MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria „Emergenței”

SHOUD 9 – ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
4 mai 2019
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran și St. Germain.

Haideți să respirăm foarte profund. Ahh! Estomparea acelui cântec cumva, Never Going Back Again*. Ah! Nu ați fi putut, chiar dacă ați fi încercat. Nu ați fi putut chiar dacă ați fi vrut. Și unii dintre voi încă încercați. Nu, realmente, într-adevăr, unii dintre voi încă încercați, dar pur și simplu nu veți merge înapoi. Așadar, haideți să respirăm profund cu asta. Celebrarea faptului că nu vă veți întoarce niciodată (publicul spune “Ura!” și câteva urale și aplauze). Ah! Aclamați și aplaudați acum dar – hm (unii chicotesc) – până la sfârșitul zilei unii dintre voi poate veți dori să mergeți înapoi.  
*n.tr.: Nu mă întorc niciodată, melodie a formației Fleetwood Mac


Bun Venit Celor Noi

Vreau să urez bun venit tuturor de aici, tuturor celor care urmăresc online și tuturor celor 47 complet noi care nu au avut niciun contact cu Crimson Circle până de curând. Vrem să vă salutăm aici. La ce vă veți aștepta în acest timp în care suntem împreună pentru următoarea oră sau aproximativ? Nu este ceea ce vă așteptați (câteva chicoteli). 

Vorbind din autoritatea mea ca St. Germain, această entitate numită Adamus a fost creată de Shaumbra, de St. Germain cu ceva vreme în urmă. Unii dintre voi s-a putea să fiți familiarizați cu St. Germain. St. Germain oferă baza pentru asta, dar există o fațetă, o expresie, o personalitate care a fost creată atunci când toți Shaumbra… Shaumbra este un termen pentru acești oameni care au fost împreună mult timp. Ei se numesc pe ei înșiși Shaumbra. Nu este un club. Cu siguranță nu există nimic de plătit și, puteți pleca oricând vreți – hm! – sau gândiți (râsete).

Noi o facem puțin diferit aici. Nu există prea multă ceremonie. Să sperăm că nu există prea mult din ceea ce noi numim makyo. Makyo este distragerea voastră spirituală și, toată lumea îl capătă de-a lungul drumului. Mai devreme sau mai târziu, toată lumea întâlnește makyo. Este lucrul care vă face să ieșiți de pe calea voastră reală, să încetați să vă mai urmați inima și vă face să vă urmați distragerile. Pentru unii durează, oh, câțiva ani, pentru alții câteva vieți, dar toată lumea experimentează un grad de makyo. 

Este mintea omenească și limitările încercând să preia stăpânirea pentru toate acestea, să creadă că omul va fi iluminat sau ascensionat și el nu va fi niciodată. Nu este vorba despre om în acest punct. 

Așadar, noi am creat această entitate numită Adamus, care sunteți voi toți; care este Cauldre, mesagerul meu; care este adorabila, adorabila sa parteneră, draga Linda din Eesa.

LINDA: (șoptind) Te voi plăti mai târziu! (câteva râsete)

ADAMUS: Și toți ceilalți. Noi am creat asta pentru a merge realmente direct la esența lucrurilor, să zburăm peste, să plutim peste makyo, să-l distrugem, să-l aruncăm în aer dacă trebuie, pentru a ajunge la ceea ce facem într-adevăr pe planetă în această viață, chiar acum. Este atât de ușor să deveniți distrași și există unii cărora le-ar plăcea să vină aici, o dată pe lună și doar să stea, cu ceva muzică bună și intonare și cântări și orice altceva, dar nu avem timp pentru asta. Noi ajungem la scopul real, la masiunea reală, care sunt libertatea și pasiunea voastră amestecate laolaltă, misiunea și pasiunea voastră, ajungem exact la asta, pentru că urmează să avem Realizarea în această viață. 

Nu doar ne jucăm cu asta. Nu o vom păstra pentru o altă viață. O facem acum și nu e întotdeauna ușor. Există o parte uriașă a Sinelui, chiar aspecte vechi și vieți trecute care de fapt nu vor asta, deoarece le e teamă că identitatea lor va ieși din identitate. Așa că rezistă. Opun rezistență din frică, chiar frica pe care au avut-o de a fi om pentru atât de mult timp.  

Da, există o mare cantitate de frică față de faptul de a fi om – frică de tine însuți, de corpul tău, de gândurile tale, trecutul tău. Noi mergem dincolo de toate acestea. Mergem direct către Realizare în această viață și, de fapt, nu e atât de dificil. Se întâmplă cu un singur lucru foarte, foarte simplu numit Permitere. Permitere. Asta înseamnă a vă da la o parte din drumul vostru, a lăsa să se petreacă un proces natural. Partea dificilă, totuși, este reorientarea față de energie, noua relație cu energia, pentru că pur și simplu nu puteți rămâne pe această planetă ca un Maestru, ca o ființă realizată, dacă încă aveți de-a face cu energia așa cum ați făcut-o înainte.

Schimbarea orientării față de energie sună minunat, dar creează un stres enorm asupra corpului vostru. Stres în corpul vostru, pentru că el trebuie să schimbe toate modurile prin care și-a adus energie înăuntru. Corpul folosește în mod esențial ceva ce noi numim anayatron, rețeaua luminoasă de comunicare a corpului. Modul în care toate celulele comunică unele cu altele, modul în care chiar ADN-ul comunică e numit anayatron. Asta a adus înăuntru energia și asta este ceea ce a distribuit energie corpului. Anayatronul a fost prin preajmă de ere și, în cele din urmă, ADN-ul a fost prin preajmă de ere. Totul se schimbă. Totul se schimbă. 

La un moment dat, ca Atlanți, ați avut o informație să zicem ca un fir, ceva în care erau cumva, plasate pe acest gen de fir flexibil toate informațiile despre traiul ca ființă biologică, astfel încât atunci când veneați înapoi pentru o altă viață nu trebuia să mergeți înapoi și să învățați tot din nou. Așadar, au fost puse pe acest fir și acesta a devenit în cele din urmă ADN-ul și, în final, a devenit un foarte rigid – foarte, foarte rigid – sistem cu două fire, dar ADN-ul original a fost doar un singur fir pentru menținerea și purtarea informației. 

Atunci când vă refaceți relația cu energia, se schimbă toate acestea. Literalmente se schimbă ADN-ul și se schimbă anayatron-ul vostru. În cele din urmă, veți avea acest lucru numit Corp Liber de Energie, mulți dintre voi îl numiți corpul de lumină. Ei, mie nu-mi place atât de mult acel termen, însă corpul vostru de lumină, Corpul vostru Liber de Energie. Veți ajunge în cele din urmă la acel Corp Liber de Energie după ce v-ați schimbat complet relația cu energia în această viață.

Nu am vorbit prea mult despre corpul de lumină, deoarece acum este o distragere imensă. O distragere imensă. Mai întâi de toate, deja se întâmplă și nu trebuie să faceți – nu puteți face – nimic pentru a facilita ca asta să se petreacă mai repede. Iar dacă am fi vorbit despre asta, tot ce ați vrea să faceți este să o faceți să meargă cu mult mai repede. Ați deveni distrași pentru că nu este vorba despre corpul de lumină. Asta este makyo. Makyo. Makyo – amintiți-vă, distragerea voastră spirituală, rahatul vostru spiritual. V-ați focaliza pe corpul de lumină pentru că vreți să fiți mai sănătoși și mai tineri acum. Dar realitatea este că, înainte chiar să puteți, realmente – înainte ca noi să putem vorbi mult despre corpul de lumină, e vorba mai mult despre relația voastră cu energia; care, fiind luate în considerare toate lucrurile, nu e așa de bună. Nu e așa de bună. Aveți o relație foarte, foarte veche cu energia, ca și cum este acolo afară, ca și cum nu vă aparține, ca și cum trebuie să lucrați pentru ea. Niciunul din aceste lucruri nu este adevărat.  

Așadar, pentru aceia dintre voi care sunteți noi aici, noi adoptăm o abordare puțin diferită. Ne distrăm. Râdem. Dacă sunteți ofensați de înjurături, de cuvinte urâte, ați putea vrea să vă închideți computerul chiar acum, deoarece noi spunem câteva din astea. Ei o fac, publicul (râsete). Eu nu o fac prea mult. 

Sunt multe momente când facem distragere deliberată pe termen scurt. Vom merge înainte cu ceva și vom distrage în mod deliberat, pentru că există o tendință ca omul să gândească foarte mult lucrurile. Veți vedea asta – aceia dintre voi care sunteți noi – o veți vedea astăzi, mai târziu. Așadar, noi distragem pentru a scoate rapid pe cineva din mintea sa, pentru a da voie unui proces natural să continue.

Și ceea ce facem noi aici puteți considera uneori – ei, de cele mai multe ori – ireverențios. De cele mai multe ori eu voi fi foarte direct. De exemplu, există o mulțime de oameni în jurul lumii care predau (despre) corpul de lumină. Ei nu au idee ce este acesta. Nu înțeleg energia. Nu înțeleg ce este Corpul Liber de Energie sau chiar de ce l-ați avea. Ei îl văd ca pe un corp uman sclipitor, strălucitor, într-un fel eteric și nu este deloc (așa). Nu este nimic de genul ăsta.

Există oameni pe planetă care oferă cursuri despre cum să-ți integrezi corpul de lumină prin 10 pași simpli. Mai întâi de toate, nu este ușor. În al doilea rând, nu există în realitate 10 pași. Sunt doi. Nu vom intra în asta acum. Deci, eu vorbesc deschis despre asta și ar putea ofensa oameni, ba nu, chiar deranjează oameni, iar mie realmente nu-mi pasă. Așa cum am spus acestui grup de Shaumbra cu mult timp în urmă, nu-mi pasă dacă sunt doar cinci, pentru că cinci Maeștri realizați ce pășesc pe această planetă sunt destui pentru a face o diferență pentru toată lumea. Acum, vor exista cu mult mai mulți decât cinci, datorită unor progrese extraordinare pe care noi le-am făcut de-a lungul anilor.   

Acest grup care se numește pe sine Shaumbra, ei sunt foarte puternici. Foarte puternici, așa cum a observat Cauldre în articolul său recent. Mai puternici decât s-ar putea aștepta cineva. Câteodată, la suprafață, ei par a fi cam, oh, ca pâinea prăjită melba* (câteva chicoteli). Pâinea prăjită melba, efectiv chiar așa, de ce s-o mai mănânci? Nu există savoare. Nu există substanță în ea. Nu e nimic. Câteodată ei par foarte, foarte sensibili. Uneori plâng. A fost mult plâns azi, mai devreme, nu sunt sigur despre ce a fost vorba. Ei plâng fără niciun motiv aparent, deși există realmente un motiv. Dar când treceți peste asta, ei sunt tari ca piatra. Dați-mi voie să vă spun, stau aici sus de zece ani, ei sunt la fel tari ca piatra de dedesubt. Vor mușca. Se vor lupta. Vor face orice (câteva chicoteli). 
 
*melba toast, sau pâinea prăjită melba este o pâine prăjită, feliată, foarte subțire, aproape străvezie, numită așa după numele cântăreței de operă australiene Nellie Melba și creată pentru ea de un bucătar șef celebru, Auguste Escoffier, într-o perioadă în care cântăreața a fost bolnavă și a ținut o dietă foarte severă

Ei reprezintă un soi dur însă vor învăța de asemenea că – eh, hai să spunem, începând de azi – următorii voștri pași nu au nimic de-a face cu cât sunteți de puternici. Deloc. Tenacitatea voastră, rezistența voastră, abilitatea voastră de a încasa pumni și de a vă ridica și a încasa și mai mulți pumni nu vă va servi cu adevărat după asta. Tăria nu va fi neapărat un bun de preț. Așa că aceia dintre voi care folosiți tăria, perseverența ori încercarea să vă împingeți calea prin asta, pur și simplu dați-i drumul. Nu va fi de ajutor de aici înainte, deoarece, atunci când mergeți în acel loc al tăriei din interiorul vostru – “Voi fi puternic, voi fi rezistent, o să reușesc să depășesc această provocare următoare” – voi o setați ca pe o bătălie, ca pe o luptă. Și știți, luptele sunt în interiorul vostru  acum, așa că ce sens mai are să fiți puternici?

Dar ce spuneți, ca în loc să fiți puternici, de acum încolo, să fiți pur și simplu înțelepți? Înțelepciunea – urma să folosesc cuvântul “întrece”*, dar Cauldre mi-a spus că era incorect politic (câteva chicoteli) – înțelepciunea va eclipsa tăria în orice zi.
 
*în text este folosit cuvântul – trump – de aceea Adamus a împărtășit ceea ce i-a spus Cauldre; acest cuvânt se traduce în multe feluri, funcție de context; aici, a întrece ni s-a părut cel mai potrivit. Mai înseamnă atu, adică ceva ce creează un avantaj față de altceva. Desigur că exprimarea lui Adamus are și componenta amuzantă având în vedere coincidența cu numele președintelui SUA, care se manifestă cam în același sens 

Deci, da, acest grup, ei au fost foarte, foarte puternici, extrem de puternici. Dar vom respira profund chiar acum și vom realiza că asta realmente nu vă va face prea mult bine de aici înainte, tăria. Și știu, probabil că este unul din acele ultime lucruri din vechea sacoșă omenească cu unelte, pe care a trebuit s-o îndepărtați, “Voi fi puternic.” Și îmi place asta atunci când sunteți puternici cu voi înșivă în mintea voastră, ca atunci când aveți una din acele zile nebune – e vreunul care nu a avut una din acestea în ultimele zile? (câteva râsete) Aveți una din acele zile nebunești și ce faceți? Spuneți: “Am să rezist cât mă țin puterile. Voi fi puternic. Voi trece prin asta. O să respir puțin. Voi Permite,” ceea ce de fapt nu faceți “și, voi depăși asta.” Opriți-vă chiar acum. Vom intra în asta mai târziu, însă dați-vă voie să înnebuniți. Dați-vă voie să treceți dincolo. Încetați să fiți puternici. Fiți înțelepți. Fiți înțelepți.  

Așadar, pentru cei noi de aici, dacă încă sunteți aici – oh, am pierdut unul (câteva chicoteli). Îmi pare rău că s-a întâmplat asta. Dacă încă sunteți aici, este un grup uimitor. Noi suntem împreună de eoni de timp. Cei mai mulți dintre noi (suntem împreună) de pe vremea Atlantidei. Și, că veni vorba, pentru oricine e nou aici, dacă vreți vreodată să auziți povestea, povestea mea cu Atlantida și închisoarea mea de cristal, aș fi încântat să v-o spun (publicul mormăie și cineva spune “E în regulă”). E în regulă. Doar întrebați oricare Shaumbra, ei știu întreaga poveste, din repetate rânduri.

Suntem împreună încă din vremea Atlantidei și există o legătură profundă de acolo. Am venit înapoi împreună în vremea lui Yeshua și atunci s-a folosit pentru prima dată termenul de “Shaumbra”. Există o legătură foarte profundă și foarte emoțională, o legătură foarte, foarte emoțională de acolo. Și apoi, mulți dintre noi am fost împreună în Școlile Misterelor, în special în Europa, în mod deosebit, oh, cam cu aproximativ 300 până la circa 800 de ani în urmă. Așadar, suntem împreună de mult timp. Salutăm noii veniți, iar unii dintre voi chiar nu sunteți noi veniți. Ați fost cu noi pe parcursul tuturor acestor vremuri. Unii dintre voi sunteți complet noi în asta. Și nu vă simțiți niciodată ca niște străini. Sunteți bineveniți să vă alăturați în ceea ce facem noi, pentru că nu este menit să fie doar pentru acest grup. Acest grup a ajuns împreună sub călăuzirea unui drag prieten de-al meu, un camarad Maestru Ascensionat, numit Tobias. Acest grup s-a adunat sub (îndrumarea lui) Tobias și s-a armonizat de atunci încoace. Ei trec prin această transformare incredibilă, atât de incredibilă că mintea încă nu o poate cuprinde. Atât de incredibilă încât uneori pare pur și simplu, poate, ca un imens joc. Dar urmează ca ei să se trezească într-una din aceste zile și voi la fel și să realizați că nu a fost deloc un joc. Ei bine, ceea ce a fost un joc este a fi în Țara Albastrului, a fi în limitare, a vă reține, a vă îndoi de voi înșivă, a nu vă iubi pe voi. Acesta a fost jocul. 

Așadar, bun venit tuturor și voi toți cei care participați în mod obișnuit, haideți să respirăm profund și să le urăm bun venit celor noi. Vor veni cu mult, mult mai mulți.

În al doilea rând, înainte să ne lansăm în unele din subiectele zilei, înțelegeți că astăzi poate părea că sărim împrejur și o facem. Dar nu mai avem nevoie să fim liniari, așa că urmează să mergem cumva de aici, urmează să mergem cumva acolo și vom vedea unde ajungem la sfârșitul întregului lucru. Poate că vom sfârși chiar înapoi la început, pentru că – obișnuiți-vă cu asta – acesta este felul în care ar trebui să fie viața. Nu se presupune să fie întotdeauna o linie dreaptă. Ea poate merge în cercuri. Ar putea chiar să colapseze. Întregul lucru poate colapsa și apoi voi realizați: “Oh, asta-i în regulă. Sunt încă aici. Eu Exist. Nimic din toate astea nu a contat cu adevărat.” Hm.


Mesaj de la Shaumbra care au Trecut Dincolo Recent

Un subiect mai întâi, o chestiune de discutat. Am avut o întâlnire cu două seri în urmă cu unsprezece ființe minunate care tocmai au trecut dincolo în ultimele două săptămâni, toți numindu-se pe ei Shaumbra. Pe unii îi cunoașteți, pe unii s-ar putea să nu-i cunoașteți, deoarece ei au fost Shaumbra foarte tăcuți, însă au trecut dincolo. Ne-am adunat cu ei și am spus: “Despre ce e vorba? Am crezut că ați vrut să rămâneți pe Pământ ca un Maestru realizat.” Am apucat să vorbim cu ei și ei au spus: “Știți, am ajuns la acel punct în care ne-am simțit corpul epuizat, în special, sau pur și simplu ne-a ajuns și în acel moment am realizat că putem da drumul la tot. Tot. Nimic nu mai conta cu adevărat. Ceea ce am crezut că a contat, de fapt nu mai era atât de important, pentru că este Eu Exist. Acesta este singurul lucru.” Ei au spus: “Așa că pur și simplu am dat drumul. Pur și simplu am dat drumul” și nici măcar nu au intenționat să treacă dincolo. Unii dintre ei își foloseau tăria pentru a lupta până la capăt cu afecțiunile lor fizice. Unii dintre ei se luptau atât de tare împotriva unora din demonii lor interiori – nu dragonul, ci demonii interiori – și pur și simplu nu au mai putut lupta. Pur și simplu au dat drumul. Niciunul nu a spus: “Aleg să plec,” dar au ajuns la un anumit punct, în acea eliberare uriașă și au realizat că erau realizați. Câteodată, în acel moment disperat pentru corpul fizic, ei au realizat că erau realizați și au trecut dincolo. 

În trecerea dincolo ei au ajuns să realizeze că erau realizați și au realizat că erau morți în corpul fizic, dar de fapt, cu mult mai vii decât oricând. Și, apoi, și-au simțit dorința umană de a rămâne pe planetă în corpul fizic și a existat un grad de regret, doar un moment trecător de regret de a nu fi aici cu voi toți, pentru a face ceea ce facem. Însă apoi au realizat că, mai întâi de toate, ei nu trebuiau să o facă. A fost o eliberare extraordinară să părăsească corpul, o eliberare extraordinară să fie realizați, vreau să spun, așa cum este când se ascensionează și nici măcar nu se așteptau la asta. Ei se așteptau la a fi pe planetă mai mulți ani și să se lupte sau să lucreze la lucruri sau indiferent ce și deodată au fost pur și simplu acolo. 

Acum, fiecare din ei a avut apoi oportunitatea în asta, știți voi, cred că îl numiți scenariul luminii albe – “Oh, sunt mort. E minunat. Totul se simte atât de bine acum” – fiecare din ei a avut oportunitatea de a se întoarce, de a reveni în corpul fizic. Cei care treceau prin afecțiuni fizice au spus: “În niciun caz. În niciun caz.” Cei care treceau prin unele bătălii interne profunde, pur și simplu nu au putut suporta să se întoarcă la asta. Așa că au plecat. Au plecat și eu i-am întrebat. Am spus: “Ce vreți cu adevărat să împărtășiți cu Shaumbra chiar acum? Ce pot aduce la următorul Shoud pentru a împărtăși cu absolut fiecare din ei, cuvintele voastre de înțelepciune?” Și iată câteva din lucrurile pe care le-au spus. 

Mai întâi de toate, realmente permiteți-vă pe voi înșivă mai mult decât orice. Și ei au realizat că “Permiterea” este încă pentru mulți doar un cuvânt, doar un concept, însă au spus: “Realmente permiteți,” pentru că dacă ei ar fi făcut-o, dacă nu ar fi făcut doar pași mititei, au realizat că lucrurile  ar fi fost atât de diferite pentru ei.

Și apoi au spus să vă simțiți cu adevărat pasiunea, chiar acum. Realmente să vă simțiți pasiunea. Iar eu le-am răspuns: “Dar voi erați exact unii dintre cei care vă plângeați că nu aveți nicio pasiune, că erați plictisiți cu lucrurile și plictiseala este de fapt ceea ce v-a condus pe mulți dintre voi pur și simplu să plecați, să veniți înapoi aici.” Și fiecare din ei a spus: “Știi, în tranziție, în ajungerea la Realizare, în acele ultime momente de declin ale vieții mele, am realizat că exista acolo atât de multă pasiune. Exista atât de multă pasiune, dar eu m-am reținut de la ea. Am căutat o pasiune umană veche, de exemplu. Aproape că am pretins că nu a existat nicio pasiune, că eram plictisit. Dar,” au spus ei: “Spune-le tuturor că pasiunea este acolo dacă o veți permite și pasiunea va fi cel mai mare factor în schimbarea relației voastre cu energia.”

Câțiva dintre ei au spus: “Adamus, dacă ai putea să le spui asta: ‘Nu vă gândiți la asta prea mult.’ La naiba! Încetați să vă gândiți la asta. Încetați s-o procesați în mintea voastră. Încetați să mai luați banalități și clișee și tot restul acestora și să le circulați prin mintea voastră. Doar respirați profund și fiți asta. Doar fiți asta. Încetați să mai analizați ce este ’asta’ sau ce înseamnă ‘a fi’. Doar făceți-o.”

Așa că aduc acest mesaj, probabil nu cel mai înălțător mesaj cu care să ne începem ziua, însă aduc asta de la ei și absolut fiecare dintre ei a spus: “Noi vom fi exact aici,” pentru că vom avea nevoie de asta. Vom avea nevoie de asta, de echilibrul de pe partea cealaltă. Da, știu că totul este în interiorul vostru și este realmente drăguț uneori de a avea un prieten și de a simți confortul că realmente îi pasă cuiva de ceea ce faceți. 

Așa că haideți să respirăm profund cu cei care au trecut dincolo și fiecare dintre ei înțelege că veți ajunge la momentul vostru, veți atinge clipa voastră și pe cât de mult spune omul: “Nu, nu, eu vreau să rămân,” să înțelegeți că va exista acel moment în care s-ar putea să simțiți pur și simplu ca și cum treceți dincolo. Dar veți fi întrebați încă o dată, după experiența voastră din apropierea morții, dacă vreți să rămâneți sau să plecați. Veți avea din nou oportunitatea.  

Este greu, este foarte greu, uneori și, în special acum, în timp ce creăm breșa/saltul înainte este foarte, foarte greu. Voi nu știți ce se petrece cu corpul vostru sau cu mintea voastră sau cu orice altceva. Dar eu știu deja că ajungem acolo în această viață. Doar că nu… haideți, ei bine, să amânăm această afirmație. 

Haideți să respirăm foarte profund.

(pauză)

Bun.


Înțelepciunea Shaumbra

Întrebare pentru a începe partea obișnuită a zilei. Întrebare. Linda, la microfon, te rog. Aceasta este o întrebare interesantă. Voi lăsa ca cineva să se ofere voluntar înainte de a arunca întrebarea. Asta realmente crește tensiunea în sală. 

SART: Rahat! (râsete)

ADAMUS: Ah, rahat e corect! (Adamus chicotește) Așa că tu ajungi să conduci calea la întrebarea asta.  

Deci, întrebarea este, ce ar trebui să faci chiar acum dacă nu ar trebui să faci nimic?

Eu v-am spus de multe, multe ori să nu faceți nimic. Încetați să vă iluminați pe voi înșivă. Dar întrebarea este apoi, ce ar trebui să faceți chiar acum? Interesantă întrebare.

SART: Ar trebui să mă relaxez pe o plajă undeva. 

ADAMUS: Bun. Bun răspuns. Bun răspuns. Da, de ce n-o faci? 

SART: Retardare (râsete).

ADAMUS: Retardare înainte de Realizare. Daa, da!

SART: Cred că asta vine mai întâi. 

ADAMUS: Ei bine, vreau să spun, este o întrebare logică. De ce n-o faci?

SART: Nu mă las să fac asta.

ADAMUS: Ei bine, realizăm asta! (Adamus chicotește) Adică, e ceva evident. Vreau să spun, muncești din greu acum?

SART: Nu. Nu. 

ADAMUS: Ai bani în acest moment?

SART: Nu destui. 

ADAMUS: Nu destui, ei bine… (Sart chicotește)

ADAMUS: Așadar, ce faci?

SART: De fapt, doar pierd timpul acum.

ADAMUS: Pierzi timpul. 

SART: Da. 

ADAMUS: Deci, acesta este răspunsul real aici, (la) ce ai face când ar trebui să nu faci nimic – pierzi timpul.

SART: Da. 

ADAMUS: Însă a pierde timpul, poate, pe o plajă?

SART: Ar fi mai bine. 

ADAMUS: Ai fi plictisit doar să pierzi timpul pe o plajă? 

SART: Probabil. 

ADAMUS: Probabil? Da.

SART: Da.

ADAMUS: Și apoi ce-ai face?

SART: Aș încerca altceva. 

ADAMUS: Să pierzi timpul în alt loc. 

SART: Să pierd timpul în alt loc. 

ADAMUS: Exact, exact. În viață, în general, ești plictisit? 

SART: Da.

ADAMUS: Da.

SART: Încă aștept masiunea. 

ADAMUS: În regulă. Încă aștepți masiunea. 

SART: Da. Și am văzut părți din ea, dar nu am adus-o înăuntru. 

ADAMUS: Poate că o putem face pe Kerri să gătească ceva în bucătărie (câteva chicoteli), doar un mare bol cu masiune. Da.

KERRI (strigând din bucătărie): În regulă! (multe râsete)

SART: Treci la treabă!

ADAMUS: Vine imediat! Vine imediat! Serios, Kerri, hai să avem un bol cu masiune aici, când ajungi să-l faci. În regulă, bun răspuns. Bun.  

Următorul. Ce ar trebui să faceți acum, dacă nu ar trebui să faceți nimic? Și ceea ce spun de fapt este, v-am spus: “Nu lucrați la Realizarea voastră. Nu depinde de voi, omul.” Deci, ce naiba se presupune să faceți? 

ALAYA: Aș fi pe o plajă, de asemenea.

ADAMUS: Cu Sart.

ALAYA: Putem face asta împreună cândva. Sigur. 

ADAMUS: Daa, da.

ALAYA: Absolut.

ADAMUS: Dar, nu, stai o clipă. El este în pantaloni scurți Speedo (costum de baie pentru bărbați). Așa că… (râsete)

ALAYA: Știu o plajă pentru topless. (n.tr.: unde se face plajă fără sutien)

ADAMUS: Ăsta a fost Cauldre care a aruncat-o, pentru că eu nu știu ce e aia. Nu vreau să știu ce e aceea.

ALAYA: Știu unde sunt plajele pentru topless, așa că ce să spun?

LINDA: Oh, doamne!

ADAMUS: Da. Da. Deci, a pierde timpul pe plajă. Cum de n-o faci?

ALAYA: De fapt, vizitez des acel loc.

ADAMUS: Oh, o faci. Bun. Bun. Și cum se face de nu ești acolo chiar acum?

ALAYA: Sunt aici. 

ADAMUS: Bun răspuns. Ăsta e un răspuns foarte Zen. Da. Vom avea nevoie aici de o altă masă mică pentru marele bol cu masiune.

ALAYA: Masiune!

KERRI: Avem cartofi (Kerri apare cu un bol de cartofi; râsete).

ADAMUS: Doar o clipă. Ce spui de o salată de fructe? (șoptindu-i lui Kerri, ea dă din cap) Daa (mai multe chicoteli). Da, aruncă-mi unul din aceia! Doar aruncă unul din ei.  

LINDA: Nu.

ADAMUS: Haide. Doamne! (Kerri îi aruncă lui Adamus o bucată de cartof, strigăte și râsete în public) Uau.

În regulă. Am mai pierdut doi din cei noi (râsete). Ei nu înțeleg! Nu știu ce să...

În regulă, vorbim de masiune și, dacă acesta este conceptul Shaumbra despre masiune – un cartof (mai multe râsete). Un cartof! Fără aromă, în general, de obicei prăjit, nu deosebit de hrănitor și realmente plictisitor. Oricine poate să mănânce cartofi, dar hai să avem câțiva – asta nu e masiune, asta e plictiseală. Ăsta ești tu pe plajă (Adamus îl azvârle lui Sart) în pantalonii tăi Speedo. Da și ăla nu e făcut să-l pui în Speedo (mai multe râsete). Oh, am mai pierdut trei! Am putea avea o masă mică aici, sus (pe scenă) pentru a se vedea bolul? Joe, este o masă mică exact în spatele peretelui de acolo.  

LINDA: Pur și simplu folosește scaunul meu.

ADAMUS: El aduce una.

LINDA: Doar folosește scaunul. 

ADAMUS: Apoi tu vei sta în el și ar fi cam, știi tu...

LINDA: Uh-oh.

ADAMUS: În regulă, înapoi la subiect. Ce ai face acum dacă nu ar trebui să faci nimic?

ALAYA: Aș fi în Maui construind o casă. 

ADAMUS: Cum de nu ești?

ALAYA: Sunt. Sunt în procesul de a face asta.

ADAMUS: Bun. Bun. Bun. Așa, dar nu ești în Maui acum.

ALAYA: Nu în mod fizic. 

ADAMUS: Când va fi terminată casa?

ALAYA: O voi termina cam în doi ani de acum.

ADAMUS: Doi ani. Uau. Asta e încet (Adamus chicotește). Uau. O construiești tu însăți?

ALAYA: Va fi o combinație. 

ADAMUS: Combinație. 

ALAYA: Va fi un proces colectiv. 

ADAMUS: Oh, bun, bun. Și care e adresa, ca Shaumbra să poată veni și vizita.

ALAYA: Va fi ori în Hana ori în Makawao.

ADAMUS: În regulă. Bun (cineva aduce o mică masă și un bol cu salată de fructe).

ALAYA: Și va fi un loc pentru Shaumbra să vină și să integreze. 

ADAMUS: Deci, într-un fel îți urmezi pasiunea.

ALAYA: Mm hmm.

ADAMUS: Bun. Bun. 

ALAYA: Daa.

ADAMUS: Da, o pot spune după zâmbetul tău, strălucirea ta. Bun. 

ALAYA: Da. Îmi place acolo. 

ADAMUS: Încă câțiva. Mulțumesc.

ALAYA: Mm hmm.

ADAMUS: Yum! (se servește cu niște salată de fructe)

LINDA: Da (câteva chicoteli).

ADAMUS: Scuză-mă. Da.

SHAUMBRA 2 (femeie): Salut.

ADAMUS: Salut. Ar fi posibil ca un Maestru Ascensionat să primească o furculiță? (mai multe chicoteli) Oh. Niciun respect. Niciun respect.

Ce ar trebui să faci acum? (râsete, când cineva aruncă o furculiță de plastic pe scenă) Ar fi posibil să primesc o furculiță curată? (Kerri îi înmânează una) Mulțumesc. Da. Dă-i drumul. Nu te deranjează dacă mănânc.

SHAUMBRA 1: Nu, nu, nu. Dă-i drumul.

ADAMUS: Bun (ei chicotesc).

SHAUMBRA 1: Ca să fiu sinceră chiar nu există nimic de făcut, care să mă intereseze în lumea fizică și nici măcar să fiu în altă parte. Uneori visez…

ADAMUS: Ai vrea niște salată de fructe?

SHAUMBRA 1: Nu prea.

ADAMUS: Am putea primi un alt castron? Oh, lasă castronul. Lasă castronul. Continuă.

SHAUMBRA 1: Este vorba, de fapt, că mă simt pur și simplu golită și vreau să mă simt plină de mine însămi. Ceea ce vreau să fac este să mă simt pe mine însămi. Să mă reunesc cu mine, presupun.

ADAMUS: În regulă. De ce nu ai făcut-o?

SHAUMBRA 1: Am fost foarte distrasă.

ADAMUS: De către?

SHAUMBRA 1: Lumea fizică și mintea mea și…

ADAMUS: Toate astea sunt prostii.

SHAUMBRA 1: … doar ce am fost… sunt. Sunt.

ADAMUS: Nu, chiar sunt.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Vreau să spun, e ca și cum: “Poftim? Ce spui?” Aud cuvintele, dar e precum: “Errh, errh, errh!” E ca și cum, este acolo. Am 11 morți de cealaltă parte care atestă acest fapt. Este acolo.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Cum se face că nu s-a ivit încă?

SHAUMBRA 1: Ei bine, de fapt m-am confruntat cu asta foarte intens în ultimele săptămâni și chiar m-am simțit că mă afund într-o gaură și continui să mă duc în aceeași gaură și e doar “întoarce-te”.

ADAMUS: E o gaură plicticoasă, de asemenea.

SHAUMBRA 1: Da. Da, da. E o gaură plicticoasă.

ADAMUS: Da, da. Da. Uau.

SHAUMBRA 1: “Pur și simplu, întoarce-te. Dă-ți voie să pășești afară din…”

ADAMUS: Ce vom face ca să schimbăm asta?

SHAUMBRA 1: Cred că o fac (ea chicotește).

ADAMUS: Nu prea. Nu prea.

SHAUMBRA 1: Nu prea?

ADAMUS: Nu. Nu. Cumva…

SHAUMBRA 1: Eu cred că încerc să o fac.

ADAMUS: Asta este parte din problemă.

SHAUMBRA 1: Încercatul nu funcționează.

ADAMUS: Da, asta probabil că e parte din problemă.

SHAUMBRA 1: Da, încercatul nu funcționează.

ADAMUS: Da. Ei bine, ce vrei să faci? Vrei să faci chestia cu Maui?

SHAUMBRA 1: Cred că până la urmă…

ADAMUS: Sau să fii pe plajă cu Sart?

SHAUMBRA 1: Cred că până la urmă… huh?

ADAMUS: Să fii pe plajă cu Sart?

SHAUMBRA 1: Nu. Nu (râsete). Scuze, Sart.

ADAMUS: Vrei propria ta plajă.

SHAUMBRA 1: Propria mea plajă? Da.

ADAMUS: În regulă. Bine. Bun. Mulțumesc. Încă vreo doi.

LINDA: În regulă. Să vedem.

ADAMUS: Ce ar trebui să faci dacă nu ar trebui să faci nimic?

LINDA: Am pornit.

ADAMUS: Salutare, ai vrea niște salată de fructe?

SHAUMBRA 2 (femeie): Nu, mulțumesc (ea chicotește).

ADAMUS: Presupun că va trebui să o mănânc pe toată. Dă-i drumul. Ce ar trebui să faci?

SHAUMBRA 2: Nimic.

ADAMUS: Nimic.

SHAUMBRA 2: Nu vreau să fac nimic.

ADAMUS: Ce faci?

SHAUMBRA 2: Multe.

ADAMUS: Oh.

SHAUMBRA 2: Fac mult prea multe în acest moment, deci cred că asta e…

ADAMUS: De ce?

SHAUMBRA 2: Recuperez la lucru. Nu am avut de lucru o lună și asta e în regulă. Mă mut, deci sunt multe…

ADAMUS: Oh, sigur. Da.

SHAUMBRA 2: … lucruri ce se petrec. Așadar, mă simt…

ADAMUS: Îți place sau e plictisitor?

SHAUMBRA 2: Oh, nu.

ADAMUS: Oh, nu îți place.

SHAUMBRA 2: Oh, nu.

ADAMUS: Oh.

SHAUMBRA 2: Vreau să mă relaxez din nou (ea chicotește).

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 2: Vreau pur și simplu să nu fac nimic.

ADAMUS: Să nu faci nimic. În regulă.

SHAUMBRA 2: Și apoi lucrurile curg mai ușor și…

ADAMUS: Dar ce e ‘nimic’?

SHAUMBRA 2: Orice vreau eu să fie.

ADAMUS: Vreau să spun, e nimic…

SHAUMBRA 2: Vreau să stau pur și simplu afară și să mă uit la stele.

ADAMUS: Dar asta nu e nimic. Asta înseamnă să stai așezat.

SHAUMBRA 2: În regulă.

ADAMUS: Sau să te uiți la stele.

SHAUMBRA 2: În regulă. În regulă.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 2: Să stau, să mă uit. Vreau doar să mă relaxez și să savurez.

ADAMUS: În regulă, bine. Dar…

SHAUMBRA 2: Fiecare moment.

ADAMUS: Da. Pare ca și cum nu ai vedea petrecându-se asta în viitorul apropiat, în viața ta.

SHAUMBRA 2: Poate.

ADAMUS: Asta nu sună tocmai optimist.

SHAUMBRA 2: Poate din cauză că sunt în mijlocul a toate și e ca și cum, în regulă, unde este ieșirea (ea chicotește).

ADAMUS: Da. Da. Bun. Mulțumesc. Răspunsuri foarte bune până acum. E o întrebare dură. Da. Nu te uita la mine sau la soțul tău (către Linda). Da, ce ar trebui să faci când nu se presupune să faci ceva?

AEMO: Altceva.

ADAMUS: Altceva.

AEMO: Da.

ADAMUS: Ce faci tu?

AEMO: Ce fac eu este că, ei bine, știi, pentru că acum am bani, pot face orice, și fac asta. Sunt foarte interesat de multe lucruri…

ADAMUS: Trebuie să te opresc aici, pentru că sunt mulți Shaumbra care au ridicat dintr-o dată stegulețul galben. Ei spun: “Ooh! Cum a făcut el rost de bani dintr-o dată?“ Cum ai făcut asta?

AEMO: I-am moștenit.

ADAMUS: I-ai moștenit.

AEMO: Da.

ADAMUS: În regulă. Deci, dacă vine cineva înapoi pentru următoarea viață, alegeți părinți bogați (câteva chicoteli).

AEMO: Ei bine, nu erau realmente bogați, doar că, știi, nu sunt prost. Și am făcut lucrurile cum trebuie, așa că ele lucrează pentru mine acum, pentru că am realizat că nu mă pot realiza pe mine.

ADAMUS: Corect, corect.

AEMO: Așa, dinspre partea omenească.

ADAMUS: Da. Ce faci? Vreau să spun…

AEMO: Ei bine, călătoresc.

ADAMUS: Călătorești. Bun.

AEMO: Și caut un loc, împreună cu câțiva oameni pe care îi știu din multe încarnări, niște amici, ca Asia de Sud-Est, ca America. Știu că nu pot găsi un loc unde să fiu realmente mulțumit pentru mulți, mulți ani.

ADAMUS: Așa-i. Așa-i.

AEMO: Deci, trebuie mereu să… de ce?

ADAMUS: Nu, sunt de acord cu tine.

AEMO: Da.

ADAMUS: Da.

AEMO: Pentru că devine plictisitor.

ADAMUS: Devine plictisitor.

AEMO: Deci, pot să stau acolo poate maximum jumătate de an și apoi trebuie să – șșșștt! – o iau agale din loc, știi. Și sunt foarte, foarte interesat de viitorul tehnologiei. Investesc, de asemenea, în crypto, în robotică.

ADAMUS: Sunt toate astea satisfăcătoare? Îți fac plăcere?

AEMO: Oh, da, da.

ADAMUS: Oh, bun.

AEMO: E foarte, foarte – mă face să mă simt viu.

ADAMUS: Așa-i. Bun. Asta e important.

AEMO: Și, de asemenea, face ceva cu oamenii din jurul meu. Îi entuziasmează și pe ei, știi, pentru că le pot arăta un mod prin care să nu fie plictisiți cu viața lor sau să iasă din agonia lor, știi.

ADAMUS: Într-adevăr. Într-adevăr. Deci, ai menționat să călătorești, deci, când avem discuțiile cu Shaumbra, la micile noastre întâlniri, lucrul numărul unu pe care le-ar plăcea realmente să îl facă de pe lista lor de dorințe, cred că așa îi spuneți, este să călătorească.

AEMO: Da.

ADAMUS: Este să călătorească pur și simplu. Du-te și vezi lumea în ultima ta viață pe planetă. Mergi în unele din locurile în care obișnuiai să trăiești în viețile anterioare sau vizitează câteva din locurile în care nu ai fost niciodată, dar călătoritul, numărul unu.

AEMO: Da, am început să merg în insule, Insulele Canare. Și apoi când a intrat dragonul, eram în Ko Pha-ngan în Tailanda și era cumva, e ca și când Disneyland devine real. E pur și simplu ca o insulă care e încă plină de…

ADAMUS: Ești plictisit cât de cât?

AEMO: Nu.

ADAMUS: Nu. Bun.

AEMO: Nu.

ADAMUS: În regulă, bun. Bun răspuns. Mulțumesc.

AEMO: Mă plictisesc când nu am nimic de făcut. De exemplu, dacă mă plictisesc tare, mă pun în mașina mea și merg pe autostradă în Germania.

ADAMUS: Da. Asta va…

AEMO: Și merg cu aproape 260 de kilometri pe oră.

ADAMUS: Da, da. Asta va fi de ajuns.

AEMO: Asta e grozav.

ADAMUS: Asta va fi de ajuns. Da.

AEMO: Asta mă face să mă simt viu (el chicotește).

ADAMUS: Da. Și este. Înseamnă să trăiești. Nu trebuie să aibă prea mult sens. Vreau să spun…

AEMO: Nu.

ADAMUS: … nu trebuie deloc. Este realmente vorba de a te încrede în tine însuți, acum. Vom ajunge la asta, imediat.

AEMO: Da. Da, deoarece chestia e că, de asemenea, știu că nu am chiar atât de mulți bani. Nu sunt un miliardar și probabil că urmează să – dar știu că dacă eu acționez, urmează să se întoarcă.

ADAMUS: O fac.

AEMO: Da.

ADAMUS: O fac. Dar – iată un pont pe tema asta – nu vin în modul vechi, adică fie că e moștenire sau lucrând din greu la un job sau doar încercând să vizualizezi o grămadă de bani. Nu o să vină în niciun astfel de mod, așa că treci peste asta chiar acum. Vin în moduri cu totul diferite.

AEMO: Simt asta.

ADAMUS: Pe măsură ce îți schimbi relația cu energia, ei – nu vreau să intru în asta – dar sunt pur și simplu acolo. Nici nu trebuie să lucrezi la asta. Și omului îi e realmente foarte dificil și mintea se duce la toate momentele în care ai fost falit și acum chiar la momentele când spui: “Dar, se pare că pur și simplu nu îmi iese să adun banii.” La un moment dat, cu schimbarea din dinamicile energiei tale, ei sunt pur și simplu acolo.

AEMO: Da. Și am avut multe sfaturi de la tine, de asemenea.

ADAMUS: Oh. Da.

AEMO: Și de la Shaumbra.

ADAMUS: Cincisprezece la sută comision (râsete).

AEMO: Vorbim despre asta mai târziu, în regulă? (ei râd)

ADAMUS: Îți mulțumesc pentru răspuns.

AEMO: În regulă.

ADAMUS: Încă câțiva. Scuzați-mă, cât timp îmi hrănesc mesagerul. Ai vrea și tu?

LINDA: Nu. Geoff ar fi oripilat.

ADAMUS: De ce? Sunt fructe proaspete, bune. Bun.

LINDA: Oripilat!

ADAMUS: Oripilat.

LINDA: Oripilat!

ADAMUS: Mm. Mm. Mm (câteva chicoteli). Oricine, vă rog, veniți aici. Luați cu mâna, pentru că nu există castroane (mai multe chicoteli). Ce ar trebui să faceți dacă nu are trebui să faceți nimic?

ANNETTE: Pur și simplu să mă simt bine.

ADAMUS: Ce înseamnă asta?

ANNETTE: Să mă distrez.

ADAMUS: Ce înseamnă asta?

ANNETTE: Să iau legătura cu pasiunea mea.

ADAMUS: Ce înseamnă asta?

ANNETTE: Să mă permit pe mine.

ADAMUS: În regulă. Da, dar, vreau să spun, în regulă, toate cuvinte drăguțe.

ANNETTE: Da, dar e o întrebare dificilă, știi asta.

ADAMUS: Știu asta.

ANNETTE: Da, deci.

ADAMUS: Asta e ceea ce-mi place la ei.

ANNETTE: Ce ar trebui să fac? Să călătoresc, ăă…

ADAMUS: Ești în acest moment în viața ta… (Kerri aduce mai multe castroane și ustensile) Mulțumesc (râsete). Vezi? Nici măcar nu a trebuit să le cer. Sunt pur și simplu acolo. Apar pur și simplu. Mulțumesc.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Deci, ești plictisită în acest moment?

ADAMUS: Nu în acest moment.

ADAMUS: Ești speriată în acest moment?

ANNETTE: Da, sunt nervoasă.

ADAMUS: Vreau să spun, nu doar de a fi aici cu microfonul și aproape 18 miliarde de oameni vizionând.

ANNETTE: Nu, nu mă simt speriată. Nu.

ADAMUS: În viața ta?

ANNETTE: Nu.

ADAMUS: Nu ești.

ANNETTE: Nu. Nu, nu mă simt speriată.

ADAMUS: Huh.

ANNETTE: Nu. De fapt, mă simt liberă, pentru că sunt capabilă să – da, simt de parcă m-am eliberat.

ADAMUS: Din ce?

ANNETTE: Din toate limitările în care am fost de foarte multă vreme.

ADAMUS: Nici pe departe. Îmi pare rău.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Îmi pare rău.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Mi-a fost cerut de către Linda în special și puțin de către Cauldre, să mă opresc din a mă lua de oameni.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Dar eu nu o consider astfel. O consider iubire (cineva chicotește). O consider doar…

ANNETTE: Da, da, da. Dar e în regulă. E în regulă.

ADAMUS: … cea mai minunată iubire.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Nu, eu…

ANNETTE: Dar mă simt mult mai liberă decât m-am simțit în ultimii ani. Așa că mă simt mult mai liberă, chiar dacă tu poate…

ADAMUS: Nu, oarecum mă încrunt la asta, deoarece mă uit per total și – nu știu cât de mult aș putea să intru în detalii personale…

ANNETTE: Da, poți să-ți bagi nasul.

ADAMUS: Îmi place când ei spun asta.

ANNETTE: Da, da. Poți s-o faci.

LINDA: O să regreți asta.

ANNETTE: Nu, n-o s-o regret, căci, da, este un mod de a învăța, așa că...
 
ADAMUS: Așadar, tu te simți mai liberă decât te simțeai înainte, dar uite-te de unde ai venit. Și tu ai, fie că vrei să le numești frici sau indiferent cum, referitor la marile schimbări. Vreau să spun, ție îți plac schimbările mici, graduale și apoi spui: ”Oh, privește!” știi tu. ”Ne-am schimbat de la o  nuanță deschisă de albastru la o nuanță puțin mai intensă de albastru,” însă asta nu înseamnă nimic. Și tu ai… există multă frică acolo înăuntru.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Da și dragonul, știi, este înăuntru acolo încercând să agite lucrurile, așa că mă are pe mine să-i fac treaba și spune: ”Dar de ce anume te temi atât? Ce anume te înspăimântă atât?” Poate nu lucrurile mici, știi tu, precum frica de a zbura cu avionul sau a conduce o mașină și de-astea, ci pur și simplu frica de ceea ce urmează. Asta este ceea ce detectez eu. Poate că sunt pe-alături. Poate că n-am nimerit-o.

ANNETTE: Da, da. Nu știu ce să spun despre asta. Eu mă simt doar fericită și liberă.

ADAMUS: Bun.

ANNETTE: Și capabilă să creez ceva diferit decât ceea ce am creat înainte.

ADAMUS: Dar, scuză-mă...

ANNETTE: Și chiar simt că lucrurile vin la mine în loc ca eu să încerc să – să urmez exteriorul. Deci, da, chiar simt asta.

ADAMUS: Așadar, ce faci tu în viața ta de zi cu zi? Ești din Norvegia.  

ANNETTE: Da, sunt din Norvegia și am patru copii.

ADAMUS: Cât timp ai trăit acolo?

ANNETTE: Da, toată viața. M-am născut acolo.

ADAMUS: Oh, adevărat.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Și în ce oraș locuiești?

ANNETTE: Sandnes. M-am mutat de curând într-un loc numit Algârd, dar este cam la două, trei mile mai la sud de Stavanger. Da.

ADAMUS: Deci, în total, cât de departe te-ai mutat?

ANNETTE: Nu, doar o milă.

ADAMUS: Oh. În regulă (câteva chicoteli).

ANNETTE: Așadar, este la o milă mai la sud, este deci… da. Așadar, schimbări importante. Am patru copii... 

ADAMUS: Deci cât de departe locuiești în acest moment față de locul unde te-ai născut și ai crescut?

ANNETTE: Cam, oh, asta nu-i departe. Sunt cam două mile.

ADAMUS: În regulă. Așadar, nu mai am nimic de adăugat. Nu, chiar așa.

ANNETTE: Da. Da, dar ce vrei să spui atunci? Ce încerci să...

ADAMUS: Este foarte ușor de simțit, bănuiesc că tu spui că ești relativ fericită și că lucrurile sunt în regulă și că nu ți-e frică, de vreme ce ai rămas atât de albastră în acel Tărâm Albastru. Și apoi spui: ”Oh, nu. Chiar sunt fericită. Totul este foarte bine.” Cât de departe ai mers? Vreau să spun, acum ai fost îndrăzneață să vii aici. Pur și simplu ai sărit într-un avion, apari aici astfel încât eu să te pot abuza (câteva chicoteli). Asta-i destul de îndrăzneț.

ANNETTE: Da. Dar, da, însă vreau să spun că într-un fel sunt restricții. Pur și simplu nu mă pot muta de lângă copiii mei. Am o responsabilitate de a avea grijă de copiii mei.

ADAMUS: Cât timp va continua asta?

ANNETTE: Cam încă cinci ani cel puțin, pentru că atunci ei vor avea 18 ani.

ADAMUS: Și ce vei face după?

ANNETTE: Îmi voi trăi, da, viața.

ADAMUS: Așadar, ei locuiesc acum la demisolul tău sau la mansardă sau indiferent.

ANNETTE: Da, da, în casa mea. Casa mea.

ADAMUS: Și ei încă sunt acolo.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Așadar, este important ca în Realizare și în adevărata libertate, tu să trebuiască, să zicem, să-ți părăsești copiii?

ANNETTE: Ce vrei să spui? Ca și cum...

ADAMUS: Că – sunt – ei bine, am să merg direct la țintă. Te rețin copiii?

ANNETTE: Da, simt asta.

ADAMUS: În regulă.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Un răspuns bun și sincer.

ANNETTE: Da și ăsta a fost un lucru cu adevărat dificil, pentru că am fost singură cu ei timp de mulți ani și fiul cel mai mare este într-adevăr bolnav, iar acum, când m-am mutat, el a devenit și mai bolnav. Deci a fost traumatic, astfel încât pur și simplu a încetat să vorbească, așa că nu mai este capabil să vorbească. Da, copiii mei...

ADAMUS: Asta este într-adevăr personal, dar ce crezi tu că se petrece acolo?

ANNETTE: Trezirea.

ADAMUS: Pentru tine...

ANNETTE: Pentru el. Pentru el.

ADAMUS: Da, pentru fiul tău.

ANNETTE: Și, de asemenea, ca și cum el interpretează partea lui pentru întreaga familie, precum...

ADAMUS: Ce spui de faptul că poate el absoarbe multe din energii, luându-le asupra lui pentru tine, în mod personal și pentru unii din ceilalți membri ai familiei?

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Este ăsta un lucru bun, a prelua responsabilitatea pentru copiii tăi? Este ăsta un lucru bun?

ANNETTE: Oh, întrebi dacă pentru mine, dacă ăsta este un lucru bun pentru mine, să am responsabilitatea copiilor mei?

ADAMUS: Da. Da. Vreau să spun, este asta ceva responsabil?

ANNETTE: Nu. Nu. Dar, știi, nu pot să-i părăsesc pur și simplu.

ADAMUS: Oh, deci este în regulă atunci să ai o familie în care fiul tău este bolnav.

ANNETTE: Nu. I-am cumpărat, de fapt – el este acum într-un spital, se află acolo de patru luni – așa că i-am cumpărat un apartament. Nu pot să-l mai țin cu mine, pentru că este prea limitativ sau restrictiv.

ADAMUS: Însă el a fost acolo multă vreme, corect?

ANNETTE: Da. Da. Așadar, faptul că eu mă simt liberă acum are de-a face cu el, ca și cum, cum spui asta? Care este cuvântul? Separare, ca...

ADAMUS: Știi care ar fi cel mai bun lucru pentru el?

ANNETTE: Nu.

ADAMUS: Este ca tu să-ți permiți de fapt să faci acest pas uriaș și să fii realizată. Tu te reții. Spui că este din cauză că ești responsabilă, dar este o scuză și el preia o cantitate enormă de chestii pentru întreaga familie, absorbind o mulțime de energii, dar este de asemenea, întru totul, distragere de atenție. Tu permițându-ți propria Realizare – poți s-o faci cu sau fără el. Nu este vorba despre asta, dar este un serviciu uriaș. Privește ce se întâmplă în timp ce realmente depășești unele dintre aceste profunde frici și spaime pe care le ai. Urmărește ce diferență produce asta în el.

ANNETTE: Da, însă cum te uiți la ele? Pentru că, întrucât mă simt liberă acum, eu...

ADAMUS: Cât anume de liberă? În interiorul Tărâmului Albastru ca să te întrebi în ce măsură vrei în albastru? 

ANNETTE: Să mă simt liberă, precum, da, să mă simt liberă ca și cum înțeleg complet că am fost o parte care a creat Tărâmul Albastru, așa că acum trebuie să fiu cea care anulează asta.

ADAMUS: Exact.

ANNETTE: Și să să mă eliberez de limitările fricii.

ADAMUS: Astea sunt o grămadă de cuvinte, însă vreau să văd ceva adevărat în viața ta, nu doar cuvintele. Și nu încerc să...

ANNETTE: Nu, sunt în regulă.

ADAMUS: Bun. Bine. Mulțumesc.

ANNETTE: Da. Îmi place. Apreciez asta. Deci.

ADAMUS: Așadar, vreau ca tu să simți într-adevăr asta, adică, profund, fie că te afli aici, fie după ce pleci. Detectez o energie foarte specifică de a fi speriată. Este foarte ușor pentru oameni să privească cumva de sus și să spună: ”Nu sunt speriat. Privește-mă. Viața mea este în regulă.” Însă tu ai un fiu care este foarte bolnav. Ai pus pe umerii tăi multă responsabilitate. Nu ai făcut realmente  niciodată ce ai dorit să faci în viață – vreau să spun, asta merge mult în urmă și te întorci cam la perioada în care aveai trei sau patru ani și au existat lucruri pe care ai vrut să le faci și ai ținut asta în tine până la momentul în care aveai cam 12 ani – și apoi nu le-ai făcut.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Și pe urmă ai stat în zona ta de confort, ceea ce este de înțeles, dar există ceva înăuntrul  tău care spune: ”Pur și simplu nu mai pot sta aici. Pur și simplu nu mai pot rămâne în zona de confort.” Și spui că ești liberă și că totul în viața ta este în regulă. Nu este. 

ANNETTE: Nu, nu este în regulă.

ADAMUS: Bine.

ANNETTE: Dar chiar mă simt liberă, ca și cum pot – sunt responsabilă să schimb asta sau de felul în care îmi creez viața de acum înainte. Așa că, nu este bine deloc.

ADAMUS: În regulă.
 
ANNETTE: Nu, dar aleg să fiu fericită cu asta.

ADAMUS: Câți copii ai?

ANNETTE: Patru.

ADAMUS: Și ce vârste au ceilalți?

ANNETTE: Unul de 14 ani și doi gemeni care au 13.

ADAMUS: Cum o duc ei?

ANNETTE: Nu atât de bine după mutare și privindu-și fratele mai mare devenind realmente bolnav. A fost cam în genul: ”Cum este posibil ca pur și simplu să înceteze să vorbească?”

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Da, așa și sunt într-adevăr furioși.

ADAMUS: Deci, pur și simplu voi merge direct...
 
ANNETTE: Da, ei sunt furioși și sunt furioși pe mine, deoarece m-am mutat și… da.

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Da. Dar nu aș fi putut rămâne în situația aceea, locuind cu el și trăind cu ei pe cont propriu în acel loc. A fost așa de – pur și simplu eu – cum (spui) – mă sufocam.

ADAMUS: Da, da.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Da. Și, știi tu, sufocarea...

ANNETTE: Trebuia să fac ceva drastic să schimb asta, pentru că nu aș mai fi putut s-o duc în acel fel.

ADAMUS: Și sufocarea, uneori, este ceva cu care te obișnuiești, vreau să spun, pentru că se petrece de obicei încetul cu încetul, de-a lungul timpului. Sufocarea față de pasiunea ta, față de  viață, față de orice altceva și se petrece foarte lent și tu spui: ”Ei bine, nu, încă respir,” dar nu foarte mult. Și ai venit aici pentru asta.

ANNETTE: Da, știu.

ADAMUS: Și împărtășesc asta cu tine acum. Tu faci Realizarea și iluminarea pentru tine însăți, voi toți (o faceți). O faci pentru tine însăți. Pentru nimeni altcineva. Nu o poți face pentru nimeni altcineva, se va întoarce împotriva ta. Dar are atașată o implicare enormă pentru copiii tăi, familia ta, pentru că există un dezechilibru, un dezechilibru energetic care are loc. Dorințele și nevoile tale;  nevoile lor ca și copii ai tăi. Ei simt pentru ce ai venit tu aici cu adevărat în această viață și imensul dezechilibru pe care îl creează asta. Eu îți simt acum familia/gospodăria.

ANNETTE: Da, este adevărat.

ADAMUS: Nu doar locul fizic, ci întreaga ta familie/gospodărie. Și toți sunt politicoși în legătură cu asta. Toți sunt drăguți legat de asta, dar există așa un dezechilibru energetic care are loc. Și, în cele din urmă, asta se întoarce la tine, pentru că ei au înțeles, atunci când te-au ales pe tine să le fii mamă, ei au înțeles importanța acestui lucru în viața ta. Ei sunt cei mai mari fani și susținători ai tăi și acum sunt dezamăgiți, căci tu ai devenit mică. Te-ai închis și spui: ”Nu, totul este bine.” Nu este bine. Acum, eu nu încerc să-ți fac viața mizerabilă...

ANNETTE: Dar va fi (bine).

ADAMUS: Când?

ANNETTE: Daa, curând.

ADAMUS: Nu, când? Curând.

ANNETTE: Da, da. Simt că sunt cam...

ADAMUS: Nu. Nu. Nu este.

ANNETTE: Oh.

ADAMUS: Nu, nu în ritmul actual și de aceea ai venit aici, astfel încât noi să putem schimba cumva toate astea. În tiparul energetic actual care este înăuntru, asta va continua pentru mult, mult, mult timp.

ANNETTE: În regulă.

ADAMUS: Și tu nu vrei asta.

ANNETTE: Da. Cum îl sparg atunci?

ADAMUS: Ai făcut-o venind aici.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Ai făcut-o stând aici...

ANNETTE: Da, da, da, da. Dap. Dap.

ADAMUS: … cu mine.

ANNETTE: Da, asta a fost a-mi urma pasiunea, a mă permite pe mine, pentru că eu, e ca și cum am împins-o în jos, pasiunea mea, căci, da, ce rost are?

ADAMUS: Care e rostul?

ANNETTE: Da, însă nu acum.

ADAMUS: Și folosești...

ANNETTE: Și lumea de acasă mă crede nebună. Că fac, știi tu, o Confirmare, ca la Creștini, atunci când băieții împlinesc 14 ani.

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Așa că am treaba asta sâmbătă, sâmbăta viitoare și e ceva de genul: ”Cum poți să fii așa de iresponsabilă și pur și simplu să zbori departe acum?”

ADAMUS: Da. Oh, sigur.

ANNETTE: Dar am simțit pur și simplu că realmente vreau asta, așa că de ce să nu pot?

ADAMUS: Și obișnuiește-te cu asta, cu acea pasiune doar de a merge să faci ceva și mintea să spună: ”Asta este prostesc și am copii acasă și cum rămâne cu banii?”

ANNETTE: Și nu doar mintea, ci întreaga familie.

ADAMUS: Da, ei bine. Toți.

ANNETTE: Da, da. Chiar am fost sâcâită pe tema asta. 

ADAMUS: Obișnuiește-te cu asta. Nu mai există a fi nebun. Nu mai există. Și la început se simte foarte ciudat și inconfortabil să spui: ”Pur și simplu o să merg în Colorado pentru un weekend. Nu știu de ce.”

ANNETTE: Doar trei zile. Trei zile.

ADAMUS: Da. ”Trei zile, știi tu, acolo și înapoi. Nu știu de ce.” Adică, asta este cu totul nebunesc, nebunesc, nebunesc. Și dacă te uiți la ea dintr-un punct de vedere omenesc, la suprafață, asta este atât de smintit! Ce e în neregulă cu tine?

ANNETTE: (chicotind) Da.

ADAMUS: Dar, dacă privești la ce are loc cu adevărat, tu îți urmezi inima. Ai știut că aveai nevoie să fii aici. Ai știut că aveai nevoie să ți se tragă una la fund și nu a fost chiar așa de rău, nu-i așa?

ANNETTE: Nu, nu, nu! Nu. Mi-a plăcut...

ADAMUS: Să ți se tragă una la fund (râsete). 

ANNETTE: Da, dar eu… da! Da!

ADAMUS: Linda, ai vrea să-i aduci un bol cu fructe, te rog (mai multe chicoteli). Nu și sunt mereu uimit, pentru că – și asta nu este prima dată când s-a întâmplat – dar cineva se ridică și spune: ”Oh, viața mea este în regulă. Pur și simplu o duc minunat.” Și eu mă uit cumva la mersul energiei: ”Ăsta este un tren deraiat! Vreau să spun, cum poți…” Dar este un tren deraiat în mod drăguț. Este precum: ”Da, dar, oh, coliziunea va fi chiar în regulă.” 

LINDA: Ceva dulce pentru tine (înmânându-i un bol cu fructe).

ANNETTE: Mulțumesc! Mulțumesc. Da.

ADAMUS: Așadar, cea mai mare – și pentru ce ai venit de fapt aici – este pentru claritate. Deci, dragonul a spus: ”Mută-ți fundul în Colorado,” așa încât să poți avea această claritate. Fără scuze. Îți permiți Realizarea. Și asta nu înseamnă că trebuie să te muți sau să faci orice altceva, ci o permiți, deoarece ai ezitat nebunește și te-ai justificat. Tu chiar ești bună la a te asigura că nu tulburi apele.  

ANNETTE: Da, da, da.

ADAMUS: Îți permiți Realizarea, privești ce se întâmplă, mai întâi cu copiii tăi și în mod special cu fiul tău care realmente simte asta chiar acum. Vreau să spun, ceva se petrece. El știe că ceva se întâmplă. Verifică cu el mai târziu și el va reîncepe să vorbească destul de curând. 

ANNETTE: Dar am fost speriată că-mi abandonez...

ADAMUS: Oh, nu. Nu ai fost speriată.

ANNETTE: Da, dar mai demult am fost speriată de abandonarea copiilor.

ADAMUS: Într-un fel, ai făcut-o. Deja ai făcut-o. Abandonându-te pe tine și ceea ce ai venit aici să faci...

ANNETTE: Da, da, da. În acel fel.

ADAMUS: … în această viață, într-un fel ți-ai abandonat copiii și de aceea ei reacționează. De aceea se îmbolnăvesc și din acest motiv există o mulțime de probleme emoționale în desfășurare și apoi grămezi de vinovăție care vin peste tine. Dar, nu, așa cum ai spus la început, tu nu ești speriată. Totul este în regulă, corect?

ANNETTE: Da, dar nu a fost. Însă acum o simt.

ADAMUS: O simți acum.

ANNETTE: Da, da.

ADAMUS: În regulă, adică, nu doar o speranță îndepărtată în viitor: ”Poate că lucrurile se vor îmbunătăți.” Ăsta este un mod minunat în care oamenii se păcălesc pe ei înșiși. 

ANNETTE: Da. Nu, am simțit efectiv în inima mea că acum se rezolvă.

ADAMUS: Așadar, care a fost cel mai important lucru pe care ți l-am spus?

ANNETTE: Acum?

ADAMUS: Mm hmm.

ANNETTE: Că… uh… (face pauză)… da.

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Hai să respirăm profund împreună, doar tu și cu mine.

Permite-ți ființarea/existența. Permite – cum o numiți voi – Realizarea, dar permite-te pe tine și nu ai făcut asta, pentru că ai crezut că trebuie să ai grijă de toți ceilalți.

ANNETTE: Da, da.

ADAMUS: Și, cât, încă cinci ani în plus de a avea grijă, care sunt realmente precum 50 de ani, însă spui: ”Oh, o să aștept cumva.” Nu o face. Și copiii tăi sunt – ei te iubesc atât de mult și preiau asupra lor așa de multe dezechilibre, deoarece ei știu pentru ce te afli aici și tu nu o faci.

ANNETTE: În regulă.

ADAMUS: Nu o faci. Așadar, cel mai important lucru pe care ți-l spun este să încetezi să amâni sau să te distragi. Este cel mai bun lucru pentru copiii tăi. Nu o face pentru copiii tăi, totuși este cel mai bun lucru pentru ei. Asta nu înseamnă că trebuie să-i părăsești. Poți să le fii mai apropiată ca niciodată. Nu înseamnă că deodată comunitatea ta te va expulza. În realitate, ei vor fi orbi la ceea ce devii tu de fapt, indiferenți în cel mai bun caz, deoarece încă se află în Tărâmul Albastrului, iar tu vei fi în Tărâmul Curcubeului. În regulă?

ANNETTE: În regulă. Mulțumesc.

ADAMUS: Bine. Care este cel mai important lucru pe care ți l-am spus astăzi?

ANNETTE: Să-mi permit Realizarea.

ADAMUS: Exact.

ANNETTE: Și ființarea/existența mea.

ADAMUS: Fără scuze. Niciuna.

ANNETTE: Fără scuze.

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Da.

ANNETTE: Primesc vreo sugestie? (râsete)

ADAMUS: Sugestii referitoare la cum să o faci?

ANNETTE: Sau nu cum să o fac, ci doar...

ADAMUS: Da. Da, una mare. Încetează să te mai temi. Încetează să mai fii speriată. Chiar dacă o parte din tine spune ”Nu sunt,” tu ești.

ANNETTE: De ce anume sunt speriată?

ADAMUS: De ceea ce urmează. Același lucru de care se teme oricare altă persoană care se află aici, în această încăpere, același lucru de care se tem toți cei care urmăresc online – ”Ce urmează? Voi reuși?” Și am început acest Shoud spunând că unsprezece tocmai au trecut dincolo și asta nu este de un real mare ajutor (Adamus chicotește)

ANNETTE: Da.

ADAMUS: Nu este o motivație reală bună! Dar la asta se reduc lucrurile acum. Și există acea frică: ”Voi atinge acel punct al Realizării și pur și simplu voi pleca?”

ANNETTE: Hm.

ADAMUS: Și este foarte ispititor, pentru că priviți în urmă – într-un fel, știți, planați peste întreaga scenă a vieții voastre – și e în genul: ”Isuse! Chiar vreau să mă întorc la oamenii care nu mă înțeleg, la copiii care au probleme, la orice altceva din viață, chiar vreau să mă întorc la asta?” 

ANNETTE: Așadar, dezechilibrele din copii...

ADAMUS: Tu gândești prea mult. Gândești cu muuult prea mult.
 
ANNETTE: Da, știu asta. Da, o fac.

ADAMUS: Da, cu mult prea mult.

ANNETTE: Dar, vreau să spun, copiii sunt deci...

ADAMUS: Respiră profund (amândoi inspiră profund). Ahh! Înțelepciunea înaintea tăriei.

ANNETTE: Hm?

ADAMUS: Înțelepciune.

ANNETTE: Da, înțelepciunea înaintea tăriei. Da.

ADAMUS: Înțelepciunea înaintea tăriei. Așadar, încetează să-ți creezi calea prin luptă. Tu ești destul de puternică de fapt, dar acum fii înțeleaptă. Bine? Și îți voi răspunde la întrebare când ajungem la partea următoare. 

ANNETTE: În regulă.

ADAMUS: În regulă.

ANNETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Cu siguranță. Te întrebi: “Ce ar trebui să fac?"

ANNETTE: În regulă.

ADAMUS: Mulțumesc.

ANNETTE: Da. Mulțumesc.

ADAMUS: Și îți mulțumesc că ești aici. A fost nevoie de mult curaj.

ANNETTE: Da. Pot avea o îmbrățișare?

ADAMUS: Multe (publicul spune: ”Ooh” și unii aplaudă pe măsură ce Adamus o îmbrățișează).
 
ANNETTE: Mulțumesc. Într-adevăr apreciez asta. Îți mulțumesc mult.

ADAMUS: Ah. Hm. În regulă, haideți să respirăm foarte profund cu asta. Cred că am terminat cu sesiunea de întrebări.
 
Oh! Ceea ce ai făcut pentru toată lumea a fost, pur și simplu, minunat (publicul aplaudă). Și nu îți vei aminti mult din asta. Nu, nu o vei face, așa că revino și ascultă sau urmărește (înregistrarea) video mai târziu. Dar a fost foarte îndrăzneț din partea ta. Nu stă în obișnuința ta să spui pur și simplu: ”Voi lua un avion, nu știu de ce, și mă voi duce în Colorado, nu știu de ce și sper că se va întâmpla ceva.” Ți-ai urmat inima de data asta, mai degrabă decât ceea ce ai crezut că ar trebui să faci, mai degrabă decât responsabilitățile tale și ai oferit așa o binecuvântare atât de multor oameni.
 
ANNETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Haideți să respirăm profund împreună cu asta. Ah!

Unul din lucrurile mele favorite este să vorbesc oamenilor (Adamus chicotește) și în special la adunările noastre, workshop-uri și chiar aici, astăzi, și pentru ca cineva să spună: “Nu, totul este în regulă. Totul este bine și viața este pur și simplu minunată,” eu fac precum… (el se strâmbă) pentru că pot într-un fel să văd prin o mare parte din asta (unele chicoteli). Și da, pentru voi cei noi online, voi veni să vă vizitez și pe voi (mai multe chicoteli). Voi știți și intenția mea nu este să vă stânjenesc pe niciunul dintre voi. Intenția este să spuneți: “Hai să devenim pur și simplu sinceri în privința lucrurilor.” Așa că lăsați-mă să fiu dragonul vostru astăzi și să aduc claritatea și nu este distractiv întotdeauna. Uneori este puțin enervant, dar...
 
ANNETTE: Nu m-am simțit enervată. Se simte bine.

ADAMUS: Se simte bine.

ANNETTE: Da, deoarece...

ADAMUS: Vrei s-o faci din nou? (Adamus chicotește)

ANNETTE: Te rog (râsete). Total deschisă.

ADAMUS: Da, ai fost.

ANNETTE: Primindu-mă și permițându-mă în totalitate, deoarece, pur și simplu, știi, am avut nevoie de asta. Așa că sunt chiar recunoscătoare pentru că tu ai fost, ți-ai împărtășit timpul în acest Shoud cu mine.
 
ADAMUS: Oh, a fost important pentru toată lumea.

Haideți să respirăm foarte profund.

Așadar am pus întrebarea: “Ce ar trebui să faceți dacă nu ar trebui să faceți nimic?” cumva același lucru pe care vi-l spun mereu, știți, încetați să lucrați la Realizarea voastră, oameni dragi. Nu depinde de voi. De fapt, nu sunteți nici măcar cei care ați dorit asta. Voi doar ați vrut să continuați să treceți prin viață având mai multe experiențe, una peste cealaltă, ca un fel de mașină veșnică pentru experimentat (o persoană chicotește). Am crezut că a fost distractiv. Am primit un râset aici (puțin mai multe chicoteli). Știți, ca o mașină cu mișcare perpetuă, dar voi, pur și simplu, era ca și când treceați prin (experiență) și aveați mai multe experiențe și apoi ați fi trecut prin experiența a cum este să fii spiritual și apoi (prin) experiența de a avea o altă viață și a fi spiritual. Dar ceva s-a schimbat în această viață. Era viața Realizării. Punct. Asta este. Asta este.
 
Acum, eu spun: ”Ce ar trebui să faceți dacă nu ar trebui să faceți nimic?” Doar v-ați pierde timpul cu Sart, pe plajă, nefăcând nimic? Ați călători? V-ați implica în tehnologie? Sigur, toate acestea și ce spuneți de asta.


Masiunea Voastră

Vă amintiți, cu  câteva Shoud-uri în urmă v-am spus că am avut această mare dezbatere la Clubul Maeștrilor Ascensionați despre libertate versus pasiune sau o misiune de a face ceva și aș spune că probabil 80 la sută din Shaumbra au vrut “libertate” sau “libertate și” – le-au vrut pe amândouă. Foarte, foarte puțini au mers către partea cu pasiunea. Și am crezut că asta a fost o mare glumă, pentru că pasiunea este unul dintre lucrurile care lipsesc atât de mult chiar acum. Și atât de mulți dintre voi sunteți pur și simplu plictisiți. Dar, în această plictiseală, de asemenea, vă este teribil de frică să treceți la următorul nivel. Așteptați pentru ca ceva să – așteptați ca un meteor să cadă din cer și să vă lovească în cap și să vă ducă în Realizarea voastră. Și sunteți foarte plictisiți acum. Și, Isuse, și eu aș fi.
 
Și am vrut să aștept până la acest Shoud pentru a spune că, chiar acum, totul este despre masiunea voastră. Și, știți, libertatea? Nu, nu prea mult. Oricum, ce este libertatea? Nu veți avea libertate până nu vă reorientați cu adevărat către energie. Până când nu aveți această relație nouă cu energia, nu veți avea libertate. Este un scop elevat și este un mare cuvânt la modă pe care să-l folosească Shaumbra, “Libertate, libertate, libertate,” dar nu atât de mult acum. Nu atât de mult.
 
În primul rând, nu ați ști ce să faceți cu ea dacă ați avea-o. Îmi pare rău că vă ofensez pe toți, dar pur și simplu nu ați ști ce să faceți cu ea. Ar fi atât de copleșitor pentru sistem acum să aveți o libertate reală. Și vă gândiți: “Ei bine, libertatea, știi, vreau să fiu capabil să sar într-un avion și să merg în Colorado pentru weekend.” Ei, libertatea – libertatea este despre a fi fără corp fizic care să vă limiteze, fără toate aspectele vechi, fără tot gunoiul vechi, fără nimic din astea, fără a fi nevoiți vreodată să vă faceți griji cu privire la bani. Aceasta este libertatea reală și, în cele din urmă, da, într-acolo ne îndreptăm. Dar acum, de fapt, este vorba despre masiune.

Voi muta această masă ca să nu – vreau să umblu de colo colo și Cauldre vrea să mănânce, dar eu vreau să umblu prin încăpere.
 
Așadar, acum este despre masiune. Ce s-ar presupune că ați face dacă nu ar trebui să faceți nimic? Ei bine, în primul rând, omule, dă-te la o parte din cale, lasă să se petreacă toate acestea. Și omule, în același timp, este vremea să simți cu adevărat în masiune, pasiune, în aceasta – da, este un fel de misiune. Nu este ca și cum totul ar fi controlat și scris sau ceva de genul acesta, dar există o pasiune care este acolo, și noi am ajuns la ea în ultimul nostru Shoud.
 
Am vorbit despre headbangeri, care este termenul meu pentru acei Atlanți care au început lucrul cu cristalele, (cu) energia, totul pentru scopul de a standardiza corpul și mintea umană, dar în cele din urmă (aceasta) a condus la Tărâmul Albastru, ajungând prinși în special în minte – și în corp, dar mai ales în minte – modificând până la urmă ceea ce se va numi ADN, făcând limitarea, într-un fel, acceptabilă. Și creând, în toată această lucrare cu cristalele intense – oh, am vorbit despre asta la Ahmyo Retreat* recent, pe insulă. Am pătruns în asta foarte, foarte adânc. Erau 22 Shaumbra care au fost profund afectați de asta, lucrarea pe care am făcut-o și apropo, am făcut-o ca pregătire pentru astăzi.
*n.tr.: Ahmyo Retreat, un workshop care s-a desfășurat la Vila Ahmyo, în Hawaii 
 
Lucrul făcut acolo nu a fost sinistru sau rău. A fost făcut din motive întemeiate, dar, în unele privințe, a provocat un rezultat nedorit. În unele privințe, nu puteți spune că a dat greș; a fost doar o mare experiență, dar lucrul către care a condus este o imensă limitare – limitare în corp, limitare a minții – imensă limitare.
 
Și am spus în ultima noastră adunare: “Așadar voi ați fost headbangerii”. Exista un sunet, un sunet foarte distinct când se porneau benzile de cap. Și benzile de cap nu arătau ca acelea (referindu-se la perucile cu “benzi de cap” ale lui Tad și Gary). Acelea arată ca suveniruri de petrecere sau un cuib de păsări pe capul vostru (unele chicoteli). Nu sunt sigur care din ele, dar probabil un cuib bun de păsări. Dar aceste benzi de cap erau o combinație de cristale și metal și reglate în așa fel încât atunci când cineva o punea (pe cap) și apoi intra într-una din camere pentru… știți, era ca, mereu mă uit la asta acum, sunt intrigat de – cum o numiți zilele astea – chirurgie cosmetică, toate aceste lucruri pe care oamenii le fac pe corpul lor, ceea ce nu este mare lucru. Dar pe atunci, toți se foloseau de benzile de cap pentru că voiau să fie ca toți ceilalți. Era lucrul de făcut. Era moda zilei de a face tratamente cu banda de cap. Și, în cele din urmă, toți au fost prinși în creier, în minte. Și apoi mintea a fost atât de bine programată, într-un fel, mintea v-a ținut în minte, nu v-ar fi lăsat să ieșiți din minte. Și apoi a existat ceva în interiorul vostru care s-a trezit și a spus: “Trebuie să ies din minte,” dar voi folosiți mintea ca să ieșiți din minte și nu funcționează.

Era un zgomot care apărea atunci când se puneau benzile pe cap. Și, nu, eu n-am făcut-o niciodată. N-am făcut-o niciodată. Am văzut făcându-se de multe ori. Eu nu am făcut-o niciodată, pentru că eram un mic sclav. Nu, eram (unele chicoteli). Râsete în public. Nu, nu. Nu eram demn de a avea banda de cap. Nu, era folosită doar de elită – voi. Folosită doar de elită. Nu, eu eram un mic sclav, așa că nu am căpătat niciodată una și, probabil (a fost) un lucru bun, altfel, aș sta probabil în public acum, mai degrabă decât aici sus, în marele scaun (mai multe chicoteli).
 
Știți, vă voi spune o mică poveste secundară aici.

LINDA: Nu!

ADAMUS: Nu, nu. Asta este chiar bună. Așadar, urmăresc toate acestea petrecându-se și alerg înăuntru, vă aduc boluri cu fructe și apă, știți, ca atunci când mergeți la un spa și ei se ocupă de voi și vă pun aceste benzi de cap și vă fac masaje. Urmează să vă pună în cameră. Eu privesc toate astea petrecându-se: “Ei bine, nu sunt vrednic. Sunt doar un mic sclav. Nu sunt demn de toate astea”. Și apoi, în acel moment m-am cam prins și am realizat: “Într-o zi mă vor chema pe mine să scot rahatul ăsta din creierul lor.” (râsete) Nu, într-adevăr. Este exact gândul pe care l-am avut. Noi nu foloseam cuvântul “rahat” pe atunci, dar era echivalent. “Într-o zi mă vor chema pe mine să extrag tot rahatul ăsta din capul lor și, nu este asta pur și simplu, o karma interesantă? (Adamus chicotește). Râd. Credeam că a fost… și iată-ne aici. 

Așadar, exista acest sunet când erați puși în cameră, și aproape că nu-mi place să aduc asta în atenție, pentru că l-ați putea auzi pentru o vreme. Nu, nu vom face să sune nimic, puteți doar să simțiți. Era ca o bubuitură. Era precum: ”Bum! Bum! Bum!” Așa, dar foarte, foarte tare, foarte tare când erați în cameră. De fapt, dacă nu aveați banda de cap pusă, nu exista aproape niciun sunet. Dar, dacă aveați pus acest lucru, (exista) acest sunet “Bang!”, precum “Bang!” ca o lovitură. Erau impulsurile de energie intrând în minte și pătrunzând atât de adânc în minte încât, în cele din urmă, asta ar determina ca toate generațiile care au venit după aceea, toți urmașii și urmașii lor și, în cele din urmă, toți oamenii, să se conformeze, să trăiască în această limitare, acest Tărâm Albastru, să trăiască în minte, și la început, să încerce, în unele momente, să încerce să iasă din minte. Dar apoi, când asta a eșuat, apoi, ați folosit mintea pentru a încerca să ieșiți din minte. Nu funcționează. Vă adâncește și mai mult (în minte). Trebuie să existe ceva care se întâmplă de dincolo de minte, ceva care se petrece, care sparge tiparul.
 
Așadar, sunteți printre primii care trec prin asta. Știți, noi întotdeauna – nu știu dacă v-ați întrebat, dar alții au făcut-o – De ce grupul ăsta? Ce ne-a adus împreună? Este internațional. Adică, nu sunt doar una sau două țări. Ce ne-a adus pe toți împreună? Ați auzit povestea, că am fost împreună în timpul lui Yeshua. Dar, știți, doar asta în sine, nu era o legătură suficientă pentru a vă ține pe toți împreună atât de mult timp. A existat acel lucru comun tuturor ființelor – în vremurile Atlantidei – făcând parte din dezvoltarea și utilizarea și aplicarea acestei tehnologii.

Acum, nu este vorba despre a vă simți vinovați sau ceva de felul ăsta. Nu este o karma, așa că nu o luați așa. Nu a fost neapărat un lucru rău, pentru că în acel moment, acolo era conștiința. În acel moment totul era despre: “Haideți să aducem toate acestea laolaltă. Haideți să facem Kumbaya din întregul moment. Suntem toți, unul. Haideți să ne facem să arătăm la fel, să ne comportăm la fel și să gândim la fel.” De aceea mă opun atât de mult, mă opun atât de ferm acestei întregi mișcări de “întoarcere la unitate”. Este o grămadă de rahat atlantean și nu am nicio toleranță pentru asta, deoarece sunteți ființe suverane neîndatorate nimănui sau niciunui lucru. 
 
Dar, iată-ne aici cu acest întreg – unde ne aflăm acum, ne adunăm, suntem în acest mod de ieșire/evadare, mergând dincolo de Tărâmul Albastru și parte a întregii dinamici care are loc acum este un gen de lucru pe care îl fac atât de mulți Shaumbra: “Sunt în regulă. Totul este bine și va fi cu adevărat bine cândva de-a lungul drumului.” Și este iluzoriu. Poate că vă face zilele puțin mai bune. Dar știți, fără o umbră de îndoială – niciun fel de îndoială – că există ceva mai mult acolo. Se petrece ceva. Știți fără o umbră de îndoială că este timpul ca asta să explodeze larg deschis, și asta este masiunea. Asta este masiunea. Și ați putea spune că este această veche poveste Atlanteană, cristalele și conformarea și tot restul. Este vechea poveste Atlanteană. 
 
Cu puțin timp în urmă – sar de la una la alta, spune Cauldre – cu puțin timp în urmă am vorbit despre peșterile de cristal. Vă amintiți asta? Peșterile de cristal. Am făcut, cred, un merabh sau ceva de genul ăsta. Am fost cam dezamăgit și aș vrea ca voi să-l dați gratis, nu-mi pasă. Nouăzeci la sută din Shaumbra care au mers acolo erau vânători de comori. Au mers acolo vrând bogății și, știți ce exista acolo, în acele peșteri de cristal? Exista întreaga reamintire a pasiunii de a desface ceea ce a fost făcut atunci. Asta este. Peșterile de cristal, care sunt foarte, foarte reale, apropo, ceea ce exista acolo, era pasiunea. Atât de mulți au mers acolo căutând aur și argint și: “Cum de nu m-am îmbogățit după vizita mea acolo?” Au pierdut esențialul. Au fost distrași. Ceea ce se afla acolo era reamintirea masiunii voastre în această viață. Misiunea voastră, numiți-o astfel.
* Click aici pentru mai multe informații despre DreamWalk la Peșterile de Cristal

Libertate? Nu atât de mult chiar acum, pentru că aveți ceva mult mai important în inima voastră, în ființa voastră pentru a fi aici. Așadar, am început prin a spune: ”Ce ar trebui să faceți când nu ar trebui să faceți nimic?” Cu alte cuvinte, omule dă-te dracului la o parte din cale. Permite ca asta să se întâmple. Dar o să rectific și o să spun că, (chiar) acum este momentul să descătușați masiunea voastră. Misiunea voastră de a fi aici, pe această planetă, în acest timp, a fost de a evada din acea bandă de cristal pentru cap, din Tărâmul Albastru. Aceasta este pasiunea. Asta este ceea ce vă va da atât de multe motive să vă treziți dimineața. Urmăriți, pe măsură ce vă permiteți masiunea, cum energia schimbă totul în jurul vostru.
 
Vă este frică de acea masiune. Poate că vă puteți gândi la ea, dar mai degrabă ați spune: “Nu, hai să avem libertate.” Nu vom ajunge acolo până când nu ne vom ocupa de motivul însuși pentru care ați venit pe planetă în această viață în Timpul Mașinilor. Nu veți avea acea libertate până nu vom trece de aceasta. Realizare, da, dar vorbesc despre a sta pe planetă ca om. Și le-am spus celor unsprezece noaptea trecută, am spus: “Nu ați lăsat să iasă masiunea voastră – misiunea voastră, pasiunea voastră.” Și am avut o discuție lungă, o discuție lungă, și: “Oh, nu, nu. Nu, într-adevăr. Am lăsat pasiunea mea.” Este ca și cum, nu mă prostiți pe mine. Eu sunt Adamus Saint-Germain. Pot vedea chiar prin asta. Nu-mi spuneți că nu sunteți speriați când văd (că sunteți) speriați. Nu-mi spuneți că totul e în regulă, când nu văd nimic altceva decât tulburare.
 
Așadar acum, libertate? Va sosi. Nu vă faceți griji pentru asta. Dar acum este momentul să aducem înapoi acea masiune, motivul pentru care ați venit pe planetă, motivul pentru care treceți prin provocările incredibile din viața voastră, motivul pentru care, câteodată, par să existe probleme copleșitoare peste care se pare că, pur și simplu, nu puteți trece, de ce, exact atunci când ați vrut să vă eliberați, ați experimentat că vă adânciți și mai mult acolo înăuntru. Totul a fost parte a revenirii la: “În regulă, iată ce s-a făcut și iată grupul care va ieși din asta.”
 
Vom face un merabh într-o clipă, dar vreau să simțiți cu adevărat în asta. Luați tot ce am discutat, și (ce) a vorbit Tobias în ultimii – câți ani – 20 de ani sau mai mulți, și totul se cam rezumă la acest lucru simplu: Ați venit aici să spargeți un tipar vechi, întâi pentru voi înșivă și apoi pentru ceilalți. Sunteți gata pentru asta? Nu, vă este frică de asta, și mie mi-ar fi de asemenea, pentru că asta schimbă totul.
 
Este planeta pregătită pentru asta? Nu contează cu adevărat, chiar acum. Nu contează cu adevărat. Dar, măcar pe măsură ce ieșiți din acel vechi program al benzii de cap, asta va oferi potențialele pentru alții, cum ar fi cei câțiva noi care se uită în continuare, va oferi și potențialul pentru ei de a face acest lucru.


Ce Urmează

În următoarele două luni, mai degrabă cam 45 de zile, veți avea niște experiențe în viața voastră pe care le-ați cerut – cam ca tine (Annette) ai venit aici, ai cerut asta. Voi toți veți avea o experiență, nu ca asta, dar veți avea ceva în viața voastră care sosește; haideți să spunem că dragonul ajută să o faciliteze și nu vă face niciun rău, dar va aduce la suprafață unele, eh, unele spaime, unele frici, unele lucruri în voi.
 
Singurul scop pentru care se află acolo este ca voi să ajungeți acum dincolo de minte și, făcând asta, veți simți ca și cum ați înnebuni, ca și cum sunteți în cădere liberă și nu știți dacă veți atinge pământul sau veți învăța să zburați. Veți avea câteva experiențe foarte stranii. Nu o fac eu. Nu o face dragonul. Voi o faceți în viața voastră. A fost foarte importantă discuția noastră de astăzi, pentru a încălzi pe toată lumea pentru ceea ce urmează să vină în viața voastră.

Știți cum uneori simțiți că o luați razna, pierdeți tot simțul realității, totul devine dezorientat, ați putea chiar să luați asta fizic în corpul vostru, ceea ce mulți dintre voi faceți. Știți cum uneori, pur și simplu, simțiți că nu mai înțelegeți nimic și, ceea ce faceți, pentru că sunteți foarte puternici, persistați și mai mult în a înțelege. Nu o mai faceți, de data asta. Va fi foarte înfricoșător pentru unii dintre voi, dar nu mai continuați. Nu încercați să vă întoarceți în cutie. Nu folosiți afirmații albastre. Cu alte cuvinte, nu încercați să vă întoarceți în 3D, înapoi în creierul vostru. Această experiență care sosește este ceva, ați putea spune că, Maestrul a planificat în mod măiestrit pentru voi, a planificat în mod înțelept pentru voi, pentru a vă ajuta să evadați, să ieșiți din minte.
 
Mintea este un lucru foarte dur și, știți, voi ați ajutat s-o programați. Și mintea este un lucru foarte limitat. Vă va spune că totul este bine când înăuntru, știți că nu este. Și vă va face să amânați totul până mâine, dacă e posibil.
 
Așadar, ceea ce sosește în următoarele, voi spune 45, poate 60 de zile în viața voastră, urmează să fie experiențe diferite pentru voi toți. Și nu-mi spuneți, niciunul dintre voi, sau nici măcar nu îndrăzniți să postați ceva pe media socială cum că voi ați trecut prin asta săptămâna trecută sau luna trecută, pentru că asta este absolut makyo. Sunteți voi încercând să atrageți atenția când asta nu este despre a fi în centrul atenției. Niciunul dintre voi, niciunul dintre voi nu a trecut încă prin asta și m-am asigurat, nu s-a întâmplat asta, până acum.
 
În următoarele 45 până la 60 de zile, ceva care sosește și ar putea fi cel mai straniu vis pe care l-ați avut vreodată care, pur și simplu vă întoarce pe dos. Poate fi o experiență exterioară, poate o situație de sănătate, poate dintr-o dată pur și simplu totul – simțiți ca și cum covorul este tras de sub voi. De data aceasta nu vă agățați. Lăsați să se întâmple.

Și amintiți-vă ce am spus înainte: Înțelepciunea umbrește puterea. Și amintiți-vă asta atunci când acest lucru sosește în viața voastră. Nu este o forță exterioară, deși pare să fie. Nu este acolo să vă facă vreo pagubă sau vreun rău, deși omul se va gândi la el în felul acesta. Este acolo pentru a vă ajuta să vă eliberați – să vă eliberați chiar de mintea la a cărei programare ați ajutat cu ceva timp în urmă.
 
Haideți să respirăm foarte profund cu asta, și ce spuneți de ceva muzică și un merabh pentru a aduce toate acestea împreună?

(începe muzica)


Merabh – Înapoi la Peșterile de Cristal

Există o imensă masiune, misiunea voastră – și haideți pur și simplu să o numim așa, este misiunea voastră în viața asta – și toate se leagă de ajungerea la Realizare. Totul se leagă de ultima voastră viață pe planetă. Totul se leagă de Timpul Mașinilor, dacă priviți la modul în care toate acestea sunt atât de perfecte și minunate. 
 
Există o imensă pasiune de a desface ceea ce a fost făcut cu mult timp în urmă, de a vă elibera de minte, de a vă permite Realizarea și, știți, nu puteți rămâne în minte. Nu puteți fi limitați în minte dacă veți fi realizați. Pur și simplu nu funcționează.

Nu puteți folosi vechiul mod de a vă descurca cu energia. Pur și simplu nu funcționează.

Cei unsprezece care au venit la mine recent, au spus: “Spune-le să-și lase masiunea să vină, să nu le mai fie frică de ea, să nu fie distrași,” și eu am spus, da, distrași de lucruri ca libertatea.

Libertatea este unul dintre acele lucruri evazive până când nu ați făcut ceea ce ați venit aici să faceți. Nu spun că sunteți blocați. Spun că acea masiune, ea vine înaintea libertății. Oh, ea va aduce libertatea, în cele din urmă.

Pentru mine, uneori libertatea și alchimia sunt un fel de mari distrageri. Am folosit alchimia cu sute de ani în urmă pentru a-i scoate pe acei vampiri spirituali din cale. Am spus: "Uite! Aici! Aici! Poți transforma piatra în aur. Tu doar stai la acel foc, continuă să-l întreții, continuă să pui pietre aici și să privești, se vor transforma în aur.” Nu este modul în care se întâmplă, apropo, dar a fost o mare distragere pentru vânătorii de comori, pentru a-i scoate din calea noastră.
 
Chiar acum este momentul să lăsăm acea masiune să vină. Și chiar acum este timpul pentru fiecare dintre voi, haideți să ne întoarcem și să vizităm peșterile de cristal, dar acum ca ființe mature, ființe înțelepte, nu doar ființe care încearcă acest mic truc alchimic, căutând bogății.

Am fost foarte dezamăgit, trebuie să spun, cât de mulți au mers la peșterile de cristal care voiau doar niște comori. Nu toate, doar câteva. Prea mulți.

Haideți să ne întoarcem chiar acum și haideți să vedem ce vă așteaptă cu adevărat.

Haideți să respirăm profund și să mergem împreună ca un grup, voi toți, noi toți.

Haideți să ne adunăm și să simțim legătura comună din fiecare dintre voi, headbangerilor, Atlanților.
 
Pe atunci, cred că ați fi numit-o "știință pentru progresul omenirii". Dar a fost puțin nesăbuit, puțin  necugetat, dar o experiență dată naibii, nu-i așa? O experiență extraordinară.
 
Haideți să ne întoarcem acolo acum, împreună cu această legătură comună pe care o împărtășiți cu toții.

Există o peșteră de cristal specială la care vreau să vă duc astăzi.

Haideți să mergem acolo. Puteți, pur și simplu să plutiți până acolo, într-un fel, știți voi.

Pe măsură ce intrăm în peștera de cristal, oh, există atâta frumusețe.

Am descoperit cu atât de mulți Shaumbra că peșterile au un fel de fascinație stranie. Ați trăit sub pământ pentru o lungă perioadă de timp după căderea Atlantidei și, de fapt, există ceva frumos și reconfortant referitor la peșteri. Dar o caracteristică a lor este că sunt cu adevărat limitate. Sunt cu adevărat restrânse. Nu-i așa că a fost atât de potrivit după Atlantida, acea lucrare cu limitările asupra corpului și ale minții, că apoi a trebuit să trăiți într-o peșteră pentru multe, foarte multe vieți? Într-un fel, asta a ajutat de fapt la împământarea acelei întregi lucrări de conformizare care a fost făcută.
 
Haideți să intrăm în peșteri chiar acum. Și vă implor să vă dați voie să vă imaginați acum, să vă dați voie să visați, să vă dați voie – nu, nu vă mai rețineți îndoindu-vă sau întrebându-vă ce vor crede ceilalți oameni.
 
Fără a vă mai reține. Nu se poate și veți avea acea experiență în următoarele, oh, să spunem, 45 până la 60 de zile. Va fi chiar în fața voastră. Dar nu vă mai rețineți.

Aveți așa o cunoaștere, așa o cunoaștere, dar apoi se acoperă, se reține. Ajunge. Pur și simplu, nu mai putem merge acolo. Ajunge cu reținerea. Nu-mi pasă cât de ciudați credeți că vor gândi oamenii că sunteți. Nu contează.
 
Haideți să intrăm în peșterile de cristal acum și să simțim cu adevărat ce este acolo.

Pentru om, el ar spune: “Privește aceste cristale magnifice. Pariez că valorează o avere.”

Ceea ce este cu adevărat aici este o reamintire a frumuseții acestei planete. A fost însămânțată cu energia de cristal sau de Cristos, cristal pur, nu doar în pietre, ci cristal pur.

Și ce există aici în peșteri, ei bine, chiar amintirea ființelor angelice care au însămânțat pentru prima dată această planetă cu cristalele, cu energia.

Lăsați-vă să simțiți cu adevărat. Nu vă rețineți. Nu mai faceți acest lucru în care vă filtrați gândurile.

Ceea ce există aici, în aceste peșteri de cristal, este energie vie.

Ceea ce există aici, este potențialul pentru Noua Energie. Potențialul pentru ca voi să folosiți energia într-un mod diferit și, așa cum a spus cineva, nu vor înțelege niciodată ce este aici cu adevărat, nu vor înțelege cu adevărat aceste peșteri de cristal până când nu vor fi gata să înțeleagă că energia poate fi folosită într-un mod foarte, foarte diferit pe această planetă.

Și esența acestui lucru, esența înțelegerii adevărate care este chiar aici. Nu este vorba de valoarea pietrelor prețioase care sunt aici.

Aici este potențialul pentru Noua Energie, pentru a lăsa energia să vă servească acum, ca un Maestru, ca o ființă înțeleaptă. Asta este aici.

(pauză)

Și ceea ce există aici este, de asemenea, amintirea Atlantidei, a energiei acestei stări de cristal pur, care a putut modifica mintea și corpul pentru atât de mult timp. A creat un efect hipnotic.

Vedeți, cristalele au o energie foarte clară. Nu vorbesc doar despre cristalele fizice, ci despre esență, Cristosul, claritate.

Așadar, există amintirea benzilor de cap atlanteene, a tuturor, ei bine, este pur și simplu hipnoză. Asta e tot ce a fost. Au hipnotizat atât de profund mintea și apoi corpul. Dar chiar aici există, de asemenea, eliberarea de asta.

Aici este întoarcerea la adevăratul Cristos, adevărata energie clară, unii ar numi-o energia sămânței Cristice.

Aici este locul în care potențialul vostru pentru noua relație cu energia este împământat în Pământ, împământat în realitatea fizică.
 
În următoarele câteva luni, veți avea o experiență în viața voastră, ceva care vă aduce dincolo de minte, dincolo de hipnoză, iar pentru unii va fi foarte inconfortabil, poate chiar înfricoșător. Și veți încerca să vă mențineți în aceeași stare de dragul vieții, să vă folosiți toată puterea, dorința, determinarea.

Dar când veți trece prin asta în viața voastră, este realmente pentru întregul scop de a răzbate prin, a trece dincolo de minte, a evada din albastru, a evada dintr-o mulțime de vechi scuze și justificări, a evada din frica de a fi om și frica unui om de a ajunge la Realizare.
 
Când vine această experiență – va fi diferită pentru voi toți – când vine, respirați profund și amintiți-vă că sunteți aici, înapoi în peșterile de cristal. Și nu vă amintiți că reveniți aici, nu vă gândiți că o faceți doar pentru că încercați să obțineți niște comori sau niște bani sau orice de felul acesta. Nu veniți aici pentru a fi un mâncător de energie.

Veniți aici pentru claritate și pentru o reamintire.

Veniți aici pentru a vă reaminti de masiunea voastră, de motivul pentru care ați venit aici, motivul pentru care ați ales această viață, semnificația întregii voastre călătorii. Și, știți, mintea a avut o cale minunată de a amesteca toate acestea și de a le îngropa și tot restul. Dar chiar acum este timpul pentru ca masiunea – misiunea voastră, pasiunea voastră – să revină.
 
Voi sunteți aceia pe care îi numesc headbangeri, exact aceia care au inițiat, într-un fel, toată această tehnologie a benzii de cap. De aceea voi sunteți aceia care au ales să se întoarcă prin (experiența de a fi în limitare) pentru a fi primii care ies din asta.

Aici în peșterile de cristal, permiteți-vă să simțiți acea pasiune.

Am pus întrebarea astăzi: “Ce ar trebui să faceți dacă nu ar trebui să faceți nimic?” Să vă lăsați să simțiți acea pasiune, încă o dată.

Fără să mai fugiți de ea. Fără să vă mai ascundeți de ea. Să simțiți acea pasiune, să vă amintiți chiar motivul pentru care v-ați întors în această viață, să vă amintiți ce era cu adevărat important. Toate celelalte lucruri mici despre care vă îngrijorați, irosindu-vă zilele, pur și simplu nu sunt importante. Într-adevăr, nu sunt. Chiar aceasta de aici, această masiune, acest motiv pentru viața voastră, asta este chiar aici.
 
Cei unsprezece cu care am vorbit ieri au spus: ”Dacă doar mi-aș fi permis să-mi amintesc.” Au spus: “Adamus, te rugăm, te rugăm, du asta Shaumbrei. Te rugăm să le spui că, dacă aleg să rămână aici, în corp, ca Maeștri realizați, că apare acea pasiune, că zilele de plictiseală s-au sfârșit acum, zilele în care se întreabă de ce să rămână, zilele acelei nuanțe albastru-gri din jurul tuturor lucrurilor. Vrei să le reamintești asta, acel motiv pentru care sunt aici.”
 
Și pentru minte poate suna incredibil, exagerat, grandios. Și minții îi spun: “Du-te dracului.” (câteva chicoteli) Nu, într-adevăr, vorbesc serios. Du-te la dracu’, orice vreți să spuneți. Eh, tocmai am mai pierdut câțiva dintre cei noi (mai multe chicoteli).

Minții îi spun: “Taci.” Nu este grandios, Nu este o poveste inventată, nu este nimic altceva decât revenirea în cele din urmă la adevăr și claritate. Asta este.

Nu este amuzant cum mintea are un mod de a minimiza? Spune: "Oh, nu ar putea fi adevărat."

Veți avea o experiență în următoarele 45 până la 60 de zile care va părea atât de incredibilă, dincolo, neîntemeiată, ireală, de vis, aproape înfricoșătoare, câte puțin din toate, și acea întreagă experiență este despre a vă scoate din minte. Și singurul lucru pe care vreau să-l subliniez… (telefonul cuiva începe să sune) Întotdeauna se găsește cineva (câteva chicoteli). Este așa de ușor să fii distras, cu adevărat. Nu o faceți.
 
Haideți să respirăm profund împreună, dragi Shaumbra.

Grandios? Nu. Nu, deloc. Exagerat? Eh, deloc. Nu vă rețineți.

Haideți să respirăm foarte profund împreună și să simțim încă o dată în frumusețea acestor peșteri de cristal.

Aici este întregul potențial pentru noua relație cu energia. Cristalele și energia, pe această planetă, sunt cumva identice, la fel. 

Aici este amintirea pasiunii voastre în această viață. Aici este locul în care veniți când, ei bine, când acest lucru lovește, orice ar putea să fie.

Și ceea ce aveam de gând să afirm înainte este că am cam lucrat cu voi toți în a aranja asta într-un fel și lucrul de care nu trebuie să vă îngrijorați este o mare lovire-și-umplere sau ucidere-și-umplere, așa cum îmi place să o numesc (Adamus chicotește). Ei bine, doar (chicotind)... asta nu va face parte din experiență. Pur și simplu nu va face parte din ea. Nu, va fi ceva, ce aș numi mai mult psihologic, emoțional, nu fizic.
 
Haideți să respirăm foarte profund împreună. Ce zi a fost.

Hm. Va fi interesant să văd ce se întâmplă între acum și atunci.

Dar, între timp, doar amintiți-vă că, în ciuda nebuniei din interiorul vostru, cu atât mai puțin a lumii din jurul vostru, în ciuda întregii nebunii, haideți să respirăm foarte profund și amintiți-vă că...

ADAMUS ȘI PUBLICUL: … totul este în regulă în întreaga creație.

ADAMUS: Cu aceasta, Eu Sunt Adamus al lui St. Germain. Mulțumesc.

Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Ana-Maria Labo, Cristina Dobrescu, Florența Cuculeac
Revizuire: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea