ÎNTREBAREA 1: Ai vorbit despre faptul că ne aşteaptă o pasiune irezistibilă, dar mult mai adesea despre Maestrul care doar stă pe o bancă în parc. Se va reîntoarce pasiunea în viaţa noastră înainte şi/sau după Realizare? După ce am fost golit în procesul de deconstrucţie şi, ca parte din asta, am tăiat legăturile karmice ancestrale cu familia, am încetat să mai am o slujbă, golindu-mă până la fund, dându-mi întâlnire, precum Kuthumi, cu o închisoare psihologică, prăbuşindu-mă până la punctul zero, şi aflându-mă acum într-o slujbă similară, care a venit la mine pentru mai puţini bani şi simţind puţin sau deloc interes, fără să mai amintim de pasiune, este dificil să-mi văd motivele pentru toate astea şi pentru a rămâne aici. Chiar voi mai simţi oare vreodată pasiunea din nou? Şi dacă va fi aşa, poţi să împărtăşeşti de unde va veni ea – din Eu Sunt? – şi cum va arăta şi se va simţi?

ADAMUS: Într-adevăr. Mulţumesc. Mulţumesc (cineva strigă “Da!” şi puține aplauze). Cred că asta însumează toate întrebările de acolo (râsete).

Pasiunea. Voi sunteţi obişnuiţi cu pasiunea umană care v-a dat un motiv să vă treziţi dimineaţa şi să răzbiţi până la sfârşitul zilei. Nu e nimic în neregulă cu acele pasiuni, şi s-ar putea să fi fost sporturi, creativitate, afaceri, să-i ajutaţi pe alţi oameni, sau indiferent ce. În mod evident, acelea au dispărut. Şi apoi treceţi prin acea lungă perioadă lipsită de pasiune. Cred că, într-adevăr, cea mai dificilă parte a trecerii de la trezire la măiestrie este pierderea pasiunii. Pur şi simplu, nu mai vreți să fiţi aici. Nu mai e nimic care să vă entuziasmeze cu adevărat; asta duce înapoi la video-ul pe care l-ați prezentat cu omida în cocon. 

Pasiunea nu mai este acum una omenească. Este – în lipsa unor cuvinte mai potrivite – pasiunea sufletului. Este să fiţi. Îi văd pe unii că protestează deja, la asta: “Asta nu este o pasiune!” Nu, de fapt, să simţiţi pur şi simplu acel val de energie și conștiință de la Sinele vostru. Asta devine o imensă pasiune. 

Haideţi să ne uităm la asta în alt mod. V-aţi petrecut întreaga viaţă muncind şi suferind şi spetindu-vă pentru energie, şi aţi găsit în asta ceva pasiune, pe care eu chiar nu o numesc pasiune. Dintr-odată, voi realizaţi că sunteţi magicianul, că sunteţi Merlin, şi că energia lucrează pentru voi. Asta devine pasiunea. “Acum, ce anume vreau să facă energia? Cum răspunde ea conştiinţei mele? Nu minţii mele, nu obiectivelor.” Suntem fără obiective aici. Asta este atât de uman și de vechi. “Cum face” – în lipsa unor cuvinte mai potrivite – “cum anume, lumina și conştiinţa mea îmi incită și stimulează energia?”

Dar dacă voi nu credeţi că este energia voastră – dacă credeţi că este exterioară, pe acolo pe undeva – atunci sunteţi deja cam pierduţi. Se întâmplă numai atunci când realizaţi: “Asta este energia mea şi lumina mea, total a mea” – cuvintele sunt cumva dificile aici, totuşi – “iubire pentru viaţă care stârneşte acea energie.” Dar există încă mulţi dintre voi care încearcă să influenţeze mental energia. Voi încercaţi să gândiţi: “Şi iată aici ţelul meu. Iată ceea ce vreau.” Treceţi peste asta. Renunţaţi. Este vechi. Este ca şi omida care încearcă să meargă înapoi, exact când emerge ca fluture, încearcă să se întoarcă la a fi omidă.

Pasiunea este să lăsaţi energia să vă servească. Punct. Însă nu vă gândiţi la asta, simţiţi-o. Nu încercaţi s-o organizaţi în ierarhia minţii voastre. Va colapsa şi nu va funcţiona, şi pe urmă veţi deveni chiar deprimaţi şi veţi pune întrebări de genul ăsta (câteva chicoteli). 

Începeţi să simţiţi – nu ştiu cum vreţi să-l numiţi – însă e vorba de Sinele vostru, fiinţarea voastră, Sinele vostru, şi priviţi cum energia începe să se schimbe. Nu legat de alţi oameni – nu începeţi cu felul în care îi veţi schimba pe alţi oameni, veţi intra în belele – ci doar cum se schimbă energia din jurul vostru. Şi uneori nu este deloc ceea ce credeţi. Uneori vă va arunca în aer computerul şi veţi spune: “Ei bine, acel afurisit Adamus îmi este dator cu un computer, căci uite ce s-a întâmplat.” Nu, dar apoi realizaţi: “Oh! Doar am fost tot ceea ce Sunt Eu. Uite ce-am făcut! Uau, influenţez energia. Acum permit energiei să mă servească.”  

Pasiunea este o chestiune dură, şi ceea ce pot spune este să nu încercaţi să resuscitaţi o veche pasiune omenească. Adevărata pasiune este a fi Maestrul, a lăsa energia să vă servească. Este atât de distractiv şi atât de simplu, pentru unii dintre noi. Da. Voi avea nevoie de mai multă cafea, una mai mare şi puţin mai caldă decât asta.

KERRI: (strigă din bucătărie) În regulă! (râsete)

SART: Kerry se ocupă de asta!

ADAMUS: Şi ăsta a fost exemplul meu de a lăsa energia să vă servească. A fost! Ştiţi, este o pasiune. Pur şi simplu vreau să beau cafea, dar nu trebuie să am un motiv. Este doar Eu Sunt, ştiţi? Şi acum ce auziţi din cealaltă încăpere? Râşniţa de cafea mergând şi pe draga, frumoasa Kerry spunând: “M-am prins, şefu’!” 

LINDA: Şefu’? (Adamus chicoteşte)

ADAMUS: Ea îmi spune şefu’. Adică, într-un mod duios. Da. Ştii, Kerry şi cu mine, noi doi avem o istorie trecută. Corect?

KERRI: (strigă din nou din bucătărie) Da!! (mai multe râsete)

ADAMUS: În regulă. Următoarea întrebare, te rog.

ÎNTREBAREA 2: Ce înseamnă să fii realizat? Cum pot să ştiu că realizez că sunt realizat? Te rog, dă-mi exemple practice.  

ADAMUS: Bună întrebare, la care nu am să răspund cu adevărat (câteva râsete). Nu, motivul este simplu.

LINDA: Şocant!

ADAMUS: Nu vreau s-o definesc pentru voi. Pot să vă spun unele lucruri despre ea, dar nu vreau s-o definesc. Bucuria mea va fi atunci când voi începeţi să emergeţi, şi nu pe baza a ceea ce am spus eu, pentru că altfel o să aveţi în minte că trebuie să fie într-un anumit fel. Începeţi să emergeţi. Abia aştept. Poate că va trebui să găsesc o cale să am nişte aparate de înregistrat chiar în preajma voastră când se întâmplă asta, precum un aparat video sau ceva asemănător, deoarece, ştiţi voi, cel mai comun răspuns la asta va fi: “Pe toţi sfinţii!” Şi doar veţi face, ceva în genul: “Oh! M-am prins!” Şi eu sunt în genul: “Da, am tot încercat să-ţi spun.” (câteva chicoteli) 

Şi veţi spune: “Adamus!” – veţi striga tare, veţi intra pe mediile de socializare: “Este atât de simplu! Noi am făcut-o atât de dificilă tot timpul.” Şi eu spun: “Ştiu.”

Iar voi spuneți: “Tot ce aveam de făcut era să permit! Obişnuiam să gândesc că permiteam. Acum tocmai am permis.” Deodată, Realizarea – dacă vreţi să-i puneţi un fel de definiţie de manual – totul este integrat. Nu există lupte în interior, pentru că singurul lucru cu care vă luptaţi vreodată este propria voastră energie, şi asta nu are niciun sens. 

LINDA: Oh, doamne. Tocmai ai pus ordine cam în jumătate din întrebări (câteva chicoteli).

ADAMUS: Ei bine, aruncă-le! Haideţi să petrecem (Adamus chicoteşte).

Este integrarea totală. Este integrarea tuturor aspectelor voastre, a vieţilor trecute, a vieţilor viitoare. Ele toate devin integrate. Integrarea înseamnă că voi nu mai sunteţi o casă divizată. Nu vă mai luptaţi cu voi înşivă. Realizaţi că v-aţi luptat cu morile de vânt pentru o lungă perioadă de timp. De ce? Este distractiv pentru o vreme, însă nu pentru o mie de vieţi. Haideţi să mergem mai departe.

Realizaţi că nu există nimic cu care să vă luptaţi. Nu există nimic de care să vă temeţi. Nu există nimic de care să vă fie frică, şi asta e o chestie dificilă, deoarece ştiu că toţi vă temeţi. Ştiţi de ce vă temeţi cel mai tare, printre cele de care vă temeţi cel mai de tare? Că vă pierdeţi minţile. Că vă pierdeţi minţile, platforma voastră, ierarhia minţii. Vă temeţi că pierdeţi asta, aşa că mergeţi în vârful picioarelor spre Realizare, şi apoi vă miraţi de ce durează aşa de mult. Mă întreb de ce durează aşa de mult.

Pentru cei noi, îmi place să tachinez puţin. Nu, nu insult cu adevărat. Unul dintre voi tocmai a spus – nu, de fapt, oricare de aici, credeți că insult? (publicul răspunde cu un amestec de “Da” şi “Nu” şi câteva râsete) Mă bucur că asta nu e înregistrat (Linda râde). Nu, avem noi un fel al nostru. Când comunicăm, avem un mod. În mod intenţionat irit şi scot din sărite doar ca să fac lucrurile mai amuzante, doar ca să vă scot din complacere.

Aşadar, unde eram? Am ținut din nou predici.

Așadar, Realizarea este integrarea completă. Fără bătălii. Nimic rămas cu care să vă luptaţi. Este împlinirea. Aţi avut o mie sau mai multe vieţi pe planeta asta. Ce spuneţi despre a le termina acum? Haideţi să mergem mai departe. Este împlinirea. Mai există unii dintre voi care spun: “Ei bine, vreau să las deschisă opţiunea de a mă întoarce în altă viaţă.” În regulă, dar de ce… (Kerry apare cu cafeaua)

LINDA: Ooh! O cană mare, prietene. Uau!

KERRI: Pentru marele şef.

ADAMUS: Mulţumesc!

KERRI: Chiar aici (ea arată spre obrazul ei şi Adamus o pupă; publicul râde).

ADAMUS: Muah! Mai târziu. Oh, uh, apropo, ai vrea – am unul murdar aici. Un pahar! 

LINDA: Oh, vorbeşti despre cana ta!

ADAMUS: Pahar! Mulţumesc. Şi, da, uneori mergem puţin prea departe aici, dar asta-i în regulă (mai multe chicoteli).

Aşadar, este împlinirea, ultima viaţă pe planetă. Şi vreţi să lăsaţi deschisă opţiunea – asta este la latitudinea voastră dacă vreţi sau nu – dar veţi realiza că nu veţi dori cu adevărat să rămâneţi. Vreau să spun, este cumva fantezist, poate chiar poetic: “Oh, mă voi întoarce.” Aţi văzut clipul video din deschidere, care chiar îmi place. Nu-mi plac cele mai multe chestii de aici (Adamus chicoteşte), însă acela chiar mi-a plăcut. Muzica nu este pe stilul meu, în mare parte, însă astăzi clipul video a fost foarte elocvent. Este ca și cum, iată-vă acum aici, în țara fluturilor. Chiar credeţi că vreţi să vă întoarceţi în cocon-sat? (câteva chicoteli) Nu cred! Dar – încercaţi să lăsaţi opţiunea deschisă – o faceţi, aşa că, nu contează.  

Este desăvârșirea. Este ultima voastră viaţă. Dacă nu aţi simţit-o până acum, sunt multe de făcut după ce aţi terminat aici. Nu genul de “a face” lucrurile prin suferință; creaţie în toată plenitudinea ei. 

Iată pasiunea, apropo. Pasiunea este – ştiţi, creaţia este fără niciun fel de agendă, de orice tip. Asta este adevărata creaţie. Nu este precum: “Voi crea o slujbă nouă. Voi crea bani. Voi crea lucruri de genul ăsta.” Nu. Creaţia este: “Eu creez. Allatone*. Eu creez.” Nu ştiţi ce tocmai aţi creat. Nu vă pasă. Puteţi crea. Acesta este lucrul important. Și apoi, vă scufundaţi în asta şi vedeţi ce naiba aţi creat. Despre asta este vorba în totalitate, pe planetă. Treaba ştiinţei este să descopere: “În regulă, ce am creat noi?” şi ei disecă asta. “A fost mişto. Hai să mergem mai departe acum.” 

*n.tr.: Allatone = un cuvânt antic, care înseamnă ‘Eu Creez’

Aşadar, pentru mine, asta ar fi pasiunea, este “Eu creez.” O puneţi acolo în energia voastră, în a nimănui altcuiva. “Eu creez” şi apoi săriţi în ea. “Ce am creat?” Asta este captivant. Ştiţi, creaţia predeterminată nu este cu adevărat o creaţie. Atunci când hotărâți dinainte că: “Am nevoie s-o fac să arate aşa. Trebuie să creez în felul ăsta. Am nevoie să creez o mai bună... “ voi nu creaţi. Voi manipulaţi. Există o imensă diferenţă. Adevărata creaţie este: “Eu creez. Hai să plonjez înăuntru și să văd ce am creat.” Asta este pasiune.

Aşadar, oh, nu prea trecem prin multe întrebări, aşa este? În regulă. Deci, Realizarea: desăvârșire, integrare, în cele din urmă creaţie, creaţie conştientă fără agendă.

LINDA: Întrebare simplă.

ADAMUS: Ar fi trebuit să fi răspuns pur și simplu la asta.

ÎNTREBAREA 3: Pot să-mi ratez Realizarea?

ADAMUS: Vrei s-o faci?

LINDA: Nu este întrebarea mea! Eu doar o citesc!

ADAMUS: Răspund doar la întrebare. Poţi să-ţi ratezi Realizarea? Nu. Chiar nu poţi.

LINDA: Ai părut ezitant. Există un motiv?

ADAMUS: Nu. Realizarea este naturală. Toate se vor întâmpla – trezirea, Realizarea – toate astea sunt naturale. Sunt mereu amuzat şi câteodată deprimat de faptul că oamenii cred că ei, chipurile, își vor face Realizarea, prin a studia realmente din greu sau a medita timp de ore şi ore. Nu sunt împotriva meditaţiei, dar dacă credeţi că veţi ajunge la Realizare prin meditaţie, pur și simplu puneţi-vă un sac de plastic pe cap şi legaţi-l, ştiţi voi (câteva chicoteli pentru faţa pe care o face Linda). Respiraţi puţin şi veţi realiza că nu este o respiraţie veritabilă, este puţin sufocantă, şi asta am vrut să vă spun aici, ciudaţilor (alte câteva chicoteli).

Deci, ideea este… care era ideea? Care era ideea? Deci, faptul este că – îţi vei rata Realizarea? Nu. Însă poţi face multe ocolişuri şi să ai o mulţime de distrageri. Vei sfârşi acolo, nu este nicio îndoială în privinţa asta.

LINDA: Ei bine, asta a eliminat cam jumătate din întrebări.

ADAMUS: Da (ei chicotesc). Vei ajunge acolo, însă întrebarea pe care am pus-o Shaumbrei – le vorbesc celor nou veniţi acum – i-am întrebat de mult timp, cum anume vor să ajungă acolo? Ştiţi, este inevitabil. De fapt, voi deja sunteţi ascensionaţi, realizați, oricum îi spuneţi. Doar că nu aţi trecut prin experienţa legată de cum a fost să ajungeţi acolo. Sunteți acolo, dar acum cum vreţi să completaţi spaţiile goale? Cam cum vreţi să arate firul poveştii? Şi asta o puteţi decide voi. Adică, nu intraţi în detalii, ci: “Vreau să o fac cu graţie.” “Vreau realmente s-o fac cu multă suferinţă sau dramă.” “Vreau s-o fac în mod tăcut”, şi asta este la latitudinea voastră. Veţi ajunge acolo; cum vreţi să ajungeți acolo? Toată este energia voastră. Cum vreţi să vă servească? Te rog.

LINDA: Asta e o întrebare foarte reprezentativă.

ÎNTREBAREA 4: Unul dintre punctele de poticnire, pentru mine, în Realizare, este că, în timp ce abia îmi aştept Realizarea, trecerea prin ea şi rezultatul pentru mine, în oricare din relaţiile mele, m-au îngrijorat puţin. Adamus a spus adesea că a fi de unul singur este un lucru bun, însă mulţi dintre noi se află în relaţii devotate cu soţi/soţii, copii şi prieteni. Vom ieşi din coconul nostru atât de schimbaţi încât toate acestea vor dispărea? Îi vom împinge, în cele din urmă, pe aceşti oameni afară din vieţile noastre? Ai putea să oferi ceva claritate legat de ce s-ar putea întâmpla mergând înainte?

ADAMUS: Una dintre cele mai mari distrageri în Realizare o reprezintă relaţiile, şi există mereu acea îngrijorare. Cineva de aici este într-o relaţie devotată. Ei bine, dez-devotează-te. Vreau să spun, nu... Ce este o relaţie devotată? Că amândoi ar trebui să fiţi devotaţi pentru a fi în acea relaţie, care este bazată pe karmă? Atunci, dez-angajați-vă. Aţi avut – şi asta sună nemilos – dar voi aveţi un singur lucru căruia să-i fiţi devotaţi în momentul ăsta: Voi Înşivă. Asta este. Unele relaţii vor pleca, într-adevăr, şi ele ar trebui s-o facă. Alte relaţii noi vor intra. Nimic din toate astea nu contează cu adevărat, pentru că ceea ce contează este ce aţi ales voi în viaţa asta. 

Am s-o numesc, de fapt, o… Cauldre… trebuie să-l arunc afară de aici. O voi numi, folosirea unei scuze într-adevăr slabe şi patetice de a nu avea Realizarea, atunci când daţi vina pe relaţiile voastre. Cred că este patetic, pentru că răniţi acea persoană mai mult decât aţi putea şti vreodată. Vă aflaţi într-o relaţie şi spuneţi: “Ei bine, nu pot să-mi fac Realizarea deoarece trebuie să am grijă de părinţii mei, de soţul meu, copiii mei, câinele meu,” orice se întâmplă să fie, toate cele de mai sus. Voi îi răniţi. Realmente, trimiteţi în afară către ei o energie psihică, că este vina lor deoarece voi nu înfăptuiţi ceea ce vreţi, că nu aveţi ceea ce vreţi. Voi stabiliţi o dinamică foarte, foarte rea, şi este o scuză ieftină şi laşă. 

Şi, în plus, chiar nu înţeleg asta. De ce ar merge prost o relație dacă voi vă permiteţi Realizarea? În realitate, persoana, oamenii din relaţiile voastre, nu ar aprecia asta, în cele din urmă? Nu rămâneţi aici ca să fiţi o lumină pe planetă? Şi nu începe asta într-adevăr acasă? Oh, sigur, vor fi schimbări pe care ei le simt, şi vor încerca să dorească să rămâneţi în felul vechi. Dar se vor întoarce către voi şi vă vor mulţumi. Ei sunt acum în viaţa voastră pentru un motiv; probabil pentru că, pe de-o parte, oferă un fel de mecanism de susținere pentru voi, pe de altă parte, pur şi simplu vor să se afle în lumina voastră pe măsură ce voi ajungeți la Realizare.    

Aşadar, îl mustru aspru pe oricare dintre voi – pe oricare dintre voi – care practic folosiți o relaţie ca să vă întârziați Realizarea. Este o scuză foarte laşă. Şi ştiu că acestea sunt cuvinte aspre, dar cuvinte foarte adevărate, în opinia mea. Permiteţi-vă Realizarea şi priviţi ce se întâmplă în relaţii. Dați drumul la eoni de bagaje karmice, în primul rând. Nu influenţează doar acea persoană, ci se propagă în întreaga voastră linie ancestrală, şi se propagă în viitor, de asemenea. Nu spun să vă părăsiţi familiile; spun să vă serviţi pe voi înşivă, acum. Nu este ceva egoist. Şi Cauldre îmi aminteşte că tocmai a scris un articol despre asta. Serviţi-vă pe voi în acest moment. Nu este egoist. 

Pur şi simplu nu vreau să vă aud pe niciunul dintre voi că folosiți o relaţie ca pe o scuză, precum că  iubitul/iubita vostru/voastră va fi furios/furioasă sau dezamăgit/ă, sau copiii voştri nu vor şti ce să facă fără voi. Acestea denotă într-adevăr laşitate. Aşadar… oooh! Ştiu, ooh, este cald în încăpere acum (câteva chicoteli). 

LINDA: Nu, nu. Există multe întrebări legate de asta şi similare cu aceea. Următoarea întrebare înrudită cu asta ar fi... 

ÎNTREBAREA 5: Este posibil să ajungi la Realizare cu un partener într-o relaţie?

ADAMUS: Ei bine, depinde cum este definită [relația]. Veţi face amândoi un fel de nod al iubirii împreună şi veţi spune: “Vom merge amândoi în acelaşi timp?” Trebuie s-o faceți toate trei, dragi surori, trebuie să intraţi în asta toate în acelaşi timp?

CHERYL: Oh, da! (Adamus chicoteşte)

ADAMUS: În niciun caz.

CHERYL: De ce nu? Aşa pot vedea cum s-a făcut.

ADAMUS: Doar una, exact. O împingi pe una din ele în asta şi pe urmă vezi cum funcționează (câteva chicoteli).

LINDA: Ei bine, întrebările de care m-am legat nu implicau faptul că ei o făceau împreună. Era mai mult dacă este posibil s-o faci cu cine-… ştii tu, în timp ce ai pe cineva?

ADAMUS: Dacă te afli într-o relaţie?

LINDA: Da.

ADAMUS: Oh, categoric.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Oh, categoric.

LINDA: Atunci, asta e cealaltă parte.

ADAMUS: Poţi fi într-o relaţie chiar şi cu cineva care nu se află în toate astea? Categoric. Ştii tu, bineînţeles. Dar nu e nevoie să mergeţi să-i pisaţi despre asta în fiecare zi. Nu trebuie să le daţi  detalii amănunţite despre toate lucrurile prin care treceţi, deoarece ei, într-un fel, nu vor să audă de asta. Doar permiteţi-i să se întâmple şi aşteptaţi ca ei să spună: “Ce e cu tine? Eşti dintr-odată drăguţ.” (râsete)

LINDA: Asta este măsura?

ADAMUS: Da, da.

LINDA: Interesant.

ADAMUS: (îi cere Lindei) Kleenex, șervețel? (ea întinde mâna în spatele ei și îi dă un șervețel) Deci, dar da...

LINDA: Am scos asta din spatele pernei, nu din al meu...

ADAMUS: Da, mulțumesc (mai multe râsete).

Dar da, aș numi câteva din scuzele majore pentru a nu avea Realizarea. Numărul unu, relațiile. Există câteva care sunt destul de apropiate. Sănătatea este alta, așa că haideți să intrăm în întrebările despre sănătate.

LINDA: Nu, nu. Am alte câteva înainte.

ÎNTREBAREA 6: Care este diferența dintre Realizare și iluminarea întrupată?

ADAMUS: Ei bine, Realizarea, nu trebuie să rămâneți întrupați. Puteți fi ca fluturele și să zburați pur și simplu, fără să vă întoarceți vreodată. Realizarea întrupată sau iluminarea întrupată înseamnă să faceți acea alegere conștientă de a rămâne pe planetă. Acesta, literalmente – Shaumbra – este primul grup dintotdeauna, care să aleagă asta. Cei mai mulți dintre Maeștrii Ascensionați, știți, când vom face Ziua Porților Deschise, veți realiza că ei nu au făcut-o, și sunt plini de admirație față de voi. Faptul că voi rămâneți nu e de luat în glumă, și există niște părți dificile în asta. Oricine poate fi realizat – toată lumea va fi realizată – foarte puțini vor rămâne întrupați pe planetă. Foarte, foarte puțini.

LINDA: Așadar, ca să fiu mai exactă atunci, care este diferența dintre Realizare și iluminare?

ADAMUS: “Iluminare“ este un termen spiritual care într-adevăr nu îmi place prea mult. “Realizare” este termenul meu și îl îndrăgesc (câteva chicoteli). 

LINDA: (chicotind) Da, bineînțeles!

ADAMUS: Iluminarea, știți, evocă imagini cu guru și chestii mistice și Isus înălțându-se cu tot felul de lumini în jurul său și, pur și simplu, nu-i așa. Vreau să spun, nu se întâmplă efectiv așa. E un mare mit și oamenii nu pricep asta. De fapt, îmi place să îi privesc pe cei noi care vin la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Ei sunt în genul: “Isuse! Nu au fost nici măcar niște flăcări sau vreun norișor de fum sau niciun mare nimb în jurul meu.” Și eu sunt în genul: “Nu.” Nu, nu e, în cea mai mare parte.

Așadar, întregul concept al iluminării – iluminarea spirituală și, chiar dacă rămâneți într-adevăr pentru un an sau doi, vă plimbați încoace și încolo incantând și sunteți mai sfânt – nu știu cine a inventat asta. Probabil biserica, dar nu știu cine a inventat-o, deoarece, așa cum am spus înainte și veți ajunge s-o realizați, Maestrul adevărat, Maestrul întrupat este un ticălos intolerant. El nu se plimbă împrejur incantând. El se plimbă scuipând (câteva chicoteli), deoarece nu tolerează ca altcineva să încerce să-l manipuleze. Pur și simplu nu o va face. Va spune lucrurilor pe nume chiar atunci, pe loc. Nu va face chestia asta cu a fi drăguț, drăgălaș, și: “Hai să vorbim despre asta și să o procesăm.” Ptiu! Ieși afară din energia mea, acum! Și de fapt, știți ce e amuzant? Oamenii respectă asta mai mult decât toată această menajare și cocoloșeală și sentimentalism siropos. Ei vor pe cineva care să – (jap!) – să le dea una direct peste față. De aceea sunt eu aici (Adamus chicotește). Este foarte adevărat.

Iluminarea este aproape ca o versiune Hollywood-izată a Realizării, deoarece ar fi dificil pentru Hollywood să facă un film real despre Realizare. Nu e întru totul așa sclipicios, este greu de exprimat, așa că toată lumea a lustruit într-un fel această iluminare. Isuse, doar mergeți – vreau să spun, nu Isus – dar, Isuse, pur și simplu… (câteva chicoteli) Ei bine, uitați-vă la ce vi s-a întâmplat vouă! Doar mergeți la Sedona. Vreau să spun, hai să fim serioși (mai multe chicoteli).

În regulă. Următoarea întrebare, Linda. Le arunci pe acelea?

LINDA: Nu, le sortez și repornesc într-un fel, bazat pe ceea ce spui. Ești puțin dificil.

ADAMUS: În timp ce ea le sortează, Realizarea este atât de naturală. Chiar este și o să ajungeți acolo. Nu e mare lucru. Nu v-ați putea studia drumul în ea, chiar dacă ați încerca. Nu puteți s-o plănuiți. Dacă o plănuiți, planurile o să se strice. Ceea ce faceți este să o permiteți. O experimentați, cum e să intrați în Realizare, și există o parte din voi care spune: “Ei bine, nu se întâmplă nimic.” Oh! Nu v-ar veni să credeți ce vi se întâmplă. Pur și simplu nu o vedeți acum. Este uimitor ce vi se întâmplă chiar acum, așa că respirați-o și permiteți-o. Efectiv nu o puteți da în bară. Puteți fi distrași, dar în cele din urmă, nu o puteți da în bară. Punct.

Întrebare?

ÎNTREBAREA 7: Anul trecut a fost foarte dificil pentru mine pentru că întâlnirea mea cu dragonul s-a manifestat prin cancer la sân. A fost ca un blestem și o binecuvântare în același timp. Am învățat și realizat atât de multe lucruri și acum știu că doar o experiență ca asta era lucrul cel mai potrivit pentru a mă face să întrerup tipare foarte vechi din viața mea. Știi, am ales Realizarea în viața asta și acum sunt sigură că o voi avea. Dar în același timp, am ales să rămân pe planetă ca un Maestru întrupat pentru cel puțin alți câțiva ani și să ajung în sfârșit să trăiesc viața pe care nu am trăit-o niciodată, viața Realizării în corpul omenesc. Știu de asemenea aproape tot ce ai spus în Keahak și alte materiale extraordinare despre boli și relația noastră cu energia și Corpul de Energie Liberă...

ADAMUS: Ia-o mai încet.

ÎNTREBAREA 7 (continuând): … ceea ce m-a ajutat mult.

ADAMUS: Iaaaaa-o mai încet.

ÎNTREBAREA 7 (continuând): Dar mintea mea mă păcălește uneori și de aceea am nevoie de un fel de confirmare de la tine care să mă oglindească în privința asta. Așadar întrebarea mea este...

ADAMUS: Ohh, bun.

ÎNTREBAREA 7 (continuând): … Mă simt bine acum și corpul meu se reechilibrează.

ADAMUS: Bun.

ÎNTREBAREA 7 (continuând): Dar voi fi capabilă să rămân pe planetă și să trăiesc viața Realizării?

ADAMUS: Da.

LINDA: Și au existat mai multe întrebări despre cancer și ce înseamnă acesta. Multe.

ADAMUS: Da, și voi știți, pe măsură ce intrați în Realizare, atât de multe lucruri se petrec în corp. Corpul trece prin schimbări extraordinare. Iese din vechea sa ierarhie a ADN-ului și celulelor și cromozomilor și tot restul acestora. Ceea ce se întâmplă în corpul vostru este de fapt mai degrabă traumatizant. Este un lucru bun că nu știți într-adevăr ceea ce se întâmplă, astfel încât mintea voastră să nu fie traumatizată, dar treceți prin multe. Vă reorientați către propria voastră energie în acest moment pe multe, multe, multe niveluri diferite.

Unii dintre voi vor contracta o boală – cancer. Este înfricoșător, dar vă trezește cu siguranță. Vreau să spun, unii dintre voi veți căpăta alte afecțiuni fizice care vă determină să reflectați mult. Nu vă recomand s-o faceți în felul acesta, dar unii dintre voi o faceți doar ca să vă atrageți propria voastră atenție. Mi-ar plăcea să văd în viitor, pentru acești oameni noi care vin, că nu o luați pe calea aceea. Este multă suferință. 

Pentru cei dintre voi care sunteți acum în asta, Shaumbra, cu orice afecțiune fizică, este cu adevărat timpul să – (Adamus oftează) știu că sună puțin neconvingător, deoarece asta e ceea ce spune Cauldre – permiteți încrederea totală în voi și chiar în corpul vostru, în care nu ați crezut  în aproape nicio viață, pe planeta asta. Are capacitatea de a se autorepara pe sine și, dacă nu o face, îl va repara tehnologia. Și nu e nimic în neregulă cu folosirea tehnologiei, până la un punct.

Mă las dus de val, dar m-am setat pe asta. Așadar… (Adamus oftează din nou) Aveți răbdare cu mine un minut, avem o mică discuție internă aici.

LINDA: Cine câștigă?

ADAMUS: Eu. Am câștigat.

Corpul trece prin schimbări imense în acest moment și are capacitatea de a se vindeca sau a se reface, chiar dacă ați avut dezechilibre fizice foarte, foarte traumatizante și profunde. Asta nu se pierde.

Unul din lucrurile pe care le facem – în timp ce omenirea o ia pe o cale tehnică precum, a înlocui  părți din corp, sau în cele din urmă, în terapia genetică sau refacere sau chiar nanotehnologie – noi urmează să o luăm pe o cale puțin diferită. Voi aveți capacitatea de a recrea un corp fizic, dar în realitate un corp fizic mult mai bun și mai intim decât ceea ce aveți în acest moment. Este deja înăuntrul tiparului corpului vostru, dar trebuie să trecem printr-o mulțime de schimbări pentru a ajunge acolo.

Urmează să existe un punct în care vom avea un templu, și nu templul e cel care creează vindecarea, ci este un spațiu sigur unde oamenii să vină pentru vindecarea lor. Și “vindecare“ nu este un cuvânt potrivit, Cauldre. Este o refacere. Este vorba de a intra în noul corp. Literalmente, arhitectura pentru acesta, pe partea noastră, este terminată și se va manifesta, în cele din urmă, pe planeta voastră. Vreau să subliniez că nu templul este cel care o crează, ci individul. Dar vom crea un spațiu atât de sacru și de sigur în templu. Și va fi ceva – da, o puteți face acasă, nu trebuie să mergeți în acest loc specific – dar va fi un loc în care mergeți, și intrați pur și simplu în cele mai profunde niveluri ale permiterii în corp și în minte. O să accelereze comutarea de la anayatron-ul vostru actual și ierarhia voastră actuală a corpului fizic, la un tip diferit de biologie mai sănătoasă dar, de asemenea, integrată cu Corpul vostru de Energie Liberă, ceea ce voi numiți corpul de lumină. Așa că asta urmează, și știu că va ridica o mulțime de întrebări și Cauldre nu a vrut să vorbească despre asta, dar am făcut-o.

Așadar, concluzia la întrebare. Dacă aveți orice afecțiune fizică în acest moment, permiteți-i energiei voastre să intre – energia voastră – și să găsească o cale de a curăța asta. Și nu trebuie să o supravegheați sau să o gestionați. Pur și simplu îi permiteți să se întâmple. Uneori pare că se înrăutățește puțin înainte de a se ameliora, dar se va curăța. Se va curăța cu siguranță. Și, din nou, într-un fel o iau cu mult înainte, dar îmi place să vorbesc despre asta.

Pe măsură ce deveniți realizați, cei mai mulți dintre voi nu o să simțiți o nevoie de a merge afară și a spune lumii despre asta. Nu veți vrea să publicați asta în rețelele de socializare sau să scrieți cărți despre cât de al naibii de realizați sunteți și nimic de genul ăsta. Este un lucru foarte personal, foarte profund, foarte, foarte personal, și va fi fragil pentru o vreme. Nu veți dori să se joace nimeni cu asta. Este foarte...

LINDA: Ei bine, asta elimină câteva întrebări.

ADAMUS: Foarte fragil. Dar ceea ce se va întâmpla este că cineva o să remarce: “Stai puțin. Nu aveai ceva de genul, cancer terminal anul trecut? Și încă ești prin preajmă? Și arăți bine, arăți mai bine decât mine? Ce se întâmplă cu asta?” Astea sunt de fapt un fel de vești bune, interesante, dar este și puțin înfricoșător, deoarece ar putea atrage genul de atenție greșită asupra Crimson Circle, deoarece există cei care vor doar să fie vindecați fără să înțeleagă cauza principală a bolii. O să fie cei care vor miracolele lui Isus, chestii în care noi nu vom intra. Nu i-au făcut prea mult bine lui Isus, cu toate miracolele, știți. Așa că, acestea sunt cumva lucrurile cu care vom avea de-a face pe măsură ce înaintăm cu asta. În regulă, bun.

LINDA: În regulă, așadar...

ÎNTREBAREA 8: Poți să ne dai exemple foarte specifice despre cum se va schimba corpul nostru fizic după Realizare?

ADAMUS: În primul rând, abilitatea de a curăța foarte rapid dezechilibrele. Acum, ele sunt ținute în corp pentru o perioadă lungă de timp, ele se transformă în boli. Veți fi capabili să le curățați efectiv în decurs de câteva ore, ceva ce înainte ar fi putut dura ani, sau nu s-ar fi putut curăța. Urmează să aveți o biologie receptivă, asta însemnând că va răspunde rapid. Orice, de la o răceală sau o gripă, de care v-ați putea îmbolnăvi, dar biologia va răspunde și va trece peste asta foarte, foarte rapid.

Se vor curăța o mare parte din blocajele energiei ancestrale vechi care cauzează boli, și nu veți avea nevoie de opt ore – sau nouă ore, pentru unii dintre voi – de somn neîntrerupt. Câteva ore, atât. Corpul vostru va deveni foarte, foarte receptiv și rezistent. Așa că, presupun că singurul cuvânt este receptiv.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Deoarece în acest moment corpul vostru nu este chiar așa de receptiv. Durează o eternitate, știți, doar să vindece o rană, de exemplu. Vreau să spun, nu ar trebui să dureze două săptămâni – știți, dacă vă faceți o tăietură adâncă pe braț – nu ar trebui să dureze două săptămâni  ca aceasta să se vindece. Ar trebui să fie gata, literalmente în câteva ore, și într-acolo vă îndreptați  cu corpul vostru.

LINDA: În regulă, deci asta e o altă repetare a acelei întrebări.

ÎNTREBAREA 9: Pentru toți cei care au durere cronică sau o boală de orice fel, este potrivit să spunem că, odată ce cineva își întrupează Realizarea, acest gen de lucruri dispar în mod natural fără să trebuiască să lucreze la ele? Am descoperit că e dificil să permit când corpul este în durere constantă. Poate poți să vorbești puțin despre a da drumul acestei...

ADAMUS: Acesta este cel mai bun moment pentru a permite, când corpul vostru este în durere, deoarece corpurile voastre sunt în durere. Aș fi surprins dacă nu ar fi, în acest moment, deoarece ele trec prin atât de multe la fiecare nivel, dar în special ies din vechiul ADN, și chiar felul în care toți neuronii se conectează la energia voastră. Știți, neuronii sunt pur și simplu un mod de conectare la propriul vostru câmp de energie. Ei sunt lucrurile care se conectează la lumină, și toate acestea se schimbă. Dacă nu ați fi fost conștienți de tot ceea ce se petrece în corp, aș fi fost foarte surprins în acest moment. De fapt, sunt destul de surprins că nu e mai rău pentru unii dintre voi, deoarece există o comutare extraordinară care are loc. Așadar, există multe întrebări, sunt sigur, despre durere.

LINDA: Oh, da!

ADAMUS: Este cel mai bun moment pentru a permite. Corpul vostru are dureri, voi sunteți precum: “Oh! Nu pot permite. Simt prea multă durere.” Nu. Permiteți-vă drumul direct prin asta. Permiteți durerea. Este acolo pentru un motiv. În esență sunt toți neuronii – știți, nu există într-adevăr așa ceva precum durerea; totul este în minte. Este a creierului… (Linda oftează din greu) Este… ei bine, există dureri, dar… (câteva chicoteli).

Totul este în minte. Neuronii sunt cei care trimit micile lor semnale și voi permiteți prin asta, și asta spune, de asemenea, acelor neuroni că nu mai sunt într-adevăr bineveniți în modul vechi în care vă serveau. Vă permiteți pe voi înșivă direct prin durere. Este un mod minunat de a înțelege realmente permiterea.

Nu îi rezistați. Nu o împingeți la o parte, în genul: “Oh, isuse! Mă doare corpul.” Și știu că unii dintre voi sunt precum: “În unele zile doare atât de rău, că nici nu aș putea să fac asta.” Făceți-o. Permiteți-vă pur și simplu drumul prin asta. Și apoi veți realiza că, în primul rând, nu a fost real. Vreau să spun, s-a simțit ca fiind real, dar durerea fizică nu a fost reală. A fost fabricată cumva de creier, și nu a existat într-adevăr o durere.

Și apoi realizați, în regulă, corpul vostru trece prin procese extraordinare în acest moment, și poate lucrul de care ar trebui să fiți conștienți este ca, din când în când, să faceți pur și simplu o baie lungă. Din când în când, lăsați-o puțin mai încet. Din când în când, schimbați ceea ce mâncați. Atât de mulți dintre voi încă vă țineți dietele. Ă-ă. Acolo unde mergem, nu veți vrea să faceți asta, deoarece corpul vostru urmează să ceară lucruri diferite în zile diferite, așa că dați-le drumul.

Aveți încredere în voi și permiteți-vă corpul în acest moment. Trece prin lucruri extraordinare. Dar apoi realizați că o să ajungeți la un punct în care vă tăiați pe piele, pe braț sau pe picior sau indiferent unde se nimerește și, în câteva ore, sunteți vindecați. S-ar putea să mai fie încă un mic semn roșu acolo, dar nu mai sunteți nici pe departe cum erați înainte.

De aceea rămâneți pe planetă, ca să aduceți aceste lucruri noi. Sună poate puțin exagerat? Deloc. Acesta este felul în care e corpul vostru, în mod natural. Este nenatural pentru el să fie în starea în care se află în acest moment. În regulă. Mă înflăcărez puțin, aici. Continuă. Următoarea întrebare. 

LINDA: Acum știu de ce vrei ca eu să citesc aceste întrebări în loc să fie puse în direct.

ADAMUS: De ce?

LINDA: Există unii oameni care ar țipa în acest moment, care sunt realmente, cu adevărat în durere profundă, care...

ADAMUS: Treceți peste asta! (Linda oftează și publicul face “Ohh!”) Nu, serios. Nu. Sau, în regulă, rămâneți în ea (câteva chicoteli). Rămâneți în ea dacă vreți sau treceți peste ea, însemnând permiteți direct prin ea. Știți, de fapt – aveți această durere, este o stimulare mare, e o luptă mare înăuntrul vostru și voi vă îngrijorați mult, “de ce eu” și “bietul de mine” și “îmbătrânesc” și tot restul. Apoi respirați profund și permiteți direct în durere, direct în ea. Și nu pare...

LINDA: Asta funcționează când ai o durere de spate?

ADAMUS: Da. 

LINDA: Serios?

ADAMUS: Cu siguranță, cel mai bun lucru.

LINDA: Serios?

ADAMUS: Cu siguranță va...

LINDA: În regulă, mulțumesc.

ADAMUS: …curăța asta. Fie e asta sau operația, și când faceți operație sau, știți, ați merge la tot felul de terapii și din astea, tot ceea ce faceți este să recunoașteți durerea și energia blocată. Și apoi intrați în toate aceste probleme: “Bietul de mine” și “Ce se petrece?” și “Acum am probleme cu spatele” și toate celelalte. Permiteți direct în asta. Mergeți direct în mijlocul ei, și doare ca naiba și sunteți în genul: “Oh! Nu mai pot permite.” Acesta e momentul în care să respirați profund și să permiteți, ieșiți din ea pe cealaltă parte și dintr-o dată realizați că ați avut multă energie blocată acolo și în alte locuri și acum se mișcă toată din nou, se vindecă toată. Mergeți la chiropracticieni, mergeți la terapeuți, ați putea lua medicamente sau să faceți operație. Problema de bază este încă acolo – energie împotmolită, energie blocată și concepte omenești vechi despre biologie.

Dacă veți permite, și aveți nevoie să faceți și altceva pe lângă permitere, vreau să vă imaginați sau să vă amintiți magia corpului fizic, tot ce e în el, ce a fost pus în el de către voi și alții când ați venit pe această planetă și biologia dezvoltată atunci. Acea Flacără Cristalină Clară, discul imaginal, ele sunt acolo, doar nu le vedeți. Le permiteți, și ele vor veni în față.

Știți, poate… da, de fapt înainte de a ne face merabh-ul – vom mai răspunde încă la câteva întrebări – dar înainte de a face merabh-ul...

LINDA: Nu, mai avem încă cel puțin 200 (câteva chicoteli).

ADAMUS: O să ne întoarcem la acel video pe care l-ați pus când am început asta, și veți simți acea omidă cum e suptă apoi în cocon și doare ca naiba. Vreau să spun, este o experiență teribilă și până și emergența din el. Aproape că puteți simți durerea și îndoiala și frica și incertitudinea, dar este un proces natural. Chiar dacă omida îi rezistă, tot se va petrece și, apoi, emergența se întâmplă. De aceea spun să vă permiteți pe voi prin durere.

Dacă aveți amintiri vechi, traume, obsesii ce revin, permiteți direct prin ele. Nu fugiți de ele. Nu vă luptați cu ele. Permiteți-le. Sunt toate energia voastră; încetați să pretindeți că nu sunt. Toată este energia voastră. Voi îi permiteți să vă servească, acum. Și nu trebuie să o faceți prin boală fizică și durere și traumă mentală și înnebunind. Pur și simplu respirați profund și permiteți: “Eu Sunt Cel Ce Sunt.”

Continuă.

ÎNTREBAREA 10: Poți să fii realizat, cu părți ale corpului artificiale și implanturi?

ADAMUS: Da. Absolut. Deci, dacă aveți o proteză de șold, chiar și șoldul este realizat. Vreau să spun, nu ajungeți la Clubul Maeștrilor Ascensionați și spuneți: “Ei bine, iată-mă aici dar șoldul meu este nerealizat. Vă rog să-l scuzați pentru orice ciudățenie face, dar nu este realizat ca restul din mine.” (râsete și Adamus chicotește). Da. O faceți, pentru că în cele din urmă Realizarea nu este un lucru fizic. Este un lucru al conștiinței și energiei. Deci, da. Nu vă sugerez să mergeți să vă încărcați cu tot felul de părți artificiale, dar...

LINDA: Nu, a fost o întrebare autentică.

ADAMUS: Sigur. Sigur.

LINDA: În regulă. Următoarea?

ADAMUS: Da.

ÎNTREBAREA 11: Ai spus că putem avea până la patru reîncarnări simultane în momentul de față.

ADAMUS: Da.

ÎNTREBAREA 11 (continuând): Când ajungem la Realizarea noa...

ADAMUS: Nu am spus asta.

LINDA: Ce?

ADAMUS: Nu am spus asta.

LINDA: Ba da, ai spus.