Materialele Cercului Crimson
Seria [Următoare]
SHOUD 7:"Dilema libertăţii"
ADAMUS prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
5 februarie 2011
www.crimsoncircle.com
Eu Sunt Cel Ce Sunt.
Eu
Sunt Cel Ce Sunt, dar cine sunt eu?? Hmm! (râsete) O mare întrebare. O
mare întrebare. Cine sunt eu? Sunt Cauldre, cunoscut şi drept Geoffrey
Hoppe, jucând un rol? El nu ar putea juca niciodată astfel. Cine sunt
eu? Bună întrebare. Sunt Saint-Germain? Unii dintre voi, care au lucrat
cu Saint-Germain în trecut, evident că se îndoiesc şi pun asta sub
semnul îndoielii. Sunt Adamus? Cine sunt eu? Sunt Linda? În unele zile,
da.
Dragi Shaumbra, Eu Sunt Cel Ce Sunt. Şi eu sunt Adamus şi
sunt Saint-Germain şi sunt Geoffrey şi Linda şi fiecare dintre voi. Eu
sunt viitorul vostru. Voi m-aţi chemat, aşa că am venit dintr-un timp
îndepărtat, un timp al unui potenţial viitor, nu într-o mică navă
spaţială, ci poate într-o lumină. Doar poate.
Eu sunt trecutul
vostru, în parte pentru că v-am cunoscut mai înainte, în parte pentru că
vă ştiu pe voi şi vă ştiu trecutul. Vă cunosc aspectele şi întrupările.
Astfel că eu sunt trecutul şi acesta e cel mai dur lucru. Eu sunt
visele voastre. Eu sunt îndoielile voastre. Eu sunt fricile voastre. Eu
sunt voi.
(se opreşte să se uite la ce desenează cineva pe un
carnet) Hmm, frumos. Pot să-l arăt? Da, un mic ou spart. Cât e de
special! Îmi place mult.
Eu sunt voi. Eu sunt Shaumbra. Eu sunt
energia, conştiinţa celor care se trezesc acum în întreaga lume, care
caută un răspuns diferit. Eu sunt Adamus, într-adevăr. Sunt
Saint-Germain, dar mai mult decât orice sunt fiecare dintre voi, pentru
că atunci când studentul cheamă, învăţătorul din interior iese la
iveală.
Eu sunt voi. eu suntcuvintele pe care le auziţi în cap,
dar de care nu sunteţi siguri. Eu sunt intiuiţia voastră. Eu o accesez
oricum. Eu sunt potenţialele viitoare. Eu sunt trecutul ce continuă să
vă bântuie iar şi iar. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Sunt aici pentru fiecare
dintre voi, la fiecare pas pe cale.
Acesta e un grup neobişnuit –
cei ce se află azi aici, cei care ascultă, care citesc mai târziu – un
grup neobişnuit, pentru că voi ştiţi ce vreţi, dar apoi devine ceţos,
confuz şi mâlos. Voi ştiţi exact încotro mergeţi – către voi înşivă, în
suveranitatea voastră, în independenţa voastră – însă uneori, de-a
lungul căii devine copleşitor şi confuz, astfel că vă chemaţi pe voi sub
forma unui maestru ascensionat... nu prea îmi place termenul. Voi vă
chemaţi pe voi sub forma unui alt om care permite procesul numit
transmitere de mesaje sau channel. Însă, aşa cum ştiţi, sunteţi voi.
Sunteţi voi.
Unii dintre voi vă întrebaţi azi: cine este fiinţa
din faţa voastră? E o mascaradă? Este un joc? În parte. În parte, pentru
că, vedeţi voi, cu toţii aveţi răspunsurile. Nu aveţi încredere în ele,
sunteţi foarte confuzi din cauza tuturor vocilor, aspectele voastre se
joacă cu voi, vă fac să fiţi confuzi, astfel că voi chemaţi un om care
face lucrul numit channel, dar de fapt sunteţi voi.
În final, nu
veţi mai avea nevoie de asta. în cele din urmă eu nu o să ma ifiu aici
astfel. Voi veţi fi cei care vor sta aici. voi veţi sta în faţa
grupurilor, vorbind. O veţi face în vocea voastră, din înţelepciunea
voastră. Puţin înfricoşător. Puţin înfricoşător. Dar, pe măsură ce vă
daţi voie să fiţi în momentul ahmyo, respiraţi, simţiţi – nu este
înfricoşător. Înţelepciunea este deja acolo. Răspunsurile sunt deja
acolo. Doar atunci când omul iese din îndoieli, atunci când omul
încetează să mai aibă nevoie de acest tip de spectacol, cum îi spun eu –
de acest tip de confirmare, atunci voi veţi face asta.
Aceea va
fi ziua în care îngerii vor celebra. Vor celebra pentru că atunci nu va
mai fi nevoie ca eu să vin atât de des aici şi vor celebra pentru că
asta înseamnă că omenirea a făcut un pas mare. Oamenii pot avea
încredere în alt om. Pot îneţelege că nu e necesar ca un om să fie plin
de erori şi de frici. Un om poate fi divin şi uman în acelaşi timp,
păşind pe faţa pământului.
Aşa că atunci când studentul cheamă,
învăţătorul interior vine la suprafaţă. Eu nu sunt învăţător. Sunt,
simplu, un actor. Doar un actor – care vă pune în scenă cuvintele,
fricile, care vă pune în scenă propria precocitate – asta e tot. Doa run
actor îmbrăcat ca un cowboy. (pozează pentru fotografii) Da, da.
Trebuie să fac poza obligatorie. Mulţumesc. Mulţumesc.
Spiritualitatea interactivă
Aşa
că, dragi Shaumbra, ceea ce se petrece aici este special:
spiritualitatea interactivă. (ia pălăria cuiva) Se potiveşte, nu-i aşa?!
(râsete) Spiritualitatea interactivă. Este diferită, pentru că cei mai
mulţi oameni încă sunt obişnuiţi să meargă să asculte un predicator,
sunt obişnuiţi să asculte poate un channeler cu ochii închişi. Sunt
obişnuiţi ca doar să asculte. Însă aici avem interacţiune, pentru că
este spectacolul vostru. Este viaţa voastră. Este experienţa voastră.
Unii oameni nu pot accepta. Se îndoiesc de asta. “Ei bine, nu ar trebui
să fie ceva spiritual? Nu ar trebui să incantaţi mantra „om” sau să
adoraţi cu respect vreo fiinţă’ de sus?” Deloc. Aici este interactiv.
Aşa cumam mai spus înainte, voi sunteţi piraţi spirituali. Rrrrrr!
Rrrrrr! (râsete) Da, da. Rrrrrr! Mulţumesc. (dă pălăria înapoi)
Mulţumesc.
Aşa că, dragi Shaumbra, da, aşa cum am aflat luna
trecută, există oameni şi grupuri cărora nu le place asta, care simt că
oamenii trebuie să aibă reguli, că trebuie să fie respectuoşi şi să-şi
facă propria formă de adorare. Ei nu înţeleg cum un grup de oameni
precum Shaumbra pot să fie atât de fărădelege. (cineva strigă: „Daa”.
Râsete şi ovaţii) Pentru ei nu funcţionează acum. Pentru voi, da. Oh,
uneor idevine puţin haotic. Fie că suntem într-o adunare ca aceasta în
formă umană, fie că suntem într-o adunare pe partea cealaltă, uneori
devine puţin haotic. Dar acesta e un lucru bun. Voi vă daţi voie să vă
exprimaţi frustrările, emoţiile. Aţi învăţat să nu mai încercaţi să le
suprimaţi, să nu mai încercaţi să intraţi într-un anume model sau
format.
Oh, acesta este începutul stării de a fi suveran. Dacă
sunteţi supăraţi, daţi-vă voie să fiţi supăraţi. Dacă sunteţi fericiţi,
daţi-vă voie să râdeţi. Dacă sunteţi trişti, fiţi cu acea tristeţe.
Simţiţi orice simţiţi, fără a mai încerca să creaţi un fel de format
artificial, un fel de personaj care nu e cu adevărat real. Aşa că
haideţi să respirăm adânc în acest moment ahmyo, pe măsură ce ne
conectăm cu oameni din întreaga lume, de pe toată planeta. Haideţi să
respirăm adânc… (pauză)
Aşa cum a menţionat Cauldre mai înainte,
voi simţiţi totul acum, iar lucrul important este să determinaţi ce este
al vostru şi ce nu este. Ce simţiţi de la Gaia? Căci Gaia, aşa cum am
descoperit noi în Ecuador, cu adevărat se schimbă, eliberează.
În
Egipt, luna aceasta, în revoltele ce au loc nu sunt doar câteva mii sau
poate zeci de mii, o sută de mii sau mai mulţi oameni care se revoltă.
Vechea Energie din Egipt este eliberată din zidurile templelor, din sol,
din apă, din aer. Karma strămoşească, puternică şi profundă acolo –
karma de familie, reîntruparea iar şi iar în aceeaşi familie – este
eliberată cu totul. Milioane, milioane şi milioane care au fost
îngropaţi în pământ ies acum la suprafaşţă, sunt eliberaţi.
Este
un fenomen interesant. Există energii ale spiritului în sol – întrupări
vechi, care nu au o încarnare fizică pe Pământ în acest timp, pot fi
eliberate ceva mai uşor – dar au fost blocate în temple, în ziduri, în
sol, pentru mii şi mii şi mii de ani, ia racum ies la suprafaţă. Ceea ce
vedeţi la ştiri este vârful icebergului. Nu vedeţi milioanele de
entităţi ce pleacă acum, care se duc. Ele se strâng din nou pe ele
însele în alte tărâmuri. Sufletul lor a fost atât de fragmentat – o
bucată aici, o cubată în pământ, alta cutreierând prin dimensiunile
Tărâmurilor Apropiate – şi acum se strâng iar la un loc.
Cazurile
mai dificile sunt cele ale fiinţelor care au trăit, hai să spunem, în
Egipt, în vieţi trecute. Ceva din energia sau conştiinţa lor a fost
îngropat în sol. Acum ele au o altă întrupare fizică ce se petrece
simultan, iar acea întrupare fizică se conectează cu energia străveche a
spiritului lor, astfel că este mai dificil ca acea energie a spiritului
să plece. Un fel de luptă se încinge între actuala întrupare umană şi
aspectele vechi. Aspectele vechi vor să plece, însă întruparea actuală
spune: “Nu sunt gata încă. Sunt legat de pământul ăsta. Sunt legat de
familia mea şi de serviciul meu. Indiferent cât de mizerabil este, eu
sunt legat de asta”.
Este vechea tradiţie şi slavă domnului –
slavă vouă, asta e… (Adamus râde) era o glumă. (câteva râsete) – că
ieşiţi din tradiţia veche, din tiparele vechi. E de făcut asta, în multe
cazuri, pentru că, ei bine, tiparele vechi şi tradiţiile sunt
confortabile. Sunt întreţesute şi cu multă vină – vină faţă de membri de
familie, cei cu care aţi călătorit prin timp, de caer sunteţi atât de
legaţi – însă voi învăţaţi să eliberaţi mult din tradiţia veche.
Observaţi
în acest an. Deja aţi văzut asta. Priviţi cum se întinde în întreaga
lume. Oh, au fost Tunisia şi Egipt, Iordania, şi sunt forţele vechi ale
conducerii, puterii, structurii şi tradiţiei. Ele spun: “Asşa am făcut
noi mereu. De ce să schimbăm acum?” Dar aproape că mai au ce face.
Aproape
că nu mai au ce face, pentru că cineva a călătorit în lume, a întâlnit
grupuri, a vorbit despre suveranitate, a vorbit despre eliberarea de
sine, iar apoi energiile din sol, din temple, din morminte a simţit şi a
spus: “Este timpul să ne eliberăm” şi asta fac. Asta fac. Aşa că există
un curent subteran uriaş al energiilor ce sunt eliberate, care pleacă,
ce se întorc la ele însele, la natura lor reală. Veţi vedea că mătură
întreg Pământul. Cineva a călătorit, spunând energiilor vechi şi blocate
că pot pleca. Acum, cine o fi? Şi vă mai miraţi de ce unele grupuri se
supără puţin pe voi? Niciun mister pentru mine!
Ce vor oamenii?
Astăzi
hai să… (se uită la cutia de răcoritoare a lui Cauldre, ca repoartă
emblema unei echipe de fotbal) Tradiţia veche! (râsete) Linda, dacă eşti
amabilă să fii pregătită cu microfonul şi cu premiile Adamus. Vom face
nişte sociologie spirituală astăzi. Da, aceasta e sala de curs, aşa că…
LINDA: Sunt pregătită.
ADAMUS:
Vă rog să simţiţi conştiinţa de masă pentru un moment. Simţiţi
conştiinţa de masă. Oamenii, dorinţele umane. Mintea umană. Simţiţi
conştiinţa de masă pentru un moment. Respiraţi adânc. Daţi-vă voie să
mergeţi acolo, nu prin minte, ci prin inimă. (pauză) Simţiţi conştiinţa
de masă. (trece prin faţa unei ferestre) Frunoasă zăpadă este azi. Cum
simţiţi conştiinţa de masă? (audienţa reacţionează, căci Adamus iese din
sală) Linişte, linişte, e o sală de curs. Conştiinţa umană. (pauză)
Cum
este conştiinţa de masă? Ce simţiţi? Ce vor oamenii? (reapare purtând o
pălărie) Cred că dacă el se îmbracă precum un cowboy, aş putea să am şi
eu o pălărie. Deci ce vor oamenii cu adevărat? Oricine. Linda va purta
microfonul şi va alege voluntarii.
LINDA: Dacă nu ridicaţi voi mâna, vă aleg eu. Oh, bun.
ADAMUS: Ce vor oamenii?
SHAUMBRA 1 (o femeie): Iubire.
ADAMUS: Iubire.
LINDA: Iubiiii-re.
ADAMUS: Iubire. Tu vrei iubire, draga mea?
SHAUMBRA 1: Cât de multă pot duce.
ADAMUS:
Ah, ah! Vino la mine. (râsete, căci o îmbrăţişează) Da, oamenii vor
iubire. Iubirea e un lucru straniu. De fapt nu sunt prea încântat de
cuvânt, pentru că a ajuns să însemne hrănire. A ajuns să însemne
obligaţie şi control, mult control. Câţi dintre voi aţi avut părinţi
care au spus: “Te iubesc – poc! – dar fac asta pentru că te iubesc”?
Câţi dintre voi au avut parteneri, tovarăşi care au spus: „Te iubesc,
prin urmare e nevoie să faci ceva pentru mine”? Bun, iubire. Următorul?
LINDA: Primeşte un premiu?
ADAMUS: Te anunţ eu. (râsete)
LINDA: Oh, bine, mulţumesc.
VINCE: Control. Vrem să controlăm datoria. Vrem să controlăm situaţia.
ADAMUS:
Control. Excelent. Control. E ceva vechi. Oamenii urăsc controlul şi îl
şi iubesc. O relaţie de tip iubire-ură. O să vorbim despre asta într-un
moment, însă da, mult control. Da.
SHAUMBRA 3 (o femeie): Libertate.
ADAMUS:
Libertate. Bun. Ce altceva? Ce doresc oamenii cu adevărat? Către ce se
îndreaptă? (cineva spune: “Pace”) Pace. Da. Pace. Elizabeth.
ELIZABETH: Siguranţă.
ADAMUS: Siguranţă.
ELIZABETH: Siguranţă. Ei doar vor să se simtă în siguranţă.
ADAMUS: Bun. Următorul.
LINDA: Avem nevoie de înţelepciunea adâncă a lui Sart.
SART: Un Cadillac nou. (multe râsete)
ADAMUS:
De la gura copiilor. Cadillac. Bun, bun. Este o metaforă – este
amuzant, dar este o metaforă – a vrea ceva puţin mai bun în viaţă. Vor
să fie oameni mai mari, mai puternici. Absolut. Linda va aduce
microfonul. Da.
ALAYA: Simt că oamenii vor să ştie. Vor să aibă cunoaşterea. Să ştie.
ADAMUS: Cunoaşterea. Cu adevărat?
SHAUMBRA 4: Vor să ştie viitorul, ce se va petrece.
ADAMUS:
Ah, vor să li se ghicească. (unele râsete) Da. Nu-i aşa că le-ar plăcea
să ştie ce se va petrece? (scrie) Rămân la ghicit. Sună mai brutal
decât „profeţie”. Profeţie sună mai sofisticat.
Nu, oamenii vor
cu adevărat să ştie. De ce citesc horoscopul? De ce se duc la ghicitori,
la mediumuri ca regreşesc de mai multe ori decât au dreptate? Voi toţi
sunteţi mai intuitivi şi, de fapt, mai logici într-un mod spiritual şi
intuitiv decât orice ghicitoare. Nu e nevoie să fiţi foarte deştepţi ca
să pricepeţi ce se va petrece. Aş putea ghici ceva pentru voi şi aş
putea spune că veţi pierde o iubire, că veţi avea frustrări, că vor fi
probleme în viaţa voastră, iar apoi lucrurile se vor petrece. Este
foarte uşor de făcut, pentru că acestea sunt tiparele naturii umane. Da.
Iar apoi veţi deveni bogaţi şi celebri şi… da, da. Următorul.
DANIEL: Mulţi oameni vor să fie salvaţi. Mântuire.
ADAMUS: Mântuire. Excelent. O să mă întorc puţin la ghicit.
Ce
ar face o persoană obişnuită dacă ar cunoaşte cu adevărat viitorul?
Presupunând, mai întâi de toate, că există un destin al viitorului, ceea
ce nu există. Asta e parte a problemei. Dar hai să spunem că am putea
face o hartă şi am putea spune cuiva exact ceea ce se va petrece în
următorii cinci ani din viaţa sa. S-ar putea descurca cu asta? Nu. Nu.
(cineva spune: “În mod normal da totul peste cap”) Ar da totul peste
cap, iar apoi nu s-ar mai petrece oricum, iar apoi ar afirma ceva care
nu este deloc adevărat: că există destin, că totul e deja plănuit şi ca
şi petrecut, dar nu este aşa.
Spirit nu este atât de crud.
Dumnezeu nu are un asemenea simţ deformat al umorului. Spiritul a dat
fiecăruia dintre noi suveranitatea absolută, dreptul absolut de a face
alegeri. Însă din vreun motiv straniu, o persoană obişnuită preferă să
creadă că există un fel de structură care acoperă tot, că există vreun
plan acolo sus. Nu există. Eu l-am căutat. Nu există. Nu există vreo
mare sală a înregistrărilor viitorului. Nu există vreo planetă măreaţă
care să strângă toată informaţia cunoscută despre ce se va petrece. Nu
există un grup de îngeri judecători care să stea acolo şi să stabilească
ce anume se va petrece în continuare pe Pământ sau oriunde în altă
parte.
Eu am căutat peste tot şi nu am găsit niciodată nimic care
să conţină viitorul în afară de ceea ce este chiar aici. Voi sunteţi
viitorul. Este chiar aici. Este chiar aici. (Edith spune: “Alegerea e a
noastră”) Alegerea voastră. Absolut. Următorul.
EDITH: E înfricoşător.
ADAMUS: Este înfricoşător! Da.
LULU: Oamenii vor supravieţuirea.
ADAMUS:
Vor să supravieţuiască. Absolut. Este unul din instinctele de bază. A
fost un punct în civilizaţia lemuriană în care îngerii umani întrupaţi
în materie fizică nu vroiau cu adevărat să supravieţuiască. Nu ştiau
dacă vor cu adevărat să fie acolo. Însă în era atlantă a apărut un
concept cu totul diferit – supravieţuirea.
Supravieţuire
înseamnă, evident, mâncare. Supravieţuirea înseamnă iubire.
Supravieţuirea înseamnă necesităţile de bază, protejarea voastră de
elementele exterioare. Dar oamenii au devenit mult mai productivi în
domeniul agriculturii, acum sunt în stare să… am mai vorbit despre asta
înainte – nu există penurie de alimente pe Pământ, deloc. Să nu credeţi
dacă citiţi vreodată despre asta în ziare. Există o problemă de
distribuţie a hranei, sunt şi probleme politice, dar oamenii pot cultiva
o cantitate fenomenală de hrană pe o parcelă de sol foarte, foarte
mică.
E mult control asupra producţiei agricole. Seminţele au
capacitatea de a creşte mult mai mult decât o fac acum, însă ele răspund
conştiinţei oamenilor individuali şi a ansamblului oamenilor, iar
astfel, ca şi oamenii, produc doar atât.
Vreţi să produceţi mai
mult din seminţele pe care le plantaţi în pământ? Purtaţi-le cu voi timp
de o lună. Puneţi-le în buzunar. Puneţi-le în gură cu o seară înainte
de a le planta. Vă vor conţine ADN-ul, energia voastră, esenţa voastră.
Veţi avea recolte frumoase, fenomenale, fără a mai fi nevoie de
fertilizator, mai rezistente faţă de boli şi secetă şi alte elemente.
Hrana nu este o problemă.
Aşa că oamenii se concentrează pe
supravieţuire, ceea ce este interesant în sine, căci supravieţuirea în
această epocă modernă este cu adevărat uşoară. Totul este acolo. Toate
instrumentele, energia, tehnologia – totul este acolo. Este reţinut.
Supravieţuirea este porţionată pentru oameni în foarte multe ţări,
inclusiv în aceasta, ca fiind „atât cât să ajungă”. Doar atât. Morcovul
din faţa calului.
Există mai mult decât „doar atât”. Atunci când
aud aceste poveşti – “Lumea rămâne fără energie” – zău? Cu adevărat? Nu
este aşa. Ar putea rămâne fără petrol, dar nu cumva este timpul ca
oamenii să renunţe la petrol? Există tehnologii mult mai simple.
Fuziunea la rece este una dintre ele. Vă rog să nu-mi ţineţi un discurs
despre energia solară şi cea eoliană. Sunt atât de vechi. Atât de vechi.
Există
chiar acum tehnologii ce apar pe piaţă şi care realmente vor deranja
sistemul. Există tehnologii noi care se află acum în cercetare în
laboratoare şi care vor apărea în viitorul apropiat – viitorul apropiat
al vostru, nu al meu. Viitorul meu apropiat înseamnă următorii 500 de
ani. Viitorul vostru apropiat – această lume va avea mai mult decât
suficientă energie ca să-şi susţină toate necesităţile, toată creşterea
şi toţi oamenii.
Lumea are destul material pentru îmbrăcăminte.
Are destul energie pentru a încălzi casele. Are tot ce are nevoie. Aşa
că este un întreg strat hipnotic aşezat acolo – iar uneori voi, dragii
mei prieteni, îl credeţi – că nu ar fi destul. O să fie penurie… penurie
de hârtie igienică – vă garantez că e suficientă hârtie igienică pentru
a vă ţine fericiţi pentru foarte mult timp. (râsete)
Da,
supravieţuirea, iar eu mă opresc şi arăt acest cuvânt de aici (ghicitul -
n.tr.), pentru că este manipulat acum. Este manipulat de oameni care
vor să facă bani, care vor să aibă control, care vor să sperie oamenii.
Unul din cele mai uşoare feluri în care fac asta este să spună: „Vom
avea o penurie”. Nu este niciuna. Vă rog să credeţi asta. Credeţi în
propria voastră viaţă. Nu e nevoie să vă lipsească ceva. Nimic.
Voi
vorbi mai mult la workshopul nostru din Sedona[1] despre cum să
comandaţi energiilor, cum să alchimizaţi energia. Energia de la unul la
altul şi poate fi alchimizată, transmutată sau schimbată de fiecare om,
însă trebuie să credeţi şi să aveţi încredere în voi şi să realizaţi că
sunteţi Merlin. Merlin pur şi simplu lua energia şi o schimba dintr-o
stare în alta. Aşa că haideţi, pentru Shaumbra, să nu ne mai facem
niciodată griji pentru supravieţuire.
Care e cel mai rău caz? Cel
mai rău caz – muriţi! Da, cel mai rău scenariu, muriţi, noi venim şi
dăm o petrecere mare aici, iar apoi aveţi alegerea: vreţi să vă
întoarceţi pentru mai mult? Am mai spus asta înainte, dar vreau să o
spun din nou pentru unii dintre cei noi sau pentru unii dintre cei care
vor citi în viitor: a muri este mult mai uşor decât a te naşte. Aţi
murit de mii de ori, iar conştiinţa voastră în general pleacă înainte ca
voi să muriţi, cu câteva zile înainte.
Acum, fiinţa voastră
fizică şi mintea încă vă mai funcţionează. Cei mai mulţi oameni nu ar
suspecta nimic, dar voi plecaţi înainte de a pleca. Dacă vă gândiţi:
“Nu, e un accident de maşină ori un atac de cord subit”, nu, nu, nu.
Deja vă duseseţi. La acel punct doar jucaţi teatru. Corpul vostru încă
mai rezista. Semnele vitale erau acolo, iar voi eraţi pe pilot automat,
dar deja vă duseseţi. Pentru că sunteţi suficient de deştepţi, aţi făcut
asta – aţi trecut dincolo – de destule ori ca să ştiţi “să plecaţi
înainte de vă duce”. (râsete) Acesta e un alt tricou. Da. Da. Nimeni nu
va şti despre ce vorbiţi, aşa că… Da, WTF. Ah, „Win The Future”
(„Cucereşte viitorul”, dar şi acronim al unei înjurături populare în
limba engleză). Asta a fost amuzant.
Aşa că, dragi Shaumbra, noi
am înşirat nişte lucruri, unul sau două comentarii. Conştiinţa umană: ce
vor ei cu adevărat, oamenii în general? Da. Sunt inspirat de cuvintele
voastre, apropo.
SHAUMBRA 8 (o femeie): Ei bine, ei vor mereu să socializeze.
ADAMUS: Să socializeze. Da, e bine. Vor comunitatea. Comunitate. Pot să scriu „comunitate”?
SHAUMBRA 8: Da.
ADAMUS:
Bun. O făceam oricum. Comunitatea, da. Şi ea este un fenomen
interesant, de asemenea. De fapt, într-un fel este antiteza spiritului
vostru. Comunitatea a apărut în vremea Atlantidei – nu dăm vina pentru
orice pe Atlantida, dar generează filme şi cărţi foarte bune. Totul în
Atlantida devenise foarte comunal. Voi trăiaţi împreună şi împărtăşeaţi
totul – mesele, lucrul, copiii, familiile. Era o mare familie
disfuncţională.
Oamenii se temeau să fie singuri, pentru că nu
înţelegeau ce era în afara lor, aşa că distracţia a fost să devenim
comunali. Asta a fost bine până la un punct, căci i-a făcut pe oameni să
coopereze… multe lucruri bune s-au făcut. Asta a fost amuzant. Da. Nu a
funcţionat.
Comunalitatea a fost bună până la un punct, dar a
îndepărtat individualitatea. Comunalitatea a fost un mod bun de a se
asista unii pe alţii, dar a ajutat şi la dezvoltarea lucrului pe care îl
numim conştiinţa de masă sau hipnoza extremă, pentru că într-o comună
este mult mai uşor – psihic, energetic şi mecanic – să programezi
mintea. Aşa că aţi petrecut următorii 100.000, 150.000 de ani încercând
să ieşiţi din asta, iar eu sunt uimit în zilele în care voi vorbiţi
despre a trăi împreună într-o comună. Ştiţi cât ar dura? O după-amiază,
(râsete) pentru că voi, Shaumbra, aspiraţi la propria voastră
suveranitate şi individualitate.
Eu am vorbit recent despre noul
tip de comunitate pe care îl aveţi aici. Nu există reguli. Nu trăiţi la
un loc. Voi învăţaţi să fiţi fiinţe suverane şi independente prin voi
înşivă, însă vă împărtăşiţi poveştile. Vă împărtăşiţi experienţele. Iar
când vă strângeţi la un loc, o dată pe lună sau o dată la şase luni,
acea comunitate serveşte unui scop. Însă o comună, acel gen de lucru,
nu.
Interacţiunea socială este bună până la un punct. Ceea ce are
tendinţa de a se petrece în interacţiunea socială este… ei bine, există
şi o parte socială în asta, dar ceea ce observ eu este o imensă energie
a hrănirii. Vine din nevoia oamenilor de a fi acceptaţi. Oamenii nu se
acceptă pe ei înşişi, ca urmare caută asta la alţi oameni, în societate.
Ei caută acceptarea din partea părinţilor lor, mai întâi de toate, a
învăţătorilor lor, a grupurilor din care fac parte, a prietenilor. Ei
caută acceptarea din afară pentru că ea nu vine din interior.
Vreţi
să ştiţi cum faceţi o persoană cu adevărat fericită? Acceptaţi-o.
spuneţi cuvintele de acceptare. Recunoaşterea şi acceptare înseamnă mai
mult decât un salariu. Oamenii vorbesc cum că ar vrea să fie plătiţi mai
mult. Oferiţi-le recunoaştere şi acceptaţi-i - înseamnă mult, mult mai
mult. Mult mai mult. Aşa că da, există o nevoie de comunitate, de
acceptare, de camaraderie. În general oamenii încă sunt îngroziţi dacă
sunt singuri.
Un fenomen interesant, de asemenea, atunci când
ţinem şcolile noastre de DreamWalker pentru Ascensiune – unul din cele
mai mari lucruri cu care se confruntă participanţii este dilema de a fi
suveran. Dilema de a fi în ceea ce numim Al Treilea Cerc – este o
metaforă pentru a fi total suficient pentru şi prin sine – iar când
ajungem la acest punct din şcoală participanţii trebuie să facă o mare
alegere, iar cei mai mulţi dintre ei nu o fac. Cei mai mulţi dintre ei o
lasă în suspensie, dar va reveni la ei. Ei spun: “În Cercul Al Treilea,
eu sunt în el. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Ce o să fac toată ziua? Ce fac?
Cine sunt prietenii mei? Mai sunt şi alţi maeştri ascensionaţi cu care
pot să mai stau şi eu? Cu ce probleme o să lucrez şi ce o să rezolv?”
Participanţii tind să spună: “Sună cu adevărat plicticos. Cred că o
să-mi amân ascensiunea pentru vreo 20 de vieţi. O să încerc doar să-mi
perfecţionez calitatea de a fi uman”.
Însă cu adevărat, odată ce
înţelegeţi, odată ce vă recunoaşteţi pe voi înşivă şi odată ce îl
înţelegeţi pe Eu Sunt, nu mai e nevoie să vă faceţi griji pentru
plictiseală sau pentru alte fiinţe sau pentru ce să faceţi. Timpul
devine o iluzie totală. Vă puteţi imagina, poate, că sunteţi
îndrăgostiţi de voi înşivă şi este suficient? Fără să aveţi nevoie de
reflectare exterioară, de energii exterioare? Vă puteţi imagina să fiţi
doar cu voi pentru eternitate? “Oh, nuuu!” (spune aceste cuvinte cu o
voce caraghioasă, apoi râde)
Aceasta e una din provocările pe
care le avem eu, Kuthumi şi ceilalţi, pentru că voi aveţi acest strat.
Nu vă puteţi imagina asta. “Cum, eu să fiu cu mine pentru eternitate?
Nimeni cu care să mă cert? Nimeni cu care să râd? Fără ţeluri? Fără
scop?” Şi apoi vă retrageţi. Spuneţi: “Ei bine, poate că nu cred partea
asta din ce spune Adamus. Sună chiar plictisitor. Trebuie să fie ceva
acţiune pe partea cealaltă. Ceva. Un meci de fotbal, orice.”
Astfel
că noi am înşirat zece lucruri ce predomină acum în conţtiinţa umană,
zece lucruri pe care le vor oamenii. Desigur, sunt mai multe, dar de
fapt această listă începe să le rezume. Pe care îl consider eu a fi cel
mai important? O să vă spun eu şi te rog să ai pregătit premiul Adamus.
(către Linda) Poţi veni aici, în faţă.
LINDA: Da, domnule.
ADAMUS:
Aceasta este, probabil, una din cele mai mari tendinţe ce se manifestă
pe Pământ, probabil unul dintre motivele pentru care lucrurile se petrec
aşa cum se petrec, da rşi unul din marile motive de conflict şi blocaj
energetic de acum– libertatea.
LINDA: Oh.
ADAMUS: Un
premiu Adamus. Da. Libertatea. Şi este evident, foarte evident. (Linda
îi dă Shaumbrei 3 un premiu Adamus) Mulţumesc. (audienţa aplaudă) Toate
acestea sunt, de fapt, răspunsuri corecte, dar cel despre care vreau să
vorbesc eu astăzi este libertatea.
Libertatea
Ce
vedeţi acum la ştiri? Dorinţa de libertate. Orice fiinţă angelică, prin
natura sa, nu poate fi restricţionată, limitată sau controlată pe veci.
Mai devreme sau mai târziu ceva din interior iese şi spune: “Vreau
libertatea”. De fapt asta vine din spirit mai mult decât din uman şi voi
intra în asta într-un moment, însă ei vor libertatea. E ceva ce vine
din interior, în special atunci când pot începe să o simtă şi să o
perceapă în alţi oameni. Ei pot începe să o simtă în aerul din jurul
lor.
De fapt, într-un fel foarte frumos, Pământul, Pământul
fizic, devine liber acum. Gaia este un spirit, întocmai ca oricare
dintre voi, o fiinţă-suflet – o măreaţă fiinţă-suflet – care şi-a asumat
responsabilitatea pentru Pământul fizic. Dar chiar şi timpul ei s-a
terminat. Ea a făcut lucrurile pe care a venit aici ca să le facă – să
pregătească acest Pământ ca planetă vie, ca spaţiu viu, iar asta s-a
făcut. Gaia îşi eliberează acum apele sale, aerul său – nu în acel mod!
(unele râsete) Ea îşi predă apele, aerul, copacii, peştii, animalele.
Aşa că şi până şi Gaia îşi vrea acea libertate.
Ei bine, ceea ce
se petrece atunci când oamenii de pe Pământ sau cei care au fost
îngropaţi în pământ ori cei care, aţi putea spune, păşesc pe Pământ simt
dintr-o dată aceasta în aer?
Libertatea mătură acum întreaga
lume într-un fel fără precedent. Noi am început să lucrăm la asta – ei
bine, noi mereu am lucrat la asta – a fost un mare efort pentru
libertate în anii 1700, în întreaga Europă. Iar asta, oh, a fost dificil
şi eu şi mulţi dintre voi am fost implicaţi în cum să eliberăm Europa
de regi, de alteţe regale, de conţi, de cavaleri, de aceia care
controlau şi manipulau energiile. Noi am încercat să creăm o Europă
liberă, liberă de graniţe politice, liberă de energii vechi, de unele
din conflictele vechi.
Iar când lucrurile nu au mers aşa de bine,
noi – noi însemnând ordinele cu care am lucrat la acea vreme, eu, mulţi
dintre voi – noi am creat locul numit America, drept.. a fost numit
Noua Atlantidă, Atlantida liberă, ţara liberă – ca şi Australia, ţările
libere. Chemarea a fost emisă şi mulţi dintre voi aţi venit aici ca să
experimentaţi un nou fel de libertate, care nu mai fusese văzută pe
Pământ de mult, mult timp. Într-o anume măsură a funcţionat.
Acum
noi vom trece la următorul nivel de libertate şi literalmente mătură
întreaga lume. Şi oamenii simt libertatea, dorinţa de libertate
interioară, pentru că au asigurate deja nevoile de bază. Sunt în stare
să supravieţuiască şi unii dintre ei au chiar şi Cadillacuri. (râsete)
Astfel că această libertate mătură lumea acum. Libertatea faţă de ce?
Libertatea faţă de ce? Microfonul?
LINDA: Nicio problemă.
ADAMUS: Azi trebuie să fii rapidă.
LINDA: Oh, sigur!
ADAMUS:
Răspunsuri simple, simple. (cineva spune: “control”) Ce fel de control?
(cineva spune: “al statului”) Statul, impozitele.
LINDA: Vrei să folosim microfonul sau nu?
ADAMUS: Ei bine, trebuie să alergi! Da. Voi ridicaţi mâinile, tu aleargă. (râsete) Haide.
MARC: Opresiunea.
ADAMUS: Opresiunea. Anume ce fel de opresiune?
MARC: Religioasă.
ADAMUS:
Religioasă, absolut. Acum, o să comentez despre asta. Am fost întrebat
despre părerea mea despre religie şi nu e vorba despre natura spirituală
a religiei, ci despre natura sa controlatoare. Este mai uşor să
controlezi grupuri de oameni prin religie decât prin orice altceva. Ca
urmare, predomină acum pe Pământ. Prin urmare, în vremuri ca acestea
religiile încearcă, de fapt, să devină mai puternice. Este mai uşor să
intimidezi sau să controlezi pe cineva prin credinţele sale, iar asta nu
facem noi aici. Singura credinţă… singura focalizare este că totul este
în interiorul vostru, iar asta este dificil. Dar, absolut, credinţe
religioase.
Voi deja ştiţi asta, însă în cazul războaielor ce au
loc pe Pământ, care este energia lor subterană? Religia! Ele se poartă
în numele lui dumnezeu, sub stindardul raiului. Religia. Situaţia din
Egipt şi din alte ţări se va reduce, în multe cazuri, la religie.
Religia este mai puternică decât statul pentru că lucrează cu credinţe,
iar oamenii devin fanatici. Iar oamenii ar prefera să aibă credinţe
spirituale organizate, structuri religioase organizate. Au mai multă
nevoie de asta decât de o structură guvernamentală.
Astfel că
statele şi religiile au fost în contradicţie unele cu altele de mult
timp – uneori au fost tovarăşi de drum nepotriviţi şi alteori sau fost
direct în opoziţie – pentru că în cele din urmă controlul religios este
mai puternic decât statul.
Ok, ce altceva? Libertatea de ce anume?
LINDA: Am microfonul.
PATRICIA: De frică.
ADAMUS: Libertatea de frică. Da, dar ce fel de frică anume?
PATRICIA: De orice fel.
ADAMUS: De orice fel? Numeşte trei.
PATRICIA: Grija, care ar putea fi conectată cu supravieţuirea.
ADAMUS: Da.
PATRICIA: Libertatea faţă de nevoia de a fi aprobat…
ADAMUS: Da.
PATRICIA: … care de asemenea ar putea fi conectată cu supravieţuirea.
ADAMUS: Absolut.
PATRICIA: Libertatea de gânduri.
ADAMUS:
De gânduri. Bun, excelent. Libertatea faţă de frică. E multă frică şi
frica acoperă tot – frica de a nu vă răni, frica de a pierde tot ce
aveţi. Apropo, unii dintre voi, cei de aici, aţi experimentat asta. Aţi
pierdut totul şi încă sunteţi aici. Nu aţi pierdut nimic cu adevărat, ci
doar nişte percepţii vechi. Libertatea faţă de frică. Frica de
propriile gânduri este mare şi puternică.
Una dintre cele mai
mari frici este cea faţă de repetarea unor lucruri dureroase, dificile
sau provocatoare pe care le-aţi trăit în alte vieţi. Unii dintre voi vă
temeţi de foc. Ei bine, aţi fost arşi pe rug, aşa că, evident, o să vă
temeţi iar de asta. Unii dintre voi vă temeţi de decapitare – un lucru
teribil – pentru că s-a mai întâmplat înainte. Ori frica de boală.
Acestea sunt aspecte. Vechile poveşti răsar din nou. Da, ok. Încă vreo
câţiva. Libertatea. Faţă de ce vor oamenii să fie liberi?
LINDA: Fugi, Forrest, fugi! (râsete)
MARY: Libertatea de a-ţi rosti adevărul.
ADAMUS:
Rostirea adevărului propriu, absolut. Voi trece şi la asta într-un
moment. Asta e interesant. În unele ţări este garantată, libertatea
cuvântului. Cei mai mulţi oameni nu o folosesc niciodată şi se gândesc
că libertatea cuvântului înseamnă doar a fi în stare să spui cuiva să…
(face un gest cu mâna) sau să-ţi exprimi credinţele. Foarte puţini
oameni vorbesc liber de fapt. Nu ştiu cum să facă asta. Asta e cu totul
altă şcoală. E o cu totul altă discuţie.
Cei mai mulţi oameni pot
vorbi din capul lor, prin intermediul gurii, iar 90% din este ceva
trivial sau doar gunoi. Vine din mintea lor. Creierului îi place să se
audă vorbind, pentru că atunci când se aude el îşi consolidează
identitatea. Dacă creierul vostru vă aude vorbind, voi vă spuneţi: “Cu
siguranţă sunt foarte deştept, iar ca urmare exist, căci mă pot auzi
vorbind. Prin urmare creierul meu este real”. Cea mai mare parte din el
este gunoi. Vorbirea adevărată vine din inimă. Incorporează mintea şi
corpul de conştiinţă, dar vine din inimă.
Atunci când ascultaţi
pe cineva care vorbeşte, ştiţi dacă vine din inima sa pentru că vă
inspiră, pentru că simţiţi efectul magnetic asupra corpului vostru.
Puteţi simţi efectul chimic în interiorul corpului vostru atunci când
cineva vorbeşte din inima sa. Dar dacă e din mintea lor? (râsete, căci
Adamus cască) Şi vă angajează pe voi. Vă angajează în ceva de la minte
la minte şi încearcă să vă facă la fel de mentali ca şi ei, iar în
general plecaţi fără să înţelegeţi o boabă din ce s-a spus sau simţind
că v-aţi luptat cumva sau că vi se fură energia. Da. Ok, libertate.
O întrebare foarte importantă
Oamenii
caută libertatea. Prin natura sa, orice fiinţă suflet angelică trebuie
să-şi aibă libertatea în cele din urmă. În cele din urmă. Întrebarea pe
care o am azi pentru acest grup şi pentru toţi cei care ascultă… este o
întrebare foarte importantă, căci are o mare legătură cu direcţia în
care se îndreaptă Pământul, în care se îndreaptă planeta. Are implicaţii
copleşitoare asupra tuturor noilor Pământuri care sunt în construcţie
acum, aflate în stadiu de construire, căci aşa cum merge Pământul, aşa
merg şi celelalte Pământuri. Pământul acesta nu poate să primească sau
să acomodeze toate fiinţele angelice care caută experienţa umană, iar
toate fiinţele angelice trebuie să treacă prin experienţa umană pe calea
lor către ascensiune.
Aceasta este… aţi putea spune că este
calea cea mai uşoară. Nu e foarte uşoară, dar este calea ascensiunii –
cea de a deveni pe deplin întrupat, de a deveni prin sine, astfel încât
să nu mai fiţi doar o materie aeriană, gazoasă, în formă angelică, ci să
trăiţi şi să experimentaţi. Îngerii nu pot experimenta cu adevărat. Cu
adevărat nu pot. Pot doar, cum aţi spune voi, să simtă cumva lucrurile,
însă numai aici, pe Pământ şi, ca urmare, pe noile Pământuri, puteţi
experimenta viaţa.
Astfel că întrebarea devine – şi este foarte
importantă, sper ca voi să aveţi răspunsul, pentru că eu nu îl am – sunt
oamenii pregătiţi pentru libertate? Voi spuneţi că da, însă înainte de
a… pentru că intuitiv voi spuneţi: “Ei bine, toată lumea ar trebui să
aibă dreptul la libertate”, iar asta ar putea fi adevărat. Dar ceea ce
am întrebat eu este: sunt oamenii pregătiţi chiar acum, în această eră,
în acest timp?
Acum simţiţi din nou pentru o clipă conştiinţa de
masă. Simţiţi conştiinţa de masă. Sunt oamenii pregătiţi pentru
libertate? (cineva spune: “Nu”)
EDITH: Ei bine, se pare că e nevoie să fie pregătiţi.
ADAMUS: Microfonul, te rog.
LINDA: E plăcerea mea.
ADAMUS: Da, scuze. Edith, vrem ca tot universul să audă ce ai tu de spus.
EDITH: Se pare că e nevoie ca ei să fie pregătiţi pentru libertate.
ADAMUS: Poate că da sau poate că nu.
EDITH: Ei bine, cu siguranţă ar fi o nebunie dacă nu vor învăţa cum să se descurce cu libertatea.
ADAMUS:
Bună observaţie, dar noi ne aflăm la un… Tobias l-ar numi un punct de
separare pe Pământ acum. De asta simţiţi tensiunea. De asta totul pare a
fi nesigur. Sunt oamenii pregătiţi – alte comentarii? – sunt ei
pregătiţi pentru libertate? Nu vorbesc despre voi, vorbesc despre
omenire.
JOANNE: Eu nu cred că sunt. Cred că le place să
controleze. Cred că ei nu vor să aibă încredere în ei înşişi, aşa că
mereu caută pe cineva care să le spună ce să facă. Aşa că s-ar putea ca
ei să vrea un nivel diferit de libertate.
ADAMUS: Corect.
JOANNE: Pentru că acum se află într-un punct, de exemplu în Egipt, în care ştiu că vor altceva.
ADAMUS: Corect.
JOANNE: Aşa că astfel obţin asta.
ADAMUS:
Ah, bună observaţie. Ei ştiu că vor ceva. Vom folosi Egiptul ca
exemplu, pentru că am trăit acolo şi pentru că urma să merg acolo. Dar
ce vor obţine? Ce se va petrece în următoarele câteva luni? Şi discutăm
asta azi, pentru că ceea ce facem aici deschide conştiinţa. Vince?
VINCE: Ceva vor obţine, dar oare va fi o formă diferită de control, precum o teocraţie?
ADAMUS: Da. Cât de mult vor primi din prăjitură, ştii tu…
VINCE: De ei depinde.
ADAMUS: Depinde de ei. Dar eu asta întreb. Simte intuitiv. Ce se va petrece?
VINCE: Cred că vor avea o experienţă. (multe râsete din audienţă, râde şi Adamus)
ADAMUS:
Luna viitoare să vii tu aici, în faţă! (mai multe râsete) O vor avea.
Altcineva? Ce se va petrece… intuitiv, ce se va petrece în Egipt şi, ca
urmare, în multe alte ţări? Vorbim despre libertate. Da?
KERRI:
Aveam un răspuns, dar tu ai schimbat întrebarea. Vroiam să spun că
atunci trebuie să-şi asume responsabilitatea şi mulţi oameni nu vor să
facă asta.
ADAMUS: Sclipitor, merită un…
KERRI: Ştiu că sunt sclipitoare, dar mersi.
ADAMUS:
Merită un premiu Adamus, absolut. Problema este libertatea. Libertatea
preia acum un înţeles cu totul nou. E vorba despre responsabilitate. Cât
de mulţi oameni vor să fie responsabili pentru vieţile lor? (audienţa
spune: “Nu mulţi”) Nu mulţi. Nu mulţi. Cât de mulţi se bazează pe
autorităţi ca să le facă treaba lor, cu alte cuvinte, să se asigure că
au mâncare atât cât să le ajungă, abia suficiente drumuri pe care să se
deplaseze, însă au o armată mare? Asta e important. A fost o glumă.
(râsete) Cineva care citeşte chiar crede asta.
Cât de mulţi sunt
pregătiţi să-şi asume responsabilitatea pentru sănătatea lor? Pentru
sănătatea lor! Iar întrebarea este: voi sunteţi pregătiţi? Sunteţi
pregătiţi? Cei mai mulţi da, însă mai există îndoială. Încă mai este
îndoială, dar fie că mergeţi la un doctor, fie că faceţi asta prin
Tehnologia Standard, este acelaşi lucru. Vă asumaţi responsabilitatea.
Este corpul vostru. Este corpul vostru, dar totuşi mulţi oameni nu cred
asta. Atât de mulţi oameni cer altcuiva să aibă grijă de el.
Responsabilitatea
înseamnă, ei bine, să încetaţi să mai daţi vina pe părinţii voştri. Voi
vă educaţi pe voi. Una dintre problemele actuale cu educaţia este că
responsabilitatea este predată altcuiva, iar oamenii nu mai ştiu să se
educe pe sine. Părinţii dau vina pe şcoli, însă ei ar trebui să
privească la ei înşişi şi la fii şi fiicele lor. Oamenii nu-şi asumă
responsabilitatea pentru abundenţa lor. Ei se înfurie pe stat şi spus:
“Ar trebui să avem mai multă pâine”. Atunci mergeţi şi creşteţi-o şi
coaceţi-o sau să treceţi de nevoia de a trebui să mâncaţi sau de cea de a
mânca atâta mâncare.
Aşa că e un răspuns excelent –
responsabilitatea. Ceea ce mă intrigă pe mine este responsabilitatea
pentru ceea ce reprezintă probabil cel mai important lucru din toate,
iar acesta este spiritul vostru. Deseori este dată unui preot, unui
rabin, unei biserici sau unui templu. Este dată unei moschei sau altui
lucru similar. Oamenii au uitat cum să-şi asume responsabilitatea şi
să-şi simtă propriul spirit.
Cineva spune: „E scris în cartea
asta, aşa că trebuie să o urmezi”. Ştiţi, este mai uşor, e mai leneş şi
nu e liber. Sunt uimit că oamenii strigă după libertate. Ştiu ei cu
adevărat ce strigă? Nu. Nu. Vor ei doar ceva mai multă pâine? Vor doar
să fie puţin mai bine plătiţi la serviciul lor şi ceva mai multă
libertate pentru a face lucruri umane? Absolut.
Aşa că ridic din
nou întrebarea, pentru că este monumental şi se petrece în întreaga
lume. Se petrece în China. Se petrece în India, în Orientul Mijlociu şi
chiar aici, în ceea ce aţi numi ţările mai dezvoltate. Însă abia dacă le
puteţi numi ţări mai dezvoltate dacă oamenii încă mai trebuie să meargă
la un serviciu, dacă trebuie să-şi obţină venitul prin mersul la un
serviciu la o oră stabilită.
Acum, mulţi dintre voi au rămas fără
serviciu. Cu alte cuvinte, v-aţi creat propriile servicii. Acum sunteţi
liberi. Lucraţi din greu, dar este pasiunea şi alegerea voastră. Atâta
timp cât încă mai există această structură, nu există cu adevărat
libertate.
Spun asta pentru că o să priviţi ce urmează în
următorii câţiva ani. Acest val al libertăţii va face înconjurul lumii
şi va intra în zone ce sunt foarte evidente: ţări cu dictatori, ţări ce
sunt controlate politic. Apoi va crea încă un cerc şi va merge în jurul
lumii ca un bici, în ţări ce au credinţe spirituale şi religioase
limitate şi excesive, ca şi o lipsă a adevăratei libertăţi religioase.
Voi
ştiţi cum este. Până de curând şi chiar şi acum se râde de credinţele
voastre şi mai aveţi frica subterană că veţi fi persecutaţi pentru ele,
de către familie şi prieteni, în primul rând, şi, posibil, de către
autorităţile voastre. E posibil să vi se bată la uşă noaptea târziu, iar
cineva să vă spună: “Te-am tot urmărit. Te-am ţinut sub observaţie. Te
luăm”. Asta nu se va petrece, apropo, dar încă mai există acea frică în
adânc.
Apoi va continua în lume, rotindu-se şi rotindu-se,
această chemare la libertate şi îi va face pe oameni să se gândească
dacă realmente au libertate. Oh, se va înmulţi ca o ciupercă. Ei vor
începe să privească la slujbele lor şi la întrebarea dacă au libertate
cu adevărat. Vor începe să privească la propriile familii. Vor privi la
ei înşişi, la aspectele lor, iar asta, poate, e cel mai dificil. Voi aţi
ajuns acolo, dar cei mai mulţi oameni mai au multe vieţi înainte de a
începe să înţeleagă libertatea faţă de aspecte, libertatea de trecutul
vostru, libertatea faţă de voi înşivă.
Înapoi la problemă.
Această chemare la libertate – uneori emoţional, nebunesc, dramatic
strigăt pentru libertate – care are loc acum, se roteşte şi se roteşte
în jurul lumii. Ce se petrece apoi? Oamenii realizează ce înseamnă cu
adevărat libertatea.
Acum, ştiţi cum este atunci când aveţi o
mişcare de rotaţie într-un sens, iar dintr-o dată aveţi o mişcare de
rotaţie în celălalt sens: cele două încep să se izbească. Acum aveţi cu
adevărat o energie! Acum aveţi energia! Restul lumii are necazuri, dar
voi aveţi energie. (râsete) Şi este doar energie. Cu acordul lui
Cauldre, o să spun o mică poveste. El nu e de acord, dar eu o să o spun
oricum. (râsete)
Aşa că în toiul îngrijorării legate de Egipt şi
al conducerii unui grup mare acolo… desigur erau şi angajamente şi
obligaţii, responsabilitatea pentru un grup mare, problemele cu banii şi
cu toate celelalte… Cauldre a intrat în… hai să-i spunem nelinişte sau
hiper-nelinişte. Nu putea respira prea bine. Cu adevărat acum a început
să-şi fragmenteze corpul, mintea şi toate celelalte părţi şi era mult
haos. Mulţi dintre voi puteţi relaţiona cu asta, cu circumstanţe din
viaţa voastră.
Ca mulţi dintre voi, el a uitat. A uitat lucrurile
de bază – să respire adânc. E greu de făcut atunci când eşti în
hiper-anxietate, dar este important de făcut. Acesta e timpul în care
veţi vrea să faceţi asta. Acesta este timpul în care ar trebui să
cântaţi puţin. Atunci când ar trebui să tonaţi puţin şi să lăsaţi
energiile să curgă prin voi. Sunt blocate, de asta aveţi neliniştea. Voi
veţi vrea SĂ LE LĂSAŢI SĂ IASĂ. (vorbeşte foarte tare) Veţi vrea SĂ LE
DESCHIDEŢI. E greu atunci când sunteţi în panică, în teroare şi frică.
Dar este un timp bun de a face asta.
Iar atunci Cauldre a uitat
că este doar energie. Respiraţi-o! acesta e ultimul lucru pe care vreţi
să-l faceţi atunci când sunteţi în toiul haosului, al traumei, al
depresiei sau al altor lucruri de acelaşi fel. Respiraţi-o! Absorbiţi-o!
Aşa
că a trebuit să-l ating cu blândeţe pe Cauldre (râsete, căci pocneşte
pe cineva) şi să-i spun: “Respiră!”, fiindcă există un răspuns automat –
încercaţi să împingeţi totul la distanţă. Fie încercaţi să ignoraţi,
fie să scăpaţi de asta. Dar nu, respiraţi. Oh, la început doare. Este
dureros emoţional şi fizic pe moment. Ultimul lucru pe care aţi vrea să
îl faceţi este să respiraţi, dar e cel mai bun lucru. Absorbiţi asta.
Respiraţi-o. Da, tot haosul şi trauma din Egipt, respiraţi-le. Nu
înseamnă că le aprobaţi sau că le acceptaţi, înseamnă doar că
recunoaşteţi că este doar energie. Doar energie.
Aşa că respiraţi
totul – ah, e un lucru bine de făcut cu totul – iar apoi eliberaţi.
Realizaţi că transmutaţi. Nu e nevoie să vă gândiţi la asta. Realizaţi
acum că energia vă va servi şi exact asta se va petrece în acest caz.
Aşa
că, dragi Shaumbra, aveţi toată această tulburare, toată această rotire
ce are loc. Există oameni care cer libertatea, dar atunci când încep să
o obţină – trecând dincolo de un salariu puţin mai mare, de ceva mai
multă mâncare sau de nevoie umane rudimentare – apoi ce se petrece? Şi
ştiţi – eu vă pun vouă întrebarea, pentru că fiecare dintre voi s-a
întâlnit cu asta – ce se petrece atunci când dintr-o dată contemplaţi
suveranitatea? Atunci când dintr-o dată înţelegeţi că şi voi sunteţi
dumnezeu, când înţelegeţi că alegerea voastră devine realitate, ce se
petrece? Vă sufocaţi! Vă sufocaţi. E ca şi cum aţi spune: “Nu am vrut
aşa de multă libertate. (râsete) Vreau doar ca viaţa să fie puţin mai
uşoară”.
Nu şi vă rog să vă amintiţi asta. Libertatea este o
propunere de genul totul sau nimic, absolut, căci nu există libertate
parţială. Aşa ceva încă înseamnă întemniţare şi limitare. Abia atunci
când sunteţi cu totul liberi sunteţi cu adevărat liberi şi asta, dragii
mei prieteni, veţi vedea pe Pământ.
Fiinţele care vor ceva
libertate şi care vor deveni violente în legătură cu asta sau care vor
face orice – îşi dau foc, orice ar face… în timp ce majoritatea
oamenilor vor ceva libertate… ei vor libertatea de a merge la urna de
vot şi de a alege persoana pe care o vor. Vor libertatea de a-şi alege
serviciul. Ei vor libertatea pentru lucruri rudimentare. Însă adevărata
libertate, libertatea sufletului, libertatea care transcende totul –
moartea, viaţa, totul – cei mai mulţi oameni nu sunt pregătiţi pentru
asta, din păcate. Cei mai mulţi oameni vor fi în conflict cu ei înşişi
când se ajunge acolo. Iar ceea ce se petrece acolo este tendinţa
naturală de a merge înapoi sau de a încerca să meargă înapoi, aşa cum
voi toţi ştiţi, aşa cum voi toţi aţi experimentat.
Apoi ei
încearcă să manipuleze o mică libertate aici, un pic de libertate acolo,
nişte control aici, nişte control acolo, apoi derapează şi totul se
întoarce la control, fie că e un control de stat, fie că e unul
religios. Aceasta e o probabilitate foarte puternică în unele din ţările
care trec acum prin această dilemă. Ei vor înlocui o formă de control
cu alta, cel mai probabil şi vor… care e cuvântul vostru? Între timp li
se va oferi nişte pâine şi circ – se vor simţi bine, puţin fotbal, nişte
bere Schlitz – şi vor crede că au libertate.
Dar ceva din
sufletul lor nu crede. Aspectul uman este liniştit temporar, dar ceva
din sufletul lor nu crede. Acum ei sunt ceva mai frustraţi, mai
deprimaţi şi mai pierduţi în legătură cu sensul cuvântului „libertate”.
Ce fac apoi? Se înconjoară pe ei înşişi cu pături de hipnoză. Se înşeală
singuri şi spun: “Poate că mâine va fi mai bine” ori “Poate că va fi
mai bine pentru copiii mei, la vremea lor.” Asta e makyo. Asta e makyo.
Noi potenţiale pentru libertate
Aşa
că, dragi prieteni, ridic subiectul pentru că fiecare dintre voi s-a
întâlnit cu asta şi eu am să vă întreb ceva într-un moment. Aveţi
potenţialul de a crea o influenţă extraordinară, în termenii altor
potenţiale ce nu sunt văzute acum de mulţi oameni din lume, asupra
libertății. Voi sunteţi cei care s-au cufundat în ei înşişi. Voi sunteţi
cei care învaţă cum să se devină cu adevărat liberi, iar prin
conştiinţa voastră le puteţi plasa acolo pentru aceste ţări, pentru
aceşti oameni. Voi îi puteţi ajuta să aibă o înţelegere mai mare a ceea
ce este cu adevărat libertatea, astfel încât energiile nu mai sunt
obligate să se rotească în cerc. Nu mai e nevoie să se izbească. Nu mai e
nevoie ca ei să se sufoce brusc când e vorba de adevărata libertate.
Nu
e ceva religios. Nici măcar nu e un lucru spiritual. Dar ce este
adevărata libertate a sufletului? Iar pe măsură ce voi contemplaţi asta,
pe măsură ce noi o contemplăm aici, în grup, emitem un potenţial nou.
Noi nu încercăm să forţăm niciun popor şi nicio ţară să creadă un lucru
sau altul. Însă chiar acum putem sta un moment şi literalmente putem
extinde potenţialul adevăratei libertăţi, astfel încât pentru aceia care
o aleg, pentru aceia care sunt dornici să meargă acolo, să poată deveni
realitatea lor.
Vreau ca voi să vă simţiţi propria libertate,
ceea ce aţi învăţat, propria voastră cale de eliberare. Oh, voi aţi
eliberat, aţi eliberat şi aţi tot eliberat. Toate straturile care că
ajută să ajungeţi la libertate. Întoarceţi-vă în conştiinţa de masă, în
care aţi fost mai înainte. (pauză) Respiraţi în ea înţelepciunea voastră
legată de libertate. (pauză lungă) Daţi-vă voie să împărtăşiţi, din
ceea ce vine din inima voastră, libertatea. Adevărata libertate. (pauză)
Suveranitatea.. (pauză) Niciun control… (pauză) Respiraţi asta.
Respiraţi asupra ei. (pauză)
Pot auzi cum unele din capetele
voastre trăncănesc acum, spunând: “Eu nu ştiu nimic despre libertate.
Uită-te la viaţa mea”. Ah, da, voi cunoaşteţi libertatea. Libertatea
vine dintr-un loc foarte profund din interior. (pauză)
Aşa că
haideţi să respirăm adânc. Voi, dragii mei prieteni, creaţi potenţiale
fără precedent. Acum depinde de alţii. Acum depinde de ei ce vor alege.
În ce direcţie vor merge?
Aşa că haideţi să lăsăm acea energie să
se extindă. Eliberaţi. Nu e nevoie să o controlaţi. Haideţi să vorbim
puţin mai mult despre libertatea voastră. Libertatea voastră. Aşa cum am
spus, este totul sau nimic, dar voi faceţi o călătorie către ea sau în
ea. Hai să aruncăm o privire la unele din lucrurile din viaţa voastră,
care poate nu e foarte liberă, sau la lucruri ce vă împiedică să fiţi
liberi. Linda, microfonul, te rog.
LINDA: E plăcerea mea.
ADAMUS: Ce vă reţine să fiţi liberi?
JANE: Problemele cu corpul, sănătatea.
ADAMUS:
Problemele cu corpul. Da, corpul. Absolut şi asta este ceva foarte
dificil şi provocator -, însă nu. Câtă vreme veţi continua să credeţi să
trupul, mintea şi spiritul sunt separate, probabil că veţi avea
probleme cu corpul. Sunteţi corp de conştiinţă. Sunteţi integraţi.
Corpul de conştiinţă este expresia mea pentru suflet. Este tot ceea ce
sunteţi.
Dar atunci când corpul este separat, spiritul este
separat şi mintea la fel, vor fi probleme, pentru că ele – aceste părţi
din voi – vor libertatea. Corpul vrea libertatea cu disperare – nu doar
al vostru – însă îşi vrea libertatea. A fost controlat, a fost
manipulat, nu a fost recunoscut – a fost ne-recunoscut – a fost abuzat, a
fost traumatizat în toate felurile posibile. Vrea libertatea de
exprimare.
Vrea să se vindece singur, dar voi nu-i daţi voie.
Vrea să treacă prin procesul refacerii ADN-ului, care se reface magnetic
şi chimic. Se reface nu numai ca având mai multe spirale, ci reface
modul în care integrează corpul, mintea şi spiritul într-un corp de
conştiinţă, modul în care se conectează cu Pământul şi alte lucruri.
Dar
voi nu permiteţi corpului să facă ceea ce ştie cum să facă. Sunteţi la
tot felul de diete. Nu ascultaţi. Corpul vostru realmente vrea să se
vindece pe sine. Când o să-i acordaţi libertatea de a face asta? Bun.
Ok. Corpul. Da.
CHRISTY: Încrederea sau lipsa ei.
ADAMUS: Lipsa ei. Da, lipsa de încredere va sufoca absolut libertatea. Absolut. Următorul.
MARTY: Viciile. Noi credem că avem libertatea de a ne le alege ce este al nostru şi să ne oferim o mică pauză de la ele, dar…
ADAMUS:
Vicii. Asta e interesant. Viciile vă fac să credeţi că nu sunteţi
liberi. Dar ce sunt viciile? Dă-mi câteva exemple de vicii. Care sunt
viciile tale?
MARTY: Oh, dacă alegi să scapi prin droguri sau dacă alegi să fugi. Ştii, de realitatea vieţii de zi cu zi.
ADAMUS: Da. Viciile – fumatul, băutul, drogurile, sexul.
MARTY: Sigur.
ADAMUS: Plăcerea.
MARTY: Corect, da. (râsete)
ADAMUS: Foarte bine.
MARTY: Şi de fapt îţi reprimă libertatea.
ADAMUS:
Mâncarea. Putem scrie o listă foarte lungă. Toate acestea sunt foarte,
foarte simple şi e o programare veche. Am mai vorbit despre ea mai
înainte, însă în Atlantida s-a descoperit că realmente puteţi pune pe
cineva să muncească din greu şi mult timp dacă îl programaţi pentru
puţină plăcere. Literalmente un centru energetic a fost localizat chiar
aici… (Adamus arată spre partea de jos a abdomenului său. Râsete, căci
se urcă pe un scaun ca să fie văzut de toţi) Chiar aici, în această
zonă, a fost implantat energetic, cumva mecanic şi fizic. Elita
Atlantidei îl folosea ca să-i facă pe oameni să muncească mai mult timp
şi mai din greu, căci la finalul zilei îşi primeau mica lor trataţie.
Astfel
că acest centru al plăcerii încă este acolo, până când vă eliberaţi de
el. iar voi o să vă supuneţi, veţi urma regulile, veţi munci din greu,
veţi face totul dacă veţi primi puţină plăcere din când în când. Apoi
totul devine foarte distorsionat şi apoi credeţi că sunteţi o persoană
rea, că aveţi vicii, că nu aveţi puterea sau auto-control. Totul a fost
proiectat astfel, ca să vă facă să vă simţiţi prost faţă de voi înşivă,
cum că aţi avea aceste vicii.
Nu există vicii. Nu sunteţi
dependenţi de nimic. Credeţi-mă. Ştiu că unii dintre voi vor vrea să se
contrazică cu mine pe tema asta, însă eu nu o să o fac, dar voi gândiţi
că aţi devenit dependenţi de tutun. Nu puteţi. Nu puteţi.
LINDA: Ha! (râsete)
ADAMUS:
Absolut că nu! Alcoolul, sexul sunt declanşatoare care pornesc de acolo
şi apoi merg direct în minte, după care voi spuneţi: “Sunt dependent,
ca urmare, sunt pătat, prin urmare trebuie să tot sufăr până când devin
mai puternic sau mai bun. Trebuie să merg să găsesc vreun mântuitor, un
mesia. Cum aş putea fi dumnezeu dacă fumez ţigări?!”
Treceţi
peste asta. Treceţi peste asta. Eu am cunoscut o grămadă de maeştri
ascensionaţi cu adevărat beţivi. (râsete) Însă voi vă împovăraţi cu
vina: “Ceva e greşit, sunt un pervers” – nu eu, ci voi! “Sunt un
pervers. Mănânc prea mult. Mănânc prea puţin”. Toate acestea fac parte
din programare, ca urmare nu sunteţi liberi; prin urmare, le credeţi.
Credeţi tot acel rahat şi este atât de uşor să eliberaţi.
Însă
întrebarea este: sunteţi pregătiţi? Sunteţi pregătiţi pentru propria
voastră libertate? V-am întrebat mai devreme în legătură cu Pământul,
dar poate că de fapt întrebam despre voi. Sunteţi pregătiţi?
Ce
vă împiedică să fiţi liberi? Vă spun eu. Aspectele. Oh, acele mici –
acum vorbesc despre ceea ce noi am descris ca aspecte gri sau
întunecate, despre cele disociate – acele mici gângănii! Sunt precum
gândacii. Sunt ca viermii şi se pot ascunde cu uşurinţă. Pot supravieţui
morţii voastre şi se întorc. Sunt precum gândacii care supravieţuiesc
unui holocaust nuclear. Încă sunt acolo. Atunci când lumea se va sfârşi,
va fi luată în stăpânire de gândaci. Aspectele voastre sunt, în multe
feluri, gândacii voştri. (râsete) Cele disociate. Ele vă împiedică să
fiţi liberi. Ele vă manipulează. Vă pun acele cuvinţele în cap. Vă spun
că nu meritaţi.
Voi le daţi voie să facă asta. Voi le lăsaţi să
scape după ce au comis o crimă, literalmente, pentru că aţi renunţat la
libertatea voastră şi la liberul arbitru. Conştient, inconştient, aţi
renunţat la ele. Şi dacă nu le daţi unei biserici ori unui stat, le daţi
aspectelor voastre. Voi le daţi! Astfel că vă întreb: sunteţi pregătiţi
să fiţi liberi? (audienţa strigă: “Da!”)
SART: Or să te mintă toţi! (multe râsete din partea lui Adamus şi a audienţei)
ADAMUS:
Nu mai face channel cu channelerul! Creează confuzie! (râsete) Cine e
primul? Voi spuneţi asta. Spuneţi asta, dar atunci când v-am cerut să
observaţi conştiinţa de masă mai devreme, într-un fel realmente priveaţi
la voi. Şi sper că azi vă împing. Sper că vă fac să fiţi în disconfort.
Sper că vă uitaţi la ceas sau pretindeţi că dormiţi acum, pentru că
este important – pentru voi, pentru lume. Poate că nu dă doi bani, dar
de asta vorbim despre ea – pentru că voi aţi cerut asta. Aţi strigat
după asta. Aţi vrut să vă ştiţi despre libertatea voastră, ce vă
opreşte, ce vă stă în cale.
Lipsa voastră de libertate este una
din credinţele foarte vechi, însă acelea, în cea mai mare parte, fie au
fost dizolvate, fie v-au fost smulse. Mare parte din lipsa de libertate
este lipsa voastră de încredere în voi. Noi vorbim despre ahmyo, dar
înţelegeţi voi cu adevărat ce este ahmyo? Poate aici (capul), dar ce
este aici (inima) este pregătit pentru ahmyo? Nu. Nu. Vă apropiaţi, dar
atunci când eu spun ahmyo, este acea încredere deplină în voi înşivă, în
care nu mai sunteţi îngrijoraţi deloc pentru corp. Permiteţi corpului
vostru să se vindece singur. Nu vă mai faceţi griji că trebuie să vă
gândiţi la tot.
Eu o să sărbătoresc cu voi, o să dansez şi o să
beau cu voi până în zori atunci când veţi înceta să mai gândiţi. Sună ca
un sacrilegiu atunci când spun: “Nu mai gândiţi”, pentru că e ca şi cum
aţi spune: “Asta e tot ce am. Dacă încetez să mai gândesc, ce se va
petrece? Diavolul o să mă ia!” Oh, îmi place asta, “diavolul”. Aşa că
trebuie să fiţi vigilenţi. Trebuie să gândiţi mereu. Asta nu e inima
voastră. Acesta e vechea minte. Aspectele au infiltrat-o. Ele folosesc
mintea şi tot aşa face şi conştiinţa de masă şi tot acel makyo hipnotic
de acolo – foloseşte mintea. Atunci când vă veţi opri cu adevărat din
gândit veţi fi liberi.
Ştiu că e puţin dur, fiindcă mintea
încearcă să spună: “Ei bine, cum să mă opresc din gândit?” Ei bine, este
mintea, evident. (râsete) Vrea să vă facă să continuaţi să gândiţi. Vă
împinge să continuaţi să gândiţi. Va face orice ca să vă ţină în
gândire. Dar atunci când încetaţi să mai gândiţi, vă întoarceţi în
corpul vostru de conştiinţă, la sufletul vostru, atunci când aveţi atât
de multă încredere în voi. Şi încă nu e aşa, astfel că nu sunteţi
liberi. Ajungeţi şi acolo. Dacă ar fi ceva ce vreau să fac în timpul pe
care îl petrec cu voi este să vă zgândăresc şi să vă încurajez, să vă
binedispun şi să fac orice e nevoie ca să vă fac să aveţi încredere în
voi şi să fiţi liberi.
De ce? Pentru că voi aţi cerut asta.
Altminteri nu mi-ar păsa. Voi sunteţi înnebuniţi după asta, o vreţi atât
de mult, dar apoi, când vă spun ce este libertatea şi ce vă împiedică
să o aveţi, unii dintre voi devin agitaţi şi bieţii Cauldre şi Linda
primesc toate acele emailuri.
Voi versus sufletul vostru
Aşa
că, dragi Shaumbra, avem o altă situaţie legat de libertatea voastră.
Sunteţi în conflict cu sufletul vostru. Sunteţi în conflict cu sufletul
vostru. Sufletul vostru vrea libertate, dar voi nu. Dorinţa de libertate
personală vine de la sufletul vostru. Nu vine de la voi – de la
creierul vostru. Aspectul uman este atât de condiţionat faţă de lipsa de
libertate încât în esenţă o acceptă, însă sufletul vostru strigă. Tot
ceea ce sunteţi, corpul de conştiinţă, inima voastră, oricum vreţi să-i
spuneţi, îşi vrea libertatea.
Voi opuneţi rezistenţă, iar el e
supărat. Voi vă împiedicaţi sufletul să aibă libertate, pentru că
sunteţi parte a sufletului vostru şi nu-i daţi voie să-şi aibă
libertatea sa. Vă puteţi imagina ce înfuriat e sufletul vostru? Voi îl
ţineţi pe loc, pentru că vă aflaţi în această condiţie umană, lipsiţi de
libertate şi, de fapt, acceptând lipsa de libertate.
Pe de altă
parte, voi daţi vina pe suflet, indirect, pentru lipsa voastră de
libertate. Voi daţi vina pe sufletul vostru. Ştiu asta, pentru că vă aud
spunând: “Ei bine, trebuie să existe vreun plan divin. Trebuie să
existe un stăpân al sinelui meu uman, numit sufletul meu, care
manipulează şi direcţionează lucruri asupra cărora nu am nicio
influenţă. Ca urmare sufletul e o fiinţă care controlează şi într-o zi
s-ar putea să mă întâlnesc şi să mă reconectez cu el, dar ce ticălos e
sufletul acesta că-mi face aşa ceva! Sufletul ar fi trebuit să
stabilească ceea ce o să se petreacă în viaţa mea. Sufletul ar fi
trebuit să împiedice toate acele lucruri rele care mi s-au întâmplat,
răutatea asta de suflet al meu!” Şi devine încă o scuză pentru a nu avea
libertate. Voi daţi vina pe suflet, iar sufletul vostru e supărat pe
voi! Nu e o situaţie bună. (râsete)
Este un conflict, dragi
prieteni, şi mă bucur că puteţi râde de el. Trebuie să puteţi fi în
stare să râdeţi de el. Dar este foarte adevărat. Este foarte, foarte
adevărat. Aveţi o bătălie în curs cu sufletul vostru. Voi daţi vina pe
el. el dă vina pe voi. Ce vom face? Care e răspunsul?
O să vă
spun eu care a fost răspunsul până acum şi o să vă împing cu asta. O să
vă împing dincolo de răspunsul de până acum. Răspunsul a fost: “Pur şi
simplu o să mă întorc la căile mele umane şi o să văd ce se petrece. O
să văd ce va fi mâine. Poate că dacă m-aş trezi din somn dimineaţa şi eu
şi sufletul meu am fi iarăşi prieteni..” Aţi încercat asta în multe,
multe vieţi. Nu a mers prea bine. Aşa că ce se va petrece? Da.
PATRICIA: Punem sufletul la conducere.
ADAMUS: Punem sufletul la conducere.
LINDA: Asta era?! (râsete, cineva spune: “Eu cred asta!”)
ADAMUS:
da, dar de ce să nu-l punem pe Iisus la conducere? (audienţa mormăie)
De ce să nu-l punem pe dumnezeu la conducere? (mai multe mormăieli) De
ce nu… hai să-ţi spun ceva. Hai să negăm…
PATRICIA: Ne punem pe noi la conducere.
ADAMUS:
Ah, ne punem pe noi la conducere! Pentru că voi sunteţi sufletul vostru
şi acesta, în formă simplificată, este răspunsul. Voi sunteţi sufletul
vostru, nu doar gândiţi că aţi fi. Voi l-aţi separat aşa cum v-aţi
separat corpul, mintea şi spiritul. Voi vă aşezaţi spiritul, sufletul în
afară şi aţi crezut toate acele poveşti despre eternitate şi rai. Şi
chiar dacă sunteţi destul de înţelepţi, dar tot vă mai întoarceţi acolo.
Încă aveţi acel mic aspect religios enervant care vorbeşte despre
veşnicie. Uneori mai încercaţi să vă obţineţi o cameră bună în rai.
(râsete)
Astfel că atâta timp cât există o ruptură între
corp/minte/spirit/gnost/toate celelalte, câtă vreme există o separare
între sinele vostru uman şi aspectele voastre, ele vor fi în acest fel
de conflict şi, ocazional, chiar în război unele cu altele.
Momentul
în care realizaţi că sunteţi voi, că voi sunteţi sufletul vostru
–destul de înfricoşător, nu-i aşa? Vreţi să fie ceva mai mare. Vreţi să
fie ceva mare şi magic. Voi de fapt vreţi să fie un fel de stăpân. Voi
vreţi să fie acea mare, mare, mare, mare fiinţă, cu aripi uriaşe, care
poate vedea prin pereţi, poate citi mintea, poate ghici viitorul şi
toate celelalte. Nu e aşa. Da, păcat! (râsete)
Şi voi spuneţi:
“Ei bine, atunci pentru ce naiba facem toate astea?” pentru că mintea a
manipulat în mod convenabil, ca să facă sufletul ceva mare şi complex,
pentru că, vedeţi voi, asta îi place minţii. Minţii îi plac lucrurile
mari. Îi plac lucrurile complexe. O fac să se simtă importantă, dar sub
toate acestea mintea urlă după libertate. Nu se mai poate descurca.
Acesta e un lucru bun.
E atât de multă energie pe Pământ acum,
atât de mute se petrec, încât mintea e supraîncărcată şi strigă, în
felul său. Se va lupta cu voi din cauza asta, dar strigă. Vrea
libertate. Însă libertatea minţii o asociază cu moartea, dar nu e cu
adevărat aşa. Mintea se integrează. Se contopeşte, se contopeşte cu
corpul, sufletul, spiritul, cu orice şi devine propriul vostru unu.
Suveranitatea voastră. Libertatea voastră. Voi.
Aşa că, dragi
prieteni, e timpul să vorbiţi cu voi înşivă. Vorbiţi cu voi ca
trup-minte-spirit. Fiecare parte din voi îşi vrea libertatea. Fiecare
aprte din voi vrea caintegrarea să se petreacă. Nicio parte nu mai vrea
să controleze celelalte părţi. Nicio parte nu mai vrea cu adevărat
această separare şi, evident, începe chiar aici. Nu începe cu sufletul
care stăpâneşte tot, pentru că acesta este voi, cei care sunteţi aici.
Începe în momentul în care vă permiteţi această integrare, această
suveranitate, devenirea propriului vostru unu.
Am să vă rog să
simţiţi libertatea voastră personală pentru un moment… (pauză) Cum
treceţi dincolo de conceptele vechi corp, minte, spirit, gnost … (pauză)
Libertatea este dreptul vostru din naştere, este dreptul sufletului
vostru şi este dreptul vostru uman, iar în timp ce revolta pentru
libertate are loc în întreaga lume şi cu Gaia însăşi, am să vă întreb:
sunteţi pregătiţi? Nu vă gândiţi la asta, aşa, ca schimbare. Nu vă
gândiţi, doar simţiţi-o. (pauză) Dincolo de makyo. (pauză) Este Eu Sunt.
Este Eu Sunt. (pauză) Haideţi să respirăm adânc…
Adevărata libertate
Prin
natura fiinţei voastre sunteţi liberi. Doar că lucrurile s-au deformat
puţin, au ajuns puţin captive. Cea mai mare bucurie a mea este să lucrez
cu oameni care încearcă să se elibereze, pentru că, după cum s-ar putea
să fi auzit povestea, eu am fost prizonier în închisoarea mea de
cristal timp de 100.000 de ani. Cu adevărat! Şi dacă nu aţi auzit
povestea, aş fi fericit să o mai spun încă o dată! (râsete)
Dar,
dragi prieteni, este bucuria mea şi pot simţi atunci când oamenii,
indivizii, vor să fie liberi. Pot simţi atunci când s-au săturat de
calea veche, dar pot simţi şi frica lor şi îndoiala faţă de propria
libertate. Ceea ce se petrece în general este că ei adoptă o poziţie de
mijloc sau neutră. Ei îşi dau voie să simtă în continuare dorinţa de
libertate, dar nu vor da voie să se petreacă. Ei se trezesc în fiecare
zi gândindu-se că poate vor descoperi libertatea în viaţa lor, dar
urmează o cale care le oferă libertăţi incidentale sau cu adevărat fără
importanţă.
Vorbim aici despre adevărata libertate, adevărata
suveranitate. Asta înseamnă că veţi renunţa la nişte lucruri. Înseamnă
că lucruri se vor schimba, evident. Înseamnă că partea voastră umană, în
aceeaşi măsură în care vrea libertatea, va striga şi va vrea să ştie de
ce se petrec anumite lucruri. Dar, pe măsură ce respiraţi, realizaţi că
totul e creat de voi. Este parte a procesului de a fi cu adevărat
liberi – dacă vreţi libertatea. Dacă vreţi cu adevărat libertatea.
Încă
mai întreb dacă Pământul, dacă oamenii în general, majoritatea lor,
doresc libertatea. Nu ştiu. Cred că vor mai multă plăcere. Cred că ei
vor ceva mai mult confort, şi cred că vor ceva mai multă acceptare. Dar
libertate? Nu ştiu.
Voi, dragi Shaumbra, sunteţi disperaţi după
libertate, sunteţi disperaţi după ea. Aţi căutat-o de vieţi întregi, dar
continuaţi să vă loviţi de aceleaşi blocaje vechi – aspecte, vă
întrebaţi dacă sunteţi pregătiţi pentru responsabilitate şi dacă
realmente puteţi avea încredere în voi. Toate dovezile istorice arată
faptul că nu puteţi avea încredere în voi. Toată programarea veche,
trecutul şi experienţa spun: “De fiecare dată când fac asta o păţesc”.
Aşa
că ce se petrece? Mergeţi şi încercaţi ceea ce gândiţi că este ceva nou
sau diferit şi cădeţi imediat în aceleaşi tipare, iar apoi părţi din
voi spun: “Vezi, ţi-am spus eu.” Aspectele voastre ştiu foarte bine
aceste cuvinte – “vezi, aşa ţi-am spus eu. Iar ai ratat totul”.
Dar,
dragi Shaumbra, stând aici, acum, ca fiinţă completă, ca fiinţă suflet,
ca dumnezeu, puteţi face alegerea libertăţii voastre dacă doriţi. Sau
mai puteţi aştepta. Putem avea această discuţie în viaţa următoare.
De unde începeţi
Dacă
vreţi să începeţi să experimentaţi ceva libertate, există nişte lucruri
practice pe care pe puteţi face între acum şi următoarea noastră
adunare. Lucraţi cu unul de care este cel mai uşor să vă eliberaţi – e
aşa de uşor, e un joc de copii – timpul. Timpul. Sunteţi blocaţi în
timp, folosiţi timpul pe Pământ, dar credeţi că un minut este un minut.
Voi credeţi că se desfăşoară de-a lungul unei anumite unde de energie.
Nu e aşa.
Timpul este o iluzie, însă e un instrument grozav.
Timpul este un lucru minunat dacă sunteţi pe Pământ. Timpul este un
lucru minunat dacă încercaţi să vă coordonaţi cu alţi oameni. Timpul e
grozav chiar şi pentru fizicul vostru, până la un punct. Dar este şi o
închisoare. Vă şi împiedică să aveţi libertatea. Deveniţi focalizaţi pe
timp. Totul e pe bază de timp. Mintea adoră timpul, pentru că este
organizat. Este foarte sistematic. Este în tipare.
Puteţi începe
cu adevărata voastră libertate prin trecerea dincolo de timp. Apropo,
există o situaţie în care de fapt puteţi avea instrumentul timpului, dar
îl puteţi transcende. Va fi acolo pentru mult timp, (râsete) oamenii
încă îl folosesc, dar hai să spunem că aveţi un proiect mare, o misiune
mare, iar voi vă uitaţi la ceas şi spuneţi: “Nu am cum să termin”. Ba
da, puteţi. Transcendeţi timpul. Uitaţi de timp. Uitaţi de sistematica
desfăşurare sau dezvăluire a energiei. Ieşiţi din ceasul temporal şi
intraţi în… ei bine, nu este timp, ci o stare infinită, o stare
deschisă, şi veţi fi uimiţi de ceea ce puteţi începe să creaţi.
Dacă
întârziaţi la o întâlnire, treceţi dincolo de timp. Vă rog să nu
înţelegeţi asta greşit. Nu manipulaţi timpul. Asta e manipulare. Voi
transcendeţi timpul. Vă eliberaţi de timp. Oh, va avea un impact profund
asupra corpului vostru, a minţii, a spiritului, a corpului vostru de
conştiinţă realizarea bruscă a faptului că sunteţi liberi. Aceasta va
crea un tipar nou sau un nou… nu un tipar, Cauldre, ci va crea în voi o
nouă dinamică energetică ce spune: “Pot să fiu liber”. Timpul este, de
fapt, unul din cele mai uşoare lucruri pentru redobândirea libertăţii
voastre.
Deci ce faceţi? Ei bine, dacă vă aflaţi într-un
eveniment legat de timp, respiraţi adânc şi faceţi alegerea de aici
(inima) de a deveni în afara timpului şi nu vă uitaţi la ceas. Nu
încercaţi să extindeţi timpul sau să-l contractaţi. Asta e manipulare.
Voi ieşiţi din timp. Vă sugerez să lucraţi cu el, să vă jucaţi el, să
experimentaţi cu el în luna următoare. Vă va oferi o mostră de
libertate.
Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să respirăm adânc. Am
lucrat mult astăzi. Corpul vostru de conştiinţă va simţi efectele în
seara aceasta şi mâine. Am lucrat foarte mult. Am mers în jurul lumii de
mai multe ori. Noi am deschis potenţialele. Am vorbit despre libertate
şi am adus-o acasă, la voi – libertatea voastră, sinele vostru.
Aşa
că, dragi Shaumbra, a fost o altă sesiune angajantă, o altă lună activă
şi mult mai multe vor veni. În vreme ce toate acestea se petrec în
întreaga lume, fie că au loc în Egipt, fie că au loc în inima voastră,
doar respiraţi adânc. Nu vă mai faceţi griji. Aşa cum spunea cineva,
“Relaxaţi-vă în ascensiunea voastră.” Bucuraţi-vă de viaţă. Cel mai mare
dar pe care îl puteţi da oricui altcuiva este să vă bucuraţi de viaţa
voastră. Respiraţi adânc şi amintiţi-vă că totul este în regulă în
întreaga creaţie.
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciul vostru plin de bucurie.
Şi aşa este.
[1] Va avea loc în luna iunie 2011. (n.tr.)
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Materialele
Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh
sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o
reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre
primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează
bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi
oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din
interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver,
Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey
Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi
toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de
adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un
învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi
seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste
timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată
singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în
tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest
material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi
informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte
utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado.
Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!