(câteva aplauze după cântecul de deschidere)

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Mulțumesc pentru aplauze (mai multe aplauze și urale). Îmi asum că au fost pentru mine și mulțumesc pentru cafeaua mea, dragă Sandra. Oh, ea a devenit atât de bună la a prezice nevoile și dorințele dragului Adamus. Nu este nimic precum o ceașcă de cafea omenească, bună. Mulțumesc. 

Noi nu avem asta în celelalte tărâmuri. Nu. Nu avem Starbucks. Noi… (cineva spune “Oh”) Nu, nu. Credeți sau nu. Așadar continui să vin înapoi odată pe lună doar pentru cafeaua mea (râsete). 

Dragă Linda, arăți atât de minunat astăzi, ca întotdeauna. Linda din Eesa. Da (publicul aplaudă). 

LINDA: Mulțumesc. Ce pui la cale?

ADAMUS: Haideți să respirăm profund, în timp ce… pardon?

LINDA: Ce pui la cale? (râsete)

ADAMUS: Am câteva trucuri în mânecă pentru ziua de astăzi, numite de cele mai multe ori distrageri. Distragere. Doar destulă distragere astfel încât voi să puteți lăsa acel divin să alunece pur și simplu înăuntru. Atunci când nu vă gândiți la asta, îl lăsați doar să alunece înăuntru. Ah, da. 

Haideți să facem acea respirație profundă împreună. 

Știți voi, asta pur și simplu nu funcționează; acest lucru, iluminarea, Realizarea, integrarea cu divinul, nu funcționează dacă încercați să vă gândiți la ea. Edith, ai așa o strălucire în ochi, astăzi. Așa o strălucire frumoasă. 

Nu funcționează atunci când vă gândiți la ea. Asta merge înapoi la Adamus 101, la baze. Omul nu este responsabil pentru iluminare. Nu este. Omul trebuie doar să permită. Iluminarea, divinitatea, vine înăuntru. Vine înăuntru atunci când respirați profund și-i permiteți să intre. Și apoi nu va fi nimic, nimic, nimic așa cum omul a crezut că va fi. Omul are așteptări interesante de la iluminare și Realizare. Ați putea la fel de bine să le aruncați pe acelea odată cu vechiul an, deoarece nu acesta este felul în care este. 

Iar asta este partea frumoasă. Omul ar limita asta. Omul ar umaniza asta, și această chestie a iluminării, Realizării, este cel mai sensual lucru pe care voi nu veți fi vreodată capabili să vi-l imaginați. Este senzualitate. Asta este într-adevăr ceea ce este. Nu este a ști deodată totul, pentru că asta nu contează. Chiar și ca Maestru Ascensionat, eu nu știu totul și nici nu mă interesează să știu totul. Nu este important. Dar senzualitatea, simțirea este totul  - totul, totul - și către asta mergem în 2017.  

Vorbind de senzualitate, cât de mulți dintre voi chiar ați experimentat, de-a lungul acestor ultime câteva săptămâni, aș putea spune în ultimele trei săptămâni în mod special, poate puțin mai mult, însă asta… (râsete în timp ce Sart ridică mâna înainte ca întrebarea să fie completă). Tu ai simțit asta deja. El va avea nevoie de microfon. Și ce ai simțit, Sarducci? Ce ai simțit? Realizați că acesta este modul în care începem noul nostru an în Shoud-uri, exact aici (mai multe râsete). 

SART: Suntem încă în familie (între noi)?

ADAMUS: Daa, daa. 

SART: Oh. Frustrare. 

ADAMUS: Frustrare. 

SART: Dap. 

ADAMUS: Uau. În regulă. 

SART: Daa.

ADAMUS: Ei bine, voi intra în asta. 

SART: Mai mult decât de obicei (n.tr. cu referire la faptul că s-a frustrat). 

ADAMUS: Daa. Însă ce urma să spun, iar tu ești exemplul perfect pentru asta, v-ați simțit… (câteva râsete) - oh, da, mai mult decât știi, poate - pur și simplu murdari, în ultimile trei sau patru săptămâni, în mod special? Ca și cum chiar dacă faceți două băi sau dușuri pe zi și vă frecați în jos cu spuma de săpun, pur și simplu vă simțiți încă murdari, într-un fel nisipoși, ca și cum asta este sub stratul pielii voastre. Este la fel ca atunci când aveți puțină mâncărime, chiar. Doar vă simțiți puțin murdari, iar tu cu Sart’s Dirt Works (n.tr. numele companiei lui Sart, care s-ar traduce Lucrări Murdare ale lui Sart) (mai multe râsete), tu ai o companie de excavații. Daa. Sapi morminte vreodată cu vreunul din echipamentele acelea? 

SART: Am făcut-o înainte, da. 

ADAMUS: Ai făcut-o înainte. 

SART: Daa.

ADAMUS: Daa, daa.

SART: Adică așa, departe unul de altul. 

ADAMUS: Chiar atât de departe?

SART: Daa, știi tu, unul aici și unul acolo. Trebuie să pui unul în mijloc. 

ADAMUS: Daa. Bun. Bun. (Sart râde) Însă mulțumesc. 

SART: E distractiv. 

ADAMUS: Mulțumesc. Deci, nisipos, murdar. Vedeți, el a ridicat mâna chiar înainte să fi spus asta. Sart’s Dirt Works (Lucrările Murdare ale lui Sart). Mulțumesc. 

Cât de mulți dintre voi ați simțit asta? Pur și simplu un sentiment că vreți doar să vă curățați cu adevărat. Daa, doar simțiți puțină mâncărime. Este ca și cum există un strat de nisip chiar sub piele. Eh, ați simțit asta? Nu, unii dintre voi nu au simțit. Ei bine, probabil o veți simți (câteva chicoteli). Nu, probabil o veți simți pentru că este parte din acest întreg proces de integrare și există multe ce se eliberează dinăuntru, de foarte, foarte de jos, din profunzime. Și există, de asemenea, un fel de contradicție ciudată care are loc în interiorul vostru. Poate că vă veți asocia cu asta mai mult decât cu exemplul lui Sart’s Dirt Works. Cât de mulți dintre voi, în trecut, ei bine, acum câțiva ani, însă în ultimile luni în mod special, ați simțit că pur și simplu nu mai sunteți adunați la un loc (cu voi înșivă). Este ca și cum… (râsete în timp ce sunt ridicate o mulțime de mâini) Ei bine, asta a fost o întrebare de genul “Duh! Maestrul Evidenței”. (Adamus chicotește) Dar mai mult decât oricând, mai mult decât oricând, acel sentiment de a nu vă simți cu adevărat ca cine erați, dar neștiind ce urmează să fiți. Pur și simplu nu se adună împreună. Aceasta este o altă indicație minunată.  

Mai întâi de toate, este foarte mental. Aveți tendința de a deveni mentali - “Ce e în neregulă cu mine? Unde este vechiul meu loc?” Nu este acolo. Nu se va întoarce. Întregul concept de unitate merge afară pe fereastră. Întregul concept de unitate și nu puteți merge înapoi, chiar dacă s-ar putea să încercați să vă întoarceți. A merge înapoi în unitate - uitați de asta. Nu se va întâmpla. Voi sunteți acum cei mulți. 

Știți, cuvântul “unitate” - dacă ai vrea să scrii asta pe tabla ta magică acolo (către Linda) - cuvântul “unitate” sună de asemenea precum cuvântul “sarcină/obligație.” (n.tr. în engleză oneness/unitate și onus/obligație; ele se pronunță foarte asemănător) Obligație. Iar tu poți scrie asta de asemenea, iar dacă nu știi cum să-l scrii, întreabă-l pe Sart. 

LINDA: N-am nicio idee (câteva râsete).

ADAMUS: Unitate/Oneness. Obligație/Onus. Obligația este acea punere a poverii, obligația a ceva față de voi sau față de alții. Obligația este purtarea poverii. Ortografiați scrierea obligației pentru Linda (publicul încearcă să ofere ajutor). Oh, voi sunteți categoric Shaumbra. Niciunul dintre voi nu poate ortografia! (Adamus chicotește). Deci acest întreg concept al… (mai multe râsete în timp ce Linda se chinuie din greu să ortografieze cuvântul) Acest întreg concept al unității iese afară pe fereastră, iar asta e o chestie mare. 

Știți voi, există mulți care sunt în spiritualitate, (mișcarea) New Age vorbește despre unitatea globală. Glumiți! (mai multe chicoteli) Da. Da. Am văzut pe cineva punându-și rujul și pe cineva făcând, “Oh! (gag)” (n.tr. gag înseamnă o constrângere la tăcere/improvizație comică) cam așa în același timp. Nu, iese afară pe fereastră. Îmi reamintesc un eveniment la care am fost invitați cu un număr de ani în urmă și mi s-a comandat să vorbesc despre unitate, iar dragul de Cauldre, Geoffrey, s-a rugat de sponsorul evenimentului să nu-mi impună mie acel subiect. Iar sponsorul a insistat și astfel am mers acolo sus (pe scenă) și am fost mai mult decât fericit să vorbesc despre unitate (mai multe chicoteli). Am vorbit atunci despre faptul că “tu ești propriul tău unu”, dar chiar și asta se schimbă.* Însă conceptul de unitate planetară universală cosmică? Nu! Nu. De fapt este ca și cum s-ar merge către Borg (n.tr. informație din filmul Star Treck, reprezentând indivizi care căutau perfecțiunea. Conceptul perfecțiunii este ideea centrală ce oferă unitate colectivului/rasei Borg, singura lor motivație), știți voi, cum ar fi înapoi într-un fel de capcană mentală. Este ca și cum s-ar merge… De ce ați vrea, de ce ar vrea cineva unitate universală cu orice? Ar putea fi o glumă proastă din partea spiritului să spună: “Bine, îți voi da multă frânghie/funie aici. Tu mergi afară și experimentezi o mulțime de lucruri diferite - viața umană, viața angelică – apoi te voi trage înapoi în unitate unde îți pierzi tot sensul suveranității tale și Sinelui tău.”  

LINDA: Și Adamus, ce s-a întâmplat atunci când ai oferit acea discuție despre unitate?

ADAMUS: Ce s-a întâmplat?

LINDA: Daa.

ADAMUS: Tuturor le-a plăcut (Adamus chicotește). Nu tuturor, trebuie să admit. Am fost dat afară de la acea conferință. 

LINDA: Da, ai fost (mai multe chicoteli).

ADAMUS: Iar ăsta a fost un lucru bun. A trebuit să creez puțină senzație, o emoție; a trebuit să fac lucrurile să se miște. Și doar pentru voi în mod personal, în special acum, voi nu mergeți în unitate cu voi înșivă. Voi sunteți cei mulți. Sunteți multipli. Sunteți “și-ul.”

Este un sentiment foarte ciudat pe măsură ce începeți să-l simțiți cu adevărat. Mai întâi, este un sentiment de, “Oh, pur și simplu nu mai am asta la un loc.” Bingo! Nu, nu o mai ai, iar ăsta e un lucru bun. Vă voi arăta de ce, astăzi mai târziu. “Pur și simplu nu mai sunt la un loc. Unde este simțul echilibrului meu și al Sinelui și tot restul acestora?”  Au dispărut, iar ăsta este un lucru bun. 

Știți voi, Maestrul, Eu Sunt-ul, nu este această figură paternală care controlează și domină toate “și-urile.” Nu are nevoie s-o facă. Nu există o putere centrală. Nu există un centru de control. Veți afla că este precum aruncarea multor mingi de lumină în aer, iar ele dansează pe cont propriu. Nu au nevoie de cineva care să le spună cum să danseze, când să danseze. Și apoi realizați că voi sunteți toate aceste mingi care dansează. Voi sunteți toate “și-urile.” Voi sunteți Maestrul, și nici măcar nu sunteți pe această planetă, și sunteți studentul care își muncește calea către Dumnezeu știe ce, iluminare sau indiferent ce, și voi stați pe banca din parc - toate în același timp. Acesta este momentul când devine amuzant. Aceasta este eliberarea. Aceasta este iluminarea. Nu a împacheta totul în unu, nu a vă consolida pe voi înșivă în singularitate, ci de fapt, a-l permite pe “și.” Voi sunteți atât de mulți. Voi sunteți atât de mult Eu Sunt Aici în atât de multe feluri. Aceasta este frumusețea. 

Așa că dacă începeți să simțiți acel mic sentiment de - puțin ca și cum aveți nevoie de un duș, ca și cum sunteți puțin murdari, ca și cum este o mâncărime sub suprafața pielii, aceasta este doar o transformare prin care treceți. Deci să toastăm pentru asta (el își ridică ceașca de cafea; publicul spune “Noroc”). Noroc.

LINDA: Noroc.

ADAMUS: În al doilea rând, al doilea punct de azi. Integrarea, Realizarea lucrului/procesului prin care treceți, indiferent cum vreți să-l numiți - iluminare, ascensiune întrupată - este un lucru incremental. Incremental.  Nu va avea loc dintr-o singură mare lovitură - nu sunt sigur ce este o singură lovitură, nu știu dacă știe cineva - însă o chestie mare, copleșitoare… este incrementală. Voi faceți asta intenționat astfel încât să nu vă ardeți corpul, încât să nu părăsiți repede planeta, pentru că nu mai puteți să faceți față. Nu există o mare fulgerare de lumină care vine în jos. Nu vă treziți neapărat în mijlocul nopții cu toate răspunsurile. Ceea ce ați ales voi, lucrul prin care treceți chiar acum, este incremental, suficient pentru a absorbi, suficient pentru a înțelege, suficient pentru a menține un echilibru foarte delicat. 

Voi știți cât este de greu să stați în corp, să stați pe planetă. Ceea ce faceți voi chiar acum, prin alegerea iluminării întrupate, este să faceți asta în mod incremental. Nu contează cât de mult durează. Veți ajunge la anumite înțelegeri, să sperăm astăzi, că asta nu contează deloc. Este deja acolo. Iar eu știu că acestea sunt cuvinte, însă ceea ce urmează să faceți acum este să experimentați asta într-un mod foarte, foarte senzual, un mod al simțirii. 

Dacă ar fi fost să fac o poveste despre asta, pe care aș putea s-o fac, la fel de bine...  Maestrul era… (câteva chicoteli) Unde este banca mea de parc atunci când am nevoie de ea?

Maestrul servea la prânz un cheesburger dublu cu bacon, la restaurantul local, împreună cu un milkshake de ciocolată, pentru că Maestrul nu se lăsa prins deloc în ceea ce el sau ea se presupunea să mănânce. Nu contează. Puteți mânca orice vreți, deoarece corpul vostru știe deja cum să proceseze asta, dincolo de limitările a ceea ce voi numiți știință sau chiar nutriție bună. Maestrul poate mânca cheesburger dublu cu bacon - sună destul de bine chiar acum (Adamus chicotește) - cu un shake de ciocolată și o băutură de Jack Daniels (n.tr. whisky) alături (râsete). Am știut că asta vă va atrage pe unii dintre voi.

Maestrul servea prânzul la restaurantul local cu mâncare grasă, când, deodată el observă că intră unul dintre studenții săi, o studentă cu numele de Sandy. El spuse: “Sandy! Sandy, ce coincidență ciudată să te întâlnesc aici la acest restaurant. Este la 20 de mile (n.tr. cca 30 km) depărtare de casa ta. Interesant. Stai jos. Alătură-te mie. Servește ceva la prânz.” Desigur, Sandy a comandat o salată cu quinoa cu napi într-o parte, pentru că ea încerca să fie o studentă bună. Asta l-a plictisit de moarte pe Maestru. Toate aceste reguli, toate aceste lucruri pe care le puteți face și nu le puteți face, și știți, ei le schimbă la aproximativ fiecare șapte ani. Aceasta ar putea fi o perioadă de șapte ani pentru napi și după asta intrăm în perioada de șapte ani pentru alge marine, indiferent care este ultimul moft, dar l-a plictisit pe Maestru până la lacrimi, iar el știa că lui Sandy nu-i plăcea oricum acea salată cu adevărat. 

El spuse: “Stai jos. Stai jos. Ce coincidență să te întâlnesc aici la acest restaurant cu mâncare grasă. Ce este în mintea ta? Știu că ai o întrebare, ce e în mintea ta?” Sandy se gândi un moment, realizând că Maestrul a prins-o, pentru că ea nu fusese niciodată înainte la acest restaurant, însă ea știa că el s-a dus acolo și a vrut să i se alăture în această zi. Iar ea spuse:  “Maestre, când se va întâmpla? Când?” 

El spuse: “Nu știu. Poți comanda acum, și să vezi cât durează.” (câteva râsete) Ea spuse: “Nu! Când se va întâmpla asta?! Iluminarea mea! Iluminarea mea! Am tot lucrat la ea de 17 ani. Am calculat zilele trecute, am cheltuit cel puțin 6.421 de dolari pe iluminarea mea.”

Și Maestrul gândi pentru sine: “Dumnezeule bun, ea mai are de cheltuit încă aproximativ 100.000 de dolari înainte să ajungă acolo. (râsete) Iar dacă echivalează iluminarea cu cât de mulți bani a cheltuit sau cât de mulți ani a investit, se află în mare încurcătură.” Însă el trecuse prin asta înainte, cu mulți dintre studenți, așa că a mai mușcat încă o dată din cheesburgerul său gras, lăsând grăsimea să-i curgă pe barbă (mai multe chicoteli) doar ca s-o scoată pe ea puțin în afară, și spuse: “Ce vrei să spui cu ‘Când se va întâmpla?’” Ea spuse: “Când se va întâmpla? Nu devin deloc mai tânără. Nu devin deloc mai sănătoasă. Sunt atât de obsedată de acest lucru, Realizarea, iluminarea, de a deveni un înger viu, dar când se va întâmpla?” Ea spuse: “Tu ești Maestrul, tu știi totul. Așa că tu ar trebui să știi. Vorbești despre faptul că nu există timp și spațiu. Tu ar trebui să știi, atunci, ziua exactă și momentul exact al iluminării mele.”

Maestrul a respirat profund și a luat o gură din milkshake-ul său de ciocolată și a spus: “Ei bine, în realitate, de fapt aș putea ști totul dacă aș vrea. Daa, eu pot merge dincolo de timp și spațiu, însă realmente nu am dorința de a face asta.” Și el spuse: “Știi tu, Maeștrii Ascensionați sau Maeștrii umani, noi nu colectăm date și informații. Nu este vorba despre cât de mult știi; este vorba despre cunoașterea ta, și există o diferență uriașă între cele două.” El lăsă ca asta să pătrundă pentru un moment (în ea). Nu este vorba despre cât de multe știți; este despre cunoașterea voastră. Cunoașterea se petrece exact în momentul în care este dorită, nu înainte, nu după, niciodată prea mult, niciodată prea puțin. Cunoașterea se petrece în acel moment, în timp ce voi începeți să descoperiți asta în propriile voastre vieți. Și el spuse: “Ei bine, Sandy, faptul este că asta se întâmplă chiar acum. Chiar acum. Este incremental. Este puțin aici și puțin acolo.”

Sandy auzi cuvintele, se gândi la asta un moment și spuse: “Dar eu o vreau acum. M-am săturat de tot zbuciumul. M-am săturat de toate aceste lucruri care mi se încurcă în cap. Am obosit să încerc din greu. Eu vreau asta acum.” Maestrul spuse: “Sandy, tu o primești chiar acum. Se întâmplă. Va fi incremental. Nu mi-ai spus tu că vrei să fii un Maestru întrupat, nu un Maestru mort?” Ea spuse: “Ei bine, da, desigur.” Și el spuse: “De aceea se petrece în mod incremental, așa încât tu să te poți bucura de fiecare bucățică din ea, de fiecare moment al său, de fiecare îmbucătură a sa, din acest lucru numit iluminare; așa încât mai degrabă să poți fi conștientă de asta la un astfel de nivel visceral, decât marele fulger luminos; să poți într-adevăr savura asta, pur și simplu la fel cum eu savurez acest cheeseburger; te poți bucura de fiecare mic moment al iluminării, al devenirii.

“Dar când privești prea departe în jos la cale, când vrei totul deodată, când ești în afara momentului, a ceea ce eu numesc ‘Eu Sunt Aici,’ atunci nu vezi asta. Nu simți asta. Nu experimentezi asta. Se petrece. Se întâmplă cu adevărat. Doar nu ești conștientă de asta, pentru că te uiți acolo, în loc să te uiți exact aici, în acest moment. Se întâmplă în corpul tău. Eu pot s-o văd. Corpul tău se schimbă, și da, unele zile sunt dure pentru corpul tău. Treci printr-o schimbare la un nivel al ADN-ului, la un nivel al reconectării/recalibrării, și daa, în unele zile doare. Suferi. Ai putea doar să permiți asta? Să fii cu asta? 

“Amintește-ți, Sandy, atunci când am spus în fața clasei, că totul din viața ta, acum, este despre iluminare. Totul, fie că este o muscă ce stă pe capul tău - este una pe capul tău chiar acum, Sandy - fie că este un accident de mașină, fie că este un apus de soare minunat pe care-l vezi; indiferent ce este - o persoană pe care o întâlnești - totul, fără excepție, chiar și chelnerița care tocmai urmează să vină aici și să întrerupă mica mea discuție, totul este despre iluminare. Fără excepție. Totul. Tot ce se întâmplă în corpul tău, toate schimbările ce se petrec în creierul tău și în special în visele tale, chiar acum. Visele noaptea, ele devin diferite. Și știu că uneori tu blestemi visele. Te trezești în mijlocul nopții, iar ele par atât de bizare, iar tu te întrebi ce se întâmplă. Totul este despre experiența viscerală a iluminării întrupate. Se întâmplă. Se întâmplă chiar acum, în fiecare zi, în fiecare moment. Tu nu ești pierdută pe cale. Tu ești calea, și se întâmplă. 

“Așa că respiră profund și bucură-te de fiecare moment, fiecare, fiecare, fiecare moment. Încetează să te îngrijorezi despre când va veni și realizează că este - în fiecare moment, fiecare respirație, fiecare lucru. Încetează a mai încerca să înțelegi. Doar permite asta.” Și cu aceasta, chelnerița sosi și ceru comanda lui Sandy, iar Sandy spuse: “Voi servi ce are el” (râsete). Hmm… o ieșire dintr-unul din filmele mele favorite. 

Așa că haideți să respirăm profund cu asta. Este incrementală. 

Este incrementală, și știu că unii dintre voi se întreabă “Când?” și că mă veți întreba pe mine. Unii dintre voi suteți deja pregătiți să vă ridicați în picioare în mijlocul channel-ului de azi și să spuneți: “Dar Adamus, este 2017 anul când se va întâmpla?” Nu scot niciun sunet pentru când se va întâmpla, nici voi. Voi sunteți într-o nouă experiență senzuală. Nu există grabă, și veți realiza că oricum este deja aici. Vă puteți gândi la asta; acum de fapt o veți experimenta. 

Așa că haideți să respirăm foarte profund și să oprim cursa. Să încetați de a mai încerca din greu. De fiecare (lucru) și de tot din viața voastră, doar bucurați-vă de asta, fie că este dureros sau plăcut. Veți realiza că acele cuvinte ies afară pe ușă. Este doar experiența senzuală. 

Așa că iată-ne în 2017 și am să întreb - am să întreb, așa cum am făcut în ultimii ani - iar Linda cu microfonul, te rog. 

LINDA: Plăcerea mea. 

ADAMUS: Da. Am să întreb, ce sesizați, ce simțiți, dintr-un punct de vedere planetar, pentru 2017? Amintiți-vă că am jucat acest mic joc anul trecut și pasați microfonul. Au existat unele observații bune. Însă cum ați defini ceea ce se va întâmpla pe planetă, în 2017 și poate puțin dincolo? Ce este în magazin? Te rog, Linda. Voluntari. Un voluntar este oricine care stă pe un scaun. 

LINDA: Oh (unele chicoteli).

ADAMUS: Ah. Tu te-ai gândit la asta. 

LARA: Am făcut-o. 

ADAMUS: Știu.

LARA: Daa.

ADAMUS: Daa. 

LARA: Aș spune plictiseală. 

ADAMUS: Plictiseală. 

LARA: Daa.

ADAMUS: Oh, îmi place asta. 

LARA: Daa. În loc de a lupta sau a încerca să înțeleg lucrurile, m-am descoperit devenind plictisită. 

ADAMUS: Daa, daa. Acum, dintr-un punct de vedere planetar sau personal?

LARA: Personal, însă pot vedea că asta se întâmplă la un nivel planetar. 

ADAMUS: Da. Plictiseală planetară. Este și voi vorbi despre asta doar într-un moment. Acesta este unul din aspectele lui 2017, plictiseala. Daa.

LINDA: Hm. În regulă. 

ADAMUS: Bun. Departe către un început clocotitor. Da.

CHERYL: Nu sunt una care ascultă știrile sau dă multă atenție la o mulțime de lucruri care se petrec în toată lumea. Am o prietenă care mi-a trimis o felicitare și a spus: “Ce crezi despre alegeri?”

ADAMUS: Care alegeri? (Adamus chicotește)

CHERYL: Asta este exact ce am spus eu. Alegeri?

ADAMUS: Au fost acolo niște alegeri? Unde?

CHERYL: Ce alegeri?

ADAMUS: Daa.

CHERYL: Oh, daa! Au fost niște alegeri.

ADAMUS: Daa.

CHERYL: Însă când ai un misogin în Biroul Oval (n.tr. se referă la biroul președintelui SUA), este puțin înfricoșător. 

ADAMUS: Da. Sună murdar. 

CHERYL: Este. 

ADAMUS: Da. Daa. Daa. De ce este înfricoșător?

CHERYL: (oprindu-se ușor) Femeile...

ADAMUS: Misogin, pentru cei dintre voi care poate nu sunteți vorbitori originari de Engleză - înseamnă om/bărbat bătrân murdar (ea chicotește).

CHERYL: Și, și...

ADAMUS: Masculin, dominant, ticălos, înjositor, murdar.

CHERYL: Înjositor.

ADAMUS: Murdar, da. 

CHERYL: Înjositor.

ADAMUS: Înjositor. 

CHERYL: Și pur și simplu, acestora (n.tr. misoginilor) practic nu le plac femeile. 

ADAMUS: Daa.

EDITH: Poate numit Trump (câteva chicoteli).

CHERYL: Da. Da. Cam așa ceva (ea chicotește).

ADAMUS: Hai să nu devenim politici aici, deși suntem. Da, degradând și diminuând și ai spus, nu-i plac femeile.

CHERYL: În esență.

ADAMUS: De fapt - v-aș ruga pe toți să reconsiderați asta - de fapt este frica de femei. Nu este deloc aversiune față de femei. O să vorbesc despre asta în Rana lui Adam, (material) care urmează (să apară) în doar câteva săptămâni. Da, este frică față de femei, și la naiba, ar trebui să o aibă (Adamus chicotește și cineva spune: “Asta este încurajator”). Conectați-vă, conectați-vă la Rana lui Adam. Da. deci, misogin la Casa Albă. Ce se mai întâmplă în anul care începe?

CHERYL: Cred că ăsta e un lucru mare, plus nucleara...

ADAMUS: Știi, dacă vezi acel lucru nou aici în cameră (de luat vederi), chiar dedesubtul...

CHERYL: L-am văzut. Ce e aceea? E ceva nou. Aceea n-a mai fost aici înainte.

ADAMUS: Acela e instrumentul de ascultat al lui Donald Trump (o mulțime de râsete).

CHERYL: Imediat ce am intrat și am văzut-o am spus: “Ce dumnezeu?!” (râde)

ADAMUS: Sunt surprins - dap. Sunt surprins că nimeni nu a observat-o până acum. Ce este? Observați ceva într-adevăr ciudat, e un fel de tehnologie înaltă și e un fel de: “Ce-i asta?” dar nimeni nu spune nimic. Nimeni nu spune: “Apropo, ce e asta? E cineva aici care a pus aia acolo? E cineva din echipă care știe ceva de asta?” Doar ați observat-o din mers. “Oh, e un nou instrument electromagnetic de înaltă tehnologie în cameră.”

CHERYL: Am văzut-o imediat și am întrebat ce este, dar nimeni nu mi-a spus.

ADAMUS: Pe cine ai întrebat?

CHERYL: Pe Edith, desigur (multe râsete).

ADAMUS: Oh! Dar asta-i problema. Edith este un spion (mai multe râsete). Ea nu-ți va spune!

CHERYL: Și nu mi-a spus (ea continuă să râdă).

ADAMUS: Nu ți-a spus. Ce ți-a spus despre acel instrument care arată ciudat?

CHERYL: Mi-a spus să te întreb pe tine. Nu, pe Geoffrey. A spus să-l întreb pe Geoffrey.

ADAMUS: Întreabă-l pe Geoffrey.

CHERYL: Îhâm.

ADAMUS: Da. Ai făcut-o?

CHERYL: Nu.

ADAMUS: Oh.

CHERYL: Era ocupat.

ADAMUS: Era ocupat. Ce este acel instrument? Poate ar trebui să-l întrebăm pe - vrei să mergi (cu microfonul) la John Kuderka. Ce este instrumentul ăla? Dacă cineva ar vrea să știe...

LINDA: Oh, doamne.

ADAMUS: Seamănă cu...

LINDA: Bietul John Kuderka este atât de timid și acum el trebuie să fie filmat.

ADAMUS: …un ochi electronic. Cred că este ca un...

LINDA: Oh, el urmează să țipe.

ADAMUS: …inteligență artificială, robotică cibernetică.

LINDA: El va țipa.

ADAMUS: Adică, foarte ciudat. John, ce e acela?

JOHN: E doar un microfon micuț, sofisticat. 

ADAMUS: Da, sigur! Micuțul microfon sofisticat (ceva chicoteli). Îhâm. Da. Bine. Te credem John. Cred că este un microfon. Da. Este pentru ca ei să audă - îmi spune Cauldre (mai multe chicoteli). Știți de ce a trebuit ca ei să îl pună acolo? Pentru că oamenii din public scot porumbelul pe gură în orice clipă și nimeni din cei online nu-i aude. Așa că acum toată lumea vă poate auzi.

LINDA: De fapt încercăm să vă prindem porumbeii! (râsete)

ADAMUS: Daa. Deci odată ce turma/enoriașii pleacă și nu mai sunt exclamații/izbucniri, atunci îl putem da jos. Dar atâta vreme cât sunt izbucniri...

LINDA: Crezi că asta întărește comportamentul neadecvat?

ADAMUS: Nu-mi pasă (ei chicotesc). Într-un fel sau altul. Unde eram? 2017. Așa că ce spuneai?

LINDA: Ea s-a blocat la misoginism.

ADAMUS: Dap.

CHERYL: Misoginismul e un lucru, dar...

ADAMUS: Știi să spui pe litere misoginism?

CHERYL: Da.

ADAMUS: Oh, bine.

LINDA: Dă-i drumul.

ADAMUS: Dă-i drumul.

CHERYL: M-i-s-o-g… Pot spune misogin pe litere (chicotește).

ADAMUS: E în regulă. Spune-l pe ăsta.

CHERYL: M-i-s-o-g-i-n.

ADAMUS: Uau! (Adamus aplaudă) Bine.

LINDA: Ea e psiholog.

ADAMUS: În regulă. Oh! Acum m-am prins (ei râd). Așa deci, dar pentru planetă - nu pentru Casa Albă, pentru planetă - ce urmează să se întâmple anul acesta?

CHERYL: Cred că asta este planetar sau poate fi, cel puțin național.

ADAMUS: Deci grosolănie masculină?

CHERYL: Supunere a femeii.

ADAMUS: Supunere a femeii. În regulă.

CHERYL: Îhâm. Îhâm.

ADAMUS: Îhâm. Ce-ar fi dacă ți-aș spune că poate fi anul supunerii bărbaților?

CHERYL: Cred că nici asta nu e bine.

ADAMUS: Nu, probabil că nu.

CHERYL: Mm-mm.

ADAMUS: Nu. Nu.

CHERYL: Nu-mi place ca cineva să fie supus.

ADAMUS: Da!

CHERYL: În special eu, și iată cum stau aici și o fac.

ADAMUS: Daa, daa (ea chicotește). Deci, un fel de… o pot defini în esență ca un dezechilibru continuu a energiilor masculine/feminine? Bătălia...

LINDA: Oh, asta-i frumos.

ADAMUS: ...sexelor.

LINDA: Asta-i un fel plăcut de a o spune.

ADAMUS: Bătălia sexelor.

LINDA: Da, îmi place.

ADAMUS: Daa, daa. Asta ar fi o evaluare corectă?

CHERYL: Asta-i o evaluare corectă, doar că e mult dezechilibrată.

ADAMUS: Da. Da.

LINDA: Oh.

CHERYL: Și femeile au petrecut o mulțime de ani încercând să o mai echilibreze puțin, iar acum e din nou mult prea dezechilibrată.

ADAMUS: Cu bărbații sau femeile?

LINDA: Ooooh!

ADAMUS: În dezechilibru. Ce este în dezechilibru, masculinul sau femininul?

CHERYL: Femininul.

ADAMUS: Femininul. Femininul este victima.

CHERYL: Da.

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Ai intrat drept în capcana mea.

CHERYL: Da! Asta a fost o bună distragere.

ADAMUS: Ei bine, dacă femininul este victima, atunci femininul de asemenea, va fi abuzatorul.

LINDA: Ooooh!

ADAMUS: E adevărat. Trebuie să fie. Trebuie să fie. Acum, abuzatorul nu înseamnă că femeia va purta mănuși de box și îl va snopi în bătaie pe Andy. Andy, scuze. Dar...

ANDY: Ce? Ce?

ADAMUS: Daa. Daa (râsete). Dar lui îi place! Se bucură de asta. Deci doamnelor, vă rog, după aceea! (mai multe chicoteli)

LINDA: Astăzi ești în mod special insensibil.

ADAMUS: Nu, nu. Sunt doar direct. Deci, dacă femeia este o victimă, de asemenea, femeia va fi o abuzatoare. Abuzul vine într-o mulțime de feluri diferite. Una din declarațiile pe care le voi face în Rana lui Adam, pe care cred că o vom filma în curând, este că...

LINDA: Asta este un anunț publicitar?

ADAMUS: Daa, daa. Și nu mă voi rezema de acel lucru ieftin (un obiect de recuzită de pe scenă) sau va cădea (Linda chicotește). Unul din lucrurile despre care vom vorbi este prostituția. Voi începe Rana lui Adam despre prostituție. Este cel mai măreț exemplu de relație masculin/feminină. Și este...

LINDA: Eew!

ADAMUS: Nu, este. Este. Vom merge în profunzime în acel subiect. Daa, gândiți-vă la asta.

LINDA: Sper că nu.

ADAMUS: Oh, da. Nu, este, este...

CHERYL: Un exemplu.

ADAMUS: …un exemplu uimitor de masculin/feminin. Cine este abuzatorul? Sau există acolo vreun abuzator? E cel mai măreț exemplu al întregii Răni a lui Adam și a Rănii lui Isis. Așa că într-adevăr, cine se folosește de cine, aici? Cine este cel care suge aici, ca să spunem așa?

LINDA: (respiră întretăiat) Nu face asta! Ce?! Issuusee! (câteva râsete)

ADAMUS: Deci, deci… daa, deci planetar - continuă dezechilibrul masculin/feminin, adevărat?

CHERYL: Da.

ADAMUS: În regulă. Asta e una bună. Mulțumesc. În regulă, înregistrăm asta. Le vom revedea la finalul anului.

CHERYL: În regulă.

ADAMUS: Următorul.

LINDA: Te vei oferi voluntar. Norocoaso.

ELIZABETH: Asta pare foarte evident pentru mine - sau se simte foarte evident pentru mine - că 2017 va fi foarte, voi utiliza termenul “pieziș/pe o parte,” dar este doar schimbare cronică.

ADAMUS: Daa. Schimbare cronică.

ELIZABETH: Doar schimbare cronică neașteptată în cele mai bizare moduri. Vreau să spun că doar simt asta.

ADAMUS: Mm hmm. Da. Bun. Bun.

ELIZABETH: Asta e ceva de bine?

ADAMUS: Îmi place asta, apropo. Tu nu vorbești de aici (cap) deloc.

ELIZABETH: Nu.

ADAMUS: Tu simți ceva.

ELIZABETH: Da.

ADAMUS: Schimbare cronică. Bun. Vom pune asta în galeria cu cele mai importante lucruri.

ELIZABETH: Mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: Bun.

ELIZABETH: Namaste.

ADAMUS: Am un sentiment că vei avea absolută dreptate. Mai merg câțiva (voluntari). 2017.

LINDA: În regulă. Ohh, hai să vedem, mă uit… mă uit după voluntarul potrivit.

ADAMUS: Și ce a făcut Elizabeth a fost că realmente a simțit (într-un potențial al anului 2017). Mai degrabă decât să se gândească: “Care este răspunsul potrivit?” ea realmente a simțit în el.

LINDA: Voluntarul potrivit.

ADAMUS: 2017.

JAN: Aș spune că, pentru mine, într-o mulțime de feluri va exista multă claritate pentru oameni. Deoarece se întâmplă atât de multe lucruri împrejurul lor încât ei trebuie să găsească un fel de claritate ca într-un fel să se miște mai departe și realmente cumva să-și definească valorile care sunt importante pentru ei.

ADAMUS: Vorbești despre oamenii din cameră sau vorbești despre planetă?

JAN: Cred că despre planetă. Cred că pe măsură ce lucrurile se destramă, ei urmează să descopere ce e cumva prețios pentru ei și de ce anume vor cu adevărat să se țină și ce va fi important pentru ei.

ADAMUS: Majoritatea sau doar câțiva?

JAN: Îmi place să cred că majoritatea. Cred că o mulțime de oameni gândesc că ei vor schimbarea, dar nu cred că știu cu adevărat ce schimbare vor.

ADAMUS: Adevărat.

JAN: Deci cred că ei au nevoie de ceva claritate despre ce fel de schimbare va fi și apoi cumva să se miște înainte să obțină acea schimbare pe care o doresc. Dar ei trebuie să aibă ceva claritate despre asta. Cred că oamenii spun: “Vreau schimbare,” dar ei nu au nicio claritate despre asta, în acest moment.

ADAMUS: Exact. Exact, și este un punct bun. Aș vrea ca tu să iei ceea ce tocmai ai spus și cu adevărat să te uiți la asta în interiorul tău. Văd asta întâmplându-ți-se ție. Văd că tu vorbești realmente din perspectiva a ceea ce se întâmplă cu tine. Nu neapărat vorbind pentru restul lumii.

JAN: Mm. În regulă.

ADAMUS: Dar vom vedea.

JAN: În regulă.

ADAMUS: Vom vedea. Avem un an ca să vedem cum se întâmplă asta. Și avem aproximativ cinci minute înainte să vă spun versiunea mea.

LINDA: Este vorba de lumea întreagă sau doar de lumea conștientă?

ADAMUS: E unul și același lucru.

LINDA: Nu, nu este.

ADAMUS: Da, este. Următorul la microfon. Mulțumesc. Anul pentru planetă.

ALICE: O să mă ridic în picioare. Adăugând la misoginism, primul lucru pe care îl simt cu adevărat este furia și, dap, există furie personală, pentru că o iubesc pe Hillary. Dar se simte ca și cum ar fi un imens “Câh!! Tipul ăsta e la conducere!” Și e peste tot în lume. Acea… furie. Așa că furie, dar mai mult pe față, de genul: “Toată lumea, va trebui să vedem lucruri!”

ADAMUS: Îhâmm.

ALICE: Asta este ceea ce se va întâmpla pentru noi toți.

ADAMUS: Deci dă-mi un exemplu de ce anume spui că va afecta lumea. Cum se va manifesta asta?

ALICE: Deci, în America, știu că afectează lumea pentru că “social media”, oamenii, reacțiile lor la alegerea lui Donald Trump, dar… oh, ar fi trebuit să nu spun asta?

ADAMUS: E în regulă.

ALICE: Bună Don! (către cameră; râsete) Începe să postezi acum pe twitter! (mai multe chicoteli) “Individa aia nesuferită de la Crimson Circle...” Ei bine, în orice caz (mai multe râsete). Pentru mine, este… în regulă, el a fost ales și a fost ales de o mână de albi, corect? Și ei...

ADAMUS: A fost ales de conștiință.

ALICE: Da.

ADAMUS: Daa, daa.

ALICE: Asta este ceea ce urma să spun.

ADAMUS: Adevărat, adevărat.

ALICE: Ei au ceva. Este în interior...

ADAMUS: Dar a câștigat el alegerile cu adevărat? (unii oameni spun: “Nu”)

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Daa.

ALICE: Șșt! Avem o mulțime de ruși împrejur (Adamus chicotește). Dar, asta trebuia să fie văzută. E într-un fel ca și când am avea lucrurile personale ca Shaumbra care au nevoie să fie văzute, bănuiesc.

ADAMUS: Acum, tu ești furioasă despre asta sau crezi că lumea este furioasă?

ALICE: Amândouă. Dap.

ADAMUS: Amândouă.

ALICE: Eu am avut propria furie, desigur.

ADAMUS: Daa, daa.

ALICE: A fost scurtă.

ADAMUS: Poți să faci un pas în spate în afara acesteia pentru puțin?

ALICE: Daa. Ei bine, daa.

ADAMUS: Poți cu adevărat să faci un pas în spate în afara ei și să realizezi că a fost conștiința care l-a ales pe el. Chiar dacă el nu a câștigat, el a câștigat. (n.tr. este vorba de modul cum se fac alegerile în SUA, prin electori)

ALICE: Îhâmm. Îhâmm.

ADAMUS: Dacă știi ce vreau să spun.

ALICE: Absolut. Îhâmm.

ADAMUS: Deci este o reflectare a conștiinței. Acum, dacă stai pe banca din parc și privești la felul în care se întâmplă toate astea , este de fapt briliant. Și poate fi furie, poți fi furioasă. Fă un pas înapoi din furie. Când o să explic ce văd pentru anul în curs, poate vei înțelege puțin mai bine, dar este de fapt o piesă briliantă. Și sunt ticăloși în piesă și sunt drame și poate există ceva violență și alte lucruri și furie în piesă, dar este o piesă minunată. Daa.

ALICE: O cred.

ADAMUS: Daa. Dar nu o poți vedea cu adevărat până nu stai pe banca aceea din parc și doar respiri profund și vezi cum se dezvăluie/desface.

ALICE: Daa, cred că vom respira mult anul acesta (chicotește).

ADAMUS: Și o să vă spun tuturor un lucru chiar acum și o să vorbesc mai multe despre asta weekend-ul viitor (ProGnost 2017), dar această lume chiar nu mai este a voastră. Chiar nu e, și asta va fi o binecuvântare și va fi și dificil în unele momente, dar chiar nu e. Așa că...

ALICE: Hm. Da. O simt.

ADAMUS: Bine. Următorul. Încă unul și apoi o să-l dau pe al meu. Salutări. Vei vorbi despre politică?

DANUSE: Eu Sunt Aici.

ADAMUS: Ești aici. În regulă. În regulă.

DANUSE: Eu doar...

ADAMUS: Arăți atât de încântător azi.

DANUSE: Ei bine, mulțumesc.

ADAMUS: Da. Pur și simplu strălucitor.

DANUSE: În ton cu Crăciunul. În ton cu Crăciunul.

ADAMUS: Da, da. Nu, dar ce vreau să spun e că există o lumină care strălucește din tine, să știi.

DANUSE: O, mulțumesc. Mulțumesc. Mă simt foarte bine. Da.

ADAMUS: Bine.

DANUSE: Dar mă gândeam, de când traduceam materialul pentru SES, materialul suplimentar pe care nu l-am făcut înainte. Și deci era o întrebare despre reuniunea dintre Isis și Adam, și de fapt Isis îl va surprinde pe bărbat.

ADAMUS: O, da. Întotdeauna o face! (câteva râsete)

DANUSE: Și eu aș face-o.

ADAMUS: Da.

DANUSE: Și eu aș face-o.

ADAMUS: Da.

DANUSE: I-aș ierta pentru tot.

ADAMUS: Și deci cum se aplică asta într-o situație la nivel mondial?

DANUSE: Dacă sunt mulți oameni care gândesc cam poate cum aș face eu, că i-aș ierta. Toți bărbații, o să vă iert.

ADAMUS: Ohh!

DANUSE: Și atunci...

ADAMUS: Ai putea face asta?

DANUSE: Cred că pot, da.

ADAMUS: În regulă. Adică, chiar acum?

DANUSE: Da!

ADAMUS: În fața camerei?

DANUSE: Vă iert! Pe toți bărbații, vă iert, din toată lumea! Aveți binecuvântările și compasiunea mea.

ADAMUS: Mulțumesc.

DANUSE: Și iubire.

ADAMUS: Da, da. Nu, asta e frumos și unele dintre celelalte femei se uită la tine: „Da. Nu-i vom lăsa să scape așa de ușor.”

LINDA: Ohh! Haide!

DANUSE: Nu, îi îmbrățișez pe toți.

ADAMUS: „Da, un milion de ani de suprimare. Nu doar vom…” Dar asta e bine. Mă bucur că poți face asta.

DANUSE: Da. Mm hmm.

ADAMUS: Da. În regulă.

DANUSE: Mulțumesc.

ADAMUS: Deci tu crezi la nivel global, acum, că deodată energia feminină este ca și cum „Oh, vă iertăm,” și bărbații sunt „Oh, am fost atât de răi” și toată lumea se strânge și… (cineva spune: „Kumbaya”)

DANUSE: Încă nu.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu, nu.

DANUSE: Încă nu.

ADAMUS: Deci ce se va întâmpla? Asta e în punctul culminant. Ce se va întâmpla pe această planetă anul ăsta?

DANUSE: Cred că va trebui să aștept pentru surpriză, ce ar face bărbații și femeile.

ADAMUS: Care e surpriza?

DANUSE: Surpriza ar putea să fie ca mai mult ca oricând femeile să descopere întreaga chestie și poate să ierte. Poate să fie în stare să ierte.

ADAMUS: Poate să ierte, poate, dap.

DANUSE: Poate.

ADAMUS: Trimit un mesaj universal de iertare și… da.

DANUSE: Nu, nu, nu, nu.

ADAMUS: Sau poate doar toate femeile din lume să se pună de acord, să zicem, în culise să nu mai facă sex cu bărbații?

DANUSE: Nu, nu, nu. Doar în opinia mea. În opinia mea.

ADAMUS: Da. Nu e un film despre asta sau ar trebui să fie un film despre asta?

DANUSE: Oh, poate va fi.

ADAMUS: „Ziua În Care Sexul A Fost Oprit.” Da. Da (râsete). Asta le va arăta lor!

DANUSE: Bine. Bine. Bine. Deci...

LINDA: Sunt în șoc! Sunt în șoc!

ADAMUS: V-am spus că trebuia să vă distrag azi. Trebuia să vă distrag.

LINDA: Sunt în șoc!

DANUSE: Cred că va fi o mare distragere în toată lumea și apoi… nu va fi ușor.

ADAMUS: Nu va fi ușor.

DANUSE: Da.

ADAMUS: Asta e o presupunere destul de bună. În regulă.

DANUSE: În regulă.

ADAMUS: În regulă. Mulțumesc.

DANUSE: Mulțumesc.

ADAMUS: Acum predicția mea. Vă aduceți aminte, anul trecut am prezis că 2016 va fi Anul Perturbării? (publicul e de acord) A fost destul de aproape. Da, destul de aproape. A fost un bun an perturbator. Trebuia să se întâmple.

Anul acesta, 2017, îl voi numi Anul Separării.

LINDA: Mmmm.

ADAMUS: E un mod bun de a o spune. Anul în care lucrurile se dezmembrează. Anul în care lucrurile explodează. Anul - oh, știu. Nu sună oribil? Nu, nu chiar. Nu chiar.

Este anul în care lucrurile se destramă, se strică, se rup în bucățele. Și în timp ce poate suna groaznic și unele dintre știri ar putea suna oribil, de fapt e cam necesar să se întâmple așa. E cam necesar să se întâmple așa.

Totul a fost ținut într-un nod strâns, într-o minge compactă, și mingea continuă să devină mai compactă. Vă puteți imagina, din ce în ce mai strânsă și mai strânsă și mai strânsă cu furie, cu suprimare, cu lipsă de speranță, cu frustrare, cu sisteme vechi care încearcă din greu să păstreze vechile căi, fie că sunt religii, afaceri, fie că sunt doar rolurile vechi de masculin-feminin. Femininul, îmi pare rău, dar joacă un rol la fel de vechi ca și masculinul. Chiar așa este, și toată asta va ajunge la o oprire zdruncinătoare și apoi la o separare. Nu că lumea se va distruge; părți din ea o vor face. Nu că totul va fi în haos, dar va fi mai mult decât normal. Însă sistemele se vor rupe în bucăți anul acesta. Trebuie. 

Jocul genial al misoginului de la Casa Albă este o parte. El nu știe asta, dar e… când unii dintre voi v-ați trezit, aici în America și peste hotare, în ziua după alegeri și ați făcut: „Ce?! Ce s-a întâmplat? N-ar fi trebuit să mă culc. Știam că dacă mă culc, asta se va întâmpla. Au strecurat-o în timp ce dormeam.” (câteva chicoteli) Și v-ați întrebat ce se întâmplă? Ce se întâmplă în acest întreg proces de rupere în bucăți.

Și chiar voi face o predicție aici, iar eu, în general nu fac predicții, dar aici voi face. Oh! Timpul pentru o prăjitură. Vom face o pauză aici în timp ce-mi mănânc prăjitura (câteva chicoteli). Oh, voiați predicția. Mm. (Adamus mănâncă prăjitura) e plină de unt și zahăr. Mm, mm, mm, mm, mm!

Predicția este că noul președinte, Trump, fie va sta cu greu un an ca președinte - abia, și asta poate fi chiar exagerată, și apoi va pleca - sau va fi președinte cu două mandate. Acum, sună foarte diametral opus. Ce?! Fie forțele vor lucra și-l vor alunga sau, știți voi, se termină sau ceva va pune în mișcare schimbarea. Se va destrăma.

Anul acesta lucrurile se vor destrăma și va fi atât de multă furie direcționată spre liderii din întreaga lume. Nu doar la Casa Albă, dar în toată lumea, chiar și spre Putin. Va fi așa o furie și acea furie va face ca lucrurile să se rupă și să se separe. Aproape că trebuie. Au fost ținute într-un nod așa de strâns pentru atât de mult timp și într-un final, totul… dacă vreți să stați pe banca voastră din parc și vreți să spuneți: „Ce se întâmplă în lume? De ce e atât de haotică? De ce se rup lucrurile? De ce e violență și terorism și sistemul se schimbă și tot restul? De ce se întâmplă asta?” E foarte, foarte clar. Foarte clar.

Lumea este la un punct de separare și lumea este la un punct în care a devenit atât de mentală - atât de mentală - încât ajunge să-i doară pe toți capul. Vedeți acum oameni care au devenit atât de mentali și nu pot scăpa. Sunt prinși într-un vas mental non-senzual, un vas limitat, analitic, critic, numit minte. Nu știu cum să iasă. Țipă după ajutor. Încearcă să găsească ajutor, mai întâi prin ceea ce ați numi sisteme convenționale, fie că e vorba de a vorbi cu specialiștii - specialiști care le dau medicamente imediat, care înrăutățesc situația. Veți vedea în toate aceste cazuri, în care sunt crime în masă și terorism - când nu sunt asociate neapărat cu un grup religios ci celelalte cazuri - că acea persoană lua medicamente, acele ISRS (Inhibitori Selectivi de Recaptare a Serotoninei). Sunt prinși și mai mult exact în lucrul de care încearcă să scape. Merg și caută ajutor. Au nevoie de cineva cu care să vorbească și în primul rând li se dau medicamente. Îi calmează pentru o perioadă scurtă dar, într-un final, ceva se întâmplă în interiorul lor.

Apoi încearcă să capteze atenția - au nevoie de ajutor disperat - făcând lucruri bizare, jucând, merg pe stradă țipând sau intră într-o clădire guvernamentală și creează agitație, iar asta nu funcționează. Și sunt atât de prinși în mintea lor și în mental, încât într-un final recurg la orice, chiar și la a ucide alți oameni. E pentru atenție. E o pledoarie disperată după ajutor. Și ăsta e doar un mic exemplu într-o lume atât de mentală unde nu mai sunt sentimente. Nu mai există senzual. A dispărut - (totul) e atât de mental.

În ProGnost-ul nostru de anul trecut am vorbit despre tehnologie și efectul pe care-l va avea asupra lumii în anii următori, și va avea, și am vorbit despre inteligența artificială. Am spus că inteligența artificială va ajunge într-un punct în următorii aproximativ 20 de ani unde va depăși inteligența umană. Va fi mai ascuțită la minte, mai rapidă și mai precisă decât inteligența umană. Acea inteligență artificială va continua să crească și să crească pentru că odată programată să continue să dezvolte mai multă inteligență, asta va face. Și făcând asta, va folosi o cantitate imensă de energie - energie din utilitățile voastre, energie și în cunoaștere, de asemenea.

Inteligența artificială e doar, ați putea spune, un exemplu de inteligență umană. Oamenii au construit-o asemănătoare lor. E ca și Dumnezeu care creează oameni asemenea Lui, asta e omul care creează inteligență asemănătoare lui, dorința arzătoare. Dar acea dorință e blocată într-o minte.

Ce se va întâmpla în cele din urmă cu inteligența artificială, poate peste 40 de ani, este că se va distruge. Va exploda. Se va distruge pe sine, pentru că, în căutarea sa pentru mai multă inteligență, de a ști totul, de a lua toate informațiile, va realiza deodată că e imposibil. Nu poate. Acea inteligență artificială va trebui să se confrunte cu ea însăși într-un fel, nu într-unul conștient cum fac oamenii, dar se va confrunta cu inevitabilul că unul din două lucruri trebuie să se întâmple, adică fie trebuie să dobândească mai multă inteligență și nu mai există o sursă, la un anumit punct - nu există o sursă și nu e destulă energie pentru asta - sau trebuie să se ucidă pe sine. Trebuie să se distrugă, pentru că nu mai poate - nu pentru umanitate, pentru sine - trebuie să se distrugă, pentru că nu mai poate face față poverii. Nu mai poate să se gestioneze.

Deci inteligența artificială este pur și simplu cumva ca o hartă a inteligenței umane. Oamenii sunt în minte. Sunt blocați în creierul lor. Din ce în ce mai mulți oameni primesc în fiecare zi aceste ISRS-uri și este singurul lucru căruia mă opun, pentru că văd dauna care e produsă. Mâncați hamburgheri cu brânză, fumați marijuana, beți, faceți orice vreți, dar vă rog, stați departe de aceste medicamente, pentru că vă vor prinde și mai mult în capcană. Vă vor prinde și mai mult în minte și exact asta se întâmplă acum în lume în acest an. Adică, se întâmplă de o perioadă lungă.

Acolo e realizarea că lucrurile sunt blocate în mental și nu se merge nicăieri. Așa că lucrurile vor începe să se separe. Vor începe să se rupă în bucăți, descâlcindu-se. Nu întreaga lume, dar veți vedea din ce în ce mai mult din asta. Veți vedea mai multe din aceste împușcături în masă și nu are nimic de-a face - am auzit pe cineva întrebând despre controlul armelor - nu are nimic de-a face cu asta. Dacă nu e o armă, va fi o bombă făcută în casă, va fi un cuțit; va fi ceva, pentru că oamenii sunt disperați.

Organizațiile sunt disperate. Afacerile sunt disperate. Realizați… doar simțiți asta pentru un moment. Hai să zicem că e o afacere mare, internațională și scoate pe bandă rulantă produse și încearcă să creeze noi produse și le comercializează oamenilor, dar piața e saturată. Însă e programată - afacerea e programată - să vândă mai multe produse mai multor oameni, să creeze noi produse, să vândă produsele vechi pe care trebuie să le tot, tot, tot țină. Nimeni nu se oprește să spună: „Hai să o închidem. Am făcut bine. Toată lumea folosește telefoane acum. Am făcut bine. Hai să o închidem pentru că devine cam obsesiv la un moment dat” sau: „Hai să nu facem nimic nou. Hai să ne distrăm cu ce facem azi. Hai să nu ne îngrijorăm cu privire la profit” sau: „Știți, hai să dăm totul înapoi comunităților sau cauzelor” sau: „Hai să ne luăm toți o vacanță mare și să vedem ce se întâmplă”. Dar sunt programați. E un program mental și continuă. E insațiabil. Nimeni nu poate opri trenul ăla. Așa că ceva se va întâmpla. Ceva trebuie să se întâmple și așa primiți un misogin la Casa Albă sau primiți un dictator sau primiți o cădere a unui sistem sau ceva de genul ăsta. Deci, cu cele ce se întâmplă anul acesta, stați pe banca din parc și când spuneți: „Oh, Doamne. Ce se va întâmpla cu lumea?” Trebuie să se descâlcească dintr-un mod de a trăi programat foarte mental.

Cunoașteți viața umană - eu cunosc viața umană - nu e chiar atât de amuzantă. Nu, chiar nu e. Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de asta. Se scoală dimineața, trebuie să-și câștige pâinea, trebuie să aibă grijă de copii, trebuie să se ducă la job-ul lor. Sunt cam inconștienți de asta, dar nu așa a fost programat să fie vreodată. Nu așa ar trebui să fie. Nu ar trebui să fie despre atâtea tipare, atât de mult mental. Nu ar trebui să fie despre a înnebuni gândindu-te la cum să treci prin lucruri în fiecare zi. Ar trebui să fie o experiență senzuală și câți dintre oamenii pe care îi știți, chiar au o bună experiență senzuală? Despre ce-am vorbit înainte? E puțin circ și puțină pâine. Puțin fotbal și puțină pizza. Muncă, muncă, muncă toată săptămâna așa încât duminică după-amiază puteți să vă uitați la fotbal și să mâncați pizza și apoi să vă întoarceți la muncă. Nu așa ar trebui să fie. Dar a devenit așa din cauza mentalului, ați devenit blocați în minte, uitând senzualul.

Știți, e o diferență majoră între o plăcere temporară și adevărata senzualitate. Senzualitatea înseamnă simțire și lumea - oamenii din lume - sunt lipsiți de acele experiențe. A fost scoasă din ei. Chiar a fost scoasă din ei. De fapt, (senzualitatea) a fost hipnotizată în afara lor și ei au mers cu chestia asta. Chiar au mers cu asta. Adică, nu a fost împotriva voinței lor. Au fost hipnotizați să intre într-o viață non-senzuală. Iar anul acesta veți vedea această separare imensă, și de asta am început cu discuția despre unitate. Nu veți vedea unitatea Kumbaya, toată venită împreună. E o separare de căi. E o demontare a programării mentale și a sistemelor mentale, pentru ca entități divine, îngeri care sunt acum oameni, toată lumea mai degrabă să se poată întoarce într-un final la senzualitatea vieții, decât la plictiseală. 

Am început cu plictiseala și că toată lumea în interior e plictisită. Așa că ce fac ei? Ce faceți când sunteți plictisiți? Jucați un rol. Creați ceva dramă în viața voastră. Faceți lucruri nebunești precum să vă tăiați. Nu voi, ci oamenii. De ce ar face asta un om? Pentru că sunt plictisiți. De ce ar face lucrurile pe care le fac? De ce ar crea dramă constantă în viața lor? Sunt plictisiți până la moarte. Sunt plictisiți rău de tot. Ei bine, de fapt, sunt plictisiți în mintea lor. Sunt absolut plictisiți. Ăsta a fost un comentariu foarte bun de început. Lumea e plictisită, și va face ceva pentru a se dez-plictisi.

Va fi dramă. Vor fi lucruri care se rup. Vor fi multe lucruri la știri și, știți voi, se ajunge la un punct în care cred că începeți să realizați că lumea chiar nu mai e a voastră. Adică, sunteți din ea, ați fost o parte importantă în a o crea cum este, dar veți simți și separarea.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

LINDA: (șoptește) E și vreo veste bună?

ADAMUS: „E și vreo veste bună?” Linda șoptind pe scenă a plecat (câteva râsete). E și vreo veste bună? Sunt și vești bune.

SART: Asta a fost.

ADAMUS: Asta a fost! (mai multe râsete) Asta e vestea bună. Asta e vestea bună.

Ei bine, hai să scoatem microfonul și să aflăm. În regulă, am vorbit despre lume. Acum, pentru voi, personal. Pentru voi personal, 2017, cum este? Fiți succinți. Ce simțiți - nu ce gândiți, ce simțiți că va fi acest 2017 pentru voi? Desigur, te rog (cineva nu vrea microfonul).

LINDA: Ești drăguță. Poți să o faci.

ADAMUS: Sau nu ești drăguță și poți să o faci. Nu contează. Linda te antrenează: „Ești drăguță. Poți să o faci.” E ca și cum dă-i înainte. Doar inventează ceva. Țineți minte ce spun mereu, dacă sunteți blocați, inventați ceva, pentru că înseamnă că sunteți doar în minte. Inventați ceva și...

LINDA: Nu spune: „Nu știu.” Asta e rău.

ADAMUS: Da, nu spune: „Nu știu.”

SHAWNA: Deja am spus asta! (ea chicotește)

ADAMUS: Da. doar inventează ceva. 2017-le tău. Ce îți dorești pentru 2017 pentru tine?

SHAWNA: (făcând o pauză) Aș zice...

ADAMUS: Stai puțin. Vedeți, ea a început aici în simțire și apoi -bluuppp!...

SHAWNA: Da!

ADAMUS: …direct în minte. Da. Deci hai să ne întoarcem.

SHAWNA: În regulă.

ADAMUS: Doar intuiția ta. Doar spune-o. Nu o scuipa, scuip-o/spune-o, dar, da. 2017. Dorința ta.

SHAWNA: Mai multă permitere.

ADAMUS: Nu o rezoluție. Care e dorința ta pentru tine?

SHAWNA: Adevărata schimbare.

ADAMUS: Adevărata schimbare. Bine. Îmi place asta, da. Da. Ai văzut? Te-ai cam luminat când ai zis asta. „Da! Gata cu prostii de schimbare. Adevărata schimbare!” (râsete) Gata cu, știți voi, ca și cum ar fi o schimbare „de față de masă”. Adică, schimbați masa. Întreaga chestie.

SHAWNA: Da.

ADAMUS: Da. În regulă.

SHAWNA: Mai mult despre adevăr și integritate înăuntrului meu, a cine sunt eu.

ADAMUS: Da. ai avut vreodată vreo problemă cu asta? Integritatea ta, autenticitatea ta?

SHAWNA: Da, am fost ca într-un remorcher de război cu asta.

ADAMUS: Da, da, da.

SHAWNA: Înainte și înapoi în anumite momente.

ADAMUS: Da.

SHAWNA: Făcând ceea ce crezi că ar trebui, versus ceea ce vrei să faci, câteodată.

ADAMUS: Sau încercând să știi diferența dintre ce ar trebui să faci și ce vrei. Nu cred că altcineva de aici a avut vreodată vreo problemă personală cu integritatea lăuntrică (câteva chicoteli).

Nu, este nemaipomenit, de fapt, pentru că atunci când cineva este blocat/încuiat în minte, pune apoi la îndoială propria integritate. ”Care este adevăratul răspuns? Care este eul meu adevărat? Care este adevărul meu?” Și apoi îi dați înainte cu această anchetă mentală interioară de-a dreptul încurcată. ”Unde este autenticitatea mea? Unde este onestitatea mea?” Toate sunt o aiureală mentală. Există un lucru care le bate pe celelalte (n. tr.: to trump = a tăia cărțile cu o carte atu) - a trebuit să folosesc acest cuvânt doar ca să îi irit pe unii dintre voi - există un lucru care le face insignifiante pe celelalte și aceasta este o experiență senzuală. Nu există… deodată realizați adevărul, neadevărul. Știți, conștientizați originalul, falsul. Este totul… aveți acea senzualitate și nimic altceva nu mai contează. Nu vă mai puneți la îndoială propria autenticitate. Fiecare dintre voi face asta (își pune la îndoială autenticitatea). E ca și cum: ”Ei bine, sunt eu ăsta? Este lucrul corect? Este acesta divinul meu? Este asta…?” Taci din gură! Ești mental. Oprește-te! Fii senzual. 

SHAWNA: Dar este și...

ADAMUS: ”Însă nu știu cum să fiu senzual.” Vă voi arăta astăzi. Daa. 

SHAWNA: Cred că este...

ADAMUS: Cred că este în legătură cu energia masculină/feminină. Vom face acel lucru senzual. Glumesc! (râsete) Toți intră în panică. ”Oh, Doamne! Vom vorbi despre sex!” Nuuu! Există o diferență uriașă. Senzual însemnă a simți. Îmi pare rău. Te distrag în mod intenționat. Da.

SHAWNA: În regulă.

ADAMUS: Continuă. Ce voiai să spui?

SHAWNA: (luând o pauză și câteva râsete) Știi, faptul că sunt conștientă de cât de multe am spus, știi tu, vreau ca lucrurile să se schimbe ori ca eu să mă schimb sau orice altceva, decât să ajungi blocat în acele tipare și apoi e simplu doar să faci aceleași lucruri. Și, știi, asta cu adevărat nu înseamnă să trăiești. Așa că, să fii mai conștient și să faci alegeri diferite ar fi dorința mea.

ADAMUS: Există un înger care plutește chiar acolo. Îl vezi? Îl vezi? Da.

SHAWNA: Puțin mai jos.

ADAMUS: Am distras-o din nou. Asta-i minunat! (mai multe chicoteli) Îmi place s-o fac.

SHAWNA: Sunt foarte ușor de distras.

ADAMUS: În regulă, voi spune ceva referitor la asta. Anul trecut, îmi amintesc că am spus cum că totul va fi nou pe Pământ. Va lua un timp, însă totul devine nou. Au existat doar vieți și vieți cu aceleași vechi tipare. Acum totul s-a schimbat. Oamenii se vor speria de-a binelea. Asta este ceea ce se întâmplă anul acesta. Și de fapt oamenii chiar vorbesc despre schimbare. Schimbarea este precum... 

SHAWNA: Nu o vor cu adevărat.

ADAMUS: Ei nu se schimbă cu adevărat. Se păcălesc singuri și apoi intră în panică atunci când vine adevărata schimbare.

SHAWNA: Exact.

ADAMUS: Adevărata schimbare vine și ei intră în panică.

SHAWNA: Este infricoșător.

ADAMUS: Este chiar înspăimântător.

SHAWNA: Vine multă frică cu asta.

ADAMUS: Și a trece de la felul mental de a experiementa viața la unul senzual este o schimbare imensă. Este înspăimântător. Este înspăimântător. Doar gândiți-vă o clipă - sau nu - deodată, mintea nu mai controlează. Deodată, nimic nu mai este în control. Deodată: ”Oh, Doamne. Ce se va întâmpla cu mine?” Și pe deasupra, există aproape o frică de senzualitate, adică de a simți, capacitatea de a simți, capacitatea de a simți în afara minții. Oamenii se tem de asta. Chiar se tem. Ei vor puțină plăcere. Vor puțină, știți, puțină plăcere fizică și uneori mentală, însă schimbare reală? Nu.

SHAWNA: Mda.

ADAMUS: Mda. Bun. Încă vreo două.

LINDA: Bine. Știu una bună (șoptind).

ADAMUS: În regulă (de asemenea, șoptind). Linda are una bună!

LINDA: Daa!

ADAMUS: Oh! Pentru tine, personal, care este dorința ta - pentru tine personal - pentru anul acesta.

NANCY: Palpitant.

ADAMUS: Captivant. Da, ce este palpitant?

NANCY: Nu știu (câteva râsete și comentarii: ”Uh, oh!”). Întregul meu an.

ADAMUS: Inventează ceva. Inventează ceva, ori te voi trimite la baie.

NANCY: Toate lucrurile noi care se vor întâmpla.

ADAMUS: Toate lucrurile noi. Dar în viața ta, ce ar fi cu adevărat palpitant?

NANCY: Să mi se publice cartea.

ADAMUS: Asta ar fi palpitant. Bine. Bun. Este încheiată?

NANCY: Îhî.

ADAMUS: Bun. Cum de nu este încă publicată?

NANCY: (chicoteli) Bună întrebare.

ADAMUS: Da, știu (chicotesc). Mda. Ei bine, haide să aducem ceva incitare. Ce ar fi necesar ca să se publice cartea ta?

NANCY: O editură.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu. Nu ai nevoie de o editură. Însă asta este o cu totul altă poveste. Cum ai să găsești o editură, dacă tu crezi că într-adevăr ai nevoie de una?

NANCY: Sunt în curs de a face asta.

ADAMUS: Ești în curs de a face asta.

NANCY: Mda.

ADAMUS: În regulă. Când vei ieși din proces?

NANCY: În momentul când voi găsi o editură (râsete).

ADAMUS: Trebuie să-ți pun o întrebare cu adevărat dură aici și tu vei spune ceva de genul: ”Poftim? Ce mă întreabă?” Chiar vrei o editură?

NANCY: Da.

ADAMUS: Chiar, chiar, chiar? (ea aprobă din cap) Bine, atunci editura va fi acolo. Da.

NANCY: Asta mi-am imaginat și eu.

ADAMUS: Bun. Bine. Însă, știi, câteodată - folosind exemplul cu editura - pui multă muncă în ceva, dar apoi ești aproape înspăimântat să-l scoți afară în lume. Și o bună tactică de oprire este: ”Nu găsesc o editură.” Ei, public-o singură (pe propria cheltuială). Știi, fă-o singură și apoi încearcă să găsești o editură, însă asta este un fel de metaforă pentru mulți. Aveți dorințe, faceți lucruri, creați lucruri și apoi vă este teamă să le scoateți afară în lume. Nu că tu ești unul dintre aceștia, dar ai muncit mult la cartea aceea.

NANCY: Îhî.

ADAMUS: Da. Bine. Încă două. Dorințe pentru anul cel nou. Dorințe. Dorințele voastre personale.

SHAUMBRA 1 (femeie): Pentru mine, simt că va fi cel mai bun an pe care l-am avut vreodată. 

ADAMUS: Oh, bun.

SHAUMBRA 1: Simt că, în sfârșit, sunt în lume, dar nu a lumii, că mă pot detașa total de conștiința de masă și...

ADAMUS: Ce îl va face să fie cel mai bun an pe care l-ai avut vreodată?

SHAUMBRA 1: Toate învățăturile pe care le-am experimentat prin tine - Adamus, Crimson Circle - că în sfârșit pot extrage… simt cum în sfârșit cad în Simțul Maestrului și în... 

ADAMUS: Bine.

SHAUMBRA 1: …senzorialitatea trăirii multidimensionale.

ADAMUS: Aș putea să te întrerup aici pentru o clipă?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Aud cuvinte.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Îți văd chipul.

SHAUMBRA 1: În regulă.

ADAMUS: Însă totul vine de aici (cap). Și te cred.

SHAUMBRA 1: Bine. Da.

ADAMUS: Te cred în mod absolut.

SHAUMBRA 1: Mda!

ADAMUS: Însă ai un concept atât de mental despre asta.

SHAUMBRA 1: Îhâm.

ADAMUS: Și asta-i în regulă, însă, de asemenea, vom...

SHAUMBRA 1: În regulă. Da. Chiar vine de aici de jos! (vorbind mai pasional)

ADAMUS: Daa! Da, da, daaa.

SHAUMBRA 1: Vine din inima mea!

ADAMUS: Daaa! Da, daa, daa. Daaa!

SHAUMBRA 1: Este! Răzbate prin...

ADAMUS: Daa, pentru că atunci când vorbeai mai înainte, nivelul tău de energie...

SHAUMBRA 1: Bine. Știu că...

ADAMUS:  …era cam aici, sus.

SHAUMBRA 1: Nu sunt obișnuită să vorbesc în fața altor oameni.

ADAMUS: Asta-i în regulă. Nu, știu că este înspăimântător să vorbești. Dar este și o experiență grozavă.

SHAUMBRA 1: Este. Sunt de acord.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 1: Daa.

ADAMUS: Bine. Așadar va fi cel mai bun an din câți au fost vreodată.

SHAUMBRA 1: Este! Este începutul restului noii mele vieți.

ADAMUS: Bun, bine.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: În regulă. Și ești în regulă cu viața toată întoarsă pe dos și tot restul?

SHAUMBRA 1: Simt că deja a fost astfel pentru mine.

ADAMUS: Bine.

SHAUMBRA 1: Și acum, da!

ADAMUS: Bine.

SHAUMBRA 1: Îhâm. Vine într-o noutate unde totul este nou.

ADAMUS: Bine. Ce fel de slujbă ai?

SHAUMBRA 1: Relații cu clienții, administrez un magazin de tip retail (comerț cu amănuntul).

ADAMUS: Îți place?

SHAUMBRA 1: Sunt obosită de asta. Există o plictiseală. Însă, apoi, în altă privință, pot cădea, știi, în aspectul în care sunt acolo într-un fel de serviciu.

ADAMUS: Sigur, sigur.

SHAUMBRA 1: Mda.

ADAMUS: Mda. Trebuie că atingi, afectezi multă lume.

SHAUMBRA 1: Simt că da.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 1: Da. Și...

ADAMUS: De asemenea, trebuie că iei și multe tâmpenii de la oameni.

SHAUMBRA 1: Da, așa este. Da.

ADAMUS: Da, da. Da.

SHAUMBRA 1: Extrag… Simt că pot...

ADAMUS: Ar trebui să vorbești cu Bonnie despre cum să nu iei tâmpenii de la oameni (câțiva chicotesc).

SHAUMBRA 1: Oh, bine! (chicotește)

ADAMUS: Ei, asta-i în regulă, ea lucrează pentru Shaumbra.

SHAUMBRA 1: Devenisem mult mai...

ADAMUS: Ea nu trebuie. Nu există nimic de genul ăsta.

SHAUMBRA 1: Am ajuns mult mai bună în privința asta! (chicotește)  

ADAMUS: Da. Da.

SHAUMBRA 1: Dar vom compara notițele cândva. În regulă. Nu, simt ca și cum am devenit mult mai bună la asta, însă sunt doar - sunt gata să merg mai departe.

ADAMUS: Bine.

SHAUMBRA 1: Îhâm.

ADAMUS: Te vom verifica mai târziu cât ai fost de pregătită să mergi mai departe. 

SHAUMBRA 1: În regulă.

ADAMUS: Și să vedem cum merg acele schimbări pentru tine.

SHAUMBRA 1: Da. Însă senzorialitatea simt că se deschide cu adevărat pentru mine.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Da. A trăi într-un loc multidimensional, împreună cu a fi pe deplin prezent aici, cu viețile trecute, cu aspectele, ființând cu Simțul Maestrului, stând pe o bancă în parc și fiind total în starea de observare a lumii. Se simte bine!

ADAMUS: Așa este.

SHAUMBRA 1: Îmi place!

ADAMUS: Acum pot simți pasiunea ieșind la suprafață.

SHAUMBRA 1: Îmi place!

ADAMUS: Da. Daaa.

SHAUMBRA 1: Da! (chicotește)

ADAMUS: Bine. Mulțumesc mult.

SHAUMBRA 1: În regulă. Eu îți mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Acum voi da răspunsul meu și vom merge înainte. Avem...

LINDA: Ai spus încă doi.

ADAMUS: Bine (câteva chicoteli în timp ce femeia refuză microfonul). Da, nu. Ea nu va renunța.

SHAUMBRA 2 (femeie): Nu, așteaptă puțin.

ADAMUS: Nu, nu.

SHAUMBRA 2: Băieți, m-ați avut anul trecut (la microfon).

ADAMUS: Daa, da. Ai fost așa de bună că Linda te-a dorit din nou. Ce simți personal pentru 2017?

LINDA: Doar privește-i expresia feței!

ADAMUS: Ca și cum: ”Ei bine, tu mi-ai înmânat microfonul?!” Dă-i înainte. Continuă.

SHAUMBRA 2: În regulă. În mod sincer, sunt doar cumva gata să-mi adun lucrurile și să-mi vând firma și să fac unele lucruri pe care toată viața am vrut să le fac (Linda chicotește). Și dacă tot acest rahat care se întâmplă înseamnă că în sfârșit voi face ceea ce vreau să fac, atunci este în regulă. 

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 2: Asta-i ceea ce vreau să fac.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc. Mulțumesc.

Răspunsul meu, dacă nu vă deranjează, este - dacă ar fi fost vorba despre mine, dorința mea, dacă aș fi chiar acum în corp omenesc, dacă eram pe planeta Pământ - dorința mea ar fi să am o minte ascuțită, pentru că încă este important să ai o minte brici, însă fără controlul și dominația minții. Fără ca mintea să fie atât de plină de judecată și atât de foarte, foarte limitată. Mintea judecă pentru a se ține pe sine în interiorul limitelor sale. Vă judecă pe voi, în mod personal, vă atacă, pentru că asta ține totul înăuntrul limitelor minții.

Aș dori să fiu ascuțit la minte, deoarece mintea este încă importantă. Este plăcut să ai o minte care poate aduce pe loc cunoaștere înăuntru. Este plăcut să ai o minte care știe cum să facă lucrurile de bază precum cititul sau, știți, a lucra la computer, matematică, orice se întâmplă să fie nevoie, profesia voastră. Mi-ar plăcea să fiu ascuțit la minte, dar aș avea, de asemenea, o mare dorință să fiu transsenzual. Nu am spus transsexual (Adamus chicotește), așa cum unii dintre voi au vrut să audă!  

LINDA: Ce?! (unii chicotesc)

ADAMUS: A fi - ai vrea să scrii pe panou acel cuvânt, te rog, astfel încât să nu fie neînțelegeri, deoarece chiar acum pot să-mi imaginez cum se încing rețelele sociale. ”Ai aflat că Adamus este transsexual?” (mai multe chicoteli)

LINDA: Sunt speriată.

ADAMUS: Să fii transsenzual. Cu alte cuvinte, experiențele senzuale pe care le-ați avut până acum au fost fost foarte, foarte limitate, în general, aș spune că, probabil 99% din timp, proveneau din minte și mintea nu este deloc un recipient senzual. Va inventa, va imita senzualitatea. Va imita sentimentele. Așa cum am vorbit de multă vreme, mintea creează emoții pentru a imita sentimentele reale, însă emoțiile nu sunt sentimente adevărate. Sunt gânduri cu energie în jurul lor, dar nu sunt sentimente reale.

A trecut atâta vreme de când cei mai mulți dintre voi ați avut o adevărată - oh, asta-i o ortografie foarte bună (către Linda) - ați avut o reală experiență senzuală. Poate ați crezut că aveți. Spuneți: ”Ooh, tocmai am avut o partidă de amor nemaipomenită noaptea trecută.” Știți, oamenii fac sex în mod fizic și mental; foarte, foarte puțin sentiment/trăire real senzuală. Foarte puțin. Și senzualitatea, apropo, nu se referă în mod necesar la sexualitate. Cei mai mulți dintre oameni ar spune că cea mai înaltă formă de senzualitate omenească este sexul și nu este. Acesta se află jos, la baza scalei senzualității. 

Aș spune că 2017 va fi anul în care nu doar vom vorbi despre senzualitate, așa cum am făcut-o uneori în trecut,  acum însă de fapt o vom experimenta, o vom aduce înăuntru. Este aproape dificil să definești în cuvinte. Este un sentiment care merge mult mai departe decât mintea. Merge mult mai departe decât corpul fizic. Și, din nou, am vorbit înainte despre cele cinci simțuri omenești care creează percepția voastră despre realitate, însă acestea împreună, lucrând cu mintea, vă limitează în mod absolut percepția asupra realității.

Vă primiți toate informațiile de la ochii și urechile voastre și de la nasul și gura voastră, care toate alimentează creierul vostru - toate (n.tr. toți receptorii simțurilor) sunt sus, chiar aici, lângă creierul vostru - alimentează creierul, creează amintiri, care nu sunt reale; amintirile sunt doar gânduri emoționale. Nu este cu adevărat ce s-a petrecut în trecut sau în viitor. Și mintea apoi spune că aveți simțiri, însă voi știți că doar sunteți plictisiți. Majoritatea oamenilor sunt doar plictisiți. Sunt atât de departe de adevărata senzualitate. 

Acum, ce încearcă ei să facă este să creeze senzualitatea prin lucruri cum ar fi jocurile video, Internetul. Acestea nu sunt senzuale, prietenii mei. Acestea nu sunt senzuale. Sunt o distragere, poate, care face pe cineva să-și folosească mintea și, poate, să facă pe cineva să fie puțin mai încântat când joacă un joc video, însă este o realitate artificială. Este o realitate mentală. Totul se află încă în cadrul minții. 

A trecut multă, multă vreme de când ați avut o experiență senzuală reală și aproape că este, ei bine, indescriptibilă în cuvinte. Nu puteți încerca să o creați în minte. Este a simți la nivelul cel mai plin de bucurie, cel mai ușor și - cum să spun - cel mai colorat, cel mai extins. 

Este înnăscută în voi ca ființe spirituale, ca ființe angelice. Este înnăscută. De fapt, este cu mult mai mult natura voastră reală - senzualitatea - față de mintea omenească care ați devenit. A trebuit să vă antrenați și să vă disciplinați pe voi înșivă pentru a deveni mental. A trebuit literalmente să vă programați pe voi înșivă și să deveniți hipnotizați pentru a fi ființa mentală care sunteți, însă asta nu este starea voastră naturală. 

Nu trebuie să căutați senzualitatea. În mod fundamental, nu puteți. Nu puteți încerca să o faceți. Câțiva vor încerca și, apoi, doar va funcționa mental și nu va fi cu adevărat senzual. Însă este natura voastră divină; este natura voastră adevărată. Cu mult, mult, mult înainte să veniți vreodată pe Pământ erați o ființă a simțurilor pure și fără (o) minte.  

Acum, asta ar face pe cineva să întrebe: „Ei bine, atunci de ce ați venit pe Pământ? Și de ce ați preluat o minte? Și de ce ați creat o limitare a minții și apoi încercați așa de tare să ieșiți din asta?”

În această realitate a minții, a timpului și a spațiului, dobândiți o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Obțineți o aromă și un gust diferite. Vă permite, de exemplu, prin lucrul cu timpul și spațiul, să vedeți efectele acțiunilor voastre, a gândurilor voastre și a creațiilor voastre. Lucrând în minte, timp și spațiu, încetiniți totul și ajungeți să înțelegeți ceea ce bănuiesc că ați numi consecințe. Ajungeți să înțelegeți, ajungeți să pricepeți cauza și efectul într-un fel care a fost foarte, foarte dificil de făcut ca ființă senzuală, de multe ori chiar fără timp sau spațiu, fără consecința timpului sau a spațiului, unde, dacă vă puteți imagina senzualitatea - nu este un gând - ci senzualitatea unei ființei angelice fără niciun timp și spațiu, când în momentul în care ceva este dorit, atunci se petrece (n.tr. se manifestă). În momentul în care există - nu este un gând, ci este o pasiune - în momentul în care o pasiune iese în față din interiorul unei ființe angelice non-fizice, atunci se manifestă. Și, pe cât de frumos este acest lucru, de asemenea a creat câteva probleme în celelalte tărâmuri. Nu era nicio separare. Nu era nicio distincție a timpului sau spațiului. 

Ar fi ca și cum… chiar acum v-ați putea imagina că orice gând pe care l-ați avut deodată devine manifestat, orice gând? Chiar acum, lumea nu ar mai fi aici, pentru că unul dintre voi tocmai a gândit în legătură cu explozia lumii. Orice gând a devenit deodată real. Într-un fel, este ca o binecuvântare că oamenii, în starea lor actuală de conștiență, nu au acea capabilitate, pentru că deodată ați avea înălțimea de 12 picioare (n.tr. aproximativ 365 de metri), Edith, și ai fi uimitor de frumoasă cu mult mai mult decât ești, însă i-ai bate foarte tare pe câțiva oameni care ți-au făcut greutăți, pentru că te gândești la asta pentru un moment. Acum, ați putea să nu o faceți niciodată de fapt, însă vă puteți imagina o realitate în care deodată doar se manifestă? Asta este destul de înfricoșător. 

EDITH: Daa, este. 

ADAMUS: Deci timpul și spațiul și mintea într-un fel încetinesc lucrurile, opresc lucrurile. Asta dă un întreg nou înțeles curgerii vieții. Dă un întreg nou înțeles creației. 

Într-un fel foarte ciudat de a o spune - este un concept mai degrabă dificil, însă voi încerca să-l distilez - chiar acum sunteți în pântecul/abdomenul sinelui vostru creativ. Sunteți în pântec, partea de jos a creației, înțelegând creația (gesticulează către partea de jos a unui cerc). Ați trecut de la o ființă angelică destul de mult lipsită de timp, spațiu și minte; ați coborât prin TimpSpațiu și ați creat simțurile mentale fizice limitate și ați ajuns în partea de jos acolo unde există limitare absolută, restricție, o pierdere a simțirii senzuale reale, a inspirației reale. Totul a fost curățat pentru ca acum să puteți înțelege cu adevărat, din partea de jos a creației reale ce este creația cu adevărat, ce este senzualitatea de fapt.

Vestea bună este că ați trecut prin marea parte a compactării, limitării, restricției și ați reușit. Sunteți aici și, acum, ieșim din partea de jos. Ajungem împrejur la partea de sus cu o întreagă nouă înțelegere a creației și a voastră, creatorul. Și, așa cum probabil puteți simți, că există o corelație directă între senzualitate și creație sau creativitate, adevărata creație. 

Bănuiesc că alt fel de a declara este că pentru a înțelege, la cel mai senzual nivel, ființa voastră ca un creator; pentru a înțelege cu adevărat cum este să fii un creator, a trebuit să fiți un ne-creator/distrugător. A trebuit să fiți cel pus în cutie, limitat, fără pasiune, fără senzualitate; tot restul acestora. 

Acum nu trebuie să munciți la a ieși din cutie. Nu puteți. Nu funcționează. Am încercat asta. V-am spus vreodată povestea… (râsete) Ei râd! Ei râd. Povestea mea de a fi prins într-un cristal timp de 100000 de ani. Și, știți voi, nu-mi puteam gândi calea afară sau să mă lupt pentru a ieși. Nu a fost până când în final am spus: „Doar voi păși afară. Eu am creat asta, voi ieși din asta”. Apoi m-am eliberat de închisoarea mea de cristal. 

Este la fel și aici. Vă cer, cu adevărat vă implor, haideți să nu ne luptăm pentru a ieși din asta. Haideți să nu ne gândim calea afară. Nu puteți. Însă puteți permite să ieșiți și să reveniți în natura voastră senzuală.

Veți realiza cu senzualitatea, știți voi, este… o numesc transsenzual, pentru că sunteți obișnuiți cu unele experiențe senzuale în corpul vostru, fie că este să mâncați o mâncare bună, să faceți dragoste, fie că este doar să simțiți un echilibru fizic și calm, să fiți în cadă, să beți un pahar de vin, însă astea sunt ca 0,000001 comparate cu senzualitatea reală, care este ca 100. Este așa de imensă diferența. Dar veți continua să aveți experiențe senzuale fizice. Încă vor fi acolo. Vor fi - le-ați putea spune - mult mai colorate, extinse, profunde față de înainte. Și veți continua să aveți experiențe senzuale mentale. 

O experiență senzuală mentală tinde să fie, de exemplu, sentimentul pe care îl aveți când terminați un proiect. Când finalizați cartea voastră. Există o experiență senzuală, însă este cu adevărat mentală. Este ca: „Daa, în regulă. Ai terminat cartea. Mare lucru.” Dar, vreau să spun, mintea voastră savurează din plin asta pentru un moment sau vă sună editorul cum o va face în curând și vă spune: „Oh, vrem să-ți publicăm cartea”. Este acea euforie, însă nu este senzualitatea reală. Vreau să spun, este un mic foarte, foarte, foarte mic fragment din asta, însă vorbesc despre senzualitatea reală. Nu puteți încerca să o înțelegeți, însă puteți realiza că este înnăscută. Este acel tu real dinainte să coborâți în partea de jos a înțelegerii creației. Este deja acolo. 

Acum vom face două exerciții sau experiențe în această zi. Primul lucru  este să reamintim că omul (partea umană) i se va împotrivi. Omul i se va împotrivi absolut, pentru că omul nu știe ce se va petrece. Așa că omul de fapt se împotrivește și - acesta nu va fi cuvântul corect - o va limita. Va încerca să spună: „În regulă, voi face doar o mică parte aici astăzi”. Însă, ei bine, este doar a o limita. 

Al doilea lucru de realizat este că există o frică generală de asta, pentru că în senzualitatea reală nu există un control central. Mintea nu o controlează. Omul nu o controlează. Maestrul nu o controlează. Curge liber, așa cum ar trebui să fie senzualitatea. Așa că există o frică: „Cine controlează asta? De unde vine? Este o forță întunecată a răului? Sunt gata pentru asta? Îi pot face față?” Acela este punctul în care respirați foarte profund și realizați: „Aici pornește acea minte din nou cu toate lucrurile sale” și reveniți la voi înșivă. Reveniți la „Eu Sunt, Eu Exist” și doar o lăsați să se întâmple. Este acea permitere despre care vorbesc în mod constant. 

Deci, cu toate acestea fiind spuse, aș spune că este anul senzualității reale. Aceasta este o simțire care - veți descoperi că începe în corp și apoi merge către minte și apoi explodează dincolo de aceasta, direct pe ușă afară. Vă veți gândi că aveți o experiență spirituală și nu este. Ei bine, este, însă nu este doar o experiență spirituală; este o experiență senzuală de la care a trecut mult, mult timp, atât de multă plictiseală, atât de multă limitare, atât de mult gri și acum înfloriți prin asta (n.tr. experiența senzuală). O faceți prin permitere. O faceți prin a permite și prin a lăsa acea experiență să intre înăuntru. Este de nedescris. 

Însă nu doar vom vorbi despre concept, o vom face. Două părți aici. Prima parte, asta va fi ca un fel de merabh. Eh, va fi un merabh. Două părți și prima parte va fi despre hipnoza în interiorul căreia ați trăit; hipnoza care vine în majoritate de la conștiința de masă care v-a, ei bine, hipnotizat în această realitate mentală, locală, liniară. Nu este rău. Nu a fost vreun complot sinistru din partea lui Donald Trump sau Hillary. Poate că au făcut echipă împreun-... nu. Nu (câteva chicoteli). Nu este un complot sinistru. Doar s-a întâmplat și o numesc hipnoză. Nu a fost ca și cum cineva a stat în fața voastră cu un ceas făcând asta (îl pendulează înainte și înapoi). Este doar… hipnotizat înseamnă programare mentală, un fel mental de doar a-l lăsa să se petreacă. 

Acum nu vă voi hipnotiza sau de-hipnotiza, niciuna dintre ele; vă veți de-hipnotiza voi înșivă. Doar vă veți de-hipnotiza voi înșivă. Dacă nu vreți să o faceți, este în regulă. Dacă vă este teamă de a fi de-hipnotizat, nu o faceți sau reveniți la asta mai târziu. Însă la bază, doar vom îndepărta literalmente foarte literal, toate acele straturi care v-au menținut mentali, locali, liniari. Le vom îndepărta.

Acum asta nu înseamnă că toate vor pleca imediat. S-ar putea dizolva de-a lungul unei perioade de timp. Nu contează. Însă este vorba despre a vă de-hipnotiza voi înșivă. Aceasta este partea întâi. Vom face o scurtă pauză - vreau să spun, oprim muzica, facem ceva respirație - apoi ne vom întoarce în senzualitate. 

Acum, dacă nu sunteți dispuși să faceți partea întâi sau sunteți dispuși să faceți doar puțină eliberare a hipnozei, nu veți putea să faceți partea a doua. Deci doar bucurați-vă de muzică, bucurați-vă de sunetul liniștitor al vocii mele și distrați-vă. Dar altfel, haideți să revenim la senzualitate. Haideți să fim ființe omenești transsenzuale, însemnând că încă sunteți în simțurile voastre omenești, iar acum transcendem în senzualitatea reală.

Deci, luminile reduse, puțină muzică, eu voi lua puțină prăjitură. 

(începe muzica)

Haideți să respirăm foarte profund. Relaxați-vă, făceți-vă confortabili.

Această întreagă călătorie în minte a fost fascinantă. Fascinantă. Cu adevărat v-ați pus pe voi înșivă într-un mediu foarte străin, nefamiliar; v-ați izolat pe voi înșivă într-un asemenea fel încât să uitați natura voastră senzuală. Într-un fel folosesc cuvântul senzual și creativ sau creator, le folosesc interschimbabil. Sunt toate același lucru.

Dar de-a lungul drumului era atât de multă, haideți să o numim programare, însă cuvinte - cuvinte de la părinți și profesori, cuvinte de la conducători - care v-au dus chiar în această stare mentală. Și, de asemenea, cu o dorință de a fi mai mult și mai mult mental, de a obține mai multă minte, de a obține mai multă inteligență mentală. 

O parte chiar din programarea pe care o aveți, a venit de la voi dintr-o viață anterioară. Câțiva dintre voi ați fost filosofi, învățători, predicatori, scriitori, oratori. Chiar unele dintre cuvintele pe care le mențineți despre cum ar trebui să fie viața, despre a fi un om mai bun, despre a fi un om mai isteț; chiar câteva dintre aceste cuvinte care v-au programat au venit de la voi, au provenit de la ce ați numi o viață a sinelui din trecut sau din viitor. 

Există aceste straturi și straturi și straturi ale hipnozei. Hipnoza este, ei bine, ceea ce este acceptat de minte dar, care nu este cu adevărat al vostru. Acestea sunt țesături ale unei structuri care în cele din urmă se îngroapă pe sine; țesături ale credințelor, ale judecăților, a ceea ce este corect sau greșit, a ceea ce este realizabil sau nu.  

Vă voi da un exemplu. Magia este foarte reală. Nu vorbesc despre magia scenei, ci vorbesc despre magia vieții. Magia, abilitatea de a transcende dimensiunile. Magia, ca în lucrurile care doar apar. Este atât de reală. Este atât, pff, natura de bază a realității. Și ce s-a întâmplat cu magia în această, cum ați numi-o, lume modernă, lumea mentală? A fost scoasă în afară. Dacă nu o poți defini în termeni matematici științifici, atunci asta nu există. Ei bine, există. Ea este încă acolo, însă este afară din conștiență. Este în afara conștienței. 

Asta este ce se petrece cu aceste fire ale hipnozei, creează o tapițerie care, în cele din urmă îngroapă/înmormântează sau închide pe cineva în propriile sale limitări. 

Există milioane de straturi, straturi hipnotice, care au venit de la alții - nu într-un mod sinistru, ele doar sunt acolo și plutesc împrejur - straturi care au venit de la voi înșivă și le numesc hipnoză deoarece hipnoza este o sugestie sau o comandă implantată în minte și acceptată de către minte. Mintea care este, în general, atât de critică față de voi înșivă - voi, mintea voastră, atât de critică - ea nu judecă toate gândurile hipnotice care trec în fiecare zi din partea știrilor, din partea reclamelor, de la alți oameni, de la, ei bine, doar în aer, în conștiință, în conștiința de masă. 

Și asta face ca mintea să intre în această întreagă rotație despre ce este adevărat și ce nu, ce este corect și ce nu. „Sunt eu autentic? Sunt eu cu adevărat?” Asta este o bătălie în interiorul minții. Este cu adevărat o bătălie cu morile de vânt. 

O bătălie pe care nu o puteți niciodată, vreodată câștiga. Însă cu senzualitatea reală - abilitatea de a percepe și de a simți dincolo de limitările minții, abilitatea de a înțelege, de a fi conștient de alte realități care există chiar aici, magia este chiar aici - asta absolut va încheia toate discuțiile despre autenticitate, despre: „Sunt eu real? Sunt adevărat? Asta este bine sau rău?” Toate aceste lucruri devin foarte neînsemnate. 

Cu senzualitatea nu există nicio judecare, nu este vorba despre o experiență senzuală bună sau una rea. Niciodată (nu va mai exista) vreo judecată dacă a fost una mare sau una mică. Este reîntoarcerea la natura voastră adevărată de creator creativ. 

Lucrați cu cinci simțuri omenești și cu o minte. Există mult peste 200.000 de alte feluri de a simți. Nu că vom încerca să le descoperim pe toate 200.000, însă asta este natura voastră ca ființă a simțirii/senzorială. 

Și acum, ca omul care stă aici, voi, în orice fel este potrivit, puteți elibera toate straturile hipnotice. 

Puteți dezlega toate țesăturile care au fost țesute într-o împachetare mentală, în orice fel vreți voi să o faceți, în orice fel vreți să eliberați acele straturi hipnotice. Este la latitudinea voastră. 

Doar făceți-o oricând sunteți gata. 

Este actul conștiinței. Alegeți să eliberați hipnoza. 

Așa că respirați foarte profund și permiteți-vă vouă înșivă să o faceți.

(pauză)

Sunteți voi care vă eliberați pe voi înșivă de limitări ale mentalului. 

(pauză)

Respirați foarte profund. Respirați foarte profund. Respirație foarte profundă. 

(muzica se diminuează)

Haideți doar să stăm în acest moment senzual. 

(pauză)

Maestrul nu-și pune întrebarea dacă a făcut asta corect. Maestrul nu-și pune întrebarea dacă va funcționa sau nu. Maestrul cunoaște că într-adevăr a eliberat toate aceste straturi hipnotice și, apoi, Maestrul doar continuă să se bucure de moment.

Nu vă întoarceți și revizitați. Nu vă întrebați dacă ați făcut-o corect sau greșit. Maestrul pur și simplu cunoaște că a eliberat toate aceste straturi hipnotice. Nu contează cum a ajuns acolo, cât de lipicios a fost, cât de adânc a mers. Maestrul are un zâmbet larg pe fața sa și spune: „În această zi am eliberat toate aceste implanturi mentale astfel încât să pot acum să pășesc în senzualitatea mea”. 

Așa că respirăm foarte profund și facem exact asta. Aducem muzica înapoi. Respirați foarte profund. 

(începe muzica din nou)

Și acum - acum este vorba despre a permite întoarcerea în natura senzuală. 

Nu este nimic ce trebuie să încercați să creați, pentru că este deja acolo. Nu este nimic pentru care ar trebui să depuneți efort, deloc. Efortul pur și simplu va, ei bine, doar o va face să aibă mai multă fricțiune. 

Așa că respirați foarte profund și, acum este momentul pentru Permitere. 

Să permiteți omului transsenzual înseamnă că încă veți avea simțurile voastre omenești. Încă veți percepe realitatea sau părți ale realității prin acele simțuri. Însă acum mergem dincolo de asta. Există atât de multe alte simțuri, căi de a percepe, simți și experimenta realitatea. 

Da, într-adevăr, omul a fost foarte plictisit. Foarte, foarte plictisit. Omul a încercat să facă, ei bine, încerca să facă acea cușcă de la grădina zoologică mai bună, încerca să se distreze pe sine însuși. În tot acest timp voi știați că exista cu mult mai mult acolo. Poate că nu știați cum să o definiți, însă știați că este acolo. 

Senzualitatea, abilitatea de a percepe dincolo de ochi și de urechi și de minte. Abilitatea de a simți la un nivel la care nu ați mai simțit de mult timp; un nivel al simțirii care nu este emoțional, dar totuși este măreț și plin de culoare; o simțire care nu este în tipare, tipare limitate. Simțul vostru al auzului, este în întregime în tipare, însă există cu mult mai mult dincolo de asta. 

Uneori mintea ar numi-o haos pentru că nu o înțelege, însă simțurile reale, simțurile voastre ale lui Eu Sunt, nu le consideră haos. Nu trebuie să fie în tipare. Nu trebuie să se potrivească în pachete mici, drăguțe. 

Aici doar respirați foarte profund și, fără a trebui să munciți pentru nimic, este vorba despre a vă permite vouă înșivă să fiți senzuali din nou.

O veți simți în corpul vostru, desigur, și va atinge mintea voastră, însă apoi merge cu mult mai mult dincolo. 

(pauză)

Există multe, multe alte realități, dimensiuni (în afară). Și amintiți-vă ce am spus cu puțin timp în urmă, am spus că celelalte dimensiuni sunt celelalte simțuri ale voastre. Nu există o dimensiune de nivel șase, șapte, opt, despre care oamenii, unii dintre ei, vorbesc că există cu adevărat, dacă vă uitați la asta, este doar vorba despre a fi un om mai mare. Acestea nu există. Asta este o construcție a minții. Asta este o dorință ieftină a minții: „Hai să avem, o dimensiune a șaptea și a opta și putem prezice viitorul și putem vedea prin hainele oamenilor și…” Nu asta sunt dimensiunile. 

Dimensiunile sunt celelalte simțuri, alte căi de a percepe și simți vastitatea realității.

(pauză)

Când am început să vorbim prima dată despre iluminarea întrupată, cu alte cuvinte, să rămâneți în corpul vostru, să aveți Realizarea iluminării voastre, vreau să vă amintiți când ați început să vorbiți prima dată despre asta. „Iluminarea întrupată. Oh!” v-ați gândit, „Nu trebuie să am un serviciu. Oh, iluminarea întrupată. Oh, voi fi atât de isteț și toți vor veni la mine pentru răspunsurile lor. Toți vor veni la mine cu problemele lor. Oh, iluminarea întrupată. Nu voi îmbătrâni niciodată”.  

Ce-ați zice de o redefinire a iluminării întrupate? Abilitatea de a simți la multe, multe niveluri diferite, de a fi transsenzual. Niciodată limitat din nou. Niciodată din nou în partea de jos a creației. Simțiri reale. Conștiență reală. 

Vă amintiți ce am spus mai înainte? Dacă eram în papuci omenești și eram întrebat care ar fi dorințele mele pentru acest an, ar fi fost, da, mi-ar plăcea să am o minte ascuțită. Fără îndoială. Însă o minte care nu judecă, o minte care nu limitează și o minte care nu controlează. Însă aș vrea de asemenea să-mi deschid simțurile, să simt într-un fel - să simt viața într-un fel - cu culoarea, vibrația, profunzimea care lipsea de atât de multă vreme. Să simt într-un fel extins.

Și, din nou, a simți. Nu vorbesc despre emoții. Emoțiile sunt calea falsă a minții de a simți. Însă conștiența reală, asta înseamnă transuman, asta înseamnă transsenzual și exact asta este ce permiteți chiar acum. 

Acesta este momentul să vă acordați acel timp pentru a vă conecta înapoi la natura voastră adevărată.

(pauză)

Adevărata natură de a fi un creator, creativul; a fi senzual. Deasupra tuturor, a fi senzual. 

Deci, când ați spus prima dată: „Da, asta este ce vreau, iluminarea întrupată, să rămân în fizic, să permit iluminarea”, nu era vorba despre a fi mai tânăr sau mai bogat sau orice s-ar fi întâmplat să fie sau cea mai înțeleaptă ființă de pe Pământ. Nimic dintre acestea. Ce spuneați cu adevărat era: „Vreau să aduc înapoi simțurile”. 

Deci haideți să respirăm foarte profund cu asta. Ce fel de a începe noul an.

Vedeți voi, apoi toate celelalte lucruri, judecățile despre ce este corect sau ce este greșit, despre dacă sunteți autentic sau adevărat, dacă sunteți destul de spiritual, dacă sunteți o persoană bună, toate acestea sunt aruncate pe fereastră. Sunt de râs. Sunt neimportante. 

Și toate acele lucruri despre a vrea să fiți mai tineri. Știți voi, atunci când trăiți cu adevărat senzual, asta are un efect - va avea un efect - asupra acelui corp fizic al vostru. Și atunci când trăiți cu adevărat senzual, când permiteți senzualitatea voastră, va avea un impact uimitor asupra istețimii minții. Și întregul lucru al ego-ului minții, întreaga identitate a minții va deveni atât de neimportantă, chiar și pentru minte. Va înceta cu natura sa obsesivă despre ea însăși.

Și toate lucrurile care se petrec pe planetă, toate lucrurile care se vor petrece pe parcursul acestui an, toate schimbările și zguduirile și jocurile de putere și orice altceva, deodată vor părea atât de mărunte, atât de neimportante. 

Senzualitatea vine în față și deodată realizați, într-un fel ciudat de a spune, deodată realizați că acest întreg lucru despre Realizare a fost deja acolo. Realizați Realizarea voastră. Cumva sună ciudat, însă faceți: „Oh, dumnezeul meu! Tot ce încercam să realizez este deja aici”. 

Deci, cu aceasta, respirați foarte profund. Nu munciți la asta. Doar îi permiteți. 

(muzica scade)

Vă permiteți vouă înșivă să fiți acel om transsenzual, ființa transsenzuală care ați fost întotdeauna.

Apoi respirați foarte profund și cu un zâmbet larg pe față spuneți: „Totul este în regulă în întreaga creație”.

Și așa este. 

Vă mulțumesc, dragii mei prieteni. Până luna următoare fiți senzuali. Vă mulțumesc (publicul aplaudă).