, pur și simplu mă simțeam foarte bine fiind cine eram și mulți oameni nu erau așa.

ADAMUS: Da.

THERESA: Și astfel, am crezut că asta era cumva ciudat. Însă...

ADAMUS: În timp ce creșteai, erai în religia mormonă?

THERESA: Nu chiar.

ADAMUS: Oh, în regulă.

THERESA: Ceva de genul, am unchi care sunt foarte apropiați de vârsta mea, așa că ei sunt mai mult ca niște frați mai mari.

ADAMUS: Da.

THERESA: Și, deci, mergeam la biserică cu ei, dar foarte devreme mi-am dat seama că asta nu era, într-adevăr, treaba mea.

ADAMUS: Nu era treaba ta.

THERESA: Da.

ADAMUS: Bine.

THERESA: Absolut deloc.

ADAMUS: Dar ai petrecut multă vreme din viața ta – încerc să diger asta – fiind diferită de ceilalți, dar, de fapt, fiind cumva fericită cu asta.

THERESA: Da, am fost în totalitate în regulă cu asta.

ADAMUS: Bun.

THERESA: Da.

ADAMUS: Bun. Încă unul. Mulțumesc. Mulțumesc. Încă unul. Nivelul de ciudățenie.

LINDA: Să vedem. Hm. Hm, hm, hm. Deci, probabil...

ADAMUS: Unde vreau să ajung cu această întrebare, se întreabă unii dintre voi.

ADAMUS: Da, nivelul de ciudățenie. Bună.

SHAUMBRA 2 (femeie): Bună. Aș spune mai devreme, în copilărie, opt sau nouă.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 2: Și în anii adolescenței, patru sau cinci.

ADAMUS: Patru, cinci.

SHAUMBRA 2: Sau mai jos.

ADAMUS: Așadar, tu ești cam în genul...

SHAUMBRA 2: Am încercat să mă integrez.

ADAMUS: Ai învățat cumva să te integrezi. În regulă.

SHAUMBRA 2: Și apoi, aș spune, da, anii adolescenței. După 20 de ani, (nivelul) nouă.

ADAMUS: Nouă, în regulă.

SHAUMBRA 2: Da, pur și simplu am realizat că nu fac prea mult.

ADAMUS: Câți ani ai acum?

SHAUMBRA 2: Patruzeci și patru.

ADAMUS: Oh, amuzant, arăți de 20. Da. Da (ea chicotește ușor). Și nu, nu te amăgesc (ei chicotesc).

SHAUMBRA 2: Mulțumesc.

ADAMUS: Foarte tânără. Deci, unde te afli chiar acum, ca nivel de ciudățenie în comparație cu alții?

SHAUMBRA 2: Cred că încă la nivelul nouă.

ADAMUS: În regulă.

SHAUMBRA 2: Da, în mare parte.

ADAMUS: Bun. În regulă. Bun, mulțumesc.


De la Comunitate la Suveranitate

Am pus întrebarea astăzi, pentru că voi toți vă aflați, probabil, oh, la nivelul de ciudățenie nouă și jumătate sau peste și, cumva ați învățat să acceptați asta. Într-un fel. Aș spune că, pentru cei mai mulți dintre voi, în ultimii, oh, doamne, cinci, șase ani, ați trecut prin adevărate lupte cu asta – ”Ce mi se întâmplă?” – și există o enormă seducție, o gravitație cum că trebuie să vă integrați în conștiința de masă. Nimănui nu-i place să fie complet în afară.

Știți, Abraham Maslow (n.tr.: Abraham Maslow a fost un renumit psiholog american din secolul trecut) a vorbit despre asta în unele din studiile sale. Toată lumea dorește un sentiment de recunoaștere și de integrare în comunitate. Este, de fapt, (un aspect) foarte important pentru un echilibru psihic convențional. Fără asta, a avea o conexiune cu comunitatea și, de fapt, (este vorba despre) a te vedea pe tine însuți prin ceilalți – ”Cum mă integrez? Mă integrez? Sunt în regulă, pe baza integrării în societate sau într-un grup ori într-o biserică sau orice altceva?” – asta creează un foarte puternic sentiment de stabilitate mentală. Când îi iei cuiva asta, o ia puțin razna și, asta se întâmplă datorită acestei gravitații, acestei seducții. Cumva te stăpânește/te menține înăuntru. Fără asta, fără sentimentul că aparții de ceva, mintea devine foarte instabilă. Aproape fiecare dintre voi ați avut acel sentiment, probabil în ultimii, aș spune, cu circa șase ani în urmă – depinde de cine sunteți – dar, când ați realizat deodată: ”Nu mă integrez. Probabil că nu se va întâmpla asta niciodată.” S-a terminat cu speranța de a încerca să vă integrați. S-a terminat cu încercarea de a vă integra. Realizați deodată: ”Asta pur și simplu nu funcționează.” Asta va declanșa în mintea omenească ceva care o va face dezechilibrată, deoarece nu mai sunteți închiși înăuntru sau hipnotizați în conștiința de masă.

Mintea este ancorată în multă conștiință de masă. Deci, acum, voi îndepărtați acea ancoră, aproape acel punct de priponire și mintea începe să meargă puțin aiurea. Voi toți ați experimentat asta și ați zăcut treji noaptea: ”Ce este în neregulă cu mine? De ce mă simt atât de disociat? Ce fac greșit?” – treceți prin toată litania minții la ora două noaptea. Absolut nimic. Voi, pur și simplu, dați drumul acelei gravitații foarte seducătoare, iar mintea nu știe cum să se descurce cu asta. A fost programată timp de eoni să aibă comunitatea, fie că este vorba de familia voastră, fie că este o organizație, fie că e vorba doar de prieteni, nu contează. Unele comunități de acum sunt construite pur și simplu din oamenii de la slujbă pe care îi cunoașteți, pentru că există constanta comparație mentală: ”Cum mă integrez aici, în mediul meu de la birou sau în cel social ori în oricare alt tip de mediu?” Voi începeți să dați drumul la asta, iar mintea devine nebună. Chiar o face. Și apoi sunteți confruntați cu lucruri precum: ”Vreau eu să (mai) rămân?” Sunteți confruntați cu: ”Ce este în neregulă cu mine?”

Și apoi mintea joacă o farsă nostimă. Umple acel spațiu cu îndoială, îndoială de sine. ”Ceva este greșit. Trebuie să mă întorc la normal. Este ceva în neregulă cu mine.” Și voi simțiți asta, a intrat chiar și în corpul vostru: ”Sunt atât de deconectat” și ”Oh, ce este greșit?” și ”Adamus spune că asta este doar parte din trezire, însă oh, se simte, pur și simplu, ca și cum înnebunesc.” Asta este în mod  simplu mintea, ce vrea să se conecteze în mod constant cu, să se asocieze cu un fel de comunitate, cu modul în care vă vedeți pe voi față de alții.

Este cu totul interesant, cu totul fascinant cum funcționează mintea, și voi da vina pe Atlantida pentru această parte a programării minții. Nu era acolo înainte de asta. A fost programat, hipnotizat în însăși nucleul minții gândul că aveți nevoie de comunitate.

Amintiți-vă, Atlantida a fost foarte bazată pe comunitate. Era ca un foarte mare chibuţ și era foarte puțină individualitate. Oamenii încă mai doresc să se întoarcă la acea origine veche, dorind să se întoarcă la: "Haideţi să ne izolăm cu toții pe o insulă sau într-o fermă sau oriunde altundeva. Să ne întoarcem la elementele de bază." Nu mai este cale de întoarcere. La fel ca și cu tehnologia, nu mai este cale de întoarcere. La fel este și cu vechiul stil al comunității.

Ce se întâmplă acum este ajungerea la suveranitate. Nu ne întoarcem la un vechi concept al uniunii. Dar mintea vrea asta cu disperare, pentru că a fost programată în acest fel. A fost programată pentru asta și întotdeauna să trebuiască să vă vedeţi, să vă măsuraţi în funcție de ceilalți – reacția lor față de voi, cât de bine vă încadraţi în acel grup, cât de bine aţi existat în acel grup.


Înaintea Timpului Vostru

În toate astea, este ceva foarte, foarte interesant, pentru că, dragii mei prieteni, nu ați fost niciodată meniţi să vă integraţi așa. Aţi învățat cum să faceţi pe oamenii. Aţi ajutat la inventarea omului. Ați învățat cum să jucați rolul de om, dar undeva de-a lungul liniei ați spus: "Ajunge". Îmi plac acele cuvinte, "Ajunge". De fapt, spune: "Am terminat cu asta". Aţi spus "Ajunge" şi, în principiu, voi acum, în această viață, în mod special, sunteți cu mult înaintea timpului vostru.

Sunteţi înaintea timpului vostru și, rețineţi asta. Aţi venit, înaintea timpului vostru, dar, de asemenea, voi ieșiţi din timp. Este un gen de amestec foarte interesant care are loc. Aţi fost cu mult înaintea timpulului vostru, așadar nu vă veţi integra niciodată. Și odată ce recunoașteți asta, că pur și simplu aţi venit aici să aduceţi ceva, aţi putea spune, ca pionieri ai conștiinței sau înainte de timpul vostru sau orice altceva, dar aţi venit aici înaintea altora. Aţi venit aici să aduceţi – hai să o privim în felul acesta – aţi venit aici să le aduceţi un cadou. Aţi venit aici pentru a aduce un cadou pentru voi, desigur, cu integrarea voastră, dar este darul pe care-l aduceţi pentru ei, așa că aţi venit înaintea timpului.

Nu vă încadrați/nu vă potriviți. Vă face să vă simțiţi diferiţi. V-aţi depreciat cu adevărat, de atât de multe ori în viața voastră – nu doar în cele trei perioade despre care vorbeam, ci pe tot parcursul vieții voastre – și are tendința să doară. Aveți tendința să vă îndoiți de voi: "Ce fac? O să înnebunesc? Cum de nu mă încadrez? Trebuie să am o tulburare ciudată de personalitate, pentru că nu mă încadrez. "Vă rog, haideţi să ne oprim pentru un moment și să realizați că aţi venit înaintea timpului vostru.

Știați asta. Aţi știut asta înainte chiar să vă fi născut în această viață, dar apoi aţi uitat. Aţi știut asta pentru acei primii câțiva ani de viață, dar apoi aţi ajuns la acea vârstă de aproximativ trei sau patru ani, când vi s-a spus că aceste ființe cu care vorbeaţi nu existau. Sunt doar invențiile voastre. Mai târziu în viață, când ați simțit că există cu mult mai mult și viața însăși a spus: "Nu, într-adevăr nu există. Asta este. Aveţi o slujbă. Aveţi o familie. Muriţi." Când aţi simțit că trebuie să existe altceva și oamenii au spus: "Este doar mintea voastră nebună. Nu puteți fi mulțumit cu ceea ce aveți. Nu puteți doar să vă încadrați și să aveți puţin circ și nişte pâine ca și noi." Asta e mâine – Campionatul Național (câteva chicoteli).

Ați fost duri cu voi înșivă și doresc să schimb asta chiar acum și aș vrea să simțiți nu cuvintele mele, ci în interiorul vostru, pentru că este încă acolo, acea cunoaștere că ați venit înaintea timpul vostru. Și îmi amintesc că mulți dintre voi aţi spus: "Oh, intru înaintea timpului meu. Nu mă va atinge niciodată." (câteva chicoteli) Da. Știi: “Voi fi destul de dur. Am tăria și forţa.”

Și un alt lucru interesant despre atât de mulți dintre voi, când erați mai tineri, știați că aveați mai mult decât alții. Nu neapărat inteligență sau bani, nu neapărat personalitate sau abilități sportive, dar știați că ați putea duce mai mult decât alţii. Știaţi că aţi putea fi bătuţi de viață în sine și de alți oameni și o să vă reveniţi. Știaţi asta. Știaţi că veniţi aici cu ceva special, dar, în cele din urmă, măcinarea vieții v-a atins. Ceea ce nu știați pe atunci, când ați intrat în această viață, ceea ce nu știați a fost că aceasta va fi mai dificilă, prin prisma densității conștiinței de masă.

Aţi venit aici spunând: "Indiferent ce (se întâmplă), nu voi uita. Nu voi lăsa să mă deranjeze. Nu voi lăsa să mă doboare. Nu voi lăsă să mă facă să mă gândesc la sinucidere." Așa că ați venit aici crezând că aveţi mai mult, dar ceea ce ați făcut a fost să comparaţi cu viețile anterioare în care densitatea conștiinței de masă nu era la fel de grea. Viețile trecute au fost mai mult – cum ați spune – arhaice, în multe feluri, dar densitatea nu a fost la fel de puternică ca acum. Nu aţi anticipat asta, așa că aţi fost loviți cu leuca. Aţi fost doborâţi. Vi s-a tras covorul de sub picioare. Aţi spus: "Ce naiba se întâmplă?"

Haideţi să luăm o clipă pentru a vă simți, vă rog, în interiorul vostru, nu doar pentru cuvintele mele, pentru că este acolo, în fiecare dintre voi. Simțiți în interiorul vostru că ați venit înaintea timpului vostru.

Asta nu înseamnă că vă bateţi pe spate și știu că aproape toți dintre voi, nu spuneţi: "Ei bine, asta mă face să mă simt mai bine". Nu deloc. Spune doar că aţi venit înaintea timpului vostru. Un fel de nebunie. Pe o scară de la unu la zece, chiar acolo la zece. Dar a existat ceva ce ați iubit în emoția de a o face.

Aţi venit înaintea timpul vostru și acum, pentru a face lucrurile încurcate, voi ieşiţi afară din timp. Da. Aţi venit să aduceţi o conștiență, o lumină, oricum ați vrea să o numiţi, în această realitate și înaintea altora. Realizați că ceea ce faceţi aici nu se face în alte grupuri New Age, din întreaga lume? Nu se face în mănăstiri sau în templele din întreaga lume. Nu se face în unele dintre aceste retrageri New Age spirituale, metafizice, din întreaga lume. Acesta este un grup mic, un grup foarte mic, iar ceea ce facem nu se face în alte grupuri. Ei ating din când în când (ce facem aici) şi din nou, nu spun că asta este mai bine sau mai rău. Uneori cred că sunteţi cu adevărat nebuni că faceţi asta, dar iată-ne aici. E doar de menţionat că aţi venit cu mult înaintea timpului vostru.

Puteți doar să – haideţi să luăm o clipă și să simțim în asta.

(pauză)

Următorul pas este să ieșiți din timp. Asta chiar vă va da peste cap dacă vă gândiţi la ea, așadar ce facem? Pur și simplu permitem. Venind înaintea timpului vostru, apoi ieșind din timp.

Voi face o afirmație foarte clară și îndrăzneață chiar aici, în ceea ce numesc mesajul nostru de luna Sf.-ului Valentin, că veți fi primul grup de oameni care vor experimenta cum este să ieși din timp – și spațiu, pentru că sunt exact acelaşi lucru. Primul grup de oameni care fac asta. Unii indivizi au făcut-o. Cei mai mulți au înnebunit făcând-o și au dificultăţi în a-l așeza pe Hopa Mitică înapoi la locul lui. Noi o vom face într-o energie foarte sigură. O vom face împreună. Adică, nu Kumbaya împreună, dar alții o vor face în același timp și o vom face cu multă îndrumare de la nou revizuitul și micșoratul Consiliu Crimson. Și eu spun toate astea pentru că acesta este pasul nostru următor.

Așadar, haideţi să respirăm profund împreună. Aţi venit aici înainte de timpul vostru, dar vă spun chiar acum că vom merge dincolo de timp. Deci, obișnuiți-vă ca lucrurile să fie cu adevărat ciudate, cu adevărat diferite. Și dacă priviți înapoi la unul dintre prerogativele lui Maslow, dacă încercați să spuneți: "Oh, trebuie să continui să mă uit la ceilalţi, inclusiv la Shaumbra, să văd unde mă aflu, pentru echilibrul meu", uitați despre asta. Nu este acolo. Fiţi confortabili în a da drumul acelei idei, acelui sentiment de legătură cu comunitatea, identitatea comunității. Se va simți ciudat – știți, pentru că voi toți ați acceptat-o, dar se va simți chiar mai ciudat – să nu aveți acea legătură veche. Este cu adevărat un fel de hipnoză în minte, un implant de demult și pleacă odată cu restul umbrei, pentru că acum nu este loc pentru ea.


Nikola Tesla

În timp ce vorbim despre a fi înaintea timpului vostru, au existat și alți oameni uimitori. Cei mai mulți dintre voi sunteți familiarizați cu Nikola Tesla. Cu siguranţă înaintea timpului său, cu mult timp înainte, probabil – o să spun – probabil cu 100 de ani înaintea timpului său. El, ca și voi, a fost un lucrător energetic. El a lucrat cu energia în ceea ce privește electricitatea, dar a mers cu mult dincolo de asta. Și, inițial, Tesla a încercat să se integreze, apoi și-a dat seama, destul de devreme, că nu a reușit.

Oh, s-a profitat de el. Oamenii i-au furat ideile și chiar și brevetele. Chiar și Thomas Edison i-a furat, de fapt, de două ori, sume mari de bani care i-au fost promise și apoi i s-a spus: "Ei bine, tu chiar nu înţelegi stilul american. Asta a fost o glumă. Bonusul tău a fost o glumă. Noi nu prea am vorbit serios.” Dar el a continuat. A continuat cu munca sa. I s-a spus de către oameni chiar foarte învățați din comunitățile academice și științifice, că el era în principiu nebun. Dar noi, astăzi, știm că Nikola Tesla, de fapt, nu a fost (nebun). El ştia.

Vă puteți imagina prin ce a trecut când, pe cât de strălucit era, lucra la propriu pe străzile din New York, curățând cu lopata pietriș și beton și balegă de cai pentru a avea un trai, doar pentru a mânca? Aici aveţi una dintre cele mai strălucite ființe în ceea ce privește înțelegerea fizicii reale – nu a fizicii actuale, ci a fizicii reale – nimeni nu l-ar asculta. A fost lefter. Fără bani pentru perioade lungi de timp, pentru că fie s-a profitat de el, fie nu l-ar fi angajat. Nu s-a integrat. Nu se potrivea. Nu l-au vrut în organizațiile acelea.

El a fost atât de strălucit încât a înțeles un principiu foarte fundamental, la care știința actuală încă lucrează: Energia este liberă. Este în aer, literalmente în aer. Lucrul amuzant e că este atât de evident și, era evident pentru Tesla. El a înţeles. El a fost cu atât de mult înaintea timpului său, lumea de fapt nu era gata pentru asta și poate că încă nu este chiar pregătită pentru energie liberă. Ce ar face oamenii, de fapt, cu energie total liberă? Știți, la fel de bine cum sună, dacă toată lumea avea energie liberă, imaginați-vă, imaginați-i pe anumiți oameni pe care îi cunoașteți – un vecin, un prieten sau un șef – care brusc are energie total liberă și cât de multă își doresc. Cum ar folosi-o, fără conștiință? Oh, înapoi la acel factor, conștiința.

Tesla era strălucitor. A realizat ceva, a vorbit cu alții despre asta și au crezut că este complet nebun și a spus: "Iată care e treaba. Există energie peste tot în jurul nostru, dar o parte a acesteia, o parte a acelei energii este într-o stare neutră. De aceea nu o puteți vedea. De aceea nu știți cum să o activați prin lucruri precum curentul electric sau alte dinamici ale puterii. Dar e acolo." Și au râs de el și i-au spus: "Dacă este acolo, atunci cum o faci să meargă să lucreze pentru tine?" Și Tesla a răspuns: " Doar v-o imaginați. Luați această energie care este în jurul vostru într-o stare neutră și" – a spus cuvintele – "doar v-o imaginați", iar ei au crezut că este nebun. Noi folosim o terminologie puțin diferită. Activăm energia, dintr-o stare neutră de a fi, prin conștiință, conștiență, dar este aproape același lucru. Și nu este nevoie de o mulțime de mecanici sau aparate fanteziste care să o facă să funcționeze. Nu este.

Deci, Tesla a fost ridiculizat. A murit sărac, trăind singur într-o cameră mai degrabă mizeră a unui hotel din New York. A murit falit. Probabil că a contribuit mai mult la evoluția energiei acestei lumi, decât oricare altă ființă. El a înțeles multi-dimensiunile. Din nefericire, atât de multe dintre lucrările sale au fost fie pierdute – el singur a distrus foarte multe. Știţi, scrieți toate aceste lucruri și vi se spune că sunteți nebuni, iar ceea ce faceți, este să distrugeți dovezile. A ars foarte multe și multe dintre ele au fost luate înapoi în Europa în perioada pe care voi o numiţi Blocul de Est și au fost ascunse. Ascunse.

Un lucru interesant este că cei care au luat aceste documente – ei bine, documentele au fost expediate – dar cei care au citit lucrările n-au avut nicio idee despre ce vorbea, atunci când se referea la energia liberă. L-au considerat cam ţicnit. Astăzi, energiile lui, amintirea lui, conștiința lui au fost înviate. Aveți ceva numit Tesla Motor Company, bateriile Tesla. Totul este în cinstea acestei uimitoare ființe care a venit cu 100 de ani înaintea timpului său.

Voi sunteți probabil, cu 30 poate 40 de ani înaintea timpului vostru, dar timpul se mișcă mai repede acum, decât o făcea atunci. Evenimentele se întâmplă mai repede. Sunteţi înaintea timpul vostru. Voi spune că sunteți Tesla ai conștiinței și o spun din partea cea mai profundă a Eu Sunt-ului meu.Tesla ai conștiinţei. Lucrați cu conștiința în moduri în care alte persoane vă vor ridiculiza și vă vor disprețui. Deja o fac. Se vor distra pe seama voastră și vor spune "Dovediţi-o. Dovediţi-o”. Dar nu puteţi. Asta e treaba. Nu puteţi decât s-o trăiți și asta este dovada.

Aceasta nu este o ecuație matematică pe care încercăm să o rezolvăm. Nu este o problemă fizică, nu în fizica umană obișnuită. E ceva atât de diferit. Și ați intrat în această viață și încercați să vă încadrați și nu funcționează. Și încercați să mențineți una dintre ultimele vestigii ale acestui lucru – o să spun – hipnoza Atlanteană de a avea comunitate, familiile voastre, pentru că dacă puteți rezista acolo, dacă ei încă vă acceptă apelurile telefonice sau vă citesc e-mailurile, atunci mintea crede că e în regulă. Dar aţi trecut dincolo de asta.

Tesla ai constiinţei. Și am verificat asta cu Nikola înainte de întâlnirea de astăzi și am spus: "Pot să folosesc asta?" Și a fost exuberant. El a fost atât de plin de bucurie că va rămâne în memorie în acest fel și că voi purtați cu mândrie asta și o primiţi în interior. Nu este lingușire. Nu este lingușire, pentru că știu prin ce aţi trecut pentru a ajunge aici. Cunosc infernul pe care l-aţi plătit, dificultatea, oasele rupte și emoțiile frânte pe care le-aţi experimentat pentru a ajunge aici.

Haideţi să respirăm profund cu asta.

Doar simțiți în ea. Lăsați-o să rezoneze în voi – Tesla ai conştiinţei. Cineva care a fost atât de înaintea vremii sale încât a fost ridiculizat, dar mai târziu onorat.

Așadar, întrebare pentru voi, nu am de gând să vă răspund, dar întrebare. Care este legătura dintre Elon Musk și Nikola Tesla? Vorbiți despre asta în media voastră socială. Nu este neapărat ceea ce gândiți. Vă voi răspunde la această întrebare, luna viitoare. Care este legătura dintre Elon Musk, un individ uimitor, uimitor în atât de multe feluri. Nu este persoana cea mai calificată tehnic pe care am văzut-o vreodată, dar el știe cum să facă ceva foarte important. Se numește a lăsa energiile să-l servească. El este un Maestru la a lăsa energiile să-l servească. Este foarte inteligent, dar nu este cel mai deștept. Nu este neapărat cel mai bun manager din lume, dar el lasă energiile să vină la el. Luați acest indiciu, dragi Tesla ai conștiinței.

Au existat mulți alți oameni mari, care au fost înaintea timpului lor. De mulți dintre ei n-aţi auzit niciodată. Ei au fost atât de înaintea timpului lor, chiar n-aţi auzit niciodată de ei. Au existat oameni asemenea lui Tesla, desigur. Benjamin Franklin, înaintea timpului său, dar el a învățat cumva să se integreze. Însă el era cu adevărat uimitor, foarte metafizic. Și oarecum puțin cunoscut, faptul că Mark Twain, Samuel Clemens, era cam înaintea timpului său. Un tip foarte ciudat, foarte ciudat (câteva chicoteli), chiar dacă a fost încarnarea mea. El și Tesla erau prieteni buni. Da. Vreau să spun că e demonstrabil. Ei erau prieteni buni. Ei au avut așa o mare admirație unul pentru celălalt, așa cum încă o mai au.

Așadar, haideţi să respirăm profund cu asta. Sunteţi înaintea timpului vostru și acum vom merge dincolo de timp. Fiţi în regulă cu faptul că aţi venit aici să aduceţi un dar pe care îl veți lăsa pentru alții. Aţi venit aici să o faceţi pentru voi, dar veți lăsa acest dar, se numește conștiință. Nu poate fi neapărat definit sau ambalat, împachetat sau cântărit sau orice altceva, dar ați adus acel cadou și ați trecut prin multe dificultăți pentru a ajunge acolo.

Deci, toate îndoielile pe care le aveţi despre voi și comunitatea voastră, potrivirea în grupuri și familii și tot restul, permiteți-le să fie transformate chiar acum. O vom face în doar un minut. De fapt, haideţi să o facem chiar acum.

Linda, vrei să-mi faci o favoare și să desenezi pe o bucată de hârtie șapte omuleți simbolici pe o linie orizontală. Șapte figuri schiţate.


Privind înainte

Cel mai important lucru chiar acum, pentru noi, la care să lucrăm în această etapă "Ajunge", în care ne aflăm... voi susține puțin cu o mică reamintire.

Așadar, acum câțiva ani, am venit și am vorbit despre Shaumbra, cine suntem, cine sunteţi, unde suntem. Cumva, am definit. Am spus că nu este un grup foarte mare, la nivel global. Există aproximativ 100.000 de oameni care au citit materialele, au urmărit unele webcast-uri, din când în când. Continuăm să ne micşorăm, din ce în ce mai mult, aproximativ 30.000 care urmăresc în mod regulat. Nu sunt mulți în comparație cu populația lumii. Și din aceștia, sunt cam 15.000 cu adevărat absolut devotați realizării lor, în această viață. Nu vor lăsa nimic să le stea în cale. Asta nu e mult deloc. Suficient de mare pentru mine. Aș fi fost fericit cu doar cinci, asta-i tot ce ar fi fost nevoie.

Deci, de-a lungul anilor, ați văzut un fel de modificare și schimbare a Cercului Crimson, oamenii vin și pleacă. Câțiva dintre cei care se dedică cu adevărat rămânând, unii plecând pentru o scurtă perioadă de timp și apoi revenind, pentru că din când în când trebuie să plecați de unii singuri prin pădure, ca să spunem așa, și să folosiți acel moment pentru a trece de la a fi elev la profesor; venind aici pentru a obține informații și apoi întorcându-vă, la un moment dat, cu informaţiile integrate iar acum, doar pentru a participa la celebrare.

Am făcut câteva cotituri foarte interesante, în special în ultimii câţiva ani, și una foarte, foarte remarcabilă recent, în special prin unele discuții pe care le-am avut în Keahak și aici în Shouduri și ProGnost.

Așadar, ce se va întâmpla în următorii trei până la cinci ani? Urmează cumva – încerc împreună cu Cauldre să găsim cuvântul potrivit – nu să ne restrângem, nu să ne izolăm, dar vom deveni mult mai – nu concentrați – ne vom simplifica mai mult, pentru a fi mai eficienţi, poate că este o modalitate de a o spune.

În următorii trei până la cinci ani, cei care atârnă cumva la periferie, cei care se hrănesc cu energie – și îi puteți vedea toți de la o distanță de un kilometru – vor pleca și să fie binecuvântaţi. Vor face altceva. Ei – și acest lucru nu este negativ – dar intensitatea a fost prea mare pentru ei. Au avut prea multe alte probleme sau au ținut la prea multe alte lucruri, așa că s-au separat; cei mai mulţi dintre ei, într-un mod frumos și o mare parte din ei vor reveni.

În următorii trei până la cinci ani ne vom izola cumva și încă nu este cuvântul potrivit, Cauldre, dar ne vom interioriza. Acesta este un cuvânt mai bun. Vom merge în interior în următorii trei până la cinci ani. Un motiv foarte important pentru asta este că, în acest timp, atât de mulți dintre voi vă veţi permite, în cele din urmă, Realizarea. Veți opri lupta și conflictul și căratul gunoiul. Veți începe să realizați că nimic din toate acelea nu contează. Vechile emoții și vechile hipnoze, pur şi simplu, le veţi da drumul.

În următorii trei până la cinci ani, Crimson Circle nu va crește prea mult. De fapt, poate chiar să se restrângă. Se poate contracta. Numerele s-ar putea micșora, mai puțini Shaumbra. Dar cei care sunt aici, permit într-adevăr iluminarea lor; cei care rămân, merg într-adevăr adânc în ei înșiși pentru acea integrare cu Maestrul.

Pe parcursul acestei perioade – cred că am numit-o pop-cornul care pocneşte – în acel moment veți vedea peste tot în jur cum Shaumbra permite Realizarea lor. Și nu o vor purta pe eșarfă. Nu va trebui să vină și să vă dea un bobârnac peste cap și să spună: "Oh, sunt o ființă realizată." Doar veți ști. Și nu va exista o gelozie, cum ar fi: "Oh, de ce ei reușit și eu nu". Nu va fi niciun fel de ierarhie în asta. Doar veți realiza: "Oh, doamne, s-a întâmplat. S-a întâmplat. Ei au permis și, dacă ei au permis, cu siguranță pot și eu." Următorii trei până la cinci ani vor fi cu adevărat frumoși pe măsură ce această ajungere la Realizare, unirea divinului cu omul, într-adevăr se va întâmpla.

La început va fi puțin înfricoșător, pentru că uneori visul este mai bun decât realitatea. Uneori căutarea este mai bună decât găsirea, pentru că apoi, pentru om este ca și cum: "Ce urmează?"

Dar, prin cei care permit Realizarea lor, veți ajunge repede să realizați că visul nu a fost mai bun decât realitatea. Visul este realitatea, iar realitatea este pe multe niveluri diferite.

Cei care au inițial această Realizare, vă vor ajuta să înțelegeți că nu este ceea ce credeați că ar fi. Nu este un lucru omenesc, ca un lucru modelat sau pus în formă umană. Este foarte, foarte diferit și va fi captivant. Și știu că unii dintre voi (Adamus chicoteşte) – unora dintre voi și poate pe bună dreptate – li se face puțin greață: "Oh, dumnezeule, o altă persoană care se laudă public, vorbind despre cât de iluminată sau de realizată este, când, de fapt, nu este. Este aberant. Nu este real." vor fi câțiva din aceștia, dar nu mulți. Nu mulți, pentru că am eliminat aproape tot, mai puțin 4,7% din makyo în Shaumbra. Pur și simplu, nu se mai potrivește. Nu există loc pentru asta. Nu mai există, gata, gata cu makyo, nu când Realizarea este atât de prețioasă pentru voi și atât de importantă pentru voi și nu când realizați că, ei bine, unii din voi cred că ceasul ticăie. Știți voi: "Este timpul să încheiem cu asta."

Următorii trei până la cinci ani vor fi un timp minunat împreună. Vom face, cred, mai mult doar întâlniri  ale energiei, un fel de merabh-uri, doar ieșiți din nebunie și doar permiteți.

Apoi, atunci – și am spus asta personalului Cercului Crimson, așa cum draga de Linda, care este foarte adâncită în gânduri acum, știe.

LINDA: Foarte adâncită în gânduri. Mulțumesc că ai observat.

ADAMUS: Adâncită în gânduri (câteva chicoteli). Apoi, am cerut organizației Cercului Crimson să fie pregătită pentru ceea ce urmează.

Deci iată un grup din întreaga lume, de mii de oameni acum, care au permis Realizarea lor și mulți alții care sunt aproape acolo, iar deodată, aceasta schimbă energia întregului Cerc Crimson și deodată există următorul val care vine în trei până la cinci ani, un număr destul de mare, din nou, din întreaga lume. Nu sunt atrași de senzaţionalul care se petrece ci sunt atrași de energie. Nu vor ști cum au ajuns aici. Nu vor ști prea multe despre Cercul Crimson, dar se vor simți atât de atraşi de el. Ei se vor simți atraşi de voi, de strălucirea și lumina voastră și apoi, atunci se deschide o etapă cu totul nouă. Pregătiţi-vă pentru asta. Fiţi pregătiţi pentru asta, este ceea ce am cerut organizației Cercului Crimson, pentru că apoi totul se schimbă. Dar în următorii trei până la cinci ani, este timpul pentru crearea acelui spațiu sigur și a Permiterii. Asta e.


Permiterea Înțelepciunii

O mare parte este pur și simplu a recunoaşte înțelepciunea care este aici, înțelepciunea care intră cu Maestrul. Am explicat asta în câteva dintre întâlnirile noastre, dar o voi revizui aici, din nou pe frumoasa diagramă a Lindei. Fiecare dintre acești omuleți simbolici reprezintă una din viețile voastre și acestea merg în trecut – nu sunt doar șapte – și ele merg în viitor, toate viețile voastre reprezentate de acei omuleți.

Eu Sunt-ul, tu, Maestrul, ați ales această viață chiar aici pentru integrare (marcând o figură din mijloc). Destul de simplu. Nu a ales celelalte vieţi, a spus: "Acesta este, chiar aici, momentul potrivit" – ceea ce eu numesc Timpul Mașinilor – "echilibrul conștiinței de pe Pământ, totul e potrivit. Se întâmplă chiar aici”. Știți că ați fi putut face asta în urmă cu mai multe vieți în urmă și nu ați făcut-o. Nu aţi făcut-o. Ei bine, asta îmi spune câteva lucruri: Potențialul este încă acolo și ați decis să așteptați până acum pentru o mulțime de motive.

Ceea ce se întâmplă aici este că Maestrul, care este în esență toate viețile, înțelepciunea tuturor vieților fără fapte și figuri și detalii, este doar înțelepciune. Această înțelepciune, acel potir – voi desena asta ca pe o cană, un potir – acel potir conține înțelepciunea tuturor vieților și curge chiar acum în această viață. Din această viață, tu, în calitate de receptor, apoi curge mai devreme sau mai târziu în toate celelalte vieți, dar nu acesta este scopul. Curge chiar acum în interior.

Chiar acum, atât de important ca pas următor, este să permitem acelei înțelepciuni să facă ceea ce face. Se distilează. Ia toate mizeriile și rahatul și le aruncă afară. Permiteți-i să facă acest lucru. Se poate simţi inconfortabil uneori, fizic și mental. Dar ceea ce se întâmplă este că totul este distilat. Înțelepciunea este adusă la om, la voi, de la Maestru. Unii ar numi-o divinul. Nu-mi prea place asta, pentru că voi gândiți în termen de putere. Când spun înțelepciune, a tuturor vieților omenești, cu empatia Maestrului care înțelege călătoria umană și dificultățile ei, înțelepciunea care intră chiar acum, care vă va împiedica să mai fiți vreodată în dezechilibru.

Veți simți uneori că: "Ohh, voi ieși din echilibru și trebuie să fiu atent la gândurile mele." Nu! Acea înțelepciune va împiedica ca acest lucru să se întâmple. Sau: "Dacă nu mă verific, o să fac lucruri rele, pentru că le-am făcut înainte," Nu, înțelepciunea nu vă lasă să faceţi asta. Nu vă lasă să faceţi rău. Puteți să experimentați cu voi. Puteți spune: "Bine, atunci eu o să mă îmbăt criță în această seară și să văd dacă înțelepciunea mă împiedică să fac asta". Știți, probabil vă va lăsa să vă îmbătaţi criță, și apoi veţi spune: "Ăîîhh! Asta a fost... nu, (n-o s-o mai fac) niciodată. "(câteva râsete)" Bine. Nu trebuie să fac asta. Am fost acolo, am făcut-o deja. Bine."

Această înțelepciune vine și este disponibilă chiar acum. De fapt, nu este nimic pe care încercăm să-l introducem. E aici. E aici. Ați observat în ultima vreme în visele voastre, că au fost cu adevărat ciudate? Având loc pe tot parcursul nopții, într-adevăr bizare și vă treziţi aproape în fiecare dimineață și spuneți: "Despre ce a fost vorba aici? Oof! Daţi-le drumul. Uitaţi de ele."

Ce se întâmplă este că, și în starea voastră de somn, înțelepciunea distilează și simțiţi că procesul continuă. Pentru voi, în mintea umană, este o noapte lungă de vise și este frustrant și continuă la nesfârșit. Sunteţi doar în blender în acest moment. Sunteţi în cazanul sub presiune, în alambic și simțiţi doar cum e să fiți înțelepțiți (niște râsete). Și asta e ceea ce se întâmplă.

Chiar acum când stați aici, în timp ce vă distrag în mod deliberat, sunteţi înţelepţiţi (n.tr.: cuvânt inventat de Adamus). Tot ce ați făcut în această dimineață este pus în acea mașină de înțelepciune și este distilat și înțelepţit și dat înapoi vouă. Tot. Nimic nu este scutit. Tot ce veți face astăzi mai târziu va fi înțelepţit. Cu alte cuvinte, ceea ce obișnuia să se întâmple era că vă trăiați viața umană și treceaţi prin toate lucrurile și apoi mureați și pe urmă ar fi fost adusă în înțelepciune și poate apoi,  dacă v-ar fi fost pusă puțină la dispoziție în viata următoare. Se întâmplă în voi chiar acum. Nu așteptați până la sfârșitul vieții. Nu așteptați viitorul. Este aici, chiar acum. Tot ceea ce aţi făcut, toată trauma prin care aţi trecut, în timp ce vă maturizați gândind: "Sunt diferit, sunt ciudat", chiar acum, și când făceam adineauri mica noastră sesiune de întrebări şi răspunsuri, totul a fost adus în înțelepciune.

Niciodată înainte nu a fost așa. Întotdeauna a fost experiența, apoi așteptați mult timp, obțineați ceva înțelepciune. Mai multă experiență, așteptați mult timp. De aceea aţi avut o viață după alta, cumva  înțelepciunea a sporit treptat. Un pic aici, în această viață, un (alt) pic mai târziu. Totul se întâmplă chiar acum. De aceea uneori vă simțiţi ca și cum cineva ar pune un aparat de desfundat ţevi înăuntrul creierului și corpului vostru și sunteţi cu totul – cum numiţi asta – curățați. De aceea, uneori, nimic nu are sens, pentru că totul este înțelepţit. Și e la dispoziția voastră, totul.

Acesta este probabil cel mai important pas pe care îl facem chiar acum, cel mai important proces, permiterea aceastei înțelepciuni. Mai întâi de toate, recunoscând că este aici; în al doilea rând, permiţând-o. Nu e nimic care… oh, hai să facem un merabh. S-o aducem înăuntru chiar acum. Și, apropo, după merabh, o să facem testul, așa că duceți-vă oriunde vreți, dar ne vom întoarce.


Merabh – Permiterea Înțelepciunii

Haideţi să respirăm profund și să punem niște muzică.

(muzica începe)

Oh, doamne. Mă uit uneori la asta. Mă uit la voi copleșit. Există o mulțime de pariuri în Clubul Maeştrilor Aşcensionaţi care vor fi pierdute (râsete). Multe. Voi recunoaște că pariez de ambele părți (mai multe râsete). În primul rând, împotriva voastră și apoi pentru voi, așa că împart în mod egal, indiferent ce se întâmplă.

Haideţi să respirăm profund și următorul cel mai important, profund lucru pe care îl puteți face fără să lucrați la el, este, pur și simplu, să permiteți această înțelepciune, întregul proces de a aduce lucrurile de la fapte și figuri și detalii, experiența umană, rănile și bucuriile și toate celelalte dar totul, fiecare gând pe care l-aţi avut vreodată, fiecare gând, și lăsându-l să ajungă la înțelepciune.

Vă dau un mic indiciu despre asta. Când aţi trecut prin chestia asta numită "Zidul de foc", era de fapt ceva despre care Tobias a vorbit cu mult timp în urmă, dar a ajuns la identitatea voastră. Când ați trecut prin Zidul de Foc și ați fost spulberați în miliarde și miliarde și miliarde de bucăți, fiecare bucată a fost un potențial. Tot ceea ce ați putea vreodată să experimentaţi sau să gândiți sau să simțiţi, a fost conținut în Zidul de Foc, experiența voastră acolo, acea distrugere a sinelui.

S-a spus că, s-a pus sub semnul întrebării: "Aţi părăsit vreodată Zidul de Foc? Sunteţi încă în acea experiență?”

Dar acum intră înțelepciunea. Intră un potențial care nu a fost niciodată contemplat în Zidul de Foc. Intră nu numai înțelepciunea trecutului, dar și a prezentului, a ceea ce se întâmplă chiar acum.

Aceasta este ceea ce facem în următorii trei până la cinci ani, lăsăm totul să vină în înțelepciune, chiar și gândul pe care tocmai l-ați gândit. Aducerea în înțelepciune a trecutului și a viitorului, a viitorului vieților care ar putea fi trăite în ceea ce ar fi viitorul, dar care se petrec chiar acum.

Aceasta este una dintre cele mai intime părți ale relației cu Eu Sunt-ul. Eu Sunt-ul iubește acea înțelepciune. Îi place să aibă experiență, dar apoi o aduce la înțelepciune. Și acum aveți acces la ea. Se întâmplă în moment.

Haideţi să respirăm profund și, prieteni dragi, doar permiteţi înțelepciunea. Asta e.

(pauză)

Permiteți înțelepciunea.

(pauză)

Respirați foarte profund în acest moment, în acest spațiu sigur. Vom face asta într-o varietate de moduri diferite, pe măsură ce intrăm cu adevărat în integrare. Dar, așa cum i-am spus lui Edith înainte, nu mai este luptă. Nu mai există a munci asupra lucrurilor, deoarece, chiar acum, este de a spune omului: ”Doar permite.”

Amintiți-vă, înțelepciunea nu are putere. Realmente, nu are energie atașată. Nu este o forță. De fapt, presupun că ați putea spune, (este) conexiunea cu Eu Sunt, conștiența.

De acum înainte, în loc să încercați să vă dați seama despre lucruri în mintea voastră… în loc să încercați să vă dați seama despre lucruri în mintea voastră, aduceți-le în înțelepciune.

Haideți să respirăm foarte profund și doar să permitem.

(pauză)

Haideți să respirăm foarte profund, ascultând muzica, ce curge limpede. Haideți să respirăm foarte profund, permițând înțelepciunea.

Nu mai trebuie să vă luptați cu lucrurile în minte… sau să descifrați lucrurile.

Respirați foarte profund.

(pauză)

Maestrul aduce înțelepciunea tuturor vieților și înțelepțirea care se petrece chiar acum.

(pauză)

Iată de ce, toate aceste vise sunt atât de ciudate, pentru că, de fapt, acum deveniți conștienți despre cum sunt aduse lucrurile în înțelepciune, sunt distilate.

(pauză)

Vedeți, omul nu trebuie să muncească la asta, să se lupte cu asta, să se zbată cu asta. Doar permiteți această înțelepciune și spuneți: ”Ce este înțelepciunea?” Ei bine, dați-vă voie s-o experimentați. Nu este inteligență. Nu este I.Q.-ul vostru. Ați putea spune că este frumusețea și bucuria a tot. A tot ce ați experimentat.

(pauză)

Când spun că ajunge cu procesarea emoțională, ceea ce vreau să spun cu adevărat este să permiteți această înțelepciune a Maestrului să intre și să distileze toată vechea procesare, toate vechile probleme.

Permiteți-i să intre în gândurile voastre; presupun că voi ați spune în capul vostru. Sunteți voi, oricum, dar este Maestrul.

Permiteți-i să intre în experiențele trecutului vostru care, poate, sunt traumatizate încă.

Permiteți-i să intre în corpul vostru. Da, chiar și biologia poate fi distilată în înțelepciune, absolut.

(pauză)

Haideți să respirăm foarte profund în înțelepciunea Maestrului, și, acești câțiva ani împreună care urmează, veți învăța că nu există delimitare, nu există deosebire între om și Maestru. E același lucru. Același lucru.

Un singur cuvânt, de astăzi, pe care să vi-l amintiți, doar un cuvânt: Înțelepciune. Înțelepciune.

Haideți să respirăm foarte profund.

Respirați foarte profund. Ah!

Știți, de multe ori îmi place să închei cu un merabh, dar nu astăzi. Nu astăzi. Nu, ne întoarcem imediat în shoud.


Măsurătoarea

Așadar, am spus că este timpul pentru o mică măsurătoare. Am spus aceasta cu câțiva ani în urmă, vom face o mică măsurătoare o dată pe an. Într-un fel, am spus, ea va determina dacă eu voi rămâne sau nu, dar voi v-ați ales cu mine (unii chicotesc). Cu toate acestea, vreau să văd unde sunteți și, iată testul. Testul. Linda, cu microfonul, te rog.

Testul înțelepciunii voastre – și vom măsura, de asemenea, pe măsură ce trece timpul – testul înțelepciunii voastre este: vreau cea mai bună întrebare a voastră chiar acum, pentru că adevărata înțelegere a înțelepciunii se află în întrebările pe care le puneți, nu în răspunsurile pe care le dați.

Deci Linda, către oricine (alegi), dați-mi întrebarea voastră cea mai bună. Cea mai bună întrebare. Aceasta va determina încotro ne îndreptăm, cu toții.

LINDA: NIcio presiune.

ADAMUS: (chicotind) Care este întrebarea voastră cea mai bună?

(puțină pauză)

Nu urâți presiunea?

JULIE: Știu.

ADAMUS: Nu este asta, pur și simplu îngrozitor?

JULIE: Eu doar încerc să simt (ea face pauză).

ADAMUS: Eh! Vezi, devii mentală.

JULIE: Știu. Știu.

ADAMUS: Da, da, da, da.

JULIE: Știu.

ADAMUS: Vrei să ne întoarcem la tine? Vrei ca Linda să-ți acorde câteva clipe?

JULIE: SIgur.

ADAMUS: În regulă. Așadar, bine.

JULIE: În regulă.

ADAMUS: Dar vom reveni.

JULIE: În regulă.

ADAMUS: Mulțumesc. Ah.

DAVID: Oh, Bun! (David râde) Ah! (David face pauză) aș putea să intru în toaleta femeilor (râsete).

ADAMUS: Nu te-am văzut acolo înăuntru, mai devreme? (mai multe râsete)

DAVID: Cred...

ADAMUS: Cea mai bună întrebare, David. Și nu încerca să fii filozofic aici. Este o mare diferență între,,,

DAVID: Da, făceam asta.

ADAMUS: … (a fi) filozofic și a fi înțelept. Indiciu: înțelepciunea este simplă.

DAVID: Da (el face pauză din nou).

ADAMUS: Ei bine, nu ne descurcăm prea bine până acum cu testul nostru! (Adamus râde)

DAVID: Cred că va trebui să...

ADAMUS: Vrei să te sărim.

DAVID: … întoarceți-vă mai târziu.

ADAMUS: În regulă, bine. Bine. Următorul.

LINDA: Vai.

ADAMUS: Vai.

LINDA: S-a ridicat o mână. Îmi pare rău.

EDITH: Bună, frumosule.

ADAMUS: Bună, frumoaso. (Edith chicotește)

EDITH: Eu am înțelepciune?

ADAMUS: “Eu am înțelepciune?” Asta este întrebarea ta?

EDITH: Da, într-adevăr.

ADAMUS: Și ai vrea să-ți răspund eu?

EDITH: Poate.

ADAMUS: Da. Fac și asta, aici. Voi răspunde la întrebări.

EDITH: Da, te rog.

ADAMUS: Edith a întrebat: ”Eu am înțelepciune?“ Edith, ai atât de multă încât o treci cu vederea. Ai o asemenea înțelepciune, dar încă te bazezi pe mușchii și creierul tău. Așa că acum, doar dă-i voie acestei înțelepciuni să te servească în viața ta.

EDITH: Mulțumesc.

ADAMUS: Și când mergi s-o cauți ”Ei bine, unde este această înțelepciune de care vorbea Adamus?“ Nu este în mintea ta. Nu este cu adevărat nici măcar în inima ta. Nu are o forță atașată, deci va fi foarte liniștită. Nu vei căpăta o mare senzație, dar când o vei atinge, o vei recunoaște. Bine.

EDITH: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Următoarea întrebare. Cum a fost întrebarea aceasta pe o scală de la unu la zece? I-ați da, publicul, peste șase sau sub șase? (unii spun: ”Sub șase“) Sub șase. Între trei și patru? (câteva comentarii de la  public) Eh, doar, da. Nu, doar – a fost cu adevărat bună, pentru că acesta este un test aici și de el depinde ce vom face luna următoare. Așadar, totuși, măcar ea primește niște aplauze pentru că i s-a răspuns la afurisita de întrebare. (Adamus chicotește și publicul aplaudă).

LINDA: Oh.

ADAMUS: Următorul.

LINDA: Următoarea persoană?

ADAMUS: Da, următoarea întrebare.

SHAUMBRA 3 (bărbat): Cum știe cineva că asta funcționează?

ADAMUS: Cum știe cineva că funcționează?

SHAUMBRA 3: Am simțit că este, într-un fel, ca atunci când ochii tăi privesc cruciș.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 3: Și știu că asta este, dar foarte des există o mulțime de îndoială.

ADAMUS: Da!

SHAUMBRA 3: Și caut ceva indicii, deoarece creierul meu nu se descurcă.

ADAMUS: Bine. Îți voi da răspunsul înțelept, în regulă? Trebuie să mă așez și să arăt ca și cum sunt înțelept. Care a fost întrebarea, din nou? (râsete) Cum știe cineva când funcționează?

SHAUMBRA 3: Cum știe cineva dacă funcționează?

ADAMUS: Oh, învățăcelule, presupui că funcționează.

SHAUMBRA 3: Mulțumesc.

ADAMUS: În regulă, răspunsul a fost bun. Întrebarea a fost destul de bună. Răspunsul a fost realmente  bun (câțiva chicotesc). A fost întrebarea de un cinci sau peste (cinci)?

LINDA: Da.

ADAMUS: Sau, un cinci sau sub (cinci)? Toți cei care sunt pentru ”peste”, ridicați-vă mâinile. Online, ridicați-vă mâna. Ooh, în regulă. Suntem peste cinci. Ești în siguranță. Da. Dar încă avem doi care nu au răspuns, așa că revenim la ei acum.

Cea mai bună întrebare. Vedeți, puteți determina o mulțime despre înțelepciunea cuiva prin întrebările pe care le pune. Ați auzit cu toții că nu există o întrebare proastă. A fost o persoană proastă cea care a inventat această replică. Da. Cu asta, David.

DAVID: Oh, suntem înapoi aici, din nou, atât de repede.

ADAMUS: Da, suntem înapoi, înapoi aici.

DAVID: Puțin prea repede, de fapt.

ADAMUS: Întrebare. Întrebarea pe care ai vrut să mi-o pui întotdeauna.

DAVID: Tu ai fost acela, când eram de cealaltă parte a vălului înainte de această încarnare care, de fapt, m-a ajutat ghidându-mă, și, de fapt, în acel moment am sfârșit prin prin a-mi alege părinții și, cred că poate tu ai fost cel care a spus, știi: ”Du-te și vizitează-i pentru a vedea dacă aceasta este familia în care vrei să te încarnezi.“ Tu ai fost?

ADAMUS: Nu. Eu am fost acela care a spus: ”Nu te duce” (David râde din toată inima și publicul râde). Tu ai fost acela, și vei afla dacă te întorci în trecutul tău sau în experiențele tale, te întorci  și tot timpul când ai crezut că a fost un ghid spiritual sau un înger sau chiar eu, vei realiza că, de fiecare dată, ai fost tu din viitor venind înapoi să te vizitezi. Te-ai deghizat sub diferite nume sau fețe, dar de fiecare dată ai fost tu. Așadar, bine. Oh, îmi plac răspunsurile!

LINDA: Da, înțelegem asta! Înțelegem asta! (câteva râsete)

ADAMUS: Câteva...

LINDA: În regulă, sunt...

ADAMUS: Te rog.

LINDA: Sunt amenințată. Scuze.

ADAMUS: Da, da. Întrebare.

ALICE: Nu este adevărata creație doar Permitere?

ADAMUS: Nu este adevărata creație doar Permitere? Aș merge puțin mai departe decât atât. Adevărata creație este doar o expresie a bucuriei, a ființării și apoi Permiterea. O creație adevărată este o respirație foarte profundă și doar – ahhh! – radierea în afară a ființei tale – “Oh, uau!” – și apoi, permițând acesteia să se manifeste în orice mod vrea, fără o agendă sau program, ci Permițând. Și pe urmă, adevăratul creator, într-un fel, stă în spate și privește cum toate energiile încep să se rotească și spune: “Este uimitor. Eu sunt uimitor.” Și apoi, adevăratul creator spune: “Am de gând să sar în creația mea,” și eu strig în fundal: “Nu o face!” (râsete) Decât dacă ești cu adevărat înțelept. Da. Bine. Bune întrebări. Ajungem acolo. Ne încălzim. Încă două.

JULIE: Este o simțire că este atât de ușoară, Permiterea.

ADAMUS: Ah.

JULIE: Și că totul este făcut și totul este bine.

ADAMUS: Da.

JULIE: Și astfel cred că întrebarea este într-un fel similară cu: mai există altceva? El a întrebat cum știm dacă am ajuns acolo.

ADAMUS: Cum știți?

JULIE: Da. Eu doar...

ADAMUS: Da. Îți voi da răspunsul foarte clar la asta, este, este făcut. Acum, pornește în experiența a cum a fost să ajungi acolo. Încetează să te văicărești, să te plângi, să lovești, să eziți și să strigi și să mă învinovățești pe mine. Și doar, cum vrei să experimentezi asta? Aceasta este întrebarea mea pentru fiecare dintre voi. Și apoi, îmi spuneți: “Oh, vreau să fiu în bucurie și iubire și pace.” Și este cam, ei bine, nu cred asta. Cred că voi ați vrut să experimentați asta ca securile de luptă și (câțiva chicotesc) boxeri și luptători și ați vrut să vedeți prin cât de mult rahat puteți să treceți. Și este în regulă. Voi fi aici, oricum. Dar cum vreți să treceți prin asta? Este atât de simplu. Realmente, cum vreți să treceți prin asta?
 
Acum, înainte ca mintea voastră să răspundă, pășiți în înțelepciune. Veți căpăta un răspuns cu totul diferit decât răspunsul minții. Un răspuns cu totul diferit. Și amintiți-vă, înțelepciunea nu are polarizare sau judecată. Nu este energie sau putere. Este doar această – deodată, vă simțiți, sunteți, într-un fel, în această piscină caldă, aurie, ca de miere, și este precum: “Oh!” Asta schimbă totul. Și poate că nici măcar nu sunteți capabili s-o definiți imediat, dar, deodată sunteți în înțelepciune în loc să fiți mentali și asta schimbă totul.

Ne îndreptăm pe o cale diferită aici, mai degrabă decât să revenim la vechiul mental. Așadar, bine.

JULIE: Drăguț.

ADAMUS: Bună întrebare.

JULIE: Mulțumesc.

ADAMUS: Dap. Încă două și, apoi vom ajunge la concluzia testului nostru. Și, dragă domnule, Linda îți va da microfonul în continuare.

LINDA: Pentru suma potrivită de bani.

ADAMUS: Da, pentru suma potrivită de bani (unii chicotesc). Ea poate fi mituită pentru suma potrivită. Da. Întrebare.

SILVIA: Ei bine, când am venit doar ce i-am spus Denisei: “Niciodată să nu spui niciodată” (ea chicotește). În regulă, întrebarea este aceea referitoare la întâlnirea ProGnost, erai așa de emoționat.

ADAMUS: Oh! Nu-i așa?

SILVIA: Erai în moment.

ADAMUS: Da.

SILVIA: Era ca și cum așteptai acel moment.

ADAMUS: Așa e!

SILVIA: Și eu ezitam să vin aici, dar eram așa de emoționată, pentru că am simțit că trebuie să fiu aici. Deci, întrebarea este ce s-a întâmplat după acea zi pe care o așteptai, care a fost ziua ProGnost-ului?

ADAMUS: Ce s-a întâmplat după ProGnost?

SILVIA: După. Da, da!

ADAMUS: Ție sau mie?

SILVIA: Ție.

ADAMUS: Oh, eu m-am întors la Clubul Maeștrilor Ascensionați.

SILVIA: Ei bine, ei bine, um...

ADAMUS: Au dat o cină în cinstea mea, în noaptea aceea (unii chicotesc), și m-au onorat și, da.

SILVIA: Ei bine, ție și nouă împreună.

ADAMUS: Da. Ce s-a întâmplat? Am stabilit o direcție diferită. Am ieșit de pe vechiul curs, chiar dacă nu eram pe acel curs de așa de mult (timp). Continuăm să facem schimbări. A fost o schimbare imensă în lucrul pe care îl facem. Am spus la revedere… (Linda gesticulează spre Adamus) Oh, ea vrea o plasare de produs. Dacă doriți o eșarfă Shaumbra, sunați-o pe Linda la  1-800… (râsete)

LINDA: Marca a scânteiat.

ADAMUS: Marca mea scânteiază întotdeauna (mai mulți chicotesc). Așadar, ceea ce s-a întâmplat este că ne-am restrâns. Au fost unii cărora, pur și simplu, nu le place acest întreg lucru ”Ohh, tehnologie și roboți”, și, în esență, noi am spus că aceasta se petrece cu lumea. Locul înspre care noi ne îndreptăm este un fel de paralelă, dar noi aducem conștiința mai degrabă decât inteligența artificială. Și unii au renunțat, mulți Shaumbra. Ei vor face alte lucruri. Vor avea propria lor cale, dar acolo, noi am spus: ”Asta este.” Ajunge cu învârtitul. Ajunge. Ajunge cu tărăgănarea. Ajunge cu a mă întreba pe mine cum naibii să vă numiți pisica sau câinele sau orice de genul ăsta. Asta este. Și nu mai există toleranță energetică pentru orice makyo, orice alte lucruri.

Sunteți prea valoroși pentru mine și sunteți prea valoroși pentru voi înșivă și mi se dau calificative de către Maeștri Ascensionați, așa că trebuie să ne descurcăm bine. Trebuie să facem asta să se întâmple. Așadar, ne-am restrâns. Știm încotro ne îndreptăm. Claritate. Aceasta este, claritate.

SILVIA: Deci, ce evaluare ți-au dat ei?

ADAMUS: Ce evaluare? Oh, mi-au dat zece la puterea a zecea (râsete), pentru că...

SILVIA: Bineînțeles!

ADAMUS: Da, bineînțeles! Ascultă, dacă tu nu poți vorbi bine despre tine însăți, cine o va face? (mai mulți chicotesc) Trebuie să te înseninezi, râzi puțin, relaxează-te. Da, domnule.

SHAUMBRA 4 (bărbat): Am lucrat la mine însumi pentru, aș spune, cea mai mare parte a vieții mele.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 4: Am fost pe calea spirituală, în tabere (spirituale), cercuri de medicină și, este ceva în interiorul meu care chiar insistă să nu recunoască creșterea mea.

ADAMUS: Corect.

SHAUMBRA 4: Există ceva în interiorul meu care doar vrea să mențină fricile mele și îndoielile mele. Și nu vrea să-mi permită să mă mut cu totul în natura mea nelimitată. Vrea să mențină aceeași stare și încerc să înțeleg asta și să trec dincolo de asta.
 
ADAMUS: Sigur. Deci, întrebarea ta ar fi?

SHAUMBRA 4: Oh (el chicotește). Oh. Cum să trec dincolo de asta?

ADAMUS: Pur și simplu, o faci. Și nu vreau să fiu lipsit de respect cu asta, dar… tu ai avut, în special în această viață, dar, mergând în altele, ai avut mult antrenament, instruire, metode, definiții. Când intri aici, noi mergem fără definiții. Dăm drumul la tot. Este înspăimântător până în măduva oaselor. Este terifiant în atât de multe feluri, pentru că, de ce te vei agăța? De nimic, cu excepția înțelepciunii. Dai drumul la tot ce ai învățat. Nu ca și cum ”A fost rău.” Doar spui: ”M-a servit atunci, dar eu sunt într-un loc diferit.” Dai drumul la tot, învățăturile, filozofia, înțelepciunea, învățătorii, toate acestea, incluzându-mă pe mine. Dai drumul la tot și acum zbori liber și este înfiorător. Însă, pe urmă, în această frică pură, realizezi că trebuie să te uiți într-un alt loc pe lângă vechile răspunsuri, apoi deodată realizezi: ”La naiba! Iată-mă. Chiar am sărit din avion fără parașută. Ce voi face? Hei! Eu sunt Maestrul. Nu a existat niciodată un avion. Și nu sunt în cădere liberă, urmând să mă izbesc jos, de Pământ, ci îmi permit propria mea suveranitate.”

Așadar, ești prea intelectual. Știi asta. Ești prea isteț pentru propriul tău bine. Încetează să mai încerci să descifrezi totul. Doar continuă să respiri în Sinele tău. Da. Și înțelepciunea.

SHAUMBRA 4: În regulă.

ADAMUS: Bine.

SHAUMBRA 4: Mulțumesc.

ADAMUS: Ți s-a răspuns? Da. Văd aproape 30 de alte întrebări licărind prin mintea ta, chiar acum. Este ca și cum ai această curiozitate intelectuală, care este distractivă pentru un timp. Dar dacă tu, într-adevăr… ei bine, trebuie să te întreb. Ești cu adevărat dedicat permiterii Realizării tale în această viață?

SHAUMBRA 4: Oh, nu știu cum să răspund la asta (publicul spune: ”Ohhhh!”).

ADAMUS: Oh! Este un ghinion dublu. În primul rând, trebuie să mergi în toaleta bărbaților, care într-adevăr miroase rău, și apoi în toaleta femeilor (râsete). Deci unde vom ajunge cu asta? Unde vom ajunge cu…

SHAUMBRA 4: Fac toate aceste eforturi. Sunt doar un impostor?

ADAMUS: Iată ce cred despre eforturi (se preface că scuipă).

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Ce eforturi faci? Ce eforturi faci?  

SHAUMBRA 4: Să mă perfecționez pe mine însumi.

ADAMUS: Rahat!

SHAUMBRA 4: Să evoluez.

ADAMUS: Rahat! Îmi pare rău. Nu, nu îmi pare (mai mulți chicotesc). Nu vei fi niciodată un om perfect. Nu îți vei perfecționa niciodată mintea. Poți juca jocuri. Poți să te distrezi. Poți pretinde că devii mai sănătos sau mai isteț, dar n-o să fii. Este falsitatea iluminării. A cui treabă este iluminarea? A cui treabă, a ta sau a lui Eu Sunt?

SHAUMBRA 4: A lui Eu Sunt.

ADAMUS: Atunci, de ce nu o lași? Tu nu lași asta. Intervii. Intervii în întregul proces natural al iluminării, pentru că tu crezi că tu trebuie s-o faci. Asta este egoist. Asta te va aduce în atât de multă dificultate. Nu depinde de tine. Tu nu știi ce este iluminarea sau Realizarea. Eu Sunt știe.
 
Deci, îl ai pe om mergând înainte spunând: ”Voi munci pentru iluminarea mea. Voi studia. Voi depune efort. Voi cheltui o mulțime de bani.” Și îți spun chiar acum, dă-mi o sută de dolari și îți garantez iluminarea (râsete). Te șicanez, dar fă-mi o favoare, și fă-ți ție o favoare și oricui altcuiva în orbita ta, fă o favoare vieții tale. Încetează să mai lucrezi la asta. Bucură-te de viață. Când aduci totul în mintea ta, și filozofic și mental, respiră profund și spune: ”O predau înțelepciunii. O predau înțelepciunii mele.” Și apoi, permite-o.

Dar, vei avea realmente o perioadă dură, pentru că vrei să meșteșugești propria ta iluminare și nu poți. Îl poți păcăli pe om puțin prin a crede că progresezi, dar este ca și când ai păcăli calul prin a crede că va obține morcovul. Nu poți. Și premiza întregii noastre adunări de aici este că iluminarea este naturală dacă o permiteți. Permiterea înseamnă doar să ieșiți afară și să vă bucurați de viața voastră. Respirați profund de o mulțime de ori și permiteți. Maestrul intră și apoi realizați că Maestrul era deja acolo și este deja voi, dar omul a intervenit, pentru că...

Doar permiteți, în regulă? La început veți spune: ”Doamne, este atât de plictisitor. Trebuie să fac ceva. Mai bine merg la alt curs sau...” respirați profund și începeți să realizați frumusețea Permiterii. Asta este tot.

Iluminarea este naturală. Orice învățător care spune: ”Nu, eu am programul. Eu am cursul aici” este plin de makyo și de asemenea, o mulțime de alte lucruri – putere, manipulare și așa mai departe. În primul rând, ar trebui să nu existe învățători spirituali. Rușine acelora care aspiră să devină unul, și este, pur și simplu, ca voi, omul, să spuneți: ”Știi, eu permit un proces natural.” Asta este. Asta este. Și, da, îndoielile voastre vor ieși la suprafață. O vor face. Mintea va intra acolo. Mintea va încerca întotdeauna să asocieze cu ceva, să se agațe de ceva. Mintea va căuta simțul vostru de identitate și conștiența și tot restul până când deveniți dezgustați.

Așadar, respirați profund și permiteți. Asta este tot. Asta este tot. Nu este dificil. Este necesar doar să ne adunăm împreună din când în când, odată pe lună, ca acum, să fim în spațiu sigur, pentru că este dur afară, acolo. Sunteți bombardați cu o mulțime de lucruri. Doar ne adunăm împreună, eu  vă distrag atenția – este tot ce fac, doar vă distrag atenția aici – pentru ca voi să puteți permite divinitatea voastră. Și divinitatea – amintiți-vă aceasta în mod clar, reveniți și ascultați aceasta de zece ori – nu există putere în divinitate, în Eu Sunt. Nu există putere și nu există energie în ea, așa că încetați să mai căutați asta. Mulțumesc.

SHAUMBRA 4: Mulțumesc.

ADAMUS: Bine.

În regulă, întrebare. Oh, este timpul pentru pizza. Aceasta era întrebarea? La ce oră este pizza? (râsete) Cea mai bună întrebare a zilei.

Haideți să respirăm foarte profund și acum vă voi lăsa pe voi să măsurați întrebările în funcție de înțelepciunea conținută în întrebarea însăși. Oh, învățați atât de mult despre înțelepciunea unei persoane prin întrebările pe care le pune.

Așadar, unde suntem noi? Unde ne aflăm noi, din punctul de vedere al înțeleptometrului nostru? Înțelepciunea noastră -– inventez cuvinte – măsurătorul înțelepciunii noastre. Ne vom restrânge în următorii trei ani. Vom avea multă claritate în următorii trei – cinci ani. Unde ne aflăm, chiar acum, în ceea ce privește claritatea noastră? (cineva spune: ”Cinci”) Cinci, aud. Aud un cinci. Aud un șase? Șase? Șase? Un 5,5?

SART: Opt!

ADAMUS: Opt. Sart a spus opt. Mai în spate primesc un patru. Primesc un patru. Nu sunt prea optimiști. Primesc un no… unde ne aflăm? (cineva spune: ”Zece”) Online, apreciați în așa fel încât să pot simți toate acestea.

LINDA: Depinde.

ADAMUS: ”Depinde” aici. De ce anume, dragă Linda?

LINDA: De amploarea publicului (n.tr.: fiind vorba și de cei conectați on line)

ADAMUS: De public? În regulă. Depinde de public. Unde vreți să fiți chiar acum în ceea ce privește înțelepciunea? (publicul spune: ”Zece”) Oh, nu fiți prea optimiști! (râsete) Unde vrem să fim în ceea ce privește înțelepciunea chiar acum? (cineva spune: ”100 la sută” și altcineva spune: ”Chiar unde sunt”) ”Chiar unde sunt.” Îmi place cel mai mult acest răspuns.”Chiar unde sunt. Este perfect unde sunt.”

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Ce zi a fost. Ca întotdeauna, ne vom focaliza cu adevărat – eh, focalizare, uitați acest cuvânt – vom avea claritate următorii câțiva ani împreună, și ceea ce vom face cu adevărat este nu numai să vorbim despre asta, ci să aducem înăuntru acea înțelepciune, să aducem împreună omul și Maestrul. Este atât de simplu. Este ușor. Nu trebuie să studiați. Doar veniți aici din când în când pentru câteva râsete, o bucată de pizza și puțin vin ieftin.

Cu aceasta, totul este în regulă...

ADAMUS ȘI PUBLICUL: … în întreaga creație.

ADAMUS: Vă mulțumesc. Mulțumesc, dragă Linda (publicul aplaudă).

LINDA: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc.

Traducere realizată de: Cristina, Cristina Dobrescu, Horațiu Dinu, Florența Cuculeac
Revizuire: Mirela Ghenea, Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi