Eu Sunt Lumina, Adamus din Domeniul Suveran. 

Ah! Să respirăm foarte profund cu asta, minunate energii pentru a deschide acest Shoud, "Eu sunt Lumina" (referindu-se la cântecul “I Am Light” care tocmai a fost difuzat). Ah! La asta se rezumă totul (Adamus chicotește).

Înainte de a merge mai departe, haideți să începem acest Shoud cu un Merabh scurt – numărul doi, vă rog, din selecția muzicală pentru merabh – un scurt merabh, pe care n-am plănuit să-l fac, dar hai să-l facem oricum. Pregătiți luminile. Oh! Oh! Înainte de merabh, lucruri mai importante. Cafeaua (râsete; Kerri așteaptă să-i aducă cafeaua și prăjiturelele). Cafea. Știți, am călătorit atâta drum – milioane, miliarde de kilometri ca să ajung aici – și cel puțin pot avea o ceașcă de cafea pentru a începe ziua (câteva chicoteli și cineva spune "Auu!" Kerri ține un trandafir între dinți), și asta-i atât de interesant. Mulțumesc (Adamus chicotește și publicul râde).

KERRI: Aici. Nu primești tava.

ADAMUS: Oh, oh! Nu primesc tava?

KERRI: Și eu – aici.

ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult. Ah!

KERRI: Să-ți iau kombucha înapoi? Sau...

ADAMUS: Cauldre bea asta.

KERRI: Oh.

ADAMUS: Știi, i-am dat...

KERRI: Am auzit că te ajută să faci caca, așa că-i foarte bun (râsete).

ADAMUS: Vrei și tu?!

KERRI: Am băut deja.

ADAMUS: (chicotind) Da, da! În ultima mea viață, pentru o scurtă perioadă de timp m-am întâlnit cu o vrăjitoare, iar ea a încercat să mă facă să beau kombucha din aia. Mi-era teamă că mă voi transforma într-o ciupercă sau în oțet, una din două. De ce bea cineva așa ceva – când ai cafea și vin, perfect bune de băut, de ce-ar vrea cineva să bea kombucha? (câteva chicoteli) Dar cred că Cauldre se identifică cu ea. Este... ei bine, nu înțeleg de ce, dar el o face.

 

 

Înainte de a merge mai departe, să începem cu un frumos merabh. Vom și încheia cu un merabh, dar în timp ce adunam toate energiile pentru acest Shoud, adunam energiile de la Shaumbra din întreaga lume în acest grup, în timp ce vă adunați cu toții laolaltă călătorind pe notele și energia muzicii, am spus: “Să facem asta, mai întâi.”

Oh, haideți să respirăm foarte profund împreună, în timp ce începem.

(începe muzica)

Realizând pentru ce sunteți aici cu adevărat, ce faceți cu adevărat. Magnitudinea muncii – nici măcar nu-mi place s-o numesc muncă, poate că nu e cuvântul potrivit – magnitudinea eforturilor voastre aici pe planetă, ceea ce faceți.

Uneori e chiar dificil de priceput în mintea voastră umană, și mai ales atunci când încă mai aveți o parte din trecut, fantomele trecutului, când nu a fost predat pentru înțelepțire; când încă vă mai jucați cu unele din vechile probleme, le reparați de mântuială, agățându-vă intenționat de ele, în ciuda țipetelor și strigătelor voastre, uneori e dificil să realizați magnitudinea a ceea ce faceți.

E foarte ușor să alunecați în conștiința: “Ei bine, doar încerc să-mi croiesc drumul. Doar mă străduiesc mai departe.” Nu. Nu, nu, nu. Nu. Nu, nu. Acest mic grup de Shaumbra, acești pirați din întreaga lume, sunt mult mai mult decât atât. Mult, mult mai mult.

E o experiență interesantă, un joc chiar, de a pretinde că ești încă un simplu om care încearcă să se descurce. Ah! Aștept cu nerăbdare acel moment în care realizați cu adevărat magnitudinea.

De fapt, ar putea fi prea înfricoșător să realizați magnitudinea a ceea ce faceți. Poate că ați fi atât de copleșiți de ea încât pur și simplu – ppfff! – v-ar trimite pe loc în esența voastră de lumină, afară din corpul vostru fizic.

Asta-i ceva ce noi am planificat de foarte, foarte mult timp. N-ați venit din coincidență la Crimson Circle. N-a fost o coincidență că Tobias a venit tocmai la momentul potrivit. N-a fost o coincidență că acest grup s-a închegat într-un mod pe care nu l-am mai văzut la niciun alt tip de grup ezoteric, mai ales că nu există niciun fel de reguli sau cotizații sau ceva de genul acesta. Dar acest grup s-a reunit, [participanții] creând legături între ei pe atât de multe niveluri diferite. Nu doar în tărâmul uman, însă noi lucrăm împreună și în tărâmul viselor.

Vă rog doar să simțiți pentru o clipă magnitudinea a ceea ce face acest grup și ce faceți și voi aici.

(pauză)

Adesea e îngropat sub complicațiile cotidiene ale vieții. E îngropat sub sentimente de vinovăție sau rușine, dar există într-adevăr un motiv, un scop – aș merge atât de departe încât să spun, eroic – în ce faceți voi aici pe planetă.

De veacuri și veacuri au existat întotdeauna grupuri care s-au izolat în peșteri sau pe insule îndepărtate, în ținuturi îndepărtate, departe de zarva și zgomotul conștiinței de masă, pentru a face un singur lucru, și anume să mențină o conexiune energetică între această planetă și celelalte tărâmuri.

Unii dintre ei au lucrat în mod special pentru a menține o legătură cu familiile angelice din care proveneau. Pentru a se asigura cumva că vă puteți întoarce Acasă între vieți sau la sfârșitul șederii voastre pe această planetă.

Există grupuri care nu au făcut nimic altceva decât să mediteze sau să se roage și să incanteze, întreaga lor viață fiind dedicată menținerii unui echilibru energetic pe planetă.

Aceste grupuri au dispărut, în mare parte, în prezent. Încă mai sunt câteva pe planetă, nu prea multe, deoarece acum e despre a fi un Maestru întrupat, a fi cu ceilalți, nu izolați undeva într-o peșteră, ci de a fi chiar aici, în mijlocul celorlalți. A fi aici pentru a face un lucru foarte simplu și frumos – a permite luminii voastre să strălucească. “Eu sunt lumină, și permit acestei lumini să se răspândească fără agendă.”

Voi sunteți cei care veniți acum să preluați sarcinile grupurilor care au menținut energia, care au menținut legăturile între aici și celelalte tărâmuri, care de asemenea au ajutat-o pe Gaia să mențină un puls, o compatibilitate și o rezonanță cu oamenii și cu alte forme de viață pe planetă. Treaba lor a dispărut în mare parte acum, a fost făcută în mare parte, fiind înlocuită acum de cei care își strălucesc lumina. Iar aceștia sunteți voi.

Magnitudinea este într-adevăr spectaculoasă. Știu că sunt atât de multe zile în care pur și simplu voi nu realizați asta, în care credeți că poate e prea grandios. Dar, vă rog, simțiți acum în inima voastră, în masiunea voastră, în scopul vostru de a fi aici.

Acesta este punctul culminant. Ah! Eoni de timp, visele atlantienilor, speranțele celor care au fost acolo în momentul în care Yeshua a plantat sămânța Christului, și acum, culminând chiar aici, în acest minunat Timp al Mașinilor. Un timp în care planeta pare într-adevăr nebună, dar ea doar trece prin schimbările sale.

Respirați profund și simțiți de ce sunteți, de fapt, aici.

(pauză)

Nu e vorba despre cariera pe care ați ales-o; asta-i frumos. Nu-i vorba de familia în care ați venit. Adevăratul motiv e de a aduce pur și simplu conștiința pe această planetă. Și voi folosi un termen azi și îl vom discuta. O voi numi “Conștiința de Deasupra Capului” – Conștiința de Deasupra – deoarece trece dincolo de capetele celor mai mulți oameni (câteva chicoteli). Uneori trece chiar și peste capetele voastre, dar vom vorbi despre ea azi.

Înseamnă o formă mai înaltă de conștiință, un nivel mai înalt. În viziunea conștiinței de la 9.000 de metri altitudine, atunci când vă străluciți lumina nu e doar pentru a influența lucruri precum economia. Adică, are un efect, după cum puteți vedea – priviți ce creați acolo! – sau politica sau cauzele. Acestea sunt mai degrabă banale și destul de ineficiente, dar noi avem de-a face cu Conștiința de Deasupra Capului.

Din nou, vom vorbi despre asta azi, dar acum pur și simplu vă rog să simțiți magnitudinea.

Întrebați-vă sufletul, aici. Întrebați-vă sufletul. “Dragă suflet, care e magnitudinea a ceea ce facem noi aici pe planetă chiar acum, ca Maeștri? Care e magnitudinea a ceea ce noi – tu și eu, suflete – facem aici?” Și ascultați un moment.

(pauză)

Apropo, sufletul vostru are un bun simț al umorului. Are un simț al umorului mai bun decât omul, de obicei. Omul are adesea un băț în fund (câteva chicoteli). Sufletul nu are fund (Adamus chicotește) în care să intre bățul, așadar, când îl întrebați... (câteva chicoteli puternice) Deci, când întrebați sufletul: “Spune-mi despre magnitudinea a ceea ce fac. Împărtășește cu mine”, sufletul face acea mișcare cu palma peste frunte. E ca și cum ar spune: “În sfârșit! În sfârșit, mă întrebi. În sfârșit, înțelegi.”

Lăsați sufletul să vă împărtășească pentru o clipă adevărata magnitudine.

(pauză)

Ați putea spune: “Ei bine, asta-i o responsabilitate incredibilă, o povară uriașă de purtat.” Nu chiar. Nu chiar. Nu e chiar o responsabilitate. De fapt, e mai degrabă o adevărată pasiune.

Voi nu purtați povara lumii pe umerii voștri. Dimpotrivă. Îi dați drumul.

Așadar, să respirăm profund.

(muzica se încheie)

Așadar, ăsta-i un cuvânt nou pe care aș vrea să-l adaug în lexiconul Shaumbra, o frază, și anume “Conștiința de Deasupra Capului”.

Celălalt e pur și simplu (palmă peste frunte). “Oh, de-aia sunt aici! Oh, de-aia sunt aici." Am vorbit despre asta în unele din Shoud-urile recente, explicând cam ce se întâmplă: “Oh, de-aia sunt aici! Nu sunt aici să sufăr. Nu sunt aici să creez cauze noi. Nu sunt aici doar să văd ce naiba se întâmplă. De-aia sunt aici. Am un scop.”

Aduc în discuție acest lucru în timpul acestui Shoud de azi deoarece, acolo unde mergem după această Serie, în următoarea Serie, nu mai este niciun loc pentru procesare, plângeri – îmi pare rău, unii dintre voi sunt în genul: “Oh, nu! Ce-o să mă fac?” (Adamus chicotește) – plângeri, scuze. Chiar nu e [loc], pentru că acolo unde mergem în această Serie de după Statul pe Bancă, e într-adevăr în tărâmurile mai profunde, și nu puteți aduce acele prostii cu voi. Nici nu vreți s-o faceți. Adică, e un infern dacă o faceți. E cam în genul celor pe care le vorbim în Threshold (Pragul). Încercați să vă aduceți problemele în Realizare, și e pur și simplu iad.

Următoarea noastră serie se va intitula “Alt” – A-l-t – Alt, precum în realitățile alternative, probabilități și potențiale alternative, dimensiuni alternative, căi alternative pentru a face lucruri. Alt. E, de asemenea, A-l-t, adevăratul nume original al Atlantidei, Alt. Așadar, acolo unde ne îndreptăm în următoarea Serie, chiar nu există loc pentru gunoi. Gunoi.

Acum, Shaumbra, în cea mai mare parte, a scăpat de o mare parte din makyo, dar încă mai e ceva. Ne vom distra azi și vom crea un document care, practic, definește modul în care vom merge mai departe.

Dar mai întâi, înainte de a face asta, haideți să respirăm profund și să exersăm (palma peste frunte): “Oh, de-aia sunt aici! Oh, de-aia sunt aici!” (câteva chicoteli în timp ce Shaumbra își dă palme peste frunte și repetă asta). Bun. E destul de ușor. Destul de ușor. “Oh, de-aia sunt aici!” Trebuie să – unii dintre ei dorm acolo – bine (se uită drept la cameră), “Oh, de-aia sunt aici!” Nu-i așa de greu de făcut, nu? În regulă.

 

Să începem prin a vorbi despre libertate. Libertate, ce potrivit. Linda e îmbrăcată pentru această ocazie.

LINDA: E weekendul libertății.

ADAMUS: Weekendul libertății.

LINDA: Independență, suveranitate.

ADAMUS: Ziua Independenței. Patru iulie în America, Ziua Independenței. Voi vorbi mai mult despre implicarea mea.

LINDA: Bineînțeles că da! (râsete) Bineînțeles!

ADAMUS: Dar vreau să vorbesc puțin despre libertate. Nu voi uita niciodată momentul – și spun des această poveste la Clubul Maeștrilor Ascensionați – eram cu Shaumbra doar de câteva luni, probabil, când am întrebat publicul într-o zi, în timpul interpelărilor mele: “Își doresc oamenii cu adevărat libertatea?”

Și o pauză a cuprins publicul, la fel ca acum, și am văzut oameni dând din cap: “Da.” Și am așteptat, cu pauză teatrală, am așteptat, am așteptat, am așteptat, ispitindu-i în acel moment, și în cele din urmă am spus: “Nu chiar.”

Și privirea de pe fețele lor, schimbarea de energie care a cuprins întreaga sală, transformându-se brusc din prieteni dragi mie în adversari (câteva chicoteli). Am putut simți ostilitatea și disprețul. Am putut simți repulsia, în timp ce țâșnea din ochii voștri spre mine. “Despre ce vorbești, Adamus? Da, oamenii vor libertate.”

Și am spus: “Nu, de fapt, nu cred că vor. Cred că ei vor un pic mai multă ușurință în viața lor, un pic mai mult circ, un pic mai multă bere, un pic mai mult fotbal. Vor puțin din toate astea, dar libertate adevărată? Nu. Foarte puțini oameni i-ar putea face față în realitate.”

Ei au nevoie de rolurile care-i definesc, pe care le joacă. Au nevoie de tipul de joburi, care-i definesc. Credeți sau nu, oamenii vor guvernele. Știu că le place să se plângă de ele, dar au nevoie de ele, deoarece acestea sunt un fel de, cred că ați putea spune, confortul și, de asemenea, distragerea de la adevărata libertate. Adevărata libertate e o responsabilitate imensă. Nu puteți să vă plângeți și să dați vina pe conspirații dacă există libertate adevărată; pe familiile voastre, pe prietenii voștri, pe orice altceva, pe bau-bau, pe demoni sau orice altceva. În adevărata libertate, responsabilitatea e numai a voastră și înseamnă, de asemenea, acceptarea faptului că energia este a voastră.

Deci, adevărata libertate? Nu. Nu. Dacă ar fi așa, ar exista mult mai multă libertate pe planetă.

Acum, acestea fiind spuse, există o tendință din ce în ce mai mare pe planetă ca oamenii să înceapă să urmeze calea spre libertate. Am mai vorbit despre asta, folosind acest acronim, STEP – Suveranitate, care înseamnă libertate. Suveranitate. Acestea sunt influențele majore care au loc pe planetă acum. Puteți reduce totul la aceste patru lucruri simple care se întâmplă, dar e vorba de suveranitate sau libertate. Din ce în ce mai mulți oameni caută acum libertatea, dar sunt foarte confuzi cu privire la ce este libertatea. Ei trec printr-o mulțime de iterații. Trec printr-o mulțime de – organizează multe proteste, de exemplu, de dragul libertății, dar nu înțeleg cu adevărat ce e asta.

Dar totuși, această pasiune pentru libertate a oamenilor capătă amploare, și pot afirma foarte clar că e datorită vouă, a Shaumbrei și a altor câțiva, care ați mers primii pe această cale. Știți cam cum e când realizați că nu puteți da vina pe nimeni altcineva. Nu puteți arăta cu degetul spre niciun alt grup sau persoană, sau familie sau orice altceva. Libertatea înseamnă să-ți accepți responsabilitatea, faptul că tu o creezi.

Dar sunt din ce în ce mai mulți oameni pe planetă care încep acum să caute libertatea sau suveranitatea. Este o cale lungă și grea. Știți, sună atât de glorios, “Libertate!”, dar apoi, dintr-odată, “Oof! Asta înseamnă că trebuie să-mi asum întreaga responsabilitate pentru tot.” Lipsa de abundență, sănătatea, copilăria proastă, orice ar fi, libertatea înseamnă să-ți asumi responsabilitatea. Și apoi spun că, în cea mai adevărată formă de libertate, înseamnă să râzi de tot ce s-a întâmplat. Înseamnă să poți râde de ele la sfârșit.

Și apoi avem – STEP – Suveranitatea; Adevărul, oamenii în căutarea adevărului; Energia și apoi Puterea. Astea sunt influențele cheie care au loc pe planetă în acest moment. Cea mai mare, aș spune eu, este libertatea, adevărata libertate.

Câți oameni de pe planetă, ce procent își doresc într-adevăr libertatea reală, adevărata libertate? Mai puțin de un procent pe întreaga planetă. Aproape, cât, șapte miliarde de oameni acum? Continuați voi să faceți copii aici jos, eu nu mai pot continua să țin socoteala (câteva chicoteli), dar un număr foarte, foarte mic de oameni își doresc cu adevărat libertatea. Dar totuși, există cei ce se gândesc acum la ea, o simt. Sunt cei care trec printr-un fel de conflict intern spunând: “Trebuie să fie mai mult. Trebuie să fie mai mult în a trăi ca om pe planetă. Trebuie să existe mai multe moduri de a mă exprima pe mine.” Ei sunt în stadiile foarte incipiente de permitere adevărată a libertății, dar e un drum lung.

Voi știți asta. Este un drum foarte lung. Treceți prin toate iterațiile, treceți prin toate provocările acestuia, credeți că știți ce e libertatea. Știți, e un cuvânt frumos și în vogă, iar apoi, deodată – bum! – se destramă. Și apoi vă ridicați din nou și încercați mai multă libertate și, aproape pare că, cu cât încercați mai mult să obțineți libertatea, cu atât mai mult închisoarea, grădina zoologică, vă va reține. Cu cât vă doriți mai mult să ieșiți din grădina zoologică, cu atât mai mult ea încearcă să vă rețină înăuntru. Sau, mai bine spus, cu cât încercați mai mult să vă îndepărtați de familia voastră, cu atât mai mult ei vă trag înapoi (câteva chicoteli). Dar libertatea e o tendință atât de predominantă pe planetă acum. Am vrut să aduc asta în discuție deoarece se apropie Ziua de 4 iulie aici, în America.

Să vorbim despre America. Linda este îmbrăcată pentru această ocazie. Îmi amintesc când s-a îmbrăcat ca Statuia Libertății. Asta m-a înfierbântat (mai multe chicoteli). Vreau să spun, ca Maestru Ascensionat, știți voi, adică, știți, lucrurile nu mă înfierbântă prea des. Dar chestia aia cu Statuia Libertății, acel înveliș verde pe corpul tău, oo! Cauldre a trebuit să mă împingă deoparte (Adamus chicotește).

Dar să vorbim puțin despre America. Am fost profund implicat [în ce s-a întâmplat] acolo. În ultima mea viață... deodată toată lumea din sală cască (râsete) când îmi spun povestea! Și toată lumea online, de asemenea (căscând): “Oh, iar o luăm de la capăt!” În ultima mea viață ca St. Germain, am călătorit mult. Și v-am spus că nu am muncit niciodată, nu am avut niciodată un job. Și, da, pentru cei care observă asta – tocmai am făcut acel nou Adamus pe Subiect: “Marea Părăsire a Joburilor” – voi spuneți: “Cum poți vorbi măcar despre joburi și muncă, când tu nu ai lucrat niciodată?” (Linda chicotește ușor) De aceea pot vorbi despre ele (câteva chicoteli), pentru că nu a trebuit să muncesc. Asta încerc să subliniez, știți. Oh!

Deci, America. Am călătorit prin Europa, în unele părți ale Africii, în Asia, am petrecut mult timp în Orientul Mijlociu. Da, chiar am stat în Camera Regelui...

LINDA: Oh, desigur.

ADAMUS: … din Marea Pira-...

LINDA: Sigur, desigur (mai multe chicoteli).

ADAMUS: Ei bine, și tu ai făcut-o, dar eu am făcut-o primul (Linda chicotește). La fel și Yeshua. Ai realizat că atunci când tu și Cauldre stăteați acolo, Yeshua își parcase fundul chiar în aceeași cameră?

LINDA: Nu, dar asta-i tare.

ADAMUS: E foarte tare. Da. Da. A fost inconfortabil. N-a stat mult acolo, dar nu erau scaune și bănci frumoase.

LINDA: Încă nu sunt.

ADAMUS: Doar că – încă nu sunt.

LINDA: Nu.

ADAMUS: Oh. Încă mai are acel miros (adulmecă!) de urină acolo sus? (cineva spune “Da”) Da. Bine, în regulă. Ei bine (câteva râsete), da. Acestea fiind spuse, știi, sfinte...

LINDA: Nu asta-i amintirea pe care am păstrat-o eu.

ADAMUS: Locuri sfinte, știi (râsete). Asta îmi amintesc. Oricum, să vorbim despre America.

Așa că, am călătorit prin Europa. Europa era în tranziție la acea vreme. Asta era în anii 1700. Încă mai exista multă energie regală veche. Existau multe regate. Existau regi și regine și membri ai regalității, și asta se întâmpla de ceva vreme. Dar ce m-a exasperat cu adevărat, simțind că urma să se producă această schimbare legată de Europa – trebuia să fie schimbată într-un fel, așa cum are loc o schimbare pe planetă chiar acum. Știți, nu e o mică schimbare. E de 100 de ori mai mare decât ceea ce se întâmpla în Europa pe atunci. Există curenți subterani. Există exacerbări. Există o dorință pentru ceva diferit. Și, știți, când oamenii au această dorință pentru ceva diferit, dar totuși nu știu ce vor, e cam periculos, heh, așa cum am descoperit cu Revoluția Franceză (câteva chicoteli). E mai bine să știi că vrei o schimbare și să ai cel puțin o idee despre ceea ce vrei, decât să-i dai afară pe toți leneșii – sau să-i execuți, să le tai capetele – și apoi să te gândești: “Oh, și acum ce facem? Acum ce facem?” Acum aveam aceeași, aproape aceeași distribuție de personaje care se întorceau și preluau din nou puterea. Nimic nu se schimbase cu adevărat, cu excepția numelor și a fețelor lor.

Dar în Europa avea loc această întreagă agravare a situației, iar eu călătoream. Am petrecut mult timp vorbind cu membrii familiei regale, regii și reginele, precum și cu politicienii, filosofii și liderii vremii, cu oamenii de știință, spunându-le: “Are loc o schimbare. Și, în esență, ce va aduce această schimbare, va fi mai multă libertate, mai multă echitate. Trebuie să fie. Trebuie să fie o cale democratică pentru această planetă, pentru ca societatea și cultura să evolueze. Oamenii trebuie să poată vota. Chiar dacă votează greșit, nu contează. E vorba de faptul că au dreptul să voteze. Și apoi pot vedea consecințele acțiunilor lor. Oamenii cer să dețină propriul pământ. Nu vor să muncească în continuare pentru un stăpân și abia să se descurce. Vor să dețină pământ. Vor să dețină o casă. Vor să fie mândri de ceea ce fac."

Cum poți fi mândru dacă lucrezi pentru cineva care nu te recunoaște la nivel de suflet, la nivel de Dumnezeu? Cum poate exista mândrie în asta? Pentru ca lucrurile să avanseze, în special pentru că tocmai ieșisem din Renaștere cu câteva sute de ani mai înainte, și au avut loc mari schimbări în conștiință, care s-au reflectat în arte, care s-au reflectat în inventarea motorului cu aburi și a mașinii de cusut și a lucrurilor care acum sunt reflecții sau manifestări ale conștiinței. Conștiința s-a schimbat dramatic în Renaștere, dar nu vă uitați doar la picturile care au fost realizate în acea vreme sau la invenții. Priviți la ce numesc eu această Conștiință de Deasupra, la imaginea de ansamblu a lucrurilor.

Familile regale știau că ceva se va întâmpla. Bineînțeles, ei nu vor preda lucrurile cu ușurință. Trebuia să existe un fel de plan de tranziție pe termen lung. Dar cea mai mare supărare a mea era pe țărani, cei pe care credeam că-i apăr, că lucrez pentru ei, aproape să mi se taie capul de câteva ori la unele din curțile Europei, pentru lucrurile nebunești pe care le spuneam; apărând dezbrăcat la Vatican, toate aceste lucruri pe care credeam că le fac pentru țărani. Dar, spre marea mea surpriză, țăranii chiar nu doreau schimbarea. Se gândeau la ea. Știau că își doreau ceva diferit, dar, de fapt, se simțeau oarecum confortabil să li se spună ce să facă – cum să-și ducă viața, ce trebuiau să facă în fiecare zi a vieții lor, câți copii puteau avea, ce biserică să frecventeze, ce fel de job să aibă – iar acest lucru era teribil de tulburător. Teribil, deoarece știam că, în cele din urmă, în toată această tranziție care avea loc – trebuia să aibă loc, această tranziție – ei vor fi cei care vor pierde din ea, când ar fi trebuit să fie cei care să câștige. Deci, când spun: “Chiar vreți libertate? Vor oamenii libertate?” uneori e vorba doar de un pic mai mult circ și pâine.

Același lucru se întâmplă acum pe planetă, de 100 de ori, poate de 1.000 de ori mai intens, că schimbările sunt în aer. Schimbările sunt rezultatul conștiinței de la doar un mic procent de oameni de pe planetă, la fel ca în trecut, în vremurile Renașterii. Schimbările se petrec chiar acum, în timp ce vorbim, iar schimbările ar putea fi atât de bune. Dar totuși, așa cum ați descoperit, așa cum ați văzut doar cu statul pe bancă, strălucindu-vă lumina, scutură lucrurile. A vă străluci lumina nu înseamnă “la-di-da, totul va fi minunat”. Înseamnă că acum deschidem lucrurile și, uneori, există o perturbare extraordinară pe planetă. Nu e vina voastră. Nu încerc să spun asta. E pur și simplu rezultatul schimbării conștiinței.

În trecut, în vremurile de după Renaștere, din nou, a existat o nouă și mare înțelegere, o mare mișcare spre știință și spre invenție, iar, în inventarea mașinilor, o parte din Conștiința de Deasupra – precum motorul cu aburi, mașina de cusut și, în sfârșit, toate lucrurile care au venit după aceea – a fost de a elibera oamenii de sarcinile de muncă. A-i elibera din a fi măgari și cai și din a face aceste munci fizice. Și a fost interesant, deoarece, pe măsură ce mașinile, mașinile cu aburi, motoarele care acum automatizau lucruri pentru oameni – războiul de țesut, războiul de țesut automat – astea erau lucruri care îi scuteau pe oameni de o mulțime de munci plictisitoare; dar ce-au făcut oamenii în momentul în care aceste mașini au început să devină predominante în fabrici? S-au dus și au dat foc fabricilor, au distrus mașinile. Și se poate spune că nu voiau să-și piardă joburile.

Ei nu și-ar fi pierdut joburile. Poate ar fi avut un job nou, dar mașinile nu iau joburi. Fie că e vorba de mașinile de acum câteva sute de ani, fie că e vorba de computerele de azi, ele nu vor lua locurile de muncă. Dar totuși, iată că avem oameni care dau foc clădirilor și distrug mașinile de teama de a nu-și pierde jobul. Nu era vorba despre asta. Conștiința de Deasupra însemna, de fapt, că se temeau de libertate. Ar fi preferat să lucreze în aceste joburi plictisitoare, primind un salariu foarte mic, decât să accepte responsabilitatea pentru propria lor libertate.

La prima vedere, pare a fi în genul: “Oh, priviți acești oameni săraci.” Priviți modul în care Ludiții* s-au adunat și s-au organizat pentru a distruge mașinile sub pretextul: “Ei bine, ne vom pierde locul de muncă.” Nu, nu-i așa. Le e frică să nu-și piardă închisoarea. Le e frică de propria lor libertate. Multe din aceste lucruri se întâmplă din nou chiar acum, multiplicat de 100 de ori, dar să revenim la povestea Americii și la motivul pentru care vreau să vorbesc azi despre asta.

 

Am realizat că probabil Europa nu se va schimba sau, dacă se va schimba, va dura sute de ani, iar eu nu aveam răbdare pentru asta. Așa că, lucrând împreună cu alții, am spus: “Să înființăm atunci Lumea Nouă, un loc al experimentului libertății, un loc în care să poată veni oameni din toată lumea, indiferent de cultură, indiferent de rasă sau religie. Îi vom arunca pe toți în aceeași oală și vom vedea ce naiba se întâmplă.” (râsete) A fost un pic mai elocvent decât atât, dar am făcut numeroase călătorii în America.

Acum, vreau să fiu foarte clar cu voi toți și în special cu aceia dintre voi care ne urmăriți. Nu promovăm America și nu e vorba de patriotism. Cu siguranță nu sunt un fan al naționalismului, în afară de sport, deoarece în final poate fi foarte distructiv. Iar America e unul dintre acele locuri pe care le iubești și le urăști. Știți, este iubită în întreaga lume pentru atât de multe lucruri și este respinsă în întreaga lume. Dar un lucru despre America, la crearea căruia am contribuit, e că puteți veni aici, în cea mai mare parte, de oriunde. La început, aici erau numai oameni din Primele Națiuni. Pentru a fi aici, ca parte a acestui experiment al libertății, au venit din toată Europa și, în cele din urmă, din Asia, Africa, din toată lumea.

Și experimentul libertății a făcut mult bine în lume, dar totuși are un drum lung de parcurs. Poți veni aici de oriunde și nu prea contează. Da, e multă agitație acum în această țară, dar vom vorbi într-un minut despre perspectiva Conștiinței de Deasupra, imaginea de ansamblu.

Când am lucrat cu Părinții Fondatori, ajutându-i să elaboreze Constituția – iar acesta este un fapt. N-am construit singur întreaga clădire a Capitoliului (câteva chicoteli), am avut niște ajutoare. Dar am ajutat la elaborarea Constituției, din culise, fără a dori să ies în evidență și, de asemenea, n-am vrut să devin cetățean aici. Știam că mai aveam câțiva ani de trăit pe această planetă și voiam să mă întorc în Europa.

Acesta a fost conceput ca un loc în care oamenii să vină pentru libertatea proprie, iar până în ziua de azi încă vedeți asta. Probabil că există mai multă libertate, discutabil, pentru unii dintre voi, mai multă libertate decât oriunde. Aici aveți libertatea de a face cam tot ce vreți. Și ce vedeți acum în această țară, în special cu recenta hotărâre privind avortul, n-are nimic de-a face cu: “Avortul e bun sau rău.” E vorba despre răpirea unei libertăți. Acum, asta va provoca un rezultat neașteptat și nedorit. Pendulul se va înclina în cealaltă direcție. Sunt unii care doresc un fel de libertate limitată. Pentru mine, este un oximoron. Ei vor un pic de libertate, dar nu toată.

Când te afli într-o țară ca asta sau în orice altă țară care are același tip de dinamică energetică, libertatea este libertate. Libertatea de a purta o armă. Nu facem declarații despre arme și nu contează ce părere aveți despre asta, dar poate o țară să fie atât de liberă încât să poți avea o armă? Sau să fie atât de liberă încât să poți face un avort? Să fie atât de liberă încât să permită cu adevărat libertatea în toate, în toate, toate modurile posibile? Și asta se întâmplă în această țară chiar acum.

Interesant de remarcat că America a fost creată nu pe principii creștine, ci mai degrabă pe principii masonice. Adânc în miezul acestei țări, gravate în atât de multe monumente din Washington, D.C. și din alte locuri din țară, se află principiile masonice. Asta nu înseamnă că ele se opun principiilor creștine, dar sunt mulți care cred că asta e o țară creștină. Însă dacă intrați în Conștiința de Deasupra, în perspectiva de ansamblu, a fost vorba de principiile masonice, iar aceste principii se bazează pe energii sacre și libertate. În ultimă instanță, libertate.

Acum, acestea fiind spuse, masonii de azi nu sunt ca cei de atunci și, da, am făcut parte din asta. Există grupuri care rămân foarte tăcute, foarte, foarte tăcute, care continuă să ducă mai departe valorile masonice pure și, ceea ce erau, la origine, valorile creștine pure. Și, pentru mine, astea au fost probabil cele mai bune dintre toate – principiile masonice, gnostice. Principiile bisericii creștine dinainte de anul 350 d.Hr.; astea, combinate cu principiile masonice și cu interpretările masonice ale astrologiei și geometriei și adevăratelor științe ale energiei, sunt excepționale, și ele sunt încă aici, la esența acestei țări. Dar, în cele din urmă, e vorba de libertate.

Vorbesc despre libertate azi, deoarece e ceva cu care fiecare dintre voi v-ați confruntat și ați întâlnit, propria voastră libertate – desprinderea de voi înșivă, desprinderea de conștiința de masă, de familii, de vechile moduri de gândire, de vechile sisteme de credință, adevărata libertate – și e groaznic (câteva chicoteli). E groaznic. Vreți să vă agățați de o parte din ele. Vreți să spuneți: “Ei bine, mă voi ține bine de anumite lucruri de aici și voi fi liber în partea cealaltă, dar voi continua să mă agăț.” Dragonul libertății vă va arăta că nu există nimic de care să vă agățați. În cele din urmă, totul se rezumă la voi.

Apropo, ca o paranteză, dacă experimentul libertății n-ar fi funcționat aici, în SUA, Statele Unite ale Americii, care ar fi fost următoarea țară care era pregătită să o găzduiască? (un bărbat spune “Canada” și o femeie spune “Australia”) Ah-Ta-Rah. Ah-Ta-Rah, Australia. Da. Și, pentru mine, a fost dintotdeauna o mare glumă, pentru că era un fel de mare colonie de prizonieri, dar ce loc mai bun? Către toți australienii, voi înțelegeți. Ce loc mai bun pentru a face experimentul libertății.

Acum, n-a fost exclusiv. Nu însemna că, dacă nu funcționa aici, atunci ar fi mers acolo, sau dacă funcționa aici, Ah-Ta-Rah era exclusă, deoarece Ah-Ta-Rah trece prin propriile sale experimente cu libertatea, la fel ca multe alte locuri din lume. Dar să revenim la subiect.

Oare oamenii își doresc cu adevărat libertatea? Cred că sunt foarte confuzi în legătură cu asta. Cred că, da, există unii care o înțeleg, cu siguranță, și aproape că nu mai puteți da înapoi acum. Odată ce începeți pe calea adevăratei libertăți, aproape că nu vă puteți întoarce înapoi, deoarece realizați că în adâncul vostru, în inimile voastre, sunteți suflete cu adevărat suverane și ființe suverane.

Să respirăm foarte profund cu asta.

Libertatea. E unul dintre acele lucruri ce țin de Conștiința de Deasupra, care se petrece chiar acum pe planetă. Nu auziți despre asta la știri. Nici măcar nu citiți despre asta în revistele ezoterice, dar e unul dintre factorii importanți care modelează și schimbă planeta acum. Când vă străluciți lumina, ăsta-i genul de perspectivă de ansamblu spre care se îndreaptă – libertatea. Libertatea.

Apropo, alte câteva lucruri interesante despre America și, din nou, iubiți-o sau urâți-o, nu contează, dar are loc o experiență minunată. Oamenii au venit aici din toate colțurile lumii, în căutarea libertății. Acum, inițial, s-a spus că e vorba de libertate religioasă, libertatea de a te închina unde vrei, dar de fapt a fost mai mult de-atât. A fost libertatea față de sistemul regal, față de regi și regine. A fost libertatea de a-ți crea propriile legi în armonie cu omul și natura. Asta a fost adevărata forță motrice pentru cei care au venit primii aici. Apoi, religia, desigur.

Oamenii au venit aici din toată Europa și Africa. E interesant deoarece e atât de multă agitație în Statele Unite chiar acum pe subiectul rasei, cu negrii, negrii și albii și toate celelalte rase. Dar e interesant de observat că africanii care au venit aici, au venit și au preluat rolul de sclavi, dar de fapt ei au venit aici pentru a înțelege libertatea. Asta-i Conștiința de Deasupra, pe subiect. Asta-i imaginea de ansamblu.

Niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat din greșeală. Puteți da vina pe olandezi, pe englezi sau pe oricine pentru sclavie. Dar africanii care au venit la început aici, își căutau cu adevărat propria libertate, chiar dacă a fost sub masca sclaviei. Ce modalitate mai bună de a te ajuta să înțelegi libertatea sufletului tău, decât să fii înrobit de un altul? Ce mod mai bun de a înțelege cu adevărat libertatea absolută? Și asta au făcut ei. Ați putea spune: “Ei bine, nu. Au fost abuzați. Au fost aduși aici.” Se vindeau reciproc de către triburile lor și, de fapt, a existat o înțelegere la nivel de suflet ca ei să vină aici, în America, acest loc al libertății și, în final, să se elibereze de sclavie.

Dar, știți, e de asemenea interesant de urmărit acum dinamica ce are loc pe scena vieții. Am făcut recent un studiu și am descoperit că aproximativ 53 la sută din toți – cum o numesc ei Black Lives Matter*, rasa, activiștii rasei negre; am făcut o mică cercetare la marea, marea bibliotecă din cer și am descoperit că 53 de procente din ei au fost proprietari de sclavi, în ultima lor viață (câteva “Hm-uri” și chicoteli). Asta e Conștiința de Deasupra. Asta e imaginea de ansamblu. Așa că ei vin aici cu vina lor de a fi  fost proprietari de sclavi și ce fac? Preiau activismul, ceea ce e bine. E bine pentru ei. Ține lucrurile în mișcare aici, pentru o posibilă libertate reală pentru toată lumea.

Chiar puteți documenta toate mișcările raselor și culturilor care au venit aici, și a religiilor, și puteți realiza că veneau aici pentru a-și începe într-adevăr acel drum spre propria libertate. Asiaticii care au venit odată cu construirea căilor ferate în America în anii 1800, n-au venit doar pentru a construi căi ferate. Au venit pentru a părăsi acele dinastii din care făceau parte, acele țări care erau ținute atât de strâns legate de conducători sau de familia regală. Au venit aici pentru libertate.

Atât de des, la știri sau în dezbateri ce privesc oamenii, focalizarea e pe omul mărunt – nu mic – focalizarea e pe unele din problemele umane mai limitate, fără să se uite la Conștiința de Deasupra referitor la ce se întâmplă pe planetă, de ce [se întâmplă] anumite lucruri. Apoi arată cu degetul și învinovățesc și își susțin cauzele. Munca pe care o faceți aici, acea muncă “De-aia sunt aici” e despre acea Conștiință de Deasupra, înțelegând că există o imagine de ansamblu despre tot ce se întâmplă. Și, în cele din urmă, realizați că nu există cu adevărat abuz. Chiar nu se petrece niciun abuz. Și oamenii se vor certa cu mine în privința asta, dar nu există. Susțin că pur și simplu există un mod mai bun în care oamenii ar fi putut să facă lucrurile. Chiar e nevoie să mergeți în America pe post de sclavi, ca să descoperiți libertatea? E multă suferință – suferință pentru strămoșii care au venit aici, care au lucrat pe câmpurile de bumbac, care au fost supuși la cruzimi – dar poate exista un mod mai bun în care să fi descoperit libertatea.

Haideți să vorbim puțin despre Conștiința de Deasupra, însemnând privirea de ansamblu. Ce se petrece cu adevărat pe planetă, mișcările majore? Există asta – și de asta sunteți aici. Asupra ei vă străluciți lumina. Nu asupra politicii și nici asupra economiei.

Oh, economia. Economia e una din acele, din nou, reflecții a ce anume se întâmplă pe planetă. Și o să vă spun un lucru fiecăruia dintre voi: Nu vă îngrijorați că se prăbușește economia. Poate că o face; poate că nu (râsete). Nu vă îngrijorați în privința asta, pentru că n-ar trebui să vă afecteze. Nu, n-ar trebui. N-ar trebui să vă afecteze. Ar trebui să fiți într-o conștiință mai înaltă. N-ar trebui să fiți aici în mocirlă și în gropi cu restul oamenilor care se îngrijorează în fiecare zi că economia se prăbușește. Eh, s-a mai prăbușit înainte, se va prăbuși din nou, și apoi, de fiecare dată, evoluează. Merge la un nivel cu totul nou. Se schimbă, bineînțeles, și trebuia s-o facă. Avântul pentru toate aceste lucruri care se petrec pe planetă – economia, care, în mare parte, se schimbă din cauza a ce? COVID. O schimbare enormă pentru economie.

 

Toate astea sunt în lucru și, dacă vă uitați la Conștiința de Deasupra, privirea de ansamblu, realizați: “Ahh! Asta trebuia să se întâmple. Asta trebuia să se întâmple.” Trebuia să se întâmple, cu toate mișcările. Și știu că sunt unii cărora, oh, le e frică de schimbări sau de ce anume s-ar putea întâmpla, sau ceva, dar ridicați-vă deasupra și realizați că aceste mișcări – exact așa cum Renașterea a mișcat lucruri care s-au întâmplat 100, 200 de ani mai târziu – mișcarea ce are loc pe planetă în acest moment e datorită conștiinței care a pus-o în mișcare, și va afecta tehnologia, economia, sistemul de sănătate, aproape totul în viață.

Să vorbim despre câteva din celelalte priviri de ansamblu, Conștiințe de Deasupra. Una despre care am vorbit înainte este această veche conștiință a suferinței. M-am săturat de suferință pe această planetă, și totuși oamenii au acceptat-o pur și simplu. E modul de a exista. “Ei bine, trebuie să suferi. Ești om, suferi.” Câți dintre părinții voștri v-au spus: “Ei bine, e așa cum e. Trebuie să suferi, până ajungi în rai”, dacă ești destul de norocos. Și apoi toată slava. Și e ca și cum: “De ce să aștept, mami?!” (Adamus chicotește) “Nu vreau să aștept până merg în rai. Vreau chiar acum!” Dar oamenii au fost impregnați cu acest tip de conștiință sceptică că trebuie să sufere, și nu trebuie.

Tocmai munca pe care o facem noi cu lumina schimbă suferința în bucurie, dar există mulți care încă se agață de ea. Ei gândesc, ei cred, și ei continuă să joace rolul acela: “Trebuie să suferim cât urcăm dealului. Trebuie să suferim pe drumul nostru prin viață”, și nu trebuie. Haideți să schimbăm asta. Vreau să spun, în Conștiința de Deasupra, având privirea de ansamblu, haideți să strălucim lumina noastră peste tot, dar nu încercând să-i facem pe oameni să se schimbe, ci spunând: “Nu trebuie să mai suferiți! Nu trebuie. Nu trebuie să suferiți, în special religiile. Nu trebuie să suferiți. Dumnezeu nu vrea ca voi să suferiți.” Dar ăsta-i unul din lucrurile acelea mari, de deasupra.

Economia e altă privire de ansamblu, și nu vreau să intru în economie, dar mișcarea energiilor financiare. Și oamenii sunt atât de siguri că unii au, alții nu; că nu o să aibă niciodată destul; că există o conspirație; că e banca sau e Rezerva Federală. Tăceți din gură! (căteva chicoteli) E doar mișcarea energiei. Asta-i tot ce e, și fiecare are dreptul la tot ce vrea. Asta-i Conștiința de Deasupra. Fiecare poate avea, dar nu-i poți învinovăți pe alții când nu ai. Te poți învinovăți doar pe tine. Poți doar să spui: “Nu permit abundența în viața mea.”

Așadar, nu ne implicăm în ce a făcut cutare bancă și rata Rezervei Federale sau niciunul din celelalte lucruri. Conștiința de Deasupra e despre “Să schimbăm vechea conștiință, din lipsă și limitare și doar un grup mic are [abundența], și să încetăm să-i atacăm pe cei care au.” Ei au fost suficient de isteți să aibă (mai multe chicoteli). Știți, vreau să spun, perpetuează pur și simplu întreaga treabă cu: “Oh, e foarte rău să ai bani.” Nu, nu e. E doar energie. Asta e Conștiința de Deasupra, despre ce lucruri schimbăm.

Cealaltă e biologia, corpul omenesc. Oamenii acceptă pur și simplu: “Ei bine, știți, sunt un om. Ăsta sunt eu.” Se identifică cu corpul. Se identifică cu o realitate bazată-pe-carbon. Asta-i prostie totală! Vreau să spun, în Conștiința de Deasupra, nu. E doar locul unde s-a întâmplat ca ființele angelice să aterizeze sau să-și întrupeze conștiința, și acum au un corp fizic și cred că ei sunt corpul fizic. Nu-i așa.

Așa cum vorbesc în Actualizarea ProGnost, care se lansează curând – vine la voi acasă pe 14 iulie (Adamus chicotește) – Conștiința de Deasupra e că nu contează dacă ai un corp. Vă puteți întrupa conștiința, ființa voastră, în orice. În cele din urmă, e lumină. Nu e biologie. Nu e bazată pe carbon. Nu dispăreți când muriți. Moartea e așa o eliberare uneori (Adamus chicotește), dar oamenilor le e frică de moarte. Așa că se îndeasă și mai mult în corpul lor, și corpul lor doare, și e ca și cum, nu, Conștiința de Deasupra e că vă puteți întrupa în orice vreți, fie că e bazată pe carbon, biologia voastră; fie că e tehnologie, despre care vorbesc în  Actualizarea ProGnost ce vine curând, pe 14 iulie. Nu contează.

Vă puteți întrupa în altă ființă, cum ar fi o pasăre, dacă vreți. Vă puteți întrupa în altă realitate care nici măcar nu e explicabilă în termeni omenești. Dar oamenii sunt atât de focalizați pe corp: “Acesta sunt eu.” E ca și cum: “Dumnezeu mi-a dat acest corp. Dumnezeu m-a îndesat aici.” Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu. Da, l-ați preluat, dar puteți de asemenea să ieșiți oricând doriți sau să aveți o Conștiință de Deasupra a compatibilității cu acest sistem bazat-pe-carbon pe care-l aveți. Nu e al vostru oricum, dar îl locuiți, așa că puteți avea puțină armonie și să aduceți corpul de lumină.

Astea sunt imagini de ansamblu. Nu suntem aici să ne focalizăm pe lucruri specifice cum ar fi curățarea oceanelor. E minunat și, în cele din urmă, conștiința pe care o radiați îi va inspira pe alți oameni să facă asta. Și e nevoie de asta, o responsabilitate pentru mediul înconjurător, dar nu suntem aici să încercăm să luptăm împotriva celor care poluează. Alții vor prelua acest rol. Nu e nevoie s-o faceți voi. Voi sunteți aici pentru Conștiința de Deasupra, privirea de ansamblu asupra lucrurilor care se întâmplă pe planetă. Vă voi aminti de asta, din când în când, pentru că e ușor să vă lăsați prinși în lucrurile mici. E ușor să vă lăsați prinși în politicile planetei sau economie sau joburi sau orice de genul ăsta. Nu e jobul nostru. Noi suntem aici pentru Conștiința de Deasupra, de deasupra capetelor majorității oamenilor.

Să respirăm foarte profund cu asta și simțiți în ea pentru un moment. Adevărata imagine de ansamblu. Nu există cauze în ea. Nu există lupte în ea. E pur și simplu înțelegerea dinamicilor a ceea ce se întâmplă, curentele de energie pe planetă, și apoi lăsând lumina să strălucească peste astea.

Acolo unde mergem în următoarea noastră Serie, în Alt, sunt multe realități potențiale, alternative care se pot petrece simultan aici pe această planetă sau în alte părți. Și de aceea spun că nu e loc acum pentru lipsa voastră de libertate. Nu e loc să târâți probleme vechi, învinovățindu-i pe alții. Nu e loc pentru “sărmanul de mine”. Nu e loc pentru victime sau abuzatori în asta. Suntem aici să facem o muncă de conștiință curată, pură și sacră, în timp ce rămânem aici în corpul fizic.

Așa că haideți să respirăm foarte profund.

Acum, apropo de libertate și independență, rămâneți aici pe planetă, presupun, ca Maeștri întrupați. Uneori mă întreb, știți, ar fi mult mai ușor să veniți pe partea cealaltă. Chiar ar fi. Adică, nu mai trebuie să trageți după voi corpul. N-avem bani acolo. N-avem avocați. Nu există foste soții. Ei bine, da, există, dar... (râsete) Am câteva foste iubite care aleargă după mine (mai multe râsete), dar uneori mă întreb. Doamne, voi, tipilor, ori sunteți foarte încăpățânați, ori sunteți cu adevărat incredibil de sacri. Nu știu care dintre ele. Dar: “Nu, vom rămâne pe această planetă. Vom face să funcționeze asta.” Și e gen: “Puteți renunța oricând. Veniți la noi. Dăm o petrecere în seara asta. Da. Mai mult decât orice, FM va cânta în seara asta” (publicul spune: “Ohh!”) Da. Da, ei bine, s-ar putea să nu fiu acolo pentru asta (Adamus chicotește).

Oricum, pe măsură ce mergem mai departe, este imperativ să aveți anumite drepturi în viața voastră, și eu vreau să le scriu azi, cu ajutorul celor de acolo din spate, cu Linda la microfon. Și vom transforma asta într-un document real, precum Carta Drepturilor sau Declarația de Independență, iar asta va servi drept ghid pentru Maeștri, Maeștri întrupați pe planetă. E dreptul vostru. Lucruri la care aveți dreptul. Lucruri pe care le recunoașteți ca fiind dreptul vostru pentru a rămâne aici. Din nou, vom face din asta un frumos document. Îl voi semna și îl voi trimite oricui dorește.

Așadar, îl vom numi “Recunoașterea Drepturilor Maeștrilor Întrupați” sau doar “Drepturile Maeștrilor Întrupați”. Voi începe eu și apoi vreau să primesc idei de la voi. Le vom așterne pe hârtie. Le vom elabora și le vom rafina și apoi le vom transforma într-un frumos document.

Așadar, aveți dreptul, ca Maeștri, la abundență. Punct. Fără dacă, doar, poate. Fără: “Ei bine, nu știu cum să fac bani.” Tăceți naibii din gură! (Lindei i se taie răsuflarea și câțiva râd) Apropo, vreau ca asta să apară în document (Adamus chicotește). Îmi pare rău, dar înjurăturile nu mă deranjează. Ele deranjează doar...

LINDA: Ai putea să vorbești cu Geoff despre asta?

ADAMUS: Nu-l deranjează. E scos din joc. E în altă parte (râsete). Dar uneori trebuie să folosesc cuvinte ca astea pentru a spune: “Treceți peste asta!” Aveți dreptul la abundență. Punct. Nu există dubii în privința asta. Și atunci mintea umană sare în ajutor: “Ei bine, nu știu cum și n-am știut niciodată. Și ‘cineva’ o are, și conspirația o are, și Rezerva Federală și extratereștrii.” (mai multe chicoteli)

Nu! Vreau să recunoașteți chiar acum că aveți dreptul la ea. Iar în momentul în care recunoașteți asta – fără doar și poate – în momentul în care recunoașteți: “Ăsta e dreptul meu, a fi abundent pe planetă ca Maestru întrupat”, toate energiile se schimbă. Dacă vă îndoiți de asta până la moarte, și sunteți în genul: “Dar, nu știu ce să fac. Poate Crimson Circle îmi va da banii”, atunci e ca și cum vă îndoiți, și energiile vor fi în continuare complet zăpăcite.

LINDA: Vrei să spui d-a-r sau f-u-n-d*?

ADAMUS: Și, amândouă. Da (Linda râde). Ei bine, nu, oamenii transformă lucrurile în “dar” tot timpul și, știți, ați început bine spunând: “Am dreptul la abundență.” Punct. "Daaar…" și apoi toată energia este din nou distorsionată. Așa că: “Am dreptul la abundență”, punct, și aveți. Fiecare dintre voi are. Așa că, hai să punem asta ca fiind unul din drepturi, dreptul la abundență. Bun.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: În regulă. Acum, Linda se va duce la microfon și vă va întreba ce altceva se mai află pe lista de aici. Dreptul vostru ca Maestru întrupat pe planetă.

NGOC (femeie): N-a funcționat. Îți făceam cu ochiul, gândindu-mă: “Ei bine, dacă recunoști asta, vei sări peste mine.” N-a funcționat.

ADAMUS: Ce altceva mai merge acolo sus pe ecran?

NGOC: Capacitatea de a clipi și de a merge oriunde vreau.

ADAMUS: Mai spui asta o dată?

NGOC: Nu. Clipesc din ochi.

ADAMUS: Și poți vorbi în microfon? Mulțumesc.

NGOC: (vorbind mai mult în microfon) Bună ziua.

ADAMUS: Bună.

NGOC: Bună. Ei bine, aș vrea să am libertatea de a mă teleporta oriunde vreau să merg.

ADAMUS: E important asta?

NGOC: Da.

ADAMUS: Îți pot arăta cum să o faci, dar nu-ți vei lua corpul fizic.

NGOC: Nu contează.

ADAMUS: Te identifici cu corpul tău și nu o face. Este o lipsă de libertate. N-o face. Înțelege că e al tău și că e acolo temporar, dar dacă tu crezi că trebuie să mergi într-o altă realitate și să-ți iei corpul, te identifici excesiv cu ceva ce nu ești tu cu adevărat. Așadar, nici măcar nu voi pune asta pe tablă. N-am de gând s-o recunosc, pentru că este un rahat total (Linda oftează ușor).

Vreți să mergeți oriunde, puteți s-o faceți oricând vreți. Puteți străpunge realitățile oricând, dar nu vă așteptați să vă luați biologia. Și dacă o faceți, trebuie să vă întoarceți la noțiunile de bază spuse de Adamus, și să înțelegeți că nu sunteți corpul vostru. Sunteți suflete. V-ați pus temporar conștiința într-o structură atomică bazată pe carbon, dar n-o să-l târâți după voi prin tot nenorocitul de univers, cu toate durerile și suferințele lui, cu potențialul său pentru cancer, cu îmbătrânirea sa, cu urinatul în pantaloni și cu toate celelalte (câteva chicoteli). De ce vreți să luați asta cu voi?! Și vă fac zile negre, dar vreau să fie foarte clar. Puteți să vă transportați oriunde doriți. Puteți merge în celelalte tărâmuri. Asta face Merlin. Merlin poate merge în alte tărâmuri, iar voi nu sunteți ființe fizice în esența voastră, în natura voastră.

Acum, vreți să călătoriți? (ea îi face bezele) Mulțumesc. Vreți să călătoriți? Putem s-o facem. E-atât de ușor. Vorbim despre asta în Actualizarea ProGnost 2022 care se va lansa pe 14 iulie (câteva chicoteli), dar o facem fără să fie nevoie să luăm chestia asta fizică cu noi. Bine? E ușor de făcut. O vom face, în special în Keahak. Puteți merge în celelalte tărâmuri.

Celălalt lucru interesant este că nu vă veți lua creierul cu voi, slavă Domnului (cineva spune “Ohh!”). Ohh! Dar, dar – iată acel “dar” – veți dori să o faceți. “Nu, trebuie să-mi iau creierul și corpul cu mine.” Nu. Sunt ca niște surori vitrege urâte. Știți, nu vreți să le aduceți la petrecere cu voi (câteva chicoteli), vor strica totul. Dar noi vom face asta. Totul e o chestiune de conștiință și de a ne aduce conștiința oriunde vreți voi. Asta-i adevărata libertate. Bun. Mulțumesc. N-o să punem asta pe tablă. Ne vom preface că nu s-a întâmplat niciodată.

Bine. Ce urmează? Carta Drepturilor voastre ca Maeștri întrupați.

JIM: De ce să fii om dacă – pentru a fi om, trebuie să interacționezi cu alți oameni. Așa că am dreptul să-mi petrec timpul cu oameni care mă pot întâlni acolo unde mă aflu eu.

ADAMUS: Nu se va întâmpla (râsete). Asta va fi mai greu decât am crezut vreodată! (mai multe râsete) Am crezut că vom trece ușor prin astea. Ce simt în energie e că vreți ca toată lumea să fie ca voi, și nu se va întâmpla.

JIM: Nu, nu, nu, nu. Nu.

ADAMUS: Da, da.

JIM: Nu, dar vreau câțiva.

ADAMUS: Câțiva.

JIM: Câțiva, știi.

ADAMUS: Nu se va întâmpla, în cea mai mare parte. De ce nu s-a întâmplat până acum?

JIM: Oh, nu am cerut-o.

ADAMUS: Nu ai cerut-o, dar o ceri acum.

JIM: Da.

ADAMUS: În regulă. Deci cum arată asta? Vrei să te însori cu cineva?

JIM: Nu, nu, nu.

ADAMUS: Nu.

JIM: Nu. Nu (Adamus chicotește). O armonie energetică, co-rezonanță, hmm…

ADAMUS: Prieteni?

JIM: Nu trebuie să fie.

ADAMUS: Nu.

JIM: Dar întâlnind alți oameni și având cumva un sentiment că ne înțelegem unul pe altul. Ne vedem unul pe altul în totalitatea acelei…

ADAMUS: Sigur. Succes cu asta (Adamus chicotește).

JIM: … și apreciere.

ADAMUS: Cauldre mă acuză că sunt deosebit de brutal azi. Dăă! (Adamus continuă să chicotească) Da.

JIM: Chiar nu cred că e imposibil. Cred că…

ADAMUS: De ce vrei asta, în primul rând?

JIM: Hm. Pentru că e amuzant. Nu e singurătate.

ADAMUS: Ei bine, poate nu singurătate. În regulă. Mda. Vino aici din când în când. Vino la Shoud și apoi pleacă. Vreau să spun, du-te înapoi… (ei chicotesc)

JIM: Iată-mă! (el chicotește)

ADAMUS: Înțeleg ce spui, dar vreau să capeți claritate. E chiar așa de important? Hai sus și petrece timp în celelalte tărâmuri.

JIM: Nu, nu nu. De ce să mă implic în experiența omenească?

ADAMUS: Duhul îți dă trei dorințe – știi, freci lampa, duhul îți dă trei dorințe – și prima e: “Vreau să fiu înconjurat de alți oameni?”

JIM: Nu, nu, nu. Nu!

ADAMUS: Exagerez aici…

JIM: Nu!

ADAMUS: … dar e cumva, isuse! Aș fi ales altceva pentru panou. Vreau să spun, nu vreau să vă dau eu toate ideile aici, dar… în regulă, haideți să continuăm cu asta. Deci vrei să fii prin preajma unor suflete asemănătoare.

JIM: Ceva de genul ăsta, da.

ADAMUS: În regulă.

JIM: Sau vreau să am acea experiență din când în când.

ADAMUS: În regulă. Poți veni aici oricând. Poți veni la niște întâlniri, workshop-uri.

JIM: Da.

ADAMUS: Da, așa că, într-un fel, ai asta.

JIM: Da.

ADAMUS: Dar merită să stea pe tablă? O vom pune acolo, pentru că te onorez și te respect. O vom pune acolo, dar mă întreb doar…

JIM: Cred că e un aspect al calității de lider în asta. Știi, să ai acea experiență aici.

ADAMUS: Așa.

JIM: Și să ieși în lume și să împărtășești esența ei cu alți oameni. Cred că e un as-…

ADAMUS: Cum ai formula-o pentru a o scrie pe tablă? “Am dreptul să fiu în preajma altor oameni?” (Jim oftează) Îl pun în dificultate. Da. “Am dreptul să” ce?

JIM: E ceva de genul să fii întâmpinat… (un bărbat spune “Relații bune”) Nu, nu. E mai mult de atât. E mai mult de atât.

ADAMUS: Ceva precum să fii capabil să petreci timp de calitate cu cei ca tine?

JIM: Da, dar mai mult.

ADAMUS: Mai mult de atât.

JIM: Da, mai mult de atât. Da. Da, pentru că e o co-creație. E o percepere a altor Maeștri.

ADAMUS: În regulă. Dă-mi, cumva, opt cuvinte sau mai puțin, pentru panou aici.

JIM: Oof! Ajutor (el chicotește).

ADAMUS: Dreptul să…? (cineva spune “Pârțâi” și multe râsete și câteva aplauze)

JIM: Nu, nu. Nu, e mai mult de atât. E mai mult.

ADAMUS: Asta aș pune pe panou! (mai multe chicoteli)

SHAUMBRA 1 (bărbat): Co-creație cu alți Maeștri. Care e ideea calității de lider pentru tine?

JIM: Experiența mea e că atunci când văd o altă persoană și văd direct dincolo de om și văd potențialul pentru frumusețea lui, măiestria lui, stârnește asta în el. Apoi el știe. Apoi el știe.

SHAUMBRA 1: Super. Dreptul de a fi onorat pentru cine sunt, de către ceilalți?

JIM: Foarte bine, da. Da. Și există o co-rezonanță în a face asta împreună.

ADAMUS: Da.

JIM: Da.

ADAMUS: Ăsta a fost un mod bun de-a o exprima.

JIM: Poți să spui asta din nou, te rog? (câteva chicoteli)

SHAUMBRA 1: Dreptul de a fi onorat pentru cine sunt, de către ceilalți.

JIM: Deci…

ADAMUS: Cum ar fi dreptul de a-mi da voie să strălucesc sau să-mi permit să fiu văzut de cei care sunt pregătiți să mă vadă (cineva spune “Ooh!”). Da.

JIM: Da.

SHAUMBRA 1: Asta face parte din calitatea de lider.

ADAMUS: Da. Da. Cu alte cuvinte, ești în siguranță să fii cine ești, și cu asta am spus tot. Bun. Ești în siguranță să fii cine ești. Vor fi acei care te vor recunoaște, Jim, și acei care n-o vor face. Și pentru cei care n-o fac, mare lucru. Pentru cei care o fac, atunci vei avea acea rezonanță despre care vorbeai.

LINDA: Deci “în siguranță să fii cine ești” e pe tablă?

ADAMUS: Da. Îmi place asta!

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Și vom face o prelucrare suplimentară, dar a fost o discuție bună. A intrat în reala Conștiință de Deasupra a chestiunii, imaginea de ansamblu. Absolut, dreptul de a ieși în sfârșit din ascunzătoare și să fiți voi și doar să lăsați acea lumină să strălucească fără a trebui să fie păzită. Vor fi cei care vă recunosc pentru cine sunteți și mulți care n-o fac. Și pentru cei care n-o fac, e în regulă. Dar pentru ideea lui Jim, cei care o fac, vă vor recunoaște cu adevărat, și va fi o conexiune de la suflet la suflet. Bun.

LINDA: În regulă. Mai departe?

ADAMUS: Da.

YULIA: Să am un corp fizic sănătos.

ADAMUS: Să ai un corp fizic sănătos.

YULIA: Fără suferință.

ADAMUS: Da. Chiar e locul ăsteia pe panoul de aici?

YULIA: Da.

ADAMUS: Absolut, da. Asta ar fi trebuit probabil să fi fost numărul doi, dar absolut. Așa o problemă. Dreptul la o biologie echilibrată.

YULIA: Da.

ADAMUS: Echilibrată cu sufletul vostru, echilibrată cu conștiința voastră, și echilibrându-se singură tot timpul, cu alte cuvinte, constant; corpul bazat-pe-carbon, care are toate capacitățile să se reechilibreze constant, să se refacă singur. Dar există mulți factori care împiedică asta să se întâmple. Unul e pur și simplu credința de conștiință joasă pe care o au oamenii că n-au niciun control asupra corpurilor lor. Asta-i conștiință foarte joasă. O să ne ridicăm deasupra și spunem: “Nu. Corpul va – am dreptul ca organismul să răspundă la conștiința mea. Nu la gândurile mele, nu la micile mele afirmații, ci: “Hei, corpule. Eu sunt lumina.” Doar spuneți-vă vouă asta. Adică, nu trebuie s-o spuneți cu voce tare: “Eu sunt corpul de lumină. Eu sunt lumina.” Și corpul dintr-odată face: “Uuu! Oh! Aș fi vrut să fi auzit asta de la tine de acum 50 de ani, am fi făcut lucrurile diferit. Dar nu, ai fost așa de ocupat luând toate chestiile alea ciudate, și ai fost așa de ocupat să mă urăști și atât de ocupat să faci sex și să te simți vinovat. Ce era să fac? Eram pe cale să cedez, știi.” Așa că aveți dreptul la o biologie echilibrată.

YULIA: Îmi amintesc…

ADAMUS: Microfon, te rog. Vorbește pur și simplu în el.

YULIA: Îmi amintesc că acum câțiva ani ai spus că templul refacerii e pregătit pentru noi.

ADAMUS: Absolut.

YULIA: Păi, așteptăm cu toții. Unde e?

ADAMUS: Unde e?! (râsete)

YULIA: Unde e?!

ADAMUS: Unde e?!

YULIA: Adamus.

ADAMUS: Cine a zis-o primul? (mai multe râsete) E al naibii…

YULIA: Unde e?

ADAMUS: E acolo!! E acolo. Unde e? Stai pe el (râsete în timp ce ea se uită la scaunul ei). E acolo! Trebuie să îl folosești naibii! De ce e așa de dificil să înțelegeți asta?! Tot ce aveți nevoie e acolo – abundența voastră, sănătatea voastră – “N-o văd. Unde e? Cine o are? Cineva. Cât de mult trebuie să plătesc pentru ea?” E chiar aici! “Eu sunt lumina. Corpule, regenerează-te.” Preluați puțin controlul! Faceți ceva. Permiteți-i să se petreacă. Și nu sunt…

LINDA: Ai nevoie de un pahar de vin? (câteva chicoteli)

ADAMUS: Am nevoie de un pahar de whisky! Am nevoie de o sticlă de Jack Daniels! (mai multe râsete) Asta-i relația mea de compatibilitate. Jack Daniels, ăsta-i omologul meu!

YULIA: Poți face mai mult (chicotește).

ADAMUS: E totul acolo. Ce așteptați? Și dacă nu-l folosiți, și dacă spuneți: “Nimic nu s-a întâmplat”, tăceți naibii din gură și faceți-o să se întâmple! Nu, serios, devin… oh!  Mă întorc uneori la Clubul Maeștrilor Ascensionați și încerc să pun un zâmbet pe față: “Oh, totul e minunat cu Shaumbra. O ducem așa de bine.” (câteva chicoteli). Eu îmi spun: “Oh, doamne! Au toate uneltele din lume și, ‘Unde e?! Cine îl are?!’” E cam așa: folosiți templul refacerii. Numiți-l oricum vreți.

LINDA: Nu arunca cu microfonul în el. N-o face (mai multe chicoteli).

ADAMUS: Spune-i cum vrei. Trebuie să-l folosești. Și dacă corpul tău nu răspunde, mergi la Conștiința de Deasupra: “Hei, eu sunt lumina. Eu sunt Maestrul. Am nevoie de corpul ăsta câtă vreme rămân aici pe planetă. Nu-mi pasă ce spune știința, și nu-mi pasă că oamenii spun că miracolele nu sunt posibile. Corpule, adună-te naibii.” Folosesc niște cuvinte dure. Scuze, pe oricine am ofensat.

YULIA: I-am spus corpului meu acum câteva zile asta, dimineața…

ADAMUS: Știi, dar știi, mda, o faci și mda, n-o faci (cineva strigă “Oh, da!”) Ahh! Așa da (Kerri aduce o sticlă de alcool, în multe urale și aplauze). Oh! Nu, dă-o mai departe întâi (câteva chicoteli). Dă-mi un păhărel. Dă-mi un păhărel și apoi dă-o mai departe.

KERRI: În regulă, asta e – ce voiai, whisky sau ceva?

ADAMUS: Ce-i asta?

KERRI: Nici măcar nu știu.

ADAMUS: Oh, nu știe ce e! “Se întâmplă să fie otravă, St. Germain, dar în afară de asta…”

TAD: (uitându-se la sticlă) Tequila! (mai multe râsete)

ADAMUS: În regulă. O să avem nevoie de niște pahare de plastic (Kerri toarnă puțin pentru el) – e suficient pentru mine – pahare de plastic sau ceva.

KERRI: Mă voi întoarce.

ADAMUS: O să ținem un toast la sfârșit, în cinstea cartei drepturilor noastre umane.

Acum, știi, ne învârtim de jur împrejur și totul se reduce la asta: Tot ce aveți nevoie e aici. Nu-mi pasă dacă îl numiți Templul Refacerii, oricum vreți să-l numiți, Peșterile voastre Vindecătoare, ce-o fi. Acelea toate sunt distrageri. Aveți totul înăuntrul vostru pentru ca trupul vostru să se refacă, pentru ca voi să aveți abundență fără să lucrați la ea, fără să suferiți prin ea. Toate aceste lucruri sunt acolo. Trebuie să le permiteți pur și simplu. Dați-le voie să fie. Și spuneți: “Dar o fac.” Nu, n-o faceți. Tot nu permiteți încă. Încă găsiți scuze, încă amânând și așteptând vreo invitație de la mine, de la cineva, de la altceva. Nu contează.

YULIA: E atât de greu să te refaci?

ADAMUS: Nu. Nu, nu e. E permitere cuantică, presupun, doar să spuneți: “În regulă. Eu sunt lumina, și rămân aici pe planetă. Am o muncă importantă de făcut și, corpule, echilibrează-te.”

Acum, v-ar putea fi foarte rău pentru o săptămână sau două. Ați putea fi în pat. V-ați putea țicni puțin. E parte din curățarea sistemului. E parte din curățenia care are loc emoțional și fizic, și permiteți asta. Tocmai ați făcut o permitere cuantică spunând: “O să-mi las corpul să se reechilibreze.”

Acum, nu faceți lucrul ăsta în care spuneți: “Vreau să arăt cu 50 de ani mai tânăr, și vreau să am părți mai mari sau mai mici.” (râsete) Oricare s-ar întâmpla să fie părțile alea. Unele mai mari, altele mai mici. Nu faceți asta. E corpul vostru. E divinitatea voastră întrupată în biologie, și lăsați-o să își facă treaba. Știe cum să se echilibreze. Este aici să vă servească. Nu începeți să-i spuneți că trebuie să arate mai tânără sau că vreți mai multă energie. Țineți-vă gura! Permiteți pur și simplu echilibrului biologic să se petreacă.

YULIA: Da.

ADAMUS: Da, domnule. Microfonul de la Linda sau de la Yulia.

GARY: Sunt medicii o distragere, atunci?

ADAMUS: El pune o întrebare, sunt medicii o distragere? Și – (Adamus oftează) – depinde. Depinde cum îi folosești. Dacă mergeți la doctor pentru vindecarea voastră, e o distragere. Dacă mergeți la doctor să vă dea poate un pic de încurajare sau un mic imbold pe partea medicală – pentru că tehnologia e minunată, poate face lucruri grozave – dar depinde cum o folosiți. Dacă sunteți un sclav al doctorului vostru, cu alte cuvinte, spuneți: “El e singurul care mă poate vindeca”, e o distragere.

GARY: Mm hmm.

ADAMUS: Dacă spuneți: “Da, am nevoie de un mic impuls. Vreau să spun, isuse, m-am tăiat la mână. N-ar strica să-i pun niște copci”, de exemplu, “Pentru că tot ce am acasă e un ac mare și o ață, și atât. O să merg la doctor”, asta-i parte din vindecare. Dar, începeți să vă bazați pe doctori sau pe alte terapii sau alți oameni sau orice de genul ăsta, și acolo dați de bucluc.

Deci unde eram? Carta drepturilor, o biologie fizică echilibrată, și înseamnă că aveți un drept la asta. Vreau să spun, e dreptul vostru. Și ce urmează să facem e să creionăm asta. Probabil nu vom termina asta azi, odată ce am început să bem (câteva râsete). Are toată lumea… oh, sunt date din mână în mână (Kerri distribuie păhărele cu tequila).

Dar acestea sunt drepturile voastre și, ca să înaintăm cu lucrarea – în distracție – pe care-o facem, ca să mergem mai departe, trebuie să le recunoașteți. “Am dreptul la abundență. Am dreptul la o biologie echilibrată.” Și ce altceva? Linda, mergi prin sală, te rog.

LINDA: Oh, trebuie să onorez o șpagă aici.

ADAMUS: În regulă. Cât de mult ți-a dat?

JIN (bărbat): Douăzeci de dolari, dar nu i-a luat.

ADAMUS: Se vinde pentru 20?!

JIN: Nu, pentru mine, ca să primesc microfonul.

ADAMUS: Nu, tu i-ai dat 20. 

JIN: I-am dat 20, dar ea nu i-a luat.

ADAMUS: Sigur, da. Dar ea ar fi trebuit să spună: “Îmi pare rău, 40.”

JIN: (chicotind) I-aș fi dat!

ADAMUS: Știu! În regulă. Ai microfonul.

JIN: Salut, Adamus.

ADAMUS: Salut.

JIN: Noi chiar distilăm la libertate, dar doar ca să fiu mai precis, să ajungem să alegem ce experiență [să avem] și să alegem să ieșim dintr-o experiență anume.

ADAMUS: În regulă. Deci cum ai formula asta pentru Drepturile noastre ale Maeștrilor Întrupați? Cum ai enunța asta?

JIN: Libertatea de a nu fi blocat?

ADAMUS: Ei bine, dar folosești termenul “a fi blocat”. Doar… (o femeie spune: “Dreptul de a alege”)

JIN: Dreptul de a alege experiența.

ADAMUS: Ce spui de dreptul la expresie creativă. Dreptul la expresie creativă.

JIN: Dreptul la expresie creativă.

ADAMUS: Și asta înseamnă că puteți sări în orice experiență vreți, și să ieșiți.

JIN: Da.

ADAMUS: Poate cuvintele ar trebui de asemenea să stipuleze dreptul de a fi în expresie creativă sau să te infuzezi în expresie creativă, și dreptul de a ieși.

JIN: De a ieși când nu te mai servește.

ADAMUS: Îmi place asta. Da. Sau ai putea de asemenea să folosești pur și simplu cuvântul “viață” – “Dreptul de a fi în experiența de viață, și să ies când aleg.”

JIN: Da.

ADAMUS: Ceva de genul ăsta. Vom rafina cuvintele, dar asta-i una bună. Aveți dreptul să intrați în orice fel de experiență vreți, și dreptul să ieșiți. Problema aici, pe planetă, e că ați ajuns aici, și apoi oamenii nu cred că au dreptul să iasă din asta, altfel decât prin moarte. Nu au dreptul să iasă din karma ancestrală sau atât de multe alte lucruri, sau propriul lor trecut.

Ăsta-i, din nou, unul din lucrurile acelea ce țin de Conștiința de Deasupra. Credința pe planetă e că: “Ai făcut ceva. E istoria ta, și acum ești blocat în ea.” Nu e deloc adevărat!! Puteți ieși din ea oricând vreți. Și apoi ce faceți?

JIN: În primul rând, respiri profund.

ADAMUS: Da.

JIN: Și…

ADAMUS: Și apoi o predați înțelepciunii voastre.

JIN: O predai înțelepciunii și să sperăm, că nu te întorci împotriva omului pe tema asta.

ADAMUS: Da.

JIN: Da. În principiu, da.

ADAMUS: În regulă. Bun. Deci: “Înăuntru sau afară din experiența de viață.” Bine spus. Bun.

JIN: Să încerci să nu te gândești prea mult la asta, s-o lași înțelepciunii.

ADAMUS: Exact. Absolut.

JIN: Da.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

JIN: Cu plăcere.

ADAMUS: Bun. Cum stăm cu băuturile?

KERRI: (strigă din cealaltă cameră) Vin! (Adamus chicotește și câteva râsete)

ADAMUS: Mereu există vocea asta fantomă pe fundal, știți.

KERRI: (strigă din nou) Iată că vin!

LUCRECIA: (își ridică paharul pentru toast) Ei bine, noroc!

ADAMUS: Nu încă! Nu, nu. Nu. Nu, o să…

LUCRECIA: Nu încă? Nu încă?

ADAMUS: O vom face împreună. Și acei dintre voi care privesc online acum, mergeți să vă luați o băutură, chiar dacă nu beți. Chiar dacă obișnuiați să beți prea mult și v-ați oprit din băut, ați putea vrea să beți (câteva chicoteli). Eliberarea de a fi un alcoolic. Vreau să spun, asta n-o să stea pe tabla noastră. Ar trebui probabil, de fapt, cu grupul ăsta (Adamus chicotește). Nu mai sunteți alcoolici. În regulă. Linda, microfonul. Oh, da.

LUCRECIA: Libertatea de a trăi în grație.

ADAMUS: Libertatea de a trăi în grație. Dar haideți să definim asta, pentru că altfel e oarecum fantezist. Ce înseamnă asta pentru tine?

LUCRECIA: Să permiți să vină la tine. Fără griji.

ADAMUS: Nu, haideți să fim specifici într-un mod real, de zi-cu-zi. Sunt total de acord cu tine, dar hai să formulăm asta astfel încât cei care vin după voi să se poată uita la ea și să spună: “Ah, în regulă. Asta are sens.” Libertatea de a trăi în grație, dar ce înseamnă asta? (o femeie spune “Ușurință”)

LUCRECIA: În ușurință.

ADAMUS: Grație și ușurință.

LUCRECIA: În ușurință. Pur și simplu să fii.

ADAMUS: Dar hai să încercăm să fim mai specifici. Libertatea să ce?

LUCRECIA: Să creezi și să permiți.

ADAMUS: Oarecum avem asta aici. Libertatea de a…?

LUCRECIA: Ei bine, grația este când permiți abundența, permiți toate aceste forme de experiență, fără să lucrezi la ea, fără suferință.

ADAMUS: Corect. Fără suferință. Așadar, haideți…

LUCRECIA: Fără suferință.

ADAMUS: Hai s-o abordăm din perspectiva suferinței. Omenirea crede în suferință. Punct. Ei vor să creadă în ea. Își iubesc suferința, altfel n-ar fi aici. Au infuzat suferința în biserici, și apoi bisericile o mimează înapoi către toți: “Trebuie să suferiți. Dumnezeu vrea să suferiți.” Anumite religii. Știți, în religia iudaică e vorba doar despre suferință. Catolicii, oh! Catolicii (râsete). Suferă mult. Vreau să spun, alte religii, nu-i atât de multă suferință, doar un pic. Și societatea, știți, vă spune: “Trebuie să suferiți. Trebuie să munciți din greu.” De unde a venit asta? Nu trebuie să munciți din greu. Dar oamenii o cred. Așadar, urmează să mergem în Conștiința de Deasupra: “Oh, nu, nu trebuie să munciți din greu.” Puteți face lucrurile care vă plac. Vă puteți exprima creativitatea. Dar să munciți din greu? Nu, nu, nu.

Așadar, vorbim despre suferință. Cum ați formula-o aici pe tablă, ca dreptul vostru la a nu suferi, dar haideți să nu folosim cuvântul “suferință”?

LUCRECIA: Bucurie.

ADAMUS: Dreptul vostru să…?

LUCRECIA: Cu bucurie. Să trăim în bucurie.

ADAMUS: Trăind în bucurie, poate.

LUCRECIA: Mm hmm. Trăind în bucurie.

ADAMUS: Aș dori puțin mai multă claritate pe gândul acela. Vreau să… (un bărbat spune “Dreptul de a alege bucurie” și Adamus oftează) Da, alegând bucurie, dar să trăiești în bucurie. Dar cum spunem, fără să rostim cuvântul “suferință”, cum spunem: “Gata cu suferința?” Sau poate o spunem pur și simplu. Poate… (mai mulți oameni comentează) Dreptul de a nu mai suferi, presupun.

LUCRECIA: Iubirea… (cineva spune “Fără durere”)

ADAMUS: Fără durere? (o femeie face un comentariu) Așa, așa (alte câteva comentarii). Mai adaugă cineva la asta?

LUCRECIA: M-am gândit la cuvântul “grație” (un bărbat spune “Atracție; atracția spiritului” și Adamus oftează; altcineva face un comentariu). Ehhh, da. Vreau să spun, ne apropiem, dar există…

LINDA: Cine vorbește? Avem nevoie de asta la microfon. Cine vorbește?

ADAMUS: Am vrut să definim asta. Cum stăm cu băuturile?

KERRI: Suntem gata! (un bărbat strigă “Gata!”)

ADAMUS: Toată lumea? (o femeie spune “Ne abținem cât putem") În regulă. Vom aștepta până la ora patru fix (câteva chicoteli).

LINDA: Este deja!

ADAMUS: Nu, nu este. Ce oră e?

LINDA: Ceasul ăla e lent.

JIN: E ora patru.

JEAN: Este 3:59.

ADAMUS: 3:59. Bine. Vrei să ne dai o numărătoare inversă de zece secunde pe un computer?

JEAN: E deja patru.

ADAMUS: E deja patru? În regulă.

LINDA: Așa am crezut și eu.

ADAMUS: Mai bine bem acum. Pentru libertate (publicul strigă “Pentru libertate!” și “Ura!”). Pentru libertate (publicul strigă “Uuuu!!”). Pentru libertate! Uuu! Uuu! Noroc! Începem (toată lumea bea). Ahhh! Mai doriți? (Adamus chicotește) Bine. Ahh! Uuu!

În regulă. Să continuăm. Va deveni foarte interesant. Pe tablă (oamenii încă fac diverse comentarii), vom ajusta cuvintele, dar vrem să găsim o modalitate de a spune “Gata cu suferința.” Aveți dreptul de a nu suferi (un om spune: “Bucurie Perpetuă”). Da, dar eu...

LINDA: Ușurință și grație!

ADAMUS: Dar asta nu afirmă suficient de clar că trebuie să mergem dincolo de suferință. Oamenii sunt... (Adamus chicotește) Cauldre îmi amintește ceva. Am avut un workshop în Franța, acum câțiva ani, și i-am pus pe toți să aducă o sticlă de vin, și am început să bem vinul, toată lumea, inclusiv Cauldre, și deodată și-a dat seama că eu nu mai eram acolo de vreo 20 de minute (câteva chicoteli), și el doar trăncănea acolo. Așa că e îngrijorat să nu se întâmple asta acum. Posibil (mai multe râsete).

Dreptul la umor. Dreptul la umor în orice situație, și puteți scrie asta pe ecran. Dreptul de a preda lucrurile înțelepciunii în orice moment. Ați terminat cu a lăsa acele lucruri să vă domine viața, orice experiență veche, orice amintiri rele, orice vinovăție și rușine, aveți dreptul în orice moment să le predați înțelepciunii. Ăsta e un drept.

Ce altceva mai avem? Câteva încă, înainte de a aduce toate astea într-un merabh.

SHAUMBRA 2 (bărbat): Aș spune aliniere.

ADAMUS: Dreptul la aliniere cu ce? Cu alți oameni?

SHAUMBRA 2: Cu sursa mea interioară. Cu, cum ar fi, alinierea prin emoții.

ADAMUS: Un drept la conexiune, o conexiune conștientă cu sufletul tău.

SHAUMBRA 2: Da. Da.

ADAMUS: Absolut! Și nu doar să vă întrebați despre asta, nu doar să vă gândiți: “Mă conectez? Unde e…” Asta-i una foarte bună, dreptul la o conexiune conștientă cu sufletul vostru în fiecare zi, în fiecare moment. Bun. Acum ne apropiem. Ce altceva?

SUE: Mi-a venit: “Un drept la iubire de sine necondiționată.”

ADAMUS: Absolut.

SUE: Astfel încât să nu spunem despre noi: “Ei bine, asta a fost o prostie”, știi.

ADAMUS: Da.

SUE: Sau ceva de genul ăsta.

ADAMUS: Da. Și, știi, majoritatea oamenilor nu – în esența lor – nu simt că au dreptul să se iubească pe ei înșiși. Chiar nu simt. Iar noi suntem în acest gen de Conștiință de Deasupra: “Da, avem dreptul să ne iubim pe noi înșine”, și nu e nimic rușinos în asta. Și, știți, atunci când mintea intervine și spune: “Ei bine, nu te poți iubi pentru că ai făcut toate aceste lucruri rele”, voi spuneți: “Taci naibii din gură.”

SUE: Da.

ADAMUS: Și aveți dreptul să simțiți și să cunoașteți iubirea de sine.

SUE: Corect, și s-o facem necondiționat.

ADAMUS: Și necondiționat.

SUE: Da.

ADAMUS: În regulă, bine. Ai reținut asta pentru [a scrie pe] tablă?

LINDA: Mm hmm.

ADAMUS: În regulă. Bună asta. Bine. Câteva încă. Cu siguranță vom continua să rafinăm lista și vom cere propuneri și de la voi, toți cei care ne urmăriți online, astfel încât să simțiți că faceți parte din asta. Va fi o lună plină pentru echipă. Da, domnule.

VINCE: Încă mai încerc să formulez eu însumi cuvintele, dar libertate față de abuzuri.

ADAMUS: Da. Da. Cum ai afirma asta? Înțeleg exact despre ce vorbești. Libertate față de abuzuri. Cum să afirmăm că ăsta e unul din drepturile voastre? (cineva spune “Dreptul de a nu mai suporta rahaturi” și Adamus chicotește). Da. Da (o femeie spune “Dreptul de a fi suveran”). Da, dreptul de a fi suveran, dar cum afirmăm asta într-un – le vom scrie în linii mari aici, deocamdată, și probabil că vom mai meșteșugi puțin cuvintele, dar abuzul. Știți, oamenii acceptă faptul că veți avea parte de abuzuri în viața voastră.

VINCE: Mă refer la a fi liber de (un bărbat spune “Rahaturi”) răspunsurile altora pentru ei înșiși.

ADAMUS: Corect. Corect. Da, așa că... (o femeie spune “Întoarcere la demnitate?”) Da. Este dreptul la demnitate. Din nou, vom elabora astea, dar înțeleg exact ce spuneți. Nu trebuie să acceptați abuzuri din partea altora. De ce o fac oamenii? De ce ajung în situația asta? Este o credință a conștiinței de masă că asta vine odată cu viața și se află chiar acolo, alături de suferință. Nu, nu-i așa. Dacă veți rămâne pe această planetă, aveți dreptul să...

PEARL: Eliberăm.

ADAMUS: Pardon?

PEARL: Eliberăm.

ADAMUS: Aveți dreptul să?

PEARL: Eliberăm.

ADAMUS: Să eliberați ce? (un bărbat spune “Ușurare”) Alinare?

SHAUMBRA 4 (femeie): Ce a zis el. Credința în abuz.

ADAMUS: Corect. Aveți dreptul să trăiți fără a fi împovărați de prostiile altora (râsete).

Ceva de genul ăsta. David?

DAVID: Ce zici de simpla experiență în bucurie a vieții?

ADAMUS: Da, în cele din urmă, dar vreau ca astea să fie atât de clare. Știți, dacă Constituția Statelor Unite sau Carta Drepturilor ar spune doar: “Aveți dreptul la libertate” și atât, știți, trebuia să fie definită un pic mai mult. Hai să punem ceva tangibil pe hârtie, ceva la care să ne putem referi.

SHAUMBRA 5 (femeie): Ce ziceți de demnitate suverană?

ADAMUS: E nebuloasă, știi.

LINDA: Avem microfonul aici sus.

ADAMUS: Ai dreptate, dar hai să o definim. Care vor fi cele zece drepturi pe care le veți avea ca Maestru întrupat? Cu siguranță, abundența. Cu siguranță, biologia. Cu siguranță, abilitatea de a intra și ieși din experiență. Ce altceva?

TARYN: Aveți dreptul de a alege ce vreți, ce puteți avea. Aveți dreptul de a vă alege propria realitate în orice mod doriți.

ADAMUS: Da.

TARYN: E dreptul de a alege.

ADAMUS: Spre deosebire de... ?

TARYN: Ei bine, poți avea tot ce vrei. Sau dacă nu vrei – eh, să vedem. Poți alege să, gen, să fii iluminat sau poți alege să crezi că nu ai o alegere, cred.

ADAMUS: Corect.

TARYN: Și poți alege să crezi că ai o alegere.

ADAMUS: Dar spre deosebire de ce? Care ar fi antiteza? Care ar fi cealaltă parte a acestui lucru? Cum trăiesc majoritatea oamenilor?

TARYN: Majoritatea oamenilor nu realizează că n-au dreptul de a alege pentru ei înșiși și dreptul de a-și crea propria realitate așa cum doresc.

ADAMUS: Ei bine, o au.

TARYN: Da.

ADAMUS: Ei cred că au dreptul să aleagă clătite sau șuncă, la micul dejun (câteva chicoteli).

TARYN: Corect. Da.

ADAMUS: Și ei cred că au dreptul să aleagă șosete negre sau șosete albastre, dreptul de a cumpăra o Tesla sau un Chevrolet. Nu există nicio decizie acolo (râsete). Așa că ei cred că au dreptul de a alege, când de fapt, nu-l au. Ei nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat alegerea.

TARYN: Da.

ADAMUS: Se mint pe ei înșiși sau cred în minciunile altora. Dar dreptul de a alege, haideți să definim acest lucru un pic mai mult. Dreptul de a alege… ?

TARYN: E dreptul... (ea oftează). Îți creezi propria realitate.

ADAMUS: Da.

TARYN: Și astfel, odată ce îți dai seama că poți face asta, realizezi că ai dreptul de a alege ce...

ADAMUS: Ai dreptul de a alege cum vrei să te identifici și, așa cum am mai spus, ai și dreptul de a ieși naibii din asta.

TARYN: Da.

ADAMUS: Da. Dreptul de a – o s-o lăsăm așa, în linii mari deocamdată, dar dreptul de a alege.

TARYN: În regulă, da.

ADAMUS: Da. Bine. Foarte bine. Mai luăm încă două și apoi trebuie să facem un scurt merabh și să mai bem ceva.

LINDA: În regulă. Sunt mâini ridicate, așa că sunt gata.

SOHAR (bărbat): Așadar, dreptul de a – și asta se leagă de cel cu care avem probleme de a-l pune în cuvinte – dar dreptul la relații tonice reciproce.

ADAMUS: Bine. Cât de important e acest lucru? Dacă am putea avea doar zece lucruri pe tablă, merită asta să fie acolo?

SOHAR: (face o pauză) Cred că da. Simt că merită.

ADAMUS: Ai o relație bună?

SOHAR: Așa simt acum – n-am avut în trecut, și acum o experimentez din ce în ce mai mult și, ca și cum, oh, doamne, e atât de important.

ADAMUS: Mm. De ce-i important?

SOHAR: Pur și simplu ca să nu intrăm în aceste dinamici de hrănire a energiei.

ADAMUS: Nu. De ce este importantă o relație?

(pauză)

Nu-i așa că există pe planetă credința că trebuie să fii într-o relație și că trebuie să fii, în general, cu o singură persoană? E asta o conștiință joasă? Cred că îmi răspund la întrebare (Adamus râde). Și există o credință pe planetă că trebuie să fie vorba de sexul opus, în general. Există o credință că doar o singură altă persoană. Există o credință că trebuie să dureze până la eternitate. Asta e conștiința planetei și este exact lucrul pe care lumina voastră îl zdruncină chiar acum. Poate că așa ar trebui să fie realitatea, dar nu și realitatea mea (Adamus chicotește).

În primul rând, n-aveți nevoie de o relație, și apoi sunteți liberi să aveți relații, odată ce realizați asta. Și relațiile pot fi orice, în ciuda legilor, în ciuda normelor sociale. Ele pot fi orice vreți voi.

Așadar, există aici câteva formulări reale, formulări poetice despre dreptul la cele mai sacre relații, începând cu sine. Asta-i cea mai importantă relație. Dreptul la o relație sănătoasă cu tine însuți, și apoi, sub asta, dreptul la relații cu ceilalți, atâta timp cât sunt compatibile.

SOHAR: Deci, o relație sănătoasă cu tine însuți pentru a putea avea o relație sănătoasă cu ceilalți?

ADAMUS: Da. Dar dacă ai o relație sănătoasă cu tine însuți, crezi că vei dori o relație sănătoasă cu alții? Lucrul frumos e că nu contează în acel moment. Atunci ești liber să ai acea relație.

Da, luați microfonul, vă rog.

LINDA: În regulă.

PEARL: Mulțumesc. Cred că atunci când ai o relație sănătoasă cu tine însuți, e distractiv să împărtășești bucuria.

ADAMUS: Da! Cu alții.

PEARL: Cu alții.

ADAMUS: Intri, ieși.

PEARL: Da (câteva râsete). Adică... vreau să spun...

ADAMUS: Ei bine, nu. Chestia asta cu relația eternă... Adică, există religii care practică acest lucru, oameni buni. Ei o practică. Astea sunt religii mari și sunteți legați pentru eternitate. E un jurământ foarte puternic pe care îl faceți. Știți ce va trebui să faceți ca să anulați asta? Știți câți îngeri trebuie să angajăm ca să-i aducem pentru a desface jurămintele de veșnicie? Oh, e atât de obositor.

PEARL: Nu e vorba despre asta, dar împărtășirea bucuriei o face, o înmulțește.

ADAMUS: Da.

PEARL: Și ajută.

ADAMUS: Bine, vreau să merg cu super Conștiința de Deasupra în asta, în a redefini total ce este o relație.

PEARL: Mm hmm.

ADAMUS: Știți, în loc să privim doar în termeni de la om la om, există o definiție mult mai amplă – despre care, din nou, ne vom da seama cum s-o punem în cuvinte aici – a ceea ce e o relație. Atât de mulți oameni pun o altă relație pe primul loc și orice altceva vine după aceea. Nu sunt atât de importante, dar sunt frumoase odată ce te-ai eliberat de virusul relațiilor. Da. Sunt frumoase. Dar dacă ești în acea energie veche, în acea energie infecțioasă și noduroasă a unei relații, sunt un rahat. Și te duc de la o viață la alta și adună datoria karmică, și sunt îngrozitoare. Adică, și – pfft! – cine sunt eu? Adică, știți cum e. Dar apoi, dacă dintr-odată ești liber de relații, brusc “relații” iese din vocabular. Nu există așa ceva: relație. Dintr-odată, ești liber să te bucuri de libertatea ta în mijlocul celorlalți.

PEARL: Și, uneori, creând cu cineva, face creația mai amplă sau, nu știu, mai bună.

ADAMUS: Eu mă distrez cel mai mult cu mine însumi, îmi pare rău să spun (râsete).

PEARL: Știu că pare (... nu se aude ce spune…), uneori.

ADAMUS: Uneori, da, și îmi place să stau cu camarazii mei la Clubul Maeștrilor Ascensionați, și cu voi, dar conștiința joasă a relațiilor e o problemă atât de karmică și reține cu adevărat această planetă. Și asta se schimbă chiar acum. Se schimbă drastic. Dar cred că, doar pentru a pune o observație aici, hai să începem să redefinim relațiile în Carta Drepturilor noastre. Aveți dreptul să nu mai aveți relații vechi. Aveți dreptul să nu aveți relații, ceea ce în cele din urmă vă va aduce relații. Ceva de genul ăsta.

Bine, încă una și apoi vom ...

VANESSA: Știu că în viața mea m-am întrebat mereu cum voi muri și simt că este un drept să pot alege cum voi face asta.

ADAMUS: Mulțumesc! Mulțumesc, mulțumesc. E atât de important. Dreptul de a muri așa cum vrei, sau dreptul la o moarte demnă – o moarte demnă și conștientă. Absolut. Modul în care oamenii mor acum este mortal (Adamus chicotește; râsete). E josnic. E îngrozitor. Vreau să spun, e pur și simplu îngrozitor, și există atât de multă frică în asta. Și moartea, veți realiza, e o tranziție ușoară. Realizați că nu e înfricoșătoare, mai ales dacă nu crezi în rai și iad. Există doar continuarea a ceea ce faci. Iar capacitatea de a face o alegere și a avea demnitate în moarte e atât de importantă. Merită cu siguranță unul dintre primele zece locuri. Da. E atât de important și, oricum, nu mori niciodată cu adevărat. Lași în urmă acest lucru (corpul), de fapt atomii acestuia, dar poți aduce esența înapoi.

Deci, acestea fiind spuse, vom aduce asta într-un merabh. Uuf!

LINDA: Serios?

ADAMUS: Da. Vom continua să dezvoltăm această listă și vom da de știre Shaumbrei despre cum voi, toți cei care sunteți online, puteți participa. Și va dura mai mult de o lună pentru a o dezvolta. Cred că e un proiect de sfârșit de an. Vom continua să o rafinăm.
* Vă rugăm să transmiteți contribuția dvs. la următorul link până pe 15 iulie 2022: https://survey.alchemer.com/s3/6929807/Masters-Rights-Project

Dar acum, să aducem ziua de azi într-un frumos merabh.

(începe muzica)

Este într-adevăr merabh-ul Conștiinței de Deasupra, imaginea de ansamblu, perspectiva de ansamblu. De fapt, în cele din urmă, e într-adevăr doar un alt nume pentru înțelepciune.

Oamenii au tendința de a se concentra asupra lucrurilor mărunte. Ei nu înțeleg adevăratele fluxuri de energii, ce se întâmplă cu adevărat în propria lor viață, cu atât mai puțin pe planetă.

E destul de ușor, de fapt, să te ridici deasupra și să treci dincolo chiar și de ceea ce gândește mintea, în Conștiința de Deasupra, în imaginea de ansamblu, ce se întâmplă cu adevărat pe planetă.

E ușor să spui acum: “Oh! Uite ce au făcut oamenii cu planeta. Oceanele se ridică. Calotele polare se topesc. Albinele mor. Priviți, oameni de rușine, ce ați făcut.”

Ehhh, știți, asta-i o privire cam mioapă. Imaginea de ansamblu e că Gaia pleacă, pleacă pentru că e timpul ca oamenii să aibă grijă de planetă.

Nu e un lucru rău. Și, știți, când Gaia va pleca, lucrurile se vor schimba. Poate că albinele, știți, vor fi înlocuite de altceva. Poate că nu va mai fi nevoie de albine.

Și poate că există o încălzire a planetei, ca parte a unei purificări și a unei schimbări care se petrece, și poate că toate astea atrag mai multă conștientizare asupra faptului că oamenii se află pe această planetă, și trebuie să aibă grijă de ea.

Poate că, în cele din urmă, Conștiința de Deasupra constă în faptul că oamenii vor începe să realizeze că există mai mult în viață și în existență decât corpul fizic și realitatea 3D, pădurea, copacii și păsările, și poate că există un motiv pentru care suntem aici. Și poate că acest lucru îi va ajuta să înțeleagă în sfârșit că totul ține, în cele din urmă, de conștiință și energie.

Suntem puțin cam departe de asta acum, de a avea acest tip de înțelegere, dar aproape că puteți vedea, cu Conștiința noastră de Deasupra, încotro se îndreaptă lucrurile.

Oh, nu e vorba despre cine a poluat ce. E vorba despre a recunoaște că ne-am infuzat conștiința pe această planetă. Suntem în propria noastră viețuire, frumoasa, frumoasa realitate a energiilor dătătoare de viață. Ca într-un terariu, totul crescând în jurul nostru, și noi ne-am infuzat aici, ne-am întrupat în asta, și asta se întâmplă, de fapt.

Hai să nu ne facem griji despre, oh, dacă s-au topit 5 cm din calotele polare. E vorba mai degrabă de a înțelege responsabilitatea noastră față de planetă.

Conștiința de Deasupra înseamnă să realizați cu adevărat ce se întâmplă cu omenirea acum, fără să ne lăsăm prinși. Văd atâția dintre voi care se lasă prinși în lucruri mărunte spunând: “Oh, e așa o nebunie acolo.” Bineînțeles, este. Au loc o mulțime de schimbări. Bineînțeles că este.

Dar, știți, aceste schimbări au fost grăbite de aducerea unei mai mari conștiințe pe planetă, mai multă lumină, iar acum lucrurile se schimbă, lucruri care erau în dezechilibru. Fie că e vorba de un sistem financiar, fie că e vorba de sănătate, de asistență medicală, toate astea se schimbă.

Fie că e vorba de dinamica muncii. Uitați-vă la schimbarea în doar, cât, doi ani și jumătate, în dinamica mediului de lucru.

Se spune că 25 la sută din forța de muncă din țările dezvoltate, pur și simplu au renunțat și au spus: “Ajunge.” Și mă ridic în picioare și aplaud. Gata cu această muncă înjositoare. Ajunge cu abuzurile din partea șefilor și proprietarilor. Ajunge. Pur și simplu, au plecat.

Toate aceste schimbări au loc. Și, apropo, în Conștiința de Deasupra, priviți ce se întâmplă. Muncitorii pleacă. Oameni care dețin restaurante, mici afaceri, fabrici de producție, care își pun mâinile în cap. Nu pot face rost de muncitori. Cine va face munca?

Ce se întâmplă, e că asta aduce robotica, inteligența artificială. Ea va face munca, și era și timpul. De ce-ar trebui ca oamenii să transpire în locuri de muncă umilitoare, degradante, cu o conștiință scăzută și un salariu mic? Intră robotul. Intră inteligența artificială.

Face parte din dezvoltarea conștiinței pe planetă. De ce-ar trebui vreun om să facă o muncă degradantă? Asta se întâmplă aici. Asta e imaginea de ansamblu.

Nu vă lăsați prinși în lucrurile mărunte. Nu vă lăsați prinși în politică și în detalii mărunte. Priviți imaginea de ansamblu, încotro se îndreaptă planeta.

Da, există războaie pe planetă chiar acum, dar există o imagine mai amplă. În primul rând, numărul unu ar fi că, poate, le arată oamenilor că toată această chestie a războiului și suferinței, ah, e veche, și e timpul ca ea să dispară.

Și apoi, de asemenea, e vorba de energii vechi, vechi, vechi, vechi, în pământul însuși, în sol, care se ridică acum pentru a fi eliberate. Și uneori aduce la suprafață probleme foarte vechi, fie că este vorba de Ucraina și Rusia, fie că este vorba de Israel și Palestina. Nu contează ce este, probleme vechi.

Dar Conștiința de Deasupra aduce asta tuturor, în această perioadă de comunicare foarte rapidă, și omenirea spune: "Am terminat cu asta. Nu vom mai tolera aceste războaie, aceste abuzuri.”

Să respirăm profund pentru motivul pentru care vă aflați aici pe planetă, pentru a aduce această lumină. Acea lumină care va influența schimbarea, iar apoi depinde de oameni cum vor să o folosească.

Dar cel puțin ați făcut ce ați venit aici să faceți, să străluciți acea lumină. De aceea sunteți aici.

Și, rămânând aici, și noi mergând mai departe în următoarea noastră Serie, există anumite drepturi pe care le aveți ca Maestru, anumite drepturi pe care aș vrea să le recunoașteți.

Dreptul la abundență.

Dreptul la bucurie.

Dreptul la sănătate.

Dreptul de a putea crea și apoi de a anula acea creație.

Dreptul de a vă cunoaște pe voi înșivă și [de a vă cunoaște] sufletul.

Dreptul de a râde.

Dreptul de a încredința totul înțelepciunii ori de câte ori alegeți să o faceți.

Dreptul de a vă aminti cine sunteți.

Dreptul de a părăsi planeta oricând alegeți, cum alegeți să muriți.

Dreptul la claritate. Aveți dreptul la claritate, de a înțelege și asimila cu ușurință orice, orice situație energetică din viața voastră. Dreptul la claritate. Aveți acest drept.

Aveți dreptul la propria voastră energie. Este a voastră. Aveți dreptul la ea, unde nimeni altcineva nu poate interveni. Dar, cu toate astea, sunteți timizi în privința acestui drept: "Este într-adevăr energia mea? Ce trebuie să fac?"

Aveți dreptul ca energia voastră să vă servească așa cum doriți.

Acestea sunt câteva dintre drepturile de bază ale unui Maestru, ca Maestru întrupat, pentru a rămâne pe planetă.

Să respirăm profund cu asta.

Aveți dreptul la creativitatea voastră, la Enteligența voastră, la spiritul și sufletul vostru. Nu să le mai țineți acolo, în celelalte tărâmuri, ci chiar aici.

Aveți dreptul de a intra și de a ieși din realități ori de câte ori doriți.

Aveți dreptul la ce-ați putea numi propria voastră grădină secretă, propriul loc în care puteți merge oricând aveți nevoie să evadați. Aveți dreptul să mergeți acolo și să stați acolo cât doriți, fără ca nimeni să vă spună: "Hei! Întoarce-te. Trebuie să ai grijă de lume.” Nu. Aveți dreptul la acea liniște în interiorul vostru.

Să respirăm foarte profund.

Vom continua să rafinăm drepturile Maestrului.

Vrem ca acestea să fie succinte, pentru a putea merge mai departe împreună, pentru ca voi să știți exact, exact la ce aveți dreptul, o reamintire constantă.

Și aveți dreptul la libertate, dacă alegeți.

Să respirăm foarte profund pentru tot ce am făcut azi, pentru râsete, pentru umor, pentru conversație, camaraderie și reamintire.

Să respirăm foarte profund, știind că totul este în regulă în întreaga creație.

Cu asta, Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc (aplauze din partea publicului).