Materialele Cercului Crimson
Seria e2012

SHOUD 2: "Noua gândire”

ADAMUS prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
1 octombrie 2011
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, cunoscut şi ca Dracula. (râsete) O poveste adevărată. O poveste foarte adevărată, dragi Shaumbra.

Echilibru

Înainte de a intra în acea poveste, vă amintesc tuturor celor care staţi aici: indiferent ce se întâmplă, rămâneţi în echilibrul vostru. În echilibrul vostru. Indiferent ce s-ar întâmpla, amintiţi-vă că aveţi toate instrumentele pentru a vă descurca cu asta. Fiecare instrument. Vă privesc pe fiecare dintre voi, cei care privesc prin internet. Amintiţi-vă cuvintele: Indiferent ce s-ar întâmpla, vă aveţi echilibrul, echilibrul vostru. Aveţi instrumentele. Aveţi înţelepciunea.

Oh! Vă întrebaţi: „Ce naiba spune Adamus?” (râsete) “Azi este un pic cam serios” şi aşa este. Aşa este. Fie că este un simplu accident de maşină, nu unul devastator, fie că vă pierdeţi serviciul sau vi se întâmplă ceva jenant, oricare dintre aceste lucruri, fie că este ceva ce se petrece la scară globală, care ar putea afecta întreaga planetă, rămâneţi în echilibrul vostru. Uneori pretindeţi că nu ştiţi unde este, dar ştiţi. Amintiţi-vă instrumentele.

Primul instrument - respiraţia. Respiraţia. Apoi – râsul. Cu adevărat. Apoi respiraţia. (râsete) Iar apoi râsul. Apoi amintiţi-vă, aşa cum îmi place mie să spun foarte des, că nu vă aparţine. Cu adevărat nu vă aparţine. Oh, sunteţi în toiul său, desigur, dar nu vă aparţine. Nu este al vostru.

Voi vorbi despre asta până când o veţi auzi clar, în vocea voastră. Nu sunt ale voastre. Pretindeţi că este, dar nu e aşa. Aşa că amintiţi-vă, rămâneţi în echilibru. Este acolo. Voi ştiţi asta. Eu ştiu asta. Vouă vă place să îi găsiţi limitele, dar ştiţi că este acolo.

Dracula

Povestea mea. Dracula, într-adevăr. Eu sunt Dracula. În ultimele zile din Şcolile Misterelor, în cea mai mare parte în România, Transilvania, noi, noi cu toţii, făceam nişte lucruri extraordinare. Noi ştiam că este timpul de a închide Şcolile Misterelor, ca voi să vă întoarceţi în lume. Nu puteţi sta în spatele zidurilor, nici măcar în spatele celor pe care pretindeţi că le-aţi crea. Nu... Părinte! (râsete, căci se întâlneşte cu Sart, îmbrăcat în costum de preot) Da! (multe râsete, căci Adamus sărută crucea pe care o ridică Sart) Nu doare!

SART: Ooooo! (râsete)

ADAMUS: Era doar un mit. Acum sărut-o şi tu pe a mea. (multe râsete) Acolo. (Sart se strâmbă, apoi sărută pandantivul pe care îl poartă Adamus) La ce te gândeai, părinte?! Nu sunt vreun băieţel! (multe râsete) Prăbuşire, tu ce mai faci astăzi? (se adresează lui Dave, care poartă un costum de pilot)

DAVE: Îmi place pilotul automat! (râsete)

ADAMUS: Pilotul automat! (Adamus râde) Face channel în timp ce zboară. În ultimele zile ale Şcolilor Misterelor...

TOBIN (un băieţel): Mie îmi place să zbor.

ADAMUS: Bună, micuţule. El recunoaşte un vampir când îl vede! (râsete)

TOBIN: Eu ştiu! (Adamus râde)

ADAMUS: Astfel că noi eram în procesul închiderii Şcolilor Misterelor. Era timpul ca voi să vă întoarceţi în lume. Mersesem cât de departe se putuse cu Şcolile Misterelor. Noi ştiam că vine o eră nouă. Ştiam că era timpul ca eu să plec. Ştiam că, indiferent cât de mult iubeam această planetă, era timpul de a merge mai departe, căci ce timp mai măreţ putea fi în afară de cel în care puteam fi doar cu mine? (râsete; se întoarce spre Linda, care poartă un costum de vrăjitoare) Frumoasă broască. (râsete) Ce altceva să spui unei doamne? (mai multe râsete) Iar motivul pentru care o porţi este...

LINDA: Ei bine, am fost într-o călătorie, iar acolo un reprezentant al unei companii aeriene, de la relaţii cu clienţii, care nu a fost prea amabil cu mine. (râsete)

ADAMUS: Credeam că am vorbit despre farmece şi vrăji, că nu mai este potrivit să le folosim. Şi cine a fost înainte să ajungă aşa?

LINDA: Este cineva de la United Airlines. (mai multe râsete) Ei nu înţeleg relaţia cu clienţii.

ADAMUS: Ah, nu. Ar trebui să zbori ca mine, fără avion.

LINDA: Nici măcar nu a devenit o broască prea bună, aşa că a trebuit să o transform într-o gentuţă, unde am premiile Adamus. (Linda poartă o broască transformată într-o gentuţă cu fermoar.)

ADAMUS: Premii Adamus! (râsete) Din fundul unei broaşte! (multe râsete) Nu ştiaţi că aduce noroc? Cu excepţia cazului în care este un reprezentant al serviciului de relaţii cu clienţii al United Airlines. (mai multe râsete) O să facem o mică vrăjitorie acum, ca să transformăm energiile întunecate conţinute aici în... (îşi mişcă mâinile în jurul gentuţei) nimic. Energie pură. Doar energie pură. Vom vorbi despre asta într-un moment.

Aş că... pentru voi, toţi cei îmbrăcaţi astăzi în vrăjitoare – şi sunteţi destui! – sunt surprins că mai puteţi purta aceste costume. Nu, cu adevărat, cu adevărat. Vreau să spun că asta spune multe. După ce aţi fost vrăjitoare, zombi şi toate celelalte în trecut, după ce aţi fost arşi pe rug de către (aruncă o privire către “părintele” Sart) ştiţi voi cine de acolo, da, au fost multe răni serioase, răni adânci ale aspectelor multora dintre voi, care au fost traumatizaţi din cauza credinţelor voastre. Faptul că puteţi fi aici şi acum, că puteţi râde de asta, că puteţi glumi, că puteţi purta acel costum este uluitor.

Aşa că mulţumiri speciale celor care poartă un costum astăzi, în special mie. (Adamus râde; poartă o mantie roşie mare, o vestă purpurie şi o cămaşă albă)

Deci, dragi Shaumbra, Şcolile Misterelor, Transilvania, finalul anilor 1700, vremea de a le închide. Când am făcut asta, voi, toţi studenţii, v-aţi întors în lume. Unii v-aţi întors în Europa. Alţii aţi mers în Rusia sau aţi venit aici, în noua Atlantidă ce apărea, numită acum Statele Unite. Aţi luat cu voi înţelepciunea. Aţi luat cu voi înţelegerea.

Apoi s-a creat destulă agitaţie. S-a creat un curent aproape ca o sectă. Oamenii încă vroiau să creadă că Şcolile Misterelor erau deschise, deşi nu mai erau. Au vrut să creadă că era mai mult în viaţă decât ceea ce trăiau ei, în afara monarhiilor şi a diverselor state în care trăiau, a limitărilor, aşa că vroiau să creadă că Şcolile Misterelor încă mai dăinuiau. Aşa era, dar în inima voastră. Nu mai erau în clădiri, ci în inimile voastre.

Multe zvonuri au început să circule furibund despre locul în care se aflau şcolile, iar un timp a fost amuzant să vedem cum unele ordine religioase porneau în noi cruciade ca să ardă Şcolile Misterelor. Desigur, ele nu mai existau. Au găsit castele greşite şi au acuzat oameni pe nedrept, au ars oricum şi castelele, chiar dacă nu erau o Şcoală a Misterelor, iar asta a tot continuat. De fapt s-a acumulat uimire, mister, până la punctul în care anumite... (se uită din nou la Sart) ordine, anumite ordine religioase nu au mai putut suporta. Ştiau că trebuie să-şi facă propria formă de anti-publicitate în legătură cu Şcolile Misterelor, astfel că au creat un fel de poveste despre o fiinţă... despre o fiinţă care nu se putea vedea pe sine în oglindă şi pe care nici alţii nu o puteau vedea acolo.

Sigur că nu! Atunci când ajungeţi la acel punct al vibraţiei conştiinţei, nu vă veţi mai vedea în oglindă. Unii dintre voi au avut mici sclipiri ale acestui lucru – intraţi într-o cameră şi pentru un moment nu sunteţi acolo. De ce? Deoarece vibraţia voastră, conştiinţa voastră începe să evolueze. Nu vă veţi mai vedea pe voi ca reflectare. Vă veţi vedea pe voi ca prezenţă. Mulţumesc. (îi dă Lindei mantia). Ca prezenţă. Nici oamenii nu vă vor vedea în oglindă. Aşa că a fost un lucru important că au spus că această fiinţă nu se putea vedea pe sine în oglindă.

Iar apoi au continuat mitul. Ei vorbeau ceva despre faptul că vi s-ar suge sângele. Ei bine, aveam un obicei şi încă îl mai am… (câteva râsete) Nu acela, dragi prieteni, dar când sărutaţi pe cineva… (se uită la o doamnă) Ai putea să te ridici? Vino aici. (râsete)

ELIZABETH: Dumnezeule...

ADAMUS: Da, dumnezeule. Cei mai buni prieteni. Atunci când sărutaţi pe cineva... (Adamus o sărută pe ambii obraji)

ELIZABETH: Mulţumesc.

ADAMUS: De fapt nu e prea energizant pe obraji. Nu sunt multe puncte energetice în obraji.

ELIZABETH: Mm hmm.

ADAMUS: Dar... (o sărută pe gât) Chiar acolo. Nu-i aşa că ţi-a dat fiori?

ELIZABETH: Mm hmm.

ADAMUS: Şi mie! (râsete)

ELIZABETH: Da. (Adamus râde)

ADAMUS: Chiar acolo. Vezi diferenţa?

ELIZABETH: Mm hmm.

ADAMUS: Acum, în prezent nu se mai poate să... (Adamus o sărută pe gât) Mmm, miroase bine... să săruţi astfel. Sau poate că se poate. Şi pe cealaltă parte. (o sărută pe cealaltă parte a gâtului)

ELIZABETH: Dumnezeule! (chicoteşte)

ADAMUS: Mmm, deci... sper că a fost bine pentru tine.

ELIZABETH: A fost foarte bine.

ADAMUS: Da, da. Vrea cineva o ţigară? (câteva râsete)

Aşa că, desigur, au folosit asta. Au folosit toate poveştile, le-au pus la un loc şi au găsit un autor mediocru – scrisese câteva cărţi, ştia câte ceva despre mistică, studiase hipnoza şi altele, dar în inima sa era teribil de ţeapăn, conservator şi foarte, foarte loial monarhului britanic de la acea vreme – un irlandez numit Bram Stoker. L-au angajat şi l-au plătit foarte bine ca să scrie o carte – Dracula – şi ca să demonizeze, căci şi-au imaginat să facă asta, să creeze o figură emblematică, pe acest Dracula, şi au bazat personajul pe diverse lucruri cumva adevărate şi pe multe altele neadevărate.

Desigur, au folosit – pentru că noi eram atât de bine aşezaţi în România, în zona Transilvaniei – şi poveştile despre Vlad Ţepeş şi cumva le-au legat pe toate la un loc. Au publicat cartea la final de secol XIX, în 1897, pentru a încerca să oprească toată dilema legată de Şcolile Misterelor, de mine – deşi nu am fost niciodată numit personal – şi de voi.

A mers într-o anume măsură, dar... dar... (bea puţin suc) Bun sânge. Mm. (câteva râsete) A funcţionat într-o anume măsură, dar ce aveţi astăzi? Ce ajunge azi la închiderea cercului? O nouă fascinaţie legată de vampiri, de data asta foarte contemporani. Vampiri în Noua Energie, vampiri vegetarieni. (râsete) Este adevărat. Nu inventez. Priviţi Saga Amurg şi celelalte filme.

LINDA: Filmul „True Blood”.

ADAMUS: O nouă fascinaţie legată de a fi nemuritor. A fi nemuritor, dar aici, pe Pământ, în corp fizic. Acum, desigur, ei adaugă elementul dramatic, nişte lucruri insidioase, dar există această fascinaţie nouă. Oamenii vor să ştie ce se află dincolo de partea lor umană şi explorează în moduri noi şi fenomenale. Ei vor să ştie, aşa cum au făcut-o acum sute de ani, când s-au închis Şcolile Misterelor, că trebuie să mai fie ceva.

Şi există. Începe să iasă la lumină. Începe să se petreacă. Provoacă multă controversă pe întreaga planetă. Vedeţi asta în fiecare zi. Provoacă multă controversă în ceea ce eu numesc tărâmurile apropiate Pământului, unde mulţi din cei plecaţi, precum în cântecul de mai devreme, zăbovesc. (se referă la cântecul de dinainte de Shoud, numit “Cei iubiţi şi plecaţi” de DeVotchKa)

Cauzează multă controversă unora din forţele din cosmos care, aşa cum am mai vorbit, nu cred în dumnezeu. Nu cred într-un spirit. Nu prea cred în nimic, cu excepţia lor înşile. Nu e nimic greşit în a crede în voi înşivă, cu siguranţă, dar în sinele deplin, sinele care nu are nevoie să se hrănească din altceva, sinele care ştie că echilibrul este deja în interior, că instrumentele sunt deja acolo şi că le puteţi folosi oricând doriţi, sinele îndepărtat de gândirea conştiinţei de masă, de gândirea veche. Oamenii vor să ştie chiar acum că magia există.

Acum, ei sunt puţin deviaţi. Se gândesc că magia înseamnă lucruri precum manifestarea subită a aurului (ridică mâna) – te aşteptai să fac asta, nu-i aşa? – manifestarea subită a aurului în mână, mersul pe apă, acel gen de trucuri, însă magia reală este conştienţa de sine, de prezenţa voastră chiar acum, în fiecare dimensiune în care operaţi. Vă place să gândiţi că operaţi doar aici, dar operaţi într-o multitudine de dimensiuni.

Cumva acesta este centrul, Pete. Nu e nevoie să-ţi mişti piciorul, o să-l mai lovesc încă o dată. Acesta este genul de centru în care foarte mult se petrece. Da, multe lucruri uluitoare se petrec pentru voi, cu voi, în alte tărâmuri. Acesta este cumva punctul în care totul vine la un loc, în care totul se focalizează şi vine la materializare.

Aşa că, dragi prieteni, ca să termin povestea: într-adevăr, a existat un Dracula, iar Dracula nu avea nevoie să ia nimic de la nimeni. Dracula înţelegea că trăia nemuritor. El dăinuia. Dracula a înţeles că poate fi pe această planetă în formă fizică. Putea fi pe această planetă în formă non-fizică, de asemenea, sau oriunde altundeva vroia să fie.

E câte puţin din Dracula în fiecare dintre noi. Nu-i lăsaţi pe ei (câteva râsete, căci se uită la Sart) să vă altereze percepţia despre voi. Ştiu că este un subiect despre care vorbim iar şi iar. Îndoiala. Îndoiala vine. Ultimele două săptămâni în special au fost un timp al îndoielii. Chiar când credeaţi că aţi curăţat multe, se întoarce. Puteţi simţi acea îndoială, iar ea va fi aici un timp. Vă va împinge un timp până când această îndoială – îndoiala de sine, în parte conştiinţa de masă – până când îndoiala realizează că nu mai are nimic în care să împingă. Precum vampirii care nu se văd pe sine în oglindă, pentru că nu mai au nevoie. Ei nu mai au nevoie să-şi vadă reflectarea. Ei nu au nevoie să o vadă venind din afară. Este chiar aici. Chiar aici. (inima)

Dragi Shaumbra, aşa cum am mai spus de multe ori înainte, se petrece chiar acum. Chiar acum – cele mai măreţe, cele mai măreţe vremuri pe Pământ, timpul celor mai mari schimbări de energie, de transformare, ca în nicio altă viaţă pe care aţi trăit-o, iar totul se petrece acum.

Acum vine îndoiala şi spune: “Da, dar cum rămâne cu…?” Nu. Acesta este timpul, chiar acum. Se petrece în moduri uluitoare şi va continua – uneori la modul dramatic, alteori puţin copleşitor – dar se petrece chiar acum. L-am rugat pe Cauldre să aducă câteva exemple referitoare la ceea ce vorbim. Putem trece la slide-uri, vă rog.

Slide 1

Noi vorbim despre lucruri precum Noul Pământ şi este... reduceţi lumina, vă rog. Ne place să spunem lucruri precum Noul Pământ. Este un concept interesant, ezoteric. Este ca un vis. Voi vă gândiţi la noile Pământuri. V-am mai spus înainte că exista un Nou Pământ, un unic Nou Pământ construit, proiectat şi manifestat de voi în stare de vis.

Acum, nu se petrece chiar totul în stare de vis. Cumva trăiţi acu între lumi. Părţi din voi se extind chiar în timp ce voi staţi aici. V-am spus acum ceva timp că Noul Pământ şi Vechiul Pământ nu se vor contopi imediat, ar mai putea dura încă 30 de ani. Asta a fost cam acum 5 ani. Încă nu e sigur, dar nu contează cu adevărat. Încă nu e sigur dacă unele din forţele de pe Pământul Vechi vor să continue să trăiască în modul vechi sau dacă sunt pregătite să evolueze şi de fapt nu contează, în afară de faptul că e o planetă frumoasă. Voi detestaţi să o daţi celor care vor să meargă înapoi în timp, vor să se întoarcă la standardele vechi, dar, într-un fel, nu contează.

Există Pământuri noi, nu doar unul singur. Sunt multe, multe altele, sute. Ele vor fi casa, locul în care vor veni fiinţe angelice care nu au mai fost niciodată în întrupare fizică, iar acestea sunt multe – familiile voastre spirituale.

Această planetă nu poate găzdui prea mulţi sub aspectul populaţiei. Noile Pământuri ce sunt create pot. Unele dintre ele sunt substanţial mai mari decât actuala voastră planetă Pământ, de sute de ori mai mari, iar ele există. Şi, destul de ciudat, a apărut la ştiri, foarte de curând, şi dovada, iar ea va continua să apară.

Ştiţi, este interesant, deoarece conştiinţa deschide calea, iar tehnologia o urmează. Cele despre care vorbim de zece ani de zile se petrec. Tehnologia ajunge la punctul în care ei pot începe să vadă unele din Pământurile noi. Asta nu înseamnă că locurile exacte anunţate la ştiri vor fi locurile în care fiinţele angelice vor merge pentru experienţa lor fizică, însă înseamnă că până şi ştiinţa începe să recunoască ceea ce noi, ceea ce voi ştiţi de ceva timp. Este o validare. Este foarte, foarte real.

Apropo, eu iubesc ştiinţa. Iubesc ştiinţa până la un punct. Iubesc ştiinţa câtă vreme savanţii rămân cu mintea deschisă. Atunci când intră în cutie, când ajung atât de prinşi în profesia lor încât nici măcar nu mai privesc alte potenţiale – lucruri pe care nu le puteţi descrie în matematica sau ştiinţa voastră actuală – apoi devine o problemă. Apoi realmente inhibă energia şi ceva sfârşeşte prin a exploda. (o femeie râde) Mulţumesc. Aveam nevoie de acel râs. Primeşte un premiu Adamus. Da, chiar din fundul broaştei. (râsete)

Dar nu, cu adevărat este aşa. Dacă ştiinţa închide ceva într-o cutie pentru prea mult timp, ceva explodează. Nu există mereu o corelaţie directă. De exemplu, pentru mult timp ştiinţa a presupus că Pământul e plat, iar... (arată spre „părintele” Sart) organizaţia ta i-a împiedicat pe toţi să contemple oricare altă posibilitate. Mulţi oameni au fost persecutaţi de... (Sart ridică mâna) – mulţumesc – simbolul pentru... (Sart spune ceva, toţi râd) Oh, înainte ca ziua să se încheie, o să ai mai mult decât atât. (râsete) Azi o să te convertim! (Adamus râde)

Aşa că iubesc ştiinţa până la punctul în care încetează să mai privească noi posibilităţi. Un lucru uluitor s-a petrecut în ultimii ani în comunitatea ştiinţifică. Nu toţi, dar destui dintre ei spun: “Mai este ceva. Este ceva ce microscoapele, computerele şi calculele noastre nu arată. Hai să ne ocupăm de asta”. Este numită fizică cuantică de multe ori, iar tot mai mulţi savanţi se ocupă de ea. Tot mai mulţi savanţi au dorinţa de a descoperi, iar eu iubesc ştiinţa atunci când e vorba despre descoperire. Mai sunt multe de descoperit despre realitatea voastră fizică şi mai sunt multe de descoperit despre alte tărâmuri.

Ştiţi asta, iar pe când eu rostesc aceste cuvinte, voi spuneţi: “Ştiu că există alte lucruri acolo şi ştiu că există lucruri sub nivelul atomic şi cel subatomic. Ştiu că haosul” – spun mulţi dintre voi – “ştiu că haosul nu este deloc haos, este, de fapt, ordinea divină pe care mintea nu o poate cuprinde încă.” Dar, dragi Shaumbra, ştiinţa este un lucru grozav şi literalmente, prin lucrarea pe care o faceţi, voi contribuiţi la deschiderea potenţialelor şi posibilităţilor pentru noua ştiinţă.

Au existat acum câţiva ani nişte descoperiri interesante despre – oh, au fost cam acum nouă, zece ani – noua matematică. Au fost respinse de comunitatea de matematicieni tradiţionalişti, dar nu au murit. Fierb. Sfârâie. Aşteaptă să revină. Va fi o provocare pentru mulţi să accepte că doi şi cu doi nu fac întotdeauna patru, tot aşa cum a fost o provocare acum sute de ani pentru fiinţele învăţate să accepte că există numere negative.

Realizaţi că acum nu prea mult timp era considerată o erezie credinţa în numere negative? Însă ele există. Ştiţi cu toţii asta în prezent. Ei bine, ştiţi asta când retrageţi prea mulţi bani din bancă. (câteva râsete) Este negativ şi este foarte real.

Slide 2

Slide-ul următor. Nu e nevoie să spun asta, Cauldre. El ştie. Iată un exemplu, ceva ce un Shaumbra a trimis zilele trecute. O organizaţie guvernamentală din Canada foloseşte pe site-ul său sloganul “Noua Energie.” De unde au luat asta? (audienţa spune: “De la noi”) Cineva care a creat... da, părinte?

SART: Eu am fost. (râsete)

ADAMUS: Da, aşa e.

LINDA: Poţi să repeţi, ca să te audă toţi?

ADAMUS: A spus: „Eu am fost.” Da, da. Am auzit că mai târziu o să spovedeşti în cabina telefonică? (câteva râsete)

SART: Da, sunt pregătit.

ADAMUS: Da. O să fie cam aglomerat acolo, dar da. Apropo, sper că ai rezervat mult timp, fiindcă grupul acesta… (râsete) Le place să spună poveşti. Nu au prea multe păcate, doar multe poveşti.

SART: Am venit pregătit.

ADAMUS: Aceasta vine de la o organizaţie guvernamentală ce foloseşte termenul „Noua Energie”. Nu este ştiinţific, dar este cultural. Este cultural. Ei preiau ceea ce a fost plasat în potenţiale. Cineva creativ, care a primit misiunea de a crea o campanie pentru provinciile canadiene Newfoundland şi Labrador s-a gândit: “Despre ce pot să vorbesc? Aici e cam frig. Uneori e cam întunecat. Trebuie să găsesc ceva.” Acea fiinţă creativă a respirat adânc de câteva ori şi a spus: “Noua Energie! O să vorbim despre Noua Energie care este aici şi o să creăm şi un cântecel ca să meargă”. Un mic... (începe înregistrarea cântecului) cântec al Noii Energii.

Versurile cântecului:

“Am avut un vis, eram acasă, pe malul apei

Şi îi ţineam pe mână pe mama şi pe tata,

Iar ei îmi arată cum se făceau lucrurile,

Îmi spuneau cât de departe au ajuns.

Azi simt Noua Energie în jurul nostru,

Azi împărtăşesc speranţa că ne-a găsit.

Mame şi taţi, surori şi fraţi,

Stau împreună astăzi”

ADAMUS: Ok. (râsete) Ideea este, Shaumbra, că se petrece. Se petrece în astfel de moduri amuzante. Se petrece în moduri foarte reale şi foarte ştiinţifice. Se petrece la niveluri care... (face o pauză, căci încearcă să schimbe slide-ul) Ah, iată. Se petrece în fizică.

Slide 3

Iată şi un articol. O descoperire uluitoare – “Un nou experiment încearcă să captureze bizara antimaterie”. Cred că mulţi dintre voi cunosc CERN, marele laborator din Elveţia, cel care a creat multă controversă. O să aruncăm lumea în aer? Or să facă un experiment cu particule ştiinţifice care va absorbi toată creaţia în sine? Poate că asta s-a şi petrecut… (câteva râsete) Fără premii pentru asta. Cine ştie?! De unde ştiţi că realitatea nu a fost realmente absorbită într-o gaură neagră? Ei şi ce, realitatea continuă. Doar pentru că aţi trecut printr-o gaură neagră şi aţi fost absorbiţi într-un mare nimic, ziua de ieri nu este diferită de cea ce azi. (câteva râsete)

Experimentul descris în acest articol – uluitor, interesant. Arată ce se petrece atunci când se izbesc materia – ştiţi ce este materia, deoarece contează – şi antimateria, ceea ce nu ştiţi ce este. Este invizibilă. Nimeni nu a priceput-o cu adevărat deocamdată. Sunt multe teorii despre ea, dar ştiţi că este antiteza, căci în conştiinţa dualităţii tot ceea ce apare aici trebuie să apară şi aici. Tot ceea ce are un sus are şi un jos. Tot ceea ce are lumină are şi întuneric. Fiecare aspect plăcut al vostru are şi un aspect neplăcut. Aşa este. Aşa lucrează conştiinţa dualităţii.

Aşa că avem acei savanţi care lucrează în laboratorul foarte scump şi cumva secret din Elveţia la experimentul cu magneţi şi cu energii electromagnetice, care trimit particule mici din laboratorul din Elveţia către un laborator din Italia, prin izbirea particulelor. Ce credeţi că se întâmplă? (cineva spune: “Mai rapid ca viteza luminii”) Mai rapid ca viteza luminii!! Credeam că nimic nu e mai rapid decât viteza luminii. Oh, Einstein, este! Sunt multe, multe lucruri mai rapide ca viteza luminii, inclusiv conştiinţa voastră – începând cu conştiinţa voastră –, gândurile voastre, simţirile voastre. Acelea sunt toate mai rapide ca viteza luminii.

Atunci când reduceţi sau încetiniţi energiile, atunci devin lumină. Apoi, din lumină dintr-o dată se reduce la planul electronilor, iar apoi se reduce la realitatea în care vă aflaţi.

Însă lucrul interesant este că această realitate nu este la fundul grămezii. Nu este locul în care coboară totul şi găseşte fundul butoiului. Acesta e un mod foarte dualist de a vă gândi la ea, căci este un cerc. Nu este un puţ, căci chiar şi atunci când energia îşi găseşte calea către această realitate continuă să evolueze. Nu se întoarce de unde a venit, ci evoluează. Luaţi în considerare implicaţiile acestui fapt.

Există particule mai rapide ca lumina. Dincolo de materia solidă, dincolo de dualitate mai există o poartă, o întreagă altă fizică, un cu totul alt sistem de operare şi nu devine mai dens de aici încoace. Nu. Iar voi nu vă întoarceţi sus. Continuaţi în jur. De fapt este o mare spirală. Continuaţi de jur împrejur.

Aşa că literalmente, în evoluţia voastră treceţi de la materie densă – fără nicio ofensă pentru niciunul dintre voi – materie densă la ceva mai rapid ca lumina. Ceva mai rapid ca lumina. De fapt este o fizică foarte simplă, dar savanţii vor cheltui miliarde de dolari sau vor tăia prin kilometri şi kilometri de rocă pentru a pricepe asta. Voi deja ştiţi asta.

Voi dizolvaţi chiar acum, în faţa ochilor mei, dizolvaţi realitatea fizică. Nu vă întoarceţi, ci vă extindeţi mai rapid ca viteza luminii. Aşa că există lucruri mai rapide decât viteza luminii, aşa cum s-a dovedit.

În aceste experimente materia şi antimateria au fost forţate una într-alta. Care a fost rezultatul net? Se spune în articol. Energie pură! Energie pură. Energie pură. Nu am spus noi de mult timp că atunci când lucrurile sunt eliberate din starea lor blocată sau din starea lor de exprimare – voi sunteţi o stare de exprimare – atunci când gândurile sunt eliberate din starea de credinţă, atunci când aspectele sunt eliberate din starea lor de tortură, din starea de rană, este foarte similar cu acelaşi experiment, într-un fel. Vechiul şi noul se izbesc unul de altul cu iubire brutală şi forţată.

Ooo! (câteva râsete) Ei râd, (arată în sus); ei nu (audienţa). (râsete) Voi (fiinţele nonfizice) primiţi un premiu Adamus. Ei se prăpădesc de râs acolo!

SHAUMBRA 1 (un bărbat): Ce ştiu ei?

ADAMUS: Trebuie să fie ceva în apă. (râsete) Ei pot râde, fiindcă ei nu stau aici. Asta a fost amuzant. Aşa că aveţi materia şi antimateria izbindu-se una de alta. Se întoarce în energie pură. Dovedit de către savanţi. Noi am vorbit despre asta, noi toţi, de mult timp deja. Ce se petrece când eliberaţi ceva din starea sa de exprimare, din starea sa de a fi? Se întoarce în energie pură.

Ceea ce ei încă nu au văzut, dar voi ştiţi, este că atunci când mai intervine un element – conştiinţa şi, mai mult, alegerea conştientă –, când intră în ecuaţie, în experiment, atunci produce cu adevărat Noua Energie. Aceste experimente bazate pe dualitate eliberează energia dintr-o formă blocată, o fac să revină la starea pură, aşa cum am vorbit despre norul de energie. Ceea ce ei vor descoperi pentru cinci ani, peste zece ani, nu contează, este că s-a mai creat şi altceva. Şi atunci vor spune: “Cum se face asta? Cum să iei două elemente cunoscute, să le izbeşti unul de altul – ar trebui să fie doar suma celor două elemente puse la un loc”.

Dar ei vor vedea ceva foarte ciudat petrecându-se. La un anume punct vor mai vedea încă un element. Nu au instrumentele de a-l măsura cu adevărat acum, fiindcă noul element se mişcă mai repede decât viteza luminii.

Dragi Shaumbra, aş putea pleca acum. M-aş putea întoarce în Al Treilea Cerc făr a mai avea vreo altă reuniune cu voi, pentru că tocmai am spus totul. Totul este aici. Dar mă distrez mult prea bine! Nu aţi face şi voi la fel, dacă aţi fi în locul meu? Priviţi! (Adamus râde) Aşa că se petrece chiar acum, iar aici sunt eu încântat. De asta sunt încântat să lucrez cu voi, pentru că voi… în pofida faptului că – e suficient, gata cu slide-urile; vă puteţi întoarce la lucrurile amuzante pe care le puneți pe ecran – în pofida faptului că vremurile sunt dificile şi sunteţi provocaţi la multe niveluri diferite, voi faceţi asta. Veţi continua să citiţi despre asta în ziare.

Voi merge până la a spune – o să aud nişte mormăieli aici, dar… pregătiţi-vă să mormăiţi. Pregătiţi? Stafful, sunteţi pregătiţi? O să merg până la a spune să existe pe site-ul vostru, pe undeva, un loc în care oamenii să poată trimite diverse articole, căci ele apar acum în întreaga lume. Articole care ajută la validare, care ajută la educare, care contribuie la informarea Shaumbra că se petrece. Veţi vedea articole precum cele prezentate aici tot timpul, aşa că, dacă vreţi, creaţi un spaţiu pentru asta.

Bun. Bun. Hai să respirăm adânc cu asta.

Noua gândire

Următorul. Următorul punct. Noua gândire. Noua gândire. Kuthumi a vorbit despre ea la adunarea din Santa Fe, la conferinţa voastră de vară, care a fost organizată în septembrie, ceea ce nu înţeleg, dar… Kuthumi a vorbit despre noua gândire atunci. Mulţi dintre voi aţi permis noii gândiri să înceapă să vină, să înceapă să fie parte a realităţii voastre, însă voi vă gândiţi: “Nu sunt sigur ce este noua gândire. Nu sunt sigur cum să fac asta, aşa că o să aştept până îmi spune Adamus cum”.

Aşa că o să vă spun. Nu este vorba despre gândire. Nu puteţi gândi noua gândire. O puteţi alege, puteţi fi ea, o puteţi experimenta, dar nu o puteţi gândi, pentru că în momentul în care începeţi să vă gândiţi la ea, atunci este gândire veche. Aşa că nu contează cu adevărat, însă implicaţiile sunt importante dacă vă daţi voie să intraţi în ea.

Avertismente referitor la noua gândire

De obicei enunț avertismentele după ce vă rog să faceți o alegere. De data aceasta vă voi oferi mai întâi avertismentele. Dacă alegeţi cu adevărat Noua Gândire, (a) o veţi primi; (b) vă va da peste cap, dar bine. Cu adevărat, pentru că noua gândire este intuitivă, cumva psihică, dacă vreţi să folosiţi acel cuvânt.

Noua gândire nu este – (face o pauză) le aducem pe toate prin Cauldre – nu este asociativă sau gândire asociată. Ceea ce faceţi chiar acum este în întregime asociat cu vreun lucru. De fiecare dată când gândiţi, ceea ce gândiţi acum este asociat cu altceva. Voi conectați punctul cu altceva, cu o altă experiență pe care ați avut-o, ceva ce aţi citit, aţi învăţat sau orice altceva, dar este un proces asociat. E ca şi cum – Fred ştie multe despre asta – e ca şi cum aţi creat o reţea mentală şi acea reţea mentală lucrează constant. Cumva lucrează mereu la fel şi cumva foloseşte mereu aceleaşi tipare, aceeaşi logică, aceleaşi tehnici pentru a-şi obţine rezultatele.

Noua gândire nu face asta. Nu este gândire asociativă. Nu are nimic cu care să se asocieze. Nu are înregistrări anterioare. În cele din urmă va avea, dar nu le va avea. Veţi afla că noua gândire de fapt distruge înregistrările. Nu-i plac înregistrările. Nu-i plac tiparele. Nu-i place structura pentru mai mult timp decât îi este necesar ca să o experimenteze, iar apoi merge mai departe.

Nu-i plac poveştile, nu-i place deloc drama. Unii dintre voi veţi avea... o să folosesc asta ca să-mi proptesc piciorul (mută pălăria lui David ca să-şi poată pune piciorul pe scaun). Frumoasă pălărie. Unii dintre voi – nu voi anume, dar voi în sens larg – veţi avea dificultăţi cu noua gândire, pentru că nu are dramă. Nu are loc nicio hrănire.

Trebuie să spun că majoritatea oamenilor sunt dependenţi de dramă. Cu adevărat este aşa. Aţi văzut asta. Oricine a urmat Şcoala SES, Şcoala Energiilor Sexuale, a văzut asta. Sunt dependenţi de dramă. Nu pot trăi fără ea. În clipa în care drama iese din viaţa lor, se plictisesc. Nu le mai este uşor. Sunt disperaţi, aşa că vor crea ceva. Vor distruge ceva al lor sau, de obicei, ceva al altcuiva, ca să se hrănească.

Acum, hrănirea este doar energie care a intrat cumva în mişcare, un fel de mişcare stranie, iar apoi ei iau o înghiţitură mare din ea. Le place să fie în preajma sa. Îi stimulează. Acesta este un vampir. Acesta e un vampir, cineva care se hrăneşte din alţii. Da.

Apoi mai sunt şi autovampirii, oameni care adoră să-şi hrănească propria dramă. Nu e nevoie să includă pe nimeni altcineva – nu mă uit la niciunul dintre voi (Adamus râde), s-a întâmplat să privesc în direcţia aceea – ei... (cineva spune: “Eşti amuzant”) Extraordinar de amuzant uneori.

Însă există şi cei care au jurat să nu se hrănească din alţii, aşa că au devenit vampiri de sine şi creează acest joc, aşa cum ştie Aandrah, cu aspectele lor, care se hrănesc unele din altele. Ele duc asta până la a crede că obţin asta din altă parte, încât creează divizări sau ziduri în identitatea lor. Se numeşte sindromul personalităţii multiple. Un aspect se hrăneşte din altul, iar ele trebuie să pretindă că celălalt este acolo cu adevărat, ca să poată crede că se hrănesc. E ca şi cum aţi bea sau aţi mânca aer, pretinzând că primiţi ceva cu adevărat. Puteţi obţine ceva, dar nu prea mult.

Noua gândire vă va da peste cap mintea pentru o vreme, iar când face asta vă va da peste cap şi corpul. Vă va smulge sistemele de credinţă. Noua gândire va provoca o mare iritaţie de îndoială de sine care... o parte, o să o numim şi pe ea o iritaţie. Oricine are iritaţii acum – şi nu mă uit la nimeni – oricine are iritaţii, eczeme, deseori îndoiala se manifestă în iritaţii. Este şi o cale foarte bună, uneori, de curăţare, cu excepţia cazului în care este o iritaţie continuă. Eh, vedeţi? Doar o iritaţie. Dacă vreunul dintre voi are mii iritaţii acum, locuri care vă mănâncă, probabil că sunt mici simboluri, un mic semn că... oh, dumnezeule, ai un cuţit!

SHAUMBRA 2 (o femeie): Da.

ADAMUS: O să-l foloseşti?

SHAUMBRA 2: Deja l-am folosit. (îşi înţeapă încheietura mâinii cu un cuţit de jucărie)

ADAMUS: Oh! (râde) Haide, fă asta în faţa camerei. Cea de acolo. Ridică-te, dacă tot ne jucăm de-a Halloween. (ea îşi „înfige” cuţitul de jucărie în încheietura mâinii, cu faţa spre cameră) Ah, stai un moment. Trebuie să aducă cealaltă cameră.

SHAUMBRA 2: Oh. Continuăm. (acum este prezentată pe ecran)

LINDA: Uuuuu.

ADAMUS: Da. Oh, oh, oh. Unde rămăsesem? Hrănirea din voi. Acolo rămăsesem. Iritaţiile sau cum spuneţi voi atunci când cineva începe să se taie... acele genuri de lucruri se referă la îndoială. Îndoiala.

Daţi-mi voie să continui cu lista de avertismente înainte de a intra în noua gândire. Vă va face să vă simţiţi foarte deconectaţi. Noua gândire vă va face să faceţi lucruri precum a privi ceva din trecutul vostru şi dintr-o dată să vă întrebaţi ce naiba v-a atras la asta – familii şi astfel de lucruri, (câteva râsete) vă întrebaţi de ce aţi fost pe acolo.

Asta nu e aşa de rău, dar dintr-o dată simţiţi că vă pierdeţi platforma în viaţă, baza realităţii voastre. Întreaga bază a realităţii începe să se schimbe. Atunci când face asta, dintr-o dată aveţi materie şi antimaterie, credinţă şi anticredinţă, încredere şi îndoială, ca şi toate celelalte tipuri posibile de dualitate care încep să se izbească între ele. Este un lucru rău?

SHAUMBRA 3 (o femeie): Nu.

ADAMUS: Ba da, este! Doare! (râsete) Este cu adevărat o porcărie, aşa cum vă vor spune mulţi. Absolut – dar numai pentru o perioadă scurtă. Doar pentru o perioadă foarte scurtă.

PETE: Definește ce înseamnă scurt. (multe râsete)

ADAMUS: O să te rog să vorbeşti cu părintele despre asta. (mai multe râsete) Oh, nu e nicio diferenţă, ştiţi. Nu există timp, bla, bla, bla, bla, bla.

Astfel că pentru o perioadă relativ interesantă de experienţe dinamice în viaţa voastră, totul vine la un loc, dar amintiţi-vă: atunci când aceste particule – nu doar particulele fizice, ci şi particulele credinţelor, particulele aspectelor, particulele a orice – se izbesc astfel unele de altele, aceasta creează energie pură. Întoarce lucrurile în forma lor originară. De asemenea creează Noua Energie. Face asta chiar în timp ce noi vorbim – creează Noua Energie.

Acea Nouă Energie nu iese în vreun rezervor mare, în reţea, în câmp, oricum aţi vrea să-i spuneţi. Va rămâne chiar aici. Nu serveşte un colectiv. Nu serveşte binele tuturor fiinţelor, care este... este bine sau rău?

TIM: De fapt e un lucru bun.

ADAMUS: Ambele. Nu contează cu adevărat. Nu contează. Nu contează, dar sunt mulţi care încă mai cred că tot ceea ce fac ei trebuie să servească binele mai înalt. De unde vine asta?

LINDA: De la Biserică. (multe râsete, căci „părintele” Sart ridică mâna şi toţi arată spre el)

ADAMUS: Azi aproape că e prea uşor! (râsete) Vine din gândirea conştiinţei de masă, din gândirea de grup, de grămadă. Vine de la cineva care a spus: “Nu ar fi mai bine să le spunem oamenilor că este un păcat să se iubească pe ei înşişi? Nu ar fi grozav dacă le-am spune că ar trebui să dea totul altora în primul rând,” inclusiv organizaţiei lor, “pentru că aşa îi place lui dumnezeu?” Nu ar fi grozav să spunem: “Nu te concentra pe tine. Focalizează-te pe orice altceva. Câştigă-ţi calea spre rai. Câştigă-ţi calea.”

Voi ştiţi acum că singura cale spre cer, care de fapt este doar conştienţa, singura cale pe care o cunosc eu, pe care o cunosc ceilalţi maeştri ascensionaţi este iubirea de sine. Asta este.

Este aşa de simplu pentru mine: atunci când vă iubiţi pe voi, înseamnă că v-aţi acceptat pe voi înşivă. Aţi avut compasiune totală pentru voi înşivă fără să trebuiască să mergeţi la spovedanie sau fără niciun fel de remuşcări – deloc. Aţi fost educaţi că ar trebui să fie dificil să nu aveţi remuşcări în legătură cu orice aţi fi făcut. Aud tot timpul cum se tot spune „dar...” “Dar... am făcut un lucru cu adevărat rău”. “Dar... dar dacă mă iert complet pe mine, atunci poate că o să mă întorc şi o să fac iar ceva rău”. Absolut că nu. Absolut că nu.

Atunci când o persoană se iubeşte pe sine absolut şi are compasiune deplină pentru sine, pentru mine, pentru ceilalţi maeştri ascensionaţi, apare un beneficiu colateral frumos. Dintr-o dată ei îi iubesc pe toţi ceilalţi. Dintr-o dată au compasiune pentru toţi ceilalţi. Dintr-o dată ei înţeleg călătoria celorlalţi. Dintr-o dată nu mai încearcă să-i împingă pe toţi ceilalţi prin tunelul către rai. Dintr-o dată ei se duc acolo mai întâi, chiar în casa lor, şi devin Standardul.

Aşa că... noua gândire literalmente vă va schimba viaţa. De asta am spus că în ultimele două săptămâni a fost multă energie a îndoielii, de când Kuthumi a vorbit despre noua gândire. Cei mai mulţi dintre voi aţi spus: “Sună minunat” şi aşa şi este. Cei mai mulţi dintre voi aţi început în voi înşivă un proces al noii gândiri. De asta unii dintre voi...

Cât de mulţi vă mai amintiţi visele? Mai des decât acum zece ani? Vă amintiţi mai multe. Cât de mulţi nu îşi amintesc nici un fel de vis? Ok. Nu există corect sau greşit, iar de fapt visele se petrec oricum. Se petrec absolut, doar că aveţi o poartă pe care o închideţi în urma voastră. Uneori e puţin mai convenabil, dar este timpul să începeţi să le permiteţi acum.

La început – pentru aceia dintre voi care aveţi multe vise intense acum – la început nu este confortabil să visaţi toată noaptea. Voi spuneţi: “Ar trebui ca noaptea doar să dorm”, însemnând “E nevoie să uit visele”, pentru că readuceţi cu voi acea energie, acea conştiinţă. Încă acum divaghez.

În ultimele două săptămâni aţi avut multe vise despre electricitate, despre refacerea instalaţiei la casa voastră, despre probleme electrice, transformatoare care explodează, pene de curent şi altele asemenea – pentru aceia dintre voi care le-aţi avut. Există un motiv pentru asta, deoarece vă reinstalaţi acum.

Acum, voi vă reinstalaţi de mult timp, dar până acum a fost mai mult la nivelul fizic: multe lucruri legate de ADN, multe lucruri fizice, multă reaşezare, chiar şi a aspectelor voastre. Acum este noul tip de reinstalare, a gândirii, a ceea ce era procesul mental.

Lucrul interesant este că atunci când spun reinstalare nu vorbesc despre ce era vechi, precum vechea instalaţie, precum sala de aici care are o instalaţie electrică. Are cabluri mergând de jur împrejur, iar ele sunt folosite pentru a aprinde lumina. Imaginaţi-vă acum că în această clădire s-ar reface instalaţia, dar fără cabluri. Imaginaţi-vă că reinstalarea ar fi de asemenea natură încât aţi putea pune mâna chiar în acel curent de energie, chiar în acel curent, fără să fiţi electrocutaţi. Acum veţi fi electrocutaţi. Sunteţi electrocutaţi – un lucru foarte dualist, modul în care funcţionează electricitatea.

Imaginaţi-vă un sistem în care puteţi ţine în mână acel flux de energie care va aprinde luminile, îl atingeţi şi nu sunteţi afectaţi de el. este cumva ceea ce se petrece în voi, cumva precum transformarea de la gândirea veche la gândirea nouă. Asta se petrece chiar acum. Chiar acum.

Va cauza tulburări în sistemul vechi. Ar putea provoca – şi vă spun asta pentru că uneori vă speriaţi – v-ar putea face să fiţi bolnavi fizic sau poate că nu. Ar putea face să simţiţi că înnebuniţi, dar nu este aşa.

Rezultatele noii gândiri

Acum, ceea ce se petrece aici, în special, cu reaşezarea ce are loc în procesul conştienţei voastre – şi asta este tot ce este, dar voi ieşiţi din conştienţa mentală limitată şi intraţi în conştienţa noii gândiri, cu totul diferită – în procesul ieșirii din gândirea veche totul începe să se dizolve sau să se topească, iar voi vă loviţi de o perioadă de îndoială masivă. Ajungeţi la o perioadă în care vă simţiţi foarte disociaţi de tot, în special de lucruri ce erau parte din rutina voastră zilnică. Ele încep să se schimbe şi să dispară.

Care este primul lucru pe care îl fac cei mai mulţi oameni, cei mai mulţi Shaumbra? Încearcă să se încleşteze cu ceea ce fac. Încearcă să se agaţe de ceva din urmă, deşi s-ar putea să fi blestemat căile vechi, însă încearcă să se agaţe de ceva, pentru că cel puţin era confortabil. Cel puţin era cunoscut.

Acum, este ca şi cum aţi merge dincolo de un prag, în întuneric complet, fără a şti cât de adânc este, fără a şti ce este la fundul puţului, fără a şti dacă mai există un alt prag pe undeva. Este ceva înfricoşător, iar peste toate acestea, cel mai bun lucru din toate, este o experienţă minunată. Ei şi ce? Cui îi pasă? Cui îi pasă ce este acolo?

Este un lucru interesant, pentru că în realitatea Noii Energii, care începe să vină în realitatea voastră fizică, mintea ar putea gândi că atunci când păşiţi dincolo de acel prag o să se petreacă ceva. Asta face mintea. Încearcă să vă protejeze. Spune: “Nu trece dincolo de prag.” Apoi începe să încerce să calculeze. Ar putea arunca o piatră în această gaură adâncă şi neagră, ascultă cât timp îi ia să cadă şi spune: “Oh, la naiba! E taaaare departe.” (râsete) Şi, mai mult decât orice, după aceea auziţi mârâitul şi furia demonilor. “Ohh...” şi vă trageţi înapoi.

În noua gândire treceţi dincolo de balustradă şi dintr-o dată – trebuie să spun asta corect – dintr-o dată realitatea se modifică şi se schimbă. Nu mai este un prag. Nu mai este o gaură adâncă. De fapt este orice din ceea ce alegeţi să experimentaţi în moment. Dintr-o dată este vorba despre alegere, despre care voi vorbi într-o clipă; alegerea care vine atât de rapid, de repede şi care se manifestă cu asemenea rapiditate – mai repede ca viteza luminii – care dintr-o dată este o experienţă reală, o bucurie reală.

Ceea ce spun, dragi Shaumbra, şi hai să respirăm adânc cu asta… simt presiunea mentală aici. Treceţi printr-o transformare foarte interesantă cu noua gândire. Aşa cum am spus la începutul discuţiei, vă puteţi aminti echilibrul vostru? Vă puteţi aminti că deja aveţi instrumentele?

Acum, iată şi avertismentul. Echilibrul nu este acolo unde crede mintea că este. Instrumentele nu sunt acolo unde credeţi voi că sunt, pentru că asta este gândire veche. Trebuie să puteţi fi în stare să vă întindeţi dincolo, în afară. Trebuie să fiţi doritori să aveţi atâta încredere în voi sau atât de deschişi sau atât de nebuni, oricum ar fi, încât să doriţi să mergeţi în afara locului vechi în care găseaţi lucrurile.

Am vorbit puţin despre asta luna trecută, dar cu adevărat vreau să subliniez asta acum. În special în săptămânile ce vin, în lunile ce urmează în viaţa voastră şi în evenimentele din lume care apar la ştiri, locul în care mergeaţi ca să găsiţi alinare sau mângâiere se află acum într-un loc diferit, dar nu este unul liniar, aşa cum era până acum. Cu alte cuvinte, dacă eraţi obişnuiţi să găsiţi mângâiere aici (arată în sus), nu vă aşteptaţi ca acum să găsiţi confortul aici (arată tot în sus). Dacă eraţi obişnuiţi să găsiţi energia aici (arată în lateral), nu vă aşteptaţi să o găsiţi aici (arată în partea cealaltă). Asta e foarte liniar. Dacă eraţi obişnuiţi să aveţi cutia cu unele aici (arată spre podea), nu vă aşteptaţi ca acum să fie doar mutată puţin în partea asta (arată un alt loc de pe podea).

Mângâierea va veni dintr-un loc cu totul diferit, răspunsurile – dintr-un loc cu totul diferit, iar mintea va analiza asta ca pe un lucru înfricoşător de privit. Veţi simţi anxietate atunci când realmente vă veţi extinde, pentru că în momentul în care aveţi nevoie de mângâiere sunteţi puţin disperaţi. Vreţi confortul aproape. Vreţi să fie familiar. Mintea va rezista şi va spune: “Nu, acum avem nevoie de mângâiere. Acum avem nevoie de stabilitate. Hai să ne întoarcem la felul în care s-a făcut întotdeauna,” ceea ce înseamnă în esenţă să vă ascundeţi capul în nisip, pretinzând că problema cu există cu adevărat. (arată spre tavan) Ei râd. (Adamus râde)

Astfel că va avea un reflex. Va avea reacţia programată de a se întoarce acolo unde era obişnuită, iar acum se află în altă parte. Este acolo. Oh, este acolo, dar, vedeţi voi, continuaţi să vă întoarceţi în locurile vechi pentru confort. Iar mie îmi spuneţi că nu este aşa. Îmi spuneţi că mergeţi într-un loc nou. Nu. Mergeţi într-un loc liniar. Voi spuneţi: “Dacă echilibrul meu nu este aici ori dacă răspunsurile sau instrumentele, orice ar fi, nu se află aici, o să mă uit aici”. Este acelaşi loc general şi amărât.

LINDA: Geoffrey are nevoie de apă. (îi dă un pahar)

ADAMUS: Ah! Este bine. (bea o înghiţitură) Sunt puţin incitat. Bun, o întrebare în noua gândire: sunteţi cu adevărat doritori, în acel moment al intrării într-o experienţă nouă – e un mod frumos de a spune altceva – în acel moment al intrării într-o experienţă nouă, sunteţi doritori să respiraţi adânc şi să râdeţi, să vă daţi voie vouă înşivă să găsiţi intuitiv locul nou în care se află instrumentele, în care se află echilibrul, în care este confortul? Sunteţi doritori să spuneţi: “Stai, gândire veche. Nu mai merge aşa. Nu o să mai joc acel joc vechi”? Sunteţi doritori să respiraţi adânc şi să găsiţi intuitiv acel loc nou?

Acum, nu vă pot spune unde este şi... ei bine, este în spaţiul cosmic? Probabil că nu. Se află într-o dimensiune, cred că aşa aţi putea spune. Este într-un loc ce nu este aici, dar nu este nici acolo, dacă are vreun sens. „Nu este aici” înseamnă în această realitate fizică, la această longitudine, latitudine, în timpul şi spaţiul în care existaţi. Nu este aici. Nu ar putea fi aici. Nu vrea să sălăşluiască aici. Nu acum, poate mai târziu. Dar nu este acolo, în afară.

Logica liniară spune: “Ei bine, dacă nu este aici, trebuie să fie acolo,” nu-i aşa? “Dacă nu este aici, trebuie să fie fix acolo.” Nu este, iar aici cuvintele devin dificile. Acolo intuiţia, încrederea – cred că voi aţi folosi acel cuvânt – devin importante. Unde se află?

Precum ştiinţa… iubesc ştiinţa. Iubesc ştiinţa, pentru că înseamnă cu adevărat descoperire până când intraţi în cutie, până când vă limitaţi. Ştiinţa validează ce se petrece în conştiinţă. Ştiinţa este frumuseţea descoperirii tuturor lucrurilor pe care le-aţi creat deja. Da, deja le-aţi creat, acum le descoperiţi. Interesant, nu-i aşa? Dar este foarte adevărat. Este acelaşi principiu cu a merge înapoi în timp pentru a descoperi cum a fost să fi ascensionat deja. Este la fel cu locul în care sunt instrumentele, echilibrul, răspunsurile – permiteţi intuiţiei să vă permită să le găsiţi.

Aşa că aceasta este noua gândire. Lucrul interesant cu noua gândire este că veţi avea nenumărate oportunităţi de a o experimenta. Permiteţi intuiţiei voastre să lucrez, descoperiţi noua gândire şi dintr-o dată spuneţi: “Ah, acum ştiu ce vroia Adamus să spună când a zis că nu este acolo, dar nici aici.” Va avea sens la un moment anume.

Provocările şi binecuvântările noii gândiri

Lucrul interesant este că, fiindcă sunteţi încă în mare parte în gândirea veche, data viitoare când întâlniți o experienţă, poate o provocare, se întâmplă ceva, vă spuneţi: “Oh! Mă pricep chiar bine la noua gândire. Am folosit-o data trecută. O să respir adânc. O să pocnesc din călcâie şi o să intru în noua gândire”. Nu va fi acolo. De ce? Ei bine, încă este acolo, dar nu este acolo.

Mintea, mintea gândirii vechi a aşezat-o deja într-o categorie şi a spus: “Aha, deci aici mergem”. I-a dat o definiţie, a pus-o într-o structură şi spune: “Oh, este acolo.” Chiar dacă este doar o simţire, chiar dacă este doar o cale intuitivă, mintea va face o hartă şi va spune: “Aici este. Revenim aici data viitoare.” Mergeţi acolo data viitoare, nu va fi acolo.

Ce se va petrece? Vă îndoiţi de voi, spuneţi: “Am avut noroc” sau “Adamus a făcut asta pentru mine” ori altceva similar. Încă este în preajmă, doar a schimbat felul în care este asociată cu voi sau este disociată de voi. Este disponibilă, dar va cere ca din nou să vă folosiţi intuiţia. Folosiţi încrederea. Respiraţi adânc şi spuneţi: “La dracu cu toate barierele,” cu tot rahatul care vă trece prin minte. Asta este. Un curent de rahat curge pe acolo. (câteva râsete) Cu adevărat. 90%... aşa este. Nu există vreun cuvânt mai bun pe care să-l folosesc. O grămadă de fecale, dar asta este... Aşa este şi am vorbit de curând despre asta cu grupul Keahak.

90% din ceea ce trece pe acolo este rahat pur. Cu adevărat este aşa, aşa că nu este o acuzaţie la adresa voastră sau a altora. Aşa este programată mintea umană şi aşa funcţionează conştiinţa umană. Voi sunteţi norocoşi. La voi e doar 90%. La cei mai mulţi oameni e cam 99% rahat pur. Cu adevărat. Cu adevărat. Acel 1% foloseşte aceste fluxuri ce au loc acolo pentru un scop constructiv, dar cele mai multe sunt doar trăncăneală, o trăncăneală care vă înnebuneşte şi care vă face să nu vă plăceți pe voi înşivă sau să nu vă placă să fiţi singuri cu voi înşivă.

În noua gândire, veţi descoperi, treceţi dincolo de asta. Aceasta va fi bucuria. Aceasta va fi celebrarea. Acelea încetează. Ceea ce este mai important este că în noua gândire recunoaşteţi că gândurile de rahat pe care le aveţi acum, gândurile limitate ale minţii sunt foarte încete. Lungimi de undă foarte scurte sau foarte începe curg prin voi.

Încet – viteza luminii de acum sau doar ceva mai încet ca unele din gândurile voastre de acum, unele dintre ele mult mai lent – dar dintr-o dată totul va merge foarte repede. Atunci când noua gândire permite minţii să crească natural, să evolueze în direcţia în care o va face – tot veţi mai avea un creier, o minte, dar vor evolua – iar când noua gândire arată dovada clară că gândurile, chiar şi gândurile pot depăşi viteza luminii… căci multe dintre ele nu pot face asta în prezent. Unele da, cele mai multe nu. Cele mai multe gânduri ce trec dincolo de viteza luminii nu sunt înregistrate de creier şi în acest continuum spaţiu-timp, astfel că devin gânduri necunoscute. Ştiţi că sunt acolo, dar nu ştiţi ce sunt. Ştiţi că este ceva acolo, dar când încercaţi să pricepeţi, nu puteţi.

Ceea ce se petrece cu noua gândire este că… sunt puţin frustrat, deoarece nu întotdeauna cuvintele… am să transmit multă simţire aici. Gândirea voastră începe să treacă dincolo de viteza luminii, dincolo de nevoia înregistrări vreunei viteze, dincolo de orice fel de viteză. Când se petrece asta, veţi descoperi brusc ce este percepţia reală. Veţi descoperi cum aţi fost prinşi în gândirea inutilă, veche, înceată, elaborată, plictisitoare. Veţi realiza exact cele despre care vorbim de mulţi ani, cum că tot ce aveţi nevoie este în Acum. Nu este doar un clişeu drăguţ, chiar dacă unii dintre voi l-au folosit astfel. Nu mă uit la nimeni. (câteva râsete) “Tot ce am nevoie este în Acum.” Da, bine, atunci începeţi să experimentaţi cu acele lucruri. Stop… (indică cu degetele actul vorbirii) Opriţi asta.

Apropo, veţi observa că asta (indică vorbirea) se schimbă – gura. Gura este sclavul minţii şi tot trăncăneşte, uneori ca şi mintea, apare cu tot felul de cuvinte care umplu mult spaţiu ca să plictisească mulţi oameni, ca să vă împiedice ca să fiţi în prezenţa voastră. Prin urmare gura îi dă înainte.

A fi în noua gândire

Ce se va petrece cu noua gândire? Mai puţină vorbărie. Hmm. Mai puţină vorbărie. De ce? Fiindcă puteţi scoate un singur sunet – rrrrr – sau ppbbtt – orice sunet, iar el poate transmite un volum uriaş de conştiinţă, care atrage un volum uriaş de energie, ce poate muta munţii. Cu adevărat poate să-i mute, pe ei sau orice altceva vreţi voi să mutaţi.

Astfel că noua gândire este uluitoare. Voi v-aţi oferit voluntar, fie că ştiaţi, fie că nu, ca să fiţi parte a dezvoltării noii gândiri, dar nu vă puteţi gândi la ea. (râsete) O puteţi experimenta. Puteţi fi în ea. De asta am vorbit luna trecută despre a fi în prezenţa voastră. Spiritul este prezent. Trebuia să aveţi acel factor. Trebuia să fiţi prezenţi. Ei bine, ar trebui să fiţi, altminteri trece pe lângă voi. Trece chiar pe lângă voi, iar peste cinci ani veţi fi tot aici, spunând: “Nu am înţeles.”Ei bine, aţi înţeles, doar că nu sunteţi conştienţi de asta.

Aceasta se petrece foarte des acum. Lucrurile curg pe lângă voi chiar acum. Aşa este. Sunt gânduri, idei şi energii, tot felul de lucruri, iar voi spuneţi: “Ei bine, nu pricep.” Nu, pricepeţi, doar că nu sunteţi conştienţi de asta, căci vă focalizaţi doar pe o mică felie a realităţii.

Noua gândire că permite să vă deschideţi, vă permite să o experimentaţi. Haideţi să facem acum un exerciţiu cu noua gândire. Apropo, toate plângerile pe care le-am primit în ultimele două săptămâni, daţi vina pe Kuthumi, nu pe mine. El a prezentat subiectul. (la conferinţa de vară de la Santa Fe) Toate plângerile, toate neliniştile, toate grijile şi dramele ce au apărut – şi nu mă uit la nimeni, aşa cum ar face Kuthumi – sunt rezultatul noii gândiri. Voi vă daţi voie să intraţi în ea.

Trebuie să râd, dar apoi şi plâng puţin, pentru că aţi ridicat mâna şi aţi spus: “Nu, vreau să fiu parte din această echipă. Vreau să merg înainte. Vreau să o aduc în experienţa vieţi mele”. Apoi se petrece, iar voi începeţi: “Ce nu e în regulă cu mine?! Nu ar fi trebuit să fac asta! Nu ar fi trebuit să mă înscriu în grupul acesta Shaumbra” ori în acest proiect, la acest workshop şi tot aşa. Nu, asta e ironia: voi aţi fi acceptat să fie altfel.

Nu aţi fi acceptat să fiţi în al doilea sau al treilea val, iar eu am încercat să vorbesc cu mulţi dintre voi despre asta. Eu am spus: “De ce nu aşteptaţi ca a doua corabie să plece din port? Nu vă urcaţi pe prima, căci prima descoperă că sunt dragoni şi demoni în ape. Ceilalţi doar urmează calea”. Voi aţi vrut să fiţi pe prima corabie, aşa că iată-vă aici. Nu aţi fi vrut să fie altfel şi de asta îmi place mie aşa de mult să lucrez cu voi.

O experienţă cu noua gândire

Haideţi să facem ceva. Haideţi să avem o experienţă în noua gândire, dacă doriţi. Nu sunteţi obligaţi. Puteţi ieşi de la început sau puteţi pretinde că faceţi asta, puteţi mormăi şi ofta, puteţi transpira un pic. Cei de lângă voi or să creadă că aţi prins ideea. Or să fie foarte, foarte impresionaţi. O să ieşiţi pe uşă spunând: “Mă bucur că nu m-am apucat de aşa ceva. Nu am nevoie de alte necazuri în viaţa mea. Vreau şi eu puţin aur. Vreau doar o relaţie bună în viaţa mea. Dumnezeule, vreau să mai ies şi eu din asta din când în când. Nu vreau toată nebunia asta.” Este în regulă. Voi absorbiţi energia de la toţi ceilalţi, dar se va petrece oricum.

Aşa că haideţi să facem asta. Toţi cei conectaţi prin internet, haideţi să ne alăturăm. Atunci când – vorbim despre o persoană obişnuită, nu neapărat de voi, ci de un om obişnuit – atunci când sunt foarte tineri, sunt încântaţi, până la un punct, ca pur şi simplu să se trezească şi să aibă o experienţă. De fapt, atunci când eraţi foarte tineri, nu o judecaţi ca fiind bună sau rea. Alţi oameni făceau asta pentru voi. Dacă plângeaţi, ei judecau cum că aveţi o experienţă rea. Nu neapărat, doar plângeaţi! Asta nu înseamnă că era rău, ci doar că se petrecea ceva.

Atunci când eraţi foarte tineri nu aveaţi prea multe judecăţi asupra lucrurilor. Aveaţi multe vise, literalmente. Visaţi mult pe atunci, apoi s-au închis. Aveaţi multe viziuni când eraţi tineri. Aveaţi... fiecare dintre voi, fără excepţie, aveaţi fiinţe cu care vă jucaţi, dar nu erau doar tovarăşi de joacă, ci erau fiinţe reale. Aveaţi mici extratereştri, gremlini mititei, mici... orice era prin preajmă. Micii devaşi ai naturii, o, adoră copiii. I-aţi avut cu voi.

Unele dintre aceste fiinţe veneau din afară. Unele veneau din interior. Eraţi ca o mică uzină a imaginaţiei. Puteaţi crea fiinţe după cum doreaţi. Fiinţele pe care le creaţi ieşeau apoi şi se jucau cu alte fiinţe, cu fiinţele naturii, cu cele care se află chiar acum în preajmă. Acei ani de început erau plini de fantezie şi experienţe, destul de lipsiţi de griji.

Ştiţi, mă uit la multe societăţi de azi. Se pune un mare accent e structura mentală, iar când copiii au doi ani deja sunt obligaţi să înveţe. Acum, studiul nu este rău, dar de câte ori – iar asta ar putea ajunge la... e nevoie să purtăm discuţia despre educaţie în Noua Energie, dar mulţi oameni se vor supăra cu adevărat. De fiecare dată când se studiază o ştiinţă, matematica sau o limbă străină, este nevoie să fie asociat şi studiul altor potenţiale. Nu ar trebui să se rezume niciodată la ceea ce este scris într-o carte, la ce poate fi scris pe tablă sau într-un calculator. Atunci când copiii sunt învăţaţi, întotdeauna, întotdeauna ar trebui să fie învăţaţi şi despre alte potenţiale. Dar dacă. De ce nu. Dar dacă... nu vreau să divaghez.

Astfel că acum… copiii învaţă foarte mult, sunt foarte mentali. Acum, amintiţi-vă ce am spus: atunci când ceva este pus într-o cutie, într-o sticlă, când ceva este structurat, atunci când ştiinţa nu explorează posibilităţi cu totul noi în afara teoriilor curente, atunci explodează. Ce se petrece cu educaţia acum? Este ţinută pe loc. Creaţia, artele, toate sunt eliminate, muzica este eliminată.

Aşa cum am spus înainte, arta va salva lumea. Cu adevărat. Atunci când o societate poate fi artistică, mai întâi de toate, asta înseamnă că s-a eliberat pe sine. Nu pictura în sine va elibera pe cineva, ci conştiinţa ce spune “ne putem petrece timpul cu plăcerile vesele, senzuale de pe Pământ, în loc de a fi mentali, în loc de a avea legi şi regulamente.” Asta indică o societate liberă.

Cam aşa este un copil. Din nefericire, acum se scoate foarte mult din experienţa copilăriei. Ah, imaginaţi-vă, Shaumbra, că cineva ar înfiinţa o şcoală a fanteziei. Fantezia ar include şi matematica. Este o fantezie, cu adevărat. Matematica modernă, actuală, geometria – cu totul fantezie. Contabilitatea – asta e ceva creativ! (râsete)

Astfel că ajungeţi la o vârstă mai înaintată. Ajungeţi, hai să spunem, la începutul perioadei adulte şi începeţi să vă amânaţi visele, ambiţiile şi direcţia. Începeţi să găsiţi multe scuze – că intraţi la un serviciu sau vă întemeiaţi o familie. Ceea ce se petrece cu adevărat este că apare multă presiune a conştiinţei de masă şi multă presiune mentală. Cumva stoarce din voi multe din vise şi speranţe. Scoate pasiunea de a vă cufunda în ceva nou. Încearcă să vă facă să vă focalizaţi pe ceea ce este deja pe masă, să perfecţionaţi ceea ce deja aveţi, pentru că, precum o nenorocită de oglindă, dacă aveţi o realitate în jurul vostru acea realitate nu va fi niciodată perfectă, apropo. Nu a fost proiectată - nu a fost niciodată proiectată astfel.

Aşa că... (face o pauză) o micuţă conversaţie colaterală aici. Ştiţi, ei înjură pe partea cealaltă uneori. Sunteţi prinşi în gândirea că trebuie să aveţi cutia perfectă înainte de a vă putea muta în altă cutie. Distrugeţi acea idee chiar acum. Luaţi-o şi distrugeţi-o. Eliberaţi-o în energie pură.

Ceea ce se petrece pe când aveţi, hai să spunem, 20, 30, 40 de ani, este că începeţi să amânaţi. Voi, voi, aţi amânat. Aţi creat foarte multe scuze – că sunteţi ocupaţi cu asta, cu cealaltă, că nu aveţi timp pentru asta sau asta – în esenţă, lucruri pentru voi înşivă. Sunteţi foarte ocupaţi să faceţi totul pentru toţi ceilalţi şi foarte puţin pentru voi înşivă. Sunt teribil de epuizaţi în aceste zile... cei mai mulţi oameni. Teribil de epuizaţi.

Această cale, această tendinţă continuă. Deveniţi mai mentali. Intraţi mai mult în tipare, în rutine. Aici vă blocaţi cu adevărat. Aici vă blocaţi cu adevărat, în punctul în care ajungeţi la vârsta maturităţii. Nu înseamnă doar vârsta, ci un fel de încetinire mentală. Ajungeţi la vârsta maturităţii şi, e trist să spun, pentru mulţi dintre cei care se află aici şi care ascultă, voi spuneţi: “Doar atât am să merg în această viaţă. Asta e tot. Am realizat ceea ce pot realiza.” Aveţi unele remuşcări şi vă minţiţi pe voi înşivă. Spuneţi: “Da, dar, de fapt, o să mai încerc puţin mai târziu, după ce plătesc impozitele sau pe ct de repede se rezolvă problema asta cu relaţia,” şi tot aşa. Însă ceva din voi spune: “Doar atât am să merg. Am ajuns la maxim. Acum ce pot să fac? O să încerc să mă bucur de câteva momente preţioase care mi-au rămas.” Ar mai putea fi 20, 30, 40 de ani.

O parte din voi din vechea gândire a renunţat. Unii aveţi o tristeţe legată de asta. Există o decepţie. Spuneţi: “da, dar poate că mâine. Ştii, poate că o să se petreacă ceva. Poate că după ce o să merg 10 ani la întâlnirile Cercului Crimson o să cadă un fulger şi o să plec de acolo cu totul iluminat. Poate, doar poate.” Părinte, poţi să aduci coşul şi să vezi dacă… (râsete, căci Adamus se referă la coşul de donaţii adus de Sart mai devreme)

Dragii mei prieteni, nu ca să apăs un buton la voi, dar aceasta este gândire veche şi este rahat. Absolut, este rahat. Nu-l puteţi depăşi cu şi mai mult rahat, cu nişte mici afirmaţii, cu mici clişee, cu nimic de felul ăsta. Nu puteţi, dar puteţi face alegerea de a ieşi din gândirea veche. Puteţi face alegerea de a avea cu adevărat un nou început.

Aş vrea ca voi să luaţi aceasta în considerare înainte să pun adevărata întrebare. Pentru cei mai mulţi dintre voi aceasta este ultima voastră viaţă pe această planetă – pentru cei mai mulţi dintre voi, ultima viaţă pe această planetă. Acum luaţi în considerare ceea ce am spus în legătură cu speranţele, cu visele voastre, cu gândul că aţi depăşit culmea, că mai bine nu se poate. Gata cu proiectele, gata cu creaţiile mari, gata cu relaţiile, gata cam cu orice. Nu e un mod prea grozav de a părăsi această planetă.

Atunci când spun că probabil este ultima voastră viaţă pe planetă – şi aş spune asta pentru cei mai mulţi de aici – unii dintre voi vor alege să fie conştienţi de ascensiunea care deja s-a petrecut. Unii dintre voi vor merge pe Pământurile noi. Ele vă cheamă, vă vor acolo. Vor să mergeţi acolo şi va fi destul de uşor. Veţi fi mare lucru acolo. O să vorbiţi despre cum aţi construit Pământul, cum l-aţi creat. O să vă simţiţi destul de bine. Mulţi dintre voi vor merge acolo. Voi alegeţi să nu vă recunoaşteţi ascensiunea încă. De ce? Mai vreţi încă ceva. Încă mai vreţi să faceţi ceva şi va fi foarte, foarte tentant Noul Pământ. Foarte tentant.

Cunoaşteţi jocul. Ştiţi cum a fost construit, aţi contribuit la asta. Ştiţi prin ce aţi trecut. O să mergeţi acolo şi o să vorbiţi ca experţi, iar ei or să fie extaziaţi în jurul vostru. O să fiţi guru pentru ei şi… Oh, ştiţi, sunt îngeri. Nu sunt prea deştepţi. Nu sunt deloc deştepţi. Voi sunteţi deştepţi. Aţi fost aici, aţi făcut asta.

Acum să contemplăm asta. Aveţi două forţe – ultima viaţă pe Pământ şi faptul că v-aţi depăşit maximul. Asta e gândire veche. Puteţi în acest moment să permiteţi noua gândire… aah, opriţi-vă chiar aici. Vedeţi? Cum am spus asta, unii dintre voi au început să planifice. Nu există planificare în noua gândire. Nu există scopuri. Nu există obiective. Nu puteţi scrie pe o foaie de hârtie ceva ce vreţi să se manifeste. Este fals. Noua gândire înseamnă, simplu, să faceţi o alegere, iar apoi să lăsaţi vânturile să vină, să permiteţi ca vânturile schimbării şi evoluţiei să vină.

Atunci când eu întreb dacă sunteţi pregătiţi să intraţi în noua gândire, în mintea voastră apare „mi-am atins limita, doar atât va fi pentru mine” – nu puteţi crea alt obiectiv. Nu puteţi spune: “Oh, da, dar acum vreau să deschid o şcoală mare. Vreau să scriu zece cărţi. Vreau să…” Nu funcţionează aşa, vedeţi voi. Asta e gândire veche. Este gândire liniară. Este ceea ce numesc eu gândire de gratificare, dar este una falsă. Este cu adevărat fals atunci când vă aşezaţi şi încercaţi să faceţi proiectele prosteşti pe care credeţi că o să le faceţi, iar ele nu funcţionează. Apoi deveniţi chiar frustraţi faţă de voi înşivă şi spuneţi: “Vezi, mi-am depăşit limita. Am ştiut asta tot timpul.” Apoi apare o iritaţie, o mâncărime şi începeţi: “Nu ştiu de unde am iritaţia asta! I –am dat cu ceva şi tot mă mănâncă!” Este îndoiala. Este îndoiala. Absolut.

Shaumbra, haideţi să trecem la noua gândire, dacă doriţi. Haideţi să trecem în noua gândire setul de tipare ce a existat despre progresul vieţii voastre, despre faptul că dacă îmbătrâniţi, sunteţi un pic mai maturi, atunci nu se mai pot petrece lucruri măreţe, inspiratoare şi pline de inspiraţie. Pe măsură ce avansaţi în vârstă, rămâneţi fără benzină, fără energie, rămâneţi fără pasiune. Hai să gândim asta cu noua gândire.

Cum facem noua gândire? O chemăm pe Aandrah aici, ca să respire cu noi un moment. Aandrah, te rog. Vino aici. Gândirea nu este permisă în timpul respiraţiei. Asta îmi place la respiraţie.

AANDRAH (NORMA DELANEY): Ce paradox amuzant! Astfel că am să vă invit... observaţi. O să vă daţi voie să simţiţi? Simţiţi această respiraţie. Vrea să vină aici pentru voi. Primiţi-o. Respiraţi-o adânc. Simţiţi-o. este chiar aici. Este chiar aici. Este chiar aici. Respiraţi-o. Respiraţi-o atât de adânc, pe măsură ce spuneţi da. Da. Da, simţiţi-vă atât de în viaţă. Simţiţi asta. Respiraţi, respiraţi şi primiţi. Respiraţi şi primiţi. Cu fiecare respiraţie simţiţi-vă cufundându-vă şi topindu-vă în bucurie, bucuria de a fi în viaţă. Respiraţi adânc. Respiraţi acum. Respiraţi… (continuă să respire în tăcere câteva momente)

ADAMUS: Bun. Bun. Poate, doar momentan, aţi simţit că sunteţi prezenţi, aşa cum am spus în ultimul Shoud. Pe moment nu a fost nevoie să gândiţi. Eraţi doar prezenţi. Eraţi doar conştienţi de ceea ce este în jurul vostru. Un lucru interesant se petrece în noua gândire. Conştienţa voastră începe să se extindă. Mintea încetează cumva să lucreze, conştienţa începe să se extindă. „La naiba, sunt prezent”. Doar de asta aveţi nevoie.

În acea clipă, în acel moment, totul începe să se schimbe. Nu-i puteţi aloca un factor liniar. Dintr-o dată totul este acolo. Nu e nevoie să planificaţi sau să subliniaţi. Este un mod foarte, foarte diferit de a opera. Vom continua să vorbim despre asta în unele din sesiunile următoare. Aştept cu interes să vorbim despre asta în următoarea noastră călătorie. Noua gândire.

Viaţa în noua gândire

Noua gândire se referă la alegerea – dacă vreţi să ajungeţi cu adevărat la esenţă – la alegerea că veţi face asta. Spre deosebire de unele din alegerile pe care le-aţi făcut până acum, noua gândire nu este o alegere pentru o manifestare anume. Ce vreau să spun cu asta? Ei bine, mulţi dintre voi încă mai folosiţi afirmaţiile sau vizualizările sau chiar alegerea în mod foarte mental, spunând: “Da, fac alegerea de a avea 10.000 sau un milion de dolari.” Aţi observat că nu au venit? A observat cineva? I-a primit cineva? Ok.

SHAUMBRA 4 (o femeie): Nu curg monede de aur din găleţi.

ADAMUS: Nu curg monede de aur din găleţi, iar asta pe bună dreptate. Nu aşa ar trebui să fie. Alegerea reală nu înseamnă a spune: “Vreau un partener” sau, de fapt, “vreau să scap de partenerul meu.” (câteva râsete) Asta este o manifestare. Alegerea reală nu este a spune: “Vreau să creez tot felul de picturi.” Aceasta este o manifestare, nu o alegere reală, iar de fapt este foarte mentală.

Vreau să divaghez un moment ca să arăt ceva. O să vă întrebaţi în următoarele săptămâni: “Oare folosesc noua gândire?”, iar apoi o să vă îndoiţi. O să spuneţi: “Nu, toţi ceilalţi fac asta, dar eu nu.”

Un mod de a spune dacă începeţi să fiţi în noua gândire este dacă drama începe să apară în viaţa voastră. Drama este produsul secundar al minţii. Odată ce intraţi în noua gândire, nu mai e nicio nevoie de dramă. Nu e nevoie de marea încleştare a dualităţii. Nu e nevoie să intraţi în dramă, în drama voastră personală. Nu mă uit la nimeni, (Adamus tuşeşte cu semnificaţie), dar nu e nevoie să intraţi în asta. Drama începe oricum să plece. O să vă simţiţi ca şi dezbrăcaţi pentru un timp şi uneori veţi vrea să vă întoarceţi la dramă, dar apoi veţi realiza că are un gust amar, cumva ca o otravă. De ce continuaţi să vă întoarceţi acolo? Oh, nu mă uit la tine, părinte. De ce tot continuaţi să intraţi în dramă?

Atunci când intraţi în noua gândire, drama dispare şi cu ea şi nevoia de a avea maxime şi minime, din punct de vedere mental sau emoţional. Vă veţi simţi puţin ciudat, pentru că până şi emoţia începe să plece, iar voi ceţi spune: “Mă simt lipsit de emoţii, dar, ciudat, mă simt mult mai fericit.” Hmm.

Astfel că cele mai multe alegeri sunt direcţionate direct către produsul secundar, către manifestare. Ele nu funcţionează, pentru că acolo nu există ceea ce aş numi simţirea reală. Alegerile reale sunt lucruri precum alegerea bucuriei, alegerea de trăi în experienţă. O alegere reală este a spune numai “Eu Sunt Cel Ce Sunt.” Aceasta este, probabil, cea mai mare alegere. “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Sunt prezent. Trăiesc. Sunt conştient. La naiba, Eu Sunt Cel Ce Sunt!” Asta este o alegere. O alegere reală este, aţi putea spune, atunci când doar spuneţi: “Aleg să trăiesc. Aleg să trăiesc în abundenţă nebună.” De ce nu? Pentru că alegeţi să trăiţi, ceea ce este important; nebună, însemnând că acceptaţi să vă asumaţi nişte riscuri, să treceţi dincolo de cutie, abundenţă însemnând deplin, bogat. Nu înseamnă doar dolari şi cenţi.

De acolo, toate manifestările încep să lucreze. Nu vă focalizaţi pe manifestarea unei găleţi de aur sau o să vă împiedicaţi singuri. Asta este gândire veche. Alegerea ar trebui să aibă o simţire în ea. Alegerea ar trebui să aibă profunzime. Nu ar trebui să sune precum rahatul minţii. Nu ar trebui să sune a makyo. Ar trebui să fie reală. O alegere reală este ca doar să trăiţi. Să trăiţi.

E amuzant cât de mulţi oameni ar alege o maşină mare şi bătătoare la ochi, mult aur, mulţi bani, o casă uriaşă, un partener cu adevărat sexy, dar nu aleg viaţa. Ha! Nu este uluitor, chiar cu micul procentaj de oameni care câștigă la loto – ce fac ei? Se destructureayă în doi sau trei ani. Aruncă totul în aer. Uită să aleagă viaţa. Uită să aleagă bucuria de bază, fiinţa, Eu Sunt.

Astfel că, pe măsură ce intrăm în noua gândire, multe vor începe să se schimbe. Noua gândire este o problemă de alegere. Noua gândire înseamnă a permite un nou set de ne-tipare să fie în viaţa voastră, un mod cu totul nou de a fi conştienţi de prezenţa voastră şi de a exprima asta. Cu asta, cer să fiu îmbrăcat iar cu mantia mea…

LINDA: Plăcerea mea. (îl ajută să-şi pună pelerina)

ADAMUS: … poate că am să mă transform într-un liliac şi am să zbor naibii de aici! (râsete) Cu asta, haideţi să respirăm adânc, Shaumbra. Aştept cu interes să-i întâlnesc pe mulţi dintre voi în călătoria ce urmează. Aştept să fim din nou la Paris în câteva zile.

Cu asta, aţi vrea să-mi arunc mantia pe cap şi să dispar? (audienţa e uimită) Cu asta, amintiţi-vă că totul e bine în întreaga creaţie, iar ca urmare este doar o biată iluzie. (râsete)

LINDA: Şi aşa este. (aplauze)


* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!