Materialele Cercului Crimson
Seria e2012

SHOUD 4: "Designerii vieţii”

Adamus® prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
10 decembrie 2011
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.


Eu Sunt Cel Ce Sunt, profesorul Adamus Saint-Germain, SADI. Acum, unii dintre voi s-ar putea gândi că SADI înseamnă Societatea Americană a Designerilor de Interioare. (râsete) Arăt eu a american, cu atât mai puţin a designer de interioare? Nu, înseamnă Societatea Angelică a Designerilor Iluminaţi, SADI, iar azi vom vorbi despre designul vieţii. Frumos design, draga mea (către Susan, care poartă un costumă gen Maria Antoaneta)

SUSAN: Mulţumesc.

ADAMUS: Sunt foarte flatat. Frumos, frumos. Sunt în paradis aici, cu Shaumbra. Sunt în paradis – costumele! Oh, ştiu că unii dintre voi nu le purtaţi acum, dar oricum sunt nişte costume grozave. (râsete) Ce podoabe aveţi azi! Îmi fac inima să cânte. Am şi sabia înapoi. Mulţumesc, draga mea. Da.

MARY: Crăciun fericit.

ADAMUS: O, excelent! Totul este în regulă în întreaga creaţie. Aaaaaa! (râsete, căci Adamus se preface a se înjunghia cu sabia) Azi, da, SADI – Societatea Angelică a Designerilor Iluminaţi, iar voi aţi putea fi asta. Puteţi fi asta, de asemenea.

Astăzi, înainte de… minunat (către Linda). Ia te uită ce ţi-a cumpărat Cauldre (arată spre colierul ei). Mm-mm-mm-mm-mmmm. Da. Vrem un prim-plan cu asta. (către cameramani) Da. Nu-i aşa că e un scump? (râsete, râde şi Adamus) Vroia să mă pocnească, dar nu s-ar fi lovit decât pe el! (mai multe râsete) Asta e grozav atunci când faci channel.

LINDA: Da, e un scump.

ADAMUS: Absolut.

LINDA: Mulţumesc pentru că recunoşti asta.

ADAMUS: Aşa că azi vom vorbi despre designul vieţii, dar mai întâi câteva mici mesaje înainte de asta. mai întâi de toate, l-am trezit pe Cauldre la patru dimineaţa. De ce? Pentru că dormea! (râsete) Un timp grozav de a vorbi, iar eu i-am spus: “Cauldre, Linda, vreau să ofer Shaumbra un cadou de Crăciun anul acesta. Vreau să le ofer ceva special.” Imediat Cauldre a spus: “Bani?” (râsete) Am răspuns: “Nu. Nu bani. Ce vrea Shaumbra mai mult ca orice altceva?” El a spus: “Bani”, din nou. Am răspuns: “Nu. (râsete) Vor răspunsuri, aşa că azi voi dedica a doua jumătate a programului nostru pentru întrebări şi răspunsuri!” (audienţa: “Ooooooo!”) Aşa că, draga mea Linda, ai putea scrie pe tablă adresa la care oamenii pot trimite prin email…

LINDA: Ok.

ADAMUS: ... întrebările lor. Vom primi întrebări prin Internet. Mm-mm-mm. Aici (către cameraman), aici (camera se orientează către el), iată. Azi primim întrebări prin Internet, aşa că scrieţi-le – în engleză, vă rog. Scrieţi-le, asiguraţi-vă că au sens, asiguraţi-vă că au mai puţin de o pagină şi că este o întrebare, nu o afirmaţie. Azi vom primi întrebări.

De fapt îmi plac întrebările şi răspunsurile, dar sunt foarte multe subiecte de discuţie – am foarte multe despre care să vorbesc – şi este dificil să alocăm timpul. Dar astăzi, ca bonus special de Crăciun pentru toată lucrarea voastră intensă, o să fiţi abuzaţi de mine. (râsete) În al doilea rând, nu am mai făcut asta, dar azi...

LINDA: Putem sa anunţăm...

ADAMUS: Oh, da. Te rog.

LINDA: Ok. Adresa este „ [email protected]”.

ADAMUS: Şi oricine poate trimite o întrebare.

LINDA: Oricine.

ADAMUS: Orice întrebare vreţi.

LINDA: Computerul meu este conectat şi abia aşteaptă.

ADAMUS: E pregătit.

LINDA: Da, este.

ADAMUS: Poţi să repeţi?

LINDA: [email protected].

ADAMUS: Putem arăta şi la cameră. Îmi place să fiu producătorul, scuze, Jean. Numărul doi: nu am făcut asta în trecut, dar voi dedica… (Adamus varsă un pahar, Linda suspină)

LINDA: Superb!

ADAMUS: Oh, nu! S-a vărsat peste Jurnalul de Sedona. Oh, nu! Asta e prea… (răsfoieşte revista) Observ că sunt mulţi channeleri celebri aici. Hmm. Hai să vedem, Cauldre, unde este poza ta? Sunt Lee Carroll, Steve Rother, Pepper Lewis, dar, Cauldre, poza ta nu este.

LINDA: Ohhhh.

ADAMUS: Mă întreb de ce nu văd niciun articol…

LINDA: Channelerul cel rău!

ADAMUS: … de al tău aici.

LINDA: Băiatul cel rău...

ADAMUS: Poate, doar poate, cineva nu-l place pe Adamus. (râsete)

LINDA: Nu-i vor pe băieţii răi!

ADAMUS: Aşa că… (aruncă revista pe podea şi scuipă; multe râsete, urale şi fluierături din audienţă) Da, puneţi asta sub pomul de Crăciun! (râsete) Şi a fost un accident total că s-a vărsat peste lătura asta.

Apropo de lături, hai să deschidem nişte vin. E Crăciunul! E sărbătoare! De ce nu? Vă rog, stafful, vinul cel bun, nu cel ieftin, păstrat pentru petrecerea de mai târziu, vinul cel bun, iar mai târziu oricum nu-l mai recunoaşteţi – vinul bun de acolo, din spate. Cred că sunt nişte sticle acolo.

LINDA: Oh, dă-mi voie să te ajut.

ADAMUS: Trebuie să spun: pe cel bun. Este... apropo, aduceţi mai mult de o sticlă. Asta nu e nuntă evreiască. (multe râsete) Dar, vreau să spun, uite ce i s-a întâmplat lu Iisus. S-a dus la nuntă, iar ei aveau doar un vas mic cu vin, care s-a terminat repede. A trebuit să ia nişte apă şi să facă o mică transformare.

Noi suntem Shaumbra. Azi avem mult vin. Da. Scoateţi-le – paharele, vinul. Scuze că nu e vin franţuzesc, dar merge. Ştiu ce o să fac! O să-mi mişc mâna deasupra lui şi o să pretind că este vin franţuzesc. (râsete) O să ne prefacem! Aşa că, Shaumbra, în vreme ce vinul vine, este pregătit…

LINDA: Echipa noastră caută să îţi facă pe plac.

ADAMUS: Jos de pe sena mea. (împinge revista cu piciorul, pe podea) Hmm.

Designerii vieţii

Mai departe. Nu am mai făcut asta înainte, dar aş vrea să profit de oportunitatea acestui Shoud special, despre a fi designerii vieţii, a fi designerii iluminaţi... asta faceţi voi. Viaţa voastră este un design, un design frumos– vreau să dedic acest Shoud, energiile sale, speranţele şi potenţialele sale cuiva cu iniţialele “L.H.” din sud. Tu ştii exact despre cine vorbesc, deoarece, L.H., tu treci prin atâtea lucruri pe care le experimentează toţi, dar tu mergi la extrem. Faci asta pe scară mare.

Adu-ţi aminte – atunci când este cel mai întunecat, bea nişte vin. (râsete) Aminteşte-ţi şi că, aşa cum mulţi dintre voi ştiu, în acest proces de curăţare, în eliberarea… (Suzy îi aduce un pahar de vin) Îţi mulţumesc, draga mea. Eii, draga mea. (îi sărută mâna) Un gentleman adevărat nu-şi pune buzele transpirate pe mâna unei doamne. Doar se apropie de ea. Aşa că, noroc! O să aştept să ai şi tu paharul tău. Vom avea primul nostru toast Shaumbra la un Shoud, imediat ce ai şi tu un pahar. Este în regulă?

LINDA: Sigur.

ADAMUS: Sigur, sigur. În acest proces de curăţare, trebuie să înţelegeţi că intraţi în situaţia umană – prin design, desigur, dar apoi uitaţi că voi aţi proiectat aşa – intraţi în situaţia umană şi vine un punct, oricât de dificil ar fi, să faceţi o eliberare, ceea ce aţi putea numi curăţare. Este eliberarea unei identităţi, dar pare ca o moarte. Pare drept cel mai întunecat întuneric. De fapt nu e aşa. Este o iluzie. Este cea mai mare binecuvântare şi cel mai mare dar pe care vi-l puteţi oferi, acela de a vă elibera din energiile blocate ale unei identităţi care v-a servit până acum, dar există ceva mult mai măreţ, creat de voi, designerul; voi, designerul vieţii voastre.

Este interesant, pentru ca voi sunteţi designerii vieţii şi faceţi asta într-un mod foarte interesant. Vă segmentaţi. Luaţi esenţa voastră, iar apoi tăiaţi părţi şi bucăţi sau eliberaţi, daţi drumul la părţi şi bucăţi. O parte din voi este experienţa umană. Este măreaţă, dacă uitaţi de lucruri precum moartea, sau despre lucruri precum uitarea motivului pentru care sunteţi aici. Dacă le puteţi elimina pe acestea, realmente aţi putea dansa în această experienţă a vieţii, dar, ca designer, voi aţi pus aceste lucruri acolo, lucrul numit moarte, lucrurile numite boală, sărăcie, sau lipsă, ca parte a designului vieţii. Acum sunteţi supăraţi pe voi înşivă pentru asta, (râsete), dar a fost implantată acolo după multe, multe, multe vieţi şi experienţe.

Astfel că sunteţi în acel proces de eliberare. Sau poate că nu e de fapt eliberare. Poate că de fapt este acceptare. Nu este acelaşi lucru? Nu cumva acceptarea totală este o eliberare a ceea ce aţi crezut că trebuie să fie designul, a vieţii pe care acel design şi-a asumat-o pe cont propriu, iar acum aduceţi înapoi acel design? Aţi fost grozavi în crearea vălului care vă împiedică să vă amintiţi absolut, dar vălul este o iluzie. Este subţire, subţire, subţire. Aşa cum ar spune Aandrah, “Este la jumătate de respiraţie distanţă”, însă doriţi să respiraţi acea jumătate de respiraţie? Sunteţi doritori cu adevărat să fiţi atât de curajoşi şi îndrăzneţi? Totul se va schimba atunci când faceţi asta.

Oamenii au întreţesut în substanţa creaţiei lor acest lucru numi rezistenţa la schimbare, lucrul ce spune: “Vreau doar ca partea umană să o ducă ceva mai bine.” Dar realmente vreţi schimbarea? Ajunge, aşa cum am vorbit în Frankfurt, la DreamWalker Life, ajunge la tot – relaţii, servicii, la senzaţia identităţii voastre – nu valoarea de sine, ci identitatea – chiar şi sănătatea, totul. Chiar sunteţi doritori să treceţi dincolo de acea identitate? Identitatea nu va înceta să existe. Doar va trece la o altă ancoră în realitate din viaţa voastră, în designul vostru. Vom vorbi astăzi despre ancorele în realitate.

Astfel că designul vieţii voastre a fost sclipitor în multe feluri. Vă place să gândiţi că aveţi lucrul numit suflet, iar în anul ce vine vom trece chiar şi dincolo de asta – dincolo de suflet, absolut, pentru că a fost unul dintre paşi, una dintre etape, însă ceea ce aveţi, ceea ce poate numiţi sufletul vostru, este înţelepciunea voastră. Înţelepciunea voastră.

Înţelepciunea voastră este chiar aici. Chiar aici. Este aici, aici şi aici (atinge diverse persoane cu sabia) şi chiar… (se uită la costumul egiptean al lui David, la care acesta poartă bocanci de iarnă) Astea sunt încălţări egiptene adevărate?! (râsete) Ce sunt astea?

DAVID: Egiptean din Colorado.

ADAMUS: (râzând) Egiptean din Colorado. Unde rămăsesem, David? Sunt confuz. Oh, da, da. Oh, da. Astfel că voi aţi creat lucrul numit suflet – este parte a designului vieţii să îl segmentaţi – cu adevărat este doar înţelepciunea voastră. Înţelepciunea voastră. Înţelepciunea este rezultatul distilării experienţelor voastre, când stoarceţi ce este cel mai bun din ce este cel mai bun, fără a vă focaliza pe dramă, traumă şi pe partea negativă a experienţelor voastre, însă e ca şi cum luaţi o portocală şi stoarceţi sucul din ea, stoarceţi înţelepciunea. Şi asta este un suflet şi niciodată nu a fost pe undeva pe sus. (loveşte cu sabia în tavan)

LINDA: Potoleşte-te.

ADAMUS: Nu a… ei, e cineva acolo, sus. (râsete) Ieşi de acolo! Ooo. Aşa că nu a existat cu adevărat un suflet. Nu a existat niciodată. Niciodată nu a existat acel înger auriu. Noi am folosit acei termeni pentru că au fost parte a evoluţiei, parte a spiralei, dar acum trecem dincolo de asta, în înţelepciunea voastră, în adevărata voastră înţelepciune, distilarea experienţelor voastre.

Distilarea

Îmi place cuvântul „distilare” – a rafina, a reduce la esenţă, a avea alchimia conştiinţei. Este interesant că în proiectul nostru Keahak lucrăm cu distilarea şi, de fapt, întâmpin mai multă rezistenţă decât am crezut.

Cei din Keahak ar trebui să ţină nişte jurnale. Jumătate din ei nu fac asta. Hm. Au spus că fac asta, dar nu e aşa, de fapt. Cealaltă jumătate ar scrie pagini şi pagini şi devin preocupaţi, obsedaţi şi aproape dependenţi de jurnalul lor. Scriu din minte, scriu fiecare mic detaliu de care nu-i pasă nimănui, nici măcar sufletului lor, înţelepciunii lor. Intră cumva într-un fel de explozie mentală cu toate acele cuvinte… (pozează pentru o fotografie) Mulţumesc. (râsete) Trebuie să fii rapid! Trebuie să ştii când şi se face o poză. Nu ştii niciodată când şi se face acea poză. Nu e nimic mai rău decât o poză proastă pe Facebook. (râsete) Ar trebui să fie interzis, ar trebui să fie declarat ca ilegal. Nu ştiu.

Am văzut nişte… nu ale tale. Ale tale sunt grozave. Grozav costum ai azi. Da, da. Ne-am distrat minunat în Egipt, da (către cineva în costum egiptean). Aşa de multe costume minunate. Oh! Oameni grozavi. (râsete, râde şi Adamus) Iubesc distilarea, pentru că reduce totul la esenţă. Astfel, membrii Keahak au fost rugaţi să distileze în jurnalele lor. Ar fi trebuit să scrie în ele de trei ori pe săptămână. Asta e bine. Vă aduce în conectare cu voi înşivă.

Apoi le-am cerut să distileze – 25 de cuvinte sau mai puţin, de trei ori pe săptămână, iar ei au dificultăţi. Acum, eu aş crede că asta e uşor. Dacă profesorul v-ar spune: “Scrie o teză de 2.500 de cuvinte sau scrie una de 25 de cuvinte”, pe care aţi alege-o? (cineva strigă: “25!”) Cei mai mulţi ar sta şi s-ar gândi, dar totuşi ei au dificultăţi în a scrie despre ei înşişi într-un proces distilat, însă eu le cer să facă asta – scuze, Keahakeri – le cer să o facă…

Cum stăm cu vinul? Oh, este pregătit. Grozav, grozav. Anunţaţi-mă când este gata, pentru că îl aştept pe al meu cu oarecare nerăbdare.

SUZY: L-am pus în spate, dacă vrea cineva.

ADAMUS: Oh, nu, nu, nu, nu, nu. Asta nu e… nu are legătură cu faptul că ei îl vor sau nu. Împărţiţi-l! Împărţiţi-l! Da, sigur.

SUZY: Sunt şi copii aici.

ADAMUS: Trebuie să le dăm şi lor! (râsete)

LINDA: Stai, stai. Stai, este...

ADAMUS: Nu-mi pasă!

LINDA: Este o reglementare care spună că pot veni să-şi ia singuri. (se referă la o reglementare a proprietarilor sălii)

ADAMUS: Ce spun eu despre reguli şi legi? Nu sunt ale voastre!

LINDA: Doar permite să…

ADAMUS: Ce suntem pe Internet?! Oh. (râsete)

LINDA: Da. Dacă vreţi vin, este disponibil, dacă vreţi.

ADAMUS: Vă rog, fac eu asta dacă trebuie.

LINDA: Nu vrei să te opreşti!

ADAMUS: Mulţumesc. Mulţumesc. (cineva îi dă nişte pahare cu vine, el începe să le împartă) Hai să facem asta. Hai să facem asta pur şi simplu. Mulţumesc… Ah, toate regulile, legile, toate aceste… oh.... O să vorbim azi despre asta – designul vieţii. Scuze. Nu or să se îmbete, or să fie doar puţin afumaţi. Aşa channelul, răspunsurile mele vor fi mult mai bune. (râsete) Mult mai bine. O să dansăm pe culoarul din mijloc. (mulţi dintre cei din sală merg să ia un pahar de vin)

Distilarea. Distilarea înseamnă a lua… fără cuvinte, vă rog. Cât de multă vorbărie vă trebuie ca să beţi nişte vin? Am avut un exemplu minunat pe vasul de pe Nil, într-o seară. Vă amintiţi? Stăteam afară, într-un peisaj superb. Soarele apunea, vasul plutea lin pe Nil. M-am ridicat pentru prezentarea mea, aşa cum fac eu, şi am privit la audienţă – 108 Shaumbra din întreaga lume –, dar ceva nu era în regulă. Ceva era groaznic de în neregulă. Nu era culoar pe mijloc. Cum să mă plimb dacă nu este culoar pe mijloc?! Scaunele erau adunate la mijloc.

Acum, nu dau vina pe nimeni pentru această impoliteţe. Am spus: “Shaumbra, hai să încercăm ceva. Hai să facem ceva. Ieşiţi din minte. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc. O să facem ceva fără să vorbim, fără niciun cuvânt şi vom face asta în mai puţin de un minut.”

Acum, trebuie să înţelegeţi, eram pe puntea unui vas. Nu era prea mult loc pe nicio parte, dar eu am spus: “O să creăm un culoar atât de lat pe mijloc. Faceţi asta fără niciun cuvânt.”

În mai puţin de un minut a apărut culoarul şi era absolut drept, cu excepţia unui singur scaun din faţă. Era absolut drept. A fost un exemplu pe care cei ce au fost acolo nu-l vor uita. S-a făcut lin şi cu uşurinţă. Fără bla, bla, fără vorbărie, fără discuţii, fără minte. S-a petrecut ca prin magie. Dintr-o dată a apărut culoarul, un exemplu pentru ce se petrece când ieşiţi din minte. Respiraţi adânc, vă imaginaţi, iar ca urmare se face. Aşa că acum, dacă vinul este împărţit… un pahar pentru Linda, vă rog.

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Absolut. Nu putem bea înainte ca ea… o să bea vin roşu.

LINDA: Nu, nu. Deja s-au gândit ce să…

ADAMUS: O, deja ai... bun, bun.

LINDA: Au avut grijă de mine. Sunt norocoasă.

ADAMUS: Aşa că, Shaumbra, azi vom vorbi despre designul vieţii. Hai să respirăm adânc cu asta.

Designul vieţii

Designul vieţii şi alte lucruri. DreamWalker Life, DreamWalker Life în Frankfurt a fost cu adevărat o experienţă. A fost una din acele experienţe ale Noii Energii. Atunci când nu aveţi cuvinte ca să descrieţi ceva, spuneţi doar “Noua Energie”.

EDITH: Aşa facem.

ADAMUS: A fost o… aşa facem. (râde) A fost o experienţă uluitoare, iar unul dintre punctele principale, foarte simplu, foarte uşor, a fost atunci când Kuthumi şi-a ţinut discursul său, prezentarea sa, o prezentare foarte frumoasă, despre viaţa sa după iluminare, după ce a trecut prin căderea sa mentală, în care a zăcut în pat aproape doi ani, iar în cele din urmă s-a ridicat într-o zi şi a decis că va trăi.

Acum, aceasta este o provocare, deoarece cei mai mulţi dintre maeştri ascensionaţi, cei 9.000 sau câţi sunt cei care au ascensionat, au avut iluminarea şi, în câteva zile, poate săptămâni, poate un an sau doi, au părăsit corpul fizic. Era dificil de rămas în acest mediu dens. Cu iluminarea este foarte dificil să vă expuneţi conștiinței de masă, e foarte dificil să fiţi în masă solidă. Afectează corpul, e foarte dificil pentru conştiinţă, iar mulţi dintre maeştrii ascensionaţi au simţit că erau absorbiţi iar în afara iluminării, chiar dacă asta nu s-ar fi petrecut cu adevărat. E precum efectul înecului simulat - pur şi simplu simţiţi că se va petrece.

Aşa că mulţi dintre ei au plecat. Nu şi Kuthumi. El a mers pe Pământ timp de mulţi, mulţi, mulţi ani după iluminarea sa. A spus povestea a ceea ce a făcut după ce a plecat. El a dat un sfat pentru Shaumbra, foarte simplu, genial. A spus: “Este la fel de uşor ca…” – oh, Aandrah va înţelege această simplitate, această distilare, această înţelepciune. Ah, noroc. (audienţa spune: “Noroc”, toată lumea ia o gură de vin) Ah, pentru anul nou. 2012 – oh, băiete.

Aşa că el a spus: “Este foarte simplu”. Distilând la esenţă, a spus: “Este la fel de simplu ca atunci când oricare dintre voi spune: ‘Da, sunt iluminat.’ Nu ‘Vreau să fiu iluminat,’ nu ‘o să fiu iluminat’, nu ‘într-o zi, poate, trebuie să mai studiez’. ‘Sunt iluminat.’ Asta e tot. Asta e. Puteţi pleca acum – “Eu sunt iluminat”, pentru că în momentul în care spuneţi asta, începe să se petreacă. În momentul în care o simţiţi, începe să atragă acele energii. Dintr-o dată, când o simţiţi – “Da, sunt iluminat” – începeţi să o şi credeţi. Începeţi să o trăiţi. Toţi ceilalţi o cred. Pur şi simplu mergeţi pe stradă şi începeţi să le spuneţi oamenilor.

“Edith, da, eu sunt iluminată”, dar o spui cu acel fel de voce – “Da, sunt iluminată”, cumva cu nonşalanţă… “Da, sunt iluminată”, de genul “Tu nu eşti?”, iar ei cred asta, Edith. O cred, iar dintr-o dată sunt uluiţi şi vor să ştie “Cum ai făcut asta?” Şi respiraţi adânc…

EDITH: Facebook. (râsete)

ADAMUS: (râzând) Facebook. Asta e iluminarea. Le spui, Edith, “Eu am ales.”

EDITH: Aha!

ADAMUS: Ce se petrece după nu contează. (Linda aduce microfonul) Fie că ajung... mulţumesc. (râsete, căci ia microfonul, începe să vorbească în el, apoi i-l dă înapoi) Fie că ajung la Cercul Crimson, fie că ajung pe cont propriu, la un alt grup, morţi, pe Noul Pământ, nu contează, însă voi spuneţi: “Eu am ales! Apoi m-am dat deoparte. M-am dat naibii la o parte din calea mea, pentru ca iluminarea să poată fi cu mine, în loc să mă îngrijorez pentru fiecare detaliu. Unde ar trebui să merg pe Internet? Din ce grup ar trebui să fac parte? Ce ar trebui să studiez? Nu contează.” În momentul în care alegeţi, devine. Pur şi simplu începe să se petreacă. Începe să se creeze pe sine.

Acum, aici daţi voi de necaz, aici este lecţia noastră în designul vieţii – Adamus SADI. Îmi place asta. aş vrea să scrie aşa pe cartea mea de vizită. Desigur, nu am o carte de vizită, pentru că nu mi-au dat una, dar poate că acum o să am.

LINDA: Bietul de tine.

ADAMUS: E greu să fii în locul meu. (câteva râsete, Adamus râde şi el) Aşa că iată o parte din procesul designului vieţii. Designul vieţii voastre este absolut genial. Voi spuneţi: “Ceee?” E absolut genial. Modul în care v-aţi segmentat pe voi, v-aţi fragmentat, aţi uitat părţi din voi şi, prin urmare, v-aţi experimentat pe voi a fost absolut genial. Sclipitor, atât de sclipitor încât lucrul pe care îl numim înţelepciunea, sufletul, esenţa, este parte a designului vieţii alături de voi, lucrează cu voi chiar acum, chiar dacă voi spuneţi: “Nu ştiu. Nu am vorbit niciodată cu sufletul meu. Nu-mi răspunde la multele, multele cereri şi dorinţe. Nu am câştigat la loto. Am îmbătrânit puţin. Nu înţeleg treaba asta cu sufletul”.

Priviţi la designul vieţii: de fapt sunteţi tovarăşi cu el, sunteţi parte din el, dar există elemente care merg dincolo de conştienţa conştiinţei voastre, iar acesta este un lucru bun. Slavă domnului, e un lucru bun.

Dacă sinele uman, sinele uman cu conştienţă limitată, ar conduce totul acum, aţi fi un copilul de şapte ani, cu multe jucării şi cu cea mai rapidă bicicletă din cartier. (râsete) V-aţi fi oprit exact acolo. Asta ar fi fost tot, fiindcă sinele uman care controlează totul ar fi spus: “Asta e tot pentru un copil de şapte ani”. Jucării, Xbox sau oricum numiţi aceste lucruri. Fără reguli din partea părinţilor, faceţi ce vreţi în casă, părinţii vă servesc, vă servesc în genunchi – sau cel puţin aşa este în prezent, oricum –, o bicicletă rapidă,mai bună a ca a oricui altcuiva. Vă aduceţi aminte de când aveaţi acea vârstă? Asta era tot! Era culmea. Asta era tot! Nu contemplaţi calităţi spirituale. Nu priveaţi la lucruri ca fiind experienţe ale vieţii. Eraţi foarte mult în moment, dar foarte limitaţi sub aspectul conştiinţei.

Vestea bună este că aveţi, că aţi avut planul designului vieţii, în derulare împreună cu înţelepciunea voastră, iar înţelepciunea voastră a spus: “Nu, nu o să ai cea mai rapidă bicicletă, pentru că nu este parte a acestui plan frumos”. Designul vieţii din care sunteţi parte... nu sunteţi o marionetă, sunteţi parte din el, sunteţi o parte activă. Acel plan al designului vieţii a spus: “O să mergem mai departe. O să mergem în clasa a treia, în clasa a patra, o să absolvim şi o să mergem şi la facultate. O să facem toate aceste lucruri”.

De ce? Este parte a experienţei, parte a marii experienţe a vieţii, a senzualităţii. De asemenea, este parte a vieţii, o parte importantă a vieţii, deoarece această viaţă, aşa cum a spus Tobias, este ca nicio alta.

“Vieţile trecute”

Această viaţă nu este doar o extensie a vieţilor voastre trecute, nu doar o progrese a vieţilor voastre trecute. Nu este. Am spus în Frankfurt, iar unii au fost ofensaţi, am spus că “Vieţile voastre trecute nu sunt voi.” Nu sunt, deloc. Treceţi peste asta. Niciuna dintre ele nu este importantă. Jumătate dintre ele sunt fabricate. Jumătate din ele sunt makyo, rahat. Cu adevărat! Cealaltă jumătate doar se leagă de energiile arhetipale ale lui Yeshua, Moise, Cleopatra, Maria Magdalena sau orice altceva.

Ei sunt reali, dar nu cu adevărat. Cu alte cuvinte, sunt parte activă din experienţa pe care o aveţi, dar este un lucru pe care umanul, umanul limitat, îl face. Spune: “Am fost Maria Magdalena”, în încercarea de a vă da vreo valoare, cred. Ei bine, da, aţi fost parte din Maria Magdalena, o parte mică, împreună cu mulţi alţii, dar nu aţi fost Maria Magdalena. Nu sunteţi Maria Magdalena.

Voi nu sunteţi vieţile voastre trecute. Ele sunt precum veri ai sufletului vostru. Sunt fraţii, surorile sau verii voştri, dar ele nu sunt voi, iar cu cât mai repede le daţi drumul, cu cât mai repede vă eliberaţi, treceţi de rahatul lor. Unele sunt încă acolo, acele vieţi trecute, traumatizate, active, căutând o reşedinţă nouă, căutând o casă nouă – pe voi. Ele încă… nu s-au eliberat pe ele însele şi sufletul, în strălucirea sa, le permite să facă asta. Voi spuneţi: “Asta chiar este o prostie din partea sufletului. De ce nu le cheamă sufletul înapoi, de ce nu le determină să se întoarcă?” Ei bine, nu se poate. Un creator nu-şi poate forţa creaţiile sale să se întoarcă. Nu puteţi decât să se invitaţi înapoi.

Astfel că există în afară multe aspecte ale vieţilor trecute, traumatizate, terorizate, care umblă pe Pământ într-un fel de somnambulism, dar ele nu sunt voi! Acesta este lucrul uluitor. Ele nu sunt voi. Sunt o altă expresie a sufletului vostru, astfel că vă înrudiţi, dar, de exemplu, vă simţiţi doar o extensie a verilor voştri? Nu! Sunteţi total diferiţi. Sunteţi unici. Sunteţi voi.

Până în această viaţă exista o legătură clară între vieţi. Exista un fel de progresie, dar apoi, în strălucirea planului vieţii şi a designului vieţii realizat de suflet, acesta a spus: “Am să creez o expresie a mea care să fie diferită, nu doar o altă viaţă.” De ce? De ce? Ei bine, pentru că a obosit ca doar să treacă prin celelalte vieţi şi, ei bine, a realizat că e nevoie de ceva ca să se elibereze pe sine.

Sufletul, voi, VOI, a realizat că sunteţi standardul pentru toate vieţile trecute, pentru toţi ceilalţi oameni, pentru voi înşivă. Voi sunteţi punctul integrării voastre. Sunteţi la punctul iluminării pentru voi înşivă, nu acele alte vieţi. Chiar dacă aţi fi fost vreun Buddha – nu acea viaţă, ci această viaţă, chiar aici.

Voi sunteţi punctul de integrare. Sunteţi, aşa cum a spus Tobias cu ani în urmă, desemnatul vostru pentru ascensiune, al vostru, al sufletului vostru, iar pentru a face asta sufletul vostru vine aici ca să vi se alăture. Înţelepciunea voastră soseşte. Înţelepciunea soseşte. Asta e tot. Nu e vreun înger mare, pufos - scuze, Bonnie. (râsete, căci Bonnie poartă un costum de înger) Este înţelepciunea voastră, vine din alte tărâmuri şi nici măcar nu este în alte tărâmuri, este doar un blocaj imaginar, însă se absoarbe în corpul vostru de conştiinţă.

Soseşte şi atunci se petrece ceva interesant. Deveniţi standardul pentru toate celelalte vieţi trecute ale sufletului. Deveniţi exemplul. Voi, prin exemplu, le ajutaţi să se elibereze. Nu că aţi umbla cu un cuţit, tăindu-le lanţurile sau frânghiile care le leagă, ci exemplul vostru va elibera acele frânghii. Voi eliberaţi, aţi putea spune, energie a sufletului vostru – înţelepciunea voastră. Vă eliberaţi de povara de a crede că sunteţi vieţile voastre trecute, iar când faceţi asta integraţi toată acea energie, toată acea conştiinţă. Este stoarsă şi distilată în înţelepciune, care soseşte. Înţelepciunea soseşte pentru voi.

Voi sunteţi designeri ai vieţii, extraordinari designeri ai vieţii. E sclipitor cum aţi pus toate acestea la un loc. Vă îndoiţi aşa de des de voi. În anul următor veţi învăţa, mai mult decât orice, să eliberaţi acea îndoială. Veţi vedea că şi voi sunteţi SADI de asemenea – designeri iluminaţi ai vieţii.

Acum, diferenţa este, pe măsură ce vă puteţi deschide ochii şi începeţi să vedeţi, că puteţi ieşi din minte, ceea ce ar fi fost foarte dificil de făcut acum 20 de ani. Noi facem asta acum. Voi o faceţi acum – ieşiţi din minte, permiteţi să se petreacă. Diferenţa este că aţi trecut prin iadul uman. Aţi trecut prin toate cele grele. Mai greu de atât nu prea ar fi putut fi, nu-i aşa, LH? Mai greu de atât nu prea putea fi. Aşa că ce a rămas acum? Să vă bucuraţi de viaţă! Ce naiba! De ce nu? Eliberaţi regulile. Eliberaţi lucrurile care v-ar fi putut lega mai înainte.

Extraordinari designeri ai vieţii, extraordinari în a v aşeza pe voi înşivă chiar aici, chiar acum şi nu aveţi nimic de făcut. Asta e partea genială. Nu aveţi nimic de făcut – nu mantre, incantaţii, cristale, fără… doar citiţi fiecare pagină de aici (se referă la revistă), citiţi asta – deloc. (râsete) Nimic din astea! Fără lecturi, fără şedinţe, fără nimic.

Respiraţi adânc, realizaţi că sunteţi designerul vieţii. Realizaţi că toate acestea sunt naturale. Totul este natural. Am vorbit despre asta de multe ori. Voi mergeţi înapoi prin timp ca să experimentaţi cum aţi obţinut iluminarea, iar acum doar respiraţi adânc şi spuneţi: “Da, sunt iluminat.” Da, trebuie să spuneţi asta cu atitudine, cu actorie. Da, sunt iluminat. Da! Sunt iluminat. Da! Da!! Da, sunt iluminat! (râsete)

Şi dintr-o dată – spuneţi asta cu un zâmbet, râzând – dintr-o dată se schimbă. Totul – energia, volumul de înţelepciune care vine, reuniunea sau reconectarea între sinele uman şi înţelepciune – vine şi spune: “Uau! Mă bucur să te aud admiţând în cele din urmă că eşti iluminat. Nu mai eşti pe cale. Nu te mai lupţi pentru iluminare. Nu vă mai pasă. Este doar ‘Da, sunt iluminat!’” De ce nu? Hai să ne bucurăm de viaţă. (cineva îi ia o scamă de pe haină) Oh, am crezut că încerci să mă pipăi. (câteva râsete) Aşa că, Shaumbra, respiraţi adânc cu asta.

Următoarea viaţă

Vorbind de asta, de viaţa următoare – vorbim despre designul vieţii acum – următoarea viaţă ce va fi? Oh, vă pot simţi spunând: “Ce vrei să spui cu viaţa următoare?! Asta e tot! Oii! Gata cu vieţile următoare. Am crezut că asta însemna Cercul Crimson, că era poarta de ieşire. (râsete) Adios şi la revedere. Mi-a plăcut să fiu aici, mă bucur şi mai mult să plec. Gaia, distrează-te tu cu ceilalţi. Eu am ieşit de aici.” Cu adevărat? Cu adevărat?

Aţi putea face acea alegere, dar nu cred că asta gândeşte înţelepciunea voastră. Ei bine, înţelepciunea voastră nu gândeşte, ci simte. Nu cred că asta o să simţiţi anul viitor. De ce? Pentru că veţi începe să realizaţi, următoarea viaţă... Atunci când spun asta, începeţi imediat: “Oh, dumnezeule, să mă nasc din nou! Cum o să arăt? Cât de deştept o să fiu? Câţi bani o să am în buzunar? O să am aceiaşi părinţi afurisiţi pe care i-am avut în ultimele cinci vieţi? (râsete) Nu din nou! Ah, şi fraţii, şi surorile! De ce mă tot întorc?!” Poate că ei se întorc la voi.

Următoarea viaţă. Dar dacă ar fi total diferită? (cineva spune “Da!”; râsete) Vă pot spune că unii se bucură de ea în fiecare zi. Iată şi un indiciu: maeştrii ascensionaţi care se întorc acum, se întorc în corp fizic, dar vin în mod diferit. Ce-ar fi dacă v-aţi întoarce în corp fizic prin alegere, dacă v-aţi alege părinţii, situaţia, dar nu prin alegeri umane prosteşti, nu alegeri gen “O să câştig la biiiiiip ăla de loto”?

Asta e o alegere prostească. E cea mai tâmpă alegere pe care am auzito vreodată de la un om. “Trebuie să câştig la loto”. O să vă irosiţi energia voastră, o să irosiţi energia mea ca să câştigaţi la loto? Asta e o prostie. Îmi pare rău. Pentru toţi aceia dintre voi care azi, pe drumul către acest loc, v-aţi oprit la benzinărie şi aţi început să… îmi pare rău! Asta e o prostie. De ce? Vă doriţi şi speraţi. Sunteţi în conştiinţa de masă când jucaţi la loto. Concuraţi cu toţi ceilalţi, care sunt cu toţii nişte proşti disperaţi, încercând să… Este adevărat! Îmi pare rău. Sunt aşa de… nu ei, ci ei (priveşte în cameră) ajung atât de… nu voi toţi. Doi dintre voi s-au ofensat când am spus asta.

LINDA: Mai mult de doi.

ADAMUS: Dar este adevărat! Hai să… spun că vom spori claritatea. O să ridicăm temperatura. O să numim makyo makyo atunci când îl vom vedea. Unde rămăsesem? O, loto. O prostie. Sufletului vostru, înţelepciunii voastre nu-i pasă. De fapt are un design foarte bun. Ştie că v-aţi autodistruge cu trei milioane de dolari. Aşa este. V-aţi autodistruge. Doar veţi intensifica orice hrănire pe care oamenii o au din voi acum. Credeţi că se hrănesc acum? Nu veţi vedea aceste caracatiţe cu tentaculele încolăcite în jurul vostru până nu veţi avea trei milioane de dolari. Apoi o să vă întrebaţi dacă ştiţi ce să faceţi cu asta. Veţi face cea mai proastă investiţie din lume.

SHAUMBRA 1 (o femeie): Ca să ne distrăm!

ADAMUS: Dar distracţia…

SHAUMBRA 1: Distracţia!

ADAMUS: Vă distraţi cam un an.

SHAUMBRA 1: O dau în bară de vieţi întregi. Mă mai descurc încă de două ori!

ADAMUS: (râzând) Încă vreo două! Apoi veţi face cele mai proaste investiţii, pentru că o să băgaţi banii în vreo combinaţie, gândindu-vă că sunteţi extraordinar de deştepţi. Unde ar trebui să vă plasaţi banii? (câţiva din sală răspund: “în noi înşine”) În voi înşivă. Mulţumesc. Acesta este ultimul loc în care o să investiţi.

Apoi o să cumpăraţi tot felul de lucruri stupide, dar asta e bine, de fapt: maşini sport, alte lucruri similare, dar pentru că nu vă iubiţi pe voi înşivă cu adevărat o să distrugeţi maşina sport, casa o să ardă şi tot aşa. După asta nu o să mai aveţi cele trei milioane de dolari. O să aveţi datorii, o să vă declaraţi falimentul şi pe cine o să vă înfuriaţi? (audienţa răspunde: “Pe tine”) Pe mine! (râsete) Absolut. Pe mine! O să spuneţi “eu…”

Trecem prin acestea în fiecare noapte, în visele voastre. În fiecare noapte trecem prin aceste dezbateri, aceste… daţi-mi voie să le numesc discuţii. O să vă înfuriaţi pe mine. O să spuneţi: “De ce nu mi-ai spus? Tu ar trebui să fii profetul”. Arăt eu a profet?! (râsete) Nu, nu sunt profet!

Voi face o predicţie pentru următorul an – toţi se ocupă de predicţii –, o predicţie profundă pentru anul ce urmează, 2012. E foarte multă agitaţie în legătură cu asta. Apropo, e foarte mare agitaţie în legătură cu 2012. Întindeţi-vă, luaţi din acea energie, pentru că este multă acolo. Este energie a haosului. Este o energie turbată, dar e multă. Respiraţi-o, întindeţi-vă la ea, înhăţaţi din ea, aduceţi-o în viaţa voastră pentru ceva ce vreţi să faceţi. Aduceţi-o pentru voi. Nu ca să câştigaţi la loto, ci doar… nu vă faceţi griji pentru loto, energia va fi acolo. Întindeţi-vă şi luaţi din ea, pentru că este multă acolo.

Predicţia pentru anul viitor, garantată 100% că se va petrece: lucrurile se vor schimba. (râsete) nu aveţi nevoie să citiţi asta (revista), nu aveţi nevoie să citiţi asta sau altceva, nici măcar nimic din ceea ce spun eu – mă iau de toată lumea – lucrurile se vor schimba anul viitor. Voi spuneţi: “Ce se schimbă? Spune-mi, ce o să se întâmple?” (Adamus suspină) Lindsay Lohan o să intre iar la dezalcoolizare. (râsete) Kim Kardashian o să se logodească cu o fată. Da, şi tot aşa. Cui îi pasă?

Lucrurile se vor schimba anul următor. Se vor intensifica. Vor deveni mai haotice. Vor deveni mai mari. Vor fi… va fi un an provocator pentru mulţi oameni care sunt cu adevărat blocaţi, pentru oameni blocaţi, pentru că energiile care vin în 2012 sunt energiile schimbării. A fost prezis de mult timp, a fost numit anul schimbării. Schimbarea nu e rea. Schimbarea poate fi grozavă. Vă schimbaţi hainele în fiecare zi, acesta e un lucru bun. Schimbarea nu e cu totul rea. (Adamus râde) Oh, am crezut că e amuzant. Poate că nu.

Înapoi la subiect, următoarea voastră viaţă. Dar dacă următoarea viaţă nu ar fi cu totul fizică? Dacă aţi putea fi aici atunci când vreţi? Nu aţi trece prin naştere. Aţi urma exemplul lui Tobias, nu aţi trece prin naştere. Dar dacă nici nu aţi sta permanent aici? Dacă aţi face aşa cum fac eu? Eu doar intru într-un câine din când în când. Un câine adevărat, nu un… ei îmi dau voie să merg împreună cu ei, rareori o pasăre, niciodată un peşte. Ori manifest iluzia unei fiinţe umane fizice pentru câteva zile. Cam două zile pot suporta asta, apoi încep să am dureri de cap, greţuri şi încep să realizez: “Oh, mă port aşa de uman”, după care evaporez iluzia.

Dar dacă aţi putea face asta? Să fiţi aici când vreţi, iar simultan, în acelaşi timp, să fiţi pe Noul Pământ hârjonindu-vă prin păduri, înotând cu delfinii. De ce nu? Sunt delfini grozavi pe Noul Pământ, voi i-aţi pus acolo. Plutirea pe nori – mereu aţi vrut să faceţi asta. Pe Noul Pământ se poate. Doar plutiţi pe un nor. “Oh, dacă m-ar putea vedea vecinii din oraşul meu! Uau, pur şi simplu plutesc! Pur şi simplu”. (râsete, căci Adamus mimează plutirea)

Dar dacă aţi merge şi aţi crea, ştiţi, micul vostru univers? Nu e nevoie să fie mare. Nu e nevoie să fie la fel de mare ca acesta, iar voi l-aţi creat. Dar dacă aţi putea face toate aceste lucruri simultan în următoarea voastră viaţă? Dacă niciodată nu v-aţi bloca în nimic? Dacă aţi avea următoarea viaţă şi nici nu ar exista cuvântul, simţirea şi nici măcar conştienţa îndoielii? Nici nu ar exista în conştienţa voastră. Cineva ar veni şi v-ar spune: “Oh, mă îndoiesc de asta”, iar voi aţi răspunde “nu ştiu ce înseamnă. Nu am mai auzit cuvântul îndoială”. Apoi ei încearcă să vă explice. “Tot nu ştiu ce înseamnă. Mi-e total străin.”Dar dacă aceasta este următoarea voastră viaţă? Oricum vreţi voi.

Nu-i aşa că viaţa oferă lucruri uluitoare, uluitoare? (audienţa spune: “Da”) Nu-i aşa că zilele bune sunt cu adevărat bune? (audienţa spune “da”) Iar zilele proaste… cu adevărat bune, da, da. Nu e grozav să… (o sărută pe Linda) să atingeţi un alt om sau să vă atingeţi pe voi? Vă plimbaţi prin pădure. Atunci când am discutat cu Shaumbra, recent, am spus: “Ei bine, ce vă place să faceţi?” a fost foarte frumos. “Să mă plimb prin pădure cu calul şi câinele meu”. Gătitul, a fost menţionat ca important. Nu ştiu ce era cu acel grup, că toţi vroiau să gătească. Vă stârneşte gătitul?

LINDA: Mm hmm. (unii spun „da”, alţii spun „nu”)

ADAMUS: Ar trebui. Ar trebui. Este senzual. Este senzual. Mai întâi… în fiecare experienţă senzuală ajungeţi să mirosiţi, să vedeţi şi să auziţi, apoi mâncaţi şi apoi eliminaţi! Ce experienţă grozavă este să fii om!

Spun toate acestea, Shaumbra, pentru că anul viitor va fi anul schimbărilor, dar întâmpinaţi, întâmpinaţi absolut schimbările pentru voi. Pentru voi. Poate că nu pentru mulţi alţii, care încă sunt destul de strânşi, puţin prea mentali, puţin prea mult în energia veche şi restrictivă, care încă încearcă să priceapă, dar voi veniţi şi doar spuneţi: “Da, sunt iluminat. Sunt iluminat, pentru că am ales”. Aşa că, anul viitor sunt energii uluitoare pentru voi. Respiraţi-le.

Nu vă lăsaţi prinşi în dramă, în ştiri, în conspiraţii. Veţi auzi despre conspiraţii mai mult ca oricând. Totul va fi o conspiraţie. Cumva şi este, dar este o conspiraţie tâmpă. Am spus înainte, oamenii din fruntea statelor, îmi pare rău, nu sunt suficient de inteligenţi ca să ducă la bun sfârşit o conspiraţie ca să preia conducerea lumii. Mai întâi de toate, de ce ar vrea? De ce ar vrea? De ce să vrea controlul asupra lumii? Este falită. Sunt multe boli. Sunt multe războaie, oamenii mor de foame, sunt mulţi oameni proşti. Sunt multe astfel de lucruri acolo.

Astfel că veţi auzi multe despre conspiraţii. Oh, o să le auziţi şi despre mine. Le ador. Este doar energie. O să le auziţi în legătură cu Shaumbra. Shaumbra. Ştiţi, cineva, chiar acum – ştiu că eşti acolo (priveşte în cameră) – priveşte şi ia notiţie despre acest grup, despre ce face el, apoi extrage bucăţele din ce am spus aici, le publică pe Internet, vorbeşte despre tot ce… ei vorbesc despre lucrurile secrete care se petrec aici. Hello! Cât de secret poate fi – plan larg la cameră – dacă suntem pe Internet?! Transmitem live! Nici măcar nu ţi-a trebuit vreun mare cod secret ca să te conectezi! Suntem aici, aşa că lasă pixul jos.

Nu e nimic altceva decât – plan larg pe audienţă – un grup de oameni foarte iubitori, foarte spirituali şi absolut iluminaţi. Numeşti asta conspiraţie? Eu o numesc cel mai măreţ lucru de pe Pământ. Aşa că… (multe aplauze din sală) Am cinci minute pentru următorul subiect înainte de a trece la întrebări. Primim întrebări?

LINDA: Oh, da. Oh, da.

ADAMUS: Primeşti şi comentarii?

LINDA: Nu, doar multe întrebări. Ajută-mă, doar ca să ştiu: vrei întrebări cu adevărat personale sau din cele cu perspectivă mai largă? Sunt multe dintre care să alegem.

ADAMUS: Îmi plac cele personale. Sunt bune. Nu contează. E vreun email de la [email protected]? (râsete) “Futu-te, Adamus!” (Adamus şi audienţa râd)

Oh, dragi Shaumbra, m-am distrat foarte bine în Frankfurt. Aţi fost cu toţii acolo, într-un fel sau altul. Noi am celebrat viaţa aşa cum numai voi o puteţi face şi spun asta serios. Celălalt grup care mă dorea… Numai voi puteţi, pentru că nu căutaţi un guru, nu căutaţi tot felul de structuri. Sunteţi anti-structuri, ceea ce este bine, ne putem mişca cu adevărat.

Anul următor ne vom avânta. O să… voi o să vă duceţi pe voi înşivă la un alt nivel în anul ce vine. Următorul punct, foarte, foarte important. (către Linda) Ai putea să scrii sau eşti ocupată acolo?

LINDA: Nu, nu, doar răsfoiam.

ADAMUS: Bun. Următorul punct, foarte important pentru anul următor.

LINDA: Ok.

2012

ADAMUS: Ok. Anul acesta a fost anul reaşezării. Am început anul cu mesajul, cu discuţia despre reaşezare, reordonare. (disponibil în limba română în Shaumbra Shoppe)

LINDA: Domnule? Dorim să mai anunţăm încă o dată că dacă aveţi o întrebare o puteţi trimite pe adresa [email protected].

ADAMUS: Au înţeles. Bun. Am vorbit în acest an despre reaşezare. Reaşezare înseamnă că schimbaţi modul în care vă focalizaţi sau vă centraţi pe lucruri exterioare din jurul vostru – gravitaţia, polaritatea, dualitatea, electromagnetica, magnetica obişnuită, lumina şi energia fiind cele de bază. Sunteţi conectaţi cu toate aceste lucruri. Aţi făcut alegerea de a fi conectaţi cu ele, deoarece aceste conectări cu elementele primare vă permit să aveţi o experienţă în realitatea fizică. V-au ţinut în acest fel de hologramă. V-au ţinut focalizaţi, dar v-au ţinut şi limitaţi, ca parte a designului vieţii.

Anul trecut s-a referit la a spune că vă veţi da voie să vă reorientaţi în aceste condiţii diferite. De ce? Pentru că se schimbau oricum. De ce? Deoarece conştiinţa voastră se schimbă, aşa că, în esenţă, voi v-aţi dat voie să vă ajustaţi la magnetică, gravitaţie, energie, lumină, Pământ, aer, apă, la toate aceste lucruri.

În cele din urmă a avut un efect asupra ADN-ului vostru. ADN-ul nu este ceea ce era acum un an. Tobias a cerut acum câţiva ani ca cineva să fie cobai uman şi să-şi testeze ADN-ul, iar după zece ani să-l testeze iar. Din păcate, nu cred că a făcut cineva aşa ceva, dar dacă aţi fi făcut-o, dacă v-aţi fi analizat ADN-ul acum un an, iar apoi l-aţi reanaliza, ar fi clar diferit. Ar fi diferit de ceea ce este acum. Se petrece. Nu cu toţi, nu cu mulţi oameni, dar se petrece, pentru că voi permiteţi.

Acum, în procesul de reaşezare, schimbaţi modul în care vă focalizaţi pe sau vă adaptaţi la lucruri. E ca şi cum aţi lua o rază de lumină şi i-aţi schimba focalizarea – intensitatea, volumul de energie de care e nevoie pentru a conduce acea lumină, unde loveşte, cât de mare este impactul său. Astfel că v-aţi schimbat focalizarea sau orientarea.

Aţi făcut asta cu minim din ceea ce aţi numi efecte secundare – vă îmbolnăviţi, înnebuniţi, vi se întâmplă tot felul de lucruri prin corp, alergii sau ale suferinţe. Mulţi dintre voi au mers la doctor cu vechea plângere: “ce nu e în regulă cu mine?” şi doctorul a spus: “Nu găsim nimic. Nu găsim nimic”. Sau numai se gândeşte: “Da, să le dăm ceva. Uite nişte pastile pentru mansardă (capul).” (Adamus râde de propria glumă) Am crezut că e amuzant. “Nu e nimic în neregulă cu tine fizic”.

Astfel că aţi trecut prin multe schimbări şi aţi trecut prin ele destul de graţios. Acum trecem la următorul nivel, în anul următor. Aveţi ceea ce se numesc ancore în realitate. Ancore în realitate. Ele vin din interior, nu din exterior. Anul trecut era exteriorul, dar acestea sunt ancorele voastre în realitate.

Ancorele în realitate

Aveţi zeci, mii, cine ştie, poate milioane de ancore în realitate. Cele cinci simţuri sunt o parte mare a ancorelor în realitate. Aveţi un anume mod de a privi lucrurile, de a le auzi, de a le mirosi, de a le atinge şi de a le gusta. Toate acestea sunt ancore care vă… O să desenez ceva acum. Mulţumesc. Acestea sunt toate… mulţumesc. Mulţumesc. (desenează o siluetă umană cu “puncte de ancorare” în jurul său)

Toate acestea sunt căi pentru ca voi să vă ancoraţi realitatea, pe voi înşivă. Vă ţin în ceea ce aţi numi focalizare. Vă ţin într-o dimensiune. Vă permit să staţi aici (desenează un cerc în jurul siluetei), doar cu o mică mişcare înainte şi înapoi. Am terminat, dragă Linda.

Ancoră în realitate este modul în care mobila voastră este aşezată în cameră. Nu este Feng Shui, ci o ancoră în realitate. Voi aţi pus-o acolo sau a fost pusă pentru voi. Fie că vă gândiţi la asta în fiecare zi, fie că nu, există un anume tipar sau o organizare în aceste lucruri. Pe când remodelaţi locul, spuneţi: “Ei bine, hai să punem scaunul aici şi biblioteca aici”. Acestea devin ancore în realitate.

Deşi par nesemnificative, de fapt nu sunt deloc aşa, căci dacă cineva intră şi mişcă scaunul un pic, s-ar putea să nu observaţi imediat cu ochii sau cu mintea, dar va exista o senzaţie uşor neplăcută în acea cameră. “Ce nu e în regulă cu camera? Trebuie să aprind tămâie sau să chem un expert Feng Shui.” Nu. Ancora voastră s-a mişcat puţin.

Vă ancoraţi prin lucruri precum maşina voastră. Uneori sunteţi trişti când daţi o maşină veche şi vă luaţi una nouă. Era o ancoră. Acum vă adaptaţi rapid la o ancoră nouă în viaţa voastră.

Emoţiile voastre sunt o imensă ancoră în realitate. Emoţiile voastre – mânia, fericirea, râsul, dezechilibrele. Dezechilibrele voastre, credeţi sau nu, chiar dacă sună dezechilibrat, sunt foarte echilibrate. Sunt ancorate exact acolo unde le-aţi pus. Emoţiile dezechilibrate nu oscilează şi nu se mişcă aşa cum aţi descrie voi ca fiind dezechilibrat. Sunt blocate. Sunt piloni pe care îi numiţi dezechilibre, dar există acolo şi sunt ancore.

Experienţele voastre de la începutul vieţii sunt ancore. Şcolile la care aţi mers, profesorii, toate modurile de a percepe realitatea, toate acestea sunt căi de a rămâne în acea percepţie asupra realităţii. Oamenilor nu le place să mişte acele ancore. Dar, dragi Shaumbra, ce cred piraţii despre ancorele de pe corăbiile lor? (cineva spune: “Rrrrr”) Rrrrrr. “Ancorele sunt pentru fraieri” ar spune un pirat adevărat. “Ancorele sunt pentru cei care nu vor să meargă nicăieri” ar spune un pirat adevărat.

Aşa că anul următor va fi cel al eliberării ancorelor în realitate. În loc de a le înlocui cu… mulţumesc (ia carioca de la Linda). În loc de a le înlocui cu o altă ancoră (desenează o ancoră), ceva care să vă ţină pe loc, vor fi înlocuite de un senzor. Gândiţi-vă în termeni precum ai computerelor. Un mecanism care simte, aţi putea spune că e unul aproape ca un braţ care iese în afară, dar care mereu se schimbă. O ancoră se înfige în Pământ şi se ţine de viaţă, în vreme ce totul în jur încearcă să o schimbe – apa, vântul, totul.

Aceşti senzori, senzorii realităţii, vor fi ca nişte sonde pentru voi. Vor simţi mediul, situaţia, realitatea voastră. Ei vă vor oferi un feedback, dar nu pe aici (capul). Va fi aici (în corp), în veţi simţi, un feedback senzorial despre diversele potenţiale.

Senzorii realităţii vor înlocui ochii în multe feluri. Vor înlocui ochii şi o parte a celorlalte simţuri fizice sau, hai să spunem, se vor adăuga acestora. Ei vor simţi diverse lucruri care vă vor atrage, experienţe. De asemenea vă vor avertiza despre anumite lucruri pe care nu doriţi să le întâlniţi. Senzorii realităţii voastre vor fi gestionaţi de voi şi de înţelepciunea voastră, de voi şi de sufletul vostru. Înţelepciunea vine chiar acum. Vrea să se joace. Vrea ceva de făcut, aşa că va fi parte a creării senzorilor realităţii.

Unul din cele mai mari simboluri pe care le veţi observa în anul ce vine este mâna voastră, pentru că va fi reamintirea simbolică a senzorilor realităţii. Veţi începe să simţiţi nişte senzaţii minunate, de căldură şi nişte furnicături ciudate, pozitive, nu pe cele de amorţeală, în mâini. Acestea vor fi simboluri ale senzorilor realităţii voastre. Nu sunt chiar senzorii realităţii, dar vă vor aminti tot timpul de ei. Noi ridicăm ancorele, ancorele realităţii.

Aţi avut ancore chiar şi în potenţiale, în zilele de mâine. Le-aţi aruncat acolo, le-aţi plantat acolo şi aţi spus: “Acesta este potenţialul pe care îl vom experimenta.” Aruncaţi şi asta. Anul viitor şi de la el mai departe va fi diferit, pentru că voi alegeaţi potenţiale bazate pe trecut, pe ceea ce a venit până acum.

Vă limitaţi, gândiţi atunci când eu spun, de exemplu: “Cum va fi următoarea voastră viaţă?” şi începeţi imediat: “Oh! Nu iarăşi”. Staţi puţin. Ridicaţi acea ancoră în realitate. Ea însemna ‘corp fizic, limitări, rahat din partea altora.’ Aşa că eliminaţi-o asta şi înlocuiţi-o cu senzorul realităţii, simţind ce ar putea fi viaţa, fără a o ancora în lucruri precum ştiinţa, matematica sau orice altceva. Cu alte cuvinte, vă imaginaţi cum ar putea fi viaţa? Aţi putea fi pe Noul Pământ, jucându-vă pe un nor? Aţi putea fi aici, pe Pământ, permanent, temporar, oricând? Ar putea fi orice. Astfel că senzorii ies. Dar acestea (ancorele vechi) e cazul să înceapă să plece. E timpul să le ridicăm, e timpul să ridicăm pânzele către schimbările ce vin anul viitor.

Voi vorbi mai mult despre ancorele în realitate în anul ce vine. Vă voi aminti atunci când veţi lăsa ancora. Am să vă amintesc că şi când o să-mi spuneţi că s-au dus eu încă o să vă pot vedea ascunzându-le la spate, în vreun dulap. De ce? Pentru că sunt confortabile, sunt cunoscute, pentru că ştiţi că atunci când vine o furtună puteţi găsi un port sigur în care să vă adăpostiţi. Atunci puteţi lăsa ancora.

Dar, dragi Shaumbra, ce vi se spune atunci când vine un uragan şi aveţi un vas la ancoră, în port? Ce vi se spune? Să mai lăsaţi câteva ancore? Nu. Să mergeţi în furtună, iar asta vom face noi în anul ce vine – mergem direct în furtună. (câteva aplauze) De ce nu? De ce nu?

Întrebări şi răspunsuri

Cu asta, hai să trecem la întrebări şi răspunsuri. O să jucăm un mic joc. Linda va citi întrebarea, iar noi vom simţi răspunsul. Desigur, eu voi răspunde, dar vom simţi cu toţii răspunsul, pentru că îl ştiţi deja. Persoana care a trimis emailul va şti răspunsul.

Apropo, da, o să răspundem şi la nişte întrebări ale grupului de aici, dar vrem să oferim recunoaştere tuturor fiinţelor minunate care ascultă online. Ştiu că uneori voi simţiţi că sunteţi singuri acolo, dar nu e aşa. Sunteţi chiar aici, cu noi, aşa că eliberaţi ancora conform căreia sunteţi pe Internet, pe calculatorul vostru. Veniţi şi alăturaţi-vă nouă aici.

LINDA: Ok. Cele mai multe sunt foarte personale.

ADAMUS: Nu contează.

LINDA: Nu contează, ok.

ADAMUS: La întâmplare. Nu contează.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Nu contează.

LINDA: Ok. La întâmplare.

ADAMUS: Da.

ÎNTREBAREA 1: De ce altceva mai e nevoie pentru ca în cele din urmă să mă vindec şi să eliberez psoriazisul pe care îl experimentez pe mâini? Am eliminat multe mâncăruri, ceea ce m-a ajutat, dar nu m-a vindecat niciodată 100%. De ce nu pot elibera sau nu pot trece de această experienţă atunci când aleg?

ADAMUS: Sigur. Bun. Bună întrebare, pentru că aveţi cu toţii un psoriazis sau ceva în viaţa voastră, o mică problemă. Vă rog să vorbiţi cu ea. Vorbiţi cu ea. Ce anume încearcă să vă spună acea situaţie? Îţi va răspunde. Îţi va răspunde.

În general este unul dintre mai multe lucruri. Este o metodă de a elibera energii foarte toxice ce s-au acumulat în corp şi e mult mai bine să ai un mic psoriazis pe mâini decât vreo boală fatală în stadiu terminal. Adevărat? Adevărat. Aşa că în parte este un mod de a elibera.

Acum, la un anume moment trebuie să spui: “De ce se mai eliberează încă, de ce durează atât de mult timp? De ce continui acest proces lent?” De ce nu eliberezi cu totul? De ce nu spui: “Da, sunt iluminat”? Psoriazisul nu poate convieţui prea mult cu iluminarea. Nu există loc şi pentru el.

Celălalt lucru, aşa cum am menţionat – mâinile. Pentru voi toţi, mâinile se vor intensifica. Veţi observa chiar şi schimbări ale unghiilor, schimbări ale temperaturii mâinilor. Mulţi dintre voi au mâini reci. Nu tu, domnule (către David). Mâini calde, mâini calde. Voiam doar să-ţi strâng mâna. Mulţi dintre voi au mâinile reci. Se vor încălzi, iar apoi o să vă întrebaţi de ce sunt atât de calde. E ceva în neregulă cu voi? E nevoie să mergeţi la doctor? Nu! Este senzorul vostru al realităţii - reamintirea că lucrează acolo.

Mai mult decât orice, atunci când aveţi o alergie sau, aşa cum aveţi mulţi dintre voi, probleme cu stomacul, ca să menţinem lucrurile simple, mulţi dintre voi încă vă mai ţineţi de nişte probleme legate de SES[1] în viaţa voastră. Cu alte cuvinte, tu permiţi oamenilor să se hrănească din tine şi încă faci pe victima. Stomacul îţi spune… abdomenul este zona în care se află virusul. Stomacul îţi spune: “Iubeşte-te pe tine. Iubeşte-te pe tine”. Nu te poţi bate cu virusul energiei sexuale, dar te poţi iubi pe tine, iar problemele abdominale vor dispărea.

Nu există nici un doctor – este unul, poate mai sunt câţiva, dar acum foarte puţini doctori de pe Pământ ştiu cum să diagnosticheze Shaumbra. Foarte puţini. Foarte puţini şi… (către Linda) sper ca asta să fie o inspiraţie… Nu, va fi o inspiraţie pentru emisiunea ta cu Dr. Doug. Hai să trecem la… hai să trecem dincolo de medical. Hai să vorbim despre ce se petrece cu adevărat.

Modul în care doctorii pun diagnostice acum este mental. Este foarte limitat. Nu e greşit, este limitat. Cele prin care treceţi acum sunt foarte diferite de ceea ce este scris în manualele medicale, aşa că de ce să nu folosim această emisiune… se poate deschide uşa puţin? Generaţi multă căldură. E foarte cald, poate puteţi deschide pentru un moment şi uşile de aici. (uşile sunt deschise)

Ce platformă grozavă pentru… o să vin la emisiune, chiar dacă şi Cauldre spune că nu o să mai fac emisiuni live. Makyo. (râsete) O să vin la emisiune şi o să vorbim despre diagnosticele Shaumbra. Este corect?

LINDA: Vorbeşti despre Astrodoc, emisiunea la awakeningzone.com, în prima miercuri a lunii?

ADAMUS: Da, de ce nu le spui tuturor despre asta?

LINDA: Moderată de Douglas Davies – Dr. Douglas Davies?

ADAMUS: Absolut. Hai să transformăm asta, dacă tu şi Astro Doc sunteţi de acord, hai să trecem dincolo de medical. Hai să vorbim despre diagnosticele pentru Shaumbra. Ce se petrece cu adevărat? Ce se petrece cu adevărat? Asta ar aduce un mare serviciu.

Psoriazisul – respiră adânc. De ce este acolo? De ce încă te irită? Ce încearcă să-ţi spună? Nu vreau să-ţi spun eu. Vreau ca tu să priveşti la ce îţi spune acea situaţie. Ce face psoriazisul? Care sunt simptomele? Uscăciune, mâncărime, iritare. Foloseşte asta ca bază pentru a te adresa problemei. Ceva din viaţa ta este iritat, ceva necesită atenţie. Este uscat. Are nevoie de respiraţie. Respiră în mâinile tale. Da? Bine.

Oh, ce frig e aici! Puteţi închide uşile? (râsete) Mă prefac că sunt om. Nu, cea din spate poate rămâne deschisă. Următoarea întrebare! Va fi una din partea audienţei noastre din studio, minunata noastră audienţă.

LINDA: Ok, întrebarea asta conţine un nume pe care nu ar trebui să-l spun.

ÎNTREBAREA 2: Luna trecută, prietenul tău, numele începe cu „R”, a spus că România, Ungaria, Polonia şi Parisul vor dispărea de pe faţa Pământului în mai puţin de doi ani.

ADAMUS: Ţţţţţţ.

ÎNTREBAREA 2 (continuă): Alt channeler a spus că aproape întreaga Europă va fi sub ape la sfârşitul lui 2012. Cum comentezi? Tu ne spui să ne distrăm şi Ra-… cealaltă fiinţă transmisă prin channel a spus că ar trebui să ne construim un buncăr. Ne eşti dator cu adevărul.

ADAMUS: Mulţumesc. Vor fi mult mai multe astfel de mesaje. Vin şi trec. Cum a fost cu centura fotonică? Cât de mulţi dintre voi aţi cheltuit bani pregătindu-vă pentru marea centură fotonică, acum zece, cincisprezece ani?

LINDA: Cauldre, ai putea să ridici mâna? (râde)

ADAMUS: De ce este tot rahatul acesta în circulaţie? Pentru că oamenilor le place să-l citească, pentru că este dramă, conspiraţie, după care pot spune: “Oh, dumnezeule! Polonia, Rusia şi toate celelalte or să fie şterse de pe hartă”.

Acum, din când în când istoria este un lucru bun, pentru că vă spune că astfel de lucruri nu se petrec. Cu adevărat! Cel mai trist lucru este că ar trebui să existe responsabilitate din partea tuturor, inclusiv din partea celor care emit astfel de lucruri. Ei le scot pentru că oamenii le cred. Cred asta, sunt fascinaţi de ea şi plătesc bine. Acesta este un motiv ca oricine cu o autenticitate redusă să continue să facă asta. Nu prea puteţi da vina pe ei. Trebuie să daţi vina pe cei care stau în faţa lor şi le plătesc foarte bine.

Au loc schimbări pe planetă. Este cel mai grozav timp pentru oricine are puţină iluminare ca să trăiască, să iubească, să creeze, să înceapă o afacere, să se bucure de viaţă, să bea un pahar de vin, în vreme ce restul lumii îşi face griji pentru tot felul de lucruri ridicole, precum nenumărate ţări şterse de pe faţa Pământului. Este adevărat, îndepărtează bucuria vieţii. Aţi putea spune că oamenii care fac asta sunt foarte infectaţi de virusul energiei sexuale. Nici nu pot spune că fac asta deliberat, pur şi simplu sunt prinşi în ea. Ei cred că fac channel – aşa este, dar ceea ce transmit este rahat. (râsete) Nu, vreau să spun makyo. Aşa este. Ei fac channel cu ceva, dar ce este?

Doar pentru că cineva face channel nu înseamnă că este în regulă. Doar pentru că stau aici nu înseamnă că e corect. Înseamnă doar că sunt aici ca să vă inspir, sper că vă şi enervez din când în când. Ştiu că mulţi dintre voi aţi spus: “La naiba, Adamus!”, dar sper că asta slăbeşte puţin acea ancoră veche. Sper să vă fac să râdeţi, sper să vă amintesc că voi sunteţi dumnezeu. Nimeni altcineva. Şi voi sunteţi dumnezeu – propriul dumnezeu, propria fiinţă suverană. Aşa că…

LINDA: Întrebările sunt citite aleatoriu. Am una bună aici.

ADAMUS: Grozav.

ÎNTREBAREA 3: De unde să ştiu diferenţa dintre „Nu este al tău” şi „Eu am proiectat asta”?

ADAMUS: E o întrebare bună.

LINDA: Este o întrebare bună.

ADAMUS: O întrebare bună, iar răspunsul este… ceea ce alegi. Ceea ce alegi. Nu contează, niciunul din acele lucruri. Ajungi la un punct în care realizezi asta.

Ne vom focaliza pe designul conştient în anul acesta. Mare parte din asta pare a se petrece neconştient. De fapt nu este aşa, dar ceea ce se petrece este că înţelepciunea voastră spune din când în când: “Adu-ţi aminte… adu-ţi aminte că o să fii blocat, precum copilul de şapte ani cu bicicleta rapidă”. Înţelepciunea voastră are… ei bine, de asta este înţelepciunea, pentru că este înţeleaptă şi spune: “Hai să continuăm să trecem dincolo de asta”.

Astfel că înţelepciunea – o văd ca pe un fel de esenţă frumoasă, aurie, dulce ca mierea care pur şi simplu picură în viaţa voastră –, pe când vine… şi vine. Este aici, de fapt, mai rămâne doar ca voi să vă deschideţi ochii către ea. Pe când face asta, veţi realiza că circa… procentajul fluctuează, dar voi spune că circa 90% din tot ceea ce credeţi despre voi înşivă nu vă aparţine. Este vorba despre alţi oameni, de conştiinţa de masă, aspecte, vieţi trecute şi toate celelalte. Nu sunt ale voastre. Cam 10% este al vostru. Este ceea ce alegeţi. Chiar şi gândurile care vă trec prin cap acum nu sunt ale voastre până nu le alegeţi.

Din păcate voi operaţi cumva pe pilot automat, “înseamnă că toate sunt ale mele”, aşa că alegeţi implicit ca totul să fie al vostru. O să discernem mai mult, o să fim mai focalizaţi pe asta, vom spune că acele gânduri realmente nu sunt ale voastre. Acele gânduri nebune nu sunt ale voastre, chiar dacă vin din creierul vostru. Chiar dacă vin din creierul vostru, nu sunt ale voastre până ce voi, fiinţa suverană, nu le alegeţi şi spuneţi: “Asta îmi place. Îmi place simţirea asta, gândul ăsta. E al meu”.

Apoi toată nebunia începe să dispară, pentru că nu mai primeşte atenţie sau energie. Începe să plece, iar apoi tu devii foarte conştient că eşti un designer conştient al vieţii, foarte conştient că eşti un membru cu o bună reputaţie în SADI. Bun, mulţumesc. Mai departe.

LINDA: Mai departe.

ÎNTREBAREA 4: De ce naiba nu-mi dau voie să găsesc un bărbat pe care să îl iubesc şi care să mă iubească?! Iubire şi multă apreciere pentru ceea ce faci.

ADAMUS: Eu te iubesc. (râsete) Dorinţa ta s-a împlinit! Acum, nu ai spus că vrei să se culce cu tine, ai spus doar că vrei să găseşti un bărbat care să te iubească. Te iubesc eu. (râsete)

LINDA: Uşor!

ADAMUS: Şi nu mai trimite astfel de întrebări, Linda.

ÎNTREBAREA 5: Ai putea…

LINDA: Opreşte-te. (Linda scoate limba la Adamus, el îi arată mâncarea pe care o are în gură) Ohhh! A fost urât!

ADAMUS: A fost broccoli. Nu e urât.

LINDA: Ar fi cel mai mare coşmar al lui Cauldre dacă ar vedea vreo poză.

ADAMUS: E pe undeva pe afară. (râsete)

LINDA: Oh, bun.

ADAMUS: Cred că e în Australia. Cum o fi ajuns acolo? (mai multe râsete) Repede. Timpul se duce.

ÎNTREBAREA 5 (continuă): Ai putea vorbi puţin despre oamenii care protestează şi se revoltă în întreaga lume? Eu simt că tot mai mulţi oameni încep să se trezească în toiul unei mari hrăniri cu energie ce are loc de vieţi întregi.

ADAMUS: De ce îmi pune o întrebare şi apoi îmi dă şi răspunsul? Nu înţeleg. E unul din lucrurile care ar trebui discutate pe Noul Pământ. De ce pun oamenii întrebări… care era prima parte?

LINDA: Deja am trecut la întrebarea următoare.

ADAMUS: Nu, nu. Ok, prima parte era: “Ai putea vorbi despre revolte?” Urma să spun că da. Vreţi să fac asta acum sau mai târziu? (audienţa spune “Acum”) Da, dar apoi şi-a răspuns singur la întrebare. Foarte interesant. Oamenii, cred că asta a spus-o Kuthumi, sunt fiinţe prostănace. Nu are sens.

Revoltele – este evident – acum totul trebuie să vină la suprafaţă. 2012 va fi anul lucrurilor ce ies la lumină. Nu e sfârşitul lumii, dar lucrurile vin la suprafaţă. Sunt împinse şi forţate să apară.

Există o nelinişte în lume şi aşa ar trebui să fie. Aşa ar trebui să fie. Ar trebui să cadă orice ziduri care oprimă îngeri umani, fie că e vorba de o biserică, de o şcoală, fie că e vorba despre orice altceva. Nu e nevoie să fie violent. De fapt se poate face cu uşurinţă cu ceea ce numiţi iubire ori compasiune, în locul mâniei, dar se folosesc metode foarte primitive, numite mass-media. Asta e tot, mass-media. (câteva râsete). Nu, nu era amuzant, dar asta este. E doar media. Este manipularea media, iar media îi manipulează pe ei.

Dar este OK, pentru că arată nişte erori ale sistemelor vechi – sistemele financiare, sistemele guvernamentale. Este interesant. Veţi citi tot mai mult despre aceste fel de dramă în ziare, de genul, hai să spunem, unui celebru antrenor sportiv, cu un palmares impresionant, dintr-o dată dat în vileag. Dat în vileag.

Potenţialul de conştiinţă care a fost ales de un grup de oameni înţelepţi vine pe Pământ şi nu va tolera minciuna. Nu va mai tolera agendele ascunse. Acum, ceea ce veţi vedea, totuşi, va fi foarte interesant, dar staţi în spatele zidului scund. E mesajul meu preferat dintre cele transmise de Tobias. Staţi în spatele zidului scund şi priviţi ce se petrece, pentru că acum aveţi grupurile „Occupy[2]” care au început cu intenţii foarte bune. Ei au simţit nevoia de schimbare, că lucrurile trebuie să iasă la suprafaţă şi ce se petrece? Hai să presupunem că intenţia lor curată este acolo, dar dintr-o dată virusul energiei sexuale, celelalte energii, reptilienii şi toate celelalte vin şi încep să o folosească.

În aceste mişcări „Occupy”, în sânul lor, dacă petreceţi ceva timp cu ele, au loc mai multe violuri decât în restul societăţii. Au loc mai multe furturi, se folosesc mai multe droguri, e mai mult abuz. Vor da vina pe poliţie, pe părinţii răi sau pe orice altceva vor putea, dar cu adevărat… hai să spunem că au pornit cu intenţii pure, dar vine această energie şi ei nu sunt suficient de conştienţi sau de iluminaţi pentru a şti ce se petrece. Dintr-o dată sunt infectaţi. Dintr-o dată cauza pură pentru care s-au ridicat este infectată. Apoi lucrurile devin chiar urâte, apare violenţa. Voi puteţi crea un potenţial diferit, dar numai ei îl pot alege. Bun. Mulţumesc.

ÎNTREBAREA 6: O să fiu în contact cu mai mulţi oameni iluminaţi în acest an?

ADAMUS: Nu mai iluminăm pe nimeni anul acesta, ne pare rău. (râsete) Am atins cota. Acesta e plafonul pentru anul în curs, aşa că ia tot ce poţi. (râsete) Vrei să fii în contact cu mai mulţi oameni iluminaţi? Atunci alege, iar apoi se va petrece. Apoi se va petrece. Da.

ÎNTREBAREA 7 (de la Tiffany): Am o întrebare.

ADAMUS: Microfonul, te rog.

TIFFANY: Tu vorbeai de viaţa următoare…

ADAMUS: Da.

TIFFANY: …că ne putem juca pe Noul Pământ şi ne putem distra…

ADAMUS: Da, da, da.

TIFFANY: …şi că vom putea face tot felul de lucruri.

ADAMUS: Aşa e.

TIFFANY: Mă întreb dacă putem face asta în această viaţă.

ADAMUS: (oftând) Oh!

TIFFANY: Pentru că vreau să fac asta acum.

ADAMUS: Mi-ai dezvăluit cu totul afirmaţia de încheiere (râsete), cu o jumătate de oră prea devreme. Cum crezi că mă pot simţi?! (râsete) Am făcut parte din familii regale. Sunt ascensionat. Sunt foarte cunoscut în cercurile angelice, iar tu îmi furi poanta de final??!

TIFFANY: Sunt iluminată.

ADAMUS: Eşti iluminată. Mulţumesc. (Adamus râde, aplauze din sală) Mulţumesc. Absolut. Absolut. Noi doar mergem înapoi prin timp. O să pretindem că este trei fără cinci, mergem înapoi şi îmi spun acum afirmaţia de final. Oh… ce mod de a da peste cap pe cineva! Da, absolut. De ce să aşteptaţi… sunt dat peste cap… (râsete)

De ce să aşteptaţi următoarea viaţă? Sau, şi mai bine răspuns, de ce nu vă începeţi chiar acum următoarea viaţă? Chiar acum. De ce nu? Nu-mi daţi toate motivele ştiinţifice pentru care nu puteţi. Puteţi. Scăpaţi de punctele vechi de ancorare, dragi piraţi. Scăpaţi de ele şi începeţi-o chiar acum. Absolut.

Acum, acestea fiind spuse, permiteţi, pentru că multe lucruri trebuie să înceapă să se schimbe şi să se mişte. Nu spun să limitaţi, ci să aveţi puţină răbdare, căci aveţi un sistem fizic proiectat acum foarte mult timp. Încă mai e multă conştiinţă de masă în jurul său. Durează ceva, dar, de fapt, deja lucrează. Simultan eşti şi pe Noul Pământ. Ai cam 16 vise chiar acum, când stai aici, zâmbind la mine, ştiind ce mi-ai făcut. Cumva cercetezi potenţialele.

Multe lucruri se petrec. Întrebarea este: acum, această schimbare în conştiinţă, deschiderea în conştienţă în care ştiţi că se petrec lucruri, cât va dura? Ecuaţia, pe care o să o scriu luna viitoare, dacă Linda îmi aduce aminte, este ceva precum… este o formulă de genul îndoială supra expansiune, aproape ca o formulă a lui Einstein, la care l-am ajutat şi eu, dar e similar cu aceea. Vom avea o formulă „îndoială supra realitate” despre care vom vorbi.

Cu asta, este finalul discuţiei noastre, Feliz Navidad, ne vedem data viitoare. Nu! Mergem înapoi prin timp. Ok, acum nu suntem la sfârşit, suntem pe la mijloc, dar eu mi-am eliberat ancorele, nu am nevoie de o afirmaţie de final.

LINDA: Ok. Altă întrebare?

ADAMUS: Aici, apoi ne întoarcem la Edith.

LINDA: Ok.
ÎNTREBAREA 8: De ce, Adamus, nu vorbeşti despre OZN-uri? Ai spus în trecut că vei vorbi despre ele.

ADAMUS: Pentru că nu-mi plac! (râsete) Pentru că îmi fac greaţă şi apoi vomită Cauldre, nu eu. (râsete) Tobias a vorbit despre ei şi a spus, o să scriu asta, că extratereştrii sunt o minciună (aliens, extrateştri – a lie = minciună). Da, dar pe atunci voi nu ascultaţi. Ei sunt o minciună. Sunt o parte mare a teoriei că oamenii sunt nişte proşti.

Atunci când credeţi că există în vreun cosmos fiinţe de o inteligenţă măreaţă, ceea ce nu există, vă negaţi pe voi aici. Ajungeţi să credeţi că cineva o să vină şi o să vă mântuiască sau o să vă înfigă nişte sonde anale, una sau două, ori or să vă înfigă o sondă anală şi apoi or să vă mântuiască. (râsete) Este o formă de negare şi oricum nu reprezintă o diferenţă. Sunt nesemnificativi. Se află aici fiinţele din alte dimensiuni, în general nefizice prin natura lor. Treceţi peste asta. Extratereştrii nu sunt fizici. Sunt un fel de… au o esenţă de un tip diferit, dar nu preiau un corp fizic.

Cei care se rătăcesc pe aici accidental chiar detestă să fie aici. Ei detestă asta, iar povestea se împrăştie în tot restul universului, în restul creaţiei despre cât de groaznic este Pământul, pentru că este dens, iar ei nu sunt obişnuiţi cu corpuri dense, pentru că are o gravitaţie energetică, nu doar gravitaţia fizică a Pământului, ci o gravitaţie a conştiinţei care absoarbe oameni sau fiinţe extraterestre. Îi absoarbe aici.

Sunt absorbiţi aici, apoi uită că sunt extratereştri şi încep să creadă că sunt oameni. După asta se nasc după ce părinţii, ştiţi voi, îşi fac treaba lor, iar ei intră în corp fizic. Acum sunt în aceeaşi barcă cu voi, dar sunt în spate. Trebuie să petreacă multe vieţi, iar într-o zi au un accident de maşină. Ajung inconştienţi, se trezesc şi-şi spun: „Dar nu ar trebui să fiu aici! Eu sunt extraterestru! Sunt din alt loc. De naiba fac aici?” Apoi încep să meargă la ghicitoare, la mediumuri şi la oricine pot, iar ghicitorii sunt prinşi acum în toată aceasta dramă, a raselor extraterestre.

Apropo, sună cumva cam ca povestea voastră? ESTE! Voi sunteţi extratereştrii!! (râsete) Voi sunteţi OZN-urile! Nu aparţineţi acestui loc! V-aţi blocat. Mă distrez mut prea bine azi. Cauldre mă roagă să tempereze puţin lucrurile, dar de ce? De ce? Nu, nu.

LINDA: Următoarea întrebare?

ADAMUS: Nu, nu am terminat cu extratereştrii. (câteva râsete) Astfel că există forţe ale vieţii ce sunt foarte, foarte interesate de Pământ. Ele vă privesc de la distanţă, nu sunt aşa de proaste. Vă privesc de la distanţă. Trimit sonde. Trimit sonde.

LINDA: Deci este adevărat? South Park[3] avea dreptate?

ADAMUS: Da. Aceasta este un tip diferit de sondă. Ei trimit energii, voi le-aţi numi raze, unde, iar uneori le veţi percepe ca mici nave metalice cu lumini ce se învârt. De cele mai multe ori nu sunt fizice, dar asta este ancora voastră. Voi trebuie să încercaţi să faceţi să fie fizic pentru a putea înţelege, astfel că ochii voştri văd asta ca pe nave metalice zburătoare.

Au renunţat la navele de metal acum mult timp, pentru că iroseau metal foarte bun trimiţându-l aici, aşa că acum folosesc acest fel de sonde de lumină. Nu sunt mai avansaţi. Aţi putea spune că tehnic da, au câteva lucruri pe care voi nu le aveţi, dar nu sunt mai avansaţi. De fapt nu există loc mai avansat decât Pământul.

Dacă sunt aşa de avansaţi, deja ar fi aterizat şi v-ar fi spus: “Şi voi sunteţi dumnezeu, acum treceţi peste toate celelalte”. Asta ar fi avut de spus. Ar fi spus: “Ce anume căutaţi? Începeţi să-l trăiţi”. Sunt interesanţi de ceva ce voi aveţi şi ei nu. Sunt fascinaţi de asta. Sunt intrigaţi de ea. Vor să o producă, să o ambaleze şi să o vândă, poate, pe alte planete. Se numeşte iubire. Iubire.

Iubirea a fost inventată aici, creată aici şi experimentată aici, pe Pământ. Iubirea Love nu era de pe altă planetă. Iubirea nu vine nici de la dumnezeu. Dumnezeu nu ştia nimic despre iubire până când nu vi s-a petrecut vouă. Nimic. Cum ar fi putut Spiritul să o cunoască? Spiritul cunoştea conectarea cu voi, dar nu ştia ce este iubirea. Acum ştie, datorită vouă, datorită a ceea ce aţi experimentat. Atunci când aţi experimentat-o, aţi simţit acel impuls din voi şi v-aţi extins momentan în alte dimensiuni, până Acasă, şi aţi spus: “Te iubesc, dragă dumnezeule”, cumva tot aşa cum v-aţi spune vouă înşivă “mă iubesc pe mine”. Dumnezeu a simţit asta. Nu mai simţise niciodată iubirea, nu ştiuse niciodată ce este iubirea, aşa că era copleşit şi a spus: “Şi eu te iubesc. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai arătat ce este iubirea”.

Celelalte forţe ale vieţii, pe care le-aţi numi foarte avansate, forţele vieţii inteligente nu ştiu ce este iubirea. Ei o vor, încearcă să o analizeze. Acesta e lucrul alunecos la iubirea pe care aţi creat-o. Nu este în sângele vostru, iar ei analizează sângele uneori. Nu este acolo. Nu este în creierul vostru, slavă domnului. Această iubire nu este acolo. Iubirea nu este prizonieră în organul numit inimă sau în piele. Nu o puteţi prinde sau nu o puteţi ţine pe loc, chiar dacă scrieţi despre ea într-un cântec sau într-o carte. Iubirea este una din foarte puţinele substanţe nedetectabile din întreaga creaţie. Nu o puteţi analiza, nu o puteţi măsura, nu o puteţi detecta. Doar o puteţi experimenta.

Extratereştri? OZN-uri? (scuipă; câteva râsete) Da, bun. Acum ştiţi ce simt eu. Oamenii contează. Ei devin atât de distraşi de asta, fie pentru că o consideră o cunoaştere, fie pentru că e ceva la care să aspire. Nu este. Nu este. Este chiar aici. chiar aici. stă pe aceste scaune. Ascultă prin Internet. Aici se află. De asta sunt eu aici şi de asta vă aflaţi voi aici. De asta vorbim despre viaţă, a trăi, a trăi absolut viaţa. Aşa că îţi mulţumesc.

LINDA: Edith are microfonul.

ADAMUS: Absolut.

EDITH: Noi ne tot integrăm de ceva vreme şi tu ai ridicat subiectul în acest channel. Am nevoie de o mică clarificare asupra diferenţei dintre vieţile trecute care nu vor să se întoarcă şi aspectele noastre, aspectele integrate. Care este diferenţa şi ce am făcut noi în aceşti ultimi – şi mulţi – ani?

ADAMUS: Da. Dacă luaţi în considerare volumul de particule pe care l-aţi avut în afară, fragmente sau esenţe aflate în afară, era enorm. Pentru sufletul vostru au fost o mie sau mai multe vieţi, apoi voi luaţi fiecare experienţă umană şi toate fragmentele pe care le-a avut, milioane şi miliarde, unele din ele aici, pe Pământ, altele în alte tărâmuri.

Aşa că iată-vă aici integrându-le, strângându-le. Nu le forţaţi, ci… de fapt vă descurcaţi foarte bine cu asta! Integraţi multe aspecte. Cine s-ar fi gândit, cine ar fi aspirat măcar la a încerca să facă asta într-o singură viaţă? Asta s-ar fi considerat nebunie acum 50 de ani. Chiar şi ieri! (râsete) S-ar fi considerat nebunie acum ceva timp, pentru că energia lucra diferit şi conştiinţa era mai rigidă, însă voi, voi şi alţii din lume, aţi spus: “Nu, ne vom integra”, iar asta înseamnă că nu forţaţi nimic – dimpotrivă. Integrarea înseamnă acceptare, nu forţare. Nu puteţi bate acele aspecte ca să vină acasă. Nu le puteţi forţa.

Integrarea vieţilor trecute este puţin diferită. Ele, de fapt, dacă vreţi să intrăm în detalii despre ele, de fapt nu se întorc la voi. Ele merg la ceea ce aţi numi sufletul vostru, la înţelepciunea voastră. Într-un fel, da, puteţi să dezbateţi şi să spuneţi: “Ei bine, atunci se întorc la mine”, dar, într-un fel, nu este aşa. Se întorc la suflet, dar voi contribuiţi la eliberarea lor.

Voi şi sufletul vostru, înţelepciunea voastră, literalmente… sunteţi aici, sunteţi focalizaţi pe Pământ. Sufletul vostru, înţelepciunea, vi se alătură aici, iar când faceţi asta, începeţi să faceţi DreamWalkuri către vieţile trecute ale sufletului. La un anumit nivel recunoaşteţi “Ah, nu sunt ale mele”, aşa că nu vă încâlciţi în ele. Începeţi să… aceasta e o şcoală mult mai lungă, vă rugăm să nu credeţi că asta e totul pe acest subiect. Voi şi esenţa sufletului vostru, care se află acum aici, începeţi să vă întoarceţi în timp, vă prezentaţi acelor aspectele ale vieţilor trecute ale sufletului vostru.

Plăcut este că atunci când întâlniţi aceste vieţi trecute nu vă prindeţi în a spune: “Oh, sunt eu în altă viaţă!” E ca şi cum aţi spune: “Oh, interesant. Sunt în spatele zidului scund. Acestea aparţin sufletului meu, aşa că am o conectare cu ele,” dar nu vă prindeţi în ele.

Acum mergeţi înapoi, într-un fel – nu literalmente, dar cumva mergeţi înapoi prin timp – şi întâlniţi o viaţă trecută, o viaţă trecută care ar putea fi încă blocată, traumatizată sau care pur şi simplu se bucură de experienţa acelei perioade din timp. Apoi voi mergeţi la acel aspect al vieţii trecute, fie într-un vis, fie într-un mod real, poate sub forma altei persoane sau sub forma unei apariţii, ca fiinţă ca un înger, şi vă prezentaţi acelui aspect. El vă recunoaşte şi izbucneşte în lacrimi, căci poate simţi iubirea. Recunoaşte că nu este singur şi că este mai măreţ decât a crezut că este.

Voi faceţi asta din Acum, mergeţi în trecut, dar într-un fel nu este doar trecutul. Se petrece chiar acum, iar sufletul vostru se bucură, căci împreună cu voi a eliberat o parte din sine, s-a adus pe sine acasă. Parte a motivului de a fi aici, în această viaţă, din designul vieţii, este să faceţi asta.

Nu este o recuperare. Înseamnă doar a vă prezenta pe voi înşivă vieţilor trecute. “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Aici, eu, sufletul meu, am reuşit, am realizat asta în această viaţă”, fie că este peste 10.000 de ani în viitor sau cu 10.000 de ani în trecut. “Am ajuns până în această viaţă. Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Am spus: “Da, sunt iluminat, iar ca urmare am devenit şi acum mă întorc să te salut. Sunt călător prin timp, Oh-be-Ahn, cu iubire.” Buuumm! Acea viaţă trecută dintr-o dată este eliberată. Dintr-o dată, percepţia sa asupra călătoriei sale, natura foarte liniară şi mentală a călătoriei sale se transformă absolut.

Aşa că întrebarea este: acea viaţă chiar s-a petrecut aşa cum a crezut acel aspect? Da… şi nu. S-a petrecut, dar au mai fost şi altele. O poveste mai măreaţă, una multidimensională s-a petrecut, aşa că micul om liniar din acea viaţă trecută, povestea sa este reală, dar nu este singura poveste. Atunci când acea viaţă trecută poate spune: “Care sunt celelalte poveşti ale mele? Ce altceva s-a mai petrecut? Care era tabloul de ansamblu? Care era cealaltă faţă a pălăriei roz de cowboy?”, atunci simte: “Dragă dumnezeule, Eu Sunt Cel Ce Sunt”, iar reuniunea cu sufletul are loc. Este un proces frumos. Este unul din multele motive pentru care vă aflaţi aici.

Nu consideraţi asta a fi o responsabilitate. Nu o consideraţi o datorie. Asumaţi-vă asta în bucurie sau nu o faceţi deloc, nu contează, dar este unul dintre lucrurile despre care pasiunea voastră, lucrând cu înţelepciunea, a spus: “Hai să facem asta. Hai să ne întoarcem şi să ne vizităm toate potenţiale, toate vieţile trecute…” Ştiu, mai sunt şi alte întrebări, dar mă distrez.

LINDA: Nu, nu, nu. Numai m-am întors spre tine…

ADAMUS: Ştiu.

LINDA: …ca să mă bucur de ce spui.

ADAMUS: Edith, asta faci tu acum şi uneori este uşor pentru sinele uman, pentru copilul de şapte ani cu bicicleta rapidă, să spună: “Ei bine, cum de lucrurile nu sunt mai bune? Cum de mă simt aşa de limitat?” Ei bine, nu vă mai simţiţi aşa de limitaţi. Da, sunteţi iluminaţi.

Priviţi la ceea ce faceţi acum, voi toţi: creaţi un potenţial pentru Pământ şi pentru Noul Pământ. Vă întoarceţi şi deschideţi perspectiva vieţilor trecute, contribuiţi la… nu le eliberaţi, nu e chiar cuvântul potrivit, Cauldre, dar contribuiţi la iluminarea acelor vieţi trecute. Imaginaţi-vă schimbarea de dinamică atunci când se petrece asta.

Acum, pentru că o să întrebaţi, de ce nu faceţi asta pentru voi înşivă acum? de ce nu faceţi DreamWalk cu voi înşivă acum? Cu alte cuvinte, de ce nu că prezentaţi pe voi vouă înşivă, pe sufletul vostru vouă înşivă? Asta e tot – vă prezentaţi pe voi vouă înşivă. Este un lucru uluitor. Este în timp real, DreamWalk în Acum.

Hai să mai facem o adnotare pentru luna viitoare. Hai să facem asta luna viitoare, un DreamWalk cu voi înşivă. Edith, îţi ador înţelepciunea. Mulţumesc.

EDITH: Şi eu te iubesc.

ADAMUS: Mulţumesc. Încă o întrebare din sală, da. Mai bine decât de pe lângă ea. (câteva râsete)

LINDA: Ohhhhh…

ADAMUS: Da.

MARY: Sunt frustrată de balansul dintre minte şi inimă.

ADAMUS: Da!

MARY: Intru foarte mult în minte, dar eu aleg să merg în inimă şi instantaneu mintea mă smulge înapoi, în conştiinţa de masă sau ce este ea. Cum pot să stau mai mult în inima mea, pentru că simt că mintea mă limitează?

ADAMUS: Unde ai prefera să fii?

MARY: În inima mea.

ADAMUS: În inima ta. Atunci de ce mintea joacă acest joc? Întrebări grele. Nu-i aşa că-ţi place?

MARY: Da. Da.

ADAMUS: De ce mintea ta joacă jocul?

MARY: De asta întreb.

ADAMUS: Da, toate aceste motive. Pentru că tu permiţi.

MARY: Ok.

ADAMUS: O parte din tine se bucură de asta. O parte din tine nu crede că se poate face mai bine. Mintea ta este, de fapt, o parte a designului vieţii, iar tu eşti un designer, aşa că înţelegi metafora.

MARY: Mm hmm, da.

ADAMUS: Frumuseţea designului, chiar şi a celui care ar putea fi perceput ca greşit.... nu este deloc aşa. Este doar o experienţă grozavă. Astfel că tu ai dat permisiunea minţii şi ea exact asta face. Mintea nu este duşmanul tău. Mintea ta a fost programată de tine, de alţii. Mintea a fost programată pentru a dezbate, a nega, a se îndoi. Minţii tale i s-a dat stăpânire asupra inimii, de către tine.

Nu e treaba inimii tale să se lupte cu ea. Nu este un concurs între inimă şi minte, pentru că ai avea un infarct şi o durere de cap simultan, iar asta va fi tot. Apoi vei avea o viaţă următoare, ceea ce nu e aşa de rău. E destul de bună. Dar de ce, de ce să nu încerci să faci asta chiar acum? Aşa că tu trebuie să intervii, draga mea. Tu trebuie să intervii, iar asta este problema reală. Nu o faci. Ai vrea să poţi pretinde: “Oh, biata mea minte”. Ei bine, deprogramează mintea.

MARY: Ok.

ADAMUS: Numai tu poţi. Eu nu pot.

MARY: Bine.

ADAMUS: Eu nu pot adăuga şi mai multă programare în mintea ta. Cu adevărat? Vrei puţină programare? Puţină extra programare? Programare bonus săptămâna asta.

MARY: Cred că mintea mea a fost destul de programată. Nu.

ADAMUS: Îţi poţi deprograma mintea. Cum faci asta? Cum...

MARY: Doar aleg.

ADAMUS: Mulţumesc. Ai prins ideea. Tu alegi. Respiră adânc, nu-ţi mai face griji, încetează să te mai întrebi dacă poţi face asta. Spune: “Da, sunt iluminată. Gata! deprogramare.” Buum! Apoi se petrece. Apoi trăiţi experienţa.

Nu mergi apoi… nu ieşi pe uşă după ce spui: “Da, sunt iluminată” şi te aşezi în faţa unei maşini ca să vezi dacă eşti iluminată cu adevărat, pentru că asta este - în esenţă - îndoială. Doar presupui că poţi merge în pace şi în siguranţă oriunde, dar nu… acesta e unul din lucrurile pe care le fac oamenii. Ei spun: “Am să testez asta. Am spus ‘da, sunt iluminat,’ acum o să iau nişte apă fiartă şi am să mi-o torn pe mână să văd dacă realmente…”

ADAMUS: Nu, doar te îndoieşti. Nu trăieşti asta. Astfel că lupta dintre minte şi inimă tu o gestionezi. Tu o gestionezi.

MARY: Mulţumesc.

ADAMUS: Da, dar nu este vorba despre a nega mintea sau despre a oferi inimii un noul statut principal. Este vorba despre tine. Este vorba despre Eu Sunt. Da. Doar puţină respiraţie şi, offff, tare îţi place să te îndoieşti uneori.

MARY: Simt că e vorba despre a mă accepta pe mine.

ADAMUS: Da, iubirea de sine. Da, da. Te plimbi mult pe jos?

MARY: Nu prea mult.

ADAMUS: Niciodată. (Adamus râde)

MARY: Ei bine…

ADAMUS: Da, plimbări lungi, te rog.

MARY: Da, ok.

ADAMUS: Plimbări lungi.

MARY: Mulţumesc.

ADAMUS: Ai la dispoziţie una din cele mai frumoase zone din lume. Plimbări lungi. Te scoate din cap. De fapt o să reformulez: extinde mintea, iar apoi mintea şi inima încep să danseze împreună.

MARY: Atunci piciorul care mă doare este doar o scuză ca să nu mă plimb?

ADAMUS: Oh, da, absolut. Nu ai timp, te doare genunchiul, orice. Nu, plimbările lungi sunt grozave. Ce făcea Steve Jobs, oaspetele nostru de data trecută? Plimbări lungi tot timpul. El nu stătea în…

LINDA: E mort.

ADAMUS: (râzând) Este iluminat. El nu stătea în săli de consiliu, cu excepţia cazului în care era nevoit. El scotea directori de la primele 500 de companii din America la plimbări lungi prin cartiere, prin pădure, prin mall. Acesta era stilul lui. Mersul. Mersul face minuni, în special în natură. Încă două întrebări.

LINDA: Ok, voi face un rezumat, pentru că am văzut întrebările…

ADAMUS: Da, da.

LINDA: … şi a apărut un număr incredibil de întrebări legate de cancer. Una anume... o să o citesc pe aceasta.

ÎNTREBAREA 10: Practic nu s-a făcut nicio îmbunătăţire în rata de supravieţuire în caz de cancer de când Richard Nixon a declarat războiul împotriva acestei boli, în 1971. În unele cazuri, chiar s-a mers în sens opus. Ai spune că aceasta este una din căile pe care noi le-am ales pentru a ne oferi oportunităţi pentru ascensiune şi iluminare? (un căţel latră în sală, multe râsete şi aplauze)

ADAMUS: Daah!

ÎNTREBAREA 10 (continuă): Fără a se implica direct în vindecarea suferinzilor de cancer, cum ar putea Shaumbra să le sporească şansele de trezire, conform programului lor de a face asta?

LINDA: Sunt la fel de multe întrebări despre cancer de la Shaumbra şi de la non-Shaumbra.

ADAMUS: Oh, bun, bun. On (Garret), ai putea răspunde? Tu ai experienţă cu asta şi o perspectivă mai bună decât am eu. Cancerul. De ce este acolo, cărui scop serveşte şi cum ar trebui să vă descurcaţi cu el?

ON: Ei bine, cred că şi-a răspuns la propria întrebare.

ADAMUS: Da, absolut. Nu-i aşa că îţi place asta?

ON: Şi este o experienţă care poate fi cu totul eliberatoare, care vă poate elibera de unele din ancore, dacă voi alegeţi să fie aşa.

ADAMUS: Da.

ON: Aşa că nu este o experienţă bună şi nu este o experienţă rea. Este o experienţă de eliberare.

ADAMUS: Şi cel mai rău lucru este...?

ON: Că mori.

ADAMUS: Mori. Ştiţi, serios, este mai uşor decât să vă naşteţi, iar voi aţi făcut asta de multe ori. Identitatea voastră urlă şi spune: “Dar eu nu pot să mor!” Ei, o să o faceţi oricum. Dar este o ancoră, fuga de moarte. Odată ce acceptaţi că veţi muri, ceea ce aţi făcut iar şi iar, în cele din urmă ajungeţi la idee: “Oooo! În regulă, dar între timp o să trăiesc”. Deci care e scopul cancerului? Ce este el din punct de vedere energetic?

ON: Doar ieşire din echilibru.

ADAMUS: Ieşire din echilibru. Da, şi eu aş merge până la a spune că de obicei reprezintă orice mânie sau ură...

ON: Da.

ADAMUS: … care înseamnă lucruri ieşite din echilibru. Cercetarea de acum din domeniul cancerului nu abordează şi problemele energetice. Ea vede problemele biologice, jocul dintre celule, enzime şi chimicale, dar va începe să vadă şi jocul energetic.

Puneţi o grămadă de celule canceroase la un loc, activaţi-le şi puneţi-le să se bată una cu alta, pentru că de acolo provin – din luptă, bătaie, mânie. Observaţi-le. Observaţi cum interacţionează între ele în bătălia lor din eprubetă. Hrăniţi-le, astfel încât unele din ele să devină puternice, altele să devină slabe. Unele se vor transmuta, altele vor încerca să le recancerizeze pe cele care s-au transmutat. Priviţi dinamica printr-un microscop, energetic, nu biologic. O să aflaţi răspunsul. Acum, întrebarea este: conştiinţa este pregătită pentru vindecarea cancerului? Nu. Ei nu sunt pregătiţi. Câţi ani mai durează? O estimare, On? Doar o apreciere a ta.

ON: Este doar o apreciere. Îmi place ideea că atunci când destui Shaumbra, destui oameni vor da drumul fricii şi mâniei lor, aceasta se va extinde precum un incendiu de vegetaţie prin conştiinţa de masă.

ADAMUS: Da. În mod obişnuit, aş spune, iar tu ai dreptate, cam 20 de ani cancerul va mai fi prevalent, dar nu este nevoie să rămână ancorat astfel. Se poate schimba foarte, foarte repede. Ar mai putea dura cam 20 de ani, în condiţiile actuale, dar s-ar putea schimba. S-ar putea schimba dacă Shaumbra recunoaşte de unde vine cancerul şi recunoaşte că nu-l puteţi numi rău. Serveşte unui scop. Îi face pe mulţi oameni de a se gândi la viaţa lor înainte de a muri. Spre deosebire de bătălii, care se petrec rapid, în cazul cancerului au timp să contemple cu adevărat sensul vieţii, astfel că serveşte unui scop al conştiinţei, într-o anumită măsură. Dar, acestea fiind spuse, nu există şi căi mai bune? Absolut. Absolut.

Astfel că pentru Shaumbra care se confruntă cu cancerul există tendinţa de a exista nişte reziduuri energetice vechi, ale mâniei şi urii. Este foarte simplu, nu vă gândiţi la asta prea mult: de ce anume este nevoie ca să transcendeţi cancerul? (cineva spune: “Alegere”, altcineva “Alege”) Iubire de sine. Alegere şi iubire de sine. Puteţi face o alegere, dar dacă nu vă iubiţi pe voi, cancerul va rezista.

Apropo, fiecare dintre voi, cei de aici, aveţi cancer. Fiecare dintre voi, îmi pare rău. Fiecare dintre voi are celule canceroase în corp. Sunt potenţiale, care s-ar putea să nu fie activate, care s-ar putea să nu fie activate niciodată. Doar un mic procent dintre voi îl va activa, deşi puteţi schimba şi asta. Acele celule sunt acolo. Sunt umbre ale îndoielii de sine, ale mâniei şi furiei, iar voi fie le puteţi da voie să vină la suprafaţă sau le puteţi elibera. De asta vom vorbi despre puncte de ancorare, despre eliberarea lor, despre schimbarea energiei, a tiparelor şi a dinamicilor.

Aşa că, dacă aveţi cancer, iubiţi-vă pe voi înşivă şi acceptaţi-l, apropo. Încetaţi să vă mai bateţi cu el. Tu ai descoperit asta de la început, On. Nu veţi câştiga bătălia cu cancerul, v-aţi lupta cu ceva proiectat de voi. Ceea ce puteţi face este să vă iubiţi drumul prin cancer. Iubiţi drumul ce vă poartă prin el. Va transmuta toată energia blocată, va face ca întreg corpul vostru să strălucească şi atunci vă veţi bucura de viaţă.

LINDA: Ultima întrebare?

ADAMUS: Asta e, ultima întrebare.

LINDA: Ok. Aceasta se leagă de o întrebare de mai devreme. “De ce naiba nu pot să-mi dau voie să găsesc un bărbat pe care să-l iubesc şi care să mă iubească?” Ok, iată şi răspunsul persoanei vizavi de răspunsul tău.

ADAMUS: Da, da. I-a plăcut răspunsul, voia o întâlnire cu mine şi... continuă.

LINDA: Continuă să sape.

ADAMUS: Continuă să sape! Ok, continuă să sape!

Întrebarea 11: De ce s-a râs de întrebarea mea? A venit din inimă. Îmi produce acelaşi disconfort ca şi o eczemă, la care s-a răspuns serios.

ADAMUS: Da, absolut. Absolut, fără ofensă, dar trebuie să poţi să şi râzi puţin de aceste lucruri. Ah, hai să trecem la asta, pentru că deja am intrat.

Mai întâi de toate, este vorba despre a vă iubi pe voi şi aţi creat un design al vieţii – voi toţi, într-un fel sau altul – care se referă la iubirea de sine. Nu o să găseşti un bărbat. De ce? Pentru că sufletul tău e suficient de deştept ca să ştie că aşa ceva e aderent. Este ceva aderent. Găsirea altcuiva te-ar distrage. Este vorba despre a te iubi pe tine. Nu vei găsi pe nimeni până când nu te vei putea iubi pe tine. Este un plan frumos.

Priviţi, dacă vă interesează statisticile, la numărul de Shaumbra care sunt singuri ori singuri fără copii sau singuri cu copii, nu contează. De ce? De ce? Din cauză că vă miroase gura? Nu. Pentru că nu aveţi personalitate? Deloc, aveţi personalităţi grozave. Voi aţi proiectat astfel încât să aveţi timp ca să vă îndrăgostiţi de voi înşivă. Nu ai nevoie de vreun bărbat sau de o femeie şi nici de nimic altceva. Nu ai nevoie de pisică sau de câine. Este vorba despre voi, iar designul vieţii voastre spune: “Descoperă-te pe tine”.

Acum mă întorc la tine şi spune: de ce eşti atât de disperată după un bărbat? De ce? Ar fi doar încă o viaţă cu experienţe legate de bărbaţi. Aceasta este viaţa în care să fii cu tine. De ce nu foloseşti aceeaşi pasiune şi aceeaşi energie ca să-ţi inviţi sufletul în viaţa ta? În loc de a sta în pat cu un bărbat bătrân şi care miroase (râsete), de ce nu împărtăşeşti cu sufletul tău? În loc de a merge cu maşina cu un bărbat şi apoi să trebuiască să…

LINDA: Le poţi face pe ambele? (cineva spune: “Da, le poţi face pe ambele”)

ADAMUS: Da, se poate. Bună întrebare. Dar eu te ştiu pe tine, cea de pe Internet. O să încerci varianta „mai întâi bărbaţii, apoi iluminarea”. Copilul de şapte ani cu cea mai rapidă bicicletă de pe stradă – nu va merge. Deja ţi-ai pregătit designul vieţii ca să fii cu tine. Bărbatul eşti tu! (râsete)

Feliz Navidad! Bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă de viaţă! Eu Sunt Cel Ce Sunt! Totul este în regulă în întreaga creaţie. Iubiţi-vă pe voi. Noël. Amin. (aplauze)