Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al Domeniului Suveran.

Pot mirosi și auzi cafeaua mea care se face pentru mine chiar acum (râsete), ca un indiciu. Nici măcar nu mai trebuie să cer. Draga de Sandra e acolo în spate făcând gălăgie și zgomot și spumă și măcinare și abur, toate pentru Unchiul său Adamus (mai multe chicoteli).  

Bine ați venit, dragi Shaumbra, bine ați venit. Pentru voi toți care ascultați online, pentru voi toți care sunteți aici astăzi, bine ați venit. Shoud-ul de astăzi va fi puțin diferit.

LINDA: Hm.

ADAMUS: Puțin diferit. Voi explica mai târziu când ajungem la asta. Însă respirați profund și dați drumul modului în care ați participat până acum la Shoud-uri. Va fi puțin diferit.

Unul dintre lucruri este că avem un număr de oaspeți astăzi aici, cu siguranță, nimeni alta decât Malu (referindu-se la Malu Gaxiola, care a tranziționat recent). Am reținut un loc pe rândul din față pentru ea. Nu te deranjează dacă Malu stă lângă tine? Da (publicul aplaudă). Da.

Un mesaj foarte scurt de la Malu: Ea spune că integrarea fizicului în Eu Sunt și părăsirea planurilor fizice este foarte ușoară; nimic, nimic, nimic de care să vă fie teamă, deloc. Cu toate acestea, ea vă încurajează pe absolut fiecare dintre voi să continuați aici pe Pământ în acel corp, să faceți lucrarea de integrare, să vă bucurați apoi de viața voastră, oricât de mulți ani alegeți să rămâneți, pentru ca în mod absolut să vă bucu-... (sunetul unui aburitor de cafea în fundal; publicul râde) Pentru cei dintre voi care nu pot auzi asta online, este un zgomot dezgustător venind de la baie (râsete).  

LINDA: Baie? Sau este cafeaua ta?

ADAMUS: Și s-ar putea să fie cafeaua mea ce este pregătită. 

LINDA: Cred că este cafeaua ta! (mai multe râsete) Ai verificat? Pot verifica ei (în) Clubul Maeștrilor?

ADAMUS: Este un crerrraghhhhhh! (n.tr. un sunet ca pentru pirați combinat cu zgomotul scos de mașina de cafea care bolborosește)

LINDA: Pot verifica ei Clubul Maeștrilor?

ADAMUS: Sandra, unde este cafeaua mea?

LINDA: Putem controla Clubul Maeștrilor?

ADAMUS: Vom verifica Clubul Maeștrilor pentru zgomotul acela.

LINDA: Nu este camera (de filmat) acolo?

ADAMUS: Vom verifica toaletele și Clubul Maeștrilor (mai multe râsete)...

LINDA: Putem inversa (camera de filmat) pentru Clubul Maeștrilor?

ADAMUS: ...pentru a vedea ce se petrece în acest spațiu sacru sfințit? Ce se întâmplă?

LINDA: Haideți să schimbăm (camera) pe Clubul Maeștrilor? Schimbați pe Clubul Maeștrilor. Acolo se află evidența reală. 

ADAMUS: Hai și tu, Linda.

LINDA: Oh desigur.

ADAMUS: Ajută-mă să descopăr.

LINDA: Oh, desigur!

ADAMUS: Este acel sunet...

LINDA: Oh, desigur!

ADAMUS: Oare acel zgomot vine de aici? (controlând baia) Bleaghhhhh! (mai multe chicoteli) Nu, zgomot greșit. Zgomot greșit. 

LINDA: Ești sigur?

ADAMUS: Acela nu vine de aici.

LINDA: Ești sigur?

ADAMUS: Sunt sigur. Ieși din toaleta bărbaților!

LINDA: Pentru că tu ești - ooh!

ADAMUS: Oare acel zgomot vine… (deschizând ușa toaletei femeilor) Oh! Îmi cer scuze. Îmi cer scuze. Nu ar fi trebuit să se facă chestia aia de aici.

LINDA: Nu e nimic acolo!

ADAMUS: Da. Deci de unde vine acel zgomot dezgustător?

LINDA: Ahhh.

ADAMUS: Unde este posibil să… (acum în Clubul Maeștrilor, Sandra oferindu-i cafeaua) ahhh!

ADAMUS ȘI LINDA: (împreună) Ahhh!

ADAMUS: Prințesa Dracula a pregătit cafeaua mea pentru mine. Lasă-mă să-ți mușc gâtul (el pretinde că mușcă gâtul Sandrei).

SANDRA: Aah!

LINDA: Oh! Ea a avut dreptate!

ADAMUS: Da. Mulțumesc. Și un alt tur al Clubului Maeștrilor. Acest minunat, minunat loc pentru Maeștrii umani. Cât de potrivit pentru astăzi. 

Așadar, cu aceasta, haideți să ne întoarcem la munca propriu-zisă.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Da. Îți mulțumesc pentru acel zgomot dezgustător de acolo, Sandra (mai multe chicoteli).

LINDA: Știi tu, viața este ceea ce este. 

ADAMUS: Altcineva vrea o ceașcă cu cafea? O ceașcă cu cafea în timp ce ne facem Shoud-ul? Nu? Nu? 

LINDA: Însă sunt puțin speriată de imaginația ta că ai putut transforma cafeaua în aceea.

ADAMUS: Ah. Deci un Shoud puțin diferit astăzi...

LINDA: Într-adevăr?

ADAMUS: ...cu Malu stând aici, râzând, râzând, râzând, bucurându-se de fiecare moment al acestuia cu absolut fiecare dintre voi și cu câțiva alți oaspeți speciali aici la Clubul Maeștrilor de la Centrul de Conectare Crimson Circle.

Este ceva în aer, adițional tuturor acestora, pentru cei dintre voi care trăiesc în America, un loc la fondarea căruia am ajutat împreună cu mulți dintre voi. Știți că este sezonul alegerilor (cineva spune “Daa” și câteva chicoteli în public). Ați auzit știrile că este sezonul alegerilor și mulți dintre voi, de peste tot din lume, știți că este sezonul alegerilor în Statele Unite ale Americii. Destul de distractiv într-un fel (mai multe chicoteli).

LINDA: Acesta este un cuvânt drăguț pentru asta.

ADAMUS: Absolut distractiv, cu toată agitația, tot zgomotul și în special toată puterea.

LINDA: Ah.

ADAMUS: Alegerile, indiferent unde sunt ținute, în general sunt despre putere. Putere. Și vreau ca voi toți să fiți conștienți în mod special de alegeri în acest an. 

Acum, cu mulți ani în urmă, Tobias a spus: “Nu votați. Stați în spatele zidului scurt. Observați ce se petrece.” Eu nu aș merge chiar atât de departe, însă nu voi spune că este atât de important să votați. Votați dacă vreți. Votați pentru ceea ce numiți canditații cei mai neînsemnați, doar pentru a-i da la o parte pe cei mai mari (câteva râsete). Chiar dacă nu le știți numele, chiar dacă ei nu cunosc numele unor anumiți conducători ai lumii, nu contează, doar… (mai multe râsete) Chiar dacă ei nu-și pot reaminti propriul nume, însă votați doar pentru unii dintre cei mai necunoscuți numai pentru a dovedi un punct despre faptul că puterea este o iluzie, deoarece principalele partide politice, indiferent unde în lume, ei ajung atât de prinși în putere.  

Ei nu pot ajuta cu nimic, pentru că sunt influențați de ceea ce voi numiți grupuri particulare, grupuri particulare de influență. Ei sunt influențați de bani. Sunt influențați de religie. Sunt influențați de atât de multe lucruri, încât în timp, ajung în locul în care sunt acolo, candidând pentru un birou (n.tr. în acest caz biroul de președinte), sunt atât de influențați de putere - inclusiv a lor proprie - ei nu văd sau simt nimic altceva decât puterea. Este o dependență pentru ei când ajung în acel punct și pentru oricine altcineva din jurul lor. Este un joc de putere. Vorbesc despre servirea oamenilor, însă foarte puțini o fac de fapt. Au trecut zeci de ani de când a fost cu adevărat un candidat național care se concentra într-adevăr pe servirea oamenilor, deoarece asta nu servește nevoile puterii.

Simțiți alegerile din acest an ca pe, ceea ce voi ați numi, un studiu spiritual sau un studiu metafizic. Simțiți-le cu mai mult decât doar cu simțurile voastre obișnuite. Simțiți-le cu Simțul vostru Maestru, fără să faceți judecăți despre un candidat ca fiind bun sau rău, fără să fiți prinși în dezbinarea alegerilor în direcția în care vă impactează în mod personal. Simțiți în interiorul acestora. Ce se petrece cu adevărat? Gloata, ce face ea? De ce urmează ei anumiți candidați? De ce intră ei în frenezie legat de asta? De ce este acolo atât de multă dezbinare și strigare de nume. Totul se bazează pe putere. Este cu adevărat uimitor să privești. Absolut fascinant. Este un studiu fascinant în umanitatea însăși, când este vorba de alegeri.

Cu alegerile în sine, nu am nicio problemă cu ele. Cu democrația - care, de fapt, nu există niciun fel de democrații reale în lume chiar acum, însă cu democrațiile false care se practică - fascinant de privit. Iar dedesubtul tuturor acestora, în timp ce sunteți observatorul, priviți cât de mult din asta este de asemenea despre libertate. Mai degrabă despre cuvântul libertate, decât despre actul libertății. Discuția despre libertate când de fapt, niciuna nu este oferită. Într-un sens, mai mult și mai mult este luat, însă toate dinamicile libertății și puterii lucrând împreună sau una împotriva alteia. Ascultați cum cei care susțin anumiți candidați vorbesc despre libertate, dar de fapt nu există prea multă. Aș merge atât de departe încât să spun că ei nu înțeleg cu adevărat ce este libertatea. 

Libertatea nu este despre ceea ce alți oameni vă lasă să faceți. Libertatea este despre ceea ce voi vă dați voie să faceți și este o diferență foarte, foarte mare. Oamenii vor țipa pentru libertatea lor, pentru drepturile pe care alții ar trebui să le dea lor, pe când realitatea este că libertatea este despre voi înșivă, despre ceea ce voi vă permiteți și vă dați vouă. Nimeni nu vă poate da libertate, deloc. Poți fi într-o închisoare și poți avea mai multă libertate decât persoana care merge pe străzi. Libertatea este un lucru intern. 

În timp ce ascultați toată retorica politică în acest sezon al alegerilor, și veți primi o mulțime din asta; pe măsură ce o ascultați, vreau să mergeți în interior și să simțiți în voi înșivă sistemul electoral pe care l-ați avut în interiorul vostru. Hmm. Cine urmează să fie ales? Cine va fi șeful astăzi? Cine va fi responsabil - sinele uman victimizat sau omul împuternicit? Va fi un aspect, un aspect rănit și distrus sau va fi un aspect sănătos integrat?

Ascultați dezbaterile care au loc în mintea voastră, absolut în fiecare zi, despre cine urmează să fie responsabil. Ascultați cine promite mai multă libertate, cine promite mai multă bogăție, cine promite mai multă fericire, cine promite mai puține reguli dar, de fapt nu le oferă, deoarece, într-un fel, ceea ce a trăit acel sine uman până acum au fost alegeri (n.tr. aici în sens electoral) continue. Ascultați cine stabilește rezultatele. Ascultați cine le minte pe celelalte aspecte ale sinelui. Ascultați cine face marile promisiuni, dar nu le ține niciodată de fapt. 

Cu sezonul alegerilor din acest an din Statele Unite eu vă pot garanta un lucru - că nu vor fi schimbări, nu vor veni schimbări reale. Ei pur și simplu nu vor. Există o mulțime de retorică. Există o mulțime de vorbărie. Nu vor veni schimbări reale. De ce? Pentru că oamenii de fapt nu vor schimbare reală. Unii oameni vor puțină schimbare. Majoritatea oamenilor nu vor cu adevărat prea multă schimbare. Poate ceva mai puține taxe, însă chiar și atunci ei vor uita de asta după puțin timp. Oamenii nu vor cu adevărat schimbări mari. 

Ascultați alegerile (electorale) din interiorul vostru - toate promisiunile, toate lucrurile glorioase despre un corp mai bun, mai sănătos, mai slab, mai tânăr, mai bogat - și politicienii interiori, aspectele din interior care fac aceste promisiuni și nu le furnizează. Însă a doua zi ele sunt exact înapoi acolo încercând să fie alese din nou. Cine va fi responsabil? Iar faptul este că foarte puține schimbări au loc cu adevărat. 

Dar să sperăm că astăzi va fi puțin diferit. Să sperăm. De aceea îi vom da afară pe politicieni, îi vom da afară pe brokerii puterii, vom da afară toate acele aspecte care au făcut tot acest zgomot și toate aceste promisiuni și vom scoate la suprafață Maestrul. Vom face o mișcare curajoasă, mare. Vom lăsa toți vagabonzii (leneșii) fără serviciu. Îi vom fugării afară din oraș și vom ajunge într-un punct al suveranității efective reale, personale (publicul aclamează și aplaudă).

LINDA: Așteaptă o secundă (ea își aranjează costumul).

ADAMUS: Dar așteptați, sunteți voi gata pentru o schimbare? Aceasta este întrebarea reală. Iar voi spuneți, “Da”, iar eu pot înțelege, însă vă voi cere să ascultați în interior la toți ceilalți candidați care se întrec, care spun: “Noi vom produce schimbarea”, dar nu, ei nu o fac cu adevărat. Doar încearcă să satisfacă.  

Vorbind despre alegeri electorale, întotdeauna m-am gândit că preoțimea ar trebui să candideze pentru cabinet (funcție).

LINDA: Oooh! (bătând din palme)

ADAMUS: Da, preoții, preoții locali și ministranții (slujitorii bisericii) ar trebui să candideze. Cumva ei ajung să fie numiți (desemnați) - nu știu cum intră în asta - însă ajung să fie desemnați, ajung să fie desemnați în asta. Cardinalii și episcopii, ar trebui să candideze pentru funcție și să-i lase pe toți să voteze, nu doar pe Catolici. Să-i lase pe toți să voteze și să vadă ce se întâmplă. Evreii, Musulmanii și oricine altcineva să voteze pentru...

LINDA: Ar trebui să fie pe termen limitat? 

ADAMUS: Și limite de termen, da, de fapt nu până la moarte (Linda chicotește și câțiva din public chicotesc).

Ați putea să vă imaginați unele din dezbaterile politice sau reclamele politice care vor fi dacă un preot va trebui să candideze pentru funcție? “Mă voi lupta cu întunericul mai puternic decât oponentul meu! Oponentul meu a fost văzut stând în mașină cu diavolul însuși și întins în pat cu diavolul însuși. Mă voi lupta cu diavolul!” Sau să promită mai puțină zeciuială, da (câteva chicoteli). “Eu propun o reducere de 25 de procente în zeciuială pentru oricine votează.”

LINDA: Zeciuială înseamnă 10 procente.

ADAMUS: Dar noi vom avea o reducere de 25 de procente în zeciuială. “Vom ajunge la 7.5 procente, asta este tot ce trebuie să dați. În timp ce oponentul meu susține mai multă zeciuială pentru fiecare.” (mai multe chicoteli) Vă puteți imagina ce ar putea avea loc în confesional (n.tr. locul de spovedanie la catolici)? (râsete) 

LINDA: Este asta o distragere?

ADAMUS: Este rutina comediei mele (n.tr. trucul meu) (mai multe râsete). Cumva. Un fel de comedie.

Știți, de fapt Maeștrii Ascensionați au un simț al umorului mult mai diferit decât oamenii. Așa că a trebuit să lucrez toată săptămâna la acest truc (câteva chicoteli). Toată săptămâna, pentru că în Clubul Maeștrilor Ascensionați noi stăm împrejur vorbind și spunem: “Oh! Ai văzut omul care a avut accident de mașină astăzi? Ahh! Doamne, ce amuzant a fost!” Vedeți, oamenii nu râd. Oamenii sunt în genul: “Oh, doamne! Ei râd.” Da, deoarece noi știm că nu contează. Noi putem râde de asta. De fapt noi, fiecare Maestru Ascensionat a învățat să râdă despre orice, pentru că asta eliberează orice energie blocată. Totul. Totul. “Ai auzit de persoana care a sărit de pe stâncă în ziua cealaltă? Oh, doamne! Asta a fost amuzant!”

 

LINDA: Sună ca și cum ar fi Clubul Maeștrilor Ofensați.

ADAMUS: Nu, astea sunt chestii amuzante în Clubul Maeștrilor Ascensionați. Am spus Shaumbrei să aveți poveștile pregătite când ajungeți acolo. Să aveți poveștile pregătite.

Realizați că noi stăm pe aici împrejur de mii de ani, poate zeci de mii de ani în Clubul Maeștrilor Ascensionați - noi suntem numai cu puțin peste 9000 - poveștile devin vechi (câteva râsete). Avem nevoie de ceva sânge proaspăt, ceva carne proaspătă în Clubul Maeștrilor Ascen-... avem nevoie de poveștile voastre și vă voi spune un secret chiar acum, înfrumusețați. Nu spuneți: “Ei bine, când eram copil am fost bătut mult, iar apoi în liceu nimeni nu mă plăcea și apoi după asta am avut un serviciu rău” (pe un ton plictisitor/monoton). Înfrumusețați asta! Vorbiți despre: “Obișnuiam să mă lupt când eram copil! Băteam alți copii și apoi ei mă băteau pe mine. Iar în liceu nimeni nu mă plăcea, însă nu-mi păsa pentru că eu eram propria mea persoană. Apoi am primit un serviciu care era nașpa și am plecat și am fost o persoană a străzii pentru o vreme.”

LINDA: A cui poveste e asta?! (râsete)

ADAMUS: Înfrumusețați-o! Nu, când ajungeți aici vă rog, aproape vă cerșesc, înfrumusețați poveștile puțin, pentru că am avut niște povești foarte vechi, prăfuite. Malu știe. Știți voi, nu este nimic greșit cu a interpreta asta, a avea ceva amuzament cu ea. Luați cel mai rău lucru care vi s-a întâmplat în viața voastră, cel mai rău lucru și distrați-vă cu el. Aveți pregătită acea poveste, pentru că atunci când ajungeți în Clubul Maeștrilor Ascensionați, este multă presiune. Deodată, sunteți în fața a 9693 de Maeștri Ascensionați și, știți voi, ei au fost plictisiți pentru o vreme, nu au avut prea multă distracție. Ei vor ceva chestii noi, și va fi o uriașă cantitate de presiune pe voi pentru a furniza o poveste cu adevărat bună. Începeți să repetați acum. Luați cel mai rău lucru care s-a petrecut în viața voastră și transformați-l într-o poveste. Distrați-vă cu asta. 

Știți, comedia umană se bazează pe conflict și apoi eliberare. Conflict, eliberare. Conflict, eliberare. Voi sunteți încă în partea conflictului (Adamus chicotește, câțiva din public râd). Iar eu pot râde de asta. Sunteți încă în partea conflictului și aruncați totul jos, în noroi și: “Oh, săracul de mine și mă doare burtica. Și oh, am avut așa o viață dură.” Luați o poveste, luați trei dintre cele mai rele lucruri care vi s-au întâmplat vreodată, pe care le-ați făcut vreodată, pe care le-ați făcut altora vreodată și începeți să lucrați la ele. Priviți în oglindă și practicați, repetați. Folosiți-vă mâinile. Mâinile reprezintă o parte foarte importantă a actului conștiinței. Folosiți-vă mâinile, pășiți puțin, mergeți înainte și înapoi. 

N-o să vă vină să credeți. Noi am avut unul care a venit recent și cel nou, noul Maestru Ascensionat pur și simplu a stat acolo: “Daa, am avut o viață destul de interesantă pe Pământ și daa, am meditat mult și…” (spus cu o voce monotonă) Este ca și cum interpretați puțin. Adică, sunteți pe marea scenă, aici sus, în fața Maeștrilor Ascensionați.

Și vă spun asta datorită unui lucru foarte important, după ce luăm o pauză aici pentru cafeaua mea (Adamus ia o sorbitură). Mm. Vă spun asta pentru un singur lucru, deoarece voi nu faceți asta cu adevărat pentru Maeștri Ascensionați. Ei au nevoie de un râs bun. Au nevoie de un râs cu adevărat bun. Voi faceți asta pentru voi înșivă, pentru că acele trei cele mai rele lucruri care s-au întâmplat în viața voastră, în care încă sunteți blocați și poate puțin răniți, au noduri de energie, de fapt nu este ceea ce s-a întâmplat. Vă voi spune asta chiar acum. Nu este ceea ce s-a întâmplat. 

Memoria. Amintirile nu reprezintă nimic altceva decât emoții. Ele nu sunt fapte și date. Amintirile sunt - toată lumea își scutură capetele cam așa (Adamus își întoarce capul dintr-o parte în alta), daa, și voi la fel (vorbind în camera de filmat), vă scuturați capetele cam așa - amintirile nu sunt fapte și date. Amintirile sunt noduri emoționale. Sunt blocate. Ele intră în memoria voastră. Sunt ca o pătură peste întreaga voastră ființă, și asta credeți voi că vă amintiți - “Acest lucru îngrozitor mi s-a întâmplat mie.” Distrați-vă puțin cu asta. Se va elibera acea energie care este atât de blocată. Veți vedea umorul din asta, iar apoi veți începe să vedeți că de fapt nu este ceea ce s-a întâmplat.      

Mintea va insista: “Ei bine, asta s-a întâmplat.” Mintea va spune chiar: “Am o fotografie pentru a dovedi asta. Vezi, brațul meu a fost rupt și (am avut) zece cusături în capul meu. Am făcut o fotografie.” De fapt nu este ceea ce s-a întâmplat. Este parte din ceea ce s-a întâmplat, însă nu întregul lucru.

Odată ce începeți să vă interpretați poveștile (n.tr. în sens actoricesc), să repetați pentru atunci când ajungeți la Clubul Maeștrilor Ascensionați, deoarece ei au nevoie de un râs bun; odată ce începeți să interpretați asta, veți realiza că toate acele amintiri, tot acel rahat care este depozitat acolo, nu este altceva decât emoție. Nu sunt fapte și date. Nu sunt.

Sunt fapte și date despre lucruri din viață în care unu plus unu fac doi, dar chiar și acesta nu este practic un fapt. Este parte a faptului, însă nu tot. Tot ce vă amintiți despre voi înșivă din acest moment nu este de fapt real. Toate acele amintiri care vin și vă inundă, influența lor, fiecare decizie din viața voastră - nu este o singură decizie luată, orice decizie, care să nu fie bazată pe emoție. Voi spuneți: “Ei bine, nu, eu am decis să cumpăr o mașină nouă, pentru că mașina mea veche era distrusă.” Este o decizie emoțională. Nu voi intra astăzi în toate astea, însă este emoțională, deoarece totul în memoria voastră nu este nimic altceva decât o emoție - este puțin ca un nod energetic - o minge energetică ce este înăuntru acolo, iar acesta este locul unde merge mintea.  “Ce s-a întâmplat când aveam 20 de ani, ce s-a întâmplat cu cinci ani în urmă, ce s-a întâmplat când am divorțat, ce s-a întâmplat...” Intră într-o piscină emoțională, într-o rezervă emoțională. Nu este faptul (în sine). Nu este întreaga poveste. Așadar, când spun înfrumusețați-o, nu spun deloc că voi mințiți. Spun că ieșiți din vechea voastră minciună care (spune): “Asta este ceea ce mi s-a întâmplat.” Nu este. 

Începeți să interpretați asta. Începeți să spuneți povestea, (despre) cel mai rău lucru din viața voastră cu care ați avut chiar un moment greu în a vă da voie vouă înșivă să gândiți despre el - acesta apare uneori în visele voastre și apare uneori precum fantoma acestui gând neplăcut de care apoi încercați să fugiți - nu este ceea ce s-a întâmplat. Voi începeți să interpretați asta. Să vă distrați cu el, cu lucrul cel mai rău. “Ați auzit-o pe aceea despre tipul care a căzut de pe stâncă?” Toată lumea din Clubul Maeștrilor Ascensionați râde (Adamus chicotește). Chiar o facem, deoarece noi știm că aceasta nu este neapărat ceea ce gândiți voi. Omul va gândi: “Oh, doamne! El a murit.” Daa, ei bine, asta este amuzant, de fapt! Știți voi, pentru că el era pregătit să o facă. A vrut să moară. Sau nu, el nu a murit; a căzut într-un lac jos dedesubt și a trebuit să învețe să înoate, pentru că nu înotase niciodată înainte și apoi a fost în regulă (vreo două chicoteli).    

Împodobiți/ Înfrumusețați. Pregătiți poveștile. Înfrumusețați-le, adică distrați-vă cu ele.

Dar înapoi la premisa mea de dinainte de a fi întrerupt. Distrați-vă! Isuse! Avem unele din întâlnirile noastre și mie îmi place să fiu cu Shaumbra, dar să-i aducem aici (pe scenă) doar să fie liberi și să curgă, să fie fluizi, lichizi, flexibili, e dificil uneori. Ei se ridică și sunt atât de rigizi. Distrați-vă. Fiți puțin actori. Voi nu inventați. Toate celelalte - asta e ceea ce inventați. Când interpretați vă permiteți pe voi înșivă. Îmi place să joc, pentru că totul este despre conștiință. Voi nu inventați. Mai degrabă vă exprimați pe voi într-o multitudine de feluri diferite, decât acel mod uman limitat. Nu sunteți puțin obosiți de căile umane limitate? (publicul spune “Da”) În regulă, bine. Așa că jucați/interpretați.

Oricum, înapoi la preoți și la alegeri (prezidențiale).

LINDA: Uooo!

ADAMUS: Preoți și alegeri și Biblii gratuite tuturor. Biblii gratuite tuturor (râsete). Da.

LINDA: Nu suntem un hotel! (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Și mai puțină penitență. “Oh, ai păcătuit! Edith, iarăși ai păcătuit. Ai folosit cuvinte urâte. Futu-i!” Ea mereu zice futu-i, știți voi (râsete). Și e ca și cum: “Dumnezeule, Edith! Vreau să spun, ce păcătoasă!” Și, e ca și când: “Dar dacă ați vota pentru mine o să vă reduc la jumătate penitența.” Daa.

EDITH: În niciun caz!

ADAMUS: Doar două “Ave Marii,” două “Tatăl Nostru” și o “Ce naiba se întâmplă?” (mai multe râsete) Daa, asta-i tot. Le poți spune pe toate…

EIDTH: Nu, mulțumesc.

ADAMUS: Poți spune tot ce vrei. Oh, vei rămâne atunci cu cuvintele tale urâte?

EIDTH: Nu, asta-i treaba mea. (unele chicoteli)

ADAMUS: Și de asemenea, trebuie să votezi pentru preoțime și ce zici despre asta: “Sunt mai aproape de Dumnezeu decât oponentul meu de acolo.”

LINDA: Ce?!

ADAMUS: “O să-ți dau o cameră mai bună în cer/rai. Nu doar nivelul unu, nivelul doi, dar o să te duc până la nivelul șapte dacă votezi pentru mine.”

LINDA: Deci ești un Mormon. (mai multe râsete)

ADAMUS: Le-am cam amestecat împreună. Puțin Mormon, puțin Evreu...

LINDA: Ah ha! Deci ești un Mormon.

ADAMUS: ...puțin din asta, puțin din aia.

LINDA: Ai alunecat acolo.

ADAMUS: Știți voi, pentru că în esență toate religiile sunt la fel. Sunt doar ca și politica. De aceea am spus că ar trebui să-i facă pe preoți să candideze pentru o funcție. E puțină diferență între politicieni și preoțime.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Și spun asta exact aici și sunt mândru, da. (câteva aplauze) Și de ce?

LINDA: Ooh.

ADAMUS: De ce aș spune-o? Amândouă au un grad de valoare. Nu mult, dar un grad de valoare, însă amândouă se bazează pe ce? (publicul spune “Putere”) Putere. Și ambele vorbesc despre ce? Libertate!

LINDA: Mmm.

ADAMUS: Nu. Așa că ei sunt de fapt foarte, foarte asemănători. Ar face lumea asta un loc mult mai amuzant dacă preoțimea ar trebui să candideze la o funcție. Însă e doar opinia mea.

Haideți să respirăm profund. O altă gură de cafea. Oh! Așa o încântare să bei o cană bună de cafea în cana cu sigla Clubului Maeștrilor chiar aici, în studio.

LINDA: Uauu! Cine și-ar fi închipuit?

ADAMUS: Deci o întrebare pe care am pus-o recent la întâlnirea noastră din Sudul Franței. Întrebarea pe care am pus-o Shaumbrei și pe care o voi pune și astăzi aici, pentru că este pertinentă. Linda, ești pregătită cu microfonul?

LINDA: Întotdeauna.

ADAMUS: Da. Interesantă ținută astăzi. (e îmbrăcată ca un fan Dracula)

LINDA: Mulțumesc.

ADAMUS: Arată ca și când ai vizitat țara mea.

LINDA: Sunt prietena cea mai mare a lui Dracula.

ADAMUS: Sângeros de Faimos/Al Naibii de Faimos (pe tricoul ei scrie “Bloody Famous” - n.tr. în traducere bloody = “sângeros”, dar se folosește și cu sens de “al naibii”)

LINDA: Am fost tocmai până în Transilvania.

ADAMUS: Tocmai până în Transilvania ca să iei asta și, desigur, majoritatea dintre voi cunoașteți istoria din spatele poveștii lui Dracula. Vorbind de biserici… (râsete și Adamus chicotește) Câștigasem o imensă popularitate peste tot în Europa în anii 1800, mai multă popularitate decât aveam în mod normal. Eram ca un idol pop, cred că așa ați numi-o voi în aceste zile.

LINDA: Oooh!

ADAMUS: Toată lumea vorbea despre St. Germain.

LINDA: Ooh!

ADAMUS: Eram subiect de discuție în baruri și subiect de discuție la mesele de seară și subiect de discuție în bordeluri. Toată lumea vorbea despre: “St. Germain! St. Germain! St. Germain poate manifesta aur și nestemate în mâinile lui. St. Germain nu a mâncat niciodată. Lui St. Germain îi plăceau femeile.” Ei bine, este ceva adevăr în fiecare dintre aceste afirmații, dar… Așa că am câștigat o imensă popularitate, iar asta deranja biserica, pentru că oamenii veneau și întrebau preoții: “Ce spuneți de St.Germain? Ce fel de sfânt era el?” Iar preoții erau atât de confuzi: “Sfânt? Sfânt? Oh...” Desigur, am ales acel nume intenționat doar pentru factorul confuzie, deoarece îmi place să mă distrez. Nu am fost sfânt. Era numele meu dar, cu siguranță, niciun sfânt. “Ce spuneți despre acest St. Germain?” Așa că superiorii bisericii s-au adunat împreună și au spus: “Trebuie să facem ceva să contracarăm toate aceste mituri și povești despre St. Germain. Devine mai popular decât” - să îndrăznesc să spun cuvântul? - “Isus.” (Linda suspină și Adamus chicotește)

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Este o mare diferență între Isus și Yeshua, așa că treceți peste asta. Yeshua a fost ființa reală pe care am cunoscut-o; Isus este acest om fabricat, ființă super nereală. Așa că aș spune că da, devenisem mult mai popular chiar decât Isus.

LINDA: (suspină) Șșt! Mai departe! Mai departe!

ADAMUS: Ar trebui să votăm asta ca să vedem.

LINDA: Șșt!

ADAMUS: Nu, am fost, iar biserica a devenit foarte îngrijorată de asta - factorul St. Germain. Așa că au angajat un scriitor ieftin/de doi bani din Anglia cu numele de Bram Stocker care nu avusese niciun fel de scrieri interesante până atunci, dar știau că el va scrie orice îl vor plăti ei să scrie, și i-au dat toate materialele (necesare). Când acest personaj, Dracula, se uită în oglindă, el nu vede imaginea lui, pentru că atunci când un adevărat Maestru se uită în oglindă, nu vede imaginea unui sine uman vechi. Ar putea să-și vadă Maestrul. Ar putea să-și vadă lumina, dar ei nu văd vechiul sine uman și nici ceilalți nu-l văd și nici voi nu îl veți vedea în măiestria voastră. Oamenii nu vor vedea acel sine uman vechi. Ei vor vedea lumina voastră. Iată de ce voi nu vedeți imaginea în oglindă.

Și usturoiul. (Adamus chicotește) “Usturoi,” spuneți voi. Nu am fost niciodată fan al usturoiului. De ce ați strica bunătate de fulgi de ovăz cu miere și nuci adăugând usturoi?! (câteva chicoteli) Iar asta era în majoritate dieta mea, în acel timp. Nu eram un mare fan al usturoiului sau al cepei, cum nici Cauldre nu e, deoarece unii susțin că usturoiul este bun pentru sistem. Ei bine, dacă sistemul vostru e ca un canal (colector), da, dar de fapt nu este atât de bun pentru voi. Am stat departe de usturoi. Mirosul era respingător și gustul era groaznic. Îmi pare rău pentru cei dintre voi care idolatrizează usturoiul (mai multe chicoteli), dar asta e cu adevărat… așa că nu, nu mâncam usturoi.

Deci ei i-au dat lui Braham Stoker toate aceste mici părți și piese (de informații), toate despre mine de fapt; faptul că mă puteam transforma - ca Merlin, în special - din sinele uman în Pakauwah mea. Puteam fi o bufniță sau un șoim și să zbor oriunde.

Așa că Stocker a scris această carte, plătit și inspirat în mod deliberat de către biserică, pentru a contracara unele din mituri. Desigur ei nu aveau de gând să utilizeze numele de “St. Germain” dar, aveau de gând să utilizeze toate aceste lucruri pe care eu susțineam că le pot face. Le-au pus sub numele lui Dracula. Au bazat asta parțial pe ce puteam eu face și parțial pe un personaj interesant din istorie, Vlad Țepeș, cu care nu am avut nicio asociere. Dar au luat aceste două elemente și le-au pus împreună, așezându-le în Transilvania, acesta fiind singurul lucru care m-a rănit cu adevărat, pentru că iubesc Transilvania. Am petrecut multe vieți (acolo) și am crescut în Transilvania în ultima mea viață, unul din cele mai romantice, misterioase, frumoase locuri din lume, și am privit la ceea ce ‘ei’ - biserica și scriitorii - au făcut acestei întregi imagini… vino înapoi aici (către Linda). Această imagine din sânge și coarne (animal cu coarne) și hrănire energetică...

LINDA: Ce? N-am niciun sânge, niciun sânge!

ADAMUS: …și toate celelalte. Așa că, da, asta a fost singura parte care m-a deranjat cu adevărat în acel moment. Așadar asta e puțin din istoria lui Dracula.

Deci unde eram noi? Întrebarea pe care am pus-o în grupul nostru recent. Întrebare pentru care o voi ruga pe Linda să aducă microfonul voluntarilor din public. Dacă stați în aceste scaune, sunteți voluntari. (râsete)

Întrebarea este: În această viață, cine este persoana care vă este cea mai apropiată? Cine este persoana care vă este cea mai apropiată? Fie că ei sunt încă în formă fizică, fie că au plecat, cine este persoana cea mai apropiată de voi? Linda, începe.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Da, draga mea.

TIFFANY: Bună.

ADAMUS: Ai creat un zid foarte frumos pe partea cealaltă a Clubului Maeștrilor.

TIFFANY: Mulțumesc.

ADAMUS: Cine e persoana care este cea mai apropiată de tine?

TIFFANY: Eu.

ADAMUS: Bun. De ce?

TIFFANY: Daa. Pentru că nu pot scăpa naibii de mine, indiferent cât de mult aș încerca (ea chicotește).

ADAMUS: Daa.

TIFFANY: Pot scăpa de toți ceilalți, dar nu de mine.

ADAMUS: Daa. Persoană. O să te provoc/chestionez puțin pe subiectul ăsta. Ai avut de asemenea, cel mai dur timp cu tine însuți. Tu spui că tu ești persoana de care ești cea mai apropiată, așa că e puțin makyo.

TIFFANY: Cum așa? Pentru mine nu se simte a fi makyo.

ADAMUS: Îmi pare bine să te aud că spui asta, dar văd bătălia constantă pe care o ai cu tine însăți. Am văzut ostilitatea pe care ai avut-o pentru părți din tine. Dar cu toate astea tu spui că ești cea care este cel mai aproape de tine.

TIFFANY: Ei bine, poate interpretez ‘aproape’ diferit de tine.

ADAMUS: Prieten?

TIFFANY: Prieten? Daa. Adică, noi - prietenii nu se înțeleg întotdeauna bine.

ADAMUS: Adevărat.

TIFFANY: Prin urmare, chiar și de părțile din mine pe care le-am detestat, tot am fost cea mai apropiată.

ADAMUS: Interesantă întrebare aici, dar îți poți încredința cele mai profunde secrete întunecate pe care le ai, ție însăți?

TIFFANY: Majoritatea.

ADAMUS: Cele pe care ți le amintești.

TIFFANY: Daa.

ADAMUS: Daa.

TIFFANY: Dar așa cum spuneai, realizez din ce în ce mai mult ce nu este adevărat, pentru că am trecut prin multe în viața mea criticându-mă, ca de exemplu ceva ce va apărea în mintea mea, iar apoi iese la iveală rușinea. Va fi ca și cum: “Oh! Asta s-a întâmplat! Oh, sunt atât de rușinată de mine.”

ADAMUS: Daa.

TIFFANY: Dar realizez din ce în ce mai mult că nu asta era povestea. Ci ceea ce eu pun în ea.

ADAMUS: Ce ai făcut ieri cu acest prieten - tu? Cum v-ați înțeles tu și prietenul tău ieri? (ea face o pauză) Ieri. Tu și prietenul tău, tu.

TIFFANY: Ieri?

ADAMUS: A fost ieri o zi bună a prieteniei? O zi proastă a prieteniei?

TIFFANY: Ieri a fost o zi chiar bună a prieteniei. Ziua de dinainte nu a fost o zi foarte bună a prieteniei.

ADAMUS: Ai dreptate. Ce s-a întâmplat? Dacă poți împărtăși doar părți din ea. De ce nu a fost o zi bună a prieteniei?

TIFFANY: Ei bine, m-am criticat toată ziua.

ADAMUS: Mm hmm.

TIFFANY: Daa.

ADAMUS: Uau. Asta sună ca un prieten bun. (câteva chicoteli) De ce?

TIFFANY: Pentru că simt că am amânat atâtea lucruri.

ADAMUS: Adevărat, adevărat.

TIFFANY: Și nu am vrut să mă uit la câteva lucruri.

ADAMUS: Mm hmm.

TIFFANY: Și...

ADAMUS: Și cine te-a criticat?

TIFFANY: Eu.

ADAMUS: Prietenul tău.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Daa, te-a criticat.

TIFFANY: Daa.

ADAMUS: Ei bine, te-a făcut să te simți bine?

TIFFANY: Nu.

ADAMUS: Daa. Vrei să-ți vezi prietenul din nou?

TIFFANY: Daa!

ADAMUS: Daa? Oh, într-adevăr.

TIFFANY: Daa.

ADAMUS: În regulă.

TIFFANY: Vreau să integrez toate… tot din mine/ tot ce sunt/ toate ale mele.

ADAMUS: Daa.

TIFFANY: Daa.

ADAMUS: Daa. Sună ca o prietenie interesantă (ea chicotește), dar cum ai spus, prieteniile într-o zi pot fi bune, în altă zi nu atât de bune. Bine. Apreciez...

TIFFANY: Mă simt realmente bine astăzi.

ADAMUS: Bine.

TIFFANY: Daa.

ADAMUS: Apreciez sinceritatea ta. Doar vreau să mă asigur că am scos totul aici.

TIFFANY: În regulă. Mai există cumva alt makyo pe care vrei să-l discutăm în timp ce sunt aici? (câteva chicoteli)

ADAMUS: (chicotind) Nu chiar acum.

TIFFANY: În regulă.

ADAMUS: Avem un program de respectat. (mai multe chicoteli)

Următorul. Care este persoana cea mai apropiată de voi? Cel mai bun prieten, cel mai apropiat însoțitor în viața voastră. MIcrofonul este chiar în spatele tău acolo.

DIANA: Larry.

ADAMUS: Larry. Și de ce Larry? Ce l-a făcut pe Larry special? Larry este minunatul și iubitorul tău partener care a plecat. Daa. Îl simți pe Larry împrejur foarte des? (ea dă din cap că da). Daa. Larry în visele tale?

DIANA: Nu prea des.

ADAMUS: Nu prea des. În regulă. Ce l-a făcut pe Larry atât de special?

DIANA: Cred că a fost pentru că eram atât de complet și totali noi înșine, sinele noastre multifațetate.

ADAMUS: În regulă.

DIANA: Și era o acceptare a tuturor acestora.

ADAMUS: Larry era un spațiu sigur pentru tine?

DIANA: Foarte.

ADAMUS: În regulă. Minunat. Mulțumesc.

DIANA: Mulțumesc.

ADAMUS: Și cât de mult ai fost împreună cu Larry?

DIANA: Opt ani.

ADAMUS: Opt ani. Crezi că toate astea au fost - să vă întâlniți din nou, vreau să spun, să fiți împreună din nou - a fost karmic, nu o karmă rea dar, v-ați cunoscut înainte?

DIANA: Cu siguranță.

ADAMUS: Cu siguranță. Da. Bun. O să-ți pun o întrebare dificilă. De ce crezi că a plecat Larry?

DIANA: (făcând o pauză) Să-mi permită ceea ce aveam nevoie să fac de una singură.

ADAMUS: În regulă, bine. Și el este încă prin preajmă. Daa.

DIANA: Daa.

ADAMUS: Mulțumesc.

DIANA: Mulțumesc.

LINDA: Cu unul mai sus la dreapta. Chiar acolo. Mulțumesc.

ADAMUS: Bine ai venit.

JENNIFER: Fir-ar!

ADAMUS: Fir-ar! Fir-ar! Asta, asta...

JENNIFER: (oftând) În regulă.

ADAMUS: ...microfonul magic tocmai a venit în calea ta.

JENNIFER: Iată-l.

ADAMUS: Daa. Dar nu-i așa că se simte bine? Vreau să spun, dacă nu ți-ai imagina că este camera fixată pe tine...

JENNIFER: Dacă n-aș fi o mare fricoasă/lașă, daa.

ADAMUS: …și mii de oameni care privesc, dar în afară de asta. Cine este cel care a fost cel mai aproape de tine în viața ta? Cel mai aproape.

JENNIFER: (face pauză și apoi oftează) Oh, rahat! (face pauză din nou) Știam că o să faci asta. Cel mai aproape în toată viața mea.

ADAMUS: Daa.

JENNIFER: (pauză) Ar trebui probabil să spun Eric.

ADAMUS: Daa. Și cine este Eric? Relația dintre tine și Eric?

JENNIFER: Soțul meu.

ADAMUS: Soțul tău, și?

JENNIFER: Pentru că el mă lasă să fiu cine sunt. (începe să se sufoce cu lacrimi)

ADAMUS: Daa. De ce este atât de greu? De ce este atâta emoție acolo, sentimentul?

JENNIFER: (lăcrimând) Deoarece nu cred că eu o fac.

ADAMUS: Ahh. Ah. Bine. Deci Eric este un spaţiu sigur. Eric te acceptă şi este iubitor. Eric este, ei bine, de fapt, îndrăgostit până peste cap de tine. Daa. Daa. Bine, mulţumesc.

JENNIFER: (şopteşte) Mulţumesc.

ADAMUS: Mulţumesc pentru deschiderea ta.

LINDA: Nu, nu ai cum să alegi corect. Nu ai cum. Hai să vedem.

ADAMUS: Încă doi.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Cine e cea mai apropiată persoană din viaţa ta?

LINDA: Stai puțin. Aproape am ajuns.

ADAMUS: Cine e cel mai apropiat? Toată lumea zice: „Oh, Doamne, nu. Nu eu. La naiba.” Da. Salutări.

SHAUMBRA 1 (femeie): Bună.

ADAMUS: Cine a fost cel mai apropiat din viața ta?

SHAUMBRA 1: Ei bine, stăteam aici și mă gândeam și probabil sora mea, pentru că am petrecut atâta timp când eram mici, în aceeași casă, cu mulți frați și surori.

ADAMUS: În regulă.

SHAUMBRA 1: Și am devenit foarte apropiate din punct de vedere energetic și în orice alt mod.

ADAMUS: Da. Și mai sunteți apropiate?

SHAUMBRA 1: Da, cu câțiva dintre ei.

ADAMUS: Câțiva dintre ei. Bine. Deci a fost o lungă, lungă călătorie împreună.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Daa. Și ce o face pe ea atât de specială încât tu să - ne poți împărtăși numele ei?

SHAUMBRA 1: Patricia.

ADAMUS: Patricia. Ce o face atât de specială pe Patricia?

SHAUMBRA 1: Suntem foarte apropiate ca vârstă și ca grupă de sânge, ceea ce eu consider ca fiind foarte important.

ADAMUS: ADN probabil. Daa, nu știu. Doar ghicesc.

SHAUMBRA 1: Totul.

ADAMUS: Daa.

SHAUMBRA 1: Și putem vorbi una cu cealaltă și ne dăm emailuri și înțelegem ce vrea una dintre noi să spună.

ADAMUS: Da. Te-a trădat vreodată Patricia?

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Nu. Asta e uimitor. Daa. Ai fost vreodată furioasă, supărată pe ea?

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Nu. Asta e chiar incredibil. Crezi că relația se bazează pe vieți trecute, timpuri trecute?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: În regulă. Mulțumesc. Mulțumesc. Simt ceva din inimă acolo. Niște emoții reale, sentimente bune.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Daa. Bine.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Poate puțină conștientizare când a trebuit să te ridici cu microfonul (ea chicotește). S-a produs puțină conștientizare.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Mulțumesc. Mai vreau câțiva, Linda. 

LINDA: Mm hmm.

ADAMUS: Cine e cel mai aproape? Bun venit.

PAUL: Bun venit. Da. 

ADAMUS: Nu te așteptai la microfon. Ei bine...

PAUL: Nu. Nu mi-a plăcut.

ADAMUS: Dar știi că există ceea ce eu numesc magnetism microfonic. Și știi cum magneții cam atrag, știi tu, opusul?

PAUL: Daa. Daa.

ADAMUS: Deci când stai acolo spunând: „Nu vreau microfonul. Nu…” Linda e ca și partea cealaltă a magnetului - omp! - direct la tine.

PAUL: Daa, dar e neanimat.

ADAMUS: Deci, daa. Deci dacă nu vrei microfonul, doar spune: „Da, te rog! Linda, alege-mă pe mine! Alege-mă pe mine!” (râsete) Dar nu vreau să întrerup.

PAUL: În regulă. Aș spune că în partea asta a vieții este soția mea, Denise.

ADAMUS: Oh, asta a fost o mișcare de bărbat inteligent (râsete și câteva aplauze).

PAUL: Ei bine, știi tu, după o vreme înveți câteva chestii.

ADAMUS: Așa e! (mai multe chicoteli) Nu, dar eu chiar pot să-mi dau seama, pot să spun că ești foarte sincer. Ce e așa de special la ea? Ai vrea să stai în picioare lângă el? Ăsta e unul dintre acele...

PAUL: Vino aici.

ADAMUS: …momente de suflet la Crimson Circle (publicul zice „Aauu”).

DENISE: (chicotind) Așa este.

ADAMUS: Daa. Ai putea să ne spui, ce o face atât de specială?

PAUL: Ea mă respectă pentru cine sunt, știi tu, vrea să fiu cine sunt, cât de mult pot.

ADAMUS: Pot spune chiar că ea cam te-a ajutat să ieși din cochilie, afară din...

PAUL: Ei bine, o căutam (pe ea).

ADAMUS: Daa, pentru că acelea erau lucruri pe care le voiam.

ADAMUS: Daa. Și ea te-a ajutat...

PAUL: Oh, categoric. Da.

ADAMUS: …să ieși și să te extinzi și ți-a dat voie să fii tu...

PAUL: Da.

ADAMUS: …ceea ce nu a fost prea obișnuit în viața ta.

PAUL: Nu (el chicotește).

ADAMUS: Nu prea mult. Grozav. Ai vrea să o săruți pe buze? (publicul spune:„Aau” în timp ce el o sărută pasional).

LINDA: Ooh! Una bună! (publicul aplaudă) Oooh!

ADAMUS: Da.

LINDA: Miam-miam!

PAUL: În fața tuturor acestor oameni.

ADAMUS: Adamus aduce încă o seară glorioasă între doi oameni (mai multe chicoteli).

LINDA: Miam-miam!

ADAMUS: Bine. Alți câțiva.

LINDA: Încă unul? Încă unul?

ADAMUS: Desigur. Desigur.

LINDA: Continuă.

ADAMUS: Ah, bun venit. Da. Știai că asta o să se întâmple totuși.

SEAN: Bineînțeles.

ADAMUS: O știai.

SEAN: Da.

ADAMUS: Dap.

SEAN: Aș spune că mama mea.

ADAMUS: Mama ta, interesant.

SEAN: Daa, daa. Numele ei este Janet.

ADAMUS: Aha.

SEAN: Și ea a fost factorul catalizator pentru mine să încep când aveam 14 ani, știi tu, adică chiar...

ADAMUS: Uau. Să-ți începi… pubertatea?

SEAN: Calea spirituală.

ADAMUS: Oh, calea spirituală. În regulă.

SEAN: Ei, și cealaltă.

ADAMUS: În regulă. Calea spirituală. Adevărat? Te-a încurajat în chestia asta.

SEAN: Ei bine, da. Într-un moment foarte dificil ea a intervenit cu… ea medita și avea propriul ei fel de a merge pe calea ei spirituală și m-a invitat să iau în considerare o modalitate prin care ea făcuse asta.

ADAMUS: Interesant. Nu te-a forțat.

SEAN: Nu. Ea doar a invitat.

ADAMUS: Uau. Da. Ți-a spus despre St. Germain?

SEAN: Nu. Îmi pare rău s-o spun.

ADAMUS: Daa. Asta e în regulă.

SEAN: Și apoi noi am cam...

ADAMUS: Ți-a spus despre Tobias?

SEAN: Nu. Nu, nu mi-a spus. Ea mi-a… Lazaris. (el chicotește)

ADAMUS: Ți-a spus despre… Lazaris. Oh, ridicat din...

SEAN: Lazaris.

ADAMUS: În regulă, Lazaris.

SEAN: Da.

ADAMUS: Bine.

SEAN: Deci asta a fost - ea e...

ADAMUS: Nu, nu, să știi că nu concurez.

SEAN: Nu, înțeleg.

ADAMUS: Nu candidez pentru alegeri (râsete).

SEAN: Ei bine, tu ai câștigat. Sunt aici. Așa că… (el chicotește)

ADAMUS: (chicotind) Oh, daa! Mulțumesc. Deci ea ți-a oferit un spațiu foarte sigur.

SEAN: Da.

ADAMUS: Ea te-a încurajat, nu doar din punct de vedere intelectual, dar a încurajat inima, a ta fiind foarte deschisă.

SEAN: Mm hmm.

ADAMUS: Și simți că ai fi cunoscut-o într-o altă viață?

SEAN: În multe.

ADAMUS: Care a fost relația într-una dintre viețile mai recente?

SEAN: Am avut, ei bine, am avut o experiență… amândoi am avut o, cred că o poți numi, revelație unde eu eram într-un sat cu ea, cred că era în Polonia, și am avut o experiență foarte devastatoare unde soția mea mă părăsise și ea era, cred că ea era mama mea în acea viață, aceeași viață, și eu am plecat în pădure și am părăsit-o, am părăsit satul de tot.

ADAMUS: În regulă.

SEAN: Și nu sunt sigur ce s-a întâmplat după aceea, dar...

ADAMUS: Nuu. Nu vom...

SEAN: Daa. Nu. Nu vom merge acolo.

ADAMUS: Daa.

SEAN: Dar ne-am conectat din nou prin faptul că am avut această experiență comună și asta a fost un catalizator pentru ca noi să devenim prieteni în viața asta. Adică jucasem de prea mult timp rolurile de „mamă, fiu”.

ADAMUS: Exact, exact.

SEAN: Și apoi, după o vreme, a fost ca și cum noi am transformat asta și ne-am văzut unul pe celălalt ca de la, știi tu, suflet la suflet.

ADAMUS: În regulă.

SEAN: Și a fost foarte puternic.

ADAMUS: Interesant. Bine. Ai vrea doar să-i trimiți binecuvântări acum?

SEAN: Absolut.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc.

SEAN: Ea se uită acum. Bună, mamă.

ADAMUS: Și nu vei fi mâncat de lupi în viața asta, o garantez (publicul spune: „Oh!”).

SEAN: Mulțumesc, da, știam… bine. El a trebuit s-o spună. Daa.

ADAMUS: Era o noapte întunecată, rece și eram fără hrană. A, daa. Una din acelea. Dar putem râde de asta - ha, ha, ha, ha, ha! Daa. Acum, asta ar fi o poveste grozavă! Când ajungi la Clubul Maeștrilor Ascensionați - „N-o să vă vină să credeți ce mi s-a întâmplat.”

SEAN: Deci putem face și vieți trecute?

ADAMUS: Daa, daa. Puteți face (povești și din) viețile trecute, daa, dar puteți face (din) toate viețile. Puteți să inventați câteva vieți, știți, dacă trebuie (mai multe chicoteli). Următorul. Bun venit. Cine a fost cel mai apropiat de tine în această viață?

YASMINA: În primul rând, vreau să-ți mulțumesc. Vreau să-mi exprim recunoștința, doar să captez momentul și să exprim asta.

ADAMUS: O să inspir asta înăuntru.

YASMINA: Numele lui era Charry.

ADAMUS: Mm hmm.

YASMINA: A fost profesorul meu.

ADAMUS: Daa.

YASMINA: Și...

ADAMUS: Un tip de profesor de viață sau un profesor de școală?

YASMINA: Ei bine, un profesor spiritual.

ADAMUS: Profesor spiritual.

YASMINA: Daa.

ADAMUS: Bun. Bine.

YASMINA: Și...

ADAMUS: Ți-a povestit de St. Germain?

YASMINA: Nu (câteva chicoteli).

ADAMUS: Bine. Eu doar...

YASMINA: Nu. Nu.

ADAMUS: ...doar testez.

YASMINA: Daa.

ADAMUS: Daa, daa. Pentru că dacă voi candida, desigur, vreau să știu că multă lume e conștientă de mine. Dar nu merge prea bine. S-ar putea să nu candidez (mai multe chicoteli).

YASMINA: Dar cred că reputația proastă se duce de acum, chiar simt asta.

ADAMUS: Crezi că reputația...

YASMINA: Pentru că am avut o chestie mică cu St. Germain.

ADAMUS: Daa.

YASMINA: Cred că era doar infatuare (n.tr. dragoste nebună, oarbă).

ADAMUS: A ha. Dar crezi că reputația e în regulă acum?

YASMINA: Nu, nu. Se duce. Se...

ADAMUS: Oh, reputația proastă.

YASMINA: Apari acum așa cum ești tu de fapt.

ADAMUS: Daa. Deci crezi că a fost bine pentru mine să-mi schimb numele în Adamus Saint-Germain ca și cum aș prosti pe toată lumea? (râsete)

YASMINA: Da, da. Absolut.

ADAMUS: Daa. Daa! (Adamus chicotește) Bine. Deci cel mai apropiat într-un fel spiritual?

YASMINA: Cred că pe toate nivelurile.

ADAMUS: Toate nivelurile.

YASMINA: Și nu au fost numai raze de soare și frumusețe, și au fost multe certuri și au fost și multe modelări.

ADAMUS: Despre ce erau certurile?

YASMINA: Cred că erau legate de rolul divinului feminin pe care nu-l simțeam reprezentat destul în învățătura lui.

ADAMUS: Bun.

YASMINA: Dar poate eu, adică, el însuși era foarte echilibrat, dar am simțit… sau nu mi-am însușit rolul în sensul unei ființe spirituale.

ADAMUS: Da. Asta e bună. Asta e bună. Ai ajutat la aducerea acesteia înăuntru.

YASMINA: Daa. Și simt că de fapt e o fuziune. Nu simt că e - chiar dacă nu mai e în viață, dar îl simt aproape.

ADAMUS: Oh, e chiar mai mult. Dar, adică, doar nu e aici.

YASMINA: Deci nu simt ca și cum ar fi vreo diferență, chiar dacă simt că semnătura este încă acolo, diferită...

ADAMUS: Îl auzi, îl simți prin jur?

YASMINA: Daa.

ADAMUS: Categoric este. Și cum crezi că mă descurc eu cu echilibrul masculin/feminin?

YASMINA: Cred că tu… îmi place aspectul masculin pe care-l porți.

ADAMUS: Oh, mulțumesc. Mulțumesc.

YASMINA: Chiar îmi place. Și simt că într-un fel preiei rolul.

ADAMUS: Da (râsete în timp ce el merge puțin țanțoș).

YASMINA: Nu, e ca și...

ADAMUS: Am o parte feminină, dar...

YASMINA: Da. Asta spun.

ADAMUS: Cauldre e mai reticent...

YASMINA: Masculinul, cred, are nevoie de mult mai multă susținere în eliberare - cum spuneți voi - masculinul eliberat.

ADAMUS: Daa, aspectul masculin eliberat.

YASMINA: Acesta se află mult mai în nevoie decât cel feminin.

ADAMUS: Da. Da. Așa că am de gând să parcurg Rana lui Adamus...

YASMINA: Da, ceva de genul ăsta. (ea râde)

ADAMUS: …Scuze, Rana lui Adam! (râsete) Destul de curând: Rana lui Adam. Vom vorbi despre rana aspectului masculin. Tobias a vorbit destul de mult despre rana aspectului feminin, desigur, Rana lui Isis. Însă, ele amândouă sunt rănite și este important să fie eliberate. Nu ne vom băga în chestiuni legete de victimizare, doar să eliberăm. Și asta poate mă va face să fiu mai bine cunoscut în lume, poate mai mulți bărbați vor începe să vină.

YASMINA: Îmi doresc asta. Da.

ADAMUS: Daaa, da. Da. Bun. Mulțumesc. Încă unul.

LINDA: Bine. Încă unul.

ADAMUS: Încă unul.

LINDA: Încă unul. Trebuie să fie unul din rândul din spate. Să vedem. În regulă.

ADAMUS: Oh! Simt acel microfon aterizând chiar acum. Știai că va veni. Bine ai venit. Mă bucur că ești aici.

AMINTAS: În regulă.

ADAMUS: Daa.

AMINTAS: Ei bine, cea mai apropiată persoană pentru mine a fost tatăl meu. Se numea Adimee.

ADAMUS: Și de ce a fost cea mai apropiată persoană? Ce l-a făcut să fie atât de special în viața ta?

AMINTAS: Deoarece el m-a încurajat mereu să fac lucruri.

ADAMUS: Da.

AMINTAS: Și nu doar profesional, ci și din punct de vedere spiritual și intelectual. El a fost cel mai bun prieten al meu.

ADAMUS: Întrebare dificilă. Întrebare dificilă. Simți că l-ai fi dezamăgit în vreun fel; nu total, doar în anumite privințe?

AMINTAS: (oftează) Daa, câteodată simt asta.

ADAMUS: Daa.

AMINTAS: Câteodată.

ADAMUS: El a fost, pentru tine, un mare mentor. O mare persoană după al cărui exemplu să trăiești, și câteodată există acea… și lui i-ar fi plăcut să știi că a dorit doar să scoată ce-i mai bun din tine. Însă nu este vorba de a încerca să trăiești la nivelul așteptărilor lui. Este vorba despre a te permite pe tine, ce-i mai bun din tine să iasă la iveală. Asta-i tot ceea ce a încercat el să facă. Da.

AMINTAS: În regulă.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult.

LINDA: Oh! Ultimul.

ADAMUS: Bine. Bine.

LINDA: Chiar ultimul.

ADAMUS: Abia aștept.

LINDA: Am văzut puțină confuzie, însă sunt sigură că te vei descurca.

ADAMUS: (chicotește) Așa, Jean (pronunție franțuzească; ea este îmbrăcată precum un bărbat), așadar, ai vrea să vii aici sus? Daa. Ea pretinde că este ocupată cu toată munca de control și...

JEAN: Trebuie?

ADAMUS: Daa, daa. Așadar, vrei să vii aici sus?

LINDA: Ar fi putut să pună camera pe ea.

ADAMUS: În regulă, te-ar deranja să te ridici? Excelent, mulțumesc. Și acum, asta este una dificilă, pentru că știi tu... 

LINDA: Bun spectacol.

ADAMUS: …multă lume te cunoaște. Este ca și când mulți din familia ta ar sta chiar pe-aproape ascultând (câteva chicoteli). Așa că presiunea este pe tine. Cine a fost cel care ți-a fost cel mai aproape în această viață?

JEAN: (făcând o pauză) Asta este o întrebare grea.

ADAMUS: Este o întrebare tip Adamus.

(mai face o pauză)

Ei - ei - ei. Acum ai să întri în minte. Respiră profund. Închide ochii un moment. Respiră profund. Deja știi răspunsul. Deja ai reflectat la asta când stăteai acolo în spate. Așa că, și dacă nu vrei să împărtășești, asta-i în regulă.

JEAN: Trebuie să spun că a fost Cauldre.

ADAMUS: Ah.

JEAN: Doar dintr-o (perspectivă) spirituală...

ADAMUS: Acum el se înroșește la față! (Adamus chicotește)

JEAN: Daa, este cumva ciudat să spun, însă doar pentru că există o așa întâlnire a minților și un spațiu atât de sigur și o prietenie atât de veche și pentru că a existat mereu o înțelegere.

ADAMUS: Creează el un spațiu sigur pentru tine? Asta este într-adevăr ciudat (râsete). Doar o clipă, trebuie să mă descotorosesc de el (mai multe râsete în timp ce Adamus îl îndepărtează pe Cauldre - prin gesturi). Creează el un spațiu sigur?

JEAN: Da.

ADAMUS: Te presează?

JEAN: Oh, daa.

ADAMUS: Oh, daa. În regulă. Bun. Și tu simți că ar exista o viață trecută în care v-ați cunoscut?

JEAN: Categoric.

ADAMUS: Bun. Și cum simți trecutul - cum, încerc să spun - cum a evoluat trecutul în această viață actuală? Cum a ieșit la iveală din ceea ce a fost în alte vieți?

JEAN: O încredere profundă, o înțelegere mutuală a direcției, a angajamentului, motivul pentru care sunt aici, pentru care suntem aici, munca pe care o facem. Este doar o mare prietenie.

ADAMUS: Daa. Și, dacă aș putea să adaug aici câte ceva, înainte de a-l aduce înapoi, amândoi ați ales: ”Asta este, orice ar fi. O vom face individual, însă vom fi aici și ca să-i servim pe ceilalți și asta este.” Nu mai așteptăm, așa cum atât de mulți dintre voi ați făcut. Să așteptați și apoi să vă certați singuri. Să așteptați când ați fi putut să alegeți iluminarea voastră cu câteva vieți în urmă. Asta este. Și ăsta a fost un angajament așa de mare. 

JEAN: Categoric. Da.

ADAMUS: Și va avea loc. Bun.

JEAN: Da.

ADAMUS: Mulțumesc

JEAN: Mulțumesc.

ADAMUS: În regulă. Te poți întoarce (către Cauldre). Bine.

Și acum să respirăm profund. De fapt, fiecare răspuns a fost minunat. Fiecare răspuns. A făcut ca fiecare dintre voi, voi toți, să vă opriți pentru un moment.

Știți, pe această planetă, nu există nimic care să se asemene cu relațiile dintre oameni. Nu există nimic precum acestea. Nici în oricare alt tărâm, nici pe orice altă planetă locuită, nimic nu se compară cu relațiile dintre oameni. Există atât de multe niveluri în asta. Există emoțiile… Există sexul. Există aspectul de împărtășire și de îngrijire. Există… în mijlocul a multă singurătate, relația - relația apropiată cu cineva - vă va face să simțiți că nu sunteți singuri, măcar pentru puțin. Relațiile sunt cele mai bune și cele mai dificile, totodată. 

Relațiile dintre oameni, fiecare dintre ele - fie că este cea cu mama ta, fie cea cu tatăl tău, fiecare dintre ele - sunt, de asemenea, precum fricțiunile, precum tensiunile, precum conflictul. Fiecare relație strânsă, în final, va determina cealaltă persoană să clarifice ceva din voi și să clarifice ceva din ea. O definiție a unei relații, chiar a uneia bune, nu este totul doar distracție și jocuri. Voi mergeți în profunzime cu ceilalți oameni, chiar dacă există momente întunecoase, groaznice.   

Acum, cei mai mulți dintre voi ați vorbit despre asta, ați presupus că este vorba doar despre o bună, apropiată relație, însă unele dintre relații sunt dificile. Ele au fost dificile. Poate că ați avut o foarte, foarte dificilă mamă sau tată sau un prieten care v-a trădat în mod profund. Este totuși ceva apropiat. Tot a procurat unele dintre cele mai bune experiențe - nu lecții, doar experiențe - în viața voastră. Nu există nimic asemănător nicăieri în toată creația, o relație de la om la om. 

Atât de mult încât oamenii, ei devin atât de apropiați, atât de conectați energetic, fizic, psihic, în orice alt mod; ei devin atât de conectați. Ei devin dependenți, interdependenți unul cu altul. Ei se urmează unul pe celălalt dintr-o viață în alta. Însă, știți, mai multe crime se petrec între prieteni și în cadrul familiei decât din alte pricini, altele decât poate vreun mare război. Însă există crime. Așadar, cum se face că oamenii, în relațiile dintre ei, pot fi atât de apropiați, pot împărtăși atât de multe și pot iubi atât de profund, însă, de asemenea, se pot lupta unii cu alții și chiar, în final, uneori se pot ucide unii pe alții? 

Relațiile omenești sunt absolut fascinante. Și, de fapt, cel mai bun răspuns, nu singurul răspuns, însă cel mai bun răspuns la întrebare a venit de la tine, draga mea (Tiffany): ”Sunt eu. Chiar sunt eu.” (n. tr. cea mai apropiată persoană). Însă te-am chestionat pentru câteva motive, să mă asigur că tu chiar simțeai în acel mod. Să mă asigur că… apropo, dacă vreodată vă spun să vă târâți în mâini și pe genunchi până în spatele încăperii ca un câine, să-mi spuneți să… (râsete). Spuneți-mi să mă opresc din a vă spune asta. Spuneți-mi să mă opresc, vă rog. Și te-am chestionat pentru că am vrut să văd. Chiar simți în acel mod sau este doar o chestie mentală, vreo regulă de tip makyo? Și ai simțit-o. Ai știut-o. Însă te-am chestionat și am spus: ”Dar nu este acel prieten, acel eu prieten, nu este ca și cum, în unele zile, este cel mai rău prieten pe care l-ai avut vreodată?

Cea mai apropiată relație pe care ați avut-o vreodată, poate că nu vă dați seama încă, este cea cu voi înșivă. Acum, voi ați avut o mulțime de relații minunate și câteva groaznice, însă cea mai apropiată pe care o veți avea vreodată este cu voi înșivă. Poate că nu v-ați dat seama, pentru că mult din sinele vostru a fost închis. Și ceea ce vom face astăzi este să pășim în Măestrie. Vom aduce înăuntru Maestrul și veți descoperi, vă veți da seama că acesta este cel mai apropiat prieten pe care l-ați avut și îl veți avea vreodată.

Oamenii au o mulțime de relații în viețile lor - o mulțime de relații, o mulțime de prieteni, o grămadă de membri ai familiei. Nu multe dintre ele sunt, de fapt, tot atât de profunde.  Aveți cunoștințe, o mulțime de oameni pe care îi știți, însă cu câți puteți cu adevărat împărtăși cele mai intime, sensibile părți ale vieții voastre? Chiar dacă ați fost căsătoriți 20, 30 de ani, există încă părți din voi pe care nu le împărțiți, încă le țineți ascunse, le țineți deoparte și asta este în regulă.

Veți ajunge să sfârșiți prin a descoperi, a vă da seama, că cea mai apropiată relație este cu voi, între voi, partea omenească a voastră și voi, Maestrul. Este tot eu-l vostru, este totul la fel; sunt doar expresii diferite, diferite perspective ale aceluiași eu.

Ca o ființă omenească, ați petrecut mulți, mulți ani de singurătate ori, cel puțin, de percepție a singurătății. Chiar dacă ați lucrat cu oameni în fiecare zi, chiar dacă ați avut copii și o mare, extinsă familie și tot restul - multă singurătate, mult timp în care ați fost de unul singur; în gândurile proprii, în lumea voastră proprie, adesea întrebându-vă dacă nu cumva erați nebuni.

 

A fost dificil să fiți în acea lume a singurătății. Și, cu mulți ani în urmă, când Tobias a venit la voi și a început să vorbească și să lucreze cu voi, el a spus: ”Nu sunteți niciodată singuri”, mulți ați perceput asta ca însemnând în mod simplu că el era acolo cu voi sau că alte ființe angelice erau acolo. Însă ceea ce a vrut să spună el în tot acest timp, chiar și atunci, cu mulți ani în urmă, era că nu sunteți niciodată singuri, sunteți cu voi înșivă. Nu doar sinele omenesc. Voi vă aflați în ”și” acum. În ”și”. Nu este doar sinele vostru omenesc.

Ceea ce vom face astăzi, voi vorbi puțin și apoi vom face un merabh și voi doar o veți face. Acel Maestru va fi aici. Maestrul a fost întotdeauna acolo. Și folosesc cuvântul ”Maestru”. Sunt puțin precaut în a folosi termenul de ”ființă divină”, pentru că, deodată, vă veți iluziona cum că va sosi un mare înger de aur. Folosesc termenul ”Maestru”, însemnând cel care este atemporal, care este în trecut, precum este și în prezent și în viitor; mereu, mereu a fost acolo; niciodată nu a fost într-un alt loc. Și, din nou, când folosesc cuvântul ”divin”, pot să văd unde mergeți - ”Oh, este această ființă divină aflată acolo departe.” Maestrul a fost întotdeauna aici, întotdeauna.

Maestru este acela care nu este prins în toată drama și traumele omenești. Maestrul este acela care se află în permitere totală. Maestrul realizează că nu există moarte. Maestrul își dă seama că atât de multă energie ajunge să fie blocată în ființa omenească, însă nu și în Maestru.

Maestrul nu a memorat Wikipedia sau toate enciclopediile. Maestrul nu cunoaște toate datele și informațiile. Așa că, omule, termină cu asta. Nu te aștepta să mergi la Maestru și să-l întrebi: ”Maestre, cât cântărește Pământul?”  Maestrului nu îi pasă, nu are nevoie să știe, nu merge dintr-un loc în altul cu toate informațiile și datele, uitându-se în viitor, uitându-se în trecut. Maestrul se află în prezent și asta-i tot. Maestrul nu are nevoie de toate astea.

Nu vă așteptați ca Maestrul să înceapă să facă miracole în viața voastră. Nu vă așteptați ca Maestrul să vă rezolve problemele. Încă Maestrul va fi cel mai bun prieten pe care l-ați avut vreodată. Maestrul va asculta problemele. Maestru va aduce o lumină în ceea ce privește acele chestiuni cu care vă confruntați; fără să vă spună ce să faceți, ci doar să aducă o lumină.

Maestrul va asculta. Maestrul nu vă va spune ce să faceți sau să încerce să vă controleze sau oricare dintre celelalte lucruri. Dacă, însă, îl veți asculta pe acel Maestru care sunteți, dacă veți lua o pauză pentru o clipă, veți simți ceva venind dinspre acel Maestru, o perspectivă pe care altfel omul nu ar fi luat-o în considerare.

Veți ajunge să simțiți un nivel de iubire plină de compasiune, de iubire necondiționată așa cum niciodată n-ați mai simțit înainte. Și aș vrea să înțelegeți chiar acum, nu vine de la Dumnezeu. Adică, este totul cumva la fel, însă nu o atribuiți cuiva din afară. Nu mă creditați pe mine, pe Isus, Yeshua. Acele licăriri și apoi acele sentimente pe termen lung de iubire absolut necondiționată vin de la voi, de la Maestrul care mereu, mereu a fost acolo.

Omul a ținut deoparte Maestrul pentru mult timp datorită unui singur și simplu motiv: nu s-a simțit pe sine vrednic; aștepta ispășirea, salvarea, să se perfecționeze sau altceva. Omul l-a pus deoparte, însă nu se mai poate. Astăzi este ziua în care vom păși în Măestrie. Asta este când începeți să vă dați seama că nu mai sunteți unul. Nu mai sunteți unul. Sunteți, ei bine, Linda dacă vrei să faci matematică pe panou aici.

LINDA: Oh, nu.

ADAMUS: Asta este matematica lui Adamus.

LINDA: (oftând) Bine.

ADAMUS: Unu împărțit la doi egal unu.

LINDA: Cât de mare vrei să fie asta?

ADAMUS: Poți lua întregul panou. Este liber.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Unu împărțit la doi egal unu. Mai târziu, vom intra și în unu împărțit la trei, unu împărțit la patru. Însă astăzi este important unu, care este Eu Sunt. Vă veți da seama că doi este omul și Maestrul, însă încă este doar unu. Încă este unu.

L-am încurajat pe Cauldre să vă vorbească tuturor despre Aspectologie. Aspectologia este înțelegerea modului în care sufletul sau omul sau oricare parte a sinelui poate crea aspecte ale lui însuși; aspecte funcționale, care pot face lucruri precum a conduce o mașină sau a găti o cină, sau aspecte disociate, întunecate și care reprezintă părți ale sinelui rănite, neiubite, neîngrijite. 

Studiul Aspectologiei este fascinant. Este esența psihologiei spirituale - ar trebui să fie esența oricărei psihologii - cum poate cineva să se fragmenteze pe sine în ceea ce numim, ceea ce Tobias a numit aspecte. Cu înțelegerea a cum putem crea, cum, de fapt, puteți realiza diferite părți ale voastre, acum are un impact deosebit în înțelegerea următorului pas, care este ”și”. Eu, omul, și eu, Maestrul. Este totul parte din Eu Sunt. Nu sunt două sau trei părți separate, sunt însă fațete. Ele sunt expresii din interiorul lui unu.

Voi stați în unitate. Nu vă spargeți în bucăți. Nu vă divideți pe voi înșivă. De fapt, într-un mod foarte interesant, voi vă integrați pe voi înșivă.

Așa că, aici avem omul, cel pe care l-ați cunoscut atât de bine, sau cel pe care l-ați experimentat și exprimat; aici îl aveți pe omul care a încercat și a încercat și a încercat și a tot încercat să se facă pe sine mai bun, să acceseze nirvana, să obțină un fel de iluminare. Omul nu va ajunge să fie iluminat.

Omul va continua să fie om. Omul va continua să aibă ceea ce omul consideră punctele sale slabe, însă Maestrul nu. Omul va avea luptele sale, cel puțin ceea ce este considerat (a fi o luptă). În același timp, îl veți avea pe Maestru, care nu consideră a fi un punct slab. Nu există bătălii. Nu există lucruri nerezolvate. Maestrul nu încarcă creierul de Maestru cu fapte și date și informații și nu încearcă mereu să păcălească sistemul omenesc. Oamenii petrec o mare parte a vieții încercând să păcălească sistemul omenesc. Maestrului nu îi pasă. Maestrul se află, în mod simplu, într-un spațiu al permiterii. 

Maestru vrea să vină înăuntru. Oricare cuvânt - pot să aud cum unora nu le place cuvântul ”Maestru”. Se întâmplă să îmi placă asta, pentru că este măestrie. Este permitere. Nu înseamnă că sunteți perfecționiști, nu înseamnă că ați perfecționat totul; voi doar ați adus la măestrie arta de a exista. Ați adus la măestrie Sinele. Nu mai sunteți doar izolați în deghizarea voastră omenească, în expresia voastră omenească. Ați adus la măestrie toate acestea. Și ăsta este motivul pentru care spun că Maestrul este atemporal. Nu există în trecut sau viitor. Adică, este în tot, însă este foarte prezent.

Dragă omule, Maestrul este aici și vrea să intre și tu l-ai reținut. ”Nu sunt gata. Dacă eram un Maestru, aș fi putut să zbor prin aer.” Maestrului nu-i pasă deloc de asta. Asta este o chestiune egoistă a omului. Dacă vrei să zbori prin aer, urcă-te într-un avion și pleacă (câteva râsete). Foarte simplu.

Vreți să faceți miracole, și nu spun că miracolele nu sunt posibile, însă omul vrea bani, omul vrea dragoste, omul vrea să fie perfect și tânăr și să nu moară niciodată. Maestrului nu-i pasă de nimic din toate astea. Maestrul este compasiune absolută.

Maestrul râde întotdeauna. Maestrul râde întotdeauna. Îl vom aduce pe Maestru înăuntru și voi veți avea câteva experiențe interesante, amuzante. Veți merge prin casă, cu picioarele goale, și deodată vă izbiți degetul de un mare și solid obiect din lemn aflat pe podea sau ceva de genul acesta. Și știți care este primul lucru pe care îl faceți; săriți înapoi, vă îndoiți de durere: ”Tu-ți…” Știți, ținându-vă de picior. Apoi veți auzi râsete și acesta este Maestrul. Maestrul va avea un acces de râs pe tema asta și vă veți supăra pe el și veți - ceva de genul ”Șttt”, însă apoi veți începe să râdeți și voi. Vă veți da seama că de fapt, este chiar destul de amuzant. Destul de amuzant.

Maestru va fi cel mai bun prieten din câți ați avut chiar vreodată și apoi (veți descoperi) și altele (calități/atribute). Maestrul ești tu. Este o parte a ta pe care ai ținut-o deoparte pentru un timp îndelungat.

Maestrul este în mod profund înțelept, absolut înțelept. Maestrul nu vă va face să schimbați lucrurile, nu va începe să vă dirijeze viața, în mod cert nu o va controla sau administra. Însă, atunci când te oprești pentru o clipă, dragă omule, doar te oprești pentru o clipă și simți înăuntru, simți în Maestrul care ești, deodată vei avea o perspectivă asupra vieții tale omenești și a vieții Maestrului, în mod simultan, pe care nu ai mai avut-o niciodată înainte. 

Ați mers de jur împrejur, într-un sens, am vorbit despre acest dezechilibru dintre masculin și feminin; asta va pleca de-acum pentru voi. Nu mai are importanță. Voi sunteți departe binișor de asta. De fapt, vom folosi Rana lui Adamus, ca să spunem așa - Rana lui Adam! (râsete) - cumva mergem mai departe de asta. Acum, problema reală nu este despre lipsa de echilibru dintre masculin și feminin; este vorba despre om și Maestru, despre om și despre Eu Sunt. Asta este ceea ce vom începe să aducem în echilibru.

În merabh-ul nostru, am să te rog, omule, să faci un singur lucru și numai un singur lucru - să permiți Maestrului să vină în viața ta. Nu o faci forțându-te sau cerșind. Nu există nicio mantră. Nu avem niciun ulei de Maestru ca să aducem Maestrul înăuntru. Este doar ”Eu Sunt Aici. Eu Sunt Aici”. Asta-i tot. Este permitere. Este permitere și apoi așa este. Așa este.

Acum, am să spun asta și omul va merge mai departe de-aici și va spune: ”Oh, doar am pășit în Măestrie, în sfârșit.” Și mâine dimineață veți merge...

SART: Daaa.

ADAMUS: ”Daaa, dam, da, da” (râsete). Și apoi, ceea ce tocmai s-a întâmplat aici, se va întâmpla. Omul va merge așa: ”Nu știu. A fost asta doar o altă...” Și apoi veți începe să auziți râsete.

Veți începe să identificați Maestrul prin acel râs care răzbate. Nu sunt eu. Nu aș râde de voi! (câțiva chicotesc; cineva spune: ”Sigur!”) Nu sunt ghizii voștri spirituali. Nu este nimic altceva. Este Maestrul din interiorul vostru și este atât de pregătit. Nu se reține; voi îl rețineți. Este atât de pregătit să fie în viața voastră. Nu este doar un scop, nu este doar o născocire a imaginației voastre; este aici să fie real. Este aici să fie real. O să vorbesc mai mult în sesiunile noastre viitoare despre ce este și ce nu este Maestrul. Însă, pentru acum, să știți că este cel mai bun prieten pe care ați fi putut să-l imaginați vreodată. Cel mai plin de compasiune, cel mai în acceptare, cel mai apropiat prieten și Maestrul a fost întotdeauna aici.

Veți merge cu Maestrul de acum înainte. Veți merge cu Maestrul de acum înainte. De asta vă aflați aici și despre asta este vorba în această Serie - Transhuman, a te transforma dincolo de doar omenesc - și se va simți foarte ciudat. În privința omului, asta se va simți foarte ciudat. Vă veți simți, nu știu, cum o numesc ei? Bipolar. Vă veți simți în duplicat (câteva râsete). Vă veți simți câteodată - încerc să descriu asta - însă vor fi momente, când veți merge primele dăți cu Maestrul și ca Maestru, când totul este cumva - Kuthumi a spus-o - cumva amețit. Nimic nu va avea sens la început, pentru că sunteți atât de obișnuiți să fiți într-o conștiință, într-o conștiință limitată, ca și om - gânduri omenești, emoții omenești, rahat omenesc - ca deodată, să aveți această altă prezență acolo, care este voi, se va simți straniu. Se va simți ca voi, uneori, și nu se va simți ca voi, alteori. Și uneori se va simți ca voi și nu se va simți ca voi, în același timp. 

Omul are dificultăți în a fi multisenzorial, multidimensional. De aceea spuneam, când discutam despre alegeri, că omul nu vrea schimbare cu adevărat. Vrea doar puțin mai mult circ și puțin mai multă pâine și, astfel, va fi rezistență acolo. Deci omule, înțelege deja că va fi ceva rezistență. Te vei simți ciudat în corpul tău, deoarece acum nu mai este doar corpul omenesc. Îl vei avea pe Maestru în corpul tău. 

Maestrul nu se va plimba doar alături de voi sau la șase picioare (n.tr. 182,88 cm) în urma voastră - cu siguranță nu în urma voastră. Maestrul va fi în corpul vostru, în ochii voștri și asta se va simți puțin ciudat - „Cum de lucrurile nu arată la fel? Cum de am o vedere dublă blurată/neclară?” Ei bine, pentru că acum îl aveți pe Maestru acolo. „Și”. Așa că va fi puțin neclar. 

Și Maestrul nu este obișnuit să doarmă mult noaptea (câteva chicoteli). Omului îi place să doarmă. Omului îi place cu adevărat să doarmă. Nu este asta amuzant? Renunți la întregul tău sine pentru a fi aici jos pe această planetă, treci prin naștere și, apoi, ce faci? Îți dormi întreaga viață! (mai multe chicoteli) „Sunt cu adevărat obosit. Nu mai pot face față. Voi merge în pat.” Este ca și cum ai cumpăra un bilet ca să mergi să vezi un film și apoi, să adormi în timpul filmului! (mai multe chicoteli) Ei bine, pierdeți filmul. Așa că Maestrului nu-i place neapărat să doarmă. Dar atunci când omul se trezește în mijlocul nopții, se plânge și geme că nu poate să doarmă, acesta este momentul pentru a avea un dialog plăcut cu Maestrul. Mulțumesc, dragă Linda (ea îi dă un servețel). Toate astea mă fac să vreau să plâng și să strănut.

LINDA: Ai nevoie de două.

ADAMUS: Pentru această prietenie. 

LINDA: Ai nevoie de două.

ADAMUS: Am deja multe. Îți mulțumesc.

LINDA: Unul nu ajunge (câteva chicoteli).

ADAMUS: Am terminat (vorbește pe nas și ia alt șervețel). 

Așa că va fi puțin ciudat pentru om. Puțin straniu, într-adevăr, pentru că deodată nu ești doar omul singular. Deodată, îl ai pe Maestru. Și Maestrul ești tu, iar asta va fi cu adevărat ciudat de înțeles pentru om. Vei încerca să-l pui pe Maestru ca o ființă diferită, ca ceva diferit de tine, însă ești tu. Și, apoi, vei ajunge confuz și vei avea una dintre acele - Tiffany - una dintre acele zile rele de a fi prieten cu tine însuți. Acea zi a prietenului rău era începutul venirii Maestrului înăuntru iar omul se întreabă: „Ce naiba se petrece?” și omul se îndoiește de asta în loc să o permită. Asta este tot ce vi se întâmplă - „Ce e în neregulă cu mine?” Maestrul este la ușă și o va da jos destul de repede dacă nu lăsați Maestrul înăuntru ca să fie în viața voastră. 

TIFFANY: Mă va lăsa Maestrul să dorm acum? (râsete)

ADAMUS: Nu, Maestrul nu te va lăsa să dormi. Însă acum, aici este perspectiva interesantă. Omul: „Oh, vreau să dorm. Vreau să dorm 10 ore.” Maestrul nu are nevoie de somn și de fapt, nici omul nu are. 

Însă deodată se răstoarnă situația, iar acesta va fi un cuvânt care devine parte comună a vocabularului vostru - răsturnarea. Nu a cădea, răsturnare (n.tr. a situației) (câteva chicoteli). Motivul pentru care este atât de important de a cuprinde lucruri precum Aspectologia cu ani și ani în urmă și motivul de ce a fost important să invit o mulțime de oameni să părăsească Crimson Circle este pentru că linia dintre nevroză și psihoză și multe alte boli mentale, linia dintre acestea și măiestrie nu este chiar atât de îndepărtată. 

LINDA: Oh.

ADAMUS: Nu, cu adevărat nu este. Cineva este echilibrat într-un moment, împământat, însă de asemenea cu, ați putea spune, capul său în nori; împământat și cu capul său în nori, în timp ce o nevroză, psihoză și depresia și unele dintre aceste alte lucruri dezmembrează un sistem vechi. 

Mulți dintre voi ați trecut prin asta. Sistemele voastre vechi au plecat. A fost dur. A fost cu adevărat dur. Însă acestea sunt, în mare parte, plecate. Există puțin reziduu, însă îi vom cere Maestrului să ajute la curățarea acestuia. 

Deci va fi interesant. Vă veți răsturna și într-un moment veți înjura, deoarece nu ați dormit destul și, în momentul următor, Maestrul va fi întins în acel pat, iar Maestrul va fi foarte încântat să fie întins în acel pat treaz complet. Maestrul nu vrea să doarmă. Maestrul vrea să trăiască (n.tr. în sensul de experiență). Omul vrea să doarmă și să uite de tot. 

Așa că vă veți simți ca într-o imensă contradicție pentru o vreme. Vă veți trezi dimineața și o parte din voi va fi obosită și o parte din voi va fi complet trează gata pentru viață. Veți avea momente când acel om ajunge flămând și vrea să mănânce partea (laterală) a unei vaci după ce ați făcut răsturnarea vacii - treceți de asta! (râsete) - iar pe de altă parte, Maestrul nu are apetit deloc. Și vă veți întreba: „Mi-e foame sau nu?” și răspunsul este da. Da. 

Veți avea o nouă relație cu voi înșivă. Vă căsătoriți cu voi și cu Maestrul, totul în același timp, iar asta este vestea foarte bună. O veste foarte bună. Foarte bine că suntem aici în Seria Transuman. Însă, pentru om, vă voi spune chiar acum că se va simți bizar. Vă veți răsturna - într-un minut râdeți, în minutul următor plângeți. Nu înnebuniți; doar vă ridicați în Măiestrie. Aveți omul aici care plânge pentru laptele care s-a vărsat și aveți Maestrul în partea cealaltă, care râde din răsputeri deoarece laptele vărsat este un lucru amuzant! Ei nu pot vărsa laptele la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Nu se varsă. Noi am încercat. Am încercat să-l turnăm, nu se varsă. Nu e nimic pentru care să plângeți (câteva chicoteli).

Omul își va pierde serviciul (n.tr. jobul) și Maestrul va aplauda, celebra, dansa pe stradă. Iar omul va spune: „Oh, dar cum e cu banii și chiria mea?” și Maestrul va fi: „Nu avem nevoie de bani. Nu avem nevoie nici măcar de o casă”. Și omul se va întreba: „Ce naiba e în neregulă cu mine?” Omul care este atât de obișnuit să controleze fiecare mică parte din viața sa și să fie în control asupra lucrurilor precum timpul și spațiul și conștiința de masă va avea momente dificile cu Maestrul Eu Sunt căruia nu-i pasă cu adevărat de aceste lucruri. Nu-i pasă cu adevărat. Nu pentru că Maestrul este leneș sau indiferent, însă aceste lucruri nu sunt atât de relevante. Iar Maestrul va râde când omul va blestema. 

Că veni vorba, acesta va fi un material minunat pentru cărți și filme și orice altceva - „Maestrul și Eu”.

Vom face un merabh într-un moment, însă vorbesc cu omul aici. Ați cerut schimbare, acum este aici și vă voi cere ca doar s-o permiteți. Nu o blocați. Și nu o faceți incremental (n.tr. în pași mărunți). Nu spuneți: „În regulă, astăzi voi urca în Măiestrie cam 14 procente și jumătate iar apoi, mâine voi vedea cum este asta”. Este Maestrul sau niciun Maestru. 

LINDA: Hmmm.

ADAMUS: Este a permite sau nu. Și spun asta deoarece câțiva dintre voi veți încerca asta - „Ei bine, voi vedea cum este astăzi și apoi voi reveni mâine”. Aici este unde devine dureros. Aici este unde devine dur. Aici este unde faceți sinelui vostru omenesc un mare deserviciu prin a gândi: „Ei bine, o voi încerca”. Știți voi, este ca și cum - Cauldre îmi spune că au aceste - nu-mi vine să cred că ei fac asta pe Pământ - el îmi povestește despre acești oameni de la magazinele de alimente care dau mâncare gratuită pentru a vedea dacă o veți cumpăra. Noi nu doar luăm o mostră aici (ca) la magazinul alimentar local ca să vedeți dacă vă place. Veți intra cu totul în asta. Veți permite Maestrul înăuntru. 

Dacă nu vreți să o faceți, dacă vă e frică / vă dă o stare de nervozitate, mai bine plecați. Mai bine, vreau să spun, să reveniți la acest Shoud în altă zi, în alt an, în altă viață. Este mai bine pentru voi să faceți asta. Însă dacă o veți face, pășiți în Măiestrie.  

Acum, aici este când ajungem la acel vechi conflict uman. Ați vrut-o. Ați dorit-o. Este motivul pentru care sunteți aici, pe planetă, iar acum este aici. Și deodată sunteți ca și cum: „Uauuuu! Oh, nu știu. Isuse, am primit acest proiect. Nu am terminat grădinăritul de toamnă încă”. Invitați Maestrul să facă grădinăritul de toamnă cu voi! Ce contează? 

Maestrul care sunteți voi nu a fost bine-venit sau permis în viața voastră omenească. Așa că Maestrul, într-un fel, chiar dacă sunteți voi, nu a făcut multe lucruri. Va fi al naibii de încântat să facă grădinărit, să pregătească mâncarea și vă veți simți cu adevărat ciudat: „De ce - stau aici să fac câteva ouă în tigaie - de ce sunt așa de extrem de încântat legat de asta? Am făcut asta de o mie de ori”. Dar Maestrul nu a făcut-o. Maestrul nu a făcut o plimbare fizică foarte lungă și deodată sunteți ca și cum: „Nu-mi place să mă plimb dar, deodată, mă plimb. Ce se petrece?” Treceți în Măiestrie.

Nu veți trece de la a fi omul care urcă scările tot mai sus și apoi să fiți Maestrul. Sunteți omul și Maestrul. Unu împărțit la doi este tot unu. Descoperiți acum că sunteți multi-expresivi. Ați trăit în expresivitatea omului cu luptele omenești, cu traumele omenești, cu limitările omenești. Asta este foarte bine. O parte din asta va continua, însă acum îl aveți pe Maestru aici. Asta schimbă întreaga perspectivă. Aici este când învățați să râdeți de voi înșivă, deoarece veți râde de voi înșivă. Maestrul va râde de ciudățeniile/maniile omenești. Asta este când începeți să adunați împreună poveștile voastre pentru Clubul Maeștrilor Ascensionați. Asta este când râdeți atunci când scăpați ciocanul peste picior și e cam în genul: „Eii!” Și auziți acest râs. 

Maestrul va fi precum - l-am ajutat pe Cauldre cu articolul său puțin - va fi prietenul tău cel mai bun și cea mai mare iritare. Iar lucrul interesant este, când spun că vă răsturnați/schimbați - vreau să spun, că treceți de la un moment, din realizarea omenească; în minutul următor sunteți în realizarea Maestrului - însă ce se petrece cu adevărat este că sunteți, de asemenea, în ambele realizări simultan. Ambele în același moment. Nu doar a fi om, apoi a fi Maestru. Începeți să mergeți, să trăiți, să respirați - veți observa - vă voi cere vouă tuturor ca doar să respirați, nu ca o disciplină, ci ca o experiență în zilele care urmează aici. Aici este unde veți observa cu adevărat Maestrul de asemenea. Deodată veți realiza: „Este cineva lângă mine care respiră? De ce este respirația mea diferită? De ce miros o respirație diferită când expir?” Este Maestrul care sunteți, și este aici. Vrea să fie în voi, în viața voastră, în experiențele voastre. Vrea să fie parte din măreția voastră acum. Este momentul să încetați să-l mai opriți. (n.tr. să-l țineți departe)

Nu-i cereți Sinelui Maestru să înceapă să facă lucruri pentru voi. Nu-i cereți să vă rezolve problemele. Nu spuneți: „Hei, Sine Maestru, acum că ești aici, am această boală în corpul meu…” Nu acesta este rolul. Însă ce se petrece pe măsură ce începeți să vă permiteți vouă înșivă să fiți ambele, omul și Maestrul întrupat - întrupat - deodată perspectiva omului asupra ce gândea el că era o boală fizică de fapt nu este. Chiar dacă doctorii v-au spus că aveați această boală medicală pe care nici măcar nu o puteți pronunța, doctorii v-au spus asta și deodată, cu lumina Maestrului și cu Eu Sunt-ul acolo, deodată realizați: „Uau! Am acea boală însă, de fapt, nu am acea boală. Și de fapt…” Cauldre vrea ca eu să fac o notă (n.tr. disclaimer - neasumarea responsabilității), dar Linda poate face asta mai târziu. 

Acum, asta este cam ciudat, deodată omul poate avea...

LINDA: Te referi la faptul că asta are doar valoare de spectacol? Vă rog să consultați doctorul vostru înainte de a lua orice decizie critică? (râsete)

ADAMUS: Daa, are valoare de spectacol, deoarece Maestrul râde de nu mai poate chiar acum. 

Iar deodată, și voi folosi exemplul lui Malu, deodată descoperiți că aveți cancer și doctorii vă spun - vă arată filmele și negativele sau razele X, oricum le numesc ei - și spun: „Acum iată ce trebuie să faci ca să te tratezi”. Este un lucru interesant deoarece omul poate avea cancer - asta ar putea fi ca un fapt emoțional, omul poate fi diagnosticat cu cancer - însă Maestrul nu. Maestrul nu este. Luați în considerare implicațiile pentru un moment. Deodată, este omul și Maestrul. Deodată, sunteți și nu sunteți. Deodată, nu încercați să-l vindecați pe om, însă sunteți în „și”-ul Maestrului. Acel om, datorită noii perspective de la Maestru, acel om poate merge 30, 40, 50 de ani cu acel cancer și să nu fie afectat biologic de acesta. 

Momentul notei (n.tr. disclaimer - neasumarea responsabilității). 

(scurtă pauză)

Notă (câteva chicoteli). Dă-i drumul. 

LINDA: (foarte tare/zgomotos) Aceasta are numai valoare de spectacol. Vă rugăm să căutați îngrijire de la doctorul vostru înainte de a face orice schimbări sau orice schimbări de medicație. Aceasta este strict numai cu valoare de spectacol.

ADAMUS: De la un Maestru Ascensionat, însă în afară de asta… (râsete și câteva aplauze) În afară de asta...

Aveți o expresie omenească, o numiți cel care schimbă jocul. Este, și din nou, nu este Maestrul care intră și încearcă să vindece omul. Maestrul nu o va face, nu intenționează și nici nu vrea asta. Însă, deodată, atunci când stați alături cu Sinele Eu Sunt care acum vine în corp, în mintea, în realitatea voastră, deodată asta schimbă perspectiva. Asta schimbă povestea, și omul poate avea cancer, dar Maestrul nu. Vreau ca voi să vă gândiți sau să simțiți cu adevărat aceste implicații și cum asta schimbă perspectiva tuturor lucrurilor și cum, în cele din urmă, poate fi ceea ce vindecă omul, realizarea că „Eu sunt de asemenea Maestrul și Maestrul nu are asta”. 

Am avut multe experiențe împreună în aceste Serii în realizarea că Maestrul este aici, nu mai vorbim despre asta sau să ne gândim la asta sau să ne pregătim pentru asta. Este aici. Este aici. Este vremea. Însă vreau ca omul să știe că va fi confuz. Veți  fi bi-senzoriali, bi-senzuali, poate bisexuali, nu contează. Veți fi acum bi-senzoriali. Așa că în timp ce ați trăit în multă singularitate, mult în mintea voastră, în ce vă gândeați că era identitatea voastră, deodată vor fi intruzionate. Veți avea un musafir care nu va pleca niciodată (Adamus chicotește). Veți avea, deodată, două perspective în tot. Se va extinde mai mult ceva mai târziu, însă haideți să facem față la două. Veți fi în două perspective și veți schimba/răsturna situația între cele două și, apoi, de asemenea, împreună în același timp. Vă veți schimba/răsturna situația. Veți fi un Maestru al răsturnării (n.tr. de situație). 

LINDA: Oooh! (râsete)

ADAMUS: Sau cum ar spune Maestrul: „Sunteți un om în răsturnare”. 

Și, din nou, asta va părea puțin straniu, puțin deconcertant. Veți merge la frigiderul vostru pentru a ajunge la lapte și tu, omul: „Vreau un pahar cu lapte” și, deodată, mâna ta va fi pe sucul de portocale. „Vreau suc de portocale.” 

„Vom lua sucul de portocale.” (râsete) Și apoi, ce e mai ciudat, veți turna într-un pahar lapte și într-un pahar suc de portocale și le veți bea în același timp. 

LINDA: Blah!

ADAMUS: Nu, dar va avea un gust atât de bun. 

LINDA: Uff! (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Pășiți în Măiestrie. Ce vrei să spui prin nu? Încetează plângerile, omule. Încetează să te plângi. 

Va fi foarte straniu și, din nou, veți observa asta mult pe măsură ce vă faceți alegerile de rutină și veți realiza, pentru că Maestrul este aici, cât de pline de rutină erau alegerile voastre. Doar v-ați gândit că vreți un pahar cu lapte deoarece ați fost programați către lapte, pentru că este primul lucru dimineața și mama v-a făcut să beți lapte dimineața. Însă, de fapt, cu adevărat ați vrut suc de portocale sau cel puțin Maestrul a vrut. Așa că va fi mai degrabă straniu, interesant. Înpărtășiți-vă experiențele pe media voastră socială. Împărtășiți-le pe email sau oricum. Vom vorbi mai mult despre asta luna următoare, însă chiar acum este vremea să pășiți în Măiestrie. 

LINDA: Ups.

ADAMUS: Deci cu lumină (în sală) pentru merabh, cu toți cei care se uită online, făceți-vă confortabili. Și dacă sunteți incomodați de asta, ei bine, pășiți în Măiestrie (câteva chicoteli).

Simțiți diferența acum, deoarece Maestrul vrea să facă asta. 

Maestrul a așteptat multă, multă vreme. 

(începe muzica)

Respirați foarte profund în acest minunat spațiu sigur plin de companioni, de Shaumbra. Noi suntem în Seria Transuman și este vremea. Este momentul să pășim în Măiestrie. Este momentul, omule drag, pentru ca tu să permiți Maestrul în viața ta, să o ducem de la a fi un concept foarte mental, să o ducem de la a fi o dorință și să o facem reală. Și tot ce trebuie să faci este să permiți. Asta-i tot. Tot ce ai de făcut este să permiți. 

Respiri foarte profund și pășești în Măiestrie. Maestrul a fost acolo tot timpul doar așteptând, însă în atât de multă compasiune încât a așteptat până când erai absolut gata.

Maestrul aduce la început ce ați numi corpul vostru de lumină, simțurile voastre orientate non-mental. Simțurile imaginației, simțul viselor. Știți, visele reprezintă un simț.

Simțurile sunt orice vă permite o perspectivă pentru variatele forme ale realității, iar visele reprezintă un simț. Asta-i tot ce sunt. 

Maestrul vine înăuntru acum, doar alunecă/plutește înăuntru. Doar alunecă înăuntru și acum începe să devină parte din corpul vostru biologic, al anatomiei voastre. Și chiar dacă ați avut ceva probleme cu corpul vostru, Maestrul nu are niciuna. V-ați fi putut uita în oglindă și v-ați fi gândit că sunteți prea grași, prea bătrâni, prea decăzuți, orice ar fi. Maestrul nu are niciuna dintre acestea. Și îl veți auzi. Îl veți simți. Omul spune: „Oh! Uită-te la acest corp” și Maestrul va spune: „Oh, dumnezeul meu! Iubesc acest corp”.

Se va simți straniu uneori. Va fi o voce diferită. Sunteți obșnuiți să ascultați vocea omului și a aspectelor sale. Sunteți obișnuiți cu o voce a criticii și a judecării, o voce a lui „Nu sunt”, în loc de „Eu Sunt”. 

Sunteți obișnuiți să ascultați sub-vocile omenești, vocile aspectelor de a fi mai puțin decât. Propriul vostru sine omenesc care se contrazice cu propriul sine omenesc, ambii se luptă să fie aleși șeful zilei, controlorul pentru acea zi. Și acum este acolo o voce diferită și ați putea chiar să nu auziți în cuvinte. Poate fi o voce fără-cuvinte, niciun cuvânt deloc. Însă încă este ca o voce. Este o voce nouă a Maestrului. 

Vor fi momente când omul ajunge confuz despre acest întreg nou nivel al prezenței, un nivel al prezenței în simțurile voastre, în gândurile voastre, în voci, în tot ce este în viața voastră. O nouă prezență în a conduce o mașină, a pregăti o masă, chiar și a privi un film - o întreagă nouă prezență. Și uneori omul va încerca să, ați putea spune, ia creditul pentru sau să încerce să facă Maestrul să devină om; cu alte cuvinte, să încerce să facă un ego să preia conducerea asupra Maestrului. Pur și simplu nu funcționează. Pur și simplu nu puteți. 

Vor fi momente când omul va spune: „Nu sunt Eu cel mai măreț om deoarece omul a devenit un Maestru(?)”. Nu. Nu înseamnă că omul a devenit un Maestru. Omul încă este un om și este acolo prezența Maestrului. Aceasta este întreaga frumusețe a tuturor acestora. 

Nu este nicio preluare a controlului. Nu este nicio hrănire. Este pur și simplu „și”. Și veți ajunge la un loc foarte frumos al lui „Eu sunt omul” și „Eu sunt Maestrul”, împreună simultan. Însă totuși cu mari diferențe, cu caracter atât de diferit, cu fațete atât de diferite. 

Omul nu trebuie să se lupte deloc cu asta. Este vorba doar de a permite Maestrul care a așteptat atât de mult, care abia aștepta. Acesta doar alunecă chiar în interior.

Este chiar acolo. 

Este în interiorul vostru, în corpul vostru, în conștiința voastră.

Și Maestrul poartă cu sine ce aș numi o lumină. Și, din nou, nu mă refer doar la lumina pe care o primiți de la soare sau din alte surse ale luminii, însă Maestrul poartă o lumină, o radianță. Pentru mine, asta este când acea parte din conștiință doar strălucește cu mândrie, nelimitată. Doar strălucește. Acel Maestru aduce asta în interior, ca și cum într-un fel vă luminează din interior. 

Pe cât de minunat sună asta, unii dintre voi ați petrecut vieți încercând să rămâneți între umbre, încercând să diminuați lumina. Așa că s-ar putea simți puțin straniu, Maestrul este acolo acum în radianță. Acea lumină strălucește și va continua să strălucească. Așa că, dragă omule, începe să te obinuiești cu asta. Nu este o lumină pe care să poți sau nici măcar nu ai vrea să încerci să o controlezi. 

Și, dragă omule, noaptea, când ești profund adormit, vei dormi două feluri de somn, două vise, două stări diferite de a fi. Ești obișnuit să ai o experiență de vis, însă cu Maestrul acum vei avea două. Ar putea fi puțin confuz pentru omul care avea dificultăți chiar să-și amintească unul când se trezește, dar deodată sunt două vise diferite care se desfășoară. Cum poate fi asta? Ei bine, este Maestrul și omul. 

Amintiți-vă - și amintiți-vă asta - nu este omul care devine un Maestru. Nu este omul care devine perfecționat. Este „și”-ul. Este Maestrul și omul. Doi care sunt unul; unul care devine doi. 

Ați fost încuiați în acest sicriu al realității umane de foarte mult timp / de când vă știți. Ați fost izolați în singularitatea realității omenești, însă acum deveniți ambele. Om și Maestru. 

Maestrul este aici și partea amuzantă începe. 

„Și”-ul începe, adevăratul „și”. Am vorbit despre asta de câțiva ani deja. Astăzi este ziua pășirii în Măiestrie. 

Respiră foarte profund, dragă omule, și respiră foarte profund, dragă Maestre. 

Acum respirați ca omul și Maestrul și simțiți diferența. Ambii respiră. Ambii respiră simultan. 

Este aproape ca la naștere când ați făcut acea primă respirație profundă și ați știut că erați înapoi într-o altă viață. Și aici, astăzi, este vorba de a face acea respirație foarte profundă. Maestrul și omul, deodată realizează că nu este doar o singură respirație; este respirația omului și respirația Maestrului, simultan. 

Nu a fost niciodată vorba despre a depăși omul. A fost despre a deveni „și”-ul, omul și Maestrul. 

Ce daruri mărețe vor împărtăși Maestrul și omul și își vor da unul altuia, la fel ca mărețele daruri pe care vi le-au dat oamenii cei mai apropiați vouă în viața voastră, însă într-un fel foarte profund, mult mai personal și mai compasionat. Vă veți da daruri unul altuia - daruri de viață de la Maestru, daruri de înțelepciune, darurile lui Eu Sunt. 

Și omul, tu, de asemenea dăruind cadouri acestui Maestru care abia a așteptat să fie în viață, să fie în tine - daruri ale experienței, daruri ale iubirii, daruri ale împărtășirii, daruri de a fi pur și simplu în viață, daruri de a avea prieteni. Maestrul vrea să simtă cum este (să fii) cu acești prieteni, acești prieteni ai voștri, această familie a voastră. Tu, omul, dai daruri acestui Maestru. Nu este doar o stradă cu sens unic. 

Maestrul este aici acum. 

Nu mai este nicio așteptare. Nu mai este dorul față de cel mai bun prieten pe care l-ați avut vreodată. Maestrul este aici.

Maestrul nu va pleca. Maestrul nu este doar aici ca să testeze asta pentru o zi. Maestrul este aici. 

Voi continua să vorbesc omului despre ce ar putea părea să fie contradicții în viața voastră uneori, ce par să fie, ați putea spune, nivele ale confuziei omenești, ce pare să fie o stare a existenței multiple. Voi continua să vorbesc cu omul despre asta. 

Voi continua să vorbesc Maestrului despre viața omenească, despre lucrurile stranii pe care le fac oamenii. 

Însă chiar acum mi-ar plăcea să facem acea respirație a Maestrului și a omului împreună și fie ca toate respirațiile noastre de aici înainte să fie ale Maestrului și ale omului. 

Să nu mai fie o singură respirație a unui om singuratic, ci acum respirația omului și a Maestrului reuniți. 

Respirați foarte profund. Respirați foarte profund. 

(muzica scade)

Acum vine Maestrul. Acum vine Maestrul. 

Faceți acea nouă respirație a Maestrului și a omului, împreună. 

Și astfel începem un întreg nou capitol. 

Cu aceasta, dragii mei prieteni, mereu este o încântare să fiu aici cu voi în aceste momente transformaționale, și vă cer, nu contează cât de nebunești sunt gândurile, visele, experiența voastră omenească, vreau ca voi să vă amintiți că Maestrul este aici și de aceea...

ADAMUS ȘI PUBLICUL: Totul este în regulă în întreaga creație. 

ADAMUS: Cu aceasta, cea mai mare iubire a mea. Într-adevăr (publicul aplaudă).