Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran și fără prea multă răbdare (râsete și Adamus chicotește). Ah! Asta vă avertizează cu privire la acest Shoud. Salut, dragă Linda.

LINDA: Oh, da, în regulă. Fără răbdare. 

ADAMUS: Răbdare. Umm...

LINDA: Ce?

ADAMUS: Lipsește ceva de-aici?

LINDA: Ce dorești?

ADAMUS: Nu e ceva...

LINDA: Ce?

ADAMUS: … care lipsește de-aici?

LINDA: Unde-i cafeaua ta?!

ADAMUS: Ahhh!

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Acum...

LINDA: Iată cafeaua.

ADAMUS: Acum înțeleg (Kerri împinge o măsuță pe roți pe care se află un tort aniversar). E, oh...

LINDA: (cântând) La mulți ani...

ADAMUS: Sunt atât de...

LINDA: (continuă să cânte “La mulți ani” și publicul i se alătură) ...pentru tine!

ADAMUS: Nu merit asta (râsete). 

Tocmai când spuneam că voi fi nerăbdător (publicul continuă să cânte), și apoi ei cântă (Kerri împinge măsuța cu tortul mai aproape și publicul termină cântecul). Vedeți asta, la Clubul Maeștrilor Ascensionați, ce fac ei? (publicul aplaudă)

LINDA: Oh, dar așteaptă!

ADAMUS: Nu e nimic pentru mine acolo. 

LINDA: Dar așteaptă!

ADAMUS: A trebuit să cobor aici să-mi primesc...

LINDA: Dar așteaptă!

ADAMUS: Da. 

LINDA: Este și ziua de naștere a lui Geoff pe 26 (ea începe să-i cânte “La Mulți Ani” lui Geoff și publicul i se alătură).

ADAMUS: Nu, n-avem timp pentru asta. Avem multe de făcut. Nu, el n-are nevoie de cântat (Adamus chicotește în timp ce Linda și publicul continuă să cânte). Mulțumesc. Mulțumesc. 

LINDA: O meriți, amice (publicul aplaudă).

ADAMUS: Dar este și ziua lui Vili pe 23 sau pe 24. Poate… (Adamus chicotește). Mulțumesc, mulțumesc. 

KERRI: Ai vrea o bucată de tort?

ADAMUS: Aș vrea. De fapt… 

KERRI: Trebuie să sufli în lumânări. 

ADAMUS: Ei bine, dacă mă rogi. Da, mă bucur s-o fac. 

KERRI: Suflă tare (câteva chicoteli).

LINDA: Ohh! (râsete, în timp ce Adamus încearcă de câteva ori să sufle majoritatea lumânărilor). Eiii! Alea nu sunt lumânări care nu se sting, nu-i așa?

LINDA: Nu scuipa pe ele. 

ADAMUS: Da, da. Acum, și vei servi asta tuturor celor de aici cu toate chestiile astea împrejur și...

Kerri: Nu, nu. 

ADAMUS: În regulă. Bun, bun. Bine. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc. Așa cum spuneam… (oftează, văzând o lumânare arzând încă) Poate avem nevoie de Kuthumi să facă o treabă bună cu suflatul* aici (mai multe râsete).

 

LINDA: Ooh, răzbunările sunt nașpa! (ea chicotește)

ADAMUS: Deci, așa cum spuneam, Adamus, Domeniul Suveran și tot restul, fără prea multă răbdare azi. Fără prea multă răbdare. Am nevoie de cafeaua aceea. 

LINDA: E chiar aici. 

ADAMUS: Trebuie s-o cer, să încep ziua cu ea, mă voi plimba puțin împrejur, pentru că vreau să mențin echipa – știu, realizez – vreau să mențin echipa trează, acolo în spate.  

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Energiile vor deveni foarte dense aici. Nu neapărat letargice, dar foarte, foarte dense. Mă bucur să te revăd (se adresează unei Shaumbra și ea răspunde “Mulțumesc”). Așa că îi țin ocupați acolo.

Să respirăm foarte profund în timp ce începem ziua, pe măsură ce avansăm aici cu acest Shoud. Mă bucur să văd mulți dintre voi pe care nu i-am văzut de ceva vreme. Adică, v-am văzut, ei bine, v-am auzit, desigur, dar nu v-am văzut, nu v-am văzut.

Ești bine aici în spate? Te-am văzut făcându-ți exercițiile înainte să începem. Știți exercițiile fizice pe care le face cameramanul (își mișcă degetele), își face încălzirea pentru o zi lungă cu Adamus, detensionându-și degetele. Totul e bine, tehnic, până acum? Bun.

LINDA: Ooh. 

ADAMUS: E cumva discutabil, azi. O mulțime de energii ciudate. O mulțime de energii ciudate. Probabil că n-ați observat, nu-i așa? Nu.

Acum, noi am mai vorbit despre asta, știți, lumea e cam nebună, dar – scuzați-mă un moment aici. Vrei o mușcătură?

LINDA: Nu, mai târziu. Vorbești despre tort? (câteva chicoteli)

ADAMUS: Mm. Destul de bun. Ce e în aer? (publicul strigă “Fum!”). Linda, microfonul, te rog. Nu cumva e un cântec despre asta pe undeva? Fumul vă intră în ochi.

Deci, ce e în aer acum? Simțiți în asta pentru un moment.

KIRSTIE: E fum în aer.

ADAMUS: E fum în aer. De ce?

KIRSTIE: Deoarece Cauldre a stat prea mult afară în pauză – ...

ADAMUS: (chicotind) Răsfățându-se.

KIRSTIE: … fumând.

ADAMUS: Da, da. Deci, tu spui că fumul din aer care acoperă cea mai mare parte a Statelor Unite vine de la ăsta (arătând un pachet de țigări).

KIRSTIE: Da, tot ăsta vine de la tine.

ADAMUS: Poate c-ar trebui să se lase. Da. Deci, în regulă, există fum în aer, dar de la...?

KIRSTIE: E din partea de vest a țării, care arde.

ADAMUS: Oh, bine. Doar un lucru minor, fără însemnătate. Bine. Ce altceva? Mergi mai mult în Și. Ce se mai întâmplă pe planetă acum? Ce e în aer?

KIRSTIE: Ceața conștiinței. 

ADAMUS: Mm. Adevărat. Daa, da. Asta-i bună. 

KIRSTIE: Sau a lipsei de conștiință. 

ADAMUS: Da, bun. În regulă. Mulțumesc. 

KIRSTIE: Cu plăcere. 

ADAMUS: Linda. 

LINDA: Mai mulți?

ADAMUS: Ce e în aer? Păi, da. Asta e partea mea preferată. Mi-a fost dor de asta. Atâtea luni, n-am putut face asta. Salutări, David.

DAVID: Salutări!

ADAMUS: Ce e în aer?

DAVID: (cântând) Schimbare, schimbare, schimbare!

ADAMUS: Oh, bun, bun (râsete). Bun. Faci asta destul de bine. Daa. Ce fel de schimbare? Adică, asta-i evident.

DAVID: De la A la Z. Totul. 

ADAMUS: Totul. Ăsta-i un răspuns bun. Totul. Bun. Dacă ar fi să măsori asta pe o scară de la unu la 10, unu neînsemnând multă schimbare, cam în felul în care au mers lucrurile în ultimii două mii de ani și acum, unde suntem acum?

DAVID: La o sută.

ADAMUS: O sută, în regulă. Nu urmează instrucțiunile foarte bine (David râde) – de la unu la 10 – dar, tipic pentru Shaumbra... 

DAVID: Daa!

ADAMUS: … dacă înțelegeți ce vreau să spun. În regulă, bun. Bine. Dă-mi un exemplu de schimbare.

DAVID: (face pauză) Oamenii încep acum să-și integreze divinitatea.

ADAMUS: Poate (Adamus chicotește). 

DAVID: Aceștia sunt Shaumbra. Aceștia sunt Shaumbra.

ADAMUS: Oh, Shaumbra. Pentru Shaumbra, sunt de acord. Oamenii?

DAVID: Nu, asta e pentru Shaumbra. 

ADAMUS: Câți credeți că oamenii încep cu adevărat să-și integreze divinitatea acum, cu bucurie, deschis? Nu prea mulți. Da. Shaumbra, da.

DAVID: Da. 

ADAMUS: Shaumbra, da.

DAVID: Da. 

ADAMUS: Bun. Mulțumesc, David. 

DAVID: Mulțumesc. 

ADAMUS: Încă vreo doi. Ce e în aer? Respirați profund. Acum, ieșiți din minte aici. Nu vă gândiți la faptul că Linda se plimbă prin jur înmânând microfonul. Dacă nu vreți microfonul, purtați o mască pentru că ea va presupune că nu v-ați vaccinat. Așadar, pur și simplu puneți-vă acea mască rapid. Nu, ea știe deja cine sunteți.

Ce e în aer, Tess? Bună! A trecut multă vreme.

TESS: Da. 

ADAMUS: Pe unde ai fost?

TESS: Peste tot. 

ADAMUS: Peste tot! Ai călătorit mult?

TESS: Nu. 

ADAMUS: Ba da, ai făcut-o. Nu cu avioanele...

TESS: Asta urma să spun, nu în...

ADAMUS: … alte feluri.

TESS: ... mod fizic. 

ADAMUS: Ai călătorit foarte mult.

TESS: Da, am făcut-o. 

ADAMUS: Daa. Cam cum e pe-acolo?

TESS: (oftează) Oameni? Din perspectiva conștiinței de masă?

ADAMUS: Nu, tu ai făcut multe călătorii interdimensionale, ai făcut multe călătorii eterice.

TESS: Da. 

ADAMUS: Vreau să spun, da, te văd în tot felul de părți ale creației. “Oh, iat-o pe Tess! Ce naiba face aici?” (ea chicotește)

TESS: (șoptind) Sunt pur și simplu eu!

ADAMUS: Nu, într-adevăr. Într-adevăr. Ai făcut multe.

TESS: Da. 

ADAMUS: Multe vise ciudate?

TESS: Da. 

ADAMUS: Da, da. 

TESS: Da. 

ADAMUS: Foarte multe călătorii. Cum te descurci, adică, în general, știi tu, echilibrul tău –  fizic, mental, psihic, spiritual, indiferent ce e?

TESS: În cea mai mare parte, într-adevăr, mai mult decât oricând, mă împământez și mă obișnuiesc cu ce e energia mea și cum s-o reglez aici sau să navighez prin ea și s-o descopăr.

ADAMUS: Fiindu-ți și mai dificil să fii printre alți oameni?

TESS: Mai dificil?

ADAMUS: Mai.

TESS: Nu. 

ADAMUS: Nu poate fi mai dificil! (ei chicotesc)

TESS: Nu, aș spune că mi-e mai ușor să navighez printre oameni decât îmi era acum vreo doi ani.

ADAMUS: Bun. În regulă. Deci, ce e în aer?

TESS: Oh, totul – particule, fum, inundații, ceață, foc.

ADAMUS: Da, dar acum hai să simțim în conștiință.

TESS: Uh, mental. Aș spune dezechilibru mental.  

ADAMUS: Dezechilibru mental. 

TESS: Simt într-adevăr anxietate, acolo. 

ADAMUS: În regulă. 

TESS: Și apoi asta va intra în lumea mea și va trebui să – la asta mă refer prin navigare. Înveți cum să aluneci rapid...

ADAMUS: Da. Bun. 

TESS: … înăuntru și în afară cu conștiința ta, deoarece [conștiința de masă] e densă și sunt multe fisuri.

ADAMUS: Mizerii*? (câteva chicoteli) Fisuri, crăpături. În regulă, bun. Mulțumesc.

TESS: Dap. 

ADAMUS: Apreciez asta. Mă bucur să te văd aici. Faci o mulțime de [saluturi ale călătorului în timp], Oh-Be-Ahn, zilele astea. Nu știu dacă partea umană o realizează prea mult, dar știu că tu o faci. Ești pe-acolo. Da.

Iwona, ce faci?

IWONA: Grozav, mulțumesc. 

ADAMUS: Bun. 

IWONA: Sunt măreață! (ea chicotește)

ADAMUS: Mă bucur să te văd din nou. Bun. 

IWONA: Și eu mă bucur să te văd. 

ADAMUS: Ce e în aer?

IWONA: Ei bine, densitatea conștiinței de masă și, ce simt, e ca și cum dualitatea s-ar întinde ca un elastic.

ADAMUS: Da. 

IWONA: Dacă există inundații într-o parte a lumii și incendii în cealaltă parte, asta se simte ca și cum dualitatea e pur și simplu întinsă.

ADAMUS: Da, și e bine de subliniat aici că vremea, vremea e în general modelată, creată de conștiință. Știți, puteți studia vremea toată ziua și învăța despre părțile ei științifice, dar ce afectează cu adevărat vremea pe planetă, e conștiința și, teoretic pe planetă, teoretic, ar trebui să fie o vreme destul de blândă, moderată mai tot timpul, nu aceste suișuri și coborâșuri și tot restul. Asta a fost de mult. Dar acum ar trebui să fie destul de blândă și nu e.

IWONA: Nu e.

ADAMUS: Nu. Vremea răspunde conștiinței și vremea include, pentru mine include lucruri ca aceste incendii amenințătoare și inundații și tot restul. Care e unul din lucrurile care se petrec, referitor la vreme și planetă, planeta fizică?

(ea face o pauză)

Gândești prea mult. Ai avut-o acolo. Ai avut-o acolo și apoi te-ai gândit prea mult la ea. 

IWONA: Ei bine, așa cum am menționat, dualitatea este provocată acum.

ADAMUS: Da. Dualitatea e provocată și de asemenea acum, după cum am vorbit, Gaia pleacă. Gaia spune: “Bine, oameni. Ăsta e locul vostru. Preluați-l acum." Și atât de mult ies la suprafață din cauza asta și, într-un fel, e haotic, dar în alt fel e, de fapt, foarte, foarte bine, deoarece oamenii trebuie să acorde atenție planetei, mai mult ca niciodată. Și, știți, luând în considerare toate lucrurile, nu e departe momentul în care oamenii trebuie să accepte responsabilitatea acestei planete.

Ehh, o cam iau înainte, dar nu există nicio planetă în toată creația în care entitățile care o locuiesc urmează să-și asume întreaga responsabilitate pentru ea. Nu există multe locuri în univers în care să fie entități implantate, încorporate, întrupate într-o structură fizică cum e ăsta, dar în locurile care există, nu e niciun alt grup care învață să preia responsabilitatea acum, pentru planeta lor, pentru locul casei lor. E fenomenal și toată lumea, totul urmărește ce se întâmplă aici chiar acum. Da. Bun.

Doar de dragul timpului, vă voi da răspunsul meu, ce e în aer și simțiți – de fapt, Tess a spus-o – anxietate. Cred că mai întâi ai spus dezechilibru mintal, ceea ce e foarte adevărat, dar e vorba de o cantitate uriașă de anxietate pe planetă acum și, asta vă face să vă simțiți anxioși, vă face pe toți să vă simțiți anxioși.

Ce e anxietatea? Linda, ce e anxietatea? Nu că ai simți-o vreodată, dar... (câteva chicoteli) Fiind în preajma lui Cauldre și a mea.

LINDA: Disconfort intens. 

ADAMUS: Legat de ce?

LINDA: Orice. 

ADAMUS: Orice. 

LINDA: De lucrurile care sunt dincolo de controlul tău. 

ADAMUS: Bine, presupunerea că sunt dincolo de controlul tău. Bine.

LINDA: Corect. 

ADAMUS: Așadar, există acest sentiment enorm de anxietate peste tot pe planetă chiar acum și deveniți conștienți de el în ceea ce se vede, în lucrurile pe care le puteți simți și vedea, precum vremea ciudată, fumul sau inundațiile sau indiferent ce se întâmplă să fie. Dar ce se întâmplă cu adevărat, dacă simțiți în asta – și nu deveniți mentali, doar simțiți în asta – anxietate enormă.

Anxietatea apare când oamenii, grupurile, nu prea înțeleg ce se va întâmpla mai departe. Cred că aveți o zicală aici “când cade celălalt pantof”, dar nu sunteți siguri când va cădea și ce se va întâmpla când va cădea. Toată lumea știe la un anumit de nivel, fiecare om de pe planetă știe că ceva se petrece în acest moment și nu e ca înainte. Nu e ca până acum. Așa cum a spus David, acum, pe o scală de la unu la zece, vorbim de o sută, în ce privește schimbările care au loc. Și dacă într-adevăr nu înțelegeți ce se întâmplă și dacă nu prea știți cu adevărat direcția în care se îndreaptă lucrurile, ce urmează – nu detaliile, ci evoluția lucrurilor – e foarte înspăimântător. Asta duce la anxietate.

Apoi, ce se întâmplă, cineva devine anxios și începe să se gândească la asta, după cum știți. “De ce mă simt așa?” sau chiar “Ce simt? De ce mă simt așa?” Și apoi ei încearcă să corecteze asta în mintea lor. Asta creează dezechilibrul mintal exact acolo, deoarece încearcă să-și dea seama în mintea lor și răspunsul nu este în minte. Răspunsul e acolo, dar nu e aici (arată capul).

Apoi, ei devin anxioși. Anxietatea taie respirația. Anxietatea provoacă o mulțime de lucruri precum insomnie și băut prea mult sau fumat prea multă marijuana. Oamenii încearcă apoi să facă față și să gestioneze anxietatea în moduri ciudate. Unii o fac în feluri pe care le-aș considera foarte sănătoase, mental și fizic. Ies la o plimbare lungă. Se îndepărtează de ceilalți oameni pentru o vreme. Ies din capul lor. Ies din toată logica prin care trec încercând să priceapă.

Și Shaumbra, voi sunteți experți în asta. Aproape că voi ați inventat-o. O luați asupra voastră: “Ce-i în neregulă cu mine?” în loc să spuneți: “Ce se petrece în jurul meu? Eu sunt bine. Chiar sunt foarte bine. Dar de ce simt toată anxietatea, toată ciudățenia?” Și apoi spuneți: “Oh, așa e, deoarece acum trecem printr-o imensă transformare” și nu pot sublinia asta destul. Știți, nu e vreuna din aceste previziuni despre viitor, lucruri care s-ar putea întâmpla. Sunteți drept în mijlocul lor. Totul este exact aici, chiar acum, și tocmai de aceea sunteți voi aici.

Ați decis să veniți chiar în mijlocul acestei anxietăți care se petrece pe planetă chiar acum. Nu e a voastră. Nu, nu, chiar nu e. Vă veți contrazice cu mine, uneori. Vom discuta pro și contra.

Tad, tu ești una din favoritele mele (câteva chicoteli). Oh! Discutăm pro și contra. Și îmi place mai ales după ce ai băut vreo două pahare de vin, tu și cu mine discutând aprins în celelalte tărâmuri – e vin spiritual – și pur și simplu argumentezi și devii atât de... Gary se strâmbă: “Știu despre ce vorbește el.” (Gary dă din cap) Î-hî! Î-hî! Și îmi place asta pentru că ești țâfnoasă, ești de nestăpânit. Nu te vei mulțumi cu nimic altceva în afară de lucrul pentru care ai venit aici. Nu vei fi împinsă de-o parte sau distrasă, dar, frate, pledezi pentru lucruri! Și unul din lucrurile despre care te certi cu mine este, ce e în neregulă cu tine. Iar eu spun: “Tad, nu e nimic în neregulă cu tine, decât că te întrebi ce e în neregulă cu tine.”

“Ei bine, e ceva în neregulă cu mine, pentru că, dacă n-ar fi, viața mea ar fi...” Și nu e nimic în neregulă cu tine. Odată ce accepți asta și odată ce te obișnuiești cu ea, vei fi bine și Gary va fi mult mai bine (mai multe râsete, în timp ce Gary e de acord). Namaste, Frate (Adamus chicotește). Asta n-a fost o bancnotă de douăzeci de dolari, ci de o sută de dolari! (mai multe chicoteli).

Așadar, există această anxietate uriașă. Putem să ne oprim o clipă și să realizăm, vă rog, nu e a voastră. Chiar nu e. Voi o preluați. O simțiți. O sesizați. Deveniți anxioși. Deveniți ciudați și săriți de pe fix. Suntem la locul potrivit, la momentul potrivit. Planeta este la locul potrivit. Voi trăi și – eu nu pot muri, așa că voi trăi – afirm că totul e exact așa cum ar trebui să fie acum. Suntem chiar în plan, de fapt, puțin înaintea planului prestabilit, pentru planetă.

Acum, există moduri diferite de a face lucrurile, dar oamenii tind să aleagă deseori calea suferinței. Nu vreau să intru azi în chestia cu suferința. Mai am și alte subiecte controversate în care să intru, așa că ăsta nu va fi unul dintre ele (câteva chicoteli), însă unul din lucrurile pe care doresc să le fac cu Shaumbra care merg mai departe după ziua de azi, dacă ajungem atât de departe...

LINDA: Se ajunge așa de departe?

ADAMUS: Da, da. Da. Mi-am făcut încălzirea recent, antrenamentul, și acum sunt pregătit s-o facem.

Unul dintre lucrurile pe care le vom face este, noi am... (Adamus oftează) Depinde de voi, dar e timpul ca tot acest concept al suferinței pe planetă să se schimbe. Nu e necesară, dar e adânc înrădăcinată. De fiecare dată când treceți pe lângă o biserică și-l vedeți pe amicul meu atârnând acolo (râsete), dacă știți ce vreau să spun, e o reamintire pentru toată lumea: “Suferă! Suferă! Suferă!" Pur și simplu a devenit o cale pe planetă, și ce mă deranjează e că oamenii au acceptat această suferință. Ei spun: “Ei bine, e calea – e ce înseamnă să fii om.” Nu! Nu, nu este calea. Și e unul din lucrurile pe care noi le vom face în noua noastră serie, se pare că numele a fost deja lansat: “Arta de a Sta pe Bancă.” Vom sta pe bancă și nu există nicio agendă, dar unul din lucruri este să ne strălucim lumina în suferința însăși, exact în pântecele suferinței, în măruntaiele acestui lucru pe care ei îl numesc suferință, să strălucim lumina și s-o eliberăm. De ce să suferim? Cine ar vrea...

Deci, dacă ați fi început această viață complet nouă și ați spune: “Ce-aș vrea să fac? Voi merge pe această planetă Pământ. Voi prelua un corp fizic.” Ei bine, asta e suferința numărul unu (câteva chicoteli). Amintiți-vă asta data viitoare când creați o planetă (mai multe chicoteli). Dar de ce elementul suferinței? E pur și simplu inutil. Ăsta e unul din lucrurile pe care să-l așteptăm cu nerăbdare în noua noastră serie. Dar, înapoi la subiect.

Anxietatea este peste tot și nu se va liniști. Și oamenii sunt – așa cum a spus Tess, dezechilibrați mental – ei vor începe într-adevăr să înnebunească. Totul până acum a fost o încălzire, doar ca pregătire pentru nebunia reală...

LINDA: Ooh!

ADAMUS: … pe planetă. Ei bine, e adevărat. O veți vedea peste tot în jurul vostru. Dar vă rog să vă amintiți, pe măsură ce intrăm în următoarea noastră serie și voi stați pe banca voastră din parc: “Uau, suntem exact unde ar trebui să fim.” Lucrurile vechi sunt scuturate. COVID face așa o treabă genială de a zgâlțâi lucrurile la cele mai profunde niveluri. Totul e scuturat. Pentru voi, nu există niciun lucru de care să vă faceți griji și mă voi asigura de asta, iar dacă e nevoie, o să dau azi câteva șuturi reale în fund, ceea ce voi face.

LINDA: Și asta ne va ajuta cu anxietatea? (râsete)

ADAMUS: Absolut! Absolut (Adamus chicotește). Atât de pesimistă, Linda! Nu poți transforma asta în ceva bun? “Adamus, mulțumesc că ai venit și te-ai asigurat că dacă vom rămâne, vom fi sănătoși, bogați și înțelepți.”

LINDA: Sau ai să ne tăbăcești fundul. 

ADAMUS: Nu, doar azi. Nu mai târziu.

LINDA: Oh, oh, oh. 

ADAMUS: Da, doar azi. 

Bine. Așadar, întrebări înainte de a merge mai departe. Există această uriașă anxietate pe planetă. Puteți, vă rog, să vă oferiți un moment pentru a realiza că nu e a voastră? Chiar nu e. Voi aveți câteva din celelalte anxietăți ale voastre, dar ele sunt destul de mici. Anxietatea a “Cum o să...” – ei bine, voi face asta când o să vă lovesc fundul mai târziu.

Așadar, care e refugiul vostru? Care e refugiul vostru? Ce faceți voi, ca Shaumbra, voi toți, care e refugiul vostru acum? Ce faceți? Se petrec toate aceste chestii în jurul vostru, ce faceți? Microfonul, Linda, în timp ce eu mai mănânc niște tort.

LINDA: Eu dorm. 

ADAMUS: Mm. Ăsta e bun, suficient de bun pentru un rege. Mm. Mm. Ce faci, Vince? Cum te descurci?

VINCE: Mă retrag. 

ADAMUS: Te retragi, în regulă. 

VINCE: Și încerc să-mi creez zidul meu de liniște. 

ADAMUS: În regulă. Bun. Bun. Și cât de eficient este?

VINCE: Funcționează. 

ADAMUS: Da. 

VINCE: Dar nu pare potrivit pe mai departe, încă.

ADAMUS: Pe mai departe, unde?

VINCE: În viitor, revenirea în lume.

ADAMUS: Revenirea în lume. În regulă. Ai de gând să te alături din nou lumii?

VINCE: Încerc s-o evit. (râsete).

ADAMUS: Ăsta e un concept într-adevăr interesant. Aveți de gând să vă alăturați lumii? Vă întoarceți în lumea din care ați venit? E cineva? Nu. Nu. Chiar n-o să faceți asta și, cred că e cam trist, dar nu prea. Aș fi fost foarte trist dacă ați fi spus că trebuie să vă întoarceți. Veți fi foarte conștienți de oameni și de planetă. Veți fi foarte, foarte conștienți. Dar nu e ca și cum vă întoarceți și vă alăturați lor. Ei vi se vor alătura. Nu, și asta-i, nu, e bine. Ea se strâmbă: “Te rog, nu! Copiii să se mute înapoi! Nu! Asta nu!" (mai multe râsete)

Într-un fel, e ca și cu Dumnezeu, știți. Nu vă întoarceți acasă la Spirit. Spiritul vine la voi chiar aici, pe această planetă, exact acolo unde sunteți. Cam așa e cu – voi nu veți merge înapoi la omenire. Să faceți ce? Nu. Unul câte unul, sute, apoi mii, poate milioane, vi se alătură la acest nivel următor pe – îl voi numi Noul Pământ pe nivelul vechiului Pământ – ei vi se alătură aici și realizează, după ce v-au criticat atât de mult timp, că se întâmplă ceva aici. Așa că vin ei la voi.

Așadar, Vince, te descurci pe timpul tău. Da. Bun. Altceva? Alte recomandări pentru Shaumbra?

VINCE: Da. Whiskey de secară.

ADAMUS: Whiskey de secară. În regulă. Bine. Cât?

VINCE: Ei, o dușcă.

ADAMUS: Dimineața. Alta la amiază (Adamus chicotește). Bine. În regulă. Acum, Cauldre chiar vrea să mă oprească cu asta, dar simt că e important. Apropo, să nu jignim pe nimeni și să evităm subiectul, hai să încetăm cu toate astea. Pur și simplu să mergem direct la ele.

Deci, da, de fapt, dacă eu aș fi pe planetă acum, aș bea, și lui Cauldre îi e teamă de asta: “Oh, Doamne, acum fiecare Shaumbra va ieși și se va îmbăta și va deveni dependent și va sfârși la Alcoolicii Anonimi și…” Nu. Chiar acum, unii dintre voi spuneți: “Ei bine, nu ar trebui să beau un pahar sau să fumez un pic de marijuana” sau indiferent ce faceți. De fapt, asta nu vă va arunca înapoi. Din când în când, cum ar fi dimineața, la amiază (râsete). Nu, serios, tratați-vă astfel, din când în când. Și nu vă gândiți la asta ca la dușca aia drăcească de – cum i-ai spus – whiskey de secară. Nu. Mai degrabă: “Merit asta. Chiar merit asta.”

 

Și Cauldre se luptă cu mine pe subiectul ăsta, și spune: “Oh! Le dai permisiunea.” Nu, n-aveți nevoie de permisiune. O faceți oricum (Adamus chicotește). Acum, savurați-o când o faceți.

E dificil. E foarte dificil, și dacă încercați să fiți un sfânt acum pe planetă, potrivit sugestiilor care, în primul rând, chiar nu sunt ale voastre, dacă încercați să fiți superiori celorlalți, vă va strivi. Așa că faceți ceva când aveți nevoie să vă eliberați. Beți un pahar. Petreceți timp cu voi înșivă sau orice ar fi. Să ne oprim și să respirăm cu asta o clipă. O meritați, bine? Meritați asta. Nu vă veți întoarce din drum. Nu vă voi lăsa. Nu veți deveni deodată bețivi – ei, poa-… Nu, nu veți deveni niște bețivi (unii chicotesc). Din când în când, pentru toată acea muncă grea pe care o faceți, aveți nevoie să vă dăruiți ceva vouă înșivă. Chiar aveți nevoie. Chiar aveți nevoie, și nu vă simțiți vinovați pentru asta.

 

Înapoi la subiect. Care e refugiul vostru? Cum faceți față? Încă vreo doi, Linda.

LINDA: Chiar aici.

ADAMUS: Da, bună, Ricki.

RICKI (femeie): Bună.

ADAMUS: Multă vreme. Ți-am dus dorul. Vreau să spun, mi-ai lipsit aici.

RICKI: Mă bucur că m-am întors.

ADAMUS: Da.

RICKI: Dap. Aș spune, folosesc o combinație de evitare și distragere...

ADAMUS: În regulă.

RICKI: … într-o anumită măsură. Nu mă uit la televizor, la știri sau nu fac nimic din astea, sau să vorbesc cu oameni despre orice e controversat, pentru că nu vreau să știu ce au ei de spus.

ADAMUS: Exact. Exact.

RICKI: Petrec timp în apă. Asta pare să mă ajute să mă relaxez și...

ADAMUS: Te-ai gândit vreodată la, spre exemplu, să inventezi pur și simplu o conspirație și să vezi cât de departe va merge? (ea chicotește)

RICKI: Asta ar lua amploare.

ADAMUS: Știi tu, să vezi cât de creduli sunt oamenii cu adevărat.

RICKI: Da. Da. 

ADAMUS: Și citezi câteva surse demne de încredere, care nu există de fapt.

RICKI: Da.

ADAMUS: Și le arunci acolo și vorbești despre, știi tu, toți acești oameni din întreaga lume care fac parte din asta. De fapt, e un gen de umor nesănătos, dar e fascinant dacă o faci din punctul de vedere al unui cercetător și descoperi, știi tu, doar cum oamenii – și acum, mai mult ca oricând, ei înghit orice. Orice. 

RICKI: Da, surpinzătoarele lucruri pe care...

ADAMUS: Și unii Shaumbra.

RICKI: … oameni inteligenți spun că le cred.

ADAMUS: Unii Shaumbra – camera de filmat aici, te rog – unii Shaumbra, și vă voi trage una în fund chiar acum dacă mai aud despre oricare din aceste rahaturi de conspirații și mai aud despre oricare din aceste: “Adamus promovează vaccinurile sau nu le promovează sau orice.” Nu mai vreau să aud despre asta niciodată. Niciodată.

LINDA: Care conspirație?

ADAMUS: Nu există niciuna. Oamenii sunt prea proști ca într-adevăr să creeze conspirații. Și-o spun foarte serios. Guvernele, mai ales. Nu, chiar sunt. Pot fi de mică amploare, dar adevărata conspirație e că oamenii sunt îndeajuns de proști să creadă în conspirații, în primul rând, și să subscrie la ele și să-și ruineze viața – să-și ruineze viața – pentru că au intrat în capcană. Odată ce vă aflați în capcană, e foarte dificil să ieșiți. Vă seduce. Vă ține în loc. Vă răsucește mintea. Există niște cercetări care se fac acum, vor fi publice în câteva luni, legat de ceea ce se petrece cu substanțele chimice și neuronii în minte, când intrați în conspirații, și există un efect dramatic pe care îl au asupra creierului însuși, și vă ține în acel loc.     

Nu e loc pentru niciunul din voi care sunteți încă în asta și vă jucați cu asta, pe măsură ce mergem mai departe. Ce avem de făcut aici, pe planetă, e dincolo chiar și de ceea ce vă puteți imagina acum. Dar, poate până la sfârșitul zilei, veți avea o înțelegere mai bună (cineva spune: “Ooh!”). N-am nicio toleranță pentru conspirații. Nu corespunde cu munca din Crimson Circle și cu Shaumbra.  

Sunteți ființe suverane. Chiar dacă guvernele sau afacerile sau iepurii și veverițele conspiră împotriva voastră – oh, nu, am auzit una zilele trecute, e conspirația animalelor – indiferent ce este, voi sunteți suverani. Dacă există conspirații – reale, nu doar inventate, dar dacă cu adevărat există – ce-i cu asta? Și ce dacă? Sunteți aici pe planetă ca ființe suverane. În momentul în care intrați în conspirații, intrați în dualitate. Sunteți aspirați în vizuina iepurelui. Uitați de ce vă aflați aici pe planetă acum, și este despre a nu face nimic altceva decât să fiți în conștiința voastră totală. Asta-i tot. Să mergem mai departe. Și nu voi avea nicio toleranță pentru asta. Voi veni să vă vizitez. Vă voi împiedica să dormiți noaptea. Voi face orice e nevoie, încât să putem trece peste asta. E cu adevărat seductiv și mulți dintre voi știți cum e. V-ați cam prins puțin în asta și apoi, ați primit partea cea mai bună din voi. Avem alte lucruri de făcut aici, pe planetă.  

Conspirațiile, în primul rând, ce e o conspirație? Vreau să spun, conștiința de masă e o conspirație în sine. E un consimțământ unanim. E o înțelegere mutuală și, da, sunteți absorbiți în ea, dar apoi începeți să învățați că “Hei, nu trebuie să fiu în felul ăsta.” 

Scuze, Ricki, vorbesc cu patos aici. Îmi fac încălzirea pentru tirada de mai târziu.

LINDA: Oh, băiete (câteva chicoteli).

ADAMUS: Conspirații. Ce, banii sunt o conspirație? (cineva spune: “Nu”) Banii sunt o formă de schimb de energie și sigur că există oameni care sunt corupți de bani sau fac lucruri rele cu ei, dar nu sunt o conspirație. Există oare o conspirație medicală, farmaceutică? Nu. E doar lăcomie, uneori (câțiva chicotesc). Ei nu stau în încăperi secrete spunând: “Haideți să dezvoltăm o conspirație.” E ceva de genul: “Cât de mulți bani putem face? Cum stăm cu rezultatele financiare? Am avut profit sau pierdere trimestrul ăsta? Cum rămâne cu acționarii? Cum rămâne cu mine?”

Sunt astea conspirații? Nu, e natura umană. Nu vă lăsați prinși în asta. Avem mult prea multe de făcut. Înapoi la subiect. Unde rămăsesem?

Care vă e refugiul? Refugiul vostru e să mă ascultați pe mine. Asta ar distrage chiar și un cal (mai multe râsete). Altceva, Ricki?

RICKI: Aș spune a fi în preajma copiilor mici. Mă joc cu nepoții mei.

ADAMUS: Bun.

RICKI: Și cred că asta e una dintre cele mai bune distrageri care există.

ADAMUS: Dar nepoții nu sunt conspirații? (unii chicotesc)

RICKI: Nu! Niciodată. 

ADAMUS: (chicotind) Puteți spune – v-am spus chiar de la început că n-am răbdare azi, și această chestie a conspirației e pur și simplu, nu e ce facem noi aici, pe planetă. Nu e. Așa că mergeți pur și simplu dincolo de ea. Da, mulțumesc.

RICKI: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. În regulă, încă doi. Care e refugiul vostru?

LINDA: Bine.

ADAMUS: Cum faceți față la toate astea care se întâmplă?

LINDA: Oh, doamne. Cineva a ridicat mâna (Linda chicotește).

ADAMUS: Cineva chiar a ridicat mâna. Trebuie să meargă la baie, Linda (unii chicotesc). Da, și nu te supăra pe mine că am tortul meu și îl mai și mănânc.

STEPHANIE: Conduc o mașină foarte rapidă...

ADAMUS: Ce tip?

STEPHANIE: … și ascult muzică cu volumul ridicat. O Corvette decapotabilă.

ADAMUS: Uau.

STEPHANIE: Dap.

ADAMUS: Linda vorbea azi despre a cumpăra una.

STEPHANIE: Ia-ți una!

ADAMUS: Da.

STEPHANIE: Ia una.

LINDA: Una roșie.

STEPHANIE: Ei bine, indiferent de care!

ADAMUS: Ar trebui să-și ia un avocat dacă își cumpără una, pentru toate acele amenzi pentru viteză (unii chicotesc). Așadar, doar ieși afară acolo...

STEPHANIE: Intru în viață. Îmi place viața.

ADAMUS: Iadul fie blestemat. Da.

STEPHANIE: Îmi place viața.

ADAMUS: Da. Primești multe amenzi pentru viteză?

STEPHANIE: Știi, nu. Îl am pe acest Griffey care merge acolo afară și se uită înainte...

ADAMUS: Oh, bun, bun.

STEPHANIE: … așa încât nu iau amenzi pe drum.

ADAMUS: Da. Deci, când mă vei scoate la o plimbare? 

STEPHANIE: Oh, te rog, de câte ori ai fost în mașina mea?

ADAMUS: Ei bine, adică, de câteva ori, dar m-ai speriat îngrozitor, sincer vorbind! (ei chicotesc) Și nici măcar nu sunt într-un corp fizic!

STEPHANIE: (ei chicotesc) Frate sfânt!

ADAMUS: Bine. Așadar, ăsta e un bun mod de a echilibra energiile.

STEPHANIE: Da, asta și natura. Nu știu ce aș face fără ea.

ADAMUS: Îți iei Corvette-ul în natură?

STEPHANIE: La naiba, da, împreună cu undița.

ADAMUS: Oh, sigur, sigur.

STEPHANIE: Știi tu, și doar mă detașez și nu mai am nevoie să petrec luni de zile singură. Am trăit într-o familie. Asta s-a schimbat complet și e frumos.

ADAMUS: Există un fel de metaforă frumoasă în asta. E foarte simbolic și poetic. Așadar, ești de una singură pe un drum deschis, vehicul rapid.

STEPHANIE: Cu capota mașinii lăsată.

ADAMUS: Nu trebuie să respecți toate regulile omenești. Cu capota mașinii lăsată. Ești în natură.

STEPHANIE: Da.

ADAMUS: Asta-i destul de bine.

STEPHANIE: Funcționează.

ADAMUS: Da. Da.

STEPHANIE: Și mâncare cu adevărat bună. Uneori sunt bomboane gumate sau șosete ciudate. Adică, știi tu, sunt doar...

ADAMUS: Alo. Așteaptă o clipă (ea râde). Nu fac legătura aici. Bomboane gumate și șosete.

STEPHANIE: Da, gen mâncare ciudată sau...

ADAMUS: Mâncare ciudată.

STEPHANIE: … aromată...

ADAMUS: Șosetele tale înseamnă mâncare bună?

STEPHANIE: Nu, dar am șosete magice pe care le port, să spunem așa, ca să-mi găsesc locul pe planetă.

ADAMUS: În regulă, sigur. Și bomboane gumate.

STEPHANIE: Și bomboane gumate, da.

ADAMUS: Voi încerca asta luna viitoare...

STEPHANIE: Fă-o!

ADAMUS: … dacă îi cer lui Kerri să aibă la îndemână niște bomboane gumate (ei chicotesc). Bine.

STEPHANIE: Așa că, fac o mulțime de lucruri ca să-mi placă aici.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc.    

STEPHANIE: Dar nu sunt sigură de asta, pentru că nu sunt chiar bună la orice e legat de oameni. 

ADAMUS: Ei, da. Învățați. Faceți față. Am terminat, Linda. Mulțumesc. Faceți față.

LINDA: Încă unul?

ADAMUS: Nu.

LINDA: Tu ai spus încă doi.

ADAMUS: Nu, n-am spus.

LINDA: Ba da, ai spus. Și ăsta a fost unul și există al doilea.

ADAMUS: Mergi înainte, atunci. Da.

REHAN: Cum fac față?

ADAMUS: Da.

REHAN: Aș fi de acord cu Shaumbra aici, conducând o mașină bună.

ADAMUS: Da.

REHAN: Un minunat vin franțuzesc, mâncare bună, rață cu portocale.

ADAMUS: Da.

REHAN: Îmi place să citesc, citesc romane pentru tocilari, Star Wars, Star Trek, și îmi place.

ADAMUS: Bine.

REHAN: Am renunțat să citesc autobiografii și toate astea.

ADAMUS: Vom vorbi azi despre Star Wars.

REHAN: Oh, minunat.

LINDA: Ooh!

ADAMUS: Sunt pur și simplu – asta e încălzirea (ei chicotesc). Așa că, vom vorbi despre asta. Bine.

REHAN: Și doar să fac ce vreau, nu ce ar trebui.

ADAMUS: Deci, ce profesie ai?

REHAN: Sunt avocat.

ADAMUS: Ești avocat.

REHAN: Da. Te pot ajuta cu amenzile pentru viteză.

LINDA: (chicotește): Îmi voi aminti asta! Uaaau!

ADAMUS: Tad și-a rănit glezna aici, așa că avea nevoie de un avocat. Ai vorbit deja cu ea!

REHAN: Ei bine, nu sunt acel gen de avocat (ei chicotesc).

ADAMUS: Avocat, deci, asta e interesant, pentru că tu te afli chiar în mijlocul conștiinței de masă, adică în regulile ei.

REHAN: Oh, da. Toți acționează din aspectul uman, din aspectul de victimă.

ADAMUS: Da. Da.

REHAN: Și am descoperit că doar prin a-mi proiecta energia de Maestru, destind  atmosfera, aș putea sta  – ei bine, zilele astea e virtual, corect?

ADAMUS: Corect.

REHAN: Opt oameni într-o întâlnire, îi dezamorsez pe toți. Nicio problemă. Am făcut asta mai zilele trecute.

ADAMUS: Simți vreodată jocurile pe care le fac?

REHAN: Oh, da. Categoric.

ADAMUS: Pentru că voi sunteți adunați în jurul mesei avocatului, e intens. 

REHAN: Categoric, dar îi poți citi, indicii nonverbale.

ADAMUS: Exact.

REHAN: Le poți simți energiile.

ADAMUS: Exact.

REHAN: Și mă distrez cu asta. Mă distrez pur și simplu cu asta acum.

ADAMUS: Da. Bine. Mulțumesc. Și câteva dintre lucrurile pe care le-ai menționat, cum faci față, din nou, e să-ți faci câte o plăcere.

REHAN: Da.

ADAMUS: Să mănânci o mâncare bună, un pahar de vin bun, o plimbare în parc, o plimbare în mașina ta rapidă, orice se întâmplă să fie. Vă rog să vă dăruiți aceste lucruri. Nu vă simțiți niciun pic vinovați legat de ele. Veți avea nevoie de ele. Bine. Mulțumesc.

A face față. O mulțime de moduri diferite de a face față, multe lucruri diferite pe care le puteți face, dar un lucru de care mi-ar plăcea să vă reamintesc aici – vom pune puțină muzică, vom avea un merabh foarte scurt și un altul mai târziu – dar aș vrea să vă reamintesc acest lucru foarte simplu, și hai să facem asta cu ceva muzică.

(muzica începe)

E atât de ușor să intrați în acel joc mental: “Ce ar trebui să fac?” Și știți cum e asta, lupta mentală. Încercați să justificați sau să raționalizați lucrurile. Nu funcționează.

E conspirația voastră personală. Vă duce înăuntrul propriei capcane. Începeți să vă gândiți: “De ce s-a întâmplat asta? De ce s-a întâmplat cealaltă? Mă simt teribil de stresat, ce pot să fac?”

Stați treji noaptea, întorcându-vă de pe-o parte pe alta, îngrijorându-vă, culegând anxietatea care e pretutindeni. E la fel de densă ca fumul care e azi aici. Și nu vă va duce nicăieri. 

Așa cum am spus, o numesc conspirația voastră personală: “Ce e greșit în privința mea?” Adică, asta e o mare conspirație personală, și apoi doar continuați să mergeți mai adânc și mai adânc în propria voastră teorie a conspirației, și nu ajungeți niciodată cu adevărat undeva, așa cum nu ajung nici conspiraționiștii. Nu se ajunge niciodată nicăieri.

 

Așadar, ce faceți e să respirați profund și să realizați, înainte de toate: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Exist.”

Și apoi, fară să vă gândiți, ci mai degrabă să simțiți, amintiți-vă că prin ce treceți acum e natural. Totul e natural.

Voi nu puteți și nici n-ar trebui să vă gândiți calea de ieșire din asta. N-ar trebui să construiți niciun pod fals acum. Un pod fals e că încercați să raționalizați totul și încercați să dați sens lucrurilor și să spuneți: “Trebuie să construiesc un pod de aici până acolo”, și apoi veți avea nevoie de un altul de acolo până aici, și foarte curând construiți aceste poduri false peste tot. Nu vă vor duce nicăieri. 

Toate aceste poduri false doar vă aduc înapoi exact unde sunteți acum. Ăsta e probabil un lucru bun, pentru că podurile false, într-un fel, vă spun că e chiar aici, chiar acum.

Vă aflați exact unde ar trebui să fiți.

Și mintea intervine: “Oh, dar ce spui de asta? Ce spui de…” În regulă. Vom reveni la asta într-o clipă, dar sunteți exact unde ar trebui să fiți. Și când o puteți accepta, respirați profund – și ăsta nu e un joc mental, e o acceptate sau o permitere – voi respirați profund. Uau! 

Și apoi chestia uimitoare e că, “În pofida mea, cum naiba am ajuns aici? Adică, cum am ajuns exact unde ar fi trebuit să fiu, exact unde vroiam să fiu? Cu toate conspirațiile personale și distragerile exterioare, cum e posibil că am aterizat chiar exact unde se presupunea că o voi face?”

Voi explica asta într-o clipă. Dar, acum, respirați profund și realizați că totul e natural și aveți o ghidare extraordinară. Se numește Maestrul, sufletul. Și știu că nu înțelegeți încă cu adevărat cum să comunicați cu acea parte a Sinelui, dar, pe de altă parte, chiar înțelegeți.

Există o comunicare care are loc tot timpul. Nu are loc în cuvinte omenești, în limbaj omenesc, dar există acea comunicare.

Refugiul e doar să vă opriți un moment și să spuneți: “Uau! Totul e natural. Nu trebuie să lucrez la asta. Nu trebuie să mă lupt cu asta. Nu trebuie să construiesc aceste poduri false. Totul e chiar aici.” 

Asta e adevărata încredere. Asta e adevărata permitere, pentru că sunteți în acest loc al realizării că nu trebuie să lucrați la ea. Ăsta e podul fals – “Trebuie să lucrez la asta. Trebuie să-mi dau seama cum vine asta. Sunt pe cont propriu. Trebuie să mă îngrijorez de ce va sosi mâine.” Nu, nu trebuie. Ăsta a fost sinele vechi. Nu mai trebuie. 

E vorba doar despre a respira profund și a zâmbi către voi înșivă, gen: “În pofida mea, în ciuda tuturor fobiilor mele umane, sunt chiar aici – la naiba! – exact unde ar trebui să fiu. Cum de e posibil asta?” O voi explica într-o clipă, cum e totuși posibil, cum ați ajuns aici. În ciuda tuturor lucrurilor nebunești pe care le-ați făcut și toate îngrijorările și toate amăgirile și jocurile, ați ajuns aici.

Așadar, acesta e refugiul vostru, doar să vă opriți pentru o clipă sau să conduceți cu 160 de km pe oră, nu contează, realizând însă că nu trebuie să lucrați la asta.

Ați ajuns aici și ăsta e lucrul important. Încetați să vă îngrijorați despre ce e greșit la voi. Ce e greșit la voi e că ați ajuns atât de obișnuiți să construiți aceste poduri, ați crezut că asta se presupunea să faceți. Realizați că nu există deloc vreun pod care să trebuiască să fie construit.

Haideți să respirăm profund. Refugiul vostru sunteți voi. E partea naturală, piesa naturală, minunată din voi înșivă.

O respirație foarte profundă și să mâncăm niște tort. Mm. Prea bun. Cauldre e tot numai: “Oh, zahărul! Vei…” Știți, nu, adică, e energie. Curge prin corpul meu. Mă manifest în vreun fel diferit sau ciudat – zahăr și cafea? (Adamus chicotește). În regulă.

 

Hai să continuăm cu următorul pas. Războiul Stelelor. Îți place Războiul Stelelor?

REHAN: Da.

ADAMUS: Da! Da! George Lucas, sclipitor, și întreaga serie Războiul Stelelor. Ce parte, știi tu, ce episod din Războiul Stelelor îți place cel mai mult? 

REHAN: Cred că episoadele patru, cinci, șase.

ADAMUS: Patru, cinci, șase.

REHAN: Și primul.

ADAMUS: Da, și primul. Da. Apoi ele au devenit un pic comerciale, însă, știi tu, în continuare un subiect bun.

Voi evidenția ceva interesant. Războiul Stelelor, acele cuvinte cu care începe filmul. Care erau acele cuvinte de început, care sunt atât de familiare acum, parte a lexiconului omenesc? (participanți din public încep să o spună încetișor) Ei murmură: “Cu mult timp în urmă, într-o galaxie foarte îndepărtată.” Cu mult timp în urmă. Asta e cheia. 

Deci, cei mai mulți oameni, cumva nu le-aud, cred eu. Așadar, aveți aceste nave spațiale și ele călătoresc peste tot, și aveți aceste uriașe colonii spațiale și ele plutesc peste tot și voi vă gândiți: “Ei bine, asta e în viitor.” Oh, nu, prieteni. Ăsta-i trecutul. De aici veniți. De aici veniți. 

Înainte ca acest loc al Pământului să fi luat cu adevărat ființă, exista viață care, ați putea spune, era undeva între tărâmul fizic și tărâmul eteric. Nu era încă cristalizată așa cum e aici. De fapt, Pământul însuși, această planetă, a fost [locul] unde viața așa cum o știți voi, în corpurile voastre biologice, a devenit cristalizată.

Există tărâmuri, unde chiar ați mers în aceste colonii spațiale, și mintea intervine și se gândește la materie densă, așa cum o aveți acum. Era undeva între. Undeva între corpul biologic și corpul de lumină, undeva între un perete, ca acesta care e dur, și niciun perete. 

Vă invit să simțiți în asta pentru o clipă. Înainte de a veni pe această planetă, viața exista. Nu era totul doar gaz, iluzoriu, lumină și fără valoare. A fost începutul a ceea ce ați numi materie. Începutul materiei.

Și acel trecut, cu mult înainte de a veni vreodată pe Pământ, acel trecut e încă acolo și în continuare zumzăie peste tot prin spațiu, în colonii, și încă există – de demult – încă există multe, multe locuri în universul fizic care efectiv se nasc chiar acum. Totul se întâmplă chiar acum.

Odată ce vă permiteți cu adevărat să intrați în æterna, voi realizați că totul e acolo, totul se întâmplă, și nu e ce-ați învățat despre evoluție. Evoluția are, în principiu, o parte corectă, dar și o imensă parte greșită, cu tot respectul cuvenit pentru Charles Darwin.  

Darwin s-a uitat la asta dintr-un punct de vedere foarte îngust focalizat, și din acea perspectivă, evoluția e sclipitoare. El vorbește despre selecția naturală. Vorbește despre milioane și milioane și milioane de ani ale procesului evolutiv. Într-o anumită măsură, asta-i corect. Dar, într-o altă mare măsură, nu vede esențialul. Dacă se bazează pur și simplu pe timpul liniar, atunci pare că e adevărat, dar fapt e că într-adevăr nu există timp liniar. Adică, există, dar el nu e tot ce există.

Așa cum am subliniat în ProGnost, timpul se fisurează acum pe planetă. De aceea sunt oamenii atât de anxioși. Ei sunt obișnuiți cu tiparele din trecut, din trecutul liniar, și ele încep să se dezmembreze acum. Ei vor avea dificultăți să facă față acestui lucru. Voi nu, deloc. Voi vă veți bucura de viața voastră, realizând că timpul e relativ neimportant, mai puțin în cazul în care vreți să vă servească, realizând că în acest moment există o parte din voi care se găsește în aceste colonii anterioare Pământului, colonii care zumzăie peste tot prin univers. 

Universul vostru fizic e făcut din câteva elemente de bază. De fapt există doar 10, dar trei dintre ele – doar trei dintre ele – sunt importante. Hidrogenul, heliul – hidrogenul reprezintă 70% din materia universului, heliul reprezintă 28-29% – oxigenul, mai puțin de 1%. Asta e realitatea voastră. Asta e structura care creează totul în universul vostru fizic și în universurile cvasi-fizice, în universurile care nu sunt atât de cristalizate ca aici.

 

Așadar, când simțiți în asta – știți că deveniți atât de înrădăcinați în viață și toate celelalte – vă uitați acolo în afară și vă uitați aici înăuntru, vă uitați oriunde, vă uitați la știri, vă uitați la alți oameni, e doar hidrogen, heliu și un pic de oxigen și alte câteva urme, foarte mici, de microelemente, zece în total. Dar cele [trei] sunt cele mai importante. Asta e realitatea. E foarte flexibilă. Nu-i atât de greu de modelat. E foarte flexibilă. Doar cu astea aveți de-a face în realitatea fizică.

Acum, astea sunt elementele materiei, dar există alte variabile acolo înăuntru. Există ceva numit quanta. Noi am vorbit despre asta în Keahak, dar quanta e aproximativ de un milion de ori mai mică, ați putea spune, decât structura atomică însăși. Structura atomică poate fi observată de către oameni în prezent. Quanta, nu încă. 

Așadar, aveți quanta, care nu se află, de fapt, deloc în timp sau spațiu, dar este timp și spațiu, într-un fel. Vom intra în asta, cu mult mai mult, în Keahak. Problema e că toate astea nu sunt liniare. Toate astea nu sunt solide și puternice, și chiar acum totul se schimbă foarte rapid.

Evoluția e în regulă până la un punct, dar adevărul e că voi luați acum [în considerare] timpul flexibil, și toată teoria evoluției absolute nu mai e valabilă. Voi puteți transcende evoluția. Puteți accelera evoluția, așa cum se petrece acum pe planetă, prin intermediul tehnologiei. Voi accelerați evoluția într-un ritm cum nu s-a mai văzut niciodată pe planetă sau oriunde în altă parte în creație. Nu există nicio altă formă de viață, formă de viață planetară, care să treacă printr-o schimbare rapidă a ceea ce numiți evoluție, așa cum se întâmplă acum pe planetă, și tot cosmosul privește ce se petrece aici acum.

Planeta asta, pe care o luați în râs uneori, totuși planeta asta e cea unde iubirea a fost prima dată experimentată. Planeta asta e o planetă unde viața a devenit cristalizată și încorporată pe planetă. Altele acum, ele nu sunt cu adevărat planete, dar ajung – să le spunem tărâmuri – ajung acolo încet, dar totul se întâmplă chiar aici. Toți privesc. Maeștrii Ascensionați, Consiliul Crimson, ființele angelice, toți privesc. Fiecare Pământ Nou privește acum ce se petrece aici, și voi vă mirați de ce există atâta anxietate. Se schimbă foarte, foarte rapid acum.

Cel mai important ingredient e că, acum – în loc de un proces evolutiv bazat pe timp – indiferent că e vorba de biologie, minte, spirit, chiar acum, ele pot fi depășite destul de ușor, înțelegând că există Și-ul, că există atemporalitate, că exact acum, trecutul vostru în aceste, le voi numi, perioade ale Războiului Stelelor – și știți, există filmele care sunt disponibile, și conceptul inițial a fost transmis prin channel, s-a conectat la el, George Lucas. Ele sunt cam prea comercializate acum, dar cumva reflectă ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, ce se întâmplă într-un fel, cu voi chiar acum, cu mult timp în urmă. Și știți rezultatul lor final, vorbim despre el în Călătoria Îngerilor: totul a ajuns la o încetinire. Totul a ajuns la o încetinire și exista nedumerirea dacă energia va ajunge la un impas total. Ăsta e filmul din Războiul Stelelor care n-a fost încă produs. Totul se oprește.

Așadar, aducând asta în prezent, ce facem e că, cu toate celelalte schimbări care au loc pe planetă, evoluția petrecându-se acum într-un ritm extrem de rapid cerut de tehnologie dar și de distorsiunea timpului, în lipsa unui cuvânt mai bun, distorsiunea timpului, pentru că efectiv acum puteți fi în trecut, în timp ce sunteți chiar aici; în trecut, în acele vremuri ale comunităților care plutesc prin spațiu cu niște tehnologii uimitoare, ținând cont de toate. Dar și viitorul – viitorul despre care ați spune că e peste 20, 30 de ani de acum – poate fi chiar aici, chiar acum, pentru voi.

Când înțelegeți toate astea – și e pur și simplu o chestiune de a permite. Nu vă gândiți prea mult la asta. Știți voi, simțiți în asta. Simțiți în asta, dar se va întâmpla oricum. Nu trebuie s-o faceți să se întâmple. Permiteți-mi să exprim asta într-un mod mult mai potrivit. Ați făcut-o deja să se întâmple. Acum e vorba doar de a o experimenta.

Ați făcut deja să se întâmple momentul în care ați transcens timpul și, e puțin înfricoșător la început, când o faceți. Dar deodată, transcendeți timpul însuși și, deodată, următorii 20 de ani de acum: voi, ca Maeștri Ascensionați; fără suferința voastră, fără problemele voastre fizice și fără prostia voastră referitoare la abundență – am spus asta? (unii chicotesc) da, am spus asta – ele nu mai sunt acolo. Nu sunt acolo, pentru că ați permis viitorului pe care în esență l-ați ales, să fie acum aici și apoi să-l trăiți. Ați aruncat în aer timpul. Dar el este în Și. Încă vă puteți bucura de a conduce mai departe Corvette-ul vostru. Este o experiență bazată pe timp –  timp și viteză – vă puteți bucura în continuare de asta.

Ceea ce spun aici e că totul converge acum – totul, trecutul. Trecutul e doar așteptare și, știți, trecutul e transformat în momentul Realizării. Trecutul, brusc, nu mai e trecutul. Cu alte cuvinte, aveți aceste lucruri care vi s-au întâmplat acum o viață sau în trecut, în timpul Războiului Stelelor, care se petrece chiar acum. Ele caută răspunsuri. Încearcă să găsească soluții. Se luptă între ele. Fură energie. Fac toate aceste lucruri. Există putere, există dominare. Toate astea se opresc și se schimbă.

Tobias a spus-o, cu mult timp în urmă, viitorul este trecutul vindecat. Un alt mod de-a o spune, viitorul, de fapt, vindecă trecutul. Pe măsură ce vă permiteți să fiți ce ați decis deja că veți fi, are loc o transformare, într-o proporție epică, dacă asta are vreun sens. Nu trebuie să stați aici și să spuneți: “Oh, asta vreau să se întâmple. Într-acolo mă îndrept cu toate astea. Așa vreau să fie scris scenariul.” Ați făcut asta cu mult timp în urmă și, ați făcut-o și în viitor. Ați făcut-o aici, acum mult timp, și ați făcut-o de multe ori, dar ați făcut-o și în viitor. Ați spus: “Ăsta e modul în care vreau să se întâmple.” Și apoi, lucrurile vin împreună chiar acum.

În consecință, încetați să vă mai stresați. Să mergem mai departe. Chiar acum, să mergem acolo unde, de fapt, vreți cu adevărat să fiți.

Acestea fiind spuse – eh! – să simțim în asta doar pentru o clipă. E un lucru atât, atât de frumos. Când vă dați voie să ieșiți din lanțurile trecutului și grijile viitorului, conștiința de masă și tot restul, e un important moment Eu Sunt. Atunci vă veți opri din a vă îngrijora de lucrurile mici, de micile lucruri enervante. Transcendeți toate astea.

Așadar, ce aveți acum e un proces evolutiv care devine revoluționar prin prisma faptului că acum injectați Fără Timp-ul sau Æterna în perspectiva a tot ce se întâmplă din punct de vedere al evoluției, dacă asta are vreun sens (chicotind). Pfiu! Da. Dar, nu se simte bine, chiar dacă nu știți despre ce naiba vorbesc? (unii chicotesc) E ca și cum, în concluzie, cel mai bun mod de-a o spune e să nu vă mai îngrijorați. Ați făcut deja alegerile. Ați făcut deja acele alegeri. Ați făcut alegerea de a rămâne aici. Ați făcut alegerea pentru Realizarea voastră. De aceea nu ne îngrijorăm, de fapt, de asta. Următorul lucru pentru voi e să faceți ce-ați venit aici să faceți.

Aveți toate instrumentele. Nu vă lipsește niciun instrument și, dacă credeți că vă lipsește, atunci voi sunteți un instrument (câteva râsete). Știam că Lindei i-ar plăcea asta (Linda râde). E singura care râde.

Nu lipsește nimic acum. Pentru oricare dintre voi, nimic, nimic, nimic nu lipsește. Ăsta e un alt joc important: “Încă n-am o parte din piese.” Aveți fiecare piesă. Aveți fiecare răspuns. Câteodată duceți-vă în Și pentru răspunsuri. Uneori spuneți: “Ei bine, știi, am această masă aici și pur și simplu nu văd răspunsul pe masă.”

Opriți-vă și respirați profund. Există multe mese, poate nu în viziunea umană, dar există multe mese și, toate răspunsurile, toate instrumentele sunt exact acolo. Uneori trebuie doar să puneți acea întrebare, oricare ar fi cea pe care o aveți, sau să cereți soluția și apoi să vă opriți pentru o clipă, să respirați profund. Va fi acolo pentru voi, dacă vă permiteți să intrați în Și. Poate că nu este acel lucru la care omul s-ar fi gândit neapărat sau chiar și l-ar fi dorit, dar e acolo.

Fiecare răspuns e acolo. De aceea nu-mi place când Shaumbra spune: “Nu știu” sau cealaltă expresie la fel de toxică: “Ei bine, să așteptăm. Să vedem ce se întâmplă." Nu. Nu, pentru că practic vă spuneți vouă: “Nu am răspunsurile” și așteptați să apară marele fulger. Realizarea voastră se află pe acea masă.

Unii dintre voi spuneți: “Ei bine, când va veni?” Vreți, pur și simplu, să vă uitați? E deja acolo. Tot ce trebuie să faceți e s-o acceptați și s-o permiteți.

“Ei bine, nu văd masa.” Ieșiți din creierul vostru, atunci. Intrați în Și. Există multe mese. Există multe realități.

Fiți atenți, o să rămâneți în urma timpului. Știința, știți, știința liniară de bază înțelege deja că particulele pot intra și ieși din realitate. Ele dispar spre un alt tărâm care poate nu e detectabil de către sistemele sale curente de măsurare, dar se știe că există și alte tărâmuri. Nu rămâneți în urmă. Nu spuneți: “Ei bine, nu văd celelalte mese.” Ele sunt acolo. Poate că nu sunt în fizic, dar sunt acolo. Alunecați în Și. Fiecare răspuns, iluminarea voastră, totul e exact acolo, așteptându-vă pur și simplu.

Așadar, ideea e că ați venit aici pentru un scop, să fiți pe această planetă, și am spus asta din nou și din nou, dar acum trebuie să ne întoarcem la miezul problemei. Ieșim din Seria Merlin Eu Sunt și vom începe cu Seria numită Arta de a Sta pe Bancă. Avem o muncă importantă de făcut, dar e muncă ușoară. E muncă distractivă. Nu e deloc o muncă grea. Dar dacă vă aduceți rahatul acolo, știți ce se va întâmpla; vă pot spune deja, m-am uitat într-un potențial viitor căruia îi închid ușa acum, dar dacă intrați în următoarea Serie, în ce facem cu adevărat aici pe planetă – poate ar trebui să fie numită “Afurisitul de Motiv Real Pentru care Suntem Aici pe Planetă” (râsete). Lindei i-ar plăcea asta.

Dacă intrați în următoarea Serie cu noi și încă vă îngrijorați și vă îndoiți și încă mai cărați bagaje cu voi, veți sfârși doar – iată, voi interpreta asta. În regulă.

Iată-i pe Shaumbra care stau pe bancă, care au acceptat că “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Sunt aici. Totul se rezolvă. Nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic." Iată deci cum stau ei pe bancă (Adamus stă calm, cu mâinile unite, cu ochii închiși și cu un zâmbet pe față). Așa. Par cam proști, cred (Adamus chicotește).

Apoi, iată-i pe Shaumbra care n-au, care încă se îngrijorează despre tot și caută încă și încearcă să găsească lucruri și sunt plini cu toate aceste întrebări fără răspuns și încă se stresează și se întreabă ce e în neregulă cu ei. Și stau pe bancă așa (fața lui se încrețește într-o grimasă, corpul e încordat), arată de parcă sunt constipați și nu știu când își vor da drumul sau nu (mai multe râsete), dar sunt foarte îngrijorați despre asta, “Ce-ar fi dacă îmi dau drumul chiar aici?”

Vedeți voi, veți sta pe bancă și efectiv vă veți îngrijora – nefiind deloc pe bancă – și veți încerca să vă proiectați agendele și vă veți gândi la alte lucruri. Pur și simplu, nu veți sta pe bancă. Statul pe bancă înseamnă doar a străluci, a lumina. Asta e. Și se simte foarte bine. Unii dintre voi vă gândiți: “Oh, Doamne, asta sună plictisitor. Doar stau pe-o bancă fără să fac nimic. Trebuie să fac ceva." Nu, nu trebuie. Se simte foarte bine. De fapt, e o eliberare uriașă. E ca o imensă renunțare și realizați că sunteți atât de mult în pasiunea voastră, motivul pentru care vă aflați aici pe planetă. Fără agendă. Fără să încercați să – vom sta puțin pe bancă în grup, va fi oarecum distractiv – fără agendă. Nu trebuie să schimbați niciun nenorocit de lucru în voi sau în lume. Nimic. Dar haideți să scăpăm de rahat acum. Hai – fără vreo aluzie – dar să dăm câteva șuturi în fund aici.

Așadar, am avut recent un eveniment Threshold, cred că a fost transmis de aici – Threshold – și în timpul evenimentului Threshold se permite o sesiune de întrebări și răspunsuri. Eu nu sunt întotdeauna încântat de asta pentru că, știți, sunt aceleași întrebări vechi, tot timpul, chiar dacă dau răspunsuri diferite, dar sunt aceleași întrebări. M-am lansat într-o tiradă și a fost distractiv pentru mine. Și, Linda, ce crezi despre tirada mea, tirada mea din Threshold?

LINDA: Doar o altă tiradă.

ADAMUS: Doar o altă tiradă. Mi s-a părut că am ținut o tiradă specială. M-am lăsat dus de val. Au fost câteva întrebări și m-a lovit așa tare că după tot acest timp petrecut împreună, trebuie să continui să spun același lucru. Așa că o să-l spun din nou azi și voi vorbi răspicat azi și apoi, pur și simplu, vom trece peste lucrurile astea.

Dacă există în viața voastră ceva ce credeți că nu vă place, e acolo pentru că vă place. Orice – oameni, boli, eșecuri – orice, orice în viața voastră. Dacă există dureri în corpul vostru, dacă există probleme legate de abundență, e pentru că sunteți îndrăgostiți de ele.

Asta e tirada mea. E adevărat, altfel nu ar fi acolo. Și am fost criticat că sunt puțin dur în privința asta, dar e atât de adevărat. Și când realizați asta, când realizați că nu puteți da vina pe nimic altceva, nu puteți da vina pe o viață trecută. Nu puteți da vina pe faptul că pur și simplu nu înțelegeți toate aceste informații minunate, uimitoare și înțelepte. Când realizați că, dacă există în viața voastră, e pentru că încă vă mai place. Încă mai primiți ceva din asta. Încă mai jucați un joc și trebuie să-i punem capăt acestuia chiar acum. Orice ar fi.

Nu sunteți victima a nimic. Dacă înțelegeți că energia e a voastră în întregime, voi sunteți afurisitul de creator, puteți face ce vreți, nu vreau să aud aceste scuze: “Dar am încercat." Nu, n-ați făcut-o. Ați încercat – cu abundența – ați încercat, vă gândiți, poate lucrați un pic mai mult sau ceva de genul ăsta, dar vă mențineți în continuare vechea problemă a abundenței, acele: “Sărmanul de mine” și “Nu știu mai bine” și “Banii sunt răi” și tot restul ăstora. Trebuie să le dați drumul. Sau rămâneți cu ele, dar nu continuați mai departe cu Shaumbra și Crimson Circle. Pur și simplu n-o faceți. Întoarceți-vă, stați la petrecerea voastră de compătimire a sărăciei și distrați-vă, până când sunteți gata să ieșiți din ea.

Ce facem acum are implicații atât de uriașe, nu doar asupra voastră și a vieții voastre, care evident e numărul unu, dar ce efect are asupra planetei chiar acum și ce efect are asupra întregii creații chiar acum. Știu că uneori vă gândiți: “Ei bine, eu sunt doar acest grăunte de conștiință în această imensă mare a conștiinței” și “Ce influență am eu?” și “Nu sunt atât de important” și “Uită-te la viața mea, n-am făcut nimic.” Tăceți dracului din gură! (câteva râsete) Vreau să spun, serios, tăceți. Data viitoare când aud asta, o să respir foc chiar în ceafa voastră și vă va ieși pe fund (mai multe râsete), pentru că sunt... (Adamus chicotește)

Nu-mi atinge cafeaua. Încerc să evidențiez o chestiune aici și nu mai pot fi drăguț în legătură cu asta, încetați să târâți asta după voi.

LINDA: Îmi dai lecții proaste, cărora Geoff nu le va putea face față (ei chicotesc).

ADAMUS: Așadar, dacă încă se întâmplă în viața voastră, este pentru că încă obțineți ceva. Poate că sunteți dependenți de asta, dar atunci treceți peste dependențe. Poate că încă vă place suferința. Treceți peste suferință. Nimeni nu vă impune nimic. Vă puteți încrede în conștiința de masă, vă puteți încrede în familia voastră, jocul ancestral și tot restul, dar treceți peste asta acum. Avem lucruri importante de făcut chiar acum.

E un grup foarte mic pe planetă. Sunt alții care fac – mm-mm – un gen de muncă similară, copiind de fapt ceea ce facem noi (publicul spune: “Ohh!”). Știți ce se spune totuși, imitația este bla, bla, bla. Dar nu sunt mulți. Nu e nevoie de mulți, dar nu sunt mulți pe planetă. Și nu vreau să dau cifre chiar acum, vom face asta la evenimentul Timpul lui Merlin, când St. Germain va vorbi despre numere. Dar să spunem, în ansamblu, Shaumbra serioasă, vreau să spun, Shaumbra serioasă, câți ați bănui? (cineva spune 5.000) Cinci mii? Pe-aproape. Un pic mai mulți de-atât. Da. Vorbim despre sub zece (mii) pentru a influența planeta – nu pentru a schimba planeta – ci pentru a influența planeta. Nu sunt mulți.

E motivul pentru care ați venit aici. Nu există altul. E motivul pentru care ați așteptat cu Realizarea voastră și, e timpul s-o facem. N-o vom face cu zgomot. N-o vom face face bătându-ne cu pumnul în piept. N-o vom face așteptând răsplată sau premii sau vacanțe gratuite la Paris sau ceva de genul ăsta. O vom face pentru că voi ați ales s-o faceți.

Este un grup mic, dar trebuie să fim clari, mergând mai departe. Trebuie să fim clari. Nu există loc – dacă aveți o problemă cu abundența, îmi pare rău, dar înfruntați-o chiar acum. E problema voastră. Vă place. Vreau să vă uitați la motivul pentru care vă place.

Dacă vă confruntați cu orice probleme, să spunem, cu sănătatea. Sănătatea. Aceste probleme de sănătate nu există pentru că trăiți într-o societate murdară plină de germeni și gândaci și tot restul sau, din cauza strămoșilor voștri sau orice altceva. Există pentru că e ceva ce iubiți în asta. Mergând mai departe, nu există loc pentru suferință și vă voi atrage atenția asupra ei. Vă voi atrage atenția asupra ei.

Ce faceți aici pe această planetă chiar acum, mintea voastră umană nu și-a putut imagina. Dar, ați putea, de fapt, să respirați profund și pur și simplu să simțiți în asta pentru o clipă. Nu e puțin. Vreau să spun, e – aproape m-aș aventura să spun că, dacă ați înțelege implicațiile cu adevărat, cu adevărat, v-ar băga în sperieți, ceea ce probabil e bine. Dar ce efect are un pic de conștiință pe planetă acum, nu numai pentru Pământ și oameni, ci și pentru Războiul Stelelor care are loc chiar acum, pentru viitorul din următorii 10, 15 ani, va fi monumental pentru Pământ.

Pentru că acest punct al singularității, aproximativ în 2050, aproximativ, în care totul iese din tipare. Dar pe ce cale va ieși din tipare? Depinde de conștiința care e disponibilă chiar acum și nu înseamnă să încercați să schimbați lumea, încercând să rezolvați sărăcia sau foamea sau mediul înconjurător. Înseamnă pur și simplu să fiți capabili să vă străluciți lumina deschis și liber fără să vă faceți griji că cineva va veni să vă fure lumina, fără să fie nevoie să vă reglați sau să vă protejați lumina, conștiința. Înseamnă s-o faceți deschis și liber. Dar n-o puteți face dacă totuși vă plac unele din aceste probleme care se află în viața voastră. Trebuie să trecem de astea, trebuie să trecem de ele.

Cel mai mare câmp de bătălie pentru voi se află acum în mintea voastră, jucându-vă de colo-colo cu voi înșivă, încercând să înțelegeți lucrurile, construind mai multe poduri false. E timpul ca asta să se termine. Tot ce aveți nevoie este acolo. Pur și simplu opriți-vă, respirați profund și lăsați-le să vină la voi. Atât e de ușor. Nu le puteți construi, confecționa sau fabrica sau orice de genul ăsta, dar puteți să vă opriți și să le lăsați să vină la voi, și o vor face. Trebuie s-o facă. Trebuie s-o facă.

Așadar, chiar acum, vreau să abordez aici problema cu care mulți dintre voi se luptă, ceva ce FM va aborda în câteva săptămâni la întâlnirea noastră, problemele voastre fizice de acum. Mulți dintre voi s-au confruntat cu probleme fizice foarte dificile. Mulți dintre voi doar cu dureri. Să ne oprim pentru o clipă acum și să facem acest tip de merabh pentru problemele fizice.

Să stingem luminile și să dăm drumul la muzică.

(începe muzica)

Eu spun că, în regulă, aceste probleme fizice pe care le aveți, sunt ale voastre. Vreau să spun, sunt ale voastre. Există ceva care vă place – poate că “place” nu este cuvântul potrivit – dar ceva ce încă obțineți din suferința corpului fizic. Există ceva ce poate vă amintește cât de uman sunteți și ce fel de stare falsă este aceasta.

Dar, dacă aveți o problemă fizică – cancer, diabet, probleme cardiace, dureri, orice se întâmplă să fie – doriți ca oamenilor să le fie cumva milă de voi și doriți ca vouă să vă fie milă de voi. Nu mai e loc pentru asta.

Corpul vostru răspunde nevoii voastre de atenție oferindu-v-o. Dar apoi spuneți: “Nu, nu, nu-mi place durerea.” Eh, aah, eh, eh, da, vă place. Altfel, nu ar fi acolo.

Sunteți o ființă suverană și, chiar dacă ați coborât sau ați descins sau oricum ați numi-o, în materia fizică, asta nu vă răpește faptul că sunteți cu adevărat o ființă suverană și că e în întregime energia voastră și e acolo pentru a vă servi.

Dacă există probleme fizice în corpul vostru – nu-mi pasă ce sunt, probleme digestive sau gută sau dureri de urechi sau indiferent ce – există pentru că încă țineți de ele.

Apoi ajungeți atât de neclari în ce le privește, cum au ajuns acolo de la bun început, ce fac, și este atât de copleșitor pentru mintea voastră, și spuneți: “Nu știu. Pur și simplu am chestia asta. Nu-mi place și n-o vreau.” Și poate luați niște medicamente sau orice altceva pentru asta. Dar, la naiba, tot găsiți ceva în ea. E timpul să treceți peste asta.

Vom sta pe bancă și nu vreau să stăm pe bancă cu bastoane și în scaune cu rotile (câteva chicoteli). Vreau să văd Maeștri sănătoși care stau pe aceste bănci din parc. S-ar putea să deveniți, ce, seniori, așa cum li se spune. E bine. Puțin păr cenușiu impactează mult percepția pe care o au oamenii. Dar probleme de sănătate? Eh, era să spun “Ce e în neregulă cu voi?” dar știți deja. Aveți această problemă de sănătate și, la naiba, trebuie să dispară.

Acum, nu trebuie să intrați și să pricepeți ce face pentru a vă servi, pentru că atunci vă veți întoarce pe acel câmp de bătălie al dualității minții și nu veți pricepe niciodată. Dar vă puteți spune vouă înșivă că ați terminat complet cu asta, că nu vă servește, nu asta alegeți și trebuie să dispară. Și apoi, la naiba, așteptați-vă că va dispărea.

Așteptați-vă că există un proces de transformare care include curbarea și modelarea timpului – practic, așa cum spuneți voi, mergând în viitor, dar având loc chiar acum – care rezolvă această problemă, deoarece în viitor nu sunteți bolnavi.

În viitor, nu sunteți bătrâni și cu sănătatea distrusă. Nu trebuie să vă treziți în fiecare dimineață și să luați medicamente pentru a rezolva o problemă. În viitor, sunteți sănătoși. O știu.

Nu trebuie să încercați să înțelegeți: “În regulă, ce obțin încă din această problemă fizică?” E vorba despre a spune: “Sunt gata să renunț la asta și acum o fac.” Nu vă gândiți la ea. Nu așteptați până mâine. Nu intrați în jocurile minții. E ca și cum: “S-a făcut.” Și apoi opriți-vă și respirați profund în moment și lăsați viitorul să meargă să lucreze pentru voi.

Și pe măsură ce se întâmplă asta și aceste vechi energii ale problemelor fizice încep să dispară, se întâmplă ceva. E foarte – am nevoie să simțiți în asta, nu deveniți prea mentali – dar e ceva care se întâmplă, întorcându-ne la perioada noastră din Războiul Stelelor în care încă nu erați complet cristalizați în biologie.

Există un proces acolo, un proces evolutiv care a fost accelerat în cele din urmă de către alte lucruri energetice care v-au împins în această biologie profundă, biologia în stare profundă.

Dar acum, pe măsură ce viitorii voi, cei sănătoși, intrați în interiorul vostru chiar acum, în timp ce spuneți: “Nu voi mai tolera probleme fizice”, ceva se întâmplă acolo în trecut, în cvasi-fizic sau fizicul ne-cristalizat și schimbă asta.

Schimbă trecutul îndepărtat, astfel încât să nu fiți susceptibili sau vulnerabili la durerile și suferința corpului fizic.

Vă schimbați propriul Cod al Maestrului de acum eoni de timp, cu mult înainte de Pământ și o faceți chiar acum.

Pentru asta sunteți aici, printre altele, doar să spuneți: “E timpul să lăsăm toate astea să intre chiar acum” – ce e făcut la comandă în viitor, ce e croit pentru voi, de către voi cei din viitor, și ce e făcut la comandă pentru voi cei din trecut – și lăsați asta să se petreacă chiar acum.

Nu e o treabă foarte grea, dar e nevoie să ieșiți din acest câmp de bătălie al minții și din toată gândirea și anxietatea și din preluarea conștiinței de masă și a tuturor celorlalte.

E la fel de simplu ca a simți în acea expresie: “la comandă”. Are multe semnificații.

”Făcut la comandă” înseamnă că ați croit asta pentru voi. Ați modelat-o pentru voi. Viitorul e cel comandat pentru voi și la fel e și trecutul. Totul e modelat, proiectat. Și acum e acel moment să realizăm asta.

Realizarea și permiterea, cam aceleași cuvinte. De aceea nu folosesc termenul “iluminare”. Eu o numesc realizare. E pur și simplu permitere.

Nu există loc pentru aceste probleme fizice și, categoric, puteți schimba asta chiar acum.

Nu intrați în jocurile minții voastre. Nu puneți o mie de întrebări.

De fiecare dată când puneți o întrebare, ea iese în realitatea voastră undeva, ca o sondă care pleacă și nu se mai întoarce până nu primește răspuns. Dar uneori e nevoie de eoni de timp. Deci, opriți-vă din a pune toate afurisitele de întrebări și, pur și simplu permiteți acum.

Aceste probleme fizice nu-și au locul. Multe din ele au provenit de la strămoși, câteva chiar din procesul de cristalizare în biologie.

Așa cum am spus, realitatea fizică nu e foarte complexă. Sunteți compuși în esență doar din hidrogen, heliu – aer cald, he! – și puțin oxigen. Așa că, încetați să mai credeți că e atât de mare și de complexă. Nu e. Să trecem dincolo de acea problemă fizică chiar acum. Fără dar, dacă sau ar trebui.

Vom intra în noua noastră Serie destul de curând și vom vorbi despre mai multe lucruri, dar puteți aplica același lucru și abundenței voastre financiare. Îl puteți aplica la aproape orice în viața voastră. În viața voastră. Nu-l aplicați planetei. Nu-l aplicați prietenilor, câinelui sau altcuiva.

Puteți să-l aplicați la orice. E timpul să dăm drumul la toate astea și toate intră în categoria suferinței.

Dacă vă țineți de orice formă de suferință, înseamnă că obțineți ceva de la ea. Ce, vă face să vă simțiți bine? Fericiți? Vrednici? Ca Hristos? Vreți să fiți ca Iisus, multă suferință? E timpul să trecem dincolo de asta.

Voi sunteți cei care o cauzează. Nu vreau să aud pe niciunul dintre voi dând vina pe altceva. Da, există influențe ale conștiinței de masă, dar voi subscrieți la ea. Așa că dați drumul la asta acum.

Să respirăm profund.

Încheiem această Serie Merlin Eu Sunt și, îmi plac finalurile (Adamus chicotește).

Cea mai mare bucurie pe care am avut-o vreodată în scrierea cărților sau pieselor de teatru în oricare din viețile mele, a fost mereu acea ultimă pagină, sfârșitul. Aducea totul laolaltă, dar mai mult decât atât, știam atunci că fiecare sfârșit aduce un nou început, o transformare, și asta se întâmplă chiar acum.

Așadar, încheiem Seria Merlin Eu Sunt. Ce este Merlin? Merlin este călătorul în timp. Merlin e cel care realizează că într-adevăr nu există trecut sau viitor. Nu e liniar. Puteți aduce orice, din orice timp, oricând și oricum vreți. Nu mai sunteți restricționați. Sunteți liberi să vă mișcați prin timp. E uimitor. E atât de eliberator.

Ce este Merlin? Merlin înțelege că, în primul rând, Merlin nu e un nume sau doar o ființă. Merlin e un titlu și au existat mulți Merlini. Eu am fost un Merlin și, acum voi deveniți Merlinii. E titlul vostru.

Merlin înseamnă că totul e magic, și totuși nimic nu e magic. Totul este magic pentru că totul face parte din energia și creația voastră, dar într-adevăr, nu există niciun mister în ea. E doar hidrogen, heliu și oxigen. Nu e foarte greu.

Nu există niciun mister în ea. Este: ce vreți să faceți cu componentele? Cum vreți să strălucească conștiința voastră asupra oxigenului sau heliului vostru? Și apoi urmăriți cum încep și se formează toate structurile atomice și ele se atrag una pe alta pentru a crea o realitate în care vă puteți juca.

Un Merlin înțelege că nu e restricționat de fizic, decât dacă crede că e.

Merlin înțelege că suferința este, în primul rând, slavă domnului, temporară. E o fază proastă prin care treci și apoi o depășești. Realizezi că, ei bine, acea suferință a fost oarecum distractivă pentru o vreme, dar haideți, mergem cu mult dincolo de ea acum.

Un Merlin înțelege că nu trebuie să fie aici pe planetă. Fiecare Merlin s-a confruntat cu această provocare: “Să rămân sau nu? Acum sunt un Merlin. Sunt suveran de drept. Dar să rămân?”

Și asta e o întrebare pentru voi toți. Dar dacă rămâneți, dacă rămâneți, nu continuați să mențineți vechile scuze. Nu continuați să mențineți problemele fizice.

Nu există niciun motiv pentru asta și, poate, doar poate, cu ceea ce facem aici mergând mai departe, doar poate că ar putea străluci o asemenea lumină pe planetă încât oamenii se vor trezi într-o zi și vor spune: “De ce-am suferit într-una? De ce-am transmis suferința copiilor noștri și ei au transmis-o copiilor lor? De ce-am suferit într-una?”

Cu asta, dragii mei prieteni, o încântare.

Să respirăm profund împreună și să încheiem această Serie Eu Sunt Merlin acceptând că voi sunteți Merlinii. Ați înțeles. [Titlul] e al vostru. Vă e predat vouă, tuturor.

De cele mai multe ori pe această planetă a trăit câte un singur Merlin, pe rând, dar acum e diferit. Există, ei bine, mii și mii acum, și poate mult mai mulți care vor veni.

Așadar, e timpul să ajung înapoi la carul meu și să mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați unde voi vorbi despre deliciosul tort cu care am fost atât de ademenit azi, unde voi vorbi despre faptul că nu a trebuit să vorbesc prea mult. Nu a trebuit să vorbesc prea mult. V-am speriat ca naiba pe cei care credeați că într-adevăr voi dezbate prea mult. Și apoi unii dintre voi urmau să iasă după aceea afară și să spună: “Ei bine, credeam că vom avea parte de o săpuneală mai sănătoasă. Credeam că va fi mai rău. Într-un fel am sperat și mi-am dorit.”  Da, v-ați dorit. V-ați dorit.

Cu asta, să respirăm profund și să realizăm că ăsta e timpul cu cea mai rapidă schimbare din istoria acestei planete, dar și a oricărei alte civilizații de ființe creatoare, și voi sunteți chiar în mijlocul ei.

Mă uit la voi și uneori îmi doresc să pot flutura bagheta magică și să vă fac să realizați ce faceți cu adevărat aici. Ce faceți cu adevărat. Nu este vorba doar despre voi și viața voastră. E vorba despre planetă și despre întreaga creație.

Să respirăm foarte profund, dragii mei prieteni, toți cei care ni se alătură, și amintiți-vă că, într-adevăr, pe măsură ce ne așezăm pe băncile noastre din parc strălucind lumina noastră pe planetă, totul e în regulă în întreaga creație.

Vă mulțumesc (publicul aplaudă).