FRIEDA: Da.

ADAMUS: Da, oh.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Și cineva ar putea spune, probabil: “Isuse, asta înseamnă că 80 la sută din timp nu o crezi?”

FRIEDA: Da, asta e mult (ea chicotește).

ADAMUS: Asta e mult! (ei chicotesc) Dar vreau ca fiecare om care ascultă asta în anii ce urmează, vreau ca fiecare om să audă asta, fiindcă iată-te aici, efectiv în ajunul Realizării tale.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Și iată-te aici spunând pur și simplu, știi tu, că ai o mulțime de suișuri și câteva coborâșuri și restul, însă numai 20 la sută din tine o crede realmente și eu nici n-aș pune-o la 20 la sută. I-aș da probabil un 10 la sută că asta chiar urmează să se întâmple. Iar ei se uită – unde e afurisita de cameră de filmat? Pune camera aia, sau camera aia – ei privesc, cei care vin după voi, și sunt în genul: “Asta nu ar fi suficient pentru mine. Zece la sută? Pun pariu pe viața mea – scutur zarul și îl arunc – că Realizarea se va petrece, cu o șansă de numai 10 la sută.” De fapt, asta e destul de bine. Vreau să spun, sună rău, dar de fapt este destul de bine, deoarece ei gândesc mental în acest punct.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Și îți voi arăta mai târziu de ce în realitate 10 la sută nu contează de fapt. Câtă vreme există chiar și un procent sau jumătate de procent.

FRIEDA: E o ușă care este deschisă chiar câtuși de puțin și este – da, este inevitabil. Așa se simte.

ADAMUS: Exact.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Chiar dacă v-ați lupta cu asta acum, chiar dacă ați spune: “Toate acestea sunt o grămadă de tâmpenii. Adamus ne servește o grămadă de aberații. Nu există ‘Ziua Porților Deschise’ la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Știu deja asta. Este Ziua Păcălelilor de 1 aprilie” (câteva râsete). Chiar și așa, tot se va întâmpla. Deci, da. Dar lucrul fascinant este că doar cu – tu spui 20 la sută, eu spun 10 la sută, într-adevăr de a o crede cumva – ăsta e lucrul uimitor, că urmează să se întâmple.

FRIEDA: Da. [Ușa] e fără încuietoare. Este singurul lucru pe care îl pot – ușa este fără – ea… mda, nu. Se poate deschide larg. Este pur și simplu așa.

ADAMUS: Sau nu există nicio ușă.

FRIEDA: Nu, oh, în regulă.

ADAMUS: Vedeți, perspectiva este… (câteva chicoteli). Perspectiva este totul.

FRIEDA: Poate părții mele omenești îi place să aibă o intrare dramatică.

ADAMUS: Da, poți avea o intrare dramatică, desigur (ea chicotește). Dar unul din lucrurile minunate despre Realizare este că dintr-o dată aveți abilitatea de a schimba perspectiva. Nu mental, ci pur și simplu energetic.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Așa că orice doriți, vă schimbați perspectiva către ceea ce doriți și, în ciuda conștiinței de masă și a gravitației și a vechilor obiceiuri și tipare, există acum mai degrabă o perspectivă largă, decât limitată. Deci, da, poți spune că, ei bine, vrei să treci printr-o ușă, dar apoi, de asemenea, nu există nicio ușă; de asemenea, există un gard foarte mare din sârmă ghimpată de oțel. Dar nu contează, deoarece corpul vostru poate trece direct prin el, așa că este Și-ul. Realizarea, într-adevăr, una dintre frumusețile ei este schimbarea de perspectivă. Nu mai sunteți mici și înguști și focalizați spunând: “Oh, trebuie să trec prin ușă.” E ca și cum: “La naiba cu ușa. O voi ocoli.” Este doar o ușă. Nu există niciun fel de pereți laterali. Dar ușa este o metaforă minunată.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Da.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Da. Dar de asemenea, ușa se deschide larg și, poftim.

FRIEDA: Nu, dar înțeleg ce vrei să spui, ca și cum e doar o imagine.

ADAMUS: Este doar o imagine.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Da.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Este amuzant într-un fel, dar este doar o imagine.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Bun. Deci, ai suișuri și coborâșuri, douăzeci la sută, poate?

FRIEDA: Da, și poate ceva ce îmi vine în minte este… ce îmi vine – nici măcar nu i-aș spune că iese la suprafață – dar încep să înțeleg, ei bine, din lipsa unor cuvinte mai bune, conceptul de a realiza că ești realizat. A fost mereu acolo.

ADAMUS: Exact.

FRIEDA: Și este pur și simplu atât de – și nici măcar nu mi-l pot imagina ieșind din...

ADAMUS: Dacă a fost mereu acolo, cum se face că nu l-ai văzut? Nu doar tu, dar vorbind… dacă a fost mereu acolo, cum...

FRIEDA: L-am văzut în frânturi.

ADAMUS: Sigur, dar de ce nu, pur și simplu, lucrul mare, întreg? De ce frânturi? De ce toate micile bucățele de-a lungul drumului, dar niciodată întreaga mâncare?

FRIEDA: Da, de ce atât de limitat?

ADAMUS: Da, da.

FRIEDA: Aceasta e o întrebare?

ADAMUS: Îî hîî. Da (câteva chicoteli). Da. Nu poți vedea marele semn de întrebare de la sfârșitul propoziției? (ea chicotește)

FRIEDA: Da. Singurul lucru la care mă pot gândi și pe care îl știu și pe care îl simt și care explică de asemenea suișurile și coborâșurile, presupun, sau fără “presupun”, știu, este că eu sunt – că cea care stă în cale sunt eu.

ADAMUS: Da.

FRIEDA: Este...

ADAMUS: Da și nu. Vreau să spun, da, dar de ce ai vrea tu să stai în cale?

FRIEDA: Oh, doamne! Vreau să spun, dacă acea...

ADAMUS: Mulțumesc.

FRIEDA: … ușă se deschide… (ea chicotește) Este mult. În primul rând, este mult, și m-am gândit la asta de fapt când ai început discuția… Îmi pierd mințile aici (ea râde).

ADAMUS: E în regulă. E în regulă.

FRIEDA: (chicotind) Nu îmi mai pot găsi cuvintele! Este gol pur și simplu.

ADAMUS: Linda colectează creierele și mințile.

FRIEDA: Ei bine, dă-mi-le înapoi!

ADAMUS: La sfârșitul sesiunii o poți primi înapoi (ea continuă să chicotească). După Keahak-ul de săptămâna trecută erau creiere împrăștiate, la naiba, peste tot (câteva chicoteli). Și ai crede că echipa de curățenie care vine apoi în Casa Keahak să facă curat după aceea, găsește creierele: “Ce ar trebui să facem cu astea?” spun ei. Da (ea chicotește). Unde erai?

FRIEDA: La pierderea minților și (râsete) la frânturi și la ceea ce vorbeam.

ADAMUS: Așadar, întrebarea era, de ce ai primi pur și simplu frânturi în loc de lucrul întreg? Știi că este acolo. Știi că știi că este acolo. De ce nu, pur și simplu, întregul pachet?

FRIEDA: Cred că am fost în mod intenționat în calea mea, de asemenea, nu doar ca să mă șicanez sau să nu-mi dau voie sau să mă limitez, energetic este mult...

ADAMUS: Ți-a spus cineva vreodată că gândești prea mult?

FRIEDA: Da. Oh...

ADAMUS: Da, da.

FRIEDA: … eu însămi, în cea mai mare parte.

ADAMUS: Da, în regulă (Adamus chicotește). Pur și simplu respiră profund. Este realmente simplu. Există o tendință să gândești cumva prea mult lucrurile. Este chiar simplu. Spui: “Ei bine, cum de se face că sunt doar frânturi?” și “Ce am făcut greșit? Am stat în propria mea cale.” Nu. Pur și simplu încă nu terminaseși cu experiența. Asta este. Punct.

FRIEDA: Da, și ajustarea.

ADAMUS: Da, dar vreau să spun, nu este un lucru rău. Omul pur și simplu nu terminase încă cu experiența sa.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Așa că ți-ai dat bucățele de-a lungul drumului pentru a spune: “În regulă, iată, știi, iluminarea urmează să vină, dar o să-ți dăm doar să guști”, dar omul e ca și cum: “În regulă, dar trebuie să ajung acolo și vreau să experimentez ceva mai mult.” Și asta e. N-ai făcut nimic greșit. Ai putea spune, da, ți-ai stat singură în propria cale, dar motivul pentru asta este: “Hai să mai avem încă puțină experiență înainte să mergem mai departe.” Asta este. Vrei mai multă experiență?

FRIEDA: Un picuț, da.

ADAMUS: Cât de multă?

FRIEDA: Ar trebui să îi dăm un procentaj?

ADAMUS: Da! Da! (ea chicotește) Îmi plac procentajele. Cât de mult, știi, pe o scală – hai să facem scale. O scală de la unu la zece – zece fiind multă experiență și unu fiind aproape deloc – cât de multă experiență mai vrei?

FRIEDA: Sunt la doi (câteva chicoteli).

ADAMUS: “Șapte”, ai spus?

FRIEDA: Nu, doi (ea chicotește).

ADAMUS: Ești la doi. Ce înseamnă asta? Vrei încă o lună de experiență?

(ea face pauză)

Și știi că asta e partea mea preferată din lucrul cu Shaumbra (Adamus chicotește). Cât de multă experiență mai vrei?

FRIEDA: Într-un fel provoacă dependență și… (ea face pauză)

ADAMUS: Stai o secundă. Vreau ca voi toți oamenii noi care priviți asta peste ani de acum, chiar vreau să ascultați asta. Este fascinant. Provoacă dependență. Așa e!

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Da, vreau să spun, acesta e un Maestru care vorbește, dar încă nu își dă efectiv voie sieși să realizeze că este un Maestru, chiar dacă este, dar ea e ca și cum: “Oh, sunt dependentă de experiență.” Deci, când ai de gând să termini efectiv cu asta, să termini cu vechea experiență omenească și să mergi mai departe?

FRIEDA: Cred că se reduce la o decizie.

ADAMUS: În regulă (ea chicotește). Îmi place asta. Ești pregătită?

FRIEDA: Oh, doamne. Tremur în timp ce… (ea chicotește și apoi oftează).

ADAMUS: Vrei să iei o decizie sau vrei să aștepți?

FRIEDA: Eu am creat asta? (Adamus râde) E chiar minunat! (ea râde)

ADAMUS: Și, știi, realizezi că unde te-ai așezat, te-ai pus cu spatele la perete.

LINDA: Literalmente.

FRIEDA: (râzând) Așa e!

ADAMUS: Da.

LINDA: Literalmente.

ADAMUS: Nu ai unde să mergi. Nu există nicio ușă.

FRIEDA: (încă râzând) Nu, nici măcar nu pot… scaunele sunt toate îngrămădite laolaltă!

ADAMUS: Da. Și ele blochează partea de aici. Încerci să mergi acolo, Larry o să te placheze, și… (ea încă râde). Da. Nu, așa-i că e un aranjament minunat? Deci, vrei să iei o decizie acum sau vrei să aștepți?

FRIEDA: Ei bine, voi toți mă priviți. Vă zic: “Întoarceți-vă!” (ea chicotește)

ADAMUS: Nu, ne vom închide ochii.

LINDA: Daaaa!

ADAMUS: În regulă, toată lumea închide ochii.

ADAMUS: Continuați să filmați. Toată lumea închide… (Adamus chicotește) Nu, tu poți să aștepți dacă vrei. E în regulă.

FRIEDA: Vreau să aștept.

ADAMUS: Oh, la naiba! (ei chicotesc) Știu că vrei. Știu că vrei. Și, deoarece a lua această decizie chiar acum, [asta] ar putea schimba lucrurile în viața ta. Dar, știi, asta se întâmplă, și toată lumea de aici poate empatiza cu asta. “Oh, voi aștepta pur și simplu. Mâine. Poate capul meu va fi mai limpede mâine.” Nu. Deloc. “Poate mâine voi avea puțin mai multă iluminare.” Nu. De ce să nu faci doar – pentru că, știi ce vei face mâine, o să uiți că am avut măcar această conversație.

FRIEDA: Nu, nu o să uit (câteva chicoteli).

ADAMUS: Pot face asta posibil. Nu îți vei aminti nimic (râsete).

FRIEDA: Nu te joci cu capul meu!

ADAMUS: Nu-ți vei aminti nimic! (ea chicotește) Așadar, de ce nu ai vrea să o faci chiar acum? Cei care privesc asta peste mult timp de acum, spun: “Fă-o! Fă-o! Fă-o azi! Ia o decizie! Fă-o!”

FRIEDA: Ei bine, chiar și în mine pot simți: “Fă-o, fă-o!”

ADAMUS: Cei care sunt aici spun: “Oh, rahat! Mă bucur așa tare că nu sunt eu” (câteva chicoteli).

FRIEDA: Da.

ADAMUS: În primul rând, care este decizia? Despre ce o faci?

FRIEDA: Ei bine, nu este în capul meu. Asta este sigur.

ADAMUS: Da. Hai să formulăm pur și simplu decizia. Poți să iei o decizie acum să continui să experimentezi și să aștepți cumva o vreme Realizarea, deoarece vrei să câștigi mai multă experiență, sau poți spune: “Am terminat cu experiența acum. Sunt pregătită pentru Realizare, pregătită să merg mai departe.”

(ea face pauză)

Nu este o decizie realmente dificilă, nu cred.

FRIEDA: Nu, știu. Este asta și este aceea în același timp.

ADAMUS: Dacă ar fi să iei o decizie, ceea ce probabil nu vei face, care ar fi acea decizie? Dacă ar fi să iei una.

FRIEDA: Ei bine, chestia stupidă e că nu este de fapt o decizie.

ADAMUS: Este o alegere.

LINDA: Tic tac. Tic tac.

FRIEDA: Știu! (ea râde)

LINDA: Tic tac!

ADAMUS: Se numește ăsta “Show-ul Lindei” sau “Show-ul lui Adamus”? (râsete)

LINDA: Depinde! (ea chicotește)

ADAMUS: Du-te să te așezi. O să vorbim pentru ceva vreme.

Nu, asta privește pe toată lumea, și nu doar pe cei de aici sau care vizionează, ci pe cei care vor asculta în viitor, deoarece – de fapt ești perfectă pentru asta – deoarece ideea mea în toată această treabă este: prin ce ați trecut în ultima vreme? Știți, aici vorbesc despre 2020 ca fiind anul Realizării și totuși există o amânare. Există un fel de distragere. E ca și cum – (pocnet din degete!) – o puteți avea așa sau puteți aștepta. Și toată lumea simte asta de asemenea și, apoi se uită în sinea lor în acest moment. Ei de fapt, într-adevăr, nu te privesc atât de mult pe tine, ci se uită în ei înșiși: “Ce este în sinea mea? De ce aștept?” Și apoi inventați aceste lucruri precum: “Oh, îmi stau singur în cale.” Nu. În mare parte, în cazul tău, doar ceva mai multă experiență. Să mai strângi încă puțină experiență pe această planetă, ceea ce este în regulă. Dar vrei să continui cu asta și, pentru câtă vreme? Sau vrei să faci o alegere sau o decizie sau să faci ceva acum care va schimba asta?

(ea face pauză)

Ce nu ai experimentat și vrei să experimentezi pe planetă?

FRIEDA: O relație.

ADAMUS: Relație?

FRIEDA: Ei bine, cea în care sunt în acest moment.

ADAMUS: Cea în care ești în acest moment.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Ești într-o relație.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Și crezi că dacă faci această alegere pentru Realizarea ta imediată, relația se va destrăma?

FRIEDA: Da. Asta e cel puțin o frică.

ADAMUS: S-ar destrăma?

FRIEDA: Da.

ADAMUS: De ce? De câtă vreme ești în această relație? Cam de trei zile?

FRIEDA: Nu, patru ani.

ADAMUS: Patru ani, și s-ar destrăma. Iubești această persoană?

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Da. Și crezi că Realizarea urmează să aibă un efect advers asupra relației?

(ușoară pauză)

Această persoană crede că ești într-un cult?

FRIEDA: Da! (ea râde)

ADAMUS: Atunci asta ar putea fi o problemă (ei chicotesc). Persoana aceasta se uită la noi în acest moment?

FRIEDA: Probabil că nu.

ADAMUS: Probabil că nu. Da. Așadar asta e interesant. Deci, în esență, ceea ce spui este că atunci când relația se termină, mai degrabă atunci vei face Realizarea, decât...

FRIEDA: Da, în acest moment se simte ca și când ar fi una sau alta.

ADAMUS: Oh, serios?

FRIEDA: Este o intersecție.

ADAMUS: Serios?

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Asta este fascinant. Și știi, lucrul amuzant este că fiecare din cei de aici, fiecare din cei care ascultă poate face o corelație cu asta. Poate nu e vorba de o relație sau poate sunt copiii lor sau poate vor pur și simplu să iasă cumva cu surle și trâmbițe, știți, din viața lor omenească veche sau ceva, dar există aceste lucruri lipicioase care sunt acolo, care – ele de fapt nu vă vor reține, pe niciunul dintre voi, deoarece există ceva – vom vorbi despre asta imediat – există ceva care va sta în cale. Vă va speria într-adevăr ca naiba.

Ce-ar fi dacă relația s-ar îmbunătăți ca rezultat al acesteia? Ce-ar fi dacă ai avea Realizarea, nici nu i-ai spune măcar acestei persoane că: “Oh, Isuse, știi, am făcut-o.” Ai ține-o într-un fel doar pentru tine.

FRIEDA: Mm hmm.

ADAMUS: Dar dintr-o dată ești mai fericită. Radiezi mai mult. Ești mai conștientă. Ești mai iubitoare. Gătești mai bine (râsete). Cum e îndemânarea la gătit acum?

FRIEDA: Oh, bună.

ADAMUS: Bună. Oh, chiar și mai bună.

FRIEDA: E loc pentru îmbunătățire.

ADAMUS: Și ești mai bună la, știi, cha-cha, și… (câteva chicoteli) Știi – cum este asta acum?

FRIEDA: Cha-cha!

ADAMUS: Cha-cha! Da, în regulă (ea chicotește). Dar deodată, și partenerul tău e în genul: “Ce e cu tine? Ce s-a întâmplat? Ai mers în Colorado și te-ai întors cea mai extraordinară persoană.” Așa că poate nu e o pierdere.

FRIEDA: Ar fi drăguț dacă ar fi un câștig.

ADAMUS: Da.

FRIEDA: Da. Cu siguranță.

ADAMUS: Așadar, dar nu pot – în regulă, sunt un Maestru Ascensionat, așa că îmi e greu uneori să mă pun în locul omului – dar de ce nu ar fi un câștig? De ce nu ar fi ceva pozitiv? De ce ar face Realizarea – în afara cazului în care este o relație de proastă calitate și a cazului în care este o relație karmică veche, atunci se va alege praful de ea.

FRIEDA: Asta s-ar putea întâmpla.

ADAMUS: Dacă ești într-o relație proastă, devii realizată, acea relație va dispărea așa de repede, incredibil – buum! – cam așa. Dacă este o relație veche karmică, este distrusă. Dar aceasta nu cred că este, relația pe care o ai tu acum. Nu cred că este karmică și nu cred că este rea. Nu este abuzivă, nu?

FRIEDA: (face pauză) Ești rău (ea chicotește).

ADAMUS: Sunt pătrunzător (Adamus chicotește), ceea ce uneori se traduce cu a fi rău.

FRIEDA: Chiar sunt la ananghie.

ADAMUS: Dar asta este așa de frumos.

FRIEDA: Da, în regulă. Dă-i înainte.

ADAMUS: Adică, se potrivește atât de bine cu întreaga discuție de astăzi, deoarece iată-ne aici, și totuși există această ezitare.

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Și, în general, nu e ceea ce credeți voi că e. Dar iată-ne aici, și tu vrei să experimentezi relația mai mult și sunt o mie de lucruri pe care aș putea să le spun, dar unul dintre ele este, de ce nu experimentezi o relație cu tine în Realizarea ta? Nu de asta ai venit aici?

FRIEDA: Da.

ADAMUS: Și totuși relația asta cu altcineva, nu vrei să-i dai drumul, dar poate nu va fi nevoie. Poate se va îmbunătăți.

(pauză scurtă)

Așadar, vrei să faci o alegere? Sau putem aștepta, de fapt, dacă vrei. Nu mă deranjează. Sunt un Maestru Ascensionat foarte răbdător.

LINDA: Serios? (niște chicoteli)

ADAMUS: Trebuia să spun asta. Da.

FRIEDA: Nu voi face alegerea chiar acum.

ADAMUS: În regulă. Bine.

FRIEDA: Și sunt ok cu asta.

ADAMUS: Și eu sunt ok cu asta. Când ai dori, la ora cinci după-amiază? (râsete) Glumesc.

FRIEDA: Nu, e în regulă!

ADAMUS: Ne e nevoie să faci o alegere.

FRIEDA: Nu, nu. Sunt în regulă.

ADAMUS: Dar e atât de perfect. Mulțumesc. De fapt, tu ai...

FRIEDA: Nu, și e în regulă.

ADAMUS: Mi-ai făcut un imens serviciu mie și Shaumbrei. Mulțumesc.

LINDA: Mulțumesc că ai fost un partener de discuție generos [care a ținut la stilul lui Adamus], un partener de discuție foarte generos (publicul aplaudă). 

ADAMUS: Mulțumesc.

LINDA: Când ți-ai brodat numele pe eșarfă*? 

ADAMUS: Șef? 

SHAUMBRA 1 (femeie): Șef!

ADAMUS: Șef? (Linda chicotește)

SHAUMBRA 1: L-ai uitat pe ‘u’*! 

ADAMUS: Doar a apărut (Adamus chicotește, câteva râsete). Doar a apărut. Am auzit asta. În regulă, nu trebuie să continuăm cu asta.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Asta a fost atât de frumos.

LINDA: Super.

ADAMUS: Nu, nu, nu. Atât de frumos. S-a potrivit exact. Nu că s-a potrivit, dar ilustrează atât de bine.

Am pus întrebarea, știți: “Ce simțiți, experimentați chiar acum?” Și acum se întâmplă o mulțime de lucruri, o mulțime de lucruri în viața voastră și voi probabil vă spuneți: “Ei bine, Adamus vorbește despre 2020 și, iată-ne aici, și fanfara cântă și, știți, e pur și simplu minunat.” Nu, e încă dur, pentru că aveți reziduuri. Aveți o mulțime de reziduuri, dar dispar repede. O să intru în asta puțin mai mult în câteva momente, dar dacă vă întrebați chiar acum: “Stai o secundă. Există o discrepanță aici. Eu trec prin chestii fizice.” Ăsta e numărul unu cu Shaumbra chiar acum – numărul unu – dar sunt de asemenea și alte probleme. De fapt, e perfect natural acum, perfect natural, deoarece există o mulțime de lucruri care – din nou, o să aștept până la ultima parte a discuției noastre – se întâmplă atât de multe chiar acum, și unicul lucru pe care o să vi-l cer să-l faceți anul acesta, pentru tot restul anului, indiferent despre ce e vorba, este să permiteți – să permiteți.

Haideți să facem un mic merabh de permitere a lui 2020. Este despre a permite.

Pentru mulți dintre voi acesta va fi un an al unei descoperiri majore, și dacă nu este anul acesta, ei, va veni destul de curând. Cu adevărat, nu asta e important, să încercați să ajungeți acolo foarte repede, dar pentru mulți dintre voi este acea ajungere la Realizare. Și se întâmplă multe lucruri chiar acum în același timp și, există o tendință de a intra în capul vostru. Și vă întrebați de ce vă doare corpul, și vă întrebați de ce sunteți mai confuzi ca niciodată, uneori.

(începe muzica)

O să continui să repet anul acesta, doar permiteți. Dacă vă arde casa, permiteți. Vorbesc foarte serios. Nu doar glumesc despre asta. Și, nu, nu spun că o să vă ardă casa – ei bine, câteva, dar nu prea multe (câțiva chicotesc). Nu fac din astea, dar, știți, se întâmplă.

Cel mai important lucru pentru oricine chiar acum – pentru Shaumbra, oricine ascultă chiar și din viitor, ați ajuns la acest punct – este permiterea, și este aproape opusul a ceea ce tindeți să faceți ca om. Chiar acum, vreți să obțineți mai mult control. Chiar acum, vreți fie să accelerați ritmul sau să-l încetiniți, sau vreți să faceți ceva. Nu, permiteți.

Mergeți la doctor și doctorul spune: “Îmi pare rău, dar tu ai asta și asta.” Știu că este într-adevăr dur, dar am să vă cer să permiteți. Daa, chiar și asta, și asta e chestia dură. El spune: “Ei bine, ai două luni de trăit”, și voi, gen: “Adamus a spus să permit. Cum să permit asta?” Vorbesc serios, permiteți-o. Există altceva care se întâmplă.

Dacă partenerul vostru vă părăsește, nu faceți chestia aia cu “Oh, săracul de mine.” Permiteți-o. Și ‘vă părăsește’ în genul: “Adio, la revedere” sau ‘vă părăsește’ plecând în alte tărâmuri. Permiteți-o.

Vă pierdeți job-ul, permiteți. Orice ar fi. Indiferent despre ce e vorba. Ăsta ar trebui realmente să fie singurul nostru subiect de discuție pe ziua de azi, dar am contract. Trebuie să petrec o anumită durată de timp cu voi și…(ceva râsete). Dar permiteți.

Permiteți, indiferent despre ce e vorba.

De asemenea, știți, dacă câștigați la loterie, permiteți-o. Permiteți orice.

Ăsta nu e momentul, chiar acum, să încercați să organizați sau să manipulați orice ar fi în viața voastră. De aceea spun, scăpați de toate acele hotărâri de Anul Nou. Scăpați de diete. Scăpați de programul “să mă îmbunătățesc”. Scăpați de orice obiective. Serios. Ăsta nu e anul pentru obiective, pentru obiective umane. Doar o să facă ca lucrurile să vă rănească.

Haideți să respirăm profund în permitere.

Conceptul nu este nou pentru niciunul dintre voi. Poate fi, pentru câțiva dintre noii ascultători, dar există o forță foarte naturală care acționează chiar acum, dincolo de ceea ce omul și-ar putea într-adevăr imagina. Dar este aici și este chiar lucrul care vă va duce în Realizare, fie că faceți o alegere sau luați o decizie azi sau amânați, indiferent cu ce scuză – nu vă puteți avea Realizarea chiar acum deoarece trebuie să vă plătiți facturile, trebuie să vă reduceți întâi datoria. Cineva mi-a spus odată asta și e ca și când asta nu are sens deloc.

Indiferent despre ce e vorba chiar acum, permiteți. Voi, omul, permiteți ceea ce este un proces foarte natural și un proces extraordinar care are loc.

Dacă aveți vise de noapte nebunești, nebunești, nebunești, încetați să încercați să vă dați seama ce încearcă visele să vă spună. Încetați să vă îngrijorați că e ceva greșit cu mintea voastră. Doar permiteți-o.

Tot [ce se întâmplă] anul acesta, permiteți.

Toți știți cum să vă îngrijorați mult și cum să vă agitați. Toți știți cum să încercați să controlați lucrurile. Toți ați avut acele mari bătălii în mintea voastră și cu alți oameni, dar acum, haideți să oprim toate astea. Daa, vedeți-vă de viața voastră normală, dar este despre permitere. Asta e. Asta e.

Simțiți cum arată permiterea în viața voastră chiar acum.

(pauză)

Nu este anul pentru niciun mare program de regenerare a sinelui vostru uman. Nu este anul pentru niciun fel de mare program de remodelare a voastră. Nu e timpul să încercați să vă reconfigurați identitatea sau nimic din toate astea.

Nu e chiar un an bun pentru a avea copii, de asemenea. Hă.

Nu [e] un an în care să aveți un program măreț pentru a renunța la orice nu vă place despre voi. Nu. Opriți toate astea. Acesta este anul pentru permitere.

Un minunat timp al permiterii.

(pauză)

Respirați foarte profund. Asta e, doar permitere.

Nu sunt chiar sigur despre ce urmează să vorbim tot restul anului. Va trebui să inventez ceva (câteva chicoteli). S-ar putea ca unii dintre ceilalți Maeștri Ascensionați să vină și să vă vorbească, adică, știți voi, [despre] cam cum este la Clubul Maeștrilor Ascensionați sau cam cum sunt eu acolo sus, deoarece într-adevăr, singurul lucru pentru acum este permiterea. Frumusețea permiterii.

Urmează să treceți prin multe sentimente și multe ajustări și nu întotdeauna atât de plăcute, dar totul face parte din [punctul] spre care vă îndreptați.

Haideți să respirăm profund în asta. Permiterea.

(pauză)

Nu este timpul anul acesta să începeți niciun mare program nou.

Și când simțiți uneori confuzia în mintea voastră, doar opriți-vă și permiteți. Asta e.

Când vă simțiți furioși sau chiar în depresie, nu încercați să vă luptați cu ele sau să le depășiți. Deloc. Doar permiteți-le.

Haideți să respirăm profund. Mulțumesc.

Deci voi continua să subliniez că anul acesta – [e vorba despre] permitere. (muzica se estompează) Urmează să avem multe merabh-uri cu adevărat lungi anul acesta, deoarece nu știu despre ce altceva să vorbesc. Este doar permiterea unui proces foarte natural care să aibă loc.

Dar vom continua să vorbim puțin aici.

 

Aș vrea să pun o altă întrebare, dacă nu te deranjează [să te deplasezi] cu microfonul, Linda. O întrebare diferită. Vorbesc mult despre energie în ultimul timp, deoarece este atât de important. Am auzit ceva comentarii, știți, în spatele scenei, de la Shaumbra: “Când o să ne oprim să vorbim despre energie?” Când o să-i permiteți cu adevărat să vă servească. Și am auzit multe dintre aceste discuții: “Adamus spune că totul din afară este energia mea, dar totuși noi cu toții vedem același lucru. Cum poate fi doar energia mea?” Ei bine, pentru că aveți acest acord când veniți pe această planetă; nu e realmente un acord, aveți acest lucru care face pe toată lumea să vadă același lucru. Aveți un gen de perspectivă comună asupra a tot.

Dar odată ce începeți să realizați că tot ce percepeți este energia voastră în totalitate, și este toată aici să vă servească, asta schimbă totul. Este uriaș. Subliniez asta deoarece, încă o dată, dacă aveți de gând să rămâneți pe planetă, trebuie să înțelegeți că energia vă servește. Nu vi se opune. Este acolo pentru voi.

Dar am o întrebare, un gen de întrebare teoretică. Să spunem că v-ați prins cu adevărat, cum vă servește energia, vreau să spun, și e toată a voastră și doar vă servește în felul cel mai frumos – cu grație, abundent, în felul în care ați cam visat dintotdeauna. V-ați întoarce pentru o altă viață pe planetă?

Acum, trebuie să pregătesc scena pentru asta. Motivul pentru care mulți dintre voi sunteți aici este pentru că ați spus: ”N-am să mă mai întorc niciodată aici, vreodată!” Îmi aduc aminte de vremurile de început cu Tobias, el v-a presat cu asta: “Serios? Nu credeți că ați vrea să vă mai întoarceți pentru câteva vieți?” “Nu, am terminat. Asta este. Am plecat de aici.”

Dar dacă energia vă servește cu adevărat și dacă viața chiar devine într-adevăr ușoară și distractivă, v-ați întoarce pentru o altă viață? Linda, cu microfonul, te rog. V-ați întoarce pentru o altă viață?

Și încă o dată, asta nu e atât de mult doar pentru publicul care se află azi aici sau online, ci de asemenea vorbiți acelora care vin mai târziu. V-ați întoarce pentru o altă viață?

IIRO: N-am un motiv special să mă întorc, dar cred că în viitor sunt mai mulți oameni care permit energiei lor să-i servească. Așadar ar putea fi mai distractiv, dar de ce să vin aici, pentru că poți  merge în alte locuri cu ei. Cam așa.

ADAMUS: Daa. Daa. Exact. Bun. Mulțumesc. Așadar răspunsul tău este nu, nu te-ai întoarce?

IIRO: Nu, probabil că nu.

ADAMUS: Daa. În regulă.

LINDA: În regulă.

PAUL: Nu există nimic cu care să compar până acum.

ADAMUS: Daa.

PAUL: Așadar, cred că lucrul important acum e că devine din ce în ce mai greu să fiu împrejurul altor oameni.

ADAMUS: Da.

PAUL: Așa că, frate, dacă ar fi să fie mai rău decât e acum...

ADAMUS: Ei bine, dar hai să spunem că e încă dificil acum, pentru că tu încă ești cumva în supa lor sau ei sunt în a ta, ca să spun așa. Cu alte cuvinte, aveți acest bol comun de supă pe care îl împărțiți cu toții, dar odată ce realizați: “Hei, nu trebuie să fac parte din asta. Nu trebuie să fiu în această conștiință de masă. Ei pot fi aici, dar nu e nicio diferență. Pot relaționa cu ei când vreau, și dacă nu vreau, e în regulă.” Te-ai întoarce pentru o altă viață doar pentru ca să pășești prin pădure cu urșii și veverițele și vulturii și genul ăla de viață?

PAUL: Dar avem asta. Avem asta în altă parte. O avem pe Noul Pământ.

ADAMUS: Desigur.

PAUL: Fără țânțari și…(râsete) Daa, ar fi ceva despre care să vorbim la un pahar de vin roșu sau ceva de genul ăsta, dar...

ADAMUS: Deci ai veni înapoi sau nu? Este asta ultima ta viață pe planetă?

PAUL: Da, simt că este.

ADAMUS: În regulă.

PAUL: Simt că este.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

PAUL: Am fost unul dintre aceia care, [atunci] când ne-am adunat cu toții pentru prima dată, le spuneam oamenilor: “Asta e ultima mea viață pe Pământ” și, știi, mulți oameni, schimbau scaunele, am observat mai târziu (râsete). Așa că, probabil, nu sunt persoana potrivită căreia să-i pui această întrebare.

ADAMUS: (chicotind) Daa. Daa. Nu, știi, dacă începi să vorbești așa cu o persoană obișnuită, daa, ei vor da niște telefoane (mai multe chicoteli).

PAUL: Da. Da.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc.

PAUL: Da.

ADAMUS: Mă uit să văd dacă lucrurile s-au schimbat vreun pic. Așa că, dacă deodată energia doar lucrează pentru tine, este acolo, nu e nevoie cu adevărat să ai un job și să lucrezi, poți face ce vrei, când vrei, cu cine vrei, e pur și simplu într-adevăr ușor, te-ai întoarce pentru o altă viață?

(are loc o pauză, în timp ce Shawna ia în considerare răspunsul ei)

PAUL: E un gen de întrebare tendențioasă.

ADAMUS: (șoptește) Știu. Eu am scris-o.

SHAWNA: E greu de spus, deoarece nu știm cu ce să o comparăm.

ADAMUS: Daa, dar doar stând aici, chiar acum, cu uneltele pe care le ai la dispoziția ta.

SHAWNA: În regulă, cu uneltele pe care le am și dacă energia și tot restul doar vin și este plăcut și pasionant și amuzant, atunci de ce nu?

ADAMUS: De ce nu?

SHAWNA: Dar, dacă noi creăm o lume nouă care este ceea ce credem noi că vrem...

ADAMUS: Mm hmm. Deci, chiar acum, tu ești indecisă.

SHAWNA: Ei bine, sunt indecisă deoarece câteodată tu ai nevoie de cele două părți, tragerea pentru a experimenta...

ADAMUS: Dap.

SHAWNA: … ceea ce ai.

ADAMUS: Vreau să simți cu adevărat în asta, vreau să spun, să simți cu adevărat în tine și o să-ți pun din nou întrebarea. Așadar, știind într-adevăr că energia te servește și că e în totalitate a ta și că viața e ușoară, te-ai întoarce?

(ea face o pauză)

PAUL: Vreau să trăiesc din plin, pe de-a întregul, mai întâi.

ADAMUS: Doar ce o rugasem să intre realmente profund și tu ai distras-o din asta, pentru că ea a vrut ca tu să faci asta. Așadar acum, vrei să simți în asta iar și, pur și simplu, doar să simți în ea. Și întreb toate astea, [pentru că] există un motiv care va fi dezvăluit, să sperăm, la un moment dat. Vrei? 

PAUL: Posibil (câteva chicoteli în timp ce Adamus aruncă o privire către Paul).

ADAMUS: Sunteți gemeni?! (mai multe chicoteli) Las-o să răspundă. Las-o să răspundă (Shawna râde înfundat). Ea vrea să fie distrasă, Paul, și tu îi faci jocul. Deci… (Adamus mimează: “Șșșt!”)

LINDA: Așteaptă, așteaptă, așteaptă! Ne vom întoarce la ea. Ne vom întoarce la ea.

ADAMUS: În regulă. În ordine.

LINDA: Sunt oameni care chiar vor să răspundă.

ADAMUS: Știu.

ALAYA: Oh, doamne! (Adamus chicotește) Eu… da.

ADAMUS: Te-ai întoarce?

ALAYA: Nu.

ADAMUS: Nu. De ce?

ALAYA: Pentru că sunt un pirat spiritual. Îmi place aventura și știu că orice – știind că am energie și pasiune și conștiență, pe care le voi lua cu mine dincolo de această viață, și voi intra în tărâmuri noi care sunt, pur și simplu, fantastic de mult mai senzaționale decât ăsta.

ADAMUS: Bun.

ALAYA: De aceea.

ADAMUS: Daa, bun. În regulă.

LINDA: Vedeți, știam eu. Știam eu (niște aplauze și fluierături).

ADAMUS: Încă doi. Încă doi. Nu, ne vom întoarce la final.

LINDA: În regulă, hai să vedem. Așteaptă. Era energia altcuiva cea pe care o simțeam. Oh, tu! Serios!

ANDY: Da! Mă întorc!

ADAMUS: Te întorci.

ANDY: Daa!! (râsete)

ADAMUS: (chicotește) La naiba, daa! De ce?

ANDY: Îmi place aici! Îmi place Pământul. Îmi plac oamenii. Îmi place să fiu un om și...

ADAMUS: Și îți spui Shaumbra?! (multe râsete)

ANDY: Viața poate avea suișurile și coborâșurile ei, dar exact de aceea sunt aici.

ADAMUS: Daa. Așadar, ai veni înapoi?

ANDY: Oh, da! De-abia aștept.

ADAMUS: În regulă.

ANDY: Mie personal, mi-ar plăcea să trăiesc o mie de ani. Adică, există atât de multe pe această planetă, atât de multe cu oamenii. Daa! Îmi place.

ADAMUS: În regulă. Foarte bine (ceva aplauze). Avem un vot afirmativ, daa, și o mulțime de indeciși (Adamus chicotește). Da.

SHAUMBRA 2 (femeie): Mă gândeam că mi-ar plăcea să fiu într-un loc unde e multă veselie și bucurie și entuziasm și pasiune, și dacă ăsta e aici, minunat, și dacă e în alt loc, și asta e la fel de bine.

ADAMUS: În regulă. Bine.

SHAUMBRA 3: Daa.

ADAMUS: Bun. Încă unul.

LINDA: Încă unul. Hai să vedem.

ADAMUS: Încă unul.

LINDA: Hai să vedem. Oh, afurisita de April nu va răspunde. O să te încerc pe tine.

JOE: Cu siguranță, m-aș întoarce.

ADAMUS: Ai face-o.

JOE: Desigur.

ADAMUS: De ce?

JOE: Exact cum spunea și celălalt domn, îmi place planeta asta.

ADAMUS: Daa.

JOE: Îmi plac oamenii. Pur și simplu mi-ar plăcea să experimentez asta, mai ales având mai multă energie și având acel șuvoi de iubire tot timpul. Glumești?

ADAMUS: Daa.

JOE: De ce nu?

ADAMUS: În regulă. Te-ai întoarce. În regulă. Bine. Și înapoi la Shawna acum (Adamus chicotește).

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Te-ai întoarce?

SHAWNA: Încă nu știu.

ADAMUS: Încă nu știi. În regulă.

LINDA: Oh, asta e o chemare la baie! (publicul strigă: “Ooh!”)

ADAMUS: Nu, ei bine, ea...

SHAWNA: Deoarece nu știi – vreau să spun...

LINDA: Asta e o chemare la baie.

SHAWNA: Să iau decizia de acum și din acest punct...

ADAMUS: Exact.

SHAWNA: … energiile și ceea ce cunosc și ce simt se pot schimba în momentul în care ‘atunci’ are loc. Cine știe de la început? Nimic nu rămâne la fel.

ADAMUS: Da, dar doar bazându-te pe tot ce cunoști chiar acum.

SHAWNA: Singura constantă este schimbarea. Totul se schimbă mereu, așadar Pământul nu va mai fi atunci, la fel cum este acum.

ADAMUS: Da.

SHAWNA: Așadar, cum să știu? Nu știu! (Adamus chicotește) Vreau să decid când ajung acolo!

LINDA: Asta este a patra chemare la baie! (mai multe chicoteli)

SHAWNA: Oh, pentru chestia cu ”Nu știu”.

ADAMUS: Da. Deci, nu ești gata încă să iei o decizie, este ceea ce spui, în loc să spui: ”Nu știu.”

SHAWNA: Nu va fi la fel cum este chiar acum.

ADAMUS: În regulă.

SHAWNA: Când îmi ceri să iau o decizie.

ADAMUS: Nu să iei o decizie, asta este teoretic, ipotetic [vorbind]. Știi, ești înclinată să revii pentru o altă viață, chiar acum?

SHAWNA: Sunt înclinată spre aventură, oriunde ar fi aceasta.

ADAMUS: Omule, Shaumbra sunt foarte, devin foarte pricepuți la, ca și cum...

SHAWNA: Nu! Ăsta este adevărul!

ADAMUS: Nu, este bine. Asta e bine.

SHAWNA: Este ca și cum mi-ai cere să iau o decizie dacă aș vrea să vin aici, dar aici nu va mai fi același aici ca acum.

ADAMUS: Corect (cineva spune ”Ooh!”)

LINDA: Sart vrea să răspundă. Dă-i microfonul lui Sart.

SHAWNA: Așadar, cum poți să ceri… cum poți să ceri asta? Pentru că este...

ADAMUS: Este foarte simplu. Tu stai în picioare aici, cuvintele ies din gura lui Cauldre (râsete), și toată lumea se enervează. Este într-adevăr ușor! (mai multe chicoteli)

SHAWNA: Nu va fi același loc ca acum.

ADAMUS: În regulă. Îți voi arăta ceva doar într-un minut.

SHAWNA: Sau nu cred că va fi.

LINDA: Nu vrem să știm ce crede Sart?

ADAMUS: Dar îți voi arăta ceva. Da, vrem să auzim ce crede Sart, evident.

SART: Voi veni înapoi doar dacă voi avea o mașină mai mare.

LINDA: (râzând zgomotos) Asta a fost bună! (ea continuă să râdă)

ADAMUS: Nu sunt sigur ce înseamnă asta… (râsetele continuă) Ego masculin clasic (râsete). Vreau să spun, îi place echipamentul mare.

SHAWNA: Este pentru excavatoare. Deci trebuie să clarificați.

ADAMUS: Da, da. Ce fel de echipament? Doar ca să știe toată lumea.

SHAWNA: Mașini! (mai multe râsete)

ADAMUS: Dați-i microfonul, vă rog. Ce fel de echipament?

LINDA: (râzând încă) Asta-i periculos!

SART: Trebuie să avem o sapă de tractor mai mare pentru a putea săpa o gaură mai mare.

ADAMUS: Da, da, da (râsete). Da. Așadar, da, și astfel ai reveni într-o altă viață doar pentru un echipament mai mare?

SART: Sigur, de ce nu?

ADAMUS: Dar ce se întâmplă dacă, până la acel moment, Sart, ce se întâmplă dacă până la acel moment ei vor avea acest echipament mare, dar totul este condus de roboți. Nu poți urca la bord.

SART: Atunci sunt terminat.

ADAMUS: Atunci, ești terminat (mai multe chicoteli). Așadar acum, știind că roboții ar conduce asta, te-ai întoarce pentru o altă viață?

SART: Nu, nu mă întorc (râsete).

ADAMUS: La dracu, nu! În regulă. Bine.

Haideți să respirăm profund.

Pur și simplu opriți-vă pentru un moment și simțiți în energia acestui Shoud. Este puțin diferită. Bun. Și nu sunt surprins deoarece se petrec multe, la toate nivelurile (cineva spune: ”Doar permiteți”). Așadar haideți pur și simplu să permitem. Haideți să permitem. Să permitem.

Permiteți tot ce vine în calea voastră, în acest an. Efectiv. Nu este un mare aranjament. Nu sunteți testați. Pur și simplu permiteți-vă drumul în acest an.

Haideți să revenim și să vorbim puțin despre acel gen de metaforă foarte familiară, omida și fluturele. Într-adevăr, este una cu adevărat bună, și în ultima vreme am observat că, acum, Cauldre îi numește pe încuiați, omizi (Adamus chicotește). Este relativ potrivit, și probabil mai respectuos, decât a-i numi încuiați.

Așadar, este un exemplu atât de frumos în propria voastră natură despre ceea ce se întâmplă. Aveți omida care – foarte asemănător cu oamenii – pur și simplu încearcă să fie o omidă mai mare și să aibă o culoare de verde mai bună decât restul și încearcă să crească ceva mai multe picioare. Însă apoi, deodată începe să se întâmple ceva cu omida. Începe să se prăbușească. Începe, într-un fel, să-și piardă mintea. Corpul ei nu mai funcționează așa de bine. Nu-și mai poate aminti nimic, și omida dă vina pe bătrânețe sau poluare sau apa rea sau ceva de genul. Și omida trece prin toate astea și, bineînțeles, dă vina pe tot ce există în afara ei fără să se oprească o clipă să spună: ”Ce se întâmplă cu adevărat?” Fără să se oprească pentru ca, pur și simplu, să permită.

Omida se luptă cu toate astea. De fapt, omida a auzit povești despre cocon de la alte omizi, nu de la acelea care au fost de fapt în el, mai exact, ci de la acelea care, și ele, doar au auzit despre el și consideră coconul ca fiind diavolul, răul, întunericul. Și există o credință pe care o au majoritatea omizilor, că acest cocon este cu adevărat cel mai rău dintre cei răi. Și dintr-odată, omida se pomenește că se prăbușește și, acum este ademenită în cocon, în întuneric. Omida rezistă cât de mult poate. Se roagă și spune că nu va mai face lucruri rele și face tot ce poate, dar poate simți că este atrasă în cocon.

Și apoi, într-o zi, într-adevăr este. Corpul se prăbușește, mintea nu mai funcționează, și dintr-odată omida este atrasă adânc în cocon. Și, în interiorul coconului, este distrus absolut orice vestigiu al sinelui său de omidă. Totul se transformă în terci. Am mai vorbit despre asta înainte. Nimic nou.

Totul se transformă în terci, dar omida încă are conștiență. Acum, conștientizarea se schimbă deoarece nu mai are corpul sau creierul de omidă, dar ea totuși există. Ea totuși realizează: ”Mă aflu în acest cocon. Eram îngrozită de el. Credeam că este cel mai întunecat lucru dintre toate, pentru că tocmai urma să mă înfulece, ceea ce a făcut într-un fel, dar totuși Eu Exist. Eu sunt aici."

Omida începe să realizeze că se întâmplă ceva. Ceva se petrece, și nu este doar corpul ei care se se prăbușește și se transformă în terci, pierzându-și mintea și simțul identității, dar ceva se întâmplă chiar aici și chiar acum. 

Omizii nu i-a mai rămas nimic căruia să-i reziste cu adevărat. Acum, tot ce poate face este să permită. Într-adevăr nu a rămas nicio luptă în ea; realmente nu are corp, nici minte, așa că tot ce poate face este să permită. Și când începe să permită, își dă seama că există ceva acolo care, de fapt, este foarte real. Pentru omidă se numește discul imaginal – disc imaginal – și este foarte real.

Discul imaginal în știința voastră, de fapt, nu face parte din omidă atunci când ea este omidă, dar dintr-o dată el este acolo când omida se află în cocon, și acest lucru se bazează pe știință. Dintr-o dată el este acolo.

Acum, de unde a provenit, dacă nu se afla în ADN-ul omizii, nu se afla în nicio parte a corpului fizic al omizii sau a creierului său minuscul? Unde se afla acest minunat lucru numit disc imaginal? Și de ce știința îl numește disc imaginal?

Ceea ce este discul imaginal, cuprinde toate potențialele pentru [omidă] ca ea să fie fluturele. Acestea nu existau atunci când ea era omidă. Nu făcea parte din genomul omizii. Dar acum este aici, și omida – transformată acum în terci, dar încă realizând că există – devine dintr-o dată conștientă de asta. Este aproape ca o lumină cristalină în interiorul coconului.

Aceste perechi de discuri imaginale sunt potențialul pentru tot ce va deveni omida acum, ca și fluture. În esență există o pereche cristalină care se va transforma în aripi – aripi pe care omida nu și le-ar fi putut imagina vreodată înainte, niciodată nu și le-ar fi imaginat. Altele devin picioarele fluturelui, antenele și ochii și toate aceste lucruri. În aceste discuri imaginale, care sunt foarte reale, există potențialele pentru ceea ce ea va deveni. Dar omida nu realizează niciodată asta atunci când este omidă. Nu realizează asta la început, când se află în cocon, fiind transformată de fapt în terci. Dar acum este acolo.

Acestea sunt exact lucrurile care sunt declanșate acum, pentru ca această metamorfoză magică să aibă loc, pentru ca fluturele să apară apoi cu aripi, cu o esență total diferită față de cum ar fi putut avea vreodată omida.

Aceasta este foarte real. Asta este științific, și am considerat adesea amuzant, faptul că oamenii de știință l-au numit disc imaginal, deoarece este precum imaginația. Știți, a existat mereu acolo în imaginație, nu ca o parte fizică a omizii, ci în imaginație. Dar acum devine foarte, foarte real în interiorul coconului.

Există o tendință a omizii – care acum este într-adevăr pur și simplu în stare de terci – dar încă urmează să încerce să manipuleze aceste discuri, însă constată imediat că nu poate. Nu poate. Discurile nu răspund creierului omizii, dorințelor omizii sau controlului omizii. Nu-i răspund, iar când omida încearcă, și încearcă să influențeze aceste discuri imaginale, să spună, știți voi: ”Fă-mă o omidă întreagă din nou, dar o omidă cu adevărat bună,” discurile nu vor răspunde. Discurile vor răspunde însă, când pur și simplu omida permite. Atunci răspund discurile, și încep să formeze acest minunat fluture.

Dacă aș putea avea puțină muzică, vă rog.

Este uimitor de similar cu ceea ce vi se întâmplă vouă. Vreau să spun, nu că sunteți omidă, dar (începe muzica) sunteți omul trecând prin această experiență. Coconul este trezirea voastră, intrarea voastră în Realizare. Ați putea spune că sunteți într-un cocon de ceva vreme de-acum, transformându-vă în terci, dar încă sunteți conștienți. Încă îl aveți pe ”Eu Exist.” Sunteți încă acolo. 

Nu aveți un disc imaginal, deoarece acesta este unic pentru omidă, pentru fluture, dar aveți ceva numit Flacăra Clară de Cristal.

Nu o puteți găsi în corp. Dacă ați diseca un om, nu ați găsi această Flacără Clară de Cristal înăuntru. Dar a existat întotdeauna acolo.

Când spun că ajungerea la Realizare este un proces natural, spun asta deoarece acest lucru care a fost mereu acolo, această flacără de cristal, este lucrul care urma să vă aducă la Realizare.

Nu urma niciodată să vă blocați pe această planetă. Nu urma niciodată să vă pierdeți cu adevărat. Ea nu există în corpul vostru fizic. Nu există în mintea voastră, ci, ea este voi. Este parte din voi.

Și acum ajunge în conștiență. Nu înainte; nu ajunge în conștiență în părțile de început ale trezirii sau pe măsură ce intrați în măiestria voastră. Numai atunci când ajungeți în acest punct – intrarea în Realizare. De aceea am ales ziua de astăzi, primul nostru Shoud al anului 2020, să vorbesc despre asta.

Indiferent dacă alegeți sau nu Realizarea, nu contează. Puteți să-mi spuneți că o alegeți, că nu o alegeți. Puteți să spuneți că întârzie deoarece voi vă puneți în propria voastră cale. Ați putea spune că o vreți acum. Nimic din toate acestea nu contează, deoarece ăsta este omul care încearcă să manipuleze Flacăra Clară de Cristal a lui Eu Sunt.

Singurul lucru pe care-l puteți face cu adevărat este să permiteți.

Acea omidă, oh, va încerca cu adevărat să evite cu agilitate discurile imaginale și va încerca să revină la a fi o omidă, dar discurile imaginale nu răspund. Științific, vreau să spun, pe tărâmul vostru uman, nu vor răspunde. Dar este la fel și cu voi, omul, și Flacăra Clară de Cristal.

Voi nu ați văzut-o. Nu ați fost conștienți de ea până acum, dintr-o mare varietate de motive, dar a fost întotdeauna acolo.

Este similară cu discurile imaginale, deoarece ea este Sinele vostru realizat. Cuprinde toate componentele. Cuprinde componentele Corpului vostru de Energie Liberă. Cuprinde componentele gnostului. Nu gnostul uman, nu mintea umană, ci cuprinde componentele unui mod cu totul nou de a înțelege și de a fi conștient de lucruri. Totul este acolo.

Fiecare dintre voi are asta. Este momentul acum, ca aceasta să vină în conștientizarea voastră.

Nu o puteți manipula, și știu că veți încerca.

Nu vă obosiți să-i cereți bani. Nici măcar nu știe lucruri de genul acesta.

Această minunată Flacără Clară de Cristal este lucrul care, în cele din urmă, vă va ghida în Realizarea voastră. Cuprinde toate componentele pentru ceea ce veți deveni. Este toată a voastră. Nu aparține nimănui altcuiva. Dacă cineva ar fi încercat să o găsească în interiorul vostru, ar fi încercat să intre în coconul vostru, nu ar fi putut s-o găsească, deoarece ea funcționează doar pentru voi.

Am pus întrebarea: ”Ați reveni pentru o altă viață pe planetă?” Nu. Nu, odată ce deveniți fluture, nu  reveniți la a fi omidă. Nu.

Ceea ce faceți este că emergeți din acest întreg proces al ajungerii la Realizare și trăiți viața la maxim, fie că sunt cinci ani, zece ani, treizeci de ani. Trăiți viața la maxim chiar acum. Nu trebuie să reveniți și nici nu puteți reveni. Vă spun asta chiar acum. Dar aceia dintre voi care au spus: ”La dracu, da, vreau să mă bucur de viață,” faceți-o acum.

Va veni un moment în care vă veți plictisi de asta, deoarece realizați că există cu mult mai mult în celelalte tărâmuri, cu mult mai mult. Ați avut toate experiențele pe care le puteți avea pe această planetă și veți alege la un moment dat să spuneți: ”Am terminat cu asta.” Dar nu, nu vă veți întoarce.

Chiar, s-ar întoarce fluturele vreodată la a fi omidă? Nu. Nu.

Această Flacără Clară de Cristal este în fiecare dintre voi. Este ceea ce vă va aduce în Realizare, așa că opriți-vă din a încerca s-o faceți voi. Este parte din voi. Voi nu ați putea găsi – unii dintre voi se întreabă: ”Ei bine, există ceva negativ sau ceva întunecat în această Flacără Clară de Cristal?” Nu, nu există.

Vă va face să suferiți? Vă va judeca? Nu, nu, nu. Nu este despre asta.

Așadar, când spun că acest an este despre a permite, asta e ce vreau să spun. Permiteți ceea ce este acolo chiar acum.

Veți începe fie să o simțiți, fie să o vedeți chiar, și aceasta este lucrul care vă aduce în Realizare.

Respirați profund și pur și simplu simțiți în asta pentru un moment.

Apropo, omule drag, nu tu te vei aduce pe tine în Realizare. Nu o vei face. Asta ar trebui să fie o ușurare, de fapt.

Simțiți în această minunată Flacără Clară de Cristal. Seamănă atât de mult cu discurile imaginale ale fluturelui.

(pauză)

Intrăm în 2020 și acolo există totul, de la exaltare, entuziasm, îndoială, toate celelalte. Nu trebuie să vă faceți griji pentru nimic. Nu trebuie să faceți nimic. De aceea spun să renunțați la toate hotărârile. Opriți toate luptele și încercarea de a înțelege lucrurile.

(pauză)

Discurile imaginale sunt foarte reale, adică, nu sunt doar o poveste. Sunt foarte reale. Ele permit o transformare magică, transmutarea de la omidă la fluture. Nu este omida cea care se face fluture pe ea însăși. Nu este omul cel care se face pe el însuși realizat.

Discurile imaginale, ați putea spune, sunt potențialele a tot ce poate fi, și la fel este acea Flacără Clară de Cristal în interiorul fiecăruia dintre voi. Lăsați-o pe aceasta să vă ghideze calea, să fie calea. Lăsați-o să vă aducă în Realizare. 

Da, veți avea momente în care vă va durea corpul. Treceți printr-o imensă cantitate de schimbări finale. Credeți că i-a fost ușor omizii să fie transformată în terci?

Vor mai fi încă momente de îndoială. Vor mai fi încă niște conflicte interioare. Pur și simplu permiteți-le, acum. Pur și simplu permiteți-le, însemnând să nu le dați multă atenție. Nu intrați într-un vârtej mental referitor la lucruri.

(pauză)

Acesta este timpul, ei bine, despre care ați putea spune că a fost profețit, dar acesta este timpul pe care l-ați ales să veniți pe această planetă pentru Realizare, și acum este aici. Pur și simplu, permiteți-o.

Totul aici, parcă, este cules și dirijat, ați putea spune, de Flacăra Clară de Cristal.

Din nou, este a voastră și numai a voastră. Nu aparține nimănui altcuiva. Nu este împărtășită cu un grup, nimic din toate astea. Dar, tot restul aici este pur și simplu, într-un fel, cules, dirijat, adus la Realizare.

Cauldre mă întreabă: ”Nu mai există nimic ce poate face omul, atunci? Asta e tot?”

Ei bine, nu, de fapt, asta ar însemna să pierdem din vedere esența. Omul poate să o experimenteze. Nu s-o direcționeze și s-o conducă, nu să încerce s-o facă să se petreacă, ci omul poate s-o experimenteze.

Nu pentru asta sunteți aici?

Voi merge atât de departe încât să spun că nu mai există nici măcar o alegere, și știu că asta sună dur pentru unii dintre voi care spun: ”La naiba! Am de ales.” De fapt, chiar nu aveți. 

Nu, nu, nu, nu. Sunteți cu mult prea departe în Realizarea voastră. Roțile se învârt. Flacăra Clară de Cristal deja își face treaba.

Știu că asta sună cam aspru; nu, de fapt, chiar nu mai aveți o alegere. Se întâmplă. Credeți că omida a avut în realitate de ales, în ultimele momente din cocon, să spună brusc: ”Nu, nu, nu! Vreau să mă întorc să fiu omidă?” Nu. Era cu mult prea târziu. Atât de multe lucruri care au loc. Atât de multe alte lucruri care se petrec.

Știți, literalmente am intrat, mi-am pus energia într-un cocon în care omida tocmai urma să emeargă acum ca un fluture. Am vrut să experimentez, am vrut să simt cu adevărat discurile imaginale. Nu prin microscopul unui om de știință, ci am vrut să le văd, și ele străluceau. Erau de fapt ca [niște] cristale. Cele pe care le-am văzut în această larvă distinctă erau – erau purpurii, desigur – și străluceau precum cristalele și făceau, ați putea spune, toată munca. Înfăptuiau acest proces.

Era minunat de privit. Și era trist, într-un fel, în același moment, deoarece aici se afla ceea ce obișnuia să fie o omidă minunată și zilele ei ca omidă se terminaseră. Dar chiar și atunci, ei bine, exista această bucurie în a ști că urma să emeargă într-o clipă ca un fluture. Exista de asemeni un sentiment de pierdere, că nu va mai fi niciodată omidă. Dar sentimentul acela a dispărut în momentul în care și-a întins aripile. Nu mai voia să se întoarcă niciodată.

Și voi puteți face asta, apropo. Pur și simplu vă proiectați energia, conștiința. A fost întru totul uimitor, dar înapoi la subiect aici.

Dacă vă rețineți datorită unei relații, sau aveți o afacere pe care vreți cu adevărat s-o puneți pe picioare, sau s-o închideți, sau indiferent ce este, credeți că, deoarece tocmai v-a spus medicul că aveți o boală de temut, trebuie să așteptați; chiar este dincolo de voi acum.

Cauldre îmi spune: ”Ei bine, asta nu e foarte frumos, Adamus. Nu ar trebui să spui tuturor că sunt stăpâni pe situație? Ei pot face tot ce vor.” Nu. Nu, de fapt văd frumusețea în asta.

Veți emerge din multe, multe vieți pe această planetă ca om, și, în plus, veți mai rămâne ca om – asta e chestia cea mai tare – dar ca o ființă iluminată, realizată pe deplin.

Tot ce ți se cere chiar acum să faci, omule drag, este să permiți.

Oh, pot auzi niște Shaumbra [cum] sunt absolut supărați pe mine. Ei insistă că au de ales. Insistă că pot face orice vor. Tot ce vă spun e că, dacă ați ajuns atât de departe în asta, este prea târziu (câteva chicoteli). 

Și apoi trebuie să vă pun întrebarea. Dacă ați ajuns atât de departe, nu ați vrut ca asta să se întâmple? Câteodată oamenii – stupizi, oameni prostuți – nu au nicio noimă.

Haideți să respirăm adânc, și vă rog acum să simțiți profund în Flacăra voastră Clară de Cristal, lucrul care va prelua de aici [încolo] pentru voi...

(pauză)

… întocmai ca acele discuri imaginale.

Acesta este lucrul care știe să pună toate părțile și piesele la un loc pentru a vă aduce în Realizare.

(pauză)

Și aici este într-adevăr frumos, deoarece nu contează care a fost vechea voastră karmă. Nu contează ce ați făcut în viața asta. Nimic din astea nu contează de aici înainte.

Nu contează cât de multe vieți ați trăit. Nu contează ce faceți chiar acum. Nimic din astea nu contează.

Acesta este timpul în care să dați drumul cu adevărat și să permiteți.

(pauză)

Este un timp foarte personal, un timp foarte intim de asemeni.

Au fost multe discuții între Shaumbra care spuneau: ”Pe măsură ce intrați în Realizarea voastră, ieșiți afară și vorbiți despre asta, o declarați, vă bateți cu pumnul în piept?” Știți, aceasta este gândirea omizii. Realizarea este atât de intimă și atât de personală, profund personală.

Vom vorbi despre asta în timpurile care vor veni, știți. Vorbiți măcar despre asta cu alți Shaumbra? Poate, dar, ei bine, când veți veni la ‘Ziua Porților Deschise’ la Clubul Maeștrilor Ascensionați și îi veți întreba pe unii dintre ceilalți Maeștri Ascensionați, toți vor zâmbi, ca să spun așa, și vor râde și vor face:”Nțț.” Știți, din experiența lor, este atât de profund personal. Nu există nicio dorință de a fugi pe-afară și de-a o striga către alți oameni sau chiar către Shaumbra.

Și apoi, mai este ceva despre care vă vor vorbi. Oh, vă vor oferi tot felul de povești, apropo. Dar vă vor spune, de asemenea, că există un fel de lucru între Maeștrii realizați întrupați. Nu trebuie să spună un cuvânt. Ei știu deja, între ei. Nu este ca un clopoțel care sună sau altceva, dar există o cunoaștere instantanee de la unul la altul și există un mic zâmbet pe care-l au, o cunoaștere, ca: ”Da, ești acolo. Știu asta.”

Haideți să respirăm profund aici, în permitere.

Este cel mai important lucru pentru acest an. De fapt este singurul lucru pe care-l puteți face.

(pauză)

Într-adevăr, nu mai aveți de ales. Într-adevăr, nu mai puteți face nimic pentru a vă facilita Realizarea. Acum este cu totul despre: cum vreți s-o experimentați?

Asta este. Cum vreți s-o experimentați?

(pauză)

Nu puteți spune în acest moment că va dura o săptămână sau un an, și nici măcar nu puteți spune: ”Nu știu.” Nu puteți.

Nu puteți spune: ”Nu sunt sigur dacă o vreau cu adevărat, sau când o vreau, sau cum o vreau.” Nimic din astea nu se aplică.

Flacăra Clară de Cristal, ea vă duce tot restul drumului.

Ați făcut multe pentru a ajunge aici. Ați făcut multe, dar această Flacără Clară de Cristal, ea face restul. Trebuie s-o facă în acest moment, deoarece omul, pur și simplu nu ar fi capabil de asta.

Haideți să respirăm profund.

(pauză)

Aceste discuri imaginale, care sunt în interiorul – ei bine, de fapt nu sunt în interiorul omizii, nu într-un mod fizic, științific. Ele nu apar până în etapele din urmă ale larvei, în cocon. Nu este uimitor?

La fel este cu Flacăra Clară de Cristal. [Apare] doar acum.

Haideți să respirăm profund în acest an al permiterii, în care atât de mulți vor intra în Realizare.

Haideți să respirăm profund și să recunoaștem toată munca pe care a făcut-o omul, și acum puteți să respirați profund. Flacăra Clară de Cristal preia de aici.

Cu aceasta, dragii mei prieteni, Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran, și totul este în regulă în întreaga creație.

Vă mulțumesc (publicul aplaudă).