Pentru că, în timp ce aceste schimbări se petrec cu viteză hiper rapidă chiar acum, pe planetă – dacă le comparați cu schimbările de acum 50 de ani sau 100 sau 500 de ani, schimbări hiper rapide pe planetă chiar acum – există de asemenea o parte din voi care crede că, de fapt, nu se întâmplă destul de repede, vedeți voi. Dar ele au loc pur și simplu în ritmul potrivit acum, în care să nu vă spulbere pe voi și să nu spulbere societatea. 

Aceste schimbări care au loc – și, din nou, ați putea spune că epicentrul a fost virusul – schimbările care se petrec chiar acum, foarte, foarte rapid, constituie de fapt una dintre cele mai strălucite metode de a efectua o schimbare nu numai pe această planetă, ci în întreaga creație fizică, și este atât de gigantică. Este atât de profundă și impresionantă.

Modificările nu spulberă îmbinările sistemului. Extind îmbinările și apoi, eliberează ușor îmbinările, dar nu distrug lucrurile. Există o măreție în asta pe care o puteți atribui, cred, bunătății omenirii. Bunătatea – știți, oamenii sunt buni, și ei – cei mai mulți dintre ei – vor să facă absolut lucrul bun. Ascultam mai devreme astăzi în mașină, o discuție dintre Cauldre și Linda, vorbind despre cum există o asemenea bunătate în oameni, dar e nevoie doar de câțiva pentru a face rău. Asta e absolut adevărat, iar Cauldre a făcut o observație: “Așadar, de ce se pare că ne ocupăm de, să spunem, cei trei la sută care ar dori să vadă lucrurile spulberate, cei trei la sută care sunt, ați putea spune, într-adevăr cu mult ieșiți din sincronizarea cu propria lor energie? Și de ce să nu ne focalizăm pe cei 97% care au asemenea bunătate în ei?”

Există o imensă bunătate înnăscută în umanitate și știu că o puteți vedea. Știu că devine deprimant uneori, deoarece vă întrebați dacă mai este acolo. Absolut și, într-adevăr, în lume există mai multă bunătate decât în urmă cu 100 de ani sau 500 sau, cu certitudine, cu 2000 de ani. Există mai multă conștiință pe planetă. Ei o exprimă (negativitatea), probabil, în moduri mai evidente, moduri care capătă mai multă atenție. Auziți despre asta la știri, mai degrabă decât despre bunătatea omenirii. Dar, pe măsură ce trecem prin această perioadă corona din istoria planetei, vreau să simțiți cu adevărat în bunătatea oamenilor, a celor pe care îi întâlniți pur și simplu la magazine sau pe stradă, în fiecare zi. Cei care, da, se simt pierduți. Se simt poate furioși sau deprimați, iar unii dintre ei au, oh, credințe atât de stricte, credințe vechi, care uneori sunt foarte frustrante, dar există o asemenea bunătate.

Este acea bunătate a omenirii pe care voi, ca Maeștri realizați pe planetă, urmează să o explorați, să o simțiți. Nu veți încerca să o manipulați sau să o schimbați sau altceva de genul ăsta. Dar, pe măsură ce permiteți luminii voastre să strălucească, conștiinței voastre să radieze, într-adevăr, realmente, ea se îndreaptă într-acolo imediat. Îi inspiră pe aceia, acei 97% din populația lumii care au asemenea bunătate și speranță. Au asemenea speranță. Și, da, uneori sunt creduli. Uneori, cad pradă unor lideri răi sau unor afaceri proaste, dar când noi, în viitor, vom face Shoud-urile noastre și unele din merabh-urile noastre ca adevărați Maeștri întrupați, ne vom conecta într-adevăr cu acea bunătate a omenirii. Nu ne vom îngrijora de celelalte lucruri. Vor deveni zgomot. Vor deveni o mică distragere, și nu una mare. Și, destul de curând, cu acea bunătate și lumina voastră și toate schimbările care au loc oricum, și întreaga distorsiune a timpului în momentul de față, și tot restul care se întâmplă pe planetă – ah! – asta va provoca o schimbare atât de mare pentru ca această planetă să intre în adevărata ei eră viitoare.

Se spune că într-adevăr nu poți privi dincolo de anul 2050, singularitatea, când lucrurile ies din tipare – schimbarea creșterii sau ce-o fi – chiar dacă face acel lucru tip crosă de hochei. Se spune că nu poți privi cu adevărat dincolo de anul 2050 și asta este o afirmație destul de corectă, deoarece lucrurile se schimbă atât de mult pe această planetă. Dar, de multe ori, credeți că este disperarea, distrugerea, sfârșitul planetei Pământ. Oh, nu este sfârșitul. Este o nouă eră măreață care începe pentru omenire.

Și nu ar fi posibilă dacă nu erați voi și alții ca voi, fie că voi vă numiți Shaumbra, fie că ei provin din alte locuri, alte grupuri sau poate din niciun grup, ci doar sunt de unii singuri. Nimic din toate acestea nu ar fi nici măcar posibile dacă nu ar fi fost aceia care vin acum pur și simplu să-și strălucească lumina. Cauldre urma să folosească cuvântul “purtători” de lumină, dar nu este chiar corect. Nu purtați nimic. A purta înseamnă a lupta. A purta înseamnă a deține o energie falsă și nu veți face asta. Este pur și simplu strălucirea luminii și a o lăsa să se ducă la oamenii de mare bunătate de pe această planetă, să le umple inima cu o speranță care s-a pierdut de câteva decenii de-acum, și apoi, urmăriți transformarea planetei.

Nu vă vor pune niciodată numele în titlurile din știri. Nu vă vor intervieva niciodată, în cea mai mare parte, în cadrul emisiunilor TV: “Cum a fost să fii unul dintr-un număr foarte, foarte mic de oameni de pe planetă care nu se dădeau în vânt după religie sau spiritualitate, nu erau speriați de Dumnezeu sau oricare din restul acelor lucruri, fără să aducă acea energie veche ci, mai degrabă, fiind în conștiință?” Conștiința conștientă. Adică, oricine este conștient oricum, dar aceasta este conștiința conștientă de pe planetă. Și acesta e momentul în care nu faceți nimic și – aș putea avea tortul acela doar ca recuzită?

LINDA: Sigur.

ADAMUS: Chiar nu mai am nevoie de tort...

LINDA: Poți avea ce vrei.

ADAMUS: … dar am pur și simplu nevoie de el ca recuzită.

LINDA: În regulă. Poftiți, domnule.

ADAMUS: Mulțumesc. Acolo unde stați pe banca din parc sau oriunde se întâmplă să fiți într-o zi frumoasă, urmărind oamenii care trec, fără să mai purtați măști de față și pur și simplu vă bucurați de – ce e asta – tortul vostru de ciocolată fără făină și un latte bun și fără să vă îngrijorați de – imaginați-vă asta pentru un minut – după ce am mica mea pauză aici (Adamus ia o îmbucătură din tortul lui). Mm! O gură?

LINDA: Nu, mulțumesc.

ADAMUS: Nu. Vrei să te mușc eu?

LINDA: Sigur (ei chicotesc).

ADAMUS: Imaginați-vă – și mă refer la asta, în tot adevărul – aveți tortul vostru fără făină sau orice alegeți să mâncați și aveți latte-ul vostru, dar s-ar putea să aibă niște chestii zaharoase în ele. Nici măcar nu sunteți îngrijorați pentru corpul vostru, deoarece corpul vostru a făcut acest salt extraordinar în Corpul de Energie Liberă. Nu vă faceți griji pentru kilograme sau calorii, sau dacă acest lucru va supăra – orice-ar fi – nivelul vostru de zahăr din sânge sau hemoglobinele sau orice ar fi să fie, deoarece, ca Maestru, nu există nimic din astea. Totul se echilibrează de la sine, aproape instantaneu. Nu mai există aceste întârzieri de săptămâni sau luni sau orice altceva, pentru ca organismul sau mintea să se adapteze.

Asta a cam fost calea până acum și uneori a trebuit să așteptați mult timp. Dar acum, ca un adevărat Maestru realizat, corpul se echilibrează imediat și nu există această rețea de comunicare complexă. Există un lucru singular – există doar Eu Sunt-ul. Nu are nevoie de un anayatron complex. La fel și cu mintea voastră. Anxietățile și confuzia și celelalte lucruri, pot pluti peste orizontul minții voastre doar pentru o clipă, dar nu vin niciodată la mal și nu devin niciodată ceva care vă schilodește mental sau vă reține. Și într-acolo mergem. Asta este o notiță fără makyo, fără rezerve, fără explicații, fără termene și condiții, de la mine pentru voi toți.

Suntem aici, chiar acum, în acest epicentru al schimbării pe planetă, în această perioadă în care acest mic, mic, micuț, mititel virus – și nu-mi pasă cum a ajuns acolo, chiar nu-mi pasă; nu contează, nu vă prindeți în asta, este acolo – acest lucru mic numit coronavirus, care de fapt era prin jur de multă vreme abia așteptând să apară momentul potrivit. Nu a început doar în decembrie anul trecut. A existat mereu acolo și apoi a ieșit la lumină, pentru că timpul era potrivit. A apărut pentru că exista suficientă conștiință și dorință pe planetă, suficientă pasiune care a ajuns acum pe planetă încât să poată ieși la lumină, și priviți ce a făcut. Și apoi simțiți ce s-a făcut dedesubtul fiecărui aspect al vieții, aproape. Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.

Oamenii vor trece printr-o perioadă de procesare, de schimbare, de ajustare, de recalibrare și, apoi, avem imaginatorii, acest procent de 6,5% din populație, care sunt acolo. Sunt pregătiți. Sunt gata să-și imagineze o lume nouă. Nu pentru a o forța, ci doar pentru, știți voi, este ca și cum ai visa despre asta, a-ți imagina, că este o lume cu totul nouă, un loc cu totul nou.

Și avem toate aceste alte lucruri care converg toate chiar acum – închiderea Ordinului Arcului, nu mai este necesar. Noile Pământuri – 222 Pământuri noi sunt acum întemeiate și, ați putea spune, operaționale. A fost nevoie de mult timp pentru a le proiecta, pentru a le aduce la existență, dar ele sunt acolo funcționând chiar acum. Vorbesc despre unul dintre ele care este acolo și este Noul Pământ al morții. Nu înseamnă că mergeți acolo pentru a muri, ci înseamnă că sunteți deja morți și vă duceți acolo. Acesta este noul DreamWalk către acest loc nou. (O referință la DreamWalker Death 2020)

Vă puteți imagina pentru o clipă – și pur și simplu lăsați deoparte frustrările zilnice și lucrurile de genul ăsta, dar vă puteți imagina – voi stați aici în epicentru și, de fapt, nu trebuie să faceți altceva decât să permiteți. Asta e tot.

Încă o îmbucătură înainte de a intra în următoarea…

LINDA: Ești sigur?

ADAMUS: Sunt foarte sigur. Există lucruri de pe această planetă care îmi lipsesc cu adevărat. Acesta nu a fost unul de care am avut ocazia să mă bucur vreodată (ia o altă îmbucătură de tort). Dar voi aduce ăsta cu mine...

LINDA: : În regulă (el i-l dă înapoi). Ești sigur?

ADAMUS: Asta-i tot.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Am auzit că este nepoliticos să mănânci în fața altora, de aceea vă încurajez pe toți să scoateți ceva de mâncare, ca să n-o fac singur.

Chiar acum, luna aceasta, între acum, de fapt, și următorul nostru Shoud – spun asta cu un zâmbet mare, între acum și următorul nostru Shoud – amintiți-vă când am spus: “În timp ce zilele încă sunt calde și zilele sunt lungi.” Hm. Asta ne-a plasat chiar în preajma următorului Shoud.

Între acum și următorul Shoud, este într-adevăr vorba despre a vă asuma tot ceea ce vi se întâmplă chiar acum. A accepta totul.

Uneori este dificil să faci ce e corect, pentru că nu vrei să accepți durerile corpului tău, dar acceptați-le, pentru că sunt acolo pentru un motiv. Sunt acolo deoarece faceți trecerea de la vechiul corp biologic, într-adevăr, la un Corp de Energie Liberă. Fiecare celulă din corpul vostru, și există miliarde din acestea; fiecare neuron din creierul vostru și există miliarde din aceștia de asemenea, răspund și reacționează chiar acum, deci, evident, vor exista unele dureri și confuzii. Acceptați-le chiar acum, deoarece sunt reale. Este important. Dacă ar fi să vă spună ceva, vă spun că, da, treceți prin această schimbare –  de la doar un om obișnuit biologic, la un Maestru întrupat, acum.

Anxietatea voastră și, dacă vă cunosc bine, cei mai mulți dintre voi, Shaumbra, ați avut foarte multă anxietate în ultima vreme, anxietate fantomă. Cu alte cuvinte, nici măcar nu știți de unde vine. Urmează să vă petreceți ziua făcând orice făceați și, dintr-odată, sunteți plini de anxietate și nu știți de ce. Acceptați-o. Vă rog, acceptați-o, și știu că sună contraproductiv. Vreți să o împingeți. Vreți să încercați să o justificați mental. Vreți să spuneți că este din cauza asta și asta sau vreți doar să vă ascundeți de ea. Asumați-vă anxietatea. Mâncați-o. Intrați chiar în ea, în loc să încercați să fugiți de ea.

Dacă există vreun mesaj în toți anii în care v-am vorbit, orice mesaj care trebuie înțeles clar, orice mesaj pe care aș vrea să-l duc acasă, este chiar acum și este să acceptați orice lucru prin care treceți. Da!

Probleme de relație. Tocmai am auzit pe cineva spunând: “Serios?!” Acceptați-le. Aveți probleme în relația voastră, deoarece este o relație karmică veche. Nu mai este menită să fie. Acum, nu înseamnă să alungăm persoana, dar nu este o idee rea. Oferiți-vă o pauză pentru o perioadă și reînnoiți relația, dacă alegeți, pe o bază non-karmică.

Care sunt unele dintre celelalte lucruri pe care nu le dețineți sau pe care le aveți, dar care nu vreți să vă aparțină cu adevărat? Dureri, da, tocmai ce am vorbit despre asta. Anxietate. Confuzie, confuzie mentală, ceață – dețineți-le! – dacă vă puteți aminti ce au fost. Dețineți-le, deoarece sunt așa o parte ale acestei transformări. Scufundați-vă în ele, mai degrabă decât să fugiți de ele. Integrați-le, în loc să încercați să le conturați și să le modelați. Fiți în ele, mai degrabă decât să fugiți de ele. Da, totul.

Care sunt unele dintre celelalte lucruri? Visele din timpul nopții. Acum intrați în niște stări de vis foarte, foarte intense, deoarece jucați unele dintre piesele finale sau actele piesei în visele voastre. Lucrurile care vi s-au întâmplat cu mult timp în urmă, inclusiv alte vieți, nu încetează. Sunt piese de teatru, acte ale pieselor care continuă să fie jucate mult timp după ce ați crezut că au dispărut. Acum, nu înseamnă că trebuie să vă bântuie. Nu înseamnă că trebuie să mergeți să faceți multe procesări, dar atât de multe din aceste lucruri continuă să fie jucate.

Să spunem că ați avut un iubit la început în viață și, pur și simplu, nu ați reușit să fiți împreună. V-ați separat căile. El s-a căsătorit. Tu te-ai căsătorit. Ați plecat pe căi diferite și nici nu te-ai mai gândit la el de ani de zile. Dar există piesa, piesa de teatru care continuă. Nu s-a sfârșit cu adevărat. Nu este neapărat karmică. Uneori este, da, dar nu trebuie să fie karmică. Pur și simplu continuați să experimentați cu el într-o realitate multidimensională. Nu trebuie să aibă loc aici, pe Pământ.

Deseori, aceste piese de teatru sunt foarte intense și apoi vă treziți în teatrele Arcturienilor. Arcturienii – Arcturus este un loc uimitor. Dacă vreți într-adevăr să vă duceți și să fiți în teatrul realității voastre foarte extinse, este un loc minunat. Unii dintre voi ați mers acolo în starea voastră de vis și ați pus în scenă aceste lucruri, simțind deseori că scenariul pe care-l aveați cu cealaltă persoană sau acea familie sau cu alte ființe, a intrat pur și simplu într-un ciclu repetitiv, nu a ajuns realmente nicăieri. Așa că, ce faceți? Aduceți asta în teatrele Arcturiene și o intensificați. O scoateți din tipar. O faceți să evolueze, astfel încât să aveți, ceea ce voi ați numi, finalul fericit – sau cel puțin un final – al acesteia. O puteți aduce la un sfârșit și, în cele din urmă, asta vă permite vouă, omului, să o integrați în ființa voastră. Nu e vorba doar de o interpretare a unui rol, în vreun teatru de undeva departe.

Așadar, evident că acum visele voastre sunt într-un fel deranjante și nu dormiți prea mult, unii dintre voi – destul de mulți dintre voi; în regulă, aproape toți – dar acceptați asta. Vă rog, admiteți asta. Admiteți-o. Iritarea voastră, nivelul vostru de iritare, iar unii dintre voi tocmai ați devenit ființe foarte nervoase. Acceptați asta, vă rog. Și știu că spuneți: “Ei bine, nu e un lucru bun.” E o parte din voi, în acest moment. Este real. Nu spun să ieșiți în lume și să încercați să exagerați asta. Nu ieșiți în lume și încercați să amplificați mai mult ceea ce este, ci asumați-vă responsabilitatea pentru acea agitație și iritare pe care o simțiți.

Despre depresia voastră, întrebați. Ultimul lucru din lume despre care ați considera că este de acceptat, e depresia voastră, dar asumați-v-o. Este acolo pentru un motiv. Depresia este literalmente parte dintr-un ciclu, și este, bineînțeles, capătul de jos al ciclului, dar ea, așa cum am spus mai demult, pe vremea când făceam Seria Trezirii, ajută să vă propulseze acum, în această etapă finală, finală, etapa finală de aici, ca vechiul om încarnat în biologie. Aceasta este etapa finală, așa că acceptați orice lucru prin care treceți.

Îndoielile. Ah, îndoielile. Am vorbit despre asta într-unul din materialele noastre recente din Seria Pauza Maestrului. Îndoielile, știți, ele nu sunt amuzante, așa-i? Dar, de fapt, există o valoare implicită, deoarece o îndoială va ajuta, de fapt, la accentuarea sau scoaterea la iveală a Realizării voastre, a pasiunii voastre.

 

Vedeți, există pasiune aici (sus) și există îndoială aici (jos), și una utilizează energia celeilalte și viceversa, într-un moment de schimbare. Se stimulează reciproc. Într-un moment sunteți pasionați. Într-un moment simțiți că pur și simplu știți asta. Sunteți aliniați cu voi înșivă și, în următorul moment, vine îndoiala. Îndoiala accentuează pasiunea. Fără acel element al îndoielii, cel puțin în acest moment, nu ar fi efectul de creștere a pasiunii voastre, de scoatere la iveală a pasiunii voastre. Și știu că voi credeți că îndoiala vă trage în jos și că îndoiala vă reține de la pasiunea voastră, dar, de fapt, nu o face. Ea accentuează pasiunea.

Da, este un mod dualistic vechi de a face lucrurile, și noi vom merge mai departe, mult dincolo de asta. Dar, în acest moment, sunteți în ultimele rămășițe de dualitate cu voi înșivă și, în cele din urmă, mai târziu, cu planeta, așa că îndoiala servește unui scop. Vă rog să acceptați îndoiala.

Lista continuă. Vă îmbolnăviți. Luați virusul sau faceți altceva și ăsta e ultimul lucru pe care-l vreți dar, de fapt, asta de asemenea ajută la a pune în evidență Corpul de Energie Liberă. Și știu, din nou, pare că: “Ei bine, nu e ăsta un fel ciudat de a face lucrurile de-a-ndoaselea?” și cu siguranță este. Vom trece peste asta, dar acesta este acum modul cu care omul e cel mai obișnuit și lucrul cu care trebuie să ne confruntăm. Așa că vă îmbolnăviți, și spuneți: “Ce e asta? O să mor. Mă simt groaznic” și “Asta e îngrozitor“ și “De ce îmi face Adamus asta?” Nu v-o fac eu, dar prin acea îmbolnăvire e scos apoi la iveală adevăratul Corp de Energie Liberă. Slăbiciunea trupului fizic, abilitatea lui de a se îmbolnăvi și a muri, chiar scoate de fapt la iveală Corpul de Energie Liberă.

Recunoașteți ca fiind al vostru tot ce se întâmplă acum în viața voastră.

Acum ceva vreme v-am spus că atunci când acest întreg – ei bine, chiar înainte să izbucnească toată chestia asta cu virusul, am spus: “Pentru următoarele șase luni, nu luați nicio decizie importantă.” Ajungem la finalul acelei perioade. Sfârșitul lui august ar marca acel interval. Și nu spun că asta e o limită fixă, dar e destul de apropiată.

N-am vrut ca cineva să ia vreo decizie importantă de viață, și asta ar însemna lucruri precum să vă dezrădăcinați complet și să vă mutați altundeva, să vindeți tot ce aveți și să vă mutați în alt loc. Să părăsiți un partener. Unii dintre voi ați vrut să o faceți, dar v-ați reținut din cauza asta. Să faceți o schimbare majoră în carieră. Să faceți, aș spune, niște operații chirurgicale destul de importante, lucruri de genul ăsta. Acestea sunt lucrurile majore care schimbă viața și am spus să așteptați șase luni, deoarece lucrurile vor fi destul de diferite atunci și, în atât de multe feluri, sunt diferite.

 

Ajungeți la finalul acestui lucru la sfârșitul lui august și, fie că e a treia săptămână din august, fie prima săptămână din septembrie, nu e o diferență prea mare dar, la acel moment, veți ști. Puteți pune deoparte acea reținere, acea perioadă de așteptare. Veți ști și, apoi, veți face acele acțiuni dacă alegeți, și s-ar putea să vă fi schimbat complet perspectiva, dar faceți acele acțiuni la acel moment. Acela este momentul să începeți să mergeți mai departe.

Orice se petrece în viața voastră în acest moment – propriii voștri demoni, propriul vostru dragon venind după voi – acceptați-le. Cu cât vă acceptați mai devreme dragonul, cu atât mai repede veți realiza că este într-adevăr cel mai bun prieten al vostru. S-ar putea ca acum să nu vedeți lucrurile astfel, poate vă sfâșie pe diferite niveluri, dar el este într-adevăr cel mai bun prieten al vostru. Este acolo ca să vă arate ce ați îngropat, să vă arate acum ceea ce vă reține cu adevărat de la propria voastră Realizare întrupată și, uneori, se simte ca și cum pur și simplu vă terorizează, vă sfâșie. Chiar nu o face. Asta e perspectiva voastră. Asumați-vă dragonul chiar acum. Lăsați acel dragon să intre și, dacă trebuie să vă sfâșie, lăsați-l să vă sfâșie. Veți trece peste asta.

Așa că, despre asta e vorba în acest Shoud – să vă asumați orice vi se întâmplă acum, orice ar fi. Și nu spun să faceți o listă și să puneți unele lucruri deoparte. Spun că toate lucrurile care se întâmplă în intervalul următor, să spunem, de 30 până la 60 de zile, vor fi foarte transformatoare și acceptarea lor le va face de asemenea mult mai grațioase, mult mai frumoase.

În următoarele zile, ca reamintire, nu vă îngrijorați despre lumea exterioară acum. De fapt, acum, sau pe măsură ce intrați în măiestria întrupată, nu mai există alegerea unei părți, pentru că nu mai există părți. Nu.

Ați putea spune că există linii în arenele politice. Nu, nu sunt. Nu. E o iluzie. Nu vă lăsați prinși în asta acum. Nu alegeți o parte – un subiect important acum – în ce privește planeta Pământ, mediul înconjurător. Și voi spuneți: “Ei bine, trebuie să aleg partea corectă în ce privește mediul.” Nu, nu trebuie. Ceea ce ei nu realizează e că Gaia pleacă și, acum, responsabilitatea le revine oamenilor. Pe de-o parte, există o speranță enormă pentru această planetă și, parte din ea, este toată această cercetare ce se efectuează acum asupra naturii biologiei însăși, și nu doar biologia voastră fizică, ci biologia planetei. Asta, combinată cu lucruri precum inteligența artificială, urmează să ofere o perspectivă cu totul nouă asupra a ceea ce este acest Pământ, ce este biologia, unde servește biologia, unde de fapt nu mai este necesară biologia pe planetă.

Gaia pleacă acum pentru a o preda oamenilor. A făcut pe dădaca, poate pentru puțin cam mult timp, dar se ivește această întreagă problemă legată de mediu. Și când se întâmplă, la esența ei – nu e vorba doar despre mediu, plecarea Gaiei, oamenii ce își iau responsabilitatea – conectați punctele și, în ultimă instanță, totul se reduce nu la planetă, ci la persoană. Nu la planetă, ci la persoana care își asumă responsabilitatea pentru sine, o cale pentru a vă asuma în cele din urmă responsabilitatea pentru propria energie, și asta e cea mai importantă lecție ce va fi învățată despre mediu. Și nu este vorba despre mediu; este vorba despre persoana care își preia responsabilitatea, în cele din urmă.

Știți, pe măsură ce ei încep să înțeleagă într-adevăr natura biologiei, comunicarea ce are loc între toate părțile biologiei, și când ei vor începe să aibă într-adevăr teorii destul de bune despre felul cum a fost creată biologia, în primul rând – nu de vreun Dumnezeu din ceruri și nu doar prin evoluție, ci adevărata creație a biologiei – asta se va întoarce și-i va lovi drept în față pe toți oamenii conștienți, pentru a-și prelua responsabilitatea pentru ei înșiși. Mediul e o cale de a ajunge acolo.

Dar ceea ce spun eu aici este să nu vă lăsați prinși în cauze. Nu vă lăsați prinși în alegerea unei părți. Nu există părți. Acesta este probabil unul dintre lucrurile cele mai importante pe care voi, ca Maeștri, le veți preda și o să fie unul dintre lucrurile la care oamenii rezistă cel mai mult. Ei vor să aibă părți, fie că e partea lor masculină sau feminină, fie că e partea lor de lumină sau de întuneric, bogată sau săracă. Sunt creaturi orientate spre dualitate în acest punct, și ultimul lucru pe care-l face un Maestru întrupat adevărat, este să ia partea cuiva.

Maestrul va râde și va crea comedie despre conflictele care au loc între părți, dar fără să aleagă. Maestrul va sta deoparte cu cafeaua sa excelentă cu lapte și prăjitura cu ciocolată fără făină – (Linda îi mai oferă o bucățică) nu, mai târziu. Dar Maestrul nu ia partea nimănui și când cineva vine la Maestru, aproape insistând sau cerând ca Maestrul să facă o declarație despre care parte are dreptate – sperând bineînțeles că este vorba de partea lor și simțindu-se suficient de aroganți încât să creadă că ăsta este, evident, modul în care ar gândi un Maestru – Maestrul nu ia partea nimănui. Dar Maestrul precizează foarte clar celui care îl/o întreabă: “De ce susții una din părți? Nu vezi imaginea de ansamblu în ceea ce se petrece aici? Trebuie să ajungi așa de cufundat în dualitate, susținând o parte sau alta? Trebuie să continui să fii un războinic, fie că e pentru lumină sau planetă sau copiii suferinzi sau oricare din astea?” deoarece totul este o iluzie. În cele din urmă, nu există dualitate, și este foarte ușor să vă împotmoliți în asta, în acea cale. În cele din urmă, este în întregime vorba despre a vă onora și accepta pe voi.

Puteți lua aproape orice problemă care se întâmplă acum pe planetă și să începeți să conectați punctele – chiar dacă punctele, știți, sunt puțin ciudate uneori – se reduce la energie, suveranitate și să vă onorați și asumați pe voi.

Așadar, m-am îndepărtat puțin aici. Ideea e că orice vi se întâmplă acum, fie că vă terorizează șeful vostru, fie că e vorba de vecini răi sau orice – orice, orice – doar  amintiți-vă ce am spus de multă vreme: Tot ceea ce se întâmplă în viața voastră acum – totul, chiar și felul în care vă suflă vântul peste față, chiar dacă vă zgâriați la deget sau vă tăiați – e vorba în întregime despre ajungerea la Realizare. Totul. Nimic nu ar putea fi în afara acesteia, pentru că asta e totul pentru voi. Așa că acum în următoarele, să spunem, 30 sau 60 de zile, vă rog să vă asumați orice vi se întâmplă.

Cu aceasta, acum aș vrea să intrăm pur și simplu în super merabh-ul nostru. Îl numesc astfel. E un nume bun. Haideți să punem muzica și să intrăm în super merabh-ul nostru aici, la acest Shoud suplimentar pentru Seria Pasiunea 2020.

(începe muzica)

Da, unii dintre voi trimit semnale încoace: “Ce se întâmplă dacă gândesc prea mult acum? Ar trebui să admit asta?” Da! Știți, pur și simplu nu vă gândiți prea mult legat de asta, ci acceptați-o. Orice se întâmplă – probleme financiare, depresie, anxietate – dar și lucrurile extraordinare precum speranța, nebunia voastră din acest moment. Categoric asumați-vă  acea nebunie. Mie îmi place nebunia pentru că înseamnă că vă dați voie să ieșiți din cutie. Spargeți tiparul. Iată-vă aici.

Haideți să respirăm profund acum.

Există un fenomen interesant care se petrece cu Shaumbra și chiar n-aș putea spune că s-a întâmplat înainte oricărui alt grup ce ajunge la Realizare, deoarece niciun alt grup n-a făcut-o. Niciunul. Nu. Indivizi, da.

Tocmai ați făcut să se încline balanța, peste 9.900 de Maeștri Ascensionați. Hm. Se ivește întrebarea: “Deci, dacă vă permiteți Realizarea și rămâneți întrupați, sunteți socotiți ca un  Maeștru Ascensionat?” Haideți să vorbim mai târziu despre asta. Haideți să negociem puțin.

Asta e una bună, dar haideți să revenim la subiect aici.

Aș vrea să simțiți într-adevăr în asta.

Așadar, niciun alt grup nu a făcut asta vreodată. Indivizi, da. Uneori, dacă numărați vreo doi oameni, poate chiar șase, câteodată. Dar un grup global distribuit peste tot pe planetă, un număr formidabil – nu uriaș după standardele populației, dar un număr formidabil – cei care au rezistat și acum intrați cu adevărat în Realizarea voastră.

Este urmărit cu cel mai mare interes chiar de întreaga creație, cu siguranță de Consiliul Crimson și cu siguranță de Maeștrii Ascensionați. Ei urmăresc. Nu interferează. Nu, ei nu vor interfera, dar ei supraveghează ce urmează.

Și, știți, e cumva interesant – voi vorbi mai mult despre asta mai târziu, dar doar ca să plantez într-un fel sămânța – ați putea spune că Timpul este elementul sau lucrul care urmărește cel mai mult acum, observând ce se întâmplă în acest epicentru, în această convergență de pe planetă, observând acest grup numit Shaumbra. Da.

Timpul are un interes și o investiție în asta, mai mult decât orice. Și voi spuneți: “Ei bine, ce e Timpul?” Ei bine, e un consens. E un tip de conștiință. Nu e o ființă însuflețită, dar e o parte a celor mai multe ființe din creație. Ați putea spune că e o părticică din fiecare ființă.

Deci, ca atare, Timpul există. El există și are tiparele sale și ritmurile sale. În alte părți ale creației nu e la fel cum e aici, pe Pământ.

Timpul nu e la fel pe Noile Pământuri. Există Timp, dar este un Timp foarte flexibil. Este un Timp care servește, mai degrabă decât să pretindă să fie servit.

Așadar, Timpul este, poate, una din părțile cele mai interesate de ceea ce se întâmplă acum. Dar chiar și așa, toată lumea urmărește ce se petrece.

Vorbim des despre asta la Clubul Maeștrilor Ascensionați și eu, mai ales, mă bucur de discuțiile la-ceas-de-noapte-târzie cu Kuthumi, Blavatski și cu Tobias.

Savurez discuțiile noastre și, da, spun “noaptea târziu”. Noi nu avem cu adevărat nopți și zile, dar putem avea când vrem (Adamus chicotește). Unii dintre voi o iau așa de literal. Unii dintre voi purtați chiloți așa de strâmți.

Știu că nu există timp în tărâmurile ascensionate. Știu asta. Sunt acolo. Și totuși îmi place timpul din când în când. Știți, este un mod minunat de a conduce pe autostrada creației. O voi face pe ‘Linia timpului’. Îl aveți când vreți. Când nu vreți, nu îl aveți. Nu asta este adevărata libertate? În regulă (Adamus chicotește). Unii dintre voi vor să se bage într-o mare discuție filosofică. Tăceți! Avem un merabh.

Haideți să respirăm profund și, ați vrea, vă rog, să mă lăsați să-mi continui povestea. Toată pălăvrăgeala asta mentală. Eh, da, da, acceptați-o, dar plecați pe cont propriu și acceptați-o.

 

În regulă, ce vreau să spun e că noi privim și, mai mult decât orice, Timpul este cel care privește. De ce? Pentru că, ei bine, în primul rând, faptul că ajungeți în punctul în care foarte, foarte puțini au ajuns, de a lăsa Timpul să vă servească. Foarte puțini au permis asta vreodată, da, chiar și în celelalte tărâmuri. 

Așadar, Timpul este foarte, foarte interesat de asta, deoarece Timpul se întreabă ce se alege de el, Timpul? Ce se alege de el? Se va schimba? Va ieși din existență?

Da, Timpul se întreabă “Voi ieși din existență?”

Timpul se întreabă: “Cum este oare să servesc, mai degrabă decât să fiu servit?” vedeți voi, pentru că Timpul a avut foarte, foarte puțină experiență în a-i servi pe alții. A fost mereu servit. Nu că asta ar vrea, însă acolo au pus ființele însuflețite Timpul. Dar noi toți privim cu mare, mare interes.

Unul dintre Maeștrii Ascensionați a observat că se întâmpla un lucru într-un fel interesant. Ea a remarcat că Shaumbra – deoarece ea verifica cu adevărat, și noi nu o facem în mod intruziv. Știți, noi nu vă observăm atunci când sunteți dezbrăcați în duș. Când și când – bine, ne-ați prins – dar de cele mai multe ori nu o facem. Haideți, din când în când, vă verificăm doar pentru zâmbete poznașe, dar nu facem poze. Însă ne amintim totul.

Așadar, acest minunat Maestru Ascensionat a spus: “Știți, am remarcat ceva. Veniți aici, veniți. Priviți aici.”

Așa că, noi avem ceva de genul, cum îi spuneți, un glob de cristal. Nu avem nevoie de el, dar, știți, e un suport minunat. Oamenilor le place, și noi am fost toți oameni, într-un fel ne plac acele globuri mari de cristal. Nu glumesc despre asta acum. Ăsta este un spectacol de familie. 

Așadar, am mers la globul de cristal și am privit în el și am văzut efectiv despre ce vorbea ea.

I-am văzut pe Shaumbra, ei erau pe o plajă – o plajă lungă, frumoasă, liniștită – singuri singurei. Nu erau o mulțime de alți turiști sau bărci sau cum numiți acum acele chestii zgomotoase? “Jet skiuri”, îmi spune Cauldre. Nimic din astea. Sunteți doar voi pe plajă.

Și, știți, soarele începe să apună. Se face după-amiază târziu. Voi merseserăți mult, căci voi faceți asta, știți, ca să încercați să dați lucrurilor de cap. Sunt în regulă cu partea cu umblatul, însă partea cu ‘înțelesul lucrurilor’ este inutilă.

Așadar, am privit în globul de cristal și am realizat că a trebuit să privesc de mai multe ori ca într-adevăr să pricep. V-am văzut pe voi cum construiați castele de nisip. 

Castele de nisip. Știți, a lua acel nisip umed și a-l stivui în grămăjoare, făcând poate mici turnuri și în jurul lor un șanț cu apă, făcând un turn mai mare și apoi extinzându-l, adăugându-i deasupra nisip și tot punându-i încă un pic deasupra, într-un fel obsesiv, așa cum voi puteți fi uneori. Construind castele de nisip.

Și i-am spus Gloriei – se întâmplă să fie numele ei; a fost numele ei omenesc, l-a păstrat ca Maestru Ascensionat – i-am spus Gloriei: “Nu e asta dragălaș? Iată-i aici în epicentrul  tuturor lucrurilor care se întâmplă și au îndurat și au preluat atât de mult. Nu este drăgălaș că ei s-au întors cumva la un fel de stare de copil și construiesc castele de nisip pe plajă?”

Și Gloria a spus: “Nu e asta. Tu chiar interpretezi într-un fel greșit aici, Adamus. Mai privește o dată. De data asta simte înăuntru.” Așa că am făcut-o.

Am privit lung în globul de cristal. Am simțit în energia voastră.

Și apoi am realizat ce se întâmpla cu adevărat, nu doar cu voi, ci cu Shaumbra din toată lumea. Voi construiți castele de nisip la malul apei, și ceea ce reprezintă cu adevărat castelele de nisip este omul care încă încearcă să manipuleze, omul care încă încearcă să facă Realizarea lui. 

Omul care construiește un castel de nisip, ca și cum el trebuie să facă ceva. Ei trebuie să facă o fortăreață. Ei trebuie să se străduiască. Ei trebuie să construiască ceva sau să facă ceva. 

Ei nu pot doar să stea și să se bucure că există, la malul apei, de unii singuri.

Am realizat că acel castel de nisip era chiar un fel de ego.

Nu un lucru rău. Nu, nu un lucru rău, însă ego-ul care spune: “Încă trebuie să fac ceva. Trebuie să continui încă să-mi creez identitatea. Nu pot s-o pierd. Mă aflu chiar aici în ajunul Realizării, dar trebuie să fac ceva. Trebuie să-mi creez expresia mea de om chiar acum, altfel ce sunt eu în acest lucru numit Realizare? Sunt eu doar un pasager? Am cu adevărat ceva de spus în asta? Așa că trebuie să construiesc castelul meu de nisip.”

Am privit un timp. V-am privit în timp ce le construiați, nu doar unul, nu doar două, ci un întreg șir, mergând de-a lungul plajei.

De fapt, era o priveliște foarte frumoasă, trebuie să spun, și voi ați devenit foarte buni la a construi castele de nisip, foarte, foarte buni. Și le decorați cu mici bețișoare și mici bucăți de stofă în loc de steag. Aveți câteva care sunt, oh, ar fi ca un palat frumos în care să locuiți, dar ele sunt în continuare castele de nisip pe mal.

Am tot privit activitatea și am realizat ce se întâmpla, am realizat – și nu este vorba doar despre voi, ci de Shaumbra de pretutindeni – acel ultim, într-un fel eroic, nobil și, totuși, fără rod, act al omului, al ego-ului omenesc. 

Și apoi, pe măsură ce soarele începea să apună, omul – voi – s-a așezat epuizat să privească toate castelele lui de nisip – acum ele erau aliniate pe plajă pe cât de departe puteau ochii să vadă – privind la ceea ce ați creat și simțind deopotrivă o senzație că ați făcut ceva; ați lucrat cu adevărat foarte din greu azi, la castelele voastre de nisip, dar și un sentiment de frică, pentru că, în timp ce vă uitați la castelele voastre de nisip, v-ați dat seama de acest lucru de care ați uitat. Venea mareea. 

 

V-ați construit castelele de nisip pe cât ați putut de aproape de mal, pe tot parcursul zilei, uitând însă că fluxul sosea, și odată cu fluxul, valurile lui și, cu valurile, se duceau toate castelele de nisip pe care le-ați construit.

Toată acea muncă, tot acel efort, toată acea, ei bine, creativitate, de asemenea, acum pe punctul de a fi îndepărtate de apă.

Și apoi am văzut lacrima apărând în ochii voștri. A coborât pe față și, mai mult chiar de o singură lacrimă, căci au continuat.

V-ați gândit: “Ce am făcut greșit aici? Când voi pricepe vreodată? Când voi pricepe vreodată?”

Apoi v-ați așezat pe plajă și ați plâns în timp ce soarele a coborât și fluxul a sosit și valurile au dizolvat încetișor toate castelele voastre de nisip.

Erați atât de epuizați că, în acest punct, nu mai exista nimic – nimic de făcut, nimic rămas înăuntrul vostru.

Gândul de a construi mai multe castele de nisip acum, poate într-un loc puțin diferit, unde nu ar fi fost spălate de valuri, nu v-a atras, deoarece chiar știați că dacă nu ar fi fost valurile care să le ia, ar fi briza, vânturile, și dacă nu ar fi vânturile, ar fi alți oameni care treceau  pe-acolo.

Abandonându-vă acum, ați realizat că într-adevăr acele castele de nisip au fost o distragere, un mod al ego-ului de a încerca să se mențină pe sine.

Fiecare castel de nisip reprezintă o parte a voastră, o parte a ego-ului, a aspectelor, a vieții voastre și a vieților trecute.

Însă acum, cu mult dincolo de limitările omului, fluxul a venit și valurile le-au spălat, pentru că asta se întâmplă în Realizare.

Puteți să construiți toate castelele de nisip pe care le vreți ca monumente ale ego-ului vostru, ca un mod de a încerca să mențineți ego-ul, și nu este nimic rău cu ego-ul. Este pur și simplu una dintre acele expresii ale conștiinței. 

Asta e tot ce este. Este o personificare/un rol. Este un personaj. Uneori, acel personaj uită că există cu mult mai mult în această piesă, în viață. Uneori, acel personaj uită că în sine își trăiește viața în limitare. Asta e în regulă pentru o vreme, dar acum vine ceva mult mai măreț decât omul. 

Și omul plânge, pentru că omul spune: “Ce sunt eu, un pion în jocul ăsta? Există aceste puteri superioare – chiar dacă voi le numiți Sinele meu superior – care mă manipulează pur și simplu?”   

 

Oh, dragă omule, ai înțeles complet greșit.

Tu ești și este tot ceea ce ești.

Este acea parte care a știut că acum era timpul să dizolve acele castele de nisip; ca valurile să vină acum și să spele toate rănile, toate limitările, toate vechile credințe, toată lipsa.  

Era timpul ca aceste valuri să vină, nu ca un tsunami, nu ca o furtună distrugătoare, ci pur și simplu ca valuri blânde.

Și să ia cu ele poate cel mai mare lucru care nu v-a servit niciodată: Credința că energia este în afara voastră, și asta este ceea ce se întâmplă chiar acum. 

Valurile spală în interiorul vieții voastre, chiar în aceste zile despre care vorbim chiar acum.

Chiar acum este momentul în care începe fluxul și valurile încep să vină. De aceea spun să acceptați totul despre voi.

Asumați-vă felul în care vă simțiți. Asumați-vă modul în care gândiți.

Când spun “a asuma” mă refer la a nu mai fugi, la a înceta să vă construiți castelele de nisip.

Începeți să acceptați acum totul despre voi înșivă.

Acesta este, pentru voi și pentru toate aspectele voastre, timpul cel mai frumos, prețios și sacru, pentru fiecare parte a voastră, pentru fiecare parte a ego-ului și a identității voastre.  Acum este cel mai special timp.

A construi castele de nisip, așa cum ați făcut-o, bănuiesc că este un mod interesant de a vă lua rămas bun, un mod interesant de a conserva ego-ul, și, mai mult decât orice, o cale de a ține ocupat omul, de a distrage omul acum, în acest timp al valurilor Realizării.

Însă, dragii mei prieteni, este doar o distragere.

Omul nu trebuie să facă nimic.

Spun “omul”, așa cum este doar o parte din voi, căci mereu a existat acea parte a voastră și alte părți care știau că venea acest timp – pentru planetă și în viața voastră.

(pauză)

Mereu acea parte care a știut că aveați să fiți aici, în acest timp, cel mai uimitor; că aveați să fiți transformați, fără să plecați în celelalte tărâmuri, spunând adio acestei vieți, ci să fiți transformați în această viață, dizolvând toate castelele de nisip. 

Asta se întâmplă acum. Din acest motiv spun să îmbrățișați totul în viața voastră.

Fiecare frică și fiecare speranță. Fiecare îndoială și fiecare pasiune.

Fiecare maree, fiecare apariție a fluxului în viața voastră. Asta se întâmplă acum.

Se întâmplă foarte lent, într-un fel, dar totuși nu.

Această planetă se schimbă mai rapid ca niciodată, dar, da, uneori se simte atât de lent. Și uneori există compulsivitate din partea omului să încerce să facă ceva, să construiască castele de nisip pe mal. 

(pauză)

Însă mai apoi vin valurile.

Conștiința intră.

Adevărata schimbare intră și, în mod blând – fără program, fără nimic – va îndepărta blând castelele de nisip, eliberându-vă de limitările ego-ului omenesc.

Oh, ego-ul va fi încă acolo, chiar și atunci când ultimul dintre valuri sosește dar, acum, fără limitări.

Acum, fără a mai fi singular, ci fiind acum un Și al ego-urilor – ego-uri care nu încearcă să construiască castele de nisip la mal ci, mai degrabă, să se bucure pur și simplu de joc.

 

Acum, mai mult ca oricând, dragii mei prieteni, asumați-vă tot ceea ce vi se întâmplă în zilele și săptămânile care urmează. 

Acceptați totul.

Nu încercați să înțelegeți. Nu fugiți de ele, mai degrabă acceptați-le.

Și apoi simțiți cum castelele de nisip, în mod lent, delicat, cum sunt îndepărtate de valuri. Valurile reprezentând conștiința voastră, Sinele vostru întrupat și un timp cu totul nou.

Haideți să respirăm profund împreună.

(pauză)

Castele la mal.

Este poate unul dintre ultimele lucruri pe care omul va încerca să le facă, crezând că ei sunt aceia care fac ca Realizarea să se petreacă. Dar, dragii mei prieteni, acum există la lucru ceva cu mult mai măreț, cu mult mai cuprinzător.

Haideți să respirăm profund împreună.

O respirație profundă împreună, în cel mai sacru dintre timpuri.

Și amintindu-vă mereu că totul este în regulă în toată creația voastră.

Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran.