MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria Arta de a Sta pe Bancă

SHOUD 3 – Prezentat de ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat la Crimson Circle
11 decembrie 2021
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt ceea ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bine ați venit la Shoud-ul din decembrie 2021. Bine ați venit, fiecare dintre voi, din întreaga lume, în acest moment fără precedent, în tot ceea ce se întâmplă pe planetă, chiar acum.

Parcă a fost ieri când ne-am adunat pentru prima dată. După ce a plecat Tobias, am venit eu, parcă a fost doar acum câteva clipe – pentru mine, cel puțin. Cum a zburat timpul. Cum am ajuns la atât de multă muncă pe care o facem împreună.

Să respirăm profund cu asta, în timp ce începem acest Shoud și, într-adevăr, o cotim din nou sau ajungem la un alt Punct de Separare, în munca pe care o facem. Haideți să respirăm foarte profund cu asta în acest minunat Shoud.

Așa un fundal frumos pe care l-au creat, o scenă frumoasă cu florile, copacii și ursuleții de pluș. Să respirăm pur și simplu foarte profund pentru frumusețea adunării noastre. Hm.


Fără Precedent

Acestea sunt vremuri fără precedent, într-adevăr, pentru voi, în primul rând – pentru Shaumbra, pentru Crimson Circle – fără precedent, deoarece asta nu s-a mai făcut niciodată înainte. Niciodată nu a mai fost un grup de oameni de pe întreaga planetă care să  treacă prin Realizarea lor, să ajungă la măiestrie și să rămână pe planetă.

Am povestit recent, într-una din adunările Kasama, despre un incident care s-a întâmplat la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Voi da versiunea scurtă aici, însă mă aflam la Clubul Maeștrilor Ascensionați într-o seară, citind în liniște o carte, de unul singur, când i-am auzit pe unii din ceilalți Maeștri Ascensionați vorbind, destul de tare încât să știe că pot auzi, destul de tare încât să mă irite într-o măsură. Vorbeau despre cât de ușor vă e vouă. Un anume Maestru Ascensionat, Sebastian, a subliniat imediat și a spus: “Ei bine, le este atât de ușor acolo. Au toată această tehnologie și se adună online, unde toți din întreaga lume se pot conecta laolaltă, au computere și pot sări într-un avion să meargă la un workshop în Hawaii. Ei au toate aceste facilități. Când noi intram în Realizarea noastră, n-aveam toate aceste lucruri. Ne-am străduit pe cont propriu. A trebuit s-o facem singuri. Nu știam dacă exista un alt grup. N-aveam Maeștri Ascensionați care să ne transmită mesaje prin channel. Ne-a fost atât de greu.”

Au tot continuat să vorbească despre asta. În cele din urmă, am pus cartea jos și doar am stat și-am ascultat pentru o clipă, anxietatea și iritarea mea crescând din cauza asta. Și unul dintre ceilalți Maeștri Ascensionați a spus: “Da, lor le e atât de ușor, iar noi am făcut-o pe calea cea grea. Lor le e atât de ușor pe planetă acum.”

Ei bine, în final am trântit mâna pe carte, m-am ridicat, m-am îndreptat spre grup și am spus: “Știți, da, ei au unele facilități moderne. Pot face un Shoud cu mine, la care Shaumbra din toată lumea se poate conecta, și pot înregistra ceea ce ei numesc Cursurile lor Cloud, și pot tipări cu ușurință cărți, zilele astea. Și, da, au unele facilități moderne în acest moment, dar să vă fie rușine vouă, tuturor”, am spus.

“Să vă fie rușine, deoarece, atunci când erați pe planetă și treceați prin Realizarea voastră, nu era atât de nebunesc. Planeta nu era atât de nebună. Lucrurile se mișcau mult mai încet. Acum sunt mii și mii de brevete pe zi, doar în Statele Unite, care ies la iveală. Când voi treceați prin Realizarea voastră, cu sute sau mii de ani în urmă, nu se crea aproape nimic nou. Lucrurile erau la fel.” Am spus: “Este rapid și furios acolo jos chiar acum, și nu știu dacă voi ați putea suporta asta. Doar cantitatea de date, cantitatea de informații și viteza cu care se schimbă lucrurile, nu cred că vreunul dintre voi ar putea face față cu adevărat."

Ei bine, ei încă mai râdeau pe înfundate despre asta, iar eu mi-am spus în sinea mea: “Ei bine, voi trece la adevăratul subiect aici.” Iar adevăratul subiect, le-am spus, era că: “Știți, când voi ați trecut prin Realizarea voastră, da, a fost dificil, așa cum, într-o anumită măsură, a fost și a mea. Dar există o mare diferență între voi și Shaumbra, și anume că voi ați plecat la momentul Realizării. Oh, poate ați rămas câteva zile, câteva săptămâni sau, Kuthumi, câțiva ani, dar restul dintre voi ați plecat imediat, iar acest grup nu face asta. Acest grup rămâne pe planetă.

“Nu trebuie s-o facă. Ar putea pur și simplu să-și accepte și să-și permită Realizarea și să plece, dar ei rămân, și rămân în corpuri fizice care sunt în multă suferință. Rămân aici trebuind să aibă de-a face cu conștiința de masă, care se schimbă cu viteze fără precedent. Rămân pe planetă când lucrurile chiar sunt, într-adevăr, nebunești. Ei nu se retrag. Ei n-au spus: ‘Bine, am trecut linia de sosire. Am ajuns la Realizarea mea și acum plec de-aici.' Ei rămân, și rămân ca să facă ceva ce noi numim Visul Atlant. Rămân pentru a-și străluci lumina pe planetă, într-un moment în care planeta are absolută nevoie de asta, ca niciodată înainte.

“Rămân să-și strălucească lumina și, urmează niște zile dificile pentru ei. Vor fi zile în care vor fi anxioși. Vor fi zile în care le va fi greu să suporte alți oameni și conștiința de masă, dar ei rămân. Și nu doar pentru câteva săptămâni sau câteva zile. Vor rămâne ani de zile, chiar decenii, pe planetă, iar voi n-ați făcut-o.”

M-am simțit bine în interior. Am fost foarte clar; am fost foarte ferm. N-am zâmbit deloc, așa cum fac acum. M-am simțit bine în interior că le-o adusesem în față. În cameră se făcuse liniște. Între timp, se adunaseră în jur mii de Maeștri Ascensionați și fiecare dintre ei tăcea, neștiind cum să reacționeze. Și apoi, din fundul sălii, foarte în spate, s-a putut auzi un Maestru Ascensionat – (poc! poc! poc! poc!) – aplaudând. Și destul de curând au fost cinci, apoi 100 și apoi câteva mii, și destul de curând întreaga sală de la Clubul Maeștrilor Ascensionați a izbucnit în aplauze pentru voi, pentru munca pe care-o faceți.

A fost un moment atât de emoționant; nu cred că l-aș putea uita vreodată. Un moment atât de emoționant când întregul Club al Maeștrilor Ascensionați a realizat importanța a ceea ce faceți voi. Și, sigur, aveți unele facilități moderne, dar sunt și bătăi de cap moderne. Vreau să spun, rețelele de socializare, au punctele lor bune, au punctele lor rele. Viteza cu care se schimbă tehnologia și medicina – are punctele sale bune, dar ar putea avea și punctele sale rele. Întreaga problemă cu inteligența artificială, despre care voi vorbi în ProGnost, are punctele ei bune, dar are și puncte foarte, foarte înfricoșătoare.

Da, într-adevăr, lucrurile sunt mai ușoare, într-un fel, dar în alt fel, așa cum fiecare dintre voi știți, e la fel de greu sau mai greu ca oricând. Și știu din munca cu voi, și Kuthumi știe din munca cu voi, că angajamentul vostru este să rămâneți aici. Nu trebuie s-o faceți, și așa cum știți, cei dintre voi care ați ajuns la Realizare, că vine acel moment din ajungerea la Realizare – realizați că sunteți realizați, nu vă mai gândiți la asta, nu vă mai luptați cu asta sau nu mai încercați s-o faceți, doar realizați că sunteți realizați – vine un moment în care știți, de asemenea, că nu trebuie să rămâneți.

De asemenea, e foarte seducător să plecați. Foarte seducător, însemnând că deodată, dacă plecați, nu mai trebuie să aveți de-a face cu acel corp fizic. Nu trebuie să vă confruntați cu iritarea și bătaia de cap provocate de alți oameni sau de familiile voastre. Nu trebuie să aveți de-a face cu lumea care e ba încolo, ba încoace, învârtindu-se în cerc, și cu oamenii care înnebunesc – vreau să spun, la propriu – din cauza vitezei cu care se schimbă lucrurile. Și nu va fi neapărat mai bine, prea curând. Nu prezic niciun fel de criză sau de catastrofe, dar pur și simplu lucrurile se vor accelera din ce în ce mai mult, și va fi din ce în ce mai dificil pentru oameni să se confrunte cu ele. Și le va afecta mai întâi mințile și apoi, în cele din urmă corpurile, dar le va afecta mințile, stabilitatea mentală. Și, bineînțeles, ce fac ei acum e pur și simplu să le dea medicamente, ceea ce, în realitate, doar aplatizează mintea. Toate sentimentele, toate senzațiile, totul, toată drama și emoțiile sunt încă acolo, dar acum sunt mascate, acoperite de medicamente. Și, după cum a descoperit știința modernă, puteți lua aceste antidepresive – oh, bună, dragă Linda.

LINDA: Salut.

ADAMUS: Ei bine, arăți minunat astăzi.

LINDA: Ei bine, mulțumesc, domnule.

ADAMUS: Da, te-am simțit în spatele meu, poate doar dându-mi de înțeles că pășesc pe un teren minat, și întrebându-te dacă nu cumva îmi voi depăși limitele. Dar Linda vă va spune înainte ca eu s-o fac, că tot ce spun e, cum, doar pentru divertisment.

LINDA: Ești în regulă până acum. N-ai depășit limita.

ADAMUS: Da, da.

LINDA: Aproape.

ADAMUS: Da.

LINDA: Aproape.

ADAMUS: Atenționarea oficială, dar hai să trecem peste ea.

LINDA: Nu, nu, nu. Nu. Ai fost în regulă. 

ADAMUS: În regulă, bun.

LINDA: Bine. 

ADAMUS: Bun. Doar avertizează-mă oricând…

LINDA: Bine, mulțumesc, domnule.

ADAMUS: … simți că depășesc limita, astfel încât s-o pot depăși.

LINDA: Oh, bine.

ADAMUS: Da, bun, bun.

LINDA: Grozav, Adamus.

ADAMUS: Bun. 

LINDA: Minunat. Minunat. Bine punctat.

ADAMUS: Deci, ce se întâmplă e că oamenilor li se dau aceste medicamente și vor fi din ce în ce mai multe, și nu doar antidepresivele, ci și utilizarea din ce în ce mai largă a lucrurilor pe care le aveți chiar acum pe planetă – opioidele – orice pentru a ușura durerea. Asta va fi din ce în ce mai obișnuit pe întreaga planetă, deoarece lucrurile se schimbă atât de repede. Trăiți în vremuri fără precedent. Nimic n-a mai fost așa înainte.

Scuzați-mă, trebuie să-mi beau cafeaua. Îmi place să mă răsfăț cu puțină cafea pământeană când vin aici (el ia o înghițitură). Mm. Și văd că se fac și latte-uri aici, la...

LINDA: Oh…

ADAMUS: Da.

LINDA: … delicatese pentru tine.

ADAMUS: Sunt delicatese și ăsta ar trebui să fie un motiv bun pentru oricine să vină la un workshop aici.

LINDA: La naiba, da.

ADAMUS: Simțiți în asta pentru o clipă, aceste vremuri fără precedent pe planetă, ca niciodată înainte. Nimic cu care să se compare. Vă puteți întoarce la vremurile străvechi. Vă puteți întoarce la popoarele indigene ale planetei. Vă puteți întoarce în Atlantida, Lemuria, oricât de departe ați vrea să mergeți înapoi și nu veți găsi nimic asemănător. Nici măcar în, ce-ar fi, cele mai bune vremuri ale Atlantidei. N-au avut nimic asemănător, în ce privește dezvoltarea tehnologiei, viteza cu care merg lucrurile, schimbările care erup, fără exagerare, pe planetă. Și folosesc cuvântul "erupție", însemnând că sunt atât de multe schimbări în sistemele sociale, în sistemele financiare, în procesarea tehnologică și manufacturarea invențiilor. Astea sunt erupții care se întâmplă, și nu e un termen negativ. Înseamnă doar că se întâmplă atât de repede, încât e dificil să-ți păstrezi echilibrul, pentru o persoană obișnuită.

Și de aceea, la Clubul Maeștrilor Ascensionați, când ei au început să vorbească despre Shaumbra, că le e atât de ușor și că au toată această îndrumare de la Adamus, a fost, nu, nu, nu. Lor nu le este ușor. Eu știu, într-o mare măsură, prin ce treceți voi acum pe planetă. Nu există niciun alt grup care să treacă prin ce treceți voi, spre Realizare.

Și, în același timp, acum învățați cu adevărat să intrați mai degrabă în intuiția voastră, în gnostul vostru, decât să vă bazați pe vechile funcții ale minții, iar asta poate fi înfricoșător. E nevoie de un salt uriaș de încredere în voi înșivă pentru a face asta, cu mintea care încearcă să vă țină înapoi spunând: “Nu, trebuie să fii logic."

Aveți acum întreaga chestiune a corpului de lumină. Corpul de lumină care vine înăuntru. Corpul de lumină primește acum de la voi permisiunea de a intra, iar Kuthumi intră în cele mai mici detalii, în materialul său Aducerea înăuntru a Corpului de Lumină. Sunt încântat că el a fost de acord să facă asta. Dar sunt atât de multe schimbări acum în biologia voastră, în toată această perioadă a noii specii umane. Și, deși sună minunat că intră corpul de lumină, asta poate fi foarte dificil. Vă afectează corpul fizic.

Și, în coliziune cu toate astea, e întreaga problemă COVID, despre care voi vorbi într-o clipă și despre care voi vorbi mult mai mult când vom face ProGnost 2022. Dar, pe măsură ce intră corpul de lumină, asta sună minunat, dar are un efect asupra corpului vostru fizic și aduce anxietate în minte. Există multă anxietate chiar acum la Shaumbra, din cauza tuturor schimbărilor.

Așadar, recunosc meritul fiecăruia dintre voi. Vă voi susține la Clubul Maeștrilor Ascensionați, sau în orice alt loc din întreaga creație, pentru a proteja ceea ce faceți voi și pentru a-i ajuta pe alții să înțeleagă ce faceți aici, pe planetă, chiar acum. Vă mulțumesc personal, pentru că ați trecut prin ce-ați trecut, pentru că v-ați permis să fiți realizați, v-ați permis să fiți Maeștri întrupați pe planetă.

Mulțumesc absolut fiecăruia dintre voi. Nu e o sarcină ușoară, dar este Visul Atlant și, poate unul dintre cele mai – (Adamus oftează) – satisfăcătoare și frumoase lucruri pe care le veți face vreodată.

Așadar, haideți să respirăm foarte profund cu asta.


Coronavirus

COVID. COVID, hm. Am greșit în privința lui – heh! – la fel ca toți ceilalți Maeștri Ascensionați care s-au pronunțat asupra lui. Niciunul dintre noi n-a înțeles cu adevărat amploarea COVID. Trebuia să vină rapid și furios și să plece relativ repede. COVID trebuia să zguduie lucrurile în biologie, pe măsură ce oamenii încep efectiv să intre în noua specie și, trebuia de asemenea, într-o măsură foarte mare, să zguduie lucrurile în sistemele financiare de pe planetă, în economie, provocând o regândire a multor lucruri.
 
Vedeți rezultatele lui – de la oameni care spun că pur și simplu nu mai vor să muncească, iar acesta este dreptul lor; oameni care spun: “Nu mai vreau să fiu manager de nivel mediu toată viața, să am două săptămâni de concediu, apoi să mă pensionez și să mor." Există o întreagă schimbare de conștiință care are loc în acest moment în ceea ce privește munca, joburile, carierele, mai mulți oameni decât oricând, care pornesc pe cont propriu. Nu e vorba că vor doar să stea acasă și să fie trântori leneși. Ei spun: “Vreau să fac ceva mai mult. Nu știu ce anume, dar vreau să fac ceva mai mult pe planetă."

COVID zguduie sistemele ca niciodată până acum și, da, noi am greșit, și voi fi primul care recunoaște că am presupus că va veni repede și va pleca repede. Dar ceva amuzant s-a întâmplat pe parcurs. Ei bine, nu chiar atât de amuzant, dar ceva s-a întâmplat pe parcurs. Pe măsură ce COVID a intrat, au trecut doi ani, cred...

LINDA: Da.

ADAMUS: … de când a apărut prima oară COVID-ul, și pe măsură ce a început să intre în populatie, să intre în biologie, oamenii au făcut un fel de schimbare de direcție amuzantă, o întorsătură amuzantă a lucrurilor. În loc să ia acea mare, măreață experiență a COVID-ului, ei au spus – omenirea, conștiința de masă, în general, a spus – “Să facem o curățenie completă a casei. Nu-l vom aduce doar pentru câteva schimbări în societate, câteva schimbări în economie. Hai să-l aducem înăuntru cu totul.” Cu alte cuvinte, conștiința de masă i-a dat permisiunea să-și creeze variantele, și acum cred că e cea pe care voi o numiți varianta Delta, și aveți o alta după asta. 

LINDA: Omicron.

ADAMUS: Care anume?
 
LINDA: Omicron.

ADAMUS: Varianta Omicron. Și acum virusul își creează toate variantele și vor fi alte variante care sosesc, deoarece COVID-ul e aici să facă o curățenie completă a casei, în baza permisiunii din partea omenirii. Și posibil – posibil – chiar și datorită faptului că au existat destule ființe pe planetă care au radiat lumina lor spunând: “Hai s-o facem, pur și simplu.”

LINDA: Uau.

ADAMUS: Există suficient de multe ființe care au trecut prin dragon în propria lor viață – și, într-un sens, COVID-ul e foarte mult, el este un dragon – dar există destui Shaumbra care au trecut prin experiența dragonului, pentru a spune: “Nu faceți un mic dragon. Faceți-l până la capăt. Nu faceți o mică curățenie a casei, ca apoi să vă întoarceți în câțiva ani să faceți încă puțin. Faceți-o pur și simplu acum.”

Așa că, poate, cu acea lumină, asta a ajutat la influențarea conștiinței de masă, încât să spună: “Intră. Să ne ocupăm pur și simplu de asta chiar acum. Să-l lăsăm să intre și să schimbe sistemele.” Și, da, asta a cauzat multe morți, dar, într-un fel, acelea sunt ființe care erau pregătite să plece. Și nu încerc să minimizez tristețea și suferința care au loc când cineva moare din cauza unui lucru precum COVID-ul, însă, în general, aceștia erau oameni care n-ar mai fi stat oricum mult timp. Ei ar fi găsit un alt mod de a pleca, și, pentru mulți dintre ei, a fost pur și simplu o repornire, o reinițializare, spunând: “Am fost foarte mult pe calea greșită în această viață” sau “Pur și simplu nu făceam nimic în viața asta. Voi face o reinițializare și voi veni din nou.”     

Veți vedea mai mult ca sigur un fel de mică explozie demografică peste circa 5-7 ani, datorită celor care au plecat din cauza COVID-ului, și care petrec un pic de timp de refacere, de partea cealaltă, și apoi revin. Însă ideea de bază e că COVID-ul a făcut și face o profundă curățenie în aproape toate privințele.  

COVID-ul s-a împletit efectiv adânc în conștiința de masă. Ar fi putut doar să fi intrat, să fi avut un impact și să fi plecat, însă el s-a întrețesut pe sine înăuntrul ei precum cancerul. Cu alte cuvinte, a devenit acum parte a țesăturii vieții, și, făcând astfel, afectează totul. Afectează industria medicală și, din nou, din punct de vedere pozitiv, cercetarea, timpul și efortul și banii care au intrat în cercetarea medicală vor merge cu mult dincolo doar de COVID. O nouă înțelegere a genomului uman. O nouă înțelegere a felului în care lucrează împreună particulele atomice. Și, mai mult decât orice, o înțelegere genială, care simt că va apărea în următoarele 18 luni, o adevărată înțelegere practică a modului în care elementele, particulele, intră și ies din realitate. Nu doar o teorie de la un oarecare fizician, ci acum o înțelegere mai profundă, cu acea înțelegere a deplasării particulei.      

Fiecare particulă, fiecare obiect din acest tărâm are obiectul sau particula sa reciprocă sau paralelă într-un tărâm non-fizic. E ca o umbră sau ca o fantomă, și ele într-adevăr merg din când în când înainte și înapoi, și uneori particula din acest tărâm intră complet în alt tărâm și apoi se întoarce, sau ceea ce a fost umbra particulei se întoarce în realitatea fizică. 

Ideea e că, cu această nouă focalizare pe cercetarea medicală, ei acum vor înțelege cum funcționează cu adevărat particulele, cum merg înăuntrul și în afara realității, și apoi, drept urmare, ei vor avea o mai bună înțelegere a ceea ce oamenii numesc celelalte dimensiuni, dar sunt de fapt alte tărâmuri.

Așadar, ramificația COVID-ului, a coronavirusului – eu chiar prefer acest termen – schimbă planeta în prezent. Accelerează schimbările. Cauzează multă reconsiderare a lucrurilor pe planetă, și va fi prin preajmă o vreme, deși nu fac nicio predicție. Nu mă întrebați câtă vreme va fi pe-aici.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Nu voi face nicio predicție pe subiectul ăsta.

Așadar, toate astea se întâmplă, și voi ați ales să rămâneți aici. Ați ales să fiți Maeștri întrupați, și asta nu e ușor. Și, vă rog, unii dintre voi ați avut un pic prea mult praf de zahăr și praf de zâne pe voi, gândind că intrarea în măiestrie urma doar să fie ușoară. Va fi diferit, și în multe sensuri va fi ușor, dar în unele sensuri va fi mult mai dificil.  

Nu dintr-un punct de vedere personal, nu dintr-un punct de vedere gen: “Ce-am făcut greșit?”, însă mult mai dificil, spunând: “Sunt zile când pur și simplu nu vreau să fiu aici.” Și fiți în regulă cu asta. Nu încercați să vă luptați cu asta, pentru că vor fi zile când  veți simți pur și simplu ca și cum sunteți supraîncărcați, deoarece simțiți toate astea întâmplându-se în jurul vostru. Nici măcar nu trebuie să citiți un ziar sau – oamenii mai fac asta? Nu trebuie – primesc de la Cauldre – oh, vă uitați pe Internet, You Tube și lucruri de genul ăsta, zilele astea, ca să înțelegeți că e foarte provocator, și voi le simțiți la nivel senzorial. Le simțiți peste tot în jurul vostru, și încă aveți obiceiul să le luați asupra voastră ca pe ceva propriu, ceva ce voi faceți greșit. Nu există așa ceva. Voi doar (se aude o pocnitură) simțiți ce este peste tot în jurul vostru (Adamus chicotește).

Așa că, hai să respirăm foarte profund cu asta, în timp ce cad lucruri din tavan aici. Dar, deh, trebuie să se întâmple. Lucrurile se întâmplă peste tot în jurul vostru.


Protecția Naturală

Așa cum spuneau Cauldre și Linda în partea introductivă, se întâmplă lucruri, și ele vor continua s-o facă. Atâta vreme cât sunteți aici, în conștiința de masă, pe planetă, atâta timp cât sunteți în natură, cât timp sunteți printre alți oameni, se vor întâmpla lucruri. Exemplul lor, petrecut recent, a fost copacul care a căzut pe casă. Dar a făcut o pagubă foarte mică. N-a existat vreun prejudiciu personal. Nici unul dintre ei n-a fost rănit, și nici Belle.

Copacul a căzut pentru că așa e natura. Copacii cad, și copacii nu vor înceta să cadă doar pentru că voi sunteți un Maestru întrupat. Când totuși lucrurile se întâmplă, și se întâmplă chiar în jurul vostru, există o protecție naturală care are loc, întrucât voi sunteți un Maestru întrupat. Copacul poate să cadă, dar în loc să cadă exact pe casă și să facă multă stricăciune, a căzut aproape într-o direcție precisă, vreau să spun, într-un fel uimitor. Și a căzut într-un asemenea mod, că stricăciunea a fost minimă. A creat multă emoție și dramă, de care, bănuiesc, Cauldre și Linda, s-au bucurat într-o oarecare măsură. 

LINDA: (șoptește) Poftim?!

ADAMUS: Le-a captat în mod sigur atenția (Linda chicotește). Linda stă aici dându-și ochii peste cap. E foarte bună la asta, la dat ochii peste cap. 

Însă voi aveți o – cu ce se petrece în jurul vostru – voi aveți un fel protecție naturală. Nu înseamnă că lucrurile nu se vor întâmpla. Ele o vor face, dar voi aveți într-un fel – vreau să am grijă la Cauldre să spună asta corect – voi aveți un fel de cerc de protecție în jurul vostru, însă nu vă gândiți la el ca la lucrurile pe care obișnuiați să le faceți cu lumina albă în jurul vostru. Aceea era cumva ca un fel de zid, o barieră. Acum e doar un fel de câmp energetic în jurul vostru, câmpul vostru energetic, care e o protecție naturală. 

Ar putea fi ceva de genul: vă aflați într-o mulțime și există oameni acolo care sunt purtători de COVID, iar voi aveți pur și simplu o protecție naturală. Altcineva ar putea fi infectat, însă voi nu vă infectați neapărat. Sau, să spunem că e un accident de mașină, cineva derapează pe drum și are loc un accident în lanț. E chiar acolo, în fața voastră, dar cumva, ceea ce pare a fi aproape un miracol, vouă nu vi se întâmplă nimic. Există doar o mică urmă de lovitură pe aripa mașinii. Sau ați putea să vă plimbați prin pădure și vine o mare furtună, cu fulgere și tunete, și poate fi peste tot în jurul vostru, însă protecția voastră naturală vă va proteja.  

Acum, asta nu e o protecție angelică și noi nu vindem programe de asigurare, pentru protecție, azi, aici. Este energia voastră naturală. E ca un câmp energetic în jurul vostru, încât voi puteți fi acum drept în mijlocul a tot felul de drame, tot felul de lucruri nebunești, și sunteți protejați, și asta vă aparține. 

Aș vrea să simțiți acum în asta.

E acolo pentru că voi v-ați dat voie să fiți aici. E acolo pentru că voi sunteți aici pe planetă și  se vor întâmpla lucruri. Nu toate zilele vor fi luminoase și însorite. Și vor exista haos și probleme și vor fi lucruri fără precedent, precum întreruperi ale Internetului și lucruri de genul ăsta, și voi ați putea fi chiar acolo, însă cumva asta nu vă afectează. E ca și cum plouă peste toți ceilalți și voi sunteți foarte conștienți de asta – puteți să mirosiți și să simțiți ploaia în aer, o puteți vedea – dar, dintr-un oarecare motiv, peste voi pur și simplu nu plouă.

Mergând înainte, ăsta e felul în care va fi viața. Nu înseamnă că dintr-odată toată planeta se clarifică și toți cântă Kumbaya și se îmbrățișează. Asta ar putea fi la un moment dat, însă nu acum. Se petrece prea multă schimbare pe planetă, mult prea multă schimbare, pentru ca asta să nu ajungă chiar și în tărâmuri. Mai degrabă, va aduce doar mai mult conflict. 

Mai mult decât orice, mi-ar plăcea ca voi să înțelegeți chiar acum totuși, în plus față de naturala voastră [protecție] – e un fel de protecție naturală – că ați putea fi în mijlocul nebunilor, dar voi nu sunteți nebuni. Însă unul dintre lucrurile pe care Shaumbra încă continuă să le facă, e să simtă niveluri profunde de anxietate – anxietate – și e o anxietate fantomă. Cauldre a scris despre asta de curând (aici), îmi spune el. O anxietate fantomă, și ce faceți voi e că pur și simplu culegeți lucruri de peste tot din jurul vostru – alți oameni, planeta, în general, viitorul –  și nu sunt ale voastre.  


Nu Sunt ale Voastre

Shaumbra are un obicei de a accepta lucruri [care nu-i aparțin]. Faceți asta de multe, multe vieți. Ați fost susținători ai energiei pe planetă. Ați fost un fel de salvatori în multe situații, în viețile trecute. Așadar, ați preluat multe de la planetă, multe de la conștiința de masă. Și, în prezent, există încă niveluri din asta înăuntrul vostru, și asta cauzează anxietate. 

Această anxietate e cumva un fel de pătură din păr de cal, ceea ce eu am folosit din când în când. Unii dintre voi ar putea să nu fie familiari cu ele; dau un anumit grad de confort și căldură, însă provoacă mâncărimi, ca naiba. Și, pentru Shaumbra, vouă încă vă place într-un fel acest rol de dădacă planetară, de a susține energiile, de a prelua lucruri, care nu sunt ale voastre, pentru a fi capabili să le procesați, a fi capabili, să sperăm, să ajutați conștiința de masă. Dar e timpul să dați drumul la asta. E timpul să ardeți acea pătură din păr de cal, deoarece, cu adevărata muncă pe care o faceți aici pe planetă – a radia lumina voastră – nu e loc pentru ea. Nu e nevoie de ea. Și știu că uneori se simte comod și confortabil doar să simțiți că faceți cu adevărat ceva și preluați problemele lumii, dar pe măsură ce intrați în corpul vostru de lumină, veți descoperi că asta nu mai funcționează foarte bine.   
 
Voi preluați problemele altor oameni, energiile altor oameni, si e foarte, foarte dificil pentru corpul fizic. Voi preluați o mare încărcătură în plus, care nu e a voastră. Mulți dintre voi care sunteți bolnavi, care n-aveți niciodată energie, care aveți boli, astea nu sunt ale voastre. Voi ați preluat problemele conștiinței de masă, în parte deoarece sunteți foarte senzitivi – simțiți aceste lucruri și apoi spuneți: “Oh, înseamnă că e ceva greșit cu mine” – în parte pentru că încă faceți muncă socială. Lăsați-i pe alții să facă munca socială. Ei vor să înainteze în grad. Pe măsură ce alți oameni dezvoltă mai multă conștiință, ei vor să facă ceea ce obișnuiați voi să faceți.

Susținerea energiilor, munca socială planetară, munca socială spirituală, nu mai sunt ale voastre. Și va fi foarte, foarte dificil, cât intră corpul vostru de lumină, să-i faceți loc și, [în același timp], să susțineți sau să cărați după voi aceste alte lucruri. În primul rând, ele nu sunt ale voastre, și mi-ar plăcea ca voi cu adevărat să aveți discernământ în a recunoaște asta. Ele nu sunt ale voastre, și voi încă aveți tendința să credeți că sunt, și le justificați ca fiind ale voastre, dar nu mai sunt.

Ce e al vostru? Tobias a spus-o cel mai bine: “Ce alegeți voi.” Dacă nu alegeți ceva – gânduri nebune în mintea voastră, probleme fizice – dacă voi nu le alegeți, atunci nu sunt ale voastre. Dacă le alegeți, așa să fie, vă aparțin. Dar aveți acel drept, și voi spune că aveți o obligație – față de mine și față de Shaumbra și mai cu seamă față de voi înșivă acum – să lăsați acele lucruri să plece. 

La întâlnirile recente de aici din Kona, m-a încântat nespus să-i provoc pe oameni legat de  problemele lor. Lor le place să vorbească despre ele – nu pe cât obișnuiau, dar încă, într-o oarecare măsură – despre unele dintre problemele lor de victimă și cum ei se găsesc într-un loc din viața lor în care ei doar, știți voi, nu pot face nimic și nimic nu funcționează, și e gen, ei bine, nu e din cauză că voi încă vă agățați de asta. Încă sunt ale voastre. Dacă se află acolo, e pentru că încă vă plac. 

Așadar, vă voi invita pe fiecare dintre voi toți acum să le dați drumul. Avem o altă treabă de făcut. Avem strălucirea luminii, asta înseamnă să radiați lumina, în loc să trageți înăuntru norii întunecați ai tuturor celorlalți. Nu mai sunteți aici ca să fiți colectorii norilor întunecați,  să vedeți dacă îi puteți procesa și depăși și tot restul din mizeria asta. Sunteți aici acum să radiați lumina, și e o mare diferență, și voi știți despre ce vorbesc. E o mare diferență doar în a radia lumina voastră versus a aduna înăuntru norii negri care chiar nu sunt ai voștri.

Să respirăm foarte profund cu asta. Hm!

Așadar, să continuăm. Schimbăm vitezele. Dar, înainte s-o fac, vreau să subliniez, încă o dată, această protecție naturală. E ceva ce e cu voi ca Maestru întrupat, în timp ce rămâneți pe planetă. Se datorează felului în care lucrează energia. Propria voastră energie nu vă va aduce prejudicii, în afara cazului în care vă place, cu excepția cazului în care vreți prejudiciul. Însă altfel, ați putea fi în mijlocul tuturor acestor alte chestii și, precum copacul căzut la Villa Ahmyo, copacul a căzut, însă [a făcut] foarte, foarte puține stricăciuni. Și stricăciunile au fost efectiv un punct bun de ilustrare și o mică dramă amuzantă, pentru o zi sau două. Dar într-o altă circumstanță, cu alți oameni, ar fi distrus probabil circa o jumătate sau o treime din întreaga casă.

Așadar, să respirăm profund cu asta.


Iubirea

Următorul subiect – iubirea. Iubirea.

Nu vorbesc mult despre iubire, dintr-o mulțime de motive, dar voi începe să vorbesc mai mult despre ea. Nu vorbesc despre ea, n-o folosesc în vocabularul meu obișnuit cu Shaumbra, noi nu facem Kumbaya*-uri de iubire, deoarece pentru mine iubirea nu e așa cum o definesc sau chiar o experimentează cei mai mulți oameni. După mine, iubirea omenească e mult supraestimată.
*n.tr.: Kumbaya se folosește, în sens idiomatic, pentru a exprima reconcilierea, chiar și prin compromis ‘pentru binele comun mai înalt’.
 
Iubirea a fost extrem de manipulată, și iubirea este în general ceva ce trebuie să dai altora. Și, uneori, poate s-o primești pentru tine însuți, dar e ceva ce, în mare parte, e promovată ca fiind dată altora. Nu auziți prea multe discuții despre a primi iubire. Auziți despre a da iubire.  

Iubirea a fost foarte, foarte folosită, în exces, chiar și în Biblie și în unele din celelalte cărți sfinte. Iubirea, a fost cu siguranță umplută până la refuz de makyo de către New Age, începând cu anii ‘60, dar mergând într-adevăr dincolo de asta. A fost umplută de makyo de către New Age – “Ne vom iubi cu toții și vom manifesta iubirea Kumbaya și suntem cu toții unul și ne vom întoarce la a ne iubi unii pe alții în unitate” – și pentru mine, e un gen de farsă. E, într-un fel, o mare neînțelegere a energiei și a ce e într-adevăr iubirea.

Pentru mine, iubirea, ei bine, e ceva ce a fost experimentat pentru prima dată aici pe Pământ. Și oameni care vorbesc despre Dumnezeu împărtășind iubirea sa – acum, exact acolo, știți că ceva e în neregulă, pentru că ei îl identifică pe Dumnezeu ca pe un “el” și împărtășirea acestei iubiri cumva “la cerere” sau pe bază de rugăminte. Dumnezeu împărțind un pic de iubire ici și colo. Dumnezeu – oricare ar fi acesta – n-a avut idee ce e iubirea. Sufletul vostru, Eu Sunt-ul vostru n-a avut idee ce e iubirea până când oamenii n-au venit pe această planetă.

Nimeni n-a spus: “Veți merge pe planetă pentru a experimenta iubirea”, pentru că nu aveau idee ce era iubirea. Ați venit pe planetă pentru a înțelege relația dintre conștiință și energie în numele familiilor voastre angelice, pe care nu le iubeați pentru că nu exista iubire.

Așa că acum veniți pe această planetă, intrați în această incredibilă căutare nebună pentru a înțelege energia și conștiința și, ce găsiți? Iubire. Iubire pură. Iubire pentru un altul. O legătură atât de clară, o reamintire – chiar și în această realitate – o reamintire a locului din care ați venit cu cealaltă persoană, știind că amândoi ați venit dintr-un loc îndepărtat, foarte îndepărtat, cu mult timp în urmă. Și a existat acea conexiune care a declanșat apoi acest lucru care nu fusese niciodată experimentat pe planetă – iubirea – și, în cele din urmă, iubirea a devenit unul dintre simțurile angelice.

Ați continuat să iubiți, dar apoi ați găsit partea întunecată a iubirii – avocații de divorț. Ați găsit brutalitatea iubirii. Când un părinte te bate și spune: “Fac asta pentru că te iubesc”, când vii acasă într-o după-amiază și îți găsești partenerul în pat cu altcineva și el spune: “Nu! Nu, te iubesc cu adevărat. A fost doar o mică scăpare din partea mea.” Și atunci iubirea doare. Iubirea rănește.

Și apoi oameni – oameni care nu s-au întâlnit niciodată înainte, spunând dintr-odată: “Oh, te iubesc”, știți, ca și cum ar fi un cuvânt precum “pâine” sau “aer”. Ei bine, nu, cred că termenul se folosește într-un sens cam larg. Cred că trebuie să cunoști pe cineva cu mai mult de 10 minute înainte de a-l putea iubi, în cea mai mare parte.

Așadar, iubirea este unul din acele fenomene experimentate de oameni pe Pământ mai întâi, și acum își face drum prin toată creația. Există ființe angelice care vin aici doar pentru a experimenta iubirea, gen Circul Iubirii: “Vrem să mergem acolo și să vedem cum este lucrul ăsta numit iubire.” Și despre ce e vorba în cântecele voastre? Iubire. Iubire. Câte cântece s-au scris despre untul de arahide? Nu multe. S-au scris despre iubire. Câte cântece s-au scris despre descoperiri științifice? Aproximativ 10, dar restul lor sunt numai despre iubire pe planetă.

N-am vorbit despre iubire, și puteți spune că sunt puțin cinic – oare? Nu știu dacă puteți spune asta, dacă o detectați în tonul meu despre iubire – doar din cauza modului în care a fost supra-utilizată, manipulată, comercializată, greșit înțeleasă și vătămătoare în multe feluri.

Ați trecut prin multe experiențe cu iubirea și, pentru cei mai mulți dintre voi, majoritatea, în ultima viață, mulți dintre voi ați plecat pur și simplu de unii singuri și ați spus: “Ajunge cu iubirea. Am terminat cu asta.” Fără relații și parteneri. Fără să vă mai îndrăgostiți profund, așa cum ați făcut-o înainte, când pur și simplu pierdeți întregul simț al percepției și al Sinelui, în timp ce vă îndrăgostiți profund de altul. A servit unui scop. Ați învățat multe și ați ajuns să experimentați iubirea.

Apoi, atât de mulți dintre voi, în ultima voastră viață ați plecat singuri, singuri, departe de ceilalți oameni și departe de iubire. Ați avut nevoie de acel timp să fiți singuri, fără intruziunea unei relații de iubire. Da, am spus “intruziune” pentru că poate fi. Și apoi ați venit în această viață.

Ați venit în această viață, știți, cu toată cunoașterea din lume a motivului pentru care erați aici. Toată cunoașterea despre ce însemna această viață. Adică, nu detalii, ci în ce privește motivul pentru care erați aici – pentru Realizare și apoi, în cele din urmă, pentru a rămâne ca un Maestru întrupat. Și pe parcurs, atât de mulți dintre voi ați încercat să reveniți în relații care n-au funcționat. Mulți dintre voi încercând, lucrând ani sau decenii la o relație, la chestia cu familia și toată chestia cu iubirea, și n-a funcționat. Și mulți dintre voi, încă triști azi referitor la asta – când vorbim noaptea târziu – și spuneți: “Dar, Adamus, doar mi-am dorit un partener, un iubit în această viață, și n-am găsit niciodată unul. Într-adevăr, ăsta e singurul lucru referitor la viața mea care n-a fost niciodată satisfăcut, acel partener, sufletul meu pereche.” Și apoi, când spuneți “suflet pereche”, îmi vine să râgâi și să vărs, și voi spuneți: “Oh, nu! Îmi pare rău. Am vrut să spun flacăra mea geamănă.” Și apoi am acea expresie pe față. Nu există suflet pereche sau flacără geamănă.

Așadar, ați venit din nou în această viață sperând să aveți acea iubire, dar de asemenea, ați venit în viața asta știind că urma să respingeți iubirea, pentru că n-ați vrut nimic care să interfereze cu Realizarea voastră.

Iubirea e un lucru frumos – iubirea despre care vorbesc eu, nu iubirea tipic umană – iubirea e un lucru atât de frumos când puteți împărtăși deschis cu altul. Să vă împărtășiți corpul, să împărtășiți gândurile voastre cele mai profunde, cele mai intime, să împărtășiți povești despre călătoria voastră, să împărtășiți râsete, să împărtășiți mersul la un film sau un drum lung cu mașina. Când nu aveți nimic de ascuns, când nu există reținere, asta e iubire. Dacă vă aflați într-o situație în care există o reținere, în care există ascundere, în care aveți culoare secrete în psihicul vostru și în spiritul vostru, când există gelozie, când există acuzații și toate celelalte, asta nu e iubire. Asta nu e iubire. Asta e o relație, dar nu e iubirea despre care vorbesc.

Așadar, pe parcurs, oamenii au descoperit iubirea și au experimentat-o profund și au experimentat latura ei întunecată și latura ei frumoasă și, nu, nu sunt deloc împotriva iubirii. Sunt împotriva folosirii improprii a termenului “iubire”. Oh, iubirea. Și, desigur, cea mai mare iubire dintre toate și cea mai subtilă dintre toate e aceea de a te iubi pe tine însuți.

E timpul, dragi Shaumbra, dragi Maeștri, acum e timpul să vă iubiți pe voi într-un mod fără makyo. Nu în vechiul stil: “Oh, eu mă iubesc, mă iubesc”, iar apoi chiar n-o faceți. Să vă iubiți cu adevărat.

Voi vorbi mai mult despre asta și, uneori, fiind foarte critic cu privire la ce voi numi “iubire în stil vechi” sau iubire de rahat. Voi vorbi despre importanța, în acest moment, de a-i fi iubit pe alții, dar acum ce înseamnă să vă iubiți pe voi înșivă. Și e dificil, pentru că, pe cât de departe ați ajuns și pe cât de conștienți sunteți, încă e dificil acum să vă iubiți pe voi înșivă. Și amintiți-vă ce am spus despre a avea un partener. Iubirea adevărată e atunci când nu există reținere. Nu există secrete. Nu există camere sau coridoare ascunse. Nu există gelozie. Este deschisă și încrezătoare. Asta e iubirea adevărată. Când nu sunteți legați unul de celălalt până când moartea vă va despărți. Asta nu e iubire. Asta-i religie.

Iubirea adevărată nu înseamnă să vă țineți agățați vreodată de cineva sau de ceva. Nu-i nevoie să vă țineți de ei, să vă agățați de ei, să-i legați, pentru că asta nu-i iubire. Iubirea e acea încredere profundă în voi și în ceilalți.

Dar acum, vom vorbi mai mult despre a vă iubi pe voi – a vă iubi pe voi înșivă – și ăsta e cu adevărat unul dintre cele mai dificile și provocatoare lucruri dintre toate. E mult mai ușor să iubiți pe altul. E mult mai ușor să proiectați iubirea, să dați iubirea, decât să o primiți, fie că e de la altcineva, dar mai ales de la voi. Mai ales de la voi.

E timpul să vorbim despre iubire într-un mod în care poate n-ați auzit până acum. Vom face niște întâlniri speciale, întâlniri de iubire, dar vreau s-o aduc în discuție chiar acum. Asta e următoarea cotitură pe care o facem sau următorul Punct de Separare, oricum l-ați numi – a vă iubi pe voi înșivă.

Luați un moment chiar acum pentru a vă imagina posibilitatea de a vă iubi necondiționat.

Ați venit aici pe planetă fără să știți nimic despre iubire. Apoi ați descoperit-o și v-ați îndrăgostit. Apoi ați făcut sex și apoi ați avut multe alte relații de iubire. Și apoi iubirea s-a acrit, la fel ca laptele stricat. Dar prin asta, chiar și atunci, ați învățat ce nu este iubirea, așa că până la urmă, chiar ați putea fi aici, acum, iubindu-vă pe voi înșivă.

Genul meu de iubire despre care vom vorbi, nu este deloc makyo, iar dacă începeți să faceți asta (s-o transformați în makyo), dragonul vostru va veni și vă va mușca chiar în biscuitul iubirii, chiar acolo. Nu va permite acest tip de iubire îndulcită, de vată de zahăr. Vorbesc despre a vă iubi cu adevărat. Sună așa de bine, nu-i așa? Dar totuși, e atât de dificil. E foarte dificil.

Să respirăm profund împreună acum, în timp ce trecem la următorul pas cu Shaumbra. Și mă voi întoarce la Clubul Maeștrilor Ascensionați și le voi spune vreo două ticăloșilor ălora, cei care spuneau cât vă e de ușor, și voi spune: “Știți la ce lucrăm acum” – sau, mai bine zis – “ce permitem acum; e adevărata iubire de Sine.” Nu această iubire neputincioasă, de genul: “iubesc lumea”, chiar dacă n-o iubiți. Iubirea de Sine și într-adevăr o împlinire a motivului pentru care ați venit pe planetă, deoarece a înțelege cu adevărat energia și conștiința, modul în care lucrează împreună, înseamnă și a înțelege cum să vă iubiți pe voi înșivă.

Să vă iubiți pe voi înseamnă să vă acceptați pe deplin pe voi înșivă, totul. Totul.

Să respirăm foarte profund cu asta. Ah! Delicioasă cafea.

În regulă, mai departe. Următorul punct din palmaresul nostru. Hm.

Eh, vreau să rămânem doar cu sentimentul de iubire pentru o clipă. Să facem asta pur și simplu – iubirea de sine – și să lăsăm asta să treacă prin conștiința voastră chiar acum. Ați venit pe această planetă pentru a învăța despre conștiință și energie, dar ce-ați găsit? Iubirea pentru altul și apoi ați trecut prin toate experiențele acesteia. Iubind pe altul, bine și rău, și apoi, pentru o vreme, e aproape ca și cum n-ar exista deloc. Pare că iubirea a dispărut din viața voastră, și apoi, chiar acum e momentul să vă iubiți pe voi înșivă.

Nu sunt mulți pe planetă acum, sau care au fost vreodată aici, care să se fi iubit cu adevărat pe ei înșiși. Nu sunt mulți. Noi vom face asta – nu împreună – dar o vom face cumva simultan.



O Poveste a Maestrului

Bine, să respirăm foarte profund, în timp ce eu schimb vitezele aici. Încă o dată, aș vrea să spun o poveste, o poveste a Maestrului.

Maestrul stătea în căsuța lui, într-o după-amiază târzie, citind o carte lângă șemineu, bucurându-se de un pahar de vin bun, făcând lucrul pe care îl face un adevărat Maestru, doar luând-o mai ușor din când în când. Maestrul predă o mulțime de cursuri și zilele sunt destul de încărcate, dar Maestrul știe că, din când în când, pur și simplu trebuie să-și ia timp pentru el. El stătea citind cartea și deodată, unul din acei clopoței – eh! – îi sună un clopoțel în cap. Nu exact un clopoțel, ci era un ghiont. Era o cunoaștere a faptului că deodată trebuia să pună cartea jos, să-și pună mantia și să iasă la plimbare.

Acum, lucrul interesant e că Maestrul nu știa de ce, și Maestrul nu se întreabă, pentru că odată ce pui întrebări, începi să devii mental. Odată ce spui: “Acum, de ce simt asta?” și “E doar de la mine?” sau “Ce-ar trebui să fac? Ce încearcă Spiritul să-mi spună?” Nu, nu, nu, nu, nu.

Maestrul a simțit că acest clopoțel sună, un ghiont, și-a pus mantia, și a știut pur și simplu să iasă la plimbare, fără să știe de ce, fără să știe unde duce asta. Și ăsta e un punct atât de important pentru voi toți. Pur și simplu o să simțiți ceva, și ce obișnuiați să faceți era să vă gândiți la asta și s-o diagnosticați și s-o disecați și s-o analizați și să înnebuniți din cauza asta. Acum e timpul doar să intrați în cunoașterea voastră, așa cum a făcut Maestrul. Și-a pus mantia și a ieșit pe ușă, fără să știe dacă ar trebui să facă stânga sau dreapta sau să meargă drept, neștiind nici măcar un pic. Dar știind și având încredere în sine destul încât să știe că va fi calea potrivită, locul potrivit. 

A mers vreo șapte minute și, în cele din urmă, a ajuns la micul lac din campus, înconjurat de copaci mari, frumoși și, acolo, pe banca din parc, în această după-amiază târzie, lângă lac, era una dintre studentele lui, Christina, plângând, stând pe banca din parc, suspinând. Maestrul s-a oprit o clipă. Simțise că se întâmplau o mulțime de lucruri cu Christina în ultima vreme, ca și când exista ceva care o chinuia, așa că n-a fost surprins s-o vadă plângând. Era o studentă bună. Era, cu siguranță dedicată, devotată Realizării ei. Avea o bună înțelegere de bază a energiei ei, dar exista ceva ce interfera, ceva ce stătea în cale.

El rămase acolo o clipă simțind-o pe Christina, simțind într-adevăr dacă era în regulă să se apropie de ea sau poate că ar trebui doar să plece. Dar, pe măsură ce simțea în asta, fără să încerce să adune cuvinte în cap și fără ca Sinele superior al Christinei să-i vorbească, el doar simțea energia, așa cum ar trebui să faceți voi. Nu deveniți mentali în legătură cu asta. Nu vă lăsați creierul invadat de cuvinte. Nu vă așteptați să auziți o mare voce. Doar simțiți energia. Asta e cunoașterea voastră. Asta a făcut Maestrul. A simțit în energie, și a părut foarte potrivit să se apropie de Christina, aproape ca și cum energiile îl invitau să se apropie.

Așa că el – hm – și-a dres glasul – hm – de câteva ori, ca să n-o sperie, în timp ce se apropia de ea pe banca din parc, și ea stătea acolo cu capul în mâini, suspinând, plângând în hohote. Maestrul doar s-a așezat lângă ea, fără să spună vreun cuvânt, fără să spună ceva prostesc de genul: “Ce mai faci?”(Linda chicotește încet) Cum ar fi trebuit să răspundă ea la asta? Nu asta spun oamenii: “Ce mai faci?” “Am o criză. Nu vreau să mai trăiesc. Ce mai faci tu?" Nu! (Linda chicotește) Maestrul pur și simplu stătea acolo – mă bucur că Linda se amuză (Adamus chicotește).

Maestrul s-a așezat pur și simplu lângă ea – obișnuiți-vă cu asta, doar fiți acolo. Maestrul pur și simplu permitea ca lumina lui să strălucească. Nu trebuia să lucreze la asta. Nu trebuia să facă clic pe un buton și să spună: “Lumină, dă-i drumul.” Adevăratul Maestru strălucește mereu o lumină. Maestrul doar stătea acolo un pic, fără să încerce să-i trimită tot felul de energie bună, fără să încerce s-o vindece, fără să îngâne vreo silabă sau să spună vreo rugăciune. N-a scos niciun bețișor parfumat din buzunar, să-l aprindă pentru a face fum, și a curăța aerul. Nimic din toate astea. Pur și simplu stătea acolo. Era lucrul perfect de făcut. De asta avea ea nevoie.

N-avea nevoie de o grămadă de discuții în acel moment. N-avea nevoie de o grămadă de sfaturi de la un bătrân și, cu siguranță, n-avea nevoie de miros parfumat în jurul ei. Uneori, oamenii au acest concept ciudat de a încerca să-i ajute pe alții, și e o intruziune a naibii, după mine. Uneori, doar prezența – când simțiți că există o invitație, doar prezența – și fără prea multe cuvinte, dacă nu chiar, fără niciun cuvânt.

Așadar, Maestrul s-a așezat lângă Christina. Ea știa că el era acolo. A putut detecta asta imediat, iar el stătea pur și simplu. Fără să spună nimic, fără să încerce să se impună în fața Christinei, stătea pur și simplu acolo. La un moment dat, cam cinci minute mai târziu, Christina s-a oprit din plâns, și-a tras oarecum răsuflarea, și-a șters fața mânjită, iar Maestrul a căutat în buzunarul său, în mantia sa, a scos o sticlă de brandy și i-a înmânat-o fără un cuvânt. Ea luă o dușcă mare și apoi oftă adânc, cu ușurare.

Acum, asta nu înseamnă că Maestrul ar trebui să poarte mereu cu el o sticlă de brandy, dar ocazional, nu-i o idee rea. E exact ce avea nevoie Christina, doar ceva să spargă întreaga situație emoțională purificatoare în care se afla. Maestrul știa că ea avea nevoie să treacă prin asta, până la un punct, dar a realizat de asemenea că se blocase în ea. Se învârtea în ea acum.

Maestrul a realizat că existau niște probleme în viața ei, lucruri care nu ieșiseră în felul în care dorise ea, și în special legat de o relație pe care o avusese, o relație care dura de aproape cinci ani. Nu se căsătorise cu acest domn, dar trăiseră împreună, și el tocmai își luase lucrurile și plecase aproape fără niciun cuvânt. A spus doar “S-a terminat”, iar ea era devastată.

Christina i-a spus Maestrului, în cele din urmă: “Pur și simplu nu e destinul meu să cunosc vreodată iubirea.”

Maestrul a stat pur și simplu acolo. Sunt momente când e mai bine să nu spui nimic. Maestrul a stat pur și simplu acolo, și ea a spus: “Știi, Maestre, asta nu-i prima dată. Relația dinaintea ăsteia a durat doi ani și cea dinaintea ei a durat doar opt luni, iar cea dinaintea ei a fost cam cinci, șase ani.” Și ea a spus: “Pur și simplu nu e menit să am vreodată o relație  în viața asta.”

Maestrul a înțeles cu adevărat, pentru că înainte de a permite Realizarea sa, trecuse de la o relație la alta încercând să găsească răspunsurile, încercând să găsească semnificație și încercând să găsească iubire, și nici una n-a funcționat. El știa cum e să înfrunți întunericul iubirii, dar să emergi în cele din urmă cu iubirea Sinelui, și apoi, asta-i tot ce ai nevoie. Dar apoi, când ai iubirea Sinelui, apoi poți avea într-adevăr o relație cu altul în iubire adevărată.

Christina a început să vorbească. Presupun că dușca mare de brandy a ajutat-o să-și dezghețe limba puțin, dar ea a început să vorbească, și a spus: “Maestre, recent am mers la consiliere.”

La cuvântul ăsta, Maestrul a dat ochii peste cap, cam cum a făcut Linda. “Consiliere, oh, doamne. Consilierea e pentru dependenți,” se gândi Maestrul în sinea lui. N-a îndrăznit să-i spună asta Christinei, dar consilierea e pentru dependenți, tipul uman de consiliere care există acum. Sunt dependenți de problemele lor, și consilierea le consolidează problemele. Consilierea mai degrabă îi bagă și mai adânc în problemele lor, în loc să le rezolve. Consilierea, deseori, ajută de fapt, mai mult decât orice altceva, la crearea unei conștiințe de victimă și abuzator. Și Cauldre mă mustră acum, și nu spun toți consilierii, dar așa e în general consilierea. Nu se uită la rădăcina problemei. Încearcă să peticească și să repare și, când asta nu funcționează, medicamente.

Christina spuse: “Maestre, m-am dus la consiliere în ultima vreme încercând să găsesc răspunsuri la întrebarea de ce nu pot avea pur și simplu o relație bună, de ce începe mereu bine – când începe, chiar cred că e cea mai bună iubire pe care am găsit-o vreodată – dar apoi începem să avem neînțelegeri. Începem să ne certăm. Apoi există răceală. Apoi există tăcere. Apoi sunt acuzațiile, și merge pur și simplu de la frumos, minunat, la rău. Consiliera mea mi-a spus că eu sunt cea care creează toate astea. Și consiliera mea mi-a spus că motivul real, ce se întâmplă de fapt aici aici, e că am un copil interior rănit, și ea vrea să merg într-un retreat pentru copilul rănit. O să dureze cam o lună și o să coste cam opt mii de dolari, dar mă duc la aceste seminarii de trei sau patru ori pe săptămână și învăț despre copilul meu interior rănit.”

Maestrul gândea pentru sine: “O să beau toată sticla asta de brandy de unul singur dacă mai aud ceva despre asta,” pentru că el a realizat că, nu, asta-i pur și simplu o grămadă de rahat psihologic.

Maestrul a mai ascultat-o pe Christina vorbind încă puțină vreme. Știa că era important pentru ea să se exprime, pur și simplu. El abia dacă spunea un cuvânt. Dădea din cap din când în când, își dădea ochii peste cap, o grămadă, dar abia dacă spunea un cuvânt.

În cele din urmă, când ea cumva s-a extenuat singură de atâta vorbit, în cele din urmă Maestrul a spus: “Christina, problema n-are nimic de-a face cu un copil interior rănit. E vorba, de fapt, despre adultul rănit.”

“Vreau să închizi ochii pentru un moment, Christina, și să-ți amintești când ai venit prima dată pe planeta asta în viața asta, când te-ai născut în viața asta. Vreau să-ți amintești cum a fost să ai o asemenea cunoaștere pură a motivului pentru care erai aici pe planetă, o cunoaștere pură a ceea ce voiai să faci și unde voiai să mergi. Și asta a rămas cu tine.”

“Când aveai un an, doi ani, făceai lucruri precum să vorbești cu spiritele naturii și cu zânele și cu mine și alții, și asta era cu adevărat frumos. Când aveai trei sau patru ani, încă aveai acea amintire clară, dar acum devenind mai conștientă de lumea din jurul tău și de ciudățeniile sale, provocările și dificultățile sale, însă încă amintindu-ți clar. Și când aveai cinci ani și poate chiar spre șase, încă aveai acea conștiință clară despre motivul pentru care erai aici și ce urma să faci.”

A spus: “Christina, nu ai un copil interior rănit. El a știut mereu. A știut mereu, mereu. Ai un adolescent rănit și un adult rănit, un adult foarte rănit, dar toată treaba asta cu copilul interior rănit, nu, nu. Pur și simplu nu-i așa. E una dintre acele chestii de tip New Age care sună bine, dar, simte tu singură în ea.”

El a spus: “Vreau să simți în acel copil interior, în tine însăți. Adu-l aici. Știi că nu există timp. Nu există trecut și viitor, așadar fii copilul tău interior, chiar acum. Simte în asta.”

Christina a stat acolo pentru puțină vreme, cu Maestrul foarte tăcut, și la început, se zbuciuma, pentru că vedeți, toată setarea pentru ea fusese: copilul ei interior era rănit, așa că se așteptase la un copil interior rănit și se purtase corespunzător. Dar a continuat să respire și să simtă în asta și în cele din urmă – în cele din urmă, a putut să simtă sinele său tânăr, copilul său interior, ca să spunem așa. Și dintr-odată i-a simțit claritatea, că știa de ce venise ea acolo, și că era păstrat înăuntrul său.

Fusese îngropat. Fusese – nu pierdut – dar fusese umbrit de atât de multe alte lucruri în viață, dar acel copil interior, în puritatea sa, în cunoașterea sa adevărată, era încă acolo. Și a lovit-o pe Christina, oh, ca o cărămidă. A lovit-o și a știut cu exactitate că nu era un copil interior rănit. Erau pur și simplu lucruri care se întâmplaseră în viață, care au deviat-o aiurea, care au făcut-o să devieze sau cel puțin să creadă că a deviat de la misiunea ei adevărată sau masiunea ei pe planeta asta.

A simțit în asta pentru o vreme și a început pur și simplu să curgă prin ea, frumusețea acestui copil mic, clar-ca-cristalul, care era ea, și apoi toate provocările, toți norii și umbrele și întunericul omenirii rotindu-se ca un vârtej și făcând ca acel copil interior să se ascundă, dar nu rănit. Intra în interior să se protejeze, pentru ca să poată emerge la momentul potrivit, cu claritate.

A curs prin ea, această amintire a adevăratului ei sine copil, pur, și apoi toate lucrurile care l-au făcut să se ascundă, toate lucrurile din adolescența sa, fie sentimentul că era promiscuă sau că rănea alți oameni, sau că se droga la o vârstă fragedă sau că a avut parteneri nepotriviți de-a lungul drumului. Și apoi a realizat că nu, nu, nu exista niciun copil interior rănit, și dacă ar fi putut să se întoarcă la acea cunoaștere și siguranță absolută a acestui copil mic care era, asta ar ajuta-o să înțeleagă toate celelalte lucruri care s-au întâmplat.

Maestrul a putut să simtă că era la acel punct al reconectării, și Maestrul a spus: “Acum, respiră adânc și permite acelei inocențe copilărești să revină. Ai fost înăsprită de lumea din jurul tău. Ai devenit sceptică și cinică. Acum permite acelei inocențe să revină. E timpul.”

Și ea a făcut-o.

Maestru știa că acum, acum era timpul să se ridice și să plece. Ea trecea prin episodul ei. Ea trecea printr-o uniune sau o reuniune înlăuntrul ei. S-a ridicat în liniște și chiar când era pe punctul de a se depărta, Christina a ridicat privirea spre el cu ochi frumoși, dar încă plini de lacrimi, și a spus: “Maestre, ai vrea să-mi lași sticla ta de brandy?”

Dragi Shaumbra, nu aveți copii interiori răniți. Aveți acel sine interior, acea cunoaștere a voastră tinerească, luminoasă, inocentă, pură, care a fost ascunsă pentru multă vreme. Nu e rănită. N-a fost niciodată. Poate omul, adultul, adolescentul [e rănit], și a fost pusă oarecum la o parte, ferită de nebunia vieții, dar e timpul s-o aducem înapoi.

Hai să punem niște muzică pentru un merabh.


Merabh-ul Copilului Interior Christos

Nu există niciun copil interior rănit.

(începe muzica)

Există adolescentul, adultul, ce-o fi, maturul, chiar vârstnicul, care a preluat prea mult din ce nu era al lor. A preluat mult prea mult.

Și pe deasupra, pentru atât de mulți dintre voi, ați venit aici pe această planetă și apoi a trebuit să așteptați multă vreme până a fost momentul potrivit, momentul potrivit să vă faceți masiunea voastră adevărată aici, să fiți Maeștri întrupați.

Unii dintre voi așteptând, cât, 30, 40, 50 de ani, și în acest timp, oh, vă puteți pierde strălucirea. Puteți deveni foarte negativi și apoi, pe deasupra, ați preluat atât de multe ce nu erau ale voastre. Atât de multe.

Haideți să luăm acest moment în acest merabh al purității și inocenței pentru a aduce înapoi acea parte – acea parte pe care ați adus-o a fost atât de pură pentru atât de mulți ani, acea parte care a știut de ce erați aici și acea parte care a adus în esență mesajul.

Să invităm acea parte din voi înapoi, acum. Nu e în trecut. E chiar aici, chiar acum. Nu e în altă parte. E chiar aici.

A fost doar ascunsă oarecum dintr-un sentiment de protecție. N-ați vrut niciodată nimic care urma să polueze sau să distorsioneze acea parte frumoasă a voastră. Copilul, copilul Christ, de fapt.

Copilul Christos sau Copilul Cristal care a venit cu o asemenea cunoaștere și determinare. E chiar aici, chiar acum. E în regulă să îl scoateți la lumină. Există o protecție naturală acum. E timpul să-i permiteți să iasă.

“Copil rănit.” Ce inventează oamenii ăștia? Nu există un copil rănit. E un copil pur. Adult rănit, poate. Copil rănit, nu.

(pauză)

Respirați foarte profund, și e în regulă să lăsați acea puritate și inocență să vină înapoi. E partea din voi care știa pe deplin de ce ați venit aici.

Poate ați început să vă îndoiți de lucruri pe la șapte, opt, nouă ani. Poate ați fost prinși în conștiința de masă sau propria voastră vinovăție și rușine. Nu contează; nici unul din lucrurile astea nu contează. Dar nu e vorba de copilul rănit.

Vă invit să simțiți în asta, acea puritate, acea cunoaștere. Acela sunteți voi, cel reali.

Asta e înainte să fi început să preluați chestiile altor oameni, să fi început să preluați conștiința de masă, să fi început să faceți liste cu toate problemele voastre și ce era în neregulă și ce era rănit și ce nu a funcționat bine și unde ați greșit.

Acest sine copil pur, copilul Christ care sunteți, știa de ce erați aici.

(pauză)

Acel copil Christ a înțeles că ați fost acum mai mult de 2000 de ani aici, pe această planetă, în același timp cu Yeshua. Yeshua fiind o ființă colectivă – nu o ființă însuflețită, ci un colectiv format din voi toți – și ați știut, când a intrat Yeshua, că era timpul să plantați semințele divinității, conștiinței pe planetă, și urma să reveniți la un moment dat să culegeți asta. Aceea e viața asta, chiar acum.

La acest moment al sărbătorii Crăciunului, acum e timpul să permitem acelui copil Christ, dinăuntrul vostru, să iasă în față.

Niciun copil interior rănit. Nimic de genul ăsta. Ce farsă.

(pauză)

Așadar, Linda, ai vrea să-mi dai ursulețul aici? Da, îl vreau chiar aici.

LINDA: Oh, o să mă înlocuiască?

ADAMUS: Da (ei chicotesc). Teddy va face respirația de-acum încolo (Linda se preface că plânge).

Așadar, dragi Shaumbra, niciun copil rănit. Niciun copil interior rănit, nimic de genul ăsta.

Există acel copil înăuntrul vostru, copilul Christ. Eu și Teddy, Linda și Belle, vă cerem chiar în acest moment să respirați foarte profund. Belle e afară aici întinsă pe spate, cu picioarele în sus în aer, cu lăbuțele depărtate. Știe despre ce vorbesc.

Haideți să respirăm foarte profund împreună.

E în regulă acum. Aveți o protecție naturală. E în regulă să lăsați acel copil Christ să iasă, să se întoarcă înapoi în viața voastră. Conține toate amintirile și toată cunoașterea și toată puritatea și înțelegerea motivului pentru care ați venit cu adevărat aici, în viața asta.

Nu a plecat niciodată. Era doar ascuns, protejat.

Nu a preluat niciodată chestiile altor oameni, chestii din conștiința de masă, așa cum a făcut sinele vostru mai adult.

Nu a fost niciodată rănit și nu va fi niciodată rănit.

Respirați foarte profund, permițând copilului Christ să iasă la suprafață.

Un lucru amuzant despre asta, ați putea spune, e că se mișcă paralel cu intrarea corpului de lumină.

Inocența corpului de lumină, simplitatea corpului de lumină. Fără gunoi, fără mizerii, doar puritate.

Deci ce-ar fi acum să permitem, atât copilului Christ cât și corpului de lumină, să intre.

Huh, poate, doar poate, sunt oarecum același lucru.

Respirați profund acum, în copilul Christ.

Cu asta, prieteni, vă doresc sărbători foarte fericite. Avem multe înaintea noastră, în 2022. O să fie un an puternic, un an foarte puternic.

Folosiți restul acestui an să faceți ceva pentru voi, să vă iubiți pe voi, să vă revigorați, îmbrățișați un ursuleț, îmbrățișați-vă pe voi.

Vom reveni pentru Shoud-ul din ianuarie. Vom porni la viteză maximă, dar pentru moment, până la sfârșitul anului, respirați foarte profund și simțiți copilul Christ dinăuntru și permiteți-i să înceapă să iasă la iveală.

Din partea tuturor Maeștrilor Ascensionați, aplauzele pe care vi le-au dat, vă doresc tot ce-i mai bun și abia aștept restul călătoriei noastre împreună aici, pe planetă.

Cu asta, vă dorim cele bune.

Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc.

 

Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Cristina Dobrescu, Florența Cuculeac, Ana-Maria Labo
Revizuire: Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea