Eu Sunt Cel Ce Sunt. Ah! Nu s-au rostit vreodată cuvinte mai frumoase decât “Eu Sunt Cel Ce Sunt.”

Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran, aici cu absolut fiecare dintre voi, pentru ceea ce voi numiți Shoud-ul vostru din noiembrie, Shoud-ul 2 al Seriei Merlin Eu Sunt.  

În timp ce vin aici prin Cauldre, Linda, echipa de aici din Kona, și prin voi toți, îmi ofer un moment să miros aerul. Mm. E atât de frumos aici, atât de înmiresmat, atât de proaspăt. Ah! Și un moment pentru a lua o gură de cafea, minunata cafea din Kona, nu să promovez ceva, ci să mă bucur de bogăția vieții, a vieții omenești.  

Ar putea fi dificil pentru unii dintre voi să vă prindeți de asta, chiar s-o simțiți din când în când, deoarece, în toate viețile omenești a fost greu. A fost dificil. O mulțime de provocări, în special în această viață; probabil cea mai grea viață pe care ați avut-o vreodată, pentru că ați fost mai conștienți. Ați avut o dorință mai mare de a trece prin schimbări. Ați eliberat  mai mult decât în oricare din celelalte vieți. Deci, mă voi aventura să spun, probabil că este cea mai grea viață a voastră, o viață de schimbări. 

Dar, iată-ne aici, capabili să fim împreună. Ah! Iată aici un Maestru, Cauldre, transmițând prin channel un Maestru, pe mine, tuturor Maeștrilor, voi. Sunt cu adevărat impresionat cât de departe am ajuns în ciuda tuturor lucrurilor, în ciuda multor circumstanțe și situații din mijlocul marii pandemii de pe planetă, în mijlocul întregii nebunii, care nu e a voastră, că veni vorba. Nu este a voastră. 

Un lucru pe care-l veți observa, dacă nu l-ați observat deja, este acest simț pe care l-ați avut mereu, însă începe să iasă în față acum, un simț al Frumuseții. Când începe muzica*, e așa o frumusețe. Știți, acest simț al Frumuseții a fost ascuns mult timp. Au existat atât de multe alte lucruri ce au intrat în mintea și emoțiile voastre, încât pur și simplu acel simț al Frumuseții chiar nu a fost disponibil pentru a se manifesta. Un adevărat simț al Frumuseții, și nu trebuie să lucrați la el. Ca Maestru, se întâmplă. Pur și simplu începe să iasă în față, să iasă la suprafață. 

 

Există unele dinamici interesante ce au loc chiar acum. Există un profund sentiment de dor, dar nu un dor pentru ceva pierdut. Ați fost în acea fază când ați trecut mai întâi prin trezirea voastră, sau poate chiar înainte, însă era vorba de un sentiment de dor, știind că exista ceva mai mult, dar ca și cum era pierdut. Era în afara puterii de pătrundere, inaccesibil. Știați că era acolo, cumva ca într-o noapte întunecată în pădure; știți că există lucruri acolo, dar pur și simplu nu le vedeți. Și apoi, pe măsură ce ajungeți la acest punct, acel dor devine mai intens și mai profund, mai senzual.

Dar acum, în loc de dor pentru ceva îndepărtat și necunoscut, există un dor ce e foarte palpabil, foarte clar, chiar acolo. Știți că este acolo. Nu trebuie să lucrați la el. Poate încă nu înțelegeți exact care este acel dor bogat, minunat, dar asta se întâmplă când omul, Maestrul, Eu Sunt-ul, încep cu toții integrarea, profunda integrare a măiestriei întrupate. 

Și apoi există acel sentiment că v-a lipsit acea conexiune pentru un timp atât de îndelungat, v-a lipsit cunoașterea Spiritului din voi, v-a lipsit tot ce sunteți cu adevărat, toate simțurile voastre, toată magia care sunteți cu adevărat. Așa că acest sentiment de dor care vine acum, nu mai este un dor pentru ceva pierdut, ci acum este ca un dor pentru cunoaștere. Asta aduce un sentiment al Frumuseții, bogăția vieții.   

Știți, când nu mai încercați să schimbați lumea, când nu mai încercați să vă schimbați nici măcar pe voi, când acceptați tot ceea ce sunteți, când permiteți, acel simț al Frumuseții iese la suprafață acum, și este în orice. Este în muzică. Este în natură. Este chiar în ființa voastră. Este foarte real, visceral.

Unul din lucrurile ce sunt mereu trist de privit la oamenii care trec prin ceea ce trec, în special pe măsură ce intră în trezire, este că senzualitatea pare să se estompeze, să intre în nimic. Lucrurile devin atât de mentale și atât de liniare. Și, de fapt, ei nu sunt mai mentali sau mai liniari; doar că acum, când cineva intră în trezire, acum realizați cât de liniare și mentale au fost lucrurile. Deci, sunteți cu mult mai conștienți de asta. Dar ajungeți la acest punct și nu mai este deloc așa. Nu mai sunt liniare. Nu mai sunt mentale. Acel simț al Frumuseții, de care unii dintre voi v-ați temut, de fapt, simțul Senzualității căruia unii dintre voi i-ați rezistat, începe să iasă la iveală, și nu trebuie să lucrați la asta. Pur și simplu este acolo. Dintr-odată sunteți conștienți de bogăția vieții.  

Parte din asta este cauzată, de asemenea, de faptul că există o cunoaștere, pentru cei mai mulți dintre voi, că aceasta va fi ultima voastră viață pe planetă și, este timpul să începeți să vă uitați la lucruri dintr-o perspectivă diferită. Să începeți să vă uitați la lucruri, ei bine, cu acel dor, știind că asta urmează să fie ultima viață în care puteți face plimbări lungi în pădurile acestui Pământ. Veți fi capabili să luați asta cu voi, dar nimic nu va fi exact ca realitatea de aici – pădurile și cerul și păsările și mâncarea și toate aceste lucruri minunate – și muzica și, pur și simplu, râsetele și chiar plânsetele oamenilor – toată această frumusețe.   

Este puțin melancolic, dar este foarte, foarte frumos, și asta se întâmplă când ajungeți la acest punct. Frumusețea emerge, și asta e o recomandare bună pentru – am vorbit despre frumusețe în ultimul nostru Shoud – vorbim despre acest nou Manual al lui Merlin pentru Realizarea Întrupată, în care am vorbit despre frumusețe. Însă frumusețea emerge, iese la iveală, și acum vă regăsiți înconjurați de ea, în special pe măsură ce realizați că toată energia este a voastră. Acum vă simțiți înconjurați de frumusețe. Nu tot timpul. Nu, nu neapărat când stați în trafic sau dacă ascultați unele din știrile principale pe care unii dintre voi le ascultați. Nu e nimic în neregulă cu știrile, dar unii dintre voi chiar intrați în chestiile dure.     

Însă această frumusețe emerge, și apoi există momente profunde de liniște incredibilă, când realmente nu mai căutați răspunsuri. De multe ori în trecut, ați avut aceste momente tăcute, profunde, dar voi cercetați și căutați, iar acum realizați că sunteți acolo. Sunteți acolo și acum vă puteți bucura de frumusețe fără să vă fie teamă de propria senzualitate, fără să vă fie teamă de frumusețea însăși. Da, oamenii, ei se tem de frumusețe, deoarece cred că trebuie să aibă pentru ei atât de multe reguli în viața lor. Ei cred că trebuie să rămână foarte liniari și stricți și să aibă programe și obiective și tot felul- ...pffff! Toate acestea ies pe ușă când vine Maestrul. Acum este timpul pentru frumusețe.     

Respirați profund și invitați-o înăuntru, pentru că vine, dacă nu este deja acolo.  

Frumusețea, într-un fel, care uneori vă aduce lacrimi în ochi când auziți o piesă muzicală minunată sau vedeți un clip muzical. Știți, eu nu am avut clipuri muzicale pe vremea mea. Era doar muzică; doar o auzeam – desigur, în afara cazului în care mergeam la concert – dar acum voi aveți clipuri muzicale care intensifică simțirea și Frumusețea. Incredibil.     

Așadar, haideți să respirăm profund împreună, în timp ce ne cufundăm în Shoud-ul 2 al Seriei Merlin Eu Sunt. 

Anul acesta au fost o grămadă de decese în familia Shaumbra. O mulțime. Mulți Shaumbra spunând pur și simplu: “Eh, pur și simplu voi renunța. Pur și simplu voi pleca.” Unii, precum Sart, permițându-și propria Realizare, cu zile sau săptămâni înainte să plece. Unii făcând-o doar cu un moment înainte să plece. Unii spunând: “Știi, este pur și simplu prea dur acum. Acest corp și toate aceste chestii cu care ne confruntăm, doar voi pleca și voi reveni când este potrivit.” Sunt o mulțime de Shaumbra care au plecat, al căror nume nu apare pe site-ul vostru la “Să nu-i uităm” care au plecat, și ei vin pe unul din Pământurile Noi, unde este un loc foarte special pentru cei care într-adevăr – tocmai și-au încheiat penultima viață, au nevoie de refacere, ei vor reveni – dar de data asta chiar o vor face ca niște  Maeștri.     

Așadar, aș fi nepăsător dacă nu aș menționa-o pe Edith. Edith. 

Draga de Edith a murit cu doar două zile în urmă. Oh, și Linda îi va pune fotografia aici.  

Edith era pe drumul de ieșire de ceva vreme. Așa cum știți, Edith, pe cât de încântătoare, era puțin încăpățânată. Poate ați realizat asta pe parcursul unor Shoud-uri. Edith a plecat practic cam cu o lună în urmă. Nu corpul fizic, ci esența ei a plecat cu aproximativ o lună în urmă, și ea doar aștepta. Știți, nu pare a fi o lună când aștepți cumva între tărâmuri. Dar, ea a plecat cu aproximativ o lună în urmă și, în final, doar alaltăieri și-a eliberat ultima parte a corpului ei fizic.  

Am stat cu ea în timp ce se întâmpla asta. A fost un moment minunat pentru mine și pentru ea. Ea era cam în genul – ar fi ca și când te-ai privi pe tine prin ultima flacără din jar care se stinge încet. Ultima, dacă ar fi fost ca într-un șemineu, la fel ca ultima licărire care a pâlpâit, și ea a experimentat asta. A fost martoră la asta. Este interesant deoarece chiar nu simțiți asta, vreau să spun, nu într-un mod fizic, dacă veți trece vreodată prin asta. Dar sunteți foarte conștienți de acest lucru. Sunteți foarte conștienți că ultima, ați putea spune, conexiune cu planeta a dispărut acum.  

Edith și cu mine am stat acolo o bună bucată de timp și, folosesc termenul “a sta acolo” dar, într-un fel, a fost pentru că amândoi am fost oameni. Știam cam cum era doar să stăm. Pur și simplu am stat acolo în liniște pentru o vreme.  

Știți, Edith și cu mine, ne-am cunoscut în multe vieți. În Shoud-uri, ne-am ‘zgândărit’ deseori unul pe celălalt. Îmi plăcea s-o invit pe Edith pe scenă, deoarece știam că va fi așa un exemplu, așa o frumusețe pentru toată lumea. Edith a avut căile ei. Edith a avut felul ei categoric de a fi. A devenit o emblemă pentru Shaumbra din întreaga lume. Dar am stat acolo pentru o bună bucată de timp și, la acel punct – scuză-mă, Edith (trecând peste fotografia ei pentru cafeaua sa) – la acel punct eu am spus: “Edith, și acum, încotro? Ce vrei să faci?”    

Și ea a spus: “Vreau să merg pe Theos. Am nevoie de refacere. Am nevoie de propriul meu spațiu. Am nevoie să integrez tot ce am făcut ca om pe planetă. Pur și simplu, am nevoie să mă îndepărtez de tot. Nu vreau să merg în tărâmurile Apropiate Pământului. Știu că voi da de familie și ăsta n-ar fi un lucru prea bun. Vreau să…” – ea l-a numit spa, ca un fel de spa spiritual pe Theos.

Așadar, am pășit cu ea acolo, și știu că unii dintre voi ați fost cu ea, făcând un DreamWalk sau doar gândindu-vă la ea, și am condus-o spre Theos și am spus: “Edith, mă voi întoarce în vreo două zile”, ceea ce înseamnă azi. O voi invita pe Edith înăuntru pentru un moment, pentru a oferi unele din gândurile și perspectivele ei. Dacă nu te deranjează, Linda, poate sta pe scaunul tău? 

LINDA: Desigur. 

ADAMUS: Da. 

LINDA: Absolut.

ADAMUS: Da. Deci...

LINDA: Gata, poftim.

ADAMUS: … haideți s-o respirăm cu toții pe Edith înăuntru acum, în Shoud-ul 2 al Seriei Merlin Eu Sunt. Respirați foarte profund. Oh, Edith. Edith opune rezistență, amintiți-vă cum obișnuia să se opună să urce pe scenă, dar, de fapt, chiar îi plăcea. Așadar Edith, bine ai venit. Sper că toată lumea te poate vedea, dacă nu, te poate simți aici.

Deci Edith, le-am menționat tuturor că tu te-ai dus pe Theos. De fapt, ești pe Theos chiar  acum. Ce spui de Realizarea întrupată? De ce nu ai rămas?

O voi traduce pe Edith pentru aceia dintre voi care nu auziți, cam în genul în care Vili traduce în spaniolă. Deci, Edith, de ce nu ai rămas?

Și aș vrea ca voi să-i simțiți răspunsul, de asemenea, înainte să-l traduc. Și Edith, în felul ei de a fi Edith, spune: “Ei bine, a fost pur și simplu prea dificil. Prea dificil. Am așteptat și am așteptat, și nu s-a întâmplat nimic. Nu aveam bani, nimic din această abundență de care vorbești tu, Adamus și, în final, pur și simplu – corpul meu a cedat.” 

În regulă, Edith. Edith, te vei întoarce pe Pământ pentru o altă viață?

(ușoară pauză)

“Da.”

Edith, în mod normal ai spune cu o voce cam aspră, probabil ai spune ceva de genul: “Nu!” Dar aici ne spui că da. Vei reveni pentru o altă viață. De ce este astfel, Edith?

(pauză)

Ei bine, Edith are ceva ce i-ar plăcea să împărtășească cu toată lumea, câteva lucruri. 

Edith spune că, mai întâi de toate, vrea să se întoarcă deoarece a existat ceva în viața ei care a lipsit cu adevărat – câteva lucruri, dacă nu greșesc, însă a fost un lucru care într-adevăr a lipsit în viața ei – și acesta a fost iubirea ei pierdută. Iubirea ei pierdută, un iubit cu care ea și-a petrecut multe, multe vieți, care nu a fost aici în această viață. Ei și-au jurat unul altuia cu mult timp în urmă, și ea îmi spune, chiar din vremurile lui Yeshua. Ei au făcut un jurământ că vor veni înapoi împreună pentru ascensiunea lor, ceea ce noi numim acum Realizare, și cel pe care ea spera să-l întâlnească în această viață nu a venit niciodată. Așa că, ea a așteptat și a așteptat. Nu a fost neapărat conștientă de asta, dar a visat mult la asta noaptea, la această iubire adevărată a tuturor vieților ei. Ei au vrut să-și facă ascensiunea împreună. De fapt, ea spune că într-una din vieți ei s-au sinucis împreună, crezând că asta era calea, dar au descoperit că asta nu a condus la ascensiune.     

Ea a venit în această viață în 1938 sperând că – și Edith, nu vreau să numesc asta un suflet pereche; știu că acesta a fost termenul pe care tu l-ai folosit acolo, și nici flacăra geamănă – dar sperând că adevărata ei iubire va fi de asemenea acolo, că îl va găsi pe el sau că el o va găsi pe ea, și anii au trecut. Oh, anii copilăriei sale și, desigur, ea nu-l aștepta neapărat pe el atunci. Apoi anii adolescenței sale, iar el nu a fost acolo. Ea s-a umplut cu o mare tristețe, dar a continuat să aștepte, să aștepte, să aștepte. A avut alte câteva relații, a avut copii ca rezultat al acestora, dar nu au fost niciodată iubiri adevărate în viața ei. Au fost mai mult, ei bine, doar substituenți. Și, de fapt – da, ea intervine – că de fapt s-a simțit cumva vinovată legat de celelalte relații pe care le-a avut, ca și cum și-ar fi trădat adevărata ei iubire.    

Ea a așteptat și a așteptat și a așteptat și a așteptat, stând cumva – sper că nu te superi pe mine că spun asta, Edith – însă stând în același scaun, fără a se muta niciodată, fiindu-i teamă că dacă se mută pe un scaun diferit, însemnând că dacă schimba lucrurile în viața ei, va pierde oportunitatea ca această iubire adevărată s-o găsească. Așadar, a stat în același scaun an după an, însemnând că nu a vrut să facă nimic care ar fi putut afecta, ar fi putut  face posibil ca el să n-o poată găsi.   

A avut o inimă singuratică, spune ea. Și-a numit chiar și firma de imobiliare pe care a avut-o, “Inimă Imobiliare”, gândindu-se că poate asta ar transmite în afară un anume fel de energie sau vibrație, ca el s-o poată găsi, dar nu a apărut niciodată. Ea a așteptat și a așteptat și nu a schimbat acel scaun. Nu a permis înăuntru energiile proprii, ale abundenței, în viața ei. Nu i-a lăsat cu adevărat pe alții chiar atât de aproape în viața ei, pentru că ea aștepta.   

Apoi, cu circa o lună în urmă, când ea chiar a făcut adevărata tranziție, a realizat că cel care era adevărata ei iubire a fost, de fapt, ucis la o vârstă fragedă, în această viață, și că nu ar fi întâlnit-o niciodată acum. Când a început să treacă dincolo, în urmă cu o lună, a realizat că el a fost mereu acolo pentru ea, încurajând-o în propria ei Realizare, spunând: “Edith! Edith! Fă-o! Te voi urma. Voi veni mai târziu, însă fă-o acum pentru tine.” Însă, nu, Edith a stat pe același scaun, nu a făcut schimbările.

Așadar, te întreb: “Edith, ceva regrete?”

(ușoară pauză)

Hm. Doar faptul că el nu a apărut, dar niciun regret, spune ea, legat de așteptare, pentru că iubirea este atât de profundă și de mare.

Așadar, Edith, ce urmează? Ce urmează? Ești dispusă să-ți faci Realizarea în altă viață, cu sau fără el?

(ușoară pauză)

Ei bine, Edith spune că acum știe că este atât de important pentru ea să permită iubirea și abundența și propria-i Realizare, fără a ține seama de altcineva. Dar, dacă ar avea de ales, încă ar prefera mai degrabă să o facă cu el. 

Așadar, Edith, am vrea să facem o comemorare pentru tine aici, astăzi, în acest Shoud. Nu sunt mulți Shaumbra care s-au evidențiat așa de mult cum ai făcut-o tu, care sunt un exemplu pentru noi toți, care sunt atât de – sper să nu te superi pe mine că o spun – dar atât de încăpățânați, atât de inflexibili, pe cât ai fost tu. Nu sunt mulți Shaumbra care devin așa o imagine emblematică a vieții însăși și a provocărilor și a dificultăților. Nu sunt atât de mulți Shaumbra care sunt atât de direcți, așa cum ai fost tu în Shoud-uri.

Așadar, Edith, am vrea să ne oferim un moment acum pentru a te onora pentru viața ta, pentru a te onora ca fiind într-adevăr chiar unul dintre primii Shaumbra fondatori, pentru aducerea multor altora în Crimson Circle. Am vrea să te onorăm pentru că ne-ai făcut să râdem. Am vrea să te onorăm pentru asprimea întoarsă mie, Adamus, deoarece știu că multora le-ar fi plăcut să facă asta, și am vrea să te onorăm pentru convingerea ta, chiar dacă te-a făcut să rămâi pe același scaun.

Și amintește-ți, Edith, amintește-ți ce ți-am spus când am avut una dintre confruntările noastre la un Shoud. Amintește-ți că ți-am spus: “Edith, schimbă scaunul acela. Schimbă ceva în viața ta”, pentru că, există două opțiuni, în acest punct. Una este – la momentul la care am spus-o – să trăiești încă doi ani și șapte luni. Au fost doi ani și cinci luni, sau ai fi putut să trăiești 30, 40, 50 de ani în plus. Și, la acel moment, ți-ai dat ochii peste cap când am spus să trăiești 30, 40, 50 de ani în plus, deoarece știai înăuntrul tău că așteptai și că acea iubire pierdută nu va mai apărea, la acel punct din viața ta. Cu alte cuvinte, erai pregătită să mergi mai departe. 

Acela a fost cel mai important lucru pentru tine, și asta, dragă Edith, are o frumusețe în sine. Acea frumusețe de a iubi pe cineva atât de mult, încât doar l-ai aștepta. Frumusețea de a simți în fiecare zi înăuntrul inimii tale pentru acea persoană, știind prin cât de multe ai trecut cu el, știind cât de mult îl iubești; nu este nimic greșit în asta.  

Și Edith adaugă la comemorarea ei, aici, că nu ar recomanda asta altora, în mod neapărat, că cea mai mare iubire pe care i-ar fi putut-o da iubirii ei adevărate, era să-și permită propria Realizare și apoi să fie aici pentru el, când timpul lui era potrivit.

Dar Edith, noi te onorăm și te binecuvântăm pentru tot ceea ce ai dat Shaumbrei din toată lumea. Haideți să ne oferim fiecare un moment. Ce spui, Linda, dacă nu te-ar deranja să vii  și să faci câteva respirații în onoarea lui Edith (Linda vine la locul ei obișnuit). Nu sta în fața ei (ea chicotește). Da. Stai chiar acolo. Ea este – da. Ce spuneți de câteva respirații în onoarea lui Edith, unul dintre cei mai vestiți Shaumbra ai tuturor timpurilor. 

LINDA: Haideți, așadar, să respirăm cu adevărat foarte profund. Inspirați onorarea noastră pentru Edith. Așa un personaj, așa un exemplu pentru noi. Respirați foarte profund și trimiteți dragostea și energia voastră lui Edith, aprecierea noastră. Respirați acea apreciere pe care noi toți am căpătat-o pentru Edith, cu toate bufoneriile și încăpățânarea ei. Mereu un adevărat Shaumbra. Inspirați energiile acestei adevărate Shaumbra, Edith – Edith Proctor – acolo pentru noi. Mereu acolo.

Respirați foarte profund. Respirați foarte profund.

Trimiteți-i iubirea voastră. Dați-i voie s-o simtă, aprecierea. Din nou, atât de des, un exemplu incredibil pentru noi toți, o ilustrare a multor dificultăți ale vieții.

Respirați. Respirați, în timp ce o permitem mereu pe Edith.

ADAMUS: Bun. Îți mulțumim și, Edith este destul de stânjenită pe moment, dar este mulțumită că nu se află aici în mod fizic, pentru că, probabil, s-ar înroși toată de jenă. Și ea își trimite iubirea, inima ei, tuturor Shaumbra din lume și spune: ”Nu vă opriți. Continuați.”

Așadar, Edith, ce urmează? Ce se întâmplă mai departe?

(ușoară pauză)

Spune că se va întoarce pe Theos pentru o vreme și se va reface cu adevărat, își va redobândi propria energie. 

Și apoi ce urmează?

Ea spune că urmează o altă viață pe Pământ. Ultima ei viață. Și-a promis sieși, de data asta, că va fi ultima ei viață.

Și cât de mult vei aștepta înainte de a te întoarce?

(ușoară pauză)

“O săptămână” spune ea. Edith, eu aș lua-o mai ușor (Adamus chicotește). O săptămână. Eu aș mai aștepta. 

Oh, ea spune că vrea să se întoarcă într-o familie de Shaumbra, o familie tânără de Shaumbra care se gândește să aibă copii. I-ar plăcea să vină într-o familie cu o creștere adecvată a copiilor. Deci, Edith, eu aș aștepta ceva mai mult de o săptămână.

Așadar, mulțumim. Mulțumim că ai fost aici, și este timpul să te întorci pe Theos și să te refaci.

Vreun cuvânt de despărțire?

Hm. Ea spune: “În ultimă instanță, singurul pe care îl poți iubi cu adevărat ești tu însuți, dar este foarte frumos să ai un iubit de suflet.” Mulțumesc, draga mea. Îți mulțumim.

În regulă, haideți să continuăm. Edith, ce personaj (Adamus chicotește). Te aud luându-ți zborul, Edith. Ce personaj. Da (Adamus expiră cu zgomot, în timp ce vorbește cu Edith). Da. În regulă.

Bun. Așadar, haideți să respirăm foarte profund.

Realizarea. Am avut Vara Realizării noastre. Avem, ei bine, practic aproape 1500 de Shaumbra, din toată lumea, care și-au recunoscut propria Realizare, care și-au acceptat  asta deschis, ca să spun așa, și aș vrea s-o scot în evidență astăzi, deoarece, într-adevăr este vorba despre perspectiva voastră. Este despre a realiza că sunteți realizați. Puteți continua să stați pe același scaun – folosind exemplul lui Edith – fără să vă mișcați, așteptând ceva, așteptând conceptul vostru despre ce e Realizarea, sau puteți pur și simplu să vă schimbați perspectiva și s-o permiteți.

Mulți dintre voi începeți să ajungeți la acel punct, și este acel punct al dorului. Știți că este aici, știți că este chiar aici, dar totuși este acea ultimă mică intrare în Realizare. Asta-i în regulă. Nu este nicio grabă, dar, dacă vă întrebați, dacă sunteți derutați – “Ei bine, când vine?” – vine de îndată ce spuneți: “Eu sunt realizat.”

Știu că există în toată lumea Shaumbra care sunt realizați, unii dintre ei postează în mediile sociale sau chiar publică și cărți, iar unii dintre ei spun: “Ei bine, știu că am fost realizat încă din ziua în care m-am născut,” și știu că asta v-a făcut pe unii dintre voi să vă dați ochii peste cap (Adamus face pauză un moment, în timp ce păsările ciripesc mai tare). E mult ciripit de păsări aici. Cred că Edith agită puțin totul. 

Câțiva dintre voi spuneți: “Am fost realizat încă de când eram copil”, și asta este, de fapt, foarte exact. Nu este o lăudăroșenie. Nu este ca și cum încercați să vă ridicați singuri în ochii altora. Realizați dintr-odată că mereu ați fost realizați. Sau unii dintre voi spuneți că ați avut Realizarea în anii adolescenței voastre sau în cei de tineri adulți, și acum sunteți în anii de seniori sau de veterani. Da, voi mereu ați fost realizați. Mereu a fost acolo. Este o parte naturală, inerentă din voi. Întrebarea este când vă veți lăsa să realizați că sunteți realizați? Este o chestiune de perspectivă. Nu este ceea ce ați spune că este un joc, ci este o chestiune de a o admite pur și simplu, de a o recunoaște deschis.

Când faceți asta, când în sfârșit puteți spune: “Eu sunt realizat” și să încetați să mai treceți prin tot acest lucru mental: “Sunt eu realizat?” și “Ei bine, dacă eram realizat, atunci totul s-ar schimba și dintr-odată aș fi capabil să fac trucuri magice.” Nu funcționează în felul ăsta. Nu este așa. Vă recunoașteți mai întâi Realizarea, apoi energiile se schimbă. Nu invers. 

Recunoașteți că: “Eu sunt realizat. În această călătorie omenească, am fost pierdut într-un fel sau blocat sau așezat pe același scaun pentru mult timp, dar, da, sunt realizat.” Asta schimbă apoi energia. Noua voastră perspectivă, o perspectivă largă a lui “Eu sunt realizat”, schimbă apoi relația pe care o aveți cu energia. Atunci și numai atunci începeți să observați diferența. Vă văd pe mulți dintre voi stând încă pe același scaun, așteptând mai întâi diferențele, așteptând – nu știu ce – să apară deodată iubirea vieții voastre sau să câștigați la loterie sau ca dintr-odată să nu aveți nicio durere în corp. Nu funcționează în felul ăsta. Este vorba de perspectivă. Este vorba de schimbarea scaunului, de schimbarea – să fiți capabili să spuneți: “Eu sunt realizat.” 

Nu vă păcăliți singuri făcând asta. De fapt, este exact pe dos. Vă păcăliți singuri nerecunoscând-o deschis. Vă păcăliți singuri așteptând ca ceva să se întâmple, noul Big Bang sau ceva de genul ăsta. Este timp pierdut acum. Avem mult de lucru în fața noastră, de asemenea, multă distracție în fața noastră. Așa că este timpul doar să realizați că sunteți realizați, și apoi priviți cum se schimbă lucrurile. Apoi, visele voastre se schimbă. Apoi fluxul abundenței se schimbă. Atunci se schimbă întreaga voastră atitudine despre viață, abilitatea de a vedea frumusețea, când voi recunoașteți, când voi o afirmați deschis: “Da, eu sunt realizat.” Nu este ego-ul vostru cel care vorbește. Nu, nu este ego-ul vostru cel care vorbește. 

Ego-ul însuși – încerc să trec corect asta prin Cauldre. Ego-ul omenesc de fapt nu poate, nu va spune că este realizat sau iluminat. El va spune multe alte lucruri. Va face multe lucruri ciudate, însă ego-ul va opune rezistență în a spune: ”Eu sunt realizat.”

Simțiți în asta pentru o clipă.

Acum, mulți dintre voi gândiți: “Ei bine, cutare și cutare spun tuturor că ei sunt realizați, și ei au doar un ego mare și gras.” Nu, chiar nu e așa, pentru că ego-ul nu va face asta. De ce?

Când omul spune și recunoaște că este realizat, atunci ego-ul este, în esență, dus. Ego-ul, așa cum era, nu va mai exista. Așa că, ego-ul, de fapt, nu are nicio dorință să spună că este realizat. Înseamnă sfârșitul ego-ului, așa cum era el. Nu sfârșitul identității omenești, ci sfârșitul ego-ului, ceea ce ați putea spune că este dezechilibrul. Ego-ul este lucrul care în esență spunea: “Eu sunt tot ceea ce există. Sunt cel mai înalt rang al conștiinței mele.” Dar  în momentul în care spuneți: “Eu sunt realizat. Eu sunt iluminat”, asta schimbă toate energiile. Schimbă curgerea. Vă schimbă gândurile. Vă dă capacitatea să aveți o vedere mai largă, deschisă, asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra voastră. Așa că, nu, nu este ego-ul vostru cel care spune că sunteți realizați. Unii dintre voi sunt într-un fel temători s-o spună – “Ei bine, este doar ego-ul meu și nu sunt cu adevărat realizat și am nevoie de dovezi și semne.” Nu, nu aveți nevoie. Nu funcționează în felul ăsta.   

 

“Eu sunt realizat.” Bum! Exact așa. Și, da, ego-ul – puteți să-i simțiți rezistența – ego-ul va spune: “Oh, doar inventezi asta” sau, știți voi: “Te pui singur deasupra altora.” Nu, nu o faceți. Voi tranziționați către un rol diferit, desigur, dar nu vă puneți pe voi înșivă deasupra, pentru că asta e prostesc. Fiecare dintre ei are aceeași Realizare naturală înăuntrul lui. Ei doar nu vor să se uite la ea chiar acum.  

Spuneți: ”Eu sunt realizat”, și apoi așteptați fulgere sau ceva măreț să se întâmple. Nu. Aveți această enormă cantitate de energie care a stat pe același scaun un timp îndelungat, care a fost blocată de multă vreme, care v-a fost într-un fel aproape străină pentru mult timp; durează un timp să întoarceți acel tren. Nu se întâmplă pe loc. 

Și nu trebuie să vă convingeți pe voi de asta. Nu e nevoie să o repetați ca pe o mantră. Nu trebuie să o spuneți iar și iar și iar. Este vorba doar de a realiza: ”Eu sunt realizat” și apoi fiți observatorul felului în care lucrurile încep să se schimbe în viața voastră. Și, din nou, nu este o cursă. Nu e nevoie să forțați ceva, ci doar: ”Eu sunt realizat.”

Simțiți ce-i face egoului vostru când spuneți asta, gândurilor din capul vostru, gândurilor din mintea voastră. De fapt, egoului chiar nu-i prea place asta, și va proiecta îndoială asupra ei spunând: “Oh, doar inventezi.” Dar întoarceți-vă la voi, la cine sunteți cu adevărat: “Eu sunt realizat,” și apoi se întâmplă.

Așa că, e timpul pentru voi toți să ieșiți din ascunzătoare cu asta. Nu înseamnă că sunteți egoiști. Nu înseamnă că sunteți artificiali sau falși. Înseamnă să fiți mai adevărați decât tot ce ați făcut vreodată în această viață – “Eu sunt realizat.”

Cei aproape 1500 care au recunoscut-o și care sunt într-adevăr realizați, și-au avut propriul mod de a experimenta asta. Au avut acel gen de bătălie interioară a lui: “Sunt sau nu sunt? Sunt elitist dacă afirm că sunt realizat? Sunt gata într-adevăr? Am trecut prin destulă experiență? Mi-am curățat karma?” Într-un final au spus: “Sunt realizat. Sunt atât de obosit să joc jocul ăsta al nerealizării. Sunt realizat”, și apoi energiile încep să se miște în viața lor. Încep să se miște.

Edith, de exemplu, n-ar fi spus-o. N-ar fi spus-o. Chiar și când am stat cu ea în timp ce avea loc ultima conexiune cu corpul ei fizic, ea n-ar fi spus-o. Ea într-adevăr nu simțea că era pregătită și își aștepta iubitul pierdut. Și s-a gândit că dacă și-ar fi permis acea  Realizare, atunci, ei bine, nu ar fi îndeplinit jurământul lor, angajamentul unuia către celălalt. Așa că ea nici măcar n-a spus-o. Nu știu dacă regretă asta. Nu știu dacă – nu, n-o regretă. Doar că, își dorea ca el să fi apărut – e puțin furioasă pe el – își dorea ca el să fi apărut la timpul potrivit. Ar fi putut face asta împreună, dar nu s-a întâmplat.

E timpul să ieșiți din ascunzătoare. Sunt multe de făcut pentru noi mai departe.

Următorul punct pe lista de azi. Am vorbit mult despre relația voastră cu energia, și am trecut prin multă fizică. Energia e toată a voastră. Este toată a voastră. Știu că la început e cumva ciudat să vă gândiți: “Ei bine, vrei să spui totul?” Priviți noaptea la stele. Priviți la ocean. “Totul este al meu?” Da, este. Este propria percepție a realității, de aceea e toată a voastră, toată e energia voastră.

Toți ceilalți au propria lor percepție, propria lor perspectivă, propria lor energie, și așa cum atât de mulți dintre voi știți, din ce vorbim în Keahak, există o armonie a energiilor. Când aveți la un loc numeroase ființe cu suflet, există o armonie a energiilor lor. Dar încă este energia lor și a voastră. Ele nu vor intra niciodată în a voastră, voi nu veți intra niciodată în a lor, dar are loc o armonie.

Și, așa cum am vorbit recent în Keahak, în același timp are loc și o vătămare. Când o ființă cu suflet uită cine e, când crede că trebuie să meargă în afara ei pentru energie, când nu va permite energiei să o servească, când energia este utilizată pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nedemni, când există manipulare, atunci în loc de armonie are loc o vătămare.

Dar, în principiu, toată energia este aici pentru a vă servi, și ce vreau într-adevăr să fac azi, este să vă cer să vă deschideți acum și s-o lăsați să intre. Am vorbit mult despre asta teoretic, conceptual, dar azi cu voi toți în acest Shoud, haideți să ne deschidem către ea.

Respirați foarte profund și primiți acea energie care este a voastră. Fără să vă mai rețineți. Fără să vă mai fie frică de acea energie. Primiți-o. Este acolo să vă servească.

Și acum, din nou, am vorbit despre asta înainte, dar chiar, chiar vreau să o aducem acasă azi, în acest Shoud. Vă împotriviți ei, pentru că vă gândiți: “Oh, corpul mă doare atât de mult, cum aș putea lua în interior și mai multă energie? Va durea și mai tare.” Corpul vostru doare pentru că încă există o rezistență în a aduce în interior, a permite curgerea naturală, armonioasă a propriei voastre energii. De aceea vă doare corpul, pe de-o parte, dar de asemenea treceți prin schimbări uriașe, de la corpul uman la Corpul vostru de Energie Liberă. Puteți permite toate acele dureri, în loc să le opuneți rezistență? Pentru că sunt acolo cu un motiv. Ceva se întâmplă.

Unii dintre voi v-ați ținut propria energie la distanță, ați ținut-o departe, pentru că încă vă chinuiți în minte. Încă vă bateți în interiorul vostru. Pe măsură ce vă deschideți, deschideți porțile șuvoiului de energie, acea energie urmează să intre pentru a vă servi și vă va – cum spuneți voi – împlini până și în gândurile voastre, până la punctul în care acele bătălii mentale vor dispărea. Bătăliile mentale există în parte pentru că, ei bine, vă sufocați propriul vostru sine. Adică, ei bine, la propriu, dar chiar și conștient. Într-un mod conștient, vă sufocați singuri. Asta creează acel câmp de bătălie pentru unele din jocurile minții. Dar vă deschideți către toate energiile și acele bătălii dispar.

Nu mai există nimic pentru care să vă luptați. Toată energia este aici și toată este a voastră. Și, pe măsură ce reveniți la o curgere naturală a energiei în interiorul vostru, începeți să realizați că nu veți abuza niciodată de ea. Este toată a voastră. Nu veți abuza niciodată de ea. Nu o veți folosi niciodată împotriva altei persoane. Doar când există credința că energia e în afară, că trebuie s-o luați din altă parte, atunci există abuz. Dar având cunoașterea și realizarea că energia este toată a voastră, când există acea profundă, frumoasă cunoaștere, nu există nicio dorință de a o folosi împotriva nimănui. Nu mai aveți nevoie de nimic de la nimeni altcineva niciodată, așa că nu există niciun abuz.

Unii dintre voi vă îngrijorați că având multă energie vă veți abuza pe voi – dependențe și chiar crime împotriva voastră. N-o veți face, pentru că deodată veți realiza frumusețea. Sunteți în propria grădină, ca să spun așa. Sunteți în propriul vostru loc. Totul este acolo să vă servească. Totul.

Haideți să respirăm profund acum – o respirație cu adevărat profundă – și deschideți-vă către energia care este exact acolo și este a voastră. Nu trebuie să vă gândiți la ea. Nu trebuie să deveniți complet mentali în ce o privește, în genul: “Cam cum arată energia?” și “De unde vine ea?” Haideți să trecem dincolo de asta și doar respirați-o în interior, absorbiți ce este al vostru.

În timp ce o faceți, de asemenea permiteți în interior, acceptați în interior totul din voi, toate viețile voastre trecute, toate experiențele voastre, Maestrul din interiorul vostru, Eu Sunt-ul. Permiteți asta în interior. Și știu că am vorbit mult despre ea de-a lungul anilor, dar astăzi vreau ca ăsta să fie un punct de separare, un adevărat punct de separare, de la care noi nu mai vorbim despre ea, voi o trăiți. Încorporați acea energie.

 

Și unii dintre voi, înainte de a avea o întâlnire de genul ăsta, simțiți că nu sunteți în apele voastre. Vă simțiți în neregulă și spuneți: “Oh, energia mă afectează și mă doare capul și mă doare corpul și stomacul și tot felul de alte dureri.” Vă simțiți atât de dezechilibrați, și apoi împingeți energia afară. N-o lăsați să intre. Astăzi, haideți să trecem de asta. Chiar acum, indiferent ce se petrece în corpul și în mintea voastră – dacă simțiți că o să leșinați în momentul următor, nu contează – haideți s-o primim. Haideți s-o aducem înăuntru chiar acum. E ceva ce doar voi puteți face pentru voi. Haideți să ne împrietenim cu energia care e în întregime a voastră.

Așa vom merge mai departe în a face ce avem de gând să facem. Așa ajungeți la corpul vostru de lumină, la propria Realizare întrupată – o respirație foarte profundă lăsând acea energie în viața voastră, în conștiința voastră, în conștiența voastră, în corpul vostru, în mintea voastră, în tot. O respirație foarte profundă, aducând-o în interior. Nu să vă gândiți la ea, nu să vă întrebați cât de mult veți aduce în interior. Nu vă va copleși. Nu vă va copleși. Vă va pune înapoi într-un adevărat echilibru natural.

Respirați foarte profund cu acea energie. Este în întregime a voastră.

(pauză)

Încă există o tendință de a fi distrași de lucruri din exterior. Chiar acum, lumea e destul de nebună – vreau să spun frumoasă, dar nebună – și există o tendință de a vă distrage cu atât de multe lucruri care se petrec în lume. Și, făcând astfel, de asemenea, atunci, încă o dată, să vedeți energia ca fiind ceva exterior și să nu vreți prea mult din ea.

Dar aici, exact la finalul acestui an nebun, nebun, oh, s-au petrecut tot felul de lucruri – vremea, mediul, clima, politica și finanțele și totul – nu contează. Haideți să sărim împreună peste asta. 

Respirați profund și permiteți acea energie și deschideți-vă către ce este al vostru. Gata cu scuzele. Nu mai vreau alte scuze. Nu mai vreau alte discuții ca lipsa de abundență sau chiar durerile fizice. Adică, o să aveți câteva, dar totul face parte din a fi acum autonomi energetic. 

Respirați foarte profund și lăsați-o să vină la voi ca un mare tsunami, ca un mare val de pasiune care nu o să vă omoare, nu o să vă dea pe spate și să vă lase lați. Lăsați acel mare val din energia voastră să intre în ființa voastră și apoi simțiți-l. Simțiți ce se petrece în corpul și conștiința voastră.

(pauză)

Respirați foarte profund. Toată este energia voastră și e aici să vă servească.

Am vorbit și am tot vorbit despre ea, dar acum trebuie să insist asupra ei. Deveniți ea. Permiteți-o. Haideți să nu mai jucăm jocuri cu ea. Haideți să nu ne mai reținem de la abundență și nici măcar de la propriul Corp de Energie Liberă. Haideți s-o facem chiar acum.

Respirați foarte profund acum (el respiră profund) și simțiți-vă cum doar o absorbiți, ca și cum ați fi la spa, ca și cum doar o lăsați să se absoarbă acum. Asta e atât de important pentru a merge dincolo de vorbe în realizarea propriei voastre energii. Nu există nimic în exterior. Toată este a voastră.

Nu există așteptare. Nu există amânare. Chiar acum e acel moment să acceptați toată acea energie, și să nu încercați s-o manipulați. Nu începeți să-i spuneți ce să facă și unde să facă. Doar aveți acea experiență, acea frumoasă experiență a aducerii energiei voastre în interior.

(pauză)

Și vă aud pe mulți dintre voi spunând: “Oh, dar am făcut asta. Am făcut-o.” Ați făcut-o cam așa cum mergeți prin viață – un picior pe pedala de accelerație, un picior pe frână. Și acum ajungem la punctul în care nu mai există pedală de accelerație și nu mai există pedală de frână. Și pentru om asta e destul de deconcertant. Asta creează multă instabilitate emoțională. Fără accelerație, fără frână. Nu mai aveți nevoie de o pedală de accelerație în viața voastră. Nu mai trebuie să apăsați pedala sau să luați piciorul de pe ea, pentru că totul se petrece natural. Acum treceți prin viață în propriul vehicul al conștiinței, și el răspunde total potrivit. Nu aveți nevoie de pedala de accelerație. 

Înțeleg că acum aveți mașini care se conduc singure. Știți, pe timpul meu, eram foarte înaintați atunci, aveam cai care se conduceau singuri. În sfârșit ajungeți la punctul în care aveți mașini care se conduc singure, și nu mai aveți nevoie să lucrați cu frâna sau cu accelerația. Lucrează singure. Știu ce să facă, da, datorită unui volum foarte mare de tehnologie și programare și lucruri de genul ăsta. La fel este și cu conștiința voastră. Știe ce să facă. Știe exact ce să facă cu energia. Nu mai aveți nevoie de o pedală de accelerație în viața voastră, așa că – vorbind metaforic, simbolic – luați-vă piciorul de pe pedala de accelerație. Și nu mai aveți nevoie de o frână.

Dacă ați fi fost o mașină, știți cât de multe plăcuțe de frână ați fi consumat până acum în viața voastră? Sute, poate mii, apăsând mereu frâna, chiar și când nu aveați nevoie. Ați apăsat frâna chiar și când nu aveați în față o curbă, sau un deal de pe care s-o luați la vale, sau o mașină în fața voastră. Cred că unii dintre voi ați condus prin viață cu piciorul pe frână și, din când în când, cu piciorul pe accelerație. Dați-le drumul acum. Nu e nevoie de ele.

Asta e – oh, îmi pare rău Edith (el i-a lovit poza) – asta e încredere adevărată. Adică, asta e încredere implicită. Acesta e un mare pas în dinamica energiei voastre. Am vorbit despre dinamica energiei în Shoud-ul trecut. Este un mare pas să aveți atâta încredere în voi încât nu mai există pedală de accelerație, nu mai există frână. Nici măcar nu mai aveți nevoie de volan, poate doar pentru a vă odihni mâinile pe el. Ce se întâmplă acum e cu totul natural, intuitiv. Ce se întâmplă acum este că toată energia vă răspunde în mod potrivit.

Și știți, am vorbit despre asta de atât de multe ori, de fapt voi nu vă deplasați prin timp și spațiu; ele se mișcă prin voi. Așa că de ce ați avea nevoie de o accelerație, o frână sau chiar de un volan? Sunteți în vehiculul conștiinței voastre, și acum ea gestionează cum curg prin voi timpul și spațiul și energia. Ea gestionează asta. Nu mai trebuie să faceți asta. Acum puteți să vă bucurați de viață în loc să vă munciți drumul prin viață, în loc să trebuiască să vă feriți de obstacole și să apăsați cu putere frâna când lucrurile nu merg chiar bine sau să încercați să accelerați pentru a-i prinde din urmă pe toți ceilalți. Dați drumul tuturor acestora.

Acum, timpul și spațiul răspund perfect energiei voastre. Acesta e un mare pas. Acesta e un mare pas, dar, hei, unde altundeva mai e de mers, exceptând faptul de a continua să stați tot timpul pe același scaun.

Haideți să respirăm profund și să permitem asta acum, să aducem în interior acea energie. Nu-mi pasă de durerile voastre și de visele voastre ciudate și de toate celelalte prin care treceți. Acestea nu sunt motive de a vă reține de la energie. Doar vă privați de ce e al vostru. Haideți să ne luăm piciorul de pe frână, de pe pedala de accelerație, mâna de pe volan, pentru ceva libertate. Puneți toate astea la un loc și, deodată există un nou dans al energiei în viața voastră. Cumva este lipsit de griji. Adică, sunteți în continuare conștienți de restul lumii și de lucrurile prin care trece ea și, într-un fel, încă le simțiți, dar nu sunt ale voastre. Nu mai există îngrijorarea legată de ce se întâmplă în continuare, de unde vor veni lucrurile: “Ce decizie trebuie să iau?” Realizați că nu aveți nevoie să faceți asta. Există o inteligență naturală în conștiința voastră și energia răspunde la asta fără ca omul să trebuiască să se ocupe de fiecare lucrușor, fără ca omul să trebuiască să se ocupe de toate micile detalii.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Afirmați-vă deschis propria Realizare, deschideți-vă acum către energia care vă aparține, încetați să folosiți mintea pentru a controla tot ceea ce ați încercat să controlați, crezând că trebuie să controlați; acum simțind cum totul, cum energia răspunde în întregime la asta. Și, încă o dată, știu, știu, am vorbit despre asta din nou și din nou și ați spus că ați făcut-o. Nu chiar. V-ați gândit la asta și există o mare diferență între a vă gândi la asta și, acum, la a o face.

Acest Shoud este un moment bun pentru a face asta. Ați avut exemplul minunatei noastre Edith, dar care stătea pe același scaun, și ea recunoaște că era o ființă bătrână și încăpățânată, nu voia să se schimbe. Avea un motiv fundamental pentru care nu voia să se schimbe, dar nu voia să se schimbe, nu voia să recunoască faptul că energia era a ei, să-și permită abundența. Nu voia nici măcar să-și permită Realizarea. Ce exemplu minunat pentru voi, pentru noi toți. Ea și-a ales drumul, într-adevăr, dar știu că atât de mulți dintre voi căutați ceva diferit. Dacă aveți legăminte și jurăminte vechi, poate că este timpul să le dați drumul. Dacă aveți o aversiune energetică, o aversiune față de energie, gândindu-vă că nu va face decât să vă înrăutățească durerile și luptele mentale, haideți să trecem dincolo de asta chiar aici, chiar acum, pentru că avem lucruri de făcut.

O respirație profundă cu asta. Haideți să schimbăm această întreagă relație cu energia.

(pauză)

Hm. Bun.

Și, în sfârșit, pentru astăzi, ah, ziua lui Edith, haideți să facem un merabh. Îmi place să fac merabh-uri la sfârșitul Shoud-urilor noastre. Și aveți dreptate, nu am multe de spus astăzi, pentru că totul depinde de acest lucru al acceptării energiei și vreau ca acesta să fie punctul principal de azi – acceptarea energiei.

Așa că haideți să punem puțină muzică acum și să facem merabh-ul nostru. 

(începe muzica)

Respirați foarte profund.

Ați ales să rămâneți pe această planetă pentru a fi un Maestru, pentru a experimenta acum Realizarea întrupată, pentru a experimenta propria voastră energie.

Ați ales să rămâneți pe Pământ și să continuați să străluciți pentru alții, știind că planeta chiar ar putea să folosească asta acum.

Lumina conștiinței voastre împărtășită, răspândită – nu energia voastră, ci lumina voastră, conștiința voastră; voi nu mergeți peste tot împărtășind energie, asta ar fi inutil – ci conștiința voastră strălucind către lume, luminând pentru această lume noile potențiale disponibile. Și fără acea lumină a cel puțin câteva sute, dacă nu câteva mii de Maeștri întrupați, omenirea ar putea să nu vadă niciodată unele din celelalte potențiale care sunt disponibile chiar acum.

E un punct de cotitură, oh, ați putea spune un punct critic pentru planetă, dar știți cu toții asta. Și cu voi strălucind continuu, există șanse mari ca omenirea să vadă acele potențiale diferite.

Haideți să strălucim înăuntru înainte de a străluci în afară. Haideți să permiteți mai întâi ca propria voastră lumină să strălucească în interiorul vostru.

Când folosesc cuvântul “lumină”, ce vreau să spun este conștiință. Este ca o lumină. Lăsați-vă propria conștiință să strălucească în interiorul vostru. Lăsați-o să strălucească asupra propriei voastre energii.

(pauză)

Lăsați-o să strălucească asupra propriei voastre Realizări. Haideți să începeți cu iluminarea, cu strălucirea în interior. Cu alte cuvinte, lăsați acea lumină a conștiinței voastre să fie asupra voastră.

(pauză)

Este atât de important să faceți asta chiar înainte de a o lăsa să fie asupra lumii, dar lăsați-o să fie asupra voastră în corpul vostru, în gândurile voastre, în experiențele voastre.

Această lumină a fost întotdeauna acolo. Nu este ceva ce trebuie să încercați să aduceți sau la care să lucrați. A fost mereu acolo, dar lăsați-o să strălucească chiar acum către fiecare parte a ființei voastre. Este lumina voastră. Este conștiința voastră.

În Realizarea întrupată, omul continuă cu experiențele lui.

Nu înseamnă că omul pleacă și dispare. Nu, omul continuă cu experiențele lui, dar acum cu beneficiul înțelepciunii și cu beneficiul conștiinței lui strălucitoare.

În această zi, lăsați-vă lumina să strălucească în interior. În loc să o aveți afară, acolo undeva, lăsați-o să fie chiar aici, strălucind înăuntru.

Simțiți propria voastră radianță, propria voastră conștiență.

Aceasta sunteți voi.

(pauză)

Chiar acest lucru, această lumină care strălucește în interior, este exact lucrul care aduce apoi energia în interior, creează o armonie cu energia și vă aduce totul în viață. Vă aduce tot ce aveți nevoie sau vă doriți în viața voastră.

Lăsați lumina aceea să strălucească în interior. Da, în durerile voastre, în dezechilibrele voastre, orice ar putea fi acolo, lăsați lumina aceea să strălucească acum fără nicio reținere.

(pauză)

Această lumină este prezentă aici, în momentul acesta. Nu este departe, într-un gen de sine superior sau în altă dimensiune. Este chiar aici.

Este chiar aici. Lăsați-o să strălucească în tot ce sunteți, în fiecare parte din voi.

(pauză)

Asta face un Maestru înainte de a ieși în lume să-și strălucească lumina către alții din afară. Își acordă câteva minute să strălucească în interior. El strălucește înăuntru, înainte să strălucească înspre afară.

Maestrul se asigură că este pe deplin conștient de propria sa lumină care continuă să strălucească în interiorul său, luminând în corpul său, în mintea sa, în simțurile sale.

Este ușor de uitat asta. Este ușor de gândit: “Ei bine, trebuie să ies și să strălucesc pentru lume”. Dar nu, acordați-vă întotdeauna acel moment pentru a străluci pentru voi, iluminarea conștiinței voastre, în interiorul vostru.

(pauză)

Și acum, împreună – individual, dar împreună – haideți să strălucim în lume.

Știți, nu sunt un mare fan al rugăciunilor globale sau al meditațiilor globale sau al oricăror lucruri de grup, pentru că, ei bine, pur și simplu, dacă nu este grupul potrivit, aveți mult gunoi acolo. Eh. Aveți multe energii dezechilibrate și de aceea foarte rar facem împreună genul ăsta de lucru. Dar acum, ca Maeștri și ființe realizate, sunteți în punctul în care ne putem așeza fără agendă – nu există nicio agendă aici – putem să ne așezăm și pur și simplu să strălucim asupra lumii.

Nu încercăm să o schimbăm. Vedeți, de aceea nu mi-au plăcut niciodată cu adevărat toate aceste adunări de grup, în care faceți o meditație de grup. Oh, sunt pline de agende de la oameni care chiar nu înțeleg ce este adevărata compasiune.

Dar cu voi, Shaumbra, cu noi acum, putem fi aici împreună, conectați pe tot globul, și acum putem străluci în lume. Fără agendă, fără a încerca să impunem schimbări.

Nu, nu încercăm să creăm un rezultat diferit pentru alegeri sau nici măcar nu încercăm să reparăm mediul. Aici nu e loc pentru asta.

Aceasta este adunarea Merlinilor care strălucesc către lume, lăsându-ne conștiința deschisă fără rețineri.

Nu încercăm să schimbăm încălzirea globală sau traficul de sex sau ceva de genul ăsta. Sunteți mult prea înțelepți pentru asta acum. Dar noi strălucim o lumină asupra lumii care le va arăta celorlalți, care le va lumina un potențial pe care altfel s-ar putea să nu-l vadă; o schimbare, o cale de a-și schimba scaunul.

Așadar, pentru prima dată împreună cu această adunare a voastră, Maeștrilor, pentru prima dată haideți să strălucim către lume.

(pauză mai lungă)

Fără agendă. Este pur și simplu o ființare.

Sper că puteți simți adevărata pace în asta. Știți, dacă aveam o agendă – încercam să rezolvăm problemele de mediu sau să rezolvăm problemele societății – nu exista cu adevărat un sentiment de pace. Nu, deoarece încă sunt bătălii. Încă sunt cauze.

Dar pe măsură ce strălucim asupra lumii chiar acum, simțiți pacea.

Noi nu încercăm să transformăm întunericul în lumină. Nu încercăm să schimbăm sistemele financiare ale lumii. Nimic din astea. Noi strălucim o lumină a conștiinței, conștiință care a fost adusă pe Pământ, nu ținută în ceruri; adusă pe Pământ de voi, de Maeștrii realizați.

Haideți să strălucim în acest moment, simțindu-ne atât de îndrăzneți, atât de neînfricați încât să ne scoatem lumina la vedere.

(pauză)

Pe măsură ce vă permiteți să străluciți, să radiați în afară conștiința, acordați-vă un moment pentru a simți acum, ce face asta energiei voastre.

Amintiți-vă, astăzi este cu totul vorba despre a face acel mare pas, un pas îndrăzneț, fără frică, în a vă lăsa energia să intre și să fie acolo și să vă servească. Acum simțiți ce se petrece cu ea, în timp ce străluciți, ce face asta energiei voastre.

(pauză mai lungă)

În timp ce suntem aici împreună, pentru prima dată în felul acesta, strălucind în lume, strălucind ca un Maestru, simțiți ce face asta energiei voastre.

(pauză)

Și amintiți-vă frumusețea acestui lucru: Noi nu încercăm să schimbăm lumea. Pur și simplu luminăm diferite scaune, diferite potențiale despre care oamenii s-ar putea să nu fi realizat că sunt chiar acolo. Noi nu îi facem să aleagă un lucru sau altul. Noi pur și simplu deschidem perspectiva omenirii. Depinde de ei ce vor să facă cu asta.

Ce se întâmplă cu energia voastră acum?

(pauză)

Ei bine, ar trebui să fie – cum spuneți voi – fericită. Ar trebui să danseze în lumină, pentru că asta ați venit să faceți aici.

După acel lung, lung drum în această viață de greutăți și apoi de eliberare, în care v-ați simțit pierduți, v-ați simțit blocați, după ce ați trecut prin toate astea, acum, în Realizarea voastră, faceți ceea ce ați venit să faceți – să străluciți.

Ce se întâmplă cu energia acum, este că ea curge mai grațios, pentru că ajungem în acest punct, sunteți în stare să faceți exact ce ați venit aici să faceți, să străluciți, și acum dispare mult din îndoiala de sine. Îndoiala de sine reține energia, multă îndoială de sine. Voi realizați că sunteți aici. Ați reușit. Faceți ce ați venit aici să faceți.

Aceasta este o altă recomandare pentru Ghidul lui Merlin pentru Realizarea Întrupată: Maestrul strălucește în interiorul lui și apoi el continuă să strălucească și în afară.

Nu contează prea mult ce altceva faceți în restul zilei sau al nopții, în orice zi sau în orice noapte. Nu contează dacă aveți un job de înaltă putere sau sunteți pensionați. Nu contează dacă faceți menajul prin casă sau nu. Acesta e motivul pentru care ați venit aici, să străluciți pentru această planetă.

Acum, simțiți din nou energia voastră.

(pauză)

Datorită faptului că voi meritați, că ați ajuns la promisiunea pe care v-ați făcut-o în legătură cu ce ați face în această viață, că ați permite Realizarea și ați rămâne în corp, există o relație diferită acum cu energia voastră, pentru că faceți ce ați venit aici să faceți.

Există o nouă demnitate în a primi energia voastră.

Haideți să strălucim în lume.

Lumea caută o lumină chiar acum, o lumină fără agendă, o lumină fără reguli, o lumină fără suferință, o lumină a potențialelor superioare. Haideți să o facem chiar acum.

(pauză)

Există un sentiment imens de, ei bine, ați numi-o satisfacție, de “fac ceea ce am venit să fac. Am rămas în corp. Acum îmi strălucesc lumina. Sunt Maestrul al cărui birou este banca din parc sau o cafenea” sau oriunde vreți să fie.

“Sunt Maestrul care nu trebuie să aibă piciorul pe frână și pe accelerație și mâinile pe volan. Eu Sunt ceea ce Sunt și fac ce am venit să fac aici”, deoarece știu că voi toți iubiți această planetă. Ați avut atât de multe vieți și acum ați ajuns în ultima voastră viață. Acum, pur și simplu străluciți.

Acum vă cunoașteți propria lumină, așa că puteți străluci continuu.

(pauză)

Astăzi este despre a face acel mare salt, a vă permite propria energie, iar când o faceți, următorul pas este, ei bine, să străluciți.

Haideți să respirăm foarte profund în această zi.

Mulțumiri foarte speciale lui Edith pentru că și-a împărtășit povestea, pentru că și-a luat un timp pentru a fi aici cu noi, în această zi. Așa o inspirație, așa un personaj, așa o parte a Shaumbrei de atâția ani. Oh, Edith, știu că vei găsi familia potrivită pentru a te întoarce și știu că vei găsi iubirea pierdută. Dar Edith, ai fost întotdeauna tu. Nu era altcineva – iubirea aceea pierdută. Întotdeauna ai fost tu, cea pe care o căutai.

Și, dragi Shaumbra, oricât de nebunești devin lucrurile în această lume din jurul vostru, amintiți-vă că totul este în regulă și radiant în întreaga creație.

Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc.