Eu Sunt cel ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

“Oh, rahat! Oh, rahat!” E exact ce a spus Sart, în timp ce noi tocmai intram odată cu muzica, simțind în energiile acestei noi serii, seria Arta de a Sta pe Bancă. “Oh, rahat!”

Sart e aici. FM e aici. Atât de mulți dintre Shaumbra care au plecat înainte ca noi să ajungem aici, la banca din parc, sunt aici. Că veni vorba, dragă Linda din Eesa, arăți pur și simplu minunat pe banca din parc. Pur și simplu minunat.

LINDA: Mulțumesc.

ADAMUS: Oh, Timothy și DocCE și Edith și atât de mulți dintre Shaumbra care au plecat, sunt aici. Ei se află pe partea cealaltă. Unii, adevărați Maeștri Ascensionați. Alții, pur și simplu au ales să se întoarcă într-o altă viață, pentru a continua munca pe care voi, Shaumbra, o faceți acum, în această viață. Ei nu erau chiar pregătiți pentru acea Realizare deplină. De fapt, au ales să n-o facă. Au ales să se întoarcă din nou, dar se află azi aici pentru deschiderea noii noastre serii, Arta de a Sta pe Bancă.

 

Ei sunt entuziasmați de asta. Eu sunt entuziasmat de asta, pentru că exact aici se presupunea să fim, cu exact oamenii potriviți, exact la momentul potrivit pe planetă. Suntem aici. Am reușit. Am ajuns. Trenul a intrat în gară, exact la momentul potrivit – nici prea devreme, nici prea târziu – cu pasagerii absolut potriviți, voi.

Am trecut prin atâția ani de discuții, vorbind despre dificultăți, vieți trecute, probleme, vorbind despre lume, despre fizică și energie și conștiință, eliberând mult și permițând mult. Asta a fost ceva dificil. Știți, uneori eliberați și se întoarce drept înapoi la voi. Dar, cu permiterea voastră continuă a eliberării, destul de curând, pur și simplu pleacă. Vechi dificultăți și vechi probleme, energii blocate, pur și simplu pleacă și se întorc la o stare naturală a energiei. Nu mai sunt blocate în forma lor veche, în forma lor dificilă, provocatoare. Nu mai sunt blocate, ci sunt acum aici, energie gata să vă servească.

Acum suntem aici, în acest moment epic pe planetă, în acest moment minunat pentru Shaumbra, timpul pentru Arta de a Sta pe Bancă. A durat ceva să ajungem aici, dar suntem aici și, acum începe adevărata, ei bine, nici măcar nu vreau s-o numesc muncă, ci adevărata masiune, Arta de a Sta pe Bancă. Și, într-adevăr, ei au găsit o bancă minunată pentru mine și o gazdă frumoasă să mă însoțească.

LINDA: Frumoase cuvinte. 

ADAMUS: Totul este aici. Această bancă. Suntem aici la Villa Ahmyo, în acest loc minunat din Kona. Am totul, cu excepția cafelei mele.

LINDA: Uf!

ADAMUS: Acum, poate vedeți această cană de cafea hawaiană aici, pe scenă, cu mine, dar ăsta-i un amestec ciudat pe care-l bea Cauldre. E o ciupercă sau ceva de genul ăsta. Așadar, dragă Kerri...

LINDA: A plecat deja.

ADAMUS: Draga Kerri...

KERRI: Da, iubirea mea, îți voi aduce cafeaua (Adamus chicotește).

ADAMUS: Draga de Kerri s-a dus să aducă cafeaua. Îmi place o ceașcă bună de cafea. Avem cafea la Clubul Maeștrilor Ascensionați, desigur, dar nimic nu se compară cu cafeaua oamenilor, cu tăria ei și uneori chiar amăreala ei și stimulul ei și cofeină din belșug. Așa că draga de Kerri este aici, alergând să aducă cafeaua chiar acum.

 

LINDA: Da, este.

ADAMUS: Mulțumesc. 

LINDA: Și e ceva distanță de alergat.

ADAMUS: E ceva distanță. Nu e chiar alături, dar e important să avem asta.

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Așadar, vă spun, am ajuns în acest loc foarte special și în acest timp foarte special. Atât de multe au avut loc înainte să ajungem aici. Vieți întregi de muncit la lucruri, iar acum pot spune că nu mai e nevoie de nicio muncă. Ați observat vreodată că atunci când lucrați asupra lucrurilor, ele pur și simplu păreau să vă răspundă prin a se lupta cu voi? Lucratul la ele chiar n-a ajutat deloc. A lucra asupra lucrurilor și a vă lupta cu ele și a suferi prin intermediul lor, chiar nu funcționează. În cele din urmă, e doar o chestiune de permitere. Doar permitere.

Probabil că încă mai există reziduuri și unii dintre voi încă puteți fi aproape dependenți de a lucra asupra problemelor voastre, dar vă voi încuraja în felul meu blând și fermecător să nu mai faceți asta. Dacă există probleme în viața voastră – nu-mi pasă ce este, o relație sau sănătatea sau abundența sau orice, stima de sine – dacă există o problemă, pur și simplu treceți dincolo de ea. Nu vă concentrați asupra ei. Nu vă luptați cu ea. E pe cale de dispariție chiar acum. Doar atunci când îi acordați acea atenție, când vă pregătiți să vă luptați cu ea, atunci rămâne în preajmă, deoarece, așa cum am spus, destul de politicos, dacă e încă acolo, trebuie să fie ceva ce vă place la ea. Acum e momentul doar să-i dați drumul. Veți descoperi că până și bolile, da, ceva ce voi credeți că este atât de înrădăcinat în corpul vostru, vreo boală sau afecțiune, nu vă luptați cu ea. Nu încercați s-o cocoloșiți. Nu-i acordați atenție. Doar realizați că e un vestigiu din trecut. E pe cale de dispariție. Nu vă faceți griji despre cum pleacă, cum decurg lucrurile.

E pe cale de dispariție, deoarece, acum sunteți aici, ei bine, pentru masiune, exact motivul pentru care ați venit pe această planetă, în această viață. Și n-a fost vorba doar de iluminare. Vreau să spun, ăsta-i un fel de, ați putea spune, un gen de beneficiu secundar. A fost vorba de a fi aici pentru a face ceea ce vom face acum în această serie, Arta de a Sta pe Bancă. Vom sta pe bancă, radiind lumina.

De fapt, asta n-a început aici. O facem de ceva vreme în moduri subtile. O facem de ceva vreme, așa cum ați văzut în Călătoria cu Barca Stelară a lui Metatron, despre care s-a vorbit mai devreme. Am făcut-o atunci cu Metatron, mergând în celelalte tărâmuri, tărâmurile ființelor dez-încarnate care rătăcesc pierdute în celelalte tărâmuri, blocate în propriul lor întuneric. Dar, plăcându-le asta, aș spune. Și voi continua s-o spun – și știu că unii dintre voi vă dați ochii peste cap și vă enervați – dar chiar dacă sunteți o entitate dez-încarnată, dacă sunteți în celelalte tărâmuri, sunteți o fantomă sau o stafie care rătăcește fără țintă în alte tărâmuri, există ceva ce încă vă place dacă faceți asta, altfel n-ați face-o. Ăsta-i un punct atât de important acum, pentru fiecare dintre voi, cu orice problemă din viața voastră, indiferent care e problema. Există ceva ce încă vă oferă acea plăcere, într-un mod ciudat – chiar și suferința poate fi o formă de plăcere – încă vă oferă ceva. Haideți să trecem dincolo de toate astea acum. Noi vrem să fim aici, la banca din parc, pe banca din parc, exact motivul pentru care ați venit voi aici.

Să respirăm foarte profund cu asta, în timp ce ne lansăm în noua noastră serie, Arta de a Sta pe Bancă. 

Înainte de a mă scufunda adânc în asta – și vom experimenta în fiecare Shoud, statul pe bancă. Și nu înseamnă că trebuie să vorbim foarte mult sau să vă învățăm mult despre asta, dar vreau să adun Shaumbra o dată pe lună – voi o veți face pe cont propriu, desigur, dar eu vreau să adun Shaumbra o dată pe lună – pentru a face lucrul cel mai plin de compasiune pentru voi și pentru planetă. Vom avea conversații și discuții, bineînțeles, dar în fiecare din Shoud-urile noastre, vom sta puțin pe bancă. Ne vom lăsa lumina să radieze în afară, așa cum a făcut-o în Călătoria cu Barca Stelară a lui Metatron. Nu mergând în celelalte tărâmuri pentru a încerca să salvăm sau să izbăvim aceste ființe pierdute, ci pur și simplu pentru a fi o lumină acolo. Și, într-adevăr sunt întotdeauna destui, chiar și un număr mic sau un număr mare, dar sunt întotdeauna destule entități și vor fi destui oameni care sunt deschiși la această lumină.

Ei nu vor ști de unde vine, și ea nu vine cu o agendă. Nu vine cu instrucțiuni sau nu vine cu ceva ce vor trebui să dea la schimb, dar ei vor observa ceva. Iar noi ne vom uita, în acest an de stat pe bancă, ne vom uita la schimbările care apar pe planetă. Uneori schimbări nu întotdeauna ușoare, uneori schimbări foarte dificile, dar vom observa schimbările, ca rezultat direct al statului pe bancă și al faptului că vă radiați lumina.

Ah! Mulțumesc, dragă Kerri. Cafeaua mea e în sfârșit aici.

KERRI: Mulțumesc, dragul meu.

ADAMUS: Nu e uimitor că pur și simplu te-ai nimerit să fii aici, pe insulă, ca să ajuți cu cafeaua?

KERRI: Cu siguranță!

ADAMUS: Oh, dacă ai vrea – oh, și ciocolată la pachet. Cauldre ar vrea puțină frișcă.

KERRI: Voi fi fericită s-o aduc. 

ADAMUS: Mersi. Mulțumesc. Mulțumesc. Am ciocolata mea, dar să ne întoarcem la subiect, Arta de a Sta pe Bancă. Te rog, dragă Linda, așează... – nu te așeza, deoarece am să te rog să scrii pe tablă. Nu, fii pregătită să scrii pe tablă. Eu sunt pregătit.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Așadar, înainte de a trece la statul pe bancă propriu-zis, vreau să vorbesc despre Adamamatica și, dacă ai vrea să scrii asta pe tablă, Linda. Poate fi destul de lung. Nu vom scrie prea multe alte lucruri pe pagină. Adamamatica. Și ce este Adamamatica? Ei bine, este un fel de Adamonomie. Asta a fost viziunea mea despre economie (în ProGnost). Aceasta este matematica lui Adamus și, dacă vrei, scrie asta dedesubt – Matematica lui Adamus.

Știți, eu am propria viziune asupra lucrurilor, probabil că ați recunoscut, și aici vreau să vorbesc puțin despre matematică. Nu în termeni foarte complecși, de fapt, în termeni destul de simpli, dar – mulțumesc, asta e Adamamatica. Adamamatica, Matematica lui Adamus. Și pe pagina următoare, Linda, dacă vrei, te rog. Vei fi acolo pentru ceva timp, așa că stai pe loc. Dar, pe pagina următoare, vom vorbi azi despre natura lui zero.

LINDA: Natura eroului?*

ADAMUS: Natura lui zero.

LINDA: Natura lui zero.

ADAMUS: Nu “erou”, ci “zero”. Natura lui zero – și iată că începem, cafeaua mea, frișca lui Cauldre în cafea și suntem pregătiți să începem. Mulțumesc, dragă Kerri. Mulțumesc. 

LINDA: Natura lui zero.

ADAMUS: Natura lui zero. 

Cei mai mulți dintre voi sunteți familiarizați cu zero. Știți, zero n-a făcut parte din matematică cu adevărat până, relativ, recent. Aș spune că de-abia de aproximativ 500 de ani. Așadar, omenirea a trăit în tot acest timp fără zero și, în sfârșit, cineva l-a descoperit pe zero. Nu e oarecum interesant că totul are de-a face cu conștiința? Lucrurile nu sunt descoperite până când conștiința nu e pregătită, chiar dacă ele stau chiar acolo, în fața voastră. La fel s-a întâmplat și cu atlanții, care efectiv nu vedeau stelele, abia dacă percepeau soarele și luna. Știau că sunt acolo, dar, stelele, nici măcar nu erau în conștiința lor.

La fel și zero. La fel și zero. Pur și simplu n-a existat în conștiință, aș spune, până acum aproximativ 800 de ani. Și apoi a fost doar o mare teorie și a fost supus multor discuții. Au existat mulți oameni care au spus: “Nu există niciun zero. Trebuie să înceapă de undeva.” Alții au spus: “De fapt, zero nu e efectiv un număr” și, în realitate, nici nu e. Nu e chiar un număr, ci e punctul zero. E punctul de pornire.

Simțiți în zero pentru un moment, și Linda, ai vrea să desenezi doar un zero mare chiar acolo sub cuvântul scris “zero”. Simțiți în zero pentru un moment. E un non-număr fascinant, dar e asociat cu matematica. Zero. Și într-acolo mergem cu această Artă a Statului pe Bancă – la zero, înapoi la zero.

Permiteți-mi să vă explic puțin mai mult. Linda, la tablă, te rog.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Exact când crede că poate face o pauză. Și dacă ai vrea, desenează în centrul paginii, un zero, mare de aproximativ cincisprezece centimetri. Un zero drăguț, rotund. Așa. Bun. Și apoi, dacă ai vrea, în dreapta lui, un “+1, +2, +3”, de la stânga la dreapta, în lateral, ca la est de zero – “+1, +2, +3, +4” – și așa mai departe. În stânga zeroului, la vest, “-1, -2, -3, -4”, și așa mai departe. Și apoi, la nord sau deasupra lui zero, un mic semn, ca un vârf de săgeată îndreptat în sus: “^1, ^2, ^3, ^4, ^5, ^6”, și mai departe.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Da, așa. Bun. Bun. Și apoi dedesubt, un semn ca un vârf îndreptat în jos: “v1, v2, v3, v4, v5, v6”. Asta e matematica reală, simplă, a lui Adamus – Adamamatamat… (Adamus chicotește). Nici măcar nu pot pronunța asta.

Și acum, Linda, ca să punem capac la toate, ai vrea să pui un punct în mijlocul acelui zero. Un punct. Acela e punctul zero. Acela sunteți, în esență, voi, și fiecare număr desenat de Linda pe acea tablă, fiecare număr reprezintă o experiență sau un aspect sau o realitate.

Acum, adevărul e că cei mai mulți oameni au o bază a realității foarte liniară “de la stânga la dreapta”. Matematica se bazează în general pe astea de aici (arătând către numerele din partea dreaptă a lui zero). Și puteți combina aceste numere – să le adunați, să le scădeți, să le divideți, orice vreți să faceți, să le înmulțiți – le puteți combina pentru a crea o experiență. Puteți lua un “1” și un “3” și le puneți laolaltă și obțineți “4”. Și puteți pune un “4” și un “10” la un loc și [obțineți un] “14” și împărțiți asta la “7”, orice vreți să faceți. Dar asta e simbolic pentru natura realității.

Acestea ar putea fi de asemenea viețile voastre trecute. Poate ați poziționa asta în stânga lui zero. Viețile voastre trecute, toate aliniate. Sunt, de fapt, experiențe trecute. Și apoi i-am cerut Lindei să deseneze numerele de deasupra și de dedesubt, extinzându-se în sus și-n jos, deoarece realitatea, și chiar matematica, nu funcționează doar într-un format liniar, fie de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Realitatea e, de asemenea, peste tot, și dacă ați vrea să fiți într-adevăr meticuloși în acest exemplu, ar fi numere poziționate peste tot pe panou. Așadar, Linda, doar pune numere la întâmplare, oriunde vrei, oriunde pe panou…

LINDA: În orice ordine?

ADAMUS: … mai puțin în zero. Orice număr, oriunde vrei. Nu-i trebuie niciun semn în față, doar nu îl pune înăuntrul lui zero.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Oriunde vrei.

LINDA: Bine.

În cele din urmă, totul revine la zero, la centru, care, destul de ciudat, acum arată ca un circumpunct sau simbolul pentru conștiință. Puteți ieși și avea toate aceste experiențe, aceste combinații de numere. În majoritatea timpului, așa cum am spus, oamenii stau în acest tărâm (de la stânga la dreapta). Dacă ai vrea să subliniezi asta, Linda, și să pui o săgeată chiar la capătul din dreapta ei. Majoritatea oamenilor privesc viața foarte liniar, și se reîncarnează de-a lungul aceleiași linii liniare. Ei combină numerele într-o varietate de moduri diferite și, din nou, numerele reprezintă pur și simplu experiența, sau ar putea fi un aspect sau viață, dar ei încep să combine numerele și numerele pot ajunge la miliarde și mii de miliarde sau cât o fi. Pot deveni foarte, foarte complexe, și apoi aveți toate modurile diferite de a divide sau calcula, cu numerele. E la fel cu a spune, în viața voastră, că alegeți energia – în cazul acesta pe tablă, sunt numere – alegeți energiile, le combinați, îmbinându-le pentru a vă crea experiențele. Dar la baza tuturor acestora este zero, care de fapt nu e un număr. E pur și simplu un punct de plecare.

Ceea ce oamenii nu fac în general și, iertați-mă, trebuie să o ocolesc aici pe Belle pentru că stă foarte, foarte confortabil și se simte foarte în siguranță în spațiul nostru (Linda chicotește). Dar ceea ce oamenii nu fac este să experimenteze în aceste alte realități. Ei rămân pe acest nivel. E confortabil. E sigur. Sunt obișnuiți cu realitatea fizică. Dar ați putea merge în sus și-n jos. Ați putea fi – ei bine, astea ar putea fi viețile voastre trecute, pe care le-ați putea experimenta chiar acum, dacă alegeți s-o faceți, dar în general, nu. Sunteți focalizați pe asta. Ați putea fi afară, împrăștiați pur și simplu peste tot, având o experiență independentă de o realitate specifică. Și sensul tuturor acestor lucruri e că, în cele din urmă, vă întoarceți mereu la zero.

Zero nu e chiar zero. E doar un punct de început. Zero nu e un număr pe care îl combinați cu alte numere. Zero nu e un număr pe care îl folosiți ca să divideți alte numere. E un substitut, într-un fel. E un punct de plecare al experienței.

Și motivul pentru care aduc în discuție asta azi, la acest Shoud, și importanța lui, e că asta facem noi. Ne întoarcem la zero. Nu înseamnă că o luăm de la capăt, pentru că ați avut toate aceste alte experiențe care sunt prezentate cumva pe tablă. Aveți toate aceste alte experiențe, dar acum noi revenim la zero.

Zero nu e umplut cu niciun număr, în sine, ci zero are acum o cantitate enormă de înțelepciune. Și zero, revenind acum la el ca la un punct de plecare, realizați acum că nu trebuie să aveți o experiență nouă. Nu trebuie să reveniți la omul liniar, acel “+1, +2, +3, +4”. Puteți alege orice vreți și o puteți experimenta în orice fel vreți. O puteți face într-o varietate de tărâmuri diferite, dacă vreți.

Acordați-vă un moment să simțiți din nou în zero. Nu e un număr. Nu-l combinați cu celelalte, ci e mereu acel punct de început, ceea ce oamenii deseori numesc punctul zero. Acolo suntem. 

Ați avut toate aceste experiențe în această viață. Ați trecut prin gama acestor experiențe liniare pentru foarte, foarte multe vieți, și acum am revenit la punctul zero. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că ați mers foarte profund înăuntrul vostru. Ați explorat miezul realității a cine sunteți. V-ați cufundat foarte, foarte adânc în această viață, pe lângă că ați avut o mulțime de experiențe, dar v-ați dus foarte adânc înăuntru, și ați revenit la acest punct, punctul zero.

Încă purtați după voi unele vestigii ale vechilor răni și vechilor probleme, în timp ce revenim aici. Acelea se vor dizolva. Și, vă rog, așa cum am spus mai devreme, nu lucrați la ele. Nu le forțați. Nu folosiți tehnici. Nu încercați să folosiți mantre ca să le scoateți din viața voastră. Nu încercați să folosiți vindecători. Se vor dizolva pur și simplu, chiar și cele mai înțepenite probleme. 

Unii Shaumbra încă au probleme cu abundența. Astea vor dispărea pur și simplu. În momentul în care intrați și începeți să încercați să le rezolvați, vă luptați cu ele sau le bateți, ele pur și simplu vor persista. Ele vor rămâne prin preajmă. Dar dacă doar respirați profund, și realizați că toate aceste lucruri se vor topi acum pur și simplu. Reveniți la punctul zero. Reveniți la propria voastră conștiință. După ce ați călătorit prin acest univers, în acest cosmos al numerelor, care sunt într-adevăr doar experiențe, reveniți la punctul zero. Asta înseamnă banca din parc. Asta-i banca din parc. E punctul zero la care revenim.

Acum sunteți aici pentru a face adevăratul lucru pe care ați venit să-l faceți. Important, din nou, e să nu vă implicați în probleme. Și știu că unora dintre voi le sare puțin muștarul, fiindcă, nu știu, poate că vreți să vă implicați în ele. Vreți să suferiți. Nu vă vine să credeți c-ar putea fi atât de ușor. Este. În momentul în care vă implicați într-o problemă fizică, cu alte cuvinte încercați s-o rezolvați sau sunteți obsedați de ea, sau încercați să găsiți un nou remediu alternativ sau altceva, sunteți fix înapoi în ea și nu se va dizolva, pentru că această problemă – gândiți-vă pur și simplu la ea ca [fiind] unul dintre aceste numere – spune: “Oh, încă mă vrei în preajmă, pentru că încă mă mai bagi în seamă. Așa că o să stau pe-aproape.” Dacă realizați că reveniți la punctul zero – sunteți voi, este conștiința, conștiința care comandă energiei, în cele din urmă; dacă realizați că ați avut un număr enorm de experiențe, dar acum sunteți înapoi acasă, acum e pur și simplu vorba despre a fi pe această bancă din parc și a vă străluci lumina. Înapoi la punctul zero.

Pe drum, unii Shaumbra au renunțat. Destul de mulți Shaumbra au renunțat, dintr-o varietate de motive. Poate că i-am ofensat. Nu-mi pot imagina că așa ceva ar fi posibil, dar poate am făcut-o. Poate chiar am încercat să scap de ei, pentru că erau atât de impregnați cu problemele lor. Erau așa de hotărâți să se țină de ele și să-i învinovățească pe alții. Ei se luptau cu morile de vânt. Se luptau cu fantome care nu erau acolo. Erau obsedați de propriile lor provocări. Se agățau de ele, fie că era o situație legată de familie sau o relație sau stima lor de sine, orice se întâmpla să fie. Ei chiar nu erau pregătiți să fie aici. Și era mai bine ca ei să nu fie, pentru că ar fi avut un efect asupra tuturor celorlalți.

Atât de mulți dintre voi ați continuat. Ați ajuns până aici. Acum ne întoarcem la punctul zero.

Respirați foarte profund și dacă aveți orice probleme care persistă – probleme cu stima de sine sau orice îndoieli care persistă – respirați foarte profund și nu vă implicați. Lăsați-le să plece. Ele chiar sunt pregătite să plece, serios. Sunt pregătite să plece. Nu vă implicați. Și Cauldre mă întreabă: “Bine, asta înseamnă să fii un inocent în fața marilor bătălii?” “Asta înseamnă să fii prost”, presupun că e ceea ce întreabă. Să ignori practic problemele, înseamnă să fii naiv? Nicidecum. Dinamica energiei e atât de simplă. Dacă vă implicați într-o problemă – și știți cum e asta; să spunem, e o chestie legată de abundență, și ați mers cu ea de, cât, vieți, poate decenii – dacă vă implicați în ea, va continua să fie acolo. Dacă realizați că sunteți înapoi la punctul zero, sunteți înapoi în propria voastră conștiință, în propria voastră casă, în propria voastră energie, aceste lucruri vor dispărea pur și simplu, fără să trebuiască să vă focalizați pe ele, fără să trebuiască să presărați praf de zâne peste ele, fără vreun fel de vindecare sau terapie cu cristale, nimic din toate astea. Și apoi vă veți întreba de ce n-ați făcut asta mai devreme, de ce nu v-am vorbit despre asta mai devreme, dar vom vorbi despre asta mai târziu.

Însă acum, respirați profund și permiteți-vă să vă întoarceți la punctul zero. Da, aveți toate aceste numere reprezentând toate experiențele și toate lucrurile pe care le-ați făcut, dar sunteți înapoi la punctul zero. Nu e un număr. Cu alte cuvinte, nu e o experiență. E cine sunteți voi.

Simțiți în asta pentru o clipă.

V-a luat un timp să reveniți aici. A trebuit să treceți prin acea infinitate a tuturor acestor numere de-afară, prin toate experiențele și toate lucrurile pe care le-ați făcut. Fiecare număr de-acolo ar putea fi o identitate pe care ați avut-o în trecut, o viață trecută sau diverse identități din viața asta. Ați avut toate acele personaje, toate acele aspecte în exterior, dar cumva ați reușit să vă găsiți drumul înapoi la punctul zero. Nu e o altă experiență. Nu e un alt personaj sau aspect. E cine sunteți voi. V-ați scufundat destul de adânc în asta, v-ați găsit drumul aici în pofida atâtor distrageri, și acum sunteți aici. 

Așa cum am menționat, unii Shaumbra au renunțat pe parcurs. Erau prea interesați de cauze și bătălii, și toți ați văzut asta, îndeosebi în această eră a coronavirusului. E bună pentru bătălii și controverse și conspirații și justificări și tot restul. Nimic din astea nu contează cu adevărat. Nimic din astea nu contează pentru voi, în orice caz. Nu mai e bătălia voastră. 

Atât de mulți insistă în aceste lupte și aceștia pur și simplu nu au un loc acolo unde mergem noi acum. S-ar putea ca ei să-și schimbe părerea cândva în viitor, dar chiar acum e acest grup, voi, acest grup foarte dedicat de Shaumbra din toată lumea. Așa că, exact acum respirați profund și relaxați-vă pe propria voastră bancă din parc, fie că stați pe una sau nu, fie că aveți una sau nu, dar e o metaforă. E o metaforă pentru punctul zero, pentru a reveni acasă, la voi înșivă. Desigur, epuizați de bătălii și poate cu multe povești, cu multe numere zburând prin jur, dar acum e timpul să reveniți, să vă întoarceți la voi înșivă, și pentru motivul adevărat pentru care ne aflăm aici.  

Voi sunteți un zero. Hm. Sunteți un zero și ăsta e un lucru bun. Oricum, miezul vostru, punctul vostru central e zero. Ăsta e un lucru bun, căci acum nu are toate straturile trecutului și vechile amintiri și vechile fantome și tot restul. Sunteți înapoi acasă la voi înșivă. Este “Eu Sunt. Eu Exist”, și acum asta e banca voastră din parc. 

Aveți nevoie de o bancă din parc la modul propriu? Nu, dar nu e o idee rea să vă luați una, doar ca o reamintire, ca un loc de stat și un loc în care să faceți ce veți avea de făcut. E un simbol potrivit. Dar, nu, de fapt, nu trebuie să aveți una. Puteți numi un scaun, banca voastră din parc, sau puteți numi toaleta, banca din parc, în ce mă privește. Nu contează cu adevărat, însă doar amintiți-vă că acum sunteți un zero.

Zero nu e doar un alt număr. Zero sunteți voi. E conștiința.

(pauză)

În această serie vom sta activ pe bancă. Voi intra în asta și, din nou, nu că e nevoie de multe lecții sau explicații; noi doar o vom face. Dar azi am vrut să încep, ei bine, cu baza bazelor. Azi, am vrut să încep cu Statul pe Bancă în Parc, curs introductiv. Așadar, să punem niște muzică și să începem chiar aici cu statul pe bancă.

Acum, imaginați-vă pentru o clipă, o casă. Aveți o casă mare, cu multe, multe camere.

(muzica începe)

Ați tot explorat aceste camere și le-ați remodelat și schimbat de-a lungul anilor, îndeosebi de când ați început această călătorie. Și voi devia de la subiect pentru o clipă. 

Asta nu e o călătorie spirituală, cea în care sunteți. Uneori asta poate fi așa o distragere, deoarece, ei bine, oamenii cred că se află într-o călătorie spirituală și apoi cred că trebuie să se comporte spiritual. Ei cred că trebuie să mănânce, sau nu pot să mănânce anumite lucruri. Ei trebuie să se comporte într-un anumit fel. Trebuie să spună mantre tot timpul, și trebuie să fie drăguți cu toată lumea și nu pot fuma sau bea sau orice altceva. Asta nu-i spiritual. Ăsta-i un joc.  Ăsta-i un alt număr de pe tablă. Asta-i tot ce e. E un alt număr sau o combinație de numere. Și lucrul interesant e că, atât de des, nu mereu, dar adesea, când oamenii “sunt spirituali”, ei se luptă cu lucrurile înăuntrul lor. Adică, e la fel de simplu precum a spune: “Ei bine, cultul vostru spiritual nu vă permite să mâncați zahăr”, și acum ei se luptă cu faptul că zahărul e într-un fel rău. Nu știu de ce, dar zahărul e rău, și acum ei se luptă. Așa că, asta chiar nu e spiritual. 

Și ce facem noi nu e spiritual. Ce facem, e pur și simplu despre conștiință. Nu contează ce mâncați sau beți sau cât de profan ar putea fi limbajul vostru sau orice de felul ăsta. Nu e vorba despre asta. Nu e vorba despre a încerca să vă reparați sau să vă șlefuiți defectele. Voi toți sunteți, în mod natural, pirați. Eh! Așa că, nu, asta nu-i o experiență spirituală. Metafizică, poate, dar cu adevărat e despre conștiință. Deci, în timp ce vă întoarceți la punctul zero, nu vă faceți griji despre a fi spirituali. Nu suntem. Nu suntem.  

Așadar, avem această casă mare și voi ați cutreierat peste tot prin ea, experimentând în ea. E un fel de simbol al corpului vostru. E un simbol al minții voastre. Bănuiesc că ați putea spune că subsolul și mansarda sunt simboluri ale subconștientului și supraconștientului, dar acesta a fost locul vostru, și ați petrecut mult timp încercând să-l înțelegeți. Cum îl reparați? Cum îl faceți să lucreze pentru voi? Adesea, nu ați simțit că sunteți posesorul lui, ci că aparținea altcuiva.

Dar, mai ales acum, în acești ultimi, oh, 20 de ani, de când atâția dintre noi suntem împreună, sau oricât a trecut de când sunteți cu Crimson Circle, o altă cameră a fost asamblată. Și nu e una pe care omul a plănuit-o și proiectat-o și pentru care trebuie să meargă înăuntru și s-o construiască. Nu e una pentru care omul trebuie să iasă și să ia lemnul și materialele, și să-și ia un ciocan și cuie, sau să se așeze în genunchi să pună gresia. Nu e ceva de genul ăsta.

Asta e o cameră diferită din casa voastră. Doar îi voi spune pur și simplu camera zero. S-a construit de una singură. Și toată munca pe care ați făcut-o, toată dedicarea pe ați avut-o, ea doar s-a construit singură, și devine o adăugire permanentă a casei voastre, a voastră, a corpului și minții voastre, a vieții voastre.

 

Și această cameră e diferită de celelalte. Nu are pereți solizi. Nu are ferestre, căci nu are nevoie de ele. De fapt, chiar nu e ca niciuna dintre celelalte camere din casa voastră. 

E doar lumină. E doar conștiență și conștiință. Și, pentru mult timp, această cameră s-a aflat într-un fel de construcție metafizică.

Uneori sunteți conștienți de ea, alteori nu sunteți. Uneori vă întrebați ce trebuie să faceți să construiți această cameră. Dar în cea mai mare parte a fost: “doar țineți-vă mâinile departe de ea. Lăsați-o să se construiască singură.” E camera divinității.  

I-ați permis să fie construită. Cine o construiește? Ei bine, ați putea spune că Maestrul, Eu Sunt-ul, nu contează cu adevărat, dar e a voastră.

Camera luminii, camera divinității, și e acel lucru care strălucește.

E acel lucru care e radianță, și în această cameră a divinității nu există agendă. Nu vă va spune niciodată ce să faceți. Pur și simplu va radia o lumină. Nu vă va da niciodată vreo schemă de genul ‘a te îmbogăți rapid’, nu va încerca niciodată să vă vindece corpul.

Această cameră nu are absolut niciun fel de agendă. E doar lumină. Dar în ea se găsește totul. În ea se află toate potențialele.  

Și acum, aici, fiindcă începem această serie, mi-ar plăcea ca voi să mergeți să găsiți acea ușă a camerei. E acolo. E în casa voastră. Casa voastră, din nou, o metaforă, un simbol pentru corpul și mintea voastră și, ei bine, pentru voi în această viață.

Mi-ar plăcea să mergeți s-o găsiți. Plimbați-vă puțin prin casă.

Există o ușă.

În spatele acelei uși e lumina voastră.

(pauză)

 

Desigur, astea toate sunt doar o metaforă pentru ceva foarte, foarte real, dar atât de mulți dintre voi vor descoperi, realiza, că acea ușă a fost mereu acolo. N-ați întrebat niciodată cu adevărat la ce folosea. Uneori, pur și simplu ați uitat de ea.

Realizați că a fost mereu acolo, dar a fost cumva ignorată. A fost întrucâtva în afara conștiinței. Dar acum, dragi prieteni, e timpul să deschideți acea ușă.

Puneți-vă mâna pe acel mâner rotund sau pe acea clanță, indiferent cum e proiectată acea ușă să se deschidă, și apoi respirați profund și deschideți acea ușă. 

Și lăsați acea lumină care e în această cameră, lăsați-o acum să inunde restul casei.

Nici măcar nu trebuie să intrați în acea cameră. Sunteți bineveniți în ea dacă vreți, dar ce se petrece acum e că voi deschideți acea ușă și lăsați lumina să inunde. E radianța. E divinitatea voastră.

Nu va intra să încerce să schimbe totul în casă, dar va radia o lumină, așa încât veți vedea lucruri. Veți fi conștienți de lucruri de care n-ați fost niciodată înainte. Veți realiza cât de magică e propria voastră casă de fapt, cum ați uitat de ea cu mult timp în urmă. 

Lăsați acea lumină, lăsați-o să strălucească în propria voastră casă.

Ăsta e primul pas în Arta Statului pe Bancă.

Nu e despre a o face pentru restul lumii sau pentru alți oameni acum. Vom ajunge la asta, dar în această sesiune e vorba despre a sta pe bancă pentru voi înșivă, a vă întoarce la punctul vostru zero, la a reveni la voi, centrul vostru, conștiința voastră, și a lăsa acea lumină să strălucească.

Faceți-o mai întâi pentru voi înșivă. Faceți-o mai întâi pentru voi. 

E o radianță care doar se revarsă. Se revarsă în corpul vostru, în gândurile voastre, în mintea voastră. Și, din nou, nu încearcă să schimbe nimic, nu încearcă să vă facă diferiți, ci strălucește o lumină, ca voi să puteți vedea cine sunteți cu adevărat și din ce sunteți făcuți cu adevărat. Nu sunteți făcuți din toate acele numere despre care am vorbit. Sunteți făcuți din conștiință și din voi. 

Lăsați acea lumină acum să iasă din acea cameră a divinității voastre.

Asta e ceea ce dizolvă ultimele vestigii ale problemelor de care vă țineți strâns, cu care vă războiți și vă luptați și în care insistați.

Asta curge în această întreagă chestiune, dacă ați avut probleme cu abundența, și curge înăuntru și vă arată că nu există chiar nimic care vă reține de la abundență.

Nu va face munca pentru voi, dar vă va arăta că n-a fost cu adevărat niciodată o problemă reală. E doar ceva cu care v-ați jucat. A fost un alt număr de pe tablă, și acum nu mai aveți nevoie de el.

Acum nu aveți nevoie de el.

Lăsați chiar acum acea lumină să strălucească în fiecare parte din voi.

Lăsați-o să strălucească în corpul vostru. Nu va încerca să vă schimbe biologia, dar vă va arăta foarte clar că, în primul rând, acel corp vechi pe care l-ați târât după voi chiar nu era al vostru. Va străluci o lumină pentru a vă arăta care e realul, care e adevăratul Corp de Energie Liberă, așa cum îl numesc eu. Lăsați-o să strălucească în fiecare parte a biologiei voastre.

Unii dintre voi s-ar putea să treceți printr-o perioadă în care nu vă simțiți bine sau aveți o boală, sau boli și dureri. Pur și simplu lăsați-o să strălucească înăuntru.

Lăsați-o să strălucească înăuntru, pentru că destul de curând Kuthumi va lucra cu voi la adevăratul vostru corp de lumină. Lăsați lumina să strălucească înăuntru chiar acum, pentru ca atunci când începe să lucreze cu voi, să puteți aduce cu ușurință și grație acel întreg corp de lumină.

Știu că unii dintre voi aveți acești, oh, niște demoni în mintea voastră. Demoni în mintea voastră. Ăia sunt duri. Demonilor le place să stea la pândă în întuneric, însemnând că sunt acolo pentru că nu există multă conștiință. Sunt în întuneric. Sunt cumva inconștienți, foarte limitați. Dar acum, când deschideți acea ușă a camerei divinității, lumina aceea strălucește înăuntru, demonii pleacă. Ei nu suportă lumina. Ei au nevoie să lucreze în întuneric. Au nevoie să lucreze în ignoranță.

Așadar, veți descoperi că acești demoni pe care i-ați suportat – îi numesc aspecte, vechi voci care continuă să încerce să năvălească asupra voastră – nu pot suporta lumina. Și voi sunteți cei care permit luminii să intre. S-ar putea să strige la voi să închideți ușa sau să vă spună că faceți o prostie lăsând lumina să intre, dar vor trebui să plece. Ei pot exista doar în întuneric, într-o lipsă de conștientizare.

Începem statul pe bancă cu voi.

Știți, se întâmplă un lucru amuzant, pe măsură ce lăsați lumina să intre, ei bine, dacă ați sta în afara casei voastre, ce-ați vedea brusc e această lumină prin toate ferestrele casei.

Știți cum vedeți o casă seara devreme, soarele a coborât, dar cerul încă e un pic luminat și dintr-odată, luminile din case încep să se aprindă. E o priveliște atât de frumoasă, iar strălucirea aia aurie pur și simplu se revarsă prin ferestrele casei. Ah, arată atât de primitor, atât de cald și sigur acolo.

Asta se întâmplă chiar acum. Dacă ar fi să stați în afara casei voastre și să priviți, când ați deschis acea ușă a divinității voastre, lumina tocmai a inundat interiorul, luminând fiecare parte a casei voastre, dar strălucind până afară, în curte.

Chiar este atât de simplu. Puteți face acest lucru mai complex dacă doriți, dar e la fel de simplu ca a spune că acum e timpul să lăsați acea lumină, acea conștiință în fiecare parte din voi.

Și apoi, stând în afara casei, priviți prin cartier la celelalte case, și deodată vedeți luminile acestora aprinzându-se, rând pe rând, casă după casă, începând să lumineze tot cartierul.

Ce priveliște frumoasă. Totul e tăcut, liniștit, dar toate luminile încep să se aprindă.

Când vă gândiți la început că: “Oh, sunt vecinii. Sunt alți oameni și se întunecă afară, așa că își aprind luminile.” Dar priviți din nou.

Nu sunt alți oameni, sunt alți “voi”. Sunt viețile voastre trecute, pentru că atunci când deschideți acea ușă în casa voastră, asta a deschis o ușă și în casa lor.

Sunt viețile voastre trecute, viețile voastre, pe care le-ați putea numi, viitoare, chiar dacă începeți să realizați că nu există trecut sau viitor. Ele sunt doar experiențe. Toate sunt numere pe tablă. Și voi sunteți zero-ul.

Voi sunteți punctul zero. Voi sunteți esența, și acum aceste lumini încep să se aprindă peste tot în cartier, și luminile de pe verandă și luminile interioare și luminile stradale.

Acest cartier sunteți în întregime voi. E toată energia voastră. Acestea sunt viețile voastre trecute, pentru că exact acum, fiindcă vă permiteți Realizarea și fiindcă deschideți ușa pentru ca divinitatea voastră să intre în această realitate, ea luminează toate celelalte realități. Luminează toate celelalte vieți. Ca urmare, acestea se schimbă. Efectiv schimbați trecutul, pur și simplu deschizând ușa divinității voastre chiar acum.

Luminile stradale se aprind și, aproape că puteți mirosi magia din aer.

Ce se întâmplă chiar acum, în timp ce faceți acest lucru, e că fiecare din celelalte experiențe ale voastre – aspecte, vieți, până și realități alternative despre care chiar nu aveți un concept în mintea voastră umană, dar celelalte numere de pe tablă, numerele care au mers în sus și în jos și lateral și aleatoriu, pur și simplu în afară – fiecare dintre acestea acum e supus luminii voastre.

Nu se întâmplă doar cu această ființă în acest corp și această minte în această viață. Se întâmplă cu tot ceea ce sunteți.

Simțiți în asta pentru o clipă. Simplul act, simpla artă de a sta pe bancă începe cu voi, începe chiar acum și influențează tot ceea ce sunteți.

Această lumină se revarsă în energia voastră. Această lumină se revarsă în fiecare experiență pe care ați avut-o și chiar în experiențele pe care nu le-ați avut. Ea schimbă totul.

De aceea am spus de atât de mult timp că faceți mult mai mult decât credeați că faceți. Credeați că încercați doar să reparați sau să reglați acest om în această viață. Deloc.

O lumină se îndreaptă către fiecare parte din voi.

Respirați profund și permiteți-i acum să curgă. Doar permiteți-o.

Nu trebuie să lucrați la asta. Nu trebuie s-o forțați. Pur și simplu permiteți acelei lumini să avanseze, în această casă a voastră în această viață, dar acum răspândindu-se prin cartier, în josul blocului.

Se aprind lumini peste tot. Fiecare casă reprezentând o viață, o experiență sau o parte din voi, indiferent că e în acest tărâm sau în altul, și destul de curând toate casele sunt luminate.

Totul a început chiar aici...

... în acest punct zero în care vă aflați. Revenind la zero, revenind la voi.

Totul începe fiindcă stați pe bancă pentru voi.

Știu că e minunat să ne gândim că ne vom străluci lumina pentru restul lumii, dar cel mai important e s-o faceți mai întâi aici, pentru voi.

Ah! Lăsați acea lumină să strălucească prin voi. Stați pe banca din parc pentru voi acum. Fără agendă. Fără să spuneți: “Iată ce am nevoie. Iată ce nu am. Iată de ce îmi fac griji.” Nimic din toate astea.

Doar lumină și conștiință și compasiune curgând prin fiecare parte din voi, atingând fiecare parte din corpul vostru.

(pauză)

Intrând în fiecare parte a amintirilor voastre.

(pauză)

Fiecare personaj, fiecare personalitate, fiecare identitate pe care v-ați asumat-o vreodată, fie că a fost o viață sau un aspect sau doar ceva ce ați făcut pentru o zi. Dar acea lumină acum, de pe banca voastră din parc, de la nivelul vostru zero, pornește către fiecare parte din voi. Fără să încerce să schimbe ceva, ci pur și simplu spunând: “Eu Sunt ceea ce Sunt. Eu Exist.”

Asta e Arta de a Sta pe Bancă.

(pauză)

Și acesta e motivul pentru care ați ales să rămâneți pe planetă, pentru a străluci în sfârșit acea lumină din propria casă, din propria ființă, către alții care s-ar putea sau nu, s-o perceapă. Nu contează, dar asta începe aici cu voi.

Majoritatea oamenilor cred – majoritatea oamenilor care cred într-o viață trecută – majoritatea oamenilor, ei cred că viața trecută e bătută în cuie, gravată în piatră, că este ce este. Deloc.

Ce se întâmplă chiar acum, în această experiență foarte simplă de a sta pe bancă, e că lumina se răspândește către fiecare dintre ele și viețile lor se schimbă. Experiența lor. Numerele lor nu mai sunt pe acea cale liniară de la stânga la dreapta, folosind un număr foarte limitat de numere pentru a crea experiență. Dintr-odată, totul se schimbă pentru ei.

Dintr-odată, în loc să fie blocați pe o anumită cale, sunt liberi. Asta vă eliberează și pe voi.

Ați ajuns până aici, și vă cer, aproape că vă implor, vă rog, nu lucrați la problemele voastre. Chiar nu aveți vreuna. Nu vă angajați în bătăliile dualității.

Oh, restul lumii, ei sunt foarte pricepuți la ele acum, și multe au loc, dar nu e nevoie ca voi să faceți asta. Nu există bătălii. Nu există cauze. Voi sunteți simplu, numai conștiință și lumină pe planetă.

Nu vă lăsați prinși în dramele lor. Nu vă lăsați prinși în vechile voastre probleme. Nu vă lăsați absorbiți înapoi în acea dualitate.

Reveniți la această bancă din parc, banca voastră din parc. Reveniți la punctul zero.

Știu că uneori e aproape seducător pentru voi să vă întoarceți în vechile lupte și în vechile bătălii, dar n-o faceți. Reveniți la punctul zero, chiar aici, banca voastră din parc.

Respirați profund și, în loc să vă luptați cu probleme sau să fiți obsedați sau să vă faceți griji sau orice altceva, respirați profund și fiți în acea lumină. Asta-i tot.

Tot ce ați considerat ca fiind o problemă sau o provocare, se dizolvă.

Nu mai există luptă. Nu mai există suferință.

Să respirăm profund aici, în prima noastră experiență de a sta pe bancă, în grup. Aceasta e pentru voi.

Deschideți acea ușă a luminii, a divinității, a conștiinței și lăsați-o apoi să pătrundă prin toată casa voastră, apoi în cartierul vostru și apoi în fiecare parte din voi. Acesta e punctul zero.

Pentru asta e banca din parc.

(pauză)

Da, e destul de simplu, dar trebuie să treceți prin multe pentru a ajunge aici. Destul de simplu, într-adevăr.

Așadar, pentru asta suntem aici. Nu să rezolvați probleme și nu să fiți obsedați de dificultăți și nu să vă faceți griji cu privire la politică, nu să vă luptați cu probleme de sănătate sau bani. Astea au dispărut acum. Astea sunt în spatele vostru.

Suntem aici pentru Arta de a Sta pe Bancă.

Cu asta, dragi Shaumbra, respirați foarte profund. Respirați foarte profund.

Ne vom întoarce peste o lună și vom continua cu statul nostru pe bancă, cu a vorbi și cu a ne distra, dar cel de azi e foarte special. E numai despre voi.

Cu asta, Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran, pe banca mea din parc.