Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Senzual. Foarte senzual. Ah! Atât de multe straturi în acesta (referitor la videoclipul muzical Fall On Me – Coboară Asupra Mea, care tocmai a rulat). Foarte, foarte senzual și mă face să mă întreb – poate și voi începeți să vă întrebați – de ce ați rezistat senzualității atât de mult timp? Sentimente reale, frumusețe, bogăție. Cât de mult timp a trecut de când ați avut acele simțiri profunde, senzuale și, cât a trecut de când v-ați permis realmente să simțiți cea mai mare poveste de iubire care nu s-a spus încă? Povestea de iubire din voi înșivă – omul, Maestrul, Eu Sunt-ul. Ce minunată, minunată deschidere muzicală pentru adunarea noastră de astăzi. Ah!

Simțiți asta pentru un moment și aruncați o privire la ceea ce se întâmplă cu voi. Ați fi putut să vizionați același video cu cinci ani în urmă sau chiar cu un an în urmă și poate nu aveați aceleași sentimente. Vă treziți. Vă deschideți ceva în interiorul vostru. Permiteți senzualitatea după o lungă, lungă, perioadă gri, plată, din viața voastră. În sfârșit o permiteți.   

Vom intra în asta, astăzi – ce se întâmplă și de ce. Vreau să priviți ziua de azi realmente ca pe un fel de perspectivă a punctului în care vă aflați. Nu este o prelegere, nu învățați cu adevărat nimic nou, însă într-adevăr descoperiți unde vă aflați chiar acum și, unul din lucrurile importante este reîntoarcerea la senzualitate. Dar se pune întrebarea, de ce ați pus-o deoparte atât de mult timp? Unde s-a dus? De ce v-ați lăsat să ajungeți gri și plați pentru atât de mult, mult timp? Și, cred că trebuie să vă întreb: “Sunteți pregătiți pentru senzualitate profundă în viața voastră?”

Îmi place, de asemenea, această deschidere deoarece este un exemplu atât de frumos pentru comunicare la un nivel profund/comuniune. Sam a vorbit o mulțime despre ea la marea noastră adunare recentă din Slovenia (Magic of the Masters – Magia Maeștrilor), iar adunarea a fost nu prea departe de locul unde erau Școli ale Misterelor în trecut, la circa 30 de kilometri față de una din Școlile Misterelor. Ele nu mai sunt acolo, însă a fost atât de bine să fiu înapoi, încă o dată, în acea eră și acea zonă și ce diferență. Realmente, într-adevăr, Școlile Misterelor sunt minunate, dar ce diferență este acum în energiile Shaumbrei.  

Sam a vorbit despre comuniune (comunicarea la nivele profunde cu tot din jur). Vedeți voi, el, ca Maestru Ascensionat, realizează că toată energia este comunicare. Este sufletul care comunică. El vă cântă vouă. Exact cum acest cântec v-a cântat vouă, vă cântă sufletul vouă. Fiecare strop de energie din orice, chiar dacă este ceva pe care voi îl considerați rău sau negativ, este mereu doar energie și toată este comunicare. 

Acest cântec, care tocmai a rulat, comunica la nivele profunde cu voi. Muzica este, desigur, una dintre cele mai importante căi de a fi în comuniune. Este muzică, dar comunică intim la multe niveluri diferite. Voi nu auzeați doar notele muzicale, cântatul, în urechile voastre. A mers cu mult dincolo de asta. Într-un fel, un cântec de genul acesta e cumva, nu vreau să-l numesc un test, dar este chiar o întrebare așezată în fața voastră: “Sunteți gata să simțiți profund în tot?” “Sunteți gata să simțiți profund în propria voastră viață, în tot ceea ce faceți?” pentru că într-acolo ne îndreptăm, (către) senzualitate profundă. 

Sam a vorbit despre a fi în comuniune. Vedeți, el este un Maestru Ascensionat venit înapoi în formă umană și, ca voi, încă are provocări umane. Încă trebuie să suporte conștiința de masă de fiecare zi. Ceea ce face el este să fie în comuniune. Ascultă și simte toate energiile. Nu mai este vorba despre zgomotul unei mașini puternice de la vecinii de alături. Este o comuniune a energiilor. Acesta este modul în care face el față acestor lucruri. 

Oamenii gândesc: “Oh, acea mașină de alături, de la vecini, se aude atât de tare și face mult zgomot” sau traficul sau indiferent ce se întâmplă să fie. Omul se uită la asta ca fiind iritant și, știți cam cum e. Primiți multă energie pur și simplu iritantă de la alți oameni. Sam nu se uită la ea în acest fel. Toate energiile sunt în comuniune și asta nu-i nici bine, nici rău. Ele doar cântă, e bucurie constantă de a fi în serviciu. Asta este ceea ce fac energiile. 

Și apoi Sam intră în comuniune la rândul său. El nu începe să vorbească cu copacii. Nu răspunde unui videoclip ca acesta. El se deschide pe sine și își lasă energia și conștiința să comunice înapoi. Nu încearcă să direcționeze în mod mental un mesaj. Nu încearcă s-o pună în cuvinte spunând: “Este frumos” sau “Este ceva care mă inspiră.” El pur și simplu se deschide. Există o comunicare naturală care are loc atunci când vă deschideți, când dați voie să fie, când permiteți. Iar apoi, aveți o curgere acum, mergând de la voi, omul în experiența sa, înspre toate energiile din jurul vostru, iar ele sunt în comuniune. Ele cântă înapoi. Și, din nou, nici măcar nu încercați să puneți asta în cuvinte. Vă rog, nu o faceți. Vă rog, nu definiți asta. Permiteți această comuniune deschisă și veți descoperi frumusețea energiei care este aici în serviciul vostru.

Recunoașteți această comuniune. Recunoașteți că fiecare energie vorbește cu voi – este în comuniune, cântă – și apoi deschideți-vă. Acesta este următorul pas. Cred că unii dintre voi ați început să simțiți deja această comuniune ce are loc. Poate nu sunteți atât de siguri cum s-o definiți sau ce este, însă simțiți ceva. Următorul pas este să vă deschideți. Este un pas mare. Ați fost închiși atât de mult timp. Este un pas foarte, foarte mare să vă expuneți pe voi. Pe măsură ce avansăm în acest Shoud de astăzi, vă voi explica de ce puteți face asta acum, de ce ar fi fost dificil cu câțiva ani în urmă. 

Ah, da, dragul de Sam, în discuția sa despre a fi în comuniune, a spus că aceasta este noua respirație. Respirați profund, acum haideți să fim în comuniune (să comunicăm profund). El a avut atât de multă dreptate cu asta, încât, de fapt, m-a amuzat. Mi-am dorit să mă fi gândit eu la asta (câteva chicoteli). Noi mergem dincolo doar de a respira profund, cu alte cuvinte, doar să supraviețuim și să fim prezenți, spre a fi interactivi acum și, mai mult decât asta, a fi interactivi în mod creativ cu toate energiile. 

Așadar, haideți să fim într-o comuniune profundă cu asta.

Ah, da. Sam cu discuția sa despre faptul că a fi în comuniune, este noua respirație, noul mod de a  respira și, dragul nostru prieten Kuthumi. Kuthumi. Mi-a plăcut de asemenea, ce a spus el în întâlnirea sa cu Ah-Kir-Rah, sufletul său. Oh, el era atât de furios pe sufletul său. V-ați putea imagina asta, să fii furios pe sufletul tău? Da! (râsete) Și ce bine vă face! El era atât de furios pe sufletul său. Stabilise că sufletul său este dușmanul. Adică, era într-adevăr dușmanul. Și au existat momente când realiza că este sufletul său, dar alteori credea că era diavolul, un demon și stabilise că sufletul este dușmanul său. Dar, în cele din urmă, ei bine, la sfârșit, a făcut unele din lucrurile despre care vom vorbi astăzi. El a ajuns în cele din urmă în punctul de a fi capabil să audă comunicarea intimă de la sufletul său spunând: “Kuthumi, nu este vorba despre ceea ce crezi, este vorba despre ceea ce permiți” și există așa o mare diferență între cele două. Așa o mare diferență.

Nu este ceea ce credeți. Mintea poate inventa tot felul de credințe. Nu e vorba de asta. Credințele voastre nu vă vor duce prea departe, exceptând într-o cutie. Este vorba mai degrabă despre ceea ce permiteți, despre către ceea ce sunteți dispuși să vă deschideți. Iar permiterea, desigur, este deschiderea dintre voi și Eu Sunt, voi și Maestru, a permite ca această integrare să se petreacă, a-i permite pe aceștia în viața voastră. Nu este vorba despre ceea ce credeți. 

Credințele sunt încâlceli, în cea mai mare parte, amăgiri. Credințele sunt limitate. Credințele sunt foarte temporare. Nu este vorba despre ceea ce credeți, ci despre ceea ce permiteți. Și ceea ce permiteți cu adevărat este cea mai măreață poveste de iubire care să fie spusă. Nu cea mai grozavă poveste de iubire care s-a spus vreodată, ci cea mai măreață poveste de iubire care să fie spusă între voi și Voi, voi și Eu Sunt.

Nu sunt întotdeauna un admirator al muzicii care este selectată, dar îmi place acest videoclip, deoarece descrie atât de bine frumusețea, frumusețea absolută. Și, de asemenea, este interesant de a observa aici – nu că a fost proiectat astfel, însă lucrurile s-au așezat în acest fel – știți, tatăl este orb. Tatăl este orb și la fel este și Maestrul. Maestru este orb la slăbiciunile umane, la prejudecățile umane. Maestrul este orb la tot ce a făcut omul în trecut. Lui nu-i pasă. Nu judecă. Nici măcar nu încearcă să învețe (omul). Nu încearcă să îmbunătățească omul. Maestrul este orb la tot cu excepția bucuriei și iubirii pe care o are pentru om. Poate că vom mai pune acest videoclip din nou, înainte de sfârșitul sesiunii noastre. Depinde, depinde doar de cât de departe ajungem. 

Linda, cu microfonul, te rog.

LINDA: Aoleu. Aoleu.

ADAMUS: Este timpul pentru prima noastră interacțiune. 

LINDA: Temeți-vă (câteva chicoteli).

ADAMUS: Este cumva interesant și, din nou, nu e un test. Este mai mult un fel de punct de referință, pentru a vedea unde ne aflăm. Trei conștientizări pe care le aveți chiar acum. Trei conștientizări pe care le aveți. 

Așadar, Linda, hai să începem. Toată lumea e de parcă: “Ce înseamnă asta?” Ahh! Respirați profund. Trei conștientizări (râsete) care sunt în viața voastră chiar acum. În viața voastră exact cam acum. Trei conștientizări. Te gândești muuult prea mult, dragă. 

ALAYA: Ahh!

ADAMUS: Te iubesc, dar gândești atât de mult (ea suspină profund). Ele sunt chiar acolo. 

ALAYA: Sunt atât de vie!

ADAMUS: Ești foarte vie.

ALAYA: Pur și simplu atât de vie.

ADAMUS: Da.

ALAYA: (sentimentală) Și mă simt pur și simplu atât de senzuală și fericită și simt diferența. Iată. Sunt trei.

ADAMUS: Bun. Îmi place asta. Bun. Și, pur și simplu, le exprimi. Bun. Bun. Mulțumesc. 

ALAYA: Mulțumesc. 

ADAMUS: Trei conștientizări care sunt în viața voastră. Nu vă gândiți la ele prea mult.

MICHELLE C (femeie tânără): Că totul este pe cale să se schimbe. 

ADAMUS: Bun. Cum simți asta?

MICHELLE C: (chicoteli) Se simte într-un fel ca și cum lucrurile se prăbușesc.

ADAMUS: Da, da. Bun.

MICHELLE C: Dar nu...

ADAMUS: Am spus bine. Voi explica doar într-un moment.

SHAUMBRA 1: În regulă.

ADAMUS: E bine. E minunat. Ți-e frică?

MICHELLE C: Um...

ADAMUS: Da.

MICHELLE C: Nu chiar… (ei chicotesc) Anxietate...

ADAMUS: Anxietate, în regulă.

MICHELLE C: … vine și pleacă.

ADAMUS: Sigur.

MICHELLE C: Uneori mă simt cu adevărat deschisă la asta și în grație cu ea. Alteori simt ca și cum am atacuri de anxietate.

ADAMUS: Bun. Oh, excelent. Îmi place asta (ea chicotește). Da. Deci asta este o conștientizare.

MICHELLE C: Așadar, respir cu schimbarea.

ADAMUS: Lucrurile urmează să se schimbe și, cred că oricine ar putea spune asta, dar știi tu, ele chiar urmează să se schimbe.

MICHELLE C: Semnificativ. Da.

ADAMUS: Semnificativ. Da. Bun. Următoarea. Trei conștientizări.

MICHELLE C: (face o pauză ușoară) Este faptul că simt lucrurile mai mult, în mod categoric.

ADAMUS: Da.

MICHELLE C: Da.

ADAMUS: Ești speriată?

MICHELLE C: Nu.

ADAMUS: Nu! Nu. Oh, bun.

MICHELLE C: Se simte relaxant.

ADAMUS: Mulți Shaumbra pe care i-am vizitat recent, simt că este înfricoșător. Pur și simplu, simt foarte mult. Nu știu cum să aibă de-a face cu asta și, este foarte simplu. Atunci când simți prea mult și te gândești la asta, apoi ești în minte și ea devine blocată. Nu te gândi la asta.

MICHELLE C: Da.

ADAMUS: Da.

MICHELLE C: Mă bucur de asta.

ADAMUS: Bun.

MICHELLE C: Da.

ADAMUS: Faimoase, ultimele cuvinte (câteva chicoteli).

MICHELLE C: Uh-oh!

ADAMUS: Ce altceva? Trei conștientizări.

MICHELLE C: Integrez foarte mult.

ADAMUS: Ah! Bun, bun.

MICHELLE C: Da.

ADAMUS: Da. Așadar, are loc multă agitație. Are loc mișcare, agitație.  

MICHELLE C: Da.

ADAMUS: Bun. Vei fi bine.

MICHELLE C: Mulțumesc.

ADAMUS: Da, vă voi explica de ce.

MICHELLE C: În regulă.

ADAMUS: Da. Bun. Asta merge mai bine decât credeam.

LINDA: Mai mulți?

ADAMUS: Trei conștientizări.

LINDA: Mai mulți?

ADAMUS: Oh, sigur, sigur.

Acea privire. Acea privire “Te iubesc, Linda” (râsete). Trei conștientizări.

GARY: Sănătatea mea.

ADAMUS: Ce se întâmplă cu sănătatea ta?

GARY: Ei bine, am avut incidente de-a lungul ultimului an pe care nu le-am avut anterior...

ADAMUS: Da. 

GARY: … care au ridicat întrebări despre mortalitatea mea și alegerea mea.

ADAMUS: Mortalitatea ta este limitată.

GARY: Da, realizez asta.

ADAMUS: Da.

GARY: Însă cel care sunt, știi tu, eu aleg să trăiesc și...

ADAMUS: Care a fost problema sănătății tale? Dacă nu te deranjează că întreb. 

GARY: Ei bine, am avut vreo două, dar mi s-a pus un stimulator cardiac cu două luni în urmă.

ADAMUS: Uau.

GARY: Pentru că ritmul inimii mele era sub 40 de bătăi/minut.

ADAMUS: Corect.

GARY: Și apoi am avut un nodul tiroidian, pentru care a trebuit să văd un chirurg cam pe marți.

ADAMUS: Mm hmm. Mm hmm.

GARY: Și alte câteva probleme mai mici care mi-au adus sănătatea în...

ADAMUS AND GARY: Focalizare.

ADAMUS: Da. Bun. Asta este o conștientizare. Care este alta?

GARY: Că mă aflu cu un grup de oameni cu care mă simt total confortabil și acceptat.

ADAMUS: În regulă. Aici? sau...

GARY: Aici.

ADAMUS: Da, aici. Bun. Și a treia conștientizare.

GARY: Că sunt cu mult mai capabil să experimentez iubirea decât am realizat vreodată înainte. 

ADAMUS: Ah! Bun. 

LINDA: Ooh.

ADAMUS: Așadar, acum, probabil că nu există nicio conexiune între problema inimii și iubire (câteva râsete și Linda râde tare).

GARY: Are potențial.

ADAMUS: Da, da (mai multe râsete). Sunt sigur că nu există, dar nu crezi că poate, pur și simplu, scapi de unele probleme foarte vechi asociate cu iubirea și, ai avut unele experiențe, experiențe interesante cu asta și, unele experiențe dificile care erau într-adevăr blocate, realmente înăbușite în tine. Așa că, deodată, intri într-o criză de sănătate, care te face să te gândești că ești înconjurat într-adevăr de iubire și că începi să simți iubire. Și – există mai mult, este mai mult decât iubire ceea ce începi tu să simți – însă acestea sunt atât de interconectate și aici ești în siguranță. Deci, trebuie să spun, iar omul poate s-ar putea să vrea să mă scuipe, dar aceste probleme de sănătate reprezintă cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla. 

GARY: Oh, sunt de acord. 

LINDA: Pffft!

ADAMUS: Bun. Oh, m-a scuipat ea pentru tine (câteva chicoteli).

GARY: Nu, chiar sunt de acord. 

ADAMUS: În regulă. Bun. Și este un iad să treci prin asta uneori, în special atunci când gândești: “Ce e în neregulă cu mine?” Dar dacă spui: “Ahh! Înțeleg ce se întâmplă cu mine,” despre asta urmează să vorbim astăzi. 

GARY: Mulțumesc.

ADAMUS: Excelent. Excelent. Asta merge cu mult mai bine decât am crezut. 

LINDA: Mai mulți?

ADAMUS: Trei conștientizări.

LINDA: Mai mulți, mai mulți?

ADAMUS: Sigur. Vom mai lua încă vreo doi.

HENRIETTE (femeie): Ei bine, sunt vie. 

ADAMUS: Da, asta-i bine. Adică...

HENRIETTE: Respir.

ADAMUS: … dar chiar simți asta sau doar o spui? Adică, într-adevăr simți asta, precum: “Sunt vie!” (ea chicotește), în genul în care a spus-o ea?

HENRIETTE: Ceea ce se petrece acum este că există o extracție și este viscerală. 

ADAMUS: Da. O extracție a ce?

HENRIETTE: A unei situații ce durează de trei ani cu un scenariu legat de serviciu, care a fost un carusel non-stop.

ADAMUS: În regulă, care este totuși conștientizarea din asta? Ești vie, iar ceva a fost extras.  

HENRIETTE: Poate că este desprinderea de vechile cicluri. 

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Și crearea de noi...

ADAMUS: Ori este asta, ori nu este. Nu e vorba de poate. În regulă. 

HENRIETTE: Crearea de nou.

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Aștept cu nerăbdare un scenariu nou-nouț care reprezintă o posibilitate în săptămâna următoare și este la 180 de grade față de locul din care mă extrag acum. 

ADAMUS: Bine. Știi ceva? Trebuie să întrerup aici. Tu, pur și simplu, planifici cu muuuult prea mult (ea chicotește). Doar gândești și planifici, iar eu am o surpriză pentru tine astăzi. 

HENRIETTE: Uh-oh.

ADAMUS: Da. Care este cea de-a treia conștientizare a ta?

HENRIETTE: Iubire.

ADAMUS: Și cum?

HENRIETTE: Terminând cu gri-ul și fiind într-adevăr capabilă să vindec și...

ADAMUS: Adică, o faci sau vrei asta?

HENRIETTE: Ambele.

ADAMUS: O faci. Cum?

HENRIETTE: Unul din moduri este fiind conștientă (ea chicotește).

ADAMUS: Nu. Vreau să spun, ai un partener nou sau ce se petrece cu iubirea?

HENRIETTE: A mă iubi pe mine cu adevărat și a ști cum este asta. Oricum, ce este asta? Pur și simplu o descopăr. Este un teritoriu nou. 

ADAMUS: Realizezi că sunt foarte bun la a detecta makyo (câteva chicoteli). Oh, îmi place asta! (ea chicotește). Tu ai pășit exact în capcana mea astăzi. Iar asta e bine. Să-ți dai voie să intri în capcană.  

Dă-ți voie să fii extrasă sau ce-o fi. Dă-ți voie să fii măcinată până la miez și vei fi bine (ea chicotește din nou). Da. Da. 

Știi, pot să simt dorința, iar ăsta e lucrul bun. Pot să simt cu adevărat dorința omenească. Dar pot simți, de asemenea, epuizarea omenească și frustrarea și „Când se va termina asta?” Astăzi ai putea spune că acesta (Shoud-ul) e făcut pentru tine. Da.

HENRIETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Dar haideți să terminăm cu prostiile (ea chicotește). Nu, serios. Știți, când am fost la recenta noastră întâlnire din Slovenia, am făcut o declarație către Shaumbra. Am eliberat aproximativ 97 la sută din makyo. Nouăzeci și șapte la sută. Asta a însemnat un drum lung (publicul ovaționează și aplaudă). Dar înainte să ovaționați și să aplaudați prea mult, doar trei la sută reprezintă suficient ca să stricați căruța cu mere (Linda oftează), ca să zic așa.

LINDA: Uau!

ADAMUS: Nu, nu e nevoie de mult makyo. Makyo e așa de seducător și așa de pătrunzător, e nevoie doar de puțin ca să stricați o grămadă. Deci, ajungem acolo, dar trei la sută, după părerea mea, încă înseamnă aproape 2,9999 la sută prea mult. Trebuie să ajungem să nu avem aproape deloc makyo (ea chicotește). Așa că haideți să terminăm cu makyo. Știți voi, să terminăm cu el, pentru că știm de ce suntem aici...

LINDA: Din nou, ce este makyo? (câteva chicoteli)

ADAMUS: Este distragere spirituală. Este oarecum iluzorie. Este o pătură care acoperă adevărul, dar de ce nu ar vrea cineva să dea la o parte pătura și să vadă adevărul, nu știu. Dar noi știm de ce suntem aici. Noi știm ce facem aici, în această viață. Asta nu e dificil. Discutăm despre asta tot timpul. Știm ce se întâmplă mai departe.

Știm ce se întâmplă mai departe. Te-ai uitat la mine cu acea: „Despre ce naiba vorbești?” Voi vorbi despre asta, azi. Îți voi arăta, azi. Știm ce se întâmplă mai departe și nu e bine sau rău. Nici măcar nu se încadrează în dualitate. Pur și simplu se întâmplă mai departe. Este, ei bine, o voi explica. Și, dacă ați vrea, doar fiți în comuniune. Fiți foarte profund în comuniune. Nu plănuiți prea mult. Nu vă îngrijorați prea mult. Urmează să aflați că o să vă descurcați absolut incredibil, dacă vă dați naibii la o parte din drum (ea chicotește). Nu, serios. Serios. Bun. Mulțumesc.

HENRIETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc că mi-ai dat voie să fiu sinele meu tipic abuziv. Nu am apucat să fac asta în Slovenia (râsete). Timp de două luni am strâns în mine nevoia de a fi nesuferit (mai multe râsete). Trei conștientizări.

SHAUMBRA 1 (femeie): Bucurie, agitație și frică.

ADAMUS: Oh, bun. La ce se referă bucuria?

SHAUMBRA 1: Încântată să fiu aici.

ADAMUS: Încântată să fii aici. Da. Ce se întâmplă când pleci de aici? Dispare bucuria?

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Oh, bun. Și despre ce este frica? De a fi aici (ei chicotesc). Da.

SHAUMBRA 1: Necunoscutul pe care cred că am nevoie să-l cunosc.

ADAMUS: Da. Există totuși și alte chestii ce se petrec în viața ta, conștientizări ce au loc viața ta. E una ce are loc aici, pe care o pot vedea atât de clar.

SHAUMBRA 1: O mulțime de schimbări în ultima vreme.

ADAMUS: Da. Bun. Da. Și te întrebi vreodată dacă aceste schimbări vor înceta?

SHAUMBRA 1: Schimbarea continuă să se întâmple.

ADAMUS: Da, așa e (ea chicotește). Da. Te întrebi vreodată: „Când se va opri, pur și simplu, schimbarea? Când o să mă stabilesc în noua mea ființă superioară, în sinele meu de Maestru întrupat?”

SHAUMBRA 1: Cred că întotdeauna vor fi multe părți care se mișcă. Asta e senzația mea.

ADAMUS: Da, bună senzație. Bună conștientizare. O mulțime de părți care se mișcă. Da, dar părțile se pot mișca armonios, se pot mișca în timp ce sunt în comuniune sau părțile se pot ciocni unele de altele. Da.

SHAUMBRA 1: Asta e adevărat.

ADAMUS: Și cred că ceea ce dorim e ca aceste părți să se miște în armonie. Nu vreți lipsă de mișcare sau lipsă de schimbare. Mișcare, ca și când ați avea o orchestră, nu vreți ca ei (instrumentiștii) doar să stea acolo. Ci vreți ca totul să vină cumva laolaltă și să se miște într-o creație frumoasă, neplanificată.

SHAUMBRA 1: Da. Văd asta.

ADAMUS: Bun. În regulă. Mulțumesc.

SHAUMBRA 1: În regulă.

ADAMUS: Bun. Încă unul. Încă unul bun. Oh, Linda are acel microfon. Aleargă. Aleargă. Aleargă. A trecut în Superior acum. (n.tr.: se referă la distanța scurtă, de 6 km, între Louisville și Superior, din statul Colorado.  Centrul de Conectare Shaumbra este în Louisville.)

SHAUMBRA 2 (bărbat): Pot simți telepatic că va veni la mine.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 2: Salut. Da.

ADAMUS: Salut.

SHAUMBRA 2: Cred că prima este, presupun, că sunt, pur și simplu autentic și că încerc să urmăresc câteva din recomandările pe care voi, oameni buni, le aveți și altele, iar asta m-a făcut extrem de calm înăuntru. Bine într-un fel și, cu adevărat, doar fericit/bucuros.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 2: Cealaltă pe care oamenii au adus-o în discuție, e că simți pur și simplu iubire și, este foarte greu să explic asta sau să spun ce este. Pur și simplu simt bucurie fiind înăuntrul meu.

ADAMUS: În fiecare zi, tot timpul?

SHAUMBRA 2: Tot timpul.

ADAMUS: Uau.

SHAUMBRA 2: Pur și simplu tot timpul.

ADAMUS: Bine.

SHAUMBRA 2: Tot timpul. Și a treia, aș spune, este că simt ceva responsabilitate și conștiență că există lumină și energie și iubire, care de asemenea, pot fi îndepărtate. Și simt acea responsabilitate, să-i spunem așa și încerc cumva să lucrez cu asta.

ADAMUS: Da. Trebuie să întreb totuși. De ce detectez acest sentiment de frustrare?

SHAUMBRA 2: Nu, sunt doar puțin nervos că stau în picioare cu microfonul.

ADAMUS: Nu, nu, nu vorbesc doar despre a fi aici, acum, cu microfonul. Ci în viața ta, să spunem, știi, în general în ultima lună sau cam așa, simt pur și simplu o frustrare.

SHAUMBRA 2: Nicidecum.

ADAMUS: Nicidecum.

SHAUMBRA 2: Nicidecum. Nu sunt frustrat. Sunt fericit.

ADAMUS: Trebuie că mă înșel (câteva râsete când el se strâmbă).

SHAUMBRA 2: Fericit ca un iepuraș. Fericit ca un iepuraș. Ei bine, în regulă, întrucât ai sesizat, cred că frustrarea ar fi că… (Adamus ridică din umeri și mai multe râsete). Nu, cred – dar e aceeași frustrare pe care o are fiecare de aici. Dacă vrei să te conectezi cu Maestrul și, doar ne chinuim (s-o facem), asta e – mă pot gândi că asta e singura frustrare pe care o am.

ADAMUS: Da. Nerăbdare, poate. Nu trebuia ca eu să fi spus...

SHAUMBRA 2: Nerăbdare, posibil, da.

ADAMUS: Nu trebuia să fi spus frustrare. Este nerăbdare.

SHAUMBRA 2: Da. Este...

ADAMUS: Frustrant și nerăbdător.

SHAUMBRA 2: … că oamenii trebuie să treacă prin proces și presupun că simțim cu toții că ar trebui să vină puțin mai repede decât va veni probabil. Și asta e singura.

ADAMUS: Ah! Vrei să se întâmple mai repede? (câteva chicoteli)

SHAUMBRA 2: (oftează adânc) Nu contează, de fapt, cu adevărat.

ADAMUS: Nu contează, dar...

SHAUMBRA 2: Nu contează, de fapt.

ADAMUS: Bine. Cumva...

SHAUMBRA 2: Este doar partea omenească care spune: „Da, hai s-o aducem (înăuntru).”

ADAMUS: Hai să presupunem că nimeni nu se uită, nimeni nu ascultă, dar câți dintre voi ați dorit în mod secret ca asta să meargă pur și simplu mai repede? Pur și simplu să o termi… (câteva mâini se ridică) da. Da. Cât de mulți doresc să o țină tot așa, știți, să fiți într-un fel de stadiu al trezirii și măiestriei pentru, nu știu, încă 20, 30 de ani? (publicul spune „Nu”) Cred că toată lumea vrea să meargă mai repede. Da.

SHAUMBRA 2: Nu sunt singurul. Deci, da.

ADAMUS: Da, bun.

SHAUMBRA 2: Asta e a treia.

ADAMUS: În regulă, mulțumesc.

SHAUMBRA 2: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Așadar, ca să pornim, am cerut trei conștientizări. Am vrut să văd cât de conștienți sunteți. Am vrut să văd dacă sunt multe chestii de genul lucrurilor de suprafață sau dacă există cu adevărat câteva conștientizări și, trebuie să spun, că există niște conștientizări bune.

Alt motiv pentru care deschid cu această întrebare – trei conștientizări – încetați să gândiți în mod singular. Încetați să gândiți doar pe un nivel. Cineva spune: „Cum mai ești?” „Oh, sunt bine” și chiar nu sunteți. Dar dați-le înapoi trei răspunsuri. Chiar băgați-i în ceață, deoarece… (câteva râsete). „Să spunem bucurie, iubire și frică. Cum e asta posibil?”

Începeți să simțiți lucrurile pe niveluri multiple, tot timpul. Tot timpul. Și omul va rezista cumva acestui lucru. Nu îi prea place. Îi place acea chestie singulară, plată, știți: „De care lucru ești conștient?” „Sunt conștient că, știi, sunt cam obosit și cam plictisit.” Începeți să simțiți înăuntru, pentru că puteți avea acele niveluri – acesta este Și-ul – ați putea avea acel nivel de a fi frustrat sau iritat, dar să aveți de asemenea niveluri unde realizați că există o schimbare formidabilă care se petrece chiar acum.

Cel mai mare lucru de care sunt conștient la voi toți este că simțiți acest efect cumva de dizolvare, sau că lucrurile se mișcă, ați putea spune că se destramă/descompun sau se îndepărtează. Aproape că simțiți cumva că totul se deteriorează foarte rapid și nu e chiar similar cu ceea ce ați simțit înainte, când eliberați. Asta e puțin diferit. Pe asta o simțiți ca și cum părțile și fragmentele voastre se desprind sau lucrurile, pur și simplu, se descompun, iar acesta este un sentiment cât se poate de natural în acest moment. Simțiți asta, pur și simplu, în timp ce încercați de asemenea să aflați: „Unde sunt eu? Unde este miezul meu? Despre ce e vorba aici?”

Există o mișcare extraordinară ce se petrece acum, în special în timp ce Maestrul și omul se integrează. Pleacă o mulțime de lucruri vechi. Mult din fațada pe care v-ați pus-o, identitatea voastră, se schimbă rapid, colapsând într-un fel. În timp ce în trecut asta ar fi putut să vă sperie tare și să spuneți: „Ce se petrece? De ce este toată... – viața mea se năruie.” Chiar acum, aveți mai multă înțelepciune, așadar realizați că ceea ce se întâmplă chiar acum este că mare parte din această năruire a voastră, este de fapt foarte, foarte potrivită, de fapt este menită să fie. De fapt este o indicație că sunteți exact unde ar trebui să fiți chiar acum.

Așadar, voi toți simțiți schimbările la un nivel. Nu toți ați spus asta, dar suficient de mulți dintre voi ați făcut-o. Simțiți schimbări, fiindcă totul se mișcă. Totul curge. Există această metamorfoză incredibilă, oh, unii ar spune aproape imposibilă, ce are loc, o tranziție, integrare,  totul în același timp, iar omul va continua să se simtă întors pe dos. Omul, realmente, se va întreba câteodată ce se petrece și, alteori, se va bucura cumva de asta. Omul, aș spune, va avea nevoie să facă o baie lungă, fierbinte, să mănânce mâncărurile sale de consolare, să stea din când în când în fața televizorului, înfășurat în pături, în timp ce se petrece toată treaba asta.

Este o transformare uimitoare, dar ceea ce remarc și lucrul de care sunt în mod special încântat este că, în trecut, dacă vi se întâmpla asta, v-ați fi speriat și v-ați fi întrebat ce e în neregulă și v-ați fi lăsat cu totul prinși în toată treaba asta. Acum realizați că aveți o conștiență la un nivel care câteodată se mută și se schimbă. Și nu doar legat de unde urmează să locuiți și care e următorul vostru serviciu, ci vreau să spun că ceva din interior se schimbă și se transformă la niveluri monumentale, iar voi sunteți destul de în regulă cu asta. Aveți momente de panică și anxietate, dar sunteți destul de în regulă cu asta, una peste alta.

Acesta e un lucru minunat. Înseamnă că am parcurs un drum foarte lung. Și, ei bine, haideți să trecem la următoarea parte a discuției. Doar rămâneți cu asta pentru un moment. Fiți în comuniune cu toate schimbările ce se petrec.

Următoarea parte a discuției. Omul s-ar putea să se supere puțin legat de asta (câteva chicoteli și cineva spune „Oh, nu!”). Da, pentru prima oară, așa-i?

Am spus înainte că nu aveți cu adevărat un destin, știți, și îmi plăcea astrologia. Am studiat-o multe, multe vieți. Mi-a plăcut, dar știți – este pentru prima dată când admit public asta – am aruncat până la urmă toate cărțile. Le-am aruncat, m-am descotorosit de tot ce ținea de astrologie, pentru că devenisem foarte frustrat. După ce am aprofundat-o mai multe vieți, am ajuns să fiu foarte frustrat deoarece nu explica totul. Nu era o ecuație matematică drăguță, ordonată, ușoară, curată. Și am continuat să găsesc lucruri care erau în neregulă cu ea. „De ce nu funcționează? Dacă ești în Pești sau dacă ești în Rac și te-ai născut pe datele acestea” și făceam toate hărțile și totul. Pe vremea aceea noi nu aveam calculatoarele voastre sofisticate, trebuia să le fac de mână. Trebuia să fac toate hărțile și tot nu avea sens. În cele din urmă a trebuit să le arunc pe toate. Mă săturasem și obosisem de ele. Știți, cum unii dintre voi, dacă poate sunteți jucători de golf, știți, jucați golf toată viața și într-o zi ajungeți să fiți pur și simplu atât de frustrați, încât luați acea geantă de crose și o aruncați în lac și spuneți: „Niciodată! Am obosit să tot alerg mingea aia stupidă.” (câteva chicoteli) A fost cumva unul din aceste momente, am terminat cu astrologia.

Ceea ce am realizat mai târziu, dintr-o mulțime de motive, este că în primul rând astrologia nu ia în calcul o grămadă de lucruri, precum viețile anterioare. Astrologia nu ia în calcul Punctele de Separare, trezirea, de exemplu. Chiar trebuie să includeți asta, deoarece schimbă totul. Și astrologia nu ia în calcul potențialele ascunse – potențiale care se află în spatele stelelor, ca să spun așa – care ar putea ieși la iveală doar cu puțină mișcare, puțină scuturare.

Dar astrologia m-a deranjat, de asemenea, deoarece mulți oameni credeau, cum am făcut și eu o vreme, că exista un destin din stele, că erai destinat pentru anumite lucruri pe baza astrelor, pe baza datei de naștere și tot restul. De fapt, am realizat destul de rapid că nu era un destin ferm, însă era prea ferm pentru gustul meu. De ce să fie cineva născut sub influența astrelor? Și știu că unii dintre voi, care sunteți astrologi, strigați în momentul acesta, dar treceți peste astrologie. Eu am făcut-o. Lăsați-vă de ea.

Am realizat că limitează o persoană, în special dacă ea crede cu adevărat în astrologie și gândește: „Acestea sunt instrumentele pe care le am. Asta e ceea ce urmează să se întâmple în viața mea. Asta e ceea ce mi-e destinat să fac.”

Acum câțiva ani am spus: „Nu există destin.” Nu există destin. Nu există stele care sunt… voi sunteți toate semnele și multe alte semne. Știți, ei vorbesc despre 12 semne astrologice? Eu am descoperit – nu a fost niciodată publicat, dar eu am descoperit că sunt de fapt 144 și, probabil, multe dincolo de asta. Așadar – egh! – astrologia.

Așadar, nu mi-a plăcut conceptul că o persoană a fost destinată și știu că unii dintre voi vă gândiți: „Ei bine, nu, sunt doar influențe.” Da, dar oamenii care chiar își studiază propria astrologie sau se uită la propria lor astrologie, o iau apoi ca pe un destin. Eu am spus: „Nu există destin. Sunteți liberi.” Sunteți ființe libere să alegeți orice vreți.

Dar există un lucru pe care l-am omis. Există o singură excepție, ei bine, de fapt o excepție și jumătate la asta, iar acesta este unul din lucrurile despre care aș vrea să vorbesc astăzi – un destin al sufletului. Și nu e chiar atât de rău. Unii dintre voi vă simțiți cumva chiar neliniștiți.

Un destin al sufletului. Haideți să începem de la premisa că ați venit pe această planetă, ați preluat o mulțime de vieți; omul a preluat o mulțime de vieți de experiențe. Ați ajuns în sfârșit la acest punct, poate a fost în ultima viață, probabil, unii dintre voi în viața aceasta, dar ați ajuns la acel punct și ați spus: „Ajunge. Asta e. Am experimentat ceea ce era de experimentat. Am trecut prin iubire și am trecut prin ură. Am fost un cerșetor, am fost un profet. Am fost… “ Nu e un cântec despre asta? „Am fost toate aceste lucruri și mi-a ajuns.” De cele mai multe ori când ați spus asta erați oarecum dezgustați. Nu era un sentiment de beatitudine și împlinire. Era ca și cum: „Asta e. Planeta asta e de rahat. Nu mai vreau să fiu aici.”

Asta a pregătit această viață, a schimbat dinamicile pentru când urma să veniți, familia, calea pe care urma să o luați și toate celelalte. Unii dintre voi, de fapt, nu ați atins acel punct de dezgust până în această viață, poate când erați spre sfârșitul adolescenței, în tinerețe sau oricând. Și ați spus: „Asta e. Am terminat. Am terminat.” Acela era omul strigând după Maestru și după Spirit, deși nu realiza asta la acel moment, chemând și spunând: „Finé! Am ieșit din asta.” Și aveți tot dreptul; omul are tot dreptul să spună: „Am terminat cu asta”, deoarece Maestrul și Eu Sunt-ul nu ar spune niciodată: „Nu, trebuie să te întorci pentru mai mult”. Ține de om să spună: „Am terminat.”

Asta a pornit trezirea. Asta a pornit trezirea și a fost, într-un fel, pentru mulți dintre voi în trezirea voastră, ați simțit această cumva imensă eliberare și ușurare pentru că ați terminat. Asta e. Acum tot ceea ce trebuie să faceți este să vă împachetați bunurile și să ieșiți pe ușă… într-un fel.

Apoi începeți această întreagă cale către, ceea ce eu numesc, măiestrie. Este permiterea înțelepciunii. Ați terminat, dar înainte de a pleca trebuie să permiteți înăuntru înțelepciunea, Maestrul. O parte din voi – sunteți cumva într-un conflict – pentru că o parte din voi e precum: „Vreau doar să scap de aici și vreau să mă întorc pur și simplu în Domeniul meu Suveran.” Și altă parte din voi este în genul: „Ooh, da! Pot să fiu un om și un Maestru. Pot să știu totul. Pot să creez orice doresc. Poate mai stau pe-aici o vreme și să văd despre ce e vorba.” Dar, înapoi la ideea mea.

Nu ați avut niciodată destin înainte, cu toate acestea, în tot acest timp de la trezire spre măiestrie există un destin. Există un destin. Destinul vine în câteva moduri diferite, dar, în primul rând, în momentul când spuneți: „Am terminat. Omule, ascultă-mă! Maestre, Eu Sunt, omul a terminat cu toate acestea.” În momentul în care spuneți asta, sunteți actualizați (n.tr.: s-a îndeplinit/a devenit ceva real). Actualizați, însemnând că s-a făcut – toată integrarea, toată iluminarea, toată Realizarea. Sunteți actualizați, însemnând că în momentul în care spuneți asta, ea se petrece în ceea ce aș numi potențial – voi probabil l-ați numi viitor – dar este deja îndeplinit. Este acolo. Așa că ați terminat cu toate viețile voastre. Sunteți actualizați la acel punct. Sunteți, de fapt, iluminați.

Tobias a spus-o cu mult timp în urmă, cred că în a doua sau a treia serie cu el. A spus: „Voi ați ascensionat deja. Acum doar descoperiți cam cum e să ajungeți acolo.” Pentru mulți este încă un concept intelectual, dar este foarte, foarte adevărat. Ați ascensionat deja.

Deci asta e făcută/îndeplinită. Nu există nimic altceva ce aveți nevoie să faceți. Dar lucrul amuzant este că omul continuă să creadă că există altceva de făcut, că nu ați învățat ceva, că există o lecție, că există o cheie secretă pe care trebuie să o găsiți. Nici gând. Deloc.

Deci, acum este actualizată dar voi, de fapt, încă nu ați realizat-o. Cu alte cuvinte, sunteți încă omul, încă încercați să faceți iluminarea, încă încercați să o plănuiți și să o creați și să o ghidați și să o gestionați și orice altceva. O să râdeți de voi înșivă într-o zi, dacă nu chiar astăzi, și veți spune: „Eh! Am nevoie doar să mă dau la o parte din drum și să o permit.” Dar omul aproape că nu se poate abține, așa că trebuie să continue să lucreze la asta. Și o faceți – văd aceste noi, e un fel de fenomen nou – numit „Mantre ale Permiterii.” Văd Shaumbra mergând la culcare noaptea: „Permit. Permit. Permit” (câteva chicoteli). Mă uit la ei și le spun: „Nu permiți. Sfincterul tău e încordat.” (râsete, și Linda strigă „Ohh!”) V-ați întors la rugăciune. V-ați întors la tot restul acelora. Doar permiteți. Știți cât de ușoară este permiterea? Doar permiteți! Asta este. Iisuse!

Există un anume destin care se petrece totuși – și chiar nu am vrut să vorbesc despre el până acum, deoarece v-ați fi supărat destul de tare pe mine legat de el sau l-ați fi înțeles greșit – dar acest destin minunat are loc în momentul în care spuneți: „Am terminat, ultima viață,” și treceți de la  trezire în măiestrie. Destinul de acum este acela că Maestrul începe să intre, iar Maestrul, bineînțeles – eu îl numesc Maestrul — dar este realmente înțelepciunea. Asta e tot ceea ce este. Înțelepciunea tuturor vieților și a acesteia. Maestrul intră și, într-un fel, vă ghidează viața, oarecum. Maestrul intră și nu va permite lucruri în viața voastră pe care omul ar fi putut să le facă. Vedeți, omul, atât de des viața sa este bazată pe nevoi și dorințe. Viața omenească este bazată pe ego și identitate. Viața omenească este bazată pe lucruri de genul: „Trebuie să găsesc un job mai bine plătit. Trebuie să arăt mai tânăr. Trebuie să fac, ei bine, lucruri omenești” și Maestrului nu îi pasă în acest moment. Maestrul e orb. Maestrului nu îi pasă.

Dar Maestrul intră acum pentru a vă forma, într-un fel, destinul. Veți reuși să ajungeți în Realizare, deoarece v-ați deschis. Ați spus: „Am terminat cu viețile omenești,” permițând, într-o oarecare măsură, Maestrul, iar Maestrul intră.

Este frustrant pentru om câteodată, deoarece există lucruri pe care le plănuiți și credeți că urmează să se întâmple. Sunt lucruri de care omul spune că are nevoie: bani, un partener – pff! – mai multă energie. Mnh-mnh. Nu. Nu aveți nevoie de mai multă energie. Nicidecum. Aveți nevoie doar să fiți mai eficienți cu ceea ce aveți.

Așa că omul ar intra acum în acest întreg lucru legat de planificare și să-și facă viața, iar Maestrul doar – nu vreau să spun că nu va permite asta – Maestrul pur și simplu se joacă de-a interferența și împiedică omul de la auto-distragere în acest răstimp de trecere spre măiestrie. De aceea, uneori, lucrurile pe care le vrea omul nu funcționează. De aceea omul devine foarte frustrat: „De ce nu funcționează asta? Credeam că sunt un creator?” Nu chiar acum. Vreau să spun, sunteți, dar chiar acum ați pus asta deoparte/ați suspendat-o undeva. Ați făcut o alegere de a merge în Realizare și, într-un fel, ați putea spune, ați semnat o înțelegere cu Maestrul, cu înțelepciunea voastră, spunând că o să lăsați Maestrul să vă rețină de la a deveni cu totul oameni chiar acum.

Aceasta este o perioadă de timp foarte delicată, foarte, foarte delicată. Este o perioadă în care makyo, doar o infimă cantitate de makyo vă poate arunca de pe cale. Acesta este momentul când omul începe să strige: „Ce zici despre asta? Ce zici despre aia? Mă simt groaznic. Nu știu ce să fac.” Maestrul nu vă va permite să fiți distrași chiar acum de o relație proastă sau de un job prost sau de nimic de genul ăsta. Așadar, există un destin.

Acesta este unul din nivelurile de care mă întrebam dacă cineva ar putea fi conștient în acest moment. „Mă simt de parcă mă atrage un magnet. Mă simt de parcă e altceva care controlează toate acestea, care face ca toate acestea să se întâmple. Nu știu ce este sau de unde vine, dar simt asta și, într-un fel, chiar îmi place, dar pe de altă parte, la naiba, interferează cu libertatea mea. Îmi încalcă libertatea.” Absolut, o face, deoarece i-ați dat permisiunea. Și, că tot a venit vorba, aceea a fost o permisiune cu o singură direcție. Nu o puteți retrage (câteva chicoteli). Nu, nu puteți. Nu puteți spune că va veni o zi când o să dați permisiunea aceasta, în ultima voastră viață, să dați permisiunea aceasta ca Maestrul să vă ghideze cumva realmente viața de acum. Vreau să spun, Maestrul nu va veni ca să vă dea bani sau orice altceva similar, însă Maestrul se va asigura că nu porniți pe aceste drumuri care nu duc nicăieri. Că nu vă îndepărtați în vreo distragere enormă. E de fapt destul de frumos când vă gândiți la asta, când simțiți asta.

Așa că, există un destin ce se petrece chiar acum, într-un fel foarte frumos. Există acel magnetism, acel ceva care pur și simplu vă atrage cumva, pur și simplu vă mișcă prin lucruri. Unii dintre voi ați avut recent experiența că, într-un fel, încercați să plănuiți toate aceste lucruri și să faceți toate aceste lucruri și ele continuă să se năruie și să nu funcționeze, iar apoi, când doar dați drumul, ceva vă ghidează mai departe și uneori vreți să spuneți că sunt ghizii spirituali și sunt OZN-uri sau ce-o mai fi (câteva chicoteli). Este cu adevărat destinul sufletului, este Maestrul care vă ghidează, asigurându-se că nu deveniți prea distrași și, de asemenea, că nu vă sinucideți acum, că nu faceți ceva atât de hazardat încât să periclitați această minunată viață nouă care intră în existență.

Așadar, trebuie să pun întrebarea aici, câteva întrebări, există o dorin-... singura dată când ați mai avut acest gen de destin, în toate viețile voastre pe Pământ, a fost atunci când ați ajuns pentru prima dată aici. În primele câteva vieți, a existat un fel de destin când urma să vă integrați cu materia. S-a întâmplat pentru că ați fost de acord cu asta, așadar au fost unele lucruri care au rescris ceea ce ar fi alegerile voastre umane. Asta este singura dată când mai există acel destin al sufletului. Și spun asta pentru că sunteți frustrați, chiar acum, într-o oarecare măsură: „De ce nu funcționează asta diferit? De ce nu funcționează asta când o încerc?” Opriți-vă pentru un moment. Fiți în comuniune cu Eu Sunt-ul, cu Maestrul. Ei vă ajută să fiți ghidați în Realizarea a ceea ce a fost de fapt deja actualizat în ceea ce voi ați numi viitorul, Realizarea voastră.

De fapt e un lucru minunat, într-un fel. Voi realizați: „Nu trebuie să lucrez la asta. Doar am s-o experimentez. Nu trebuie să o umplu cu o grămadă de filozofie și makyo și nu trebuie să îmi fac griji pentru ziua de mâine. Nu trebuie să îmi fac griji legat de ce urmează să se întâmple mai departe. Nu trebuie să mă îngrijorez câtuși de puțin. Câtuși de puțin.” Sunteți ghidați.

Așadar, trebuie să întreb, doar pentru amuzament. Unde ați fi chiar acum dacă nu ați fi avut acest destin? Dacă, în Realizare, ar fi fost totul după om, unde ați fi chiar acum? Linda, cu microfonul, te rog.

LINDA: El cerșea microfonul.

ADAMUS: Da. Unde ai fi, dacă ar fi fost după om?

JIN: Probabil aș conduce un Ferrari.

ADAMUS: Oh! Oh, ai conduce un Ferrari. Bun, bun.

JIN: Dar, mai ales, aș fi într-un gen de – cum să spun – ca un ghid sau ca un leader sau ca o mișcare.

ADAMUS: Poate ca un guru?

JIN: Daa, ceva de genul ăsta. Sau CEO (n.tr.: CEO – președinte/Director General, funcția cea mai înaltă din conducerea unei companii – în engleză Chief Executive Officer)

ADAMUS: Daa. Oh, CEO. Da. Mare mahăr.

JIN: Daa, mare mahăr ce ar face ceva, care din perspectiva umană, ar fi în genul – cum să spun – foarte folositor.

ADAMUS: Daa, exact. Daa, în regulă. Așadar, ai mai fi pe calea ta spirituală?

JIN: Daa, probabil.

ADAMUS: Daa.

JIN: Ca și cum nu pot scăpa de asta.

ADAMUS: Daa. Așadar, ai fi ca un CEO care conduce un Ferrari, dar pe calea ta spirituală.

JIN: Sau crezând că este.

ADAMUS: Sau crezând că este. Ăsta e un răspuns bun, pentru că există o cale paralelă, calea pe care omul ar fi luat-o și care nu este trăită, dar este acolo. Este calea paralelă, omul încercând să-și deseneze propria iluminare și este amuzant pentru o perioadă scurtă. Ajungi să conduci Ferrari. Și știi ce-i cu adevărat amuzant legat de asta? Puterea.

JIN: Exact.

ADAMUS: Dobândești toată această putere!

JIN: Exact.

ADAMUS: Oh, doamne, este ca un drog și omului îi place asta. Și apoi, chiar crede că face cu adevărat ceva.

JIN: Da, folosind puterea ca să facă o lume mai bună.

ADAMUS: Daa, să facă o lume mai bună, adică, am mai auzit cuvintele astea (Jin râde înfundat). De fapt, nu am întâlnit prea mulți oameni, incluzând-o pe Maica Tereza, care să încerce să facă o lume mai bună. Într-adevăr, el încearcă să...

JIN: Să-și întărească egoul.

ADAMUS: … să se facă pe ei mai buni. Știți, n-am întâlnit niciodată mulți care, cu adevărat, chiar încercau să facă lumea mai bună. E o mare replică de rahat, știți, încercarea de a face lumea mai bună. “Te deranjează să dai niște bani? Încerc să fac lumea mai bună.” E ca un lucru care ține de un mare ego. Și cine d… încearcă să facă o lume mai bu… 

LINDA: Ohh!

ADAMUS: N-am spus-o! (JIn râde încetișor) Am spus: “D----” (câteva chicoteli în public). Cine încearcă să facă lumea mai bună? Ce e în neregulă cu oamenii ăștia care încearcă să facă lumea mai bună?!

JIN: Ei doar – ei vor să fie acceptați de către ceilalți.

ADAMUS: Daa. Ei sunt atrași de putere. “O să fac lumea un loc mai bun.”

JIN: “Idolatrizează-mă.”

ADAMUS: Daa, daa. Dar știți ce se întâmplă de fapt? În momentul în care încerci să faci lumea mai bună, ea va încerca să te facă pe tine mai bun.

LINDA: Ups.

ADAMUS: Ups. Acesta este principiul compasiunii. Adevărata compasiune este să permiți tuturor lucrurilor să fie, să permiți lumii să fie ce este. Vreau să spun, aici în SUA, știu că sunteți în mijlocul alegerilor deoarece atunci când Cauldre și Linda au televizorul deschis, numai asta aud! Și există așa o lipsă de compasiune. Știți, în momentul în care încerci să schimbi pe cineva sau lumea, ei vă vor schimba. Este cumva un mititel efect de oglindă, amuzant, așadar se va întoarce asupra voastră. Adevăratul Maestru are compasiune totală, care înseamnă acceptare – de la cerșetorul din colț până la întreaga lume – compasiune totală: “Hei, este călătoria ta, amice. Vrei s-o schimbi, fă ce-am făcut și eu. Am spus: ‘Ultima viață’ și apoi lucrurile chiar încep să se schimbe, cu adevărat.”

Așadar, unde eram?

JIN: Ferrari.

ADAMUS: Ferrari! (râsete) În regulă, Ferrari. În regulă, asta e ceva important. În regulă. Mulțumesc. Mulțumesc. Deci, ai fi pe o cale spirituală, dar ar fi diferită de asta.

JIN: Daa, ar fi mult mai mult despre om, despre ego și mai ales despre putere.

ADAMUS: Mai ales despre putere sub masca...

JIN: În întregime despre putere, vreau să zic.

ADAMUS: Sub masca lui: “Sunt pe o cale spirituală.”

JIN: Exact.

ADAMUS: Daa, în regulă. Nu-i așa de rău. Este o experiență interesantă.

LINDA: Ai văzut catarama super tare de la cureaua lui?

ADAMUS: Am văzut-o. Da.

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Da. Daa.

LINDA: Super tare (este o floare de crin, mare).

ADAMUS: Foarte tare (Linda chicotește). Bun. Mulțumesc. Următorul.

LINDA: (chicotind) Mulțumesc.

ADAMUS: Următorul.

LINDA: Hai să vedem. Oh, în regulă. Caut pe cineva care cere stăruitor microfonul.

ADAMUS: Așadar, dacă ar fi fost după om, unde ați fi acum?

LINDA: Lasă-mă să caut.

ADAMUS: Linda caută o nouă victimă. Unde ai fi chiar acum, dacă ar fi fost după om?

JULIE: Cu siguranță muncind mult, foarte serioasă, mulți bani, lumea corporatistă, exact în mașinărie.

ADAMUS: Daa. Ce spui de calea ta spirituală?

JULIE: Cred că ar fi fost foarte mentală. Știu că ar fi fost foarte mentală.

ADAMUS: Exact. Dap. Bun. Bine. Și ar fi mai bună decât calea pe care ești acum?

JULIE: Ar fi diferită!

ADAMUS: Ar fi diferită (ei chicotesc). Daa. Ce ai face cu toți acei bani?

JULIE: Probabil aș cheltui mai mult și m-aș stresa mai mult și aș vrea mai mult...

ADAMUS: Ai fi mai fericită?

JULIE: … și ego-ul...

ADAMUS: Ai fi mai fericită?

JULIE: Asta-i diferit, știi. Poate fi o percepție a fericirii.

ADAMUS: Poate fi. Da. Și nu judec deloc. Am văzut mulți care au pornit pe calea asta, pe drumul ăsta, care, știți, pentru o vreme e de fapt foarte amuzant și este cu totul despre putere și este un joc excelent. Dar într-o zi, se năruie. Categoric explodează, deoarece nu este cu adevărat autentic și voi explica într-un minut de ce se năruie. Dar o face, cu surle și trâmbițe. Bun. Încă unul.

LINDA: În regulă. Cumpără-i pantaloni care i se potrivesc mai bine. (n.tr.: se referă la cineva din public)

ADAMUS: Comentezi despre modă aici în studio?

LINDA: Da, de fapt, asta făceam.

JUHL: Oh, Isuse!

LINDA: Oh, Isuse?!

ADAMUS: Oh, știai că o să-ți aducă acel microfon. Așadar, ce-ar fi dacă omul ar fi condus acest întreg lucru?

JUHL: Ei bine, aș fi probabil în acel cerc în care încerc relații în afara mea pentru a dovedi că nu sunt destul de bună pentru a le susține și că nu voi fi niciodată iubită.

ADAMUS: Da. Oh, uau, uau! Și cum este calea ta spirituală în tot acest timp?

JUHL: Aș fi încă pe calea spirituală de a încerca să dovedesc oamenilor că sunt demnă de această cale.

ADAMUS: Ai fi pe calea spirituală mergând către alți oameni pentru răspunsuri. 

JUHL: Da.

ADAMUS: Iar noi nu permitem asta, aici. Eu nu îți dau ție și nimănui dintre voi răspunsuri. Eu vă provoc și vă enervez ca naiba, dar fiecare răspuns, tot ce vine e dinăuntrul vostru. Și ce am văzut că se întâmplă, de asemenea, în acest gen de falsă realizare, este că există o agățare de o dependență de grupuri și, în special, grupuri care vă spun ce să faceți și cum să gândiți și cum să vă îmbrăcați și cât de mult să donați. Este cumva, o minunată, minunată, oh, vă distrage de la a vă uita cu adevărat în interior, deoarece acum e ca și cum: “Pot să urmez toate regulile? Pot să port lucrul potrivit? Pot să spun mantre corect? Pot să meditez corect? Pot să respir corect?” Este o mare distragere, deoarece omul crede: “Vezi? Sunt spiritual. Sufăr, asta înseamnă că sunt spiritual.” Și e total diferit.

Ce altceva s-ar întâmpla dacă nu ai avea acest destin spiritual, destinul sufletului?

JUHL: Aș crede că încă există ceva ce am nevoie să-mi dovedesc.

ADAMUS: Crezi asta, acum?

JUHL: Nu, acum nu.

ADAMUS: În regulă. Bun.

JUHL: Adică, am făcut-o foarte mult timp. Adică, o proiecție – “Oh, doamne. Nu sunt destul de bună. Nu am terminat asta. N-am finalizat nimic” – știi tu.

ADAMUS: Daa: “Ce e în neregulă cu mine?”

JUHL: Toate chestiile alea.

ADAMUS: Daa, daa.

JUHL: Și mă gândeam atunci când m-am așezat aici, mă gândeam: “Asta este prima dată când m-am întors într-un grup, după un timp foarte îndelungat,” pentru că m-am dat la o parte. Deoarece eram în acele grupuri și mereu mă gândeam că există ceva mai mult.

ADAMUS: Așadar, trebuie să te întreb, doar între noi doi (ceva râsete), deci ce zici de acest grup?

JUHL: Sunt fericiți. Acest grup este fericit. Zâmbesc. Există iubire în ochii lor. Sunt primitori. Sunt frumoși.

ADAMUS: Ce zici de – ăsta-i modul în care… nu știu ce să zic despre fericiți (râsete).

LINDA: Oh! Hmm.

JUHL: Poate iritați un pic.

ADAMUS: Ce aș spune eu – ce observ în legătură cu Shaumbra este că sunt conștienți. Există o conștiență pe care nu o vezi la majoritatea celorlalți oameni și îmi place asta, știi, pentru că ei, pur și simplu, sunt mult mai conștienți. Daa.

JUHL: Categoric.

ADAMUS: Daa. Bun.

JUHL: Am fost o Shaumbra...

LINDA: (strigă) Mulțumesc, Adamus! Mulțumesc! Isuse!

ADAMUS: Mulțumesc foarte mult.

Așadar, haideți să simțim asta pentru un moment și mulțumesc Linda. Haideți să simțim asta pentru un moment, tot acest lucru legat de un fel de destin al sufletului care, din momentul în care spuneți: “Până aici. Ultima viață. Am terminat cu experiențele,” aveți Maestrul, nu ca să vă spună ce să faceți – nu este ca un ghid spiritual sau ceva de genul acesta – dar Maestrul vă ține pe cale, vă reține de la a deveni distrași, de la a părăsi calea. Câteodată este foarte, foarte frustrant pentru că voi vă vreți libertatea. Vreți să credeți că voi faceți toate alegerile. Vreți să credeți că puteți face orice naiba vreți.

Dar simțiți asta pentru un moment, în ciuda acelei posibile frustrări. Când ați spus: “Am terminat, asta e. Timpul Realizării” și Maestrul, înțelepciunea s-a mutat înăuntru și v-a reținut de la o cantitate imensă de dureri și suferințe finale, nu e acesta un lucru minunat? Nu e asta cu adevărat minunat? Mă întorc la videoclipul pe care l-am văzut anterior. Nu este cu adevărat minunat că aveți acest nivel de ghidare și protecție? Cred că ar exista un cuvânt chiar mai potrivit, acest nivel de protecție care să garanteze că veți avea Realizarea, să garanteze că veți avea integrarea Maestrului și a omului. Ce lucru minunat.

Duce la o discuție despre spiritual – ne-spiritual; cuvânt greșit, Cauldre. Duce la o discuție despre maturitate. Maturitate. Până acum sau până relativ recent, nu ați avut maturitatea de a face multe lucruri. Maturitatea și, ce se întâmplă în toată această trecere de la trezire în măiestrie, este că imaturitatea din voi este expusă pe larg. Într-un fel major și doare de fiecare dată. Ăsta era unul dintre celelalte lucruri care am crezut că va ieși probabil la iveală în discuția noastră despre nivele de conștiență. În ultimul timp nivelele de realizare au fost destul de înalte. S-a văzut în visele voastre. Imaturitățile sunt expuse.

Imaturitatea este, la esență, o lipsă de înțelepciune. Nu e un lucru rău, este doar (ceva) imatur. Imaturitatea este o lipsă sau o limitare de perspectivă și percepție, fiind atât de îngustă – atât de îngustă asupra lucrurilor – încât nu simțiți la toate nivelele diferite. Nu sunteți conștienți de tot ceea ce se întâmplă de fapt. Asta este definiția mea despre imaturitate.

Merge înapoi la premisa că nu există realitate, nu există viață decât dacă este prezentă percepția. Nu există nimic dacă conștiința nu este aici. Dar conștiința sau percepția pot veni la multe, multe niveluri diferite. Nu este totul sau nimic. Pot exista niveluri foarte limitate de percepție – auto-impuse, niveluri limitate de percepție – pe care le-aș numi imature. Atât de focalizate doar pe supraviețuire, atât de focalizate pe ego, atât de focalizate pe durerile și suferințele voastre, pe rănile voastre și pe orice altceva încât deveniți foarte imaturi, foarte limitați în percepție.

Ce se întâmplă chiar acum în această mișcare despre care am vorbit mai devreme, voi simțiți toate aceste mutări și schimbări care au loc, toate sunt pentru a face loc Maestrului, dar de asemenea expun imaturitățile. Se expun locurile în care v-ați auto-limitat în conștiența voastră. Acum se deschid și, dacă înțelegeți asta, atunci nu mai este atât de înfricoșător. Dacă o permiteți, începeți să realizați de ce sunt acolo și ce se întâmplă. Dar fără asta, fără acea cunoaștere, chiar acum, poate fi foarte tulburător. De aceea, în special visele, chiar acum, sunt peste tot și este exact sentimentul că totul se schimbă și (tot) ce se întâmplă. Imaturitățile voastre sunt expuse.

Omului nu-i place în mod special să i se spună că are un destin – nu vouă, nu genul vostru (de oameni). Altor oameni, daa, lor le place, dar vouă, de fapt, nu (vă place). Vă revoltați împotriva acestui lucru. “Nu voi lăsa pe nimeni să-mi spună ce să fac,” genul acesta de mentalitate.

Dar v-ați dat această oportunitate pentru această ghidare, deoarece aveți acest gen de protecție – nu e chiar cuvântul potrivit – dar este o asigurare/garantare. Aveți o poliță de asigurare pentru propria voastră Realizare. Ce se întâmplă este că începeți să dezvoltați, începeți să permiteți înăuntru înțelepciunea. Eu o numesc Maestru, dar este doar înțelepciune și voi o permiteți în viața voastră și, pe măsură ce o faceți, vă dezvoltați acum maturitatea, abilitatea de a vă deschide să percepeți pe o varietate multiplă de nivele și conștientizări în viața voastră.

Pe măsură ce aduceți înăuntru înțelepciunea, aduceți de asemenea maturitatea și, cu maturitatea, începeți să eliberați destinul sufletului. Cu alte cuvinte, nu mai este nevoie să vă împiedice să vă rătăciți, să părăsiți drumul sau oricum vreți să-i spuneți. Deodată, acel destin este înlocuit de înțelepciune pură, minunata înțelepciune pură. Atunci vă eliberați din acel destin al sufletului sau îi dați drumul. Nu mai este nevoie să fie acolo. Și deodată, începeți să aduceți înăuntru această întreagă, ei bine, maturitate în viața voastră – maturitate și experiență umană combinate împreună, o întreagă nouă maturitate – asta e ceea ce se întâmplă chiar acum.

Și vor fi echilibrate perfect, echilibrate perfect la nivelul destinului sufletului, acest lucru care este asigurarea voastră că nu o să fiți extrem de distrași. Pe măsură ce aduceți înăuntru înțelepciunea, acel nivel al acelui destin este eliberat. Este decojit. Se dezlipește. Acesta este un alt lucru pe care-l  simțiți chiar acum în această dezlipire și schimbările, iar ele sunt înlocuite acum de înțelepciunea voastră. Adică de versiunea ‘voastră’ a ‘Maestrului din voi’. Este înlocuit de înțelepciune și în asta, din nou, nu puteți face greșeli. Nu poate să meargă prost. Este o veche frică omenească: “O să fac lucrul greșit.” Acum, nu puteți. Ei, aveți antecedente în a face lucrurile greșite, dar chiar acum nu puteți. Sunteți în modul de protecție, modul de asigurare.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta și să fim în comuniune cu acea înțelepciune care intră.

Și una din primele înțelepciuni pe care, într-adevăr, începeți s-o simțiți, este pur și simplu, Permiterea. Permiterea. Asta e ceea ce permite să intre mai multă înțelepciune. Asta e. Este chiar simplu, într-adevăr.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta și să o simțim cu adevărat.

Înainte să mergem mai departe, haideți să punem din nou videoclipul pe care l-ați avut aici, la început. Haideți să-l punem din nou. Dar înainte să o facem, simțiți-l cu adevărat într-o varietate de niveluri. Simțiți-l chiar acum, în special pe acel nivel al omului și al Maestrului și dați-vă voie să fiți foarte, foarte senzuali. Dați-vă voie să simțiți la niveluri foarte profunde și tot ce înseamnă asta este să vă deschideți și să permiteți.

Așadar, haideți să-l punem din nou.

Așadar, în regulă, chiar acolo. Chiar acolo. Chiar acolo. L-ați văzut. Ce se întâmplă? (publicul spune: “Se deschide ușa”) Deschiderea ușii. Permiterea. Atât de simplu. Deschiderea ușii. Și când ușa se deschide, în acest caz, permiterea Maestrului și a omului prinde formă, permiterea înțelepciunii. Nu mai este nevoie să vă luptați cu viața. Ceea ce înseamnă că acum aveți maturitatea. Aveți înțelepciunea. Nu o să faceți ceva greșit. Omul nu urmează să facă greșeli. De fapt, omul intră acum într-o nouă experiență senzuală. Priviți ce se întâmplă.

Bum! Opriți chiar aici. O să vă înnebunesc acolo, în spate (n.tr.: se referă la echipa de producție). Puteți să derulați înapoi la acel vers din deschidere? Îmi place asta. E minunat! (câteva chicoteli)

În regulă. “Am crezut că mai devreme sau mai târziu luminile de deasupra vor coborî în cercuri și mă vor călăuzi spre iubire.” Acesta este Maestrul care intră. Asta este înțelepciunea care intră. Asta este cunoașterea care a fost întotdeauna acolo, dar cu asta, a venit destinul. Ați lăsat Maestrul înăuntru sau v-ați reunit cu Maestrul și ați spus: “Ultima viață” și ați permis acestui destin să aibă loc.

Omul, câteodată, devine foarte furios, foarte supărat. “Ce naiba mi se întâmplă? și “Cum de nu pot face ca asta să funcționeze?” și “Cum de nu se întâmplă mai repede?” Slavă domnului, mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest destin al Maestrului.

“Nu știu ce e potrivit pentru mine. Nu pot vedea clar.” Sună cunoscut? (câțiva chicotesc și cineva spune: “cunoscute”) Acum, nu eu am scris versurile, dar am ajutat cumva (râsete). Haideți să continuăm. Îmi pare rău pentru [echipa de la] pupitrul de producție, din spate.

În regulă! (râsete, în timp ce Adamus intervine imediat) Opriți-vă chiar acolo! În regulă. Dați puțin înapoi (Adamus chicotește). În regulă. În regulă, nu spune asta totul sau ce? Daa. “Sunt aici de prea mult timp. Nu mai vreau să aștept.” Sună cunos-... daa, în regulă. Mi-am băgat o mână la scrierea versurilor, dar… (mai multe râsete)... haideți să continuăm.

În regulă, trebuie să ne oprim acolo (câteva râsete). În regulă. Acum, voi nu cumva ați spus într-adevăr: “Rupe-mă în bucăți,” dar… (videoclipul încă rula și acum s-a oprit). Va trebui să rămâneți alături de mine în asta, pentru că vom continua să ne oprim și să pornim. Ceva despre ruperea în bucăți. Cumva, voi ați fost de acord cu asta și s-a întâmplat (Adamus chicotește). Și, știți, asta a făcut parte din destin, destinul sufletului.

Știți, omul ar fi continuat clădindu-se pe sine din ce în ce mai mult. Și-ar fi cumpărat Maserati-uri și ar fi fost bogat și CEO și ar fi încercat să fie un guru, în cele din urmă. Totul este un blestemat joc de putere și, de fapt, nu există nicio putere, nicăieri, dar cu siguranță nu este nicio putere în Realizarea adevărată.

În regulă. Bun. Bun. Voi spuneți: “Sunt dispus să lupt pentru ea și să-i car greutatea.” Nu cred asta. Dar ați încercat. În regulă.

În regulă. Asta e atât de adevărat. E atât de adevărat (râsete). Adică, asta e atât de adevărat, să puneți sub semnul întrebării fiecare pas de pe cale. Vreau să spun și ar trebui adăugat în acel vers acolo: “Și am continuat să-l deranjez pe Adamus în fiecare noapte (mai multe râsete), dorind ca el să răspundă la întrebările mele și enervându-mă pe Adamus.” A trebui să scot versurile astea, pentru că ar fi făcut cântecul prea lung.

Dar, în regulă (uitându-se la următorul vers). Și nu doar: „Vino la mine, hai să fim împreună, hai să bem o cafea.” Coboară asupra mea. Vreau să spun: „Maestre drag, pur și simplu dă naibii năvală peste mine, pentru că nu știu niciun alt mod în care s-o fac în afară de acesta. Hai să nu fim delicați cu asta, doar – bum! – coboară asupra mea.” Și a făcut-o și realmente a durut uneori, iar omul a devenit într-adevăr supărat: „Ce dracu’ se întâmplă? Sunt sufocat de acest lucru mare de deasupra mea!” Era Maestrul.

„Coboară asupra mea.” Cu alte cuvinte: „Adu asta în plină forță, pentru că altfel voi rămâne în condiția mea umană. Am terminat cu asta. Sunt pregătit.” În regulă, haideți să continuăm.

Și încă o dată… îmi pare rău (Adamus chicotește). Încă o dată, Maestrul este orb, așa cum aici, tatăl este orb. Maestrul este orb. Este o metaforă atât de frumoasă care spune că nu există judecată. Nu trebuie să vă ascundeți de nimic.

De fapt, dacă omul urma să facă ceva, dacă ați simțit că trebuia să vă mențineți ocupați (cu ceva) și să vă faceți vrednici, aceasta era să primiți iertarea, deoarece omul se simte al naibii de vinovat cu privire la tot. Omul crede că până și Maestrul îl va judeca. Ați realizat ce nebunesc sună asta? Omul tot mai crede că Maestrul îl va judeca și îi va spune: „Ohh, ai făcut unele lucruri rele în viața asta. Te-am privit.” Maestrul este orb la toate acestea. Dacă este ceva de făcut, primiți iertarea pentru (faptul) că sunteți oameni. Doar primiți-o de la Eu Sunt. Primiți-o pentru că sunteți în condiția umană, pentru că lui Eu Sunt nu-i pasă și Maestrului nu-i pasă. Într-adevăr nu le pasă, dar omului, da. Haideți să continuăm.

Bum! Așa.

În regulă, haideți să ne oprim aici, pentru un moment.

Așadar acum, Maestrul răspunde cântând: „O lumină urmează să strălucească asupra ta” dar  Maestrul se întreabă: „O vei lăsa cu adevărat să intre? Te simți destul de vrednic?” Dar Maestrul spune: „Voi aduce această lumină extraordinară.” În acest caz, lumina este înțelepciunea. „Ți-o voi aduce. Ți-o voi da. Vei fi pregătit pentru asta?”

În regulă. „Urmeaz-o întotdeauna și ea te va ghida.” Și acesta este lucrul despre care am vorbit, destinul vostru spiritual sau – Cauldre, nu cuvântul „spiritual” – destinul vostru, destinul sufletului vostru. Urmați-l și permiteți-l. El vă va ghida. Se va asigura că asta se va petrece în această viață, Realizarea. Realizarea a ceva ce, de fapt, a fost deja actualizat, deja făcut. În regulă, haideți să continuăm, Devin așa de...

În regulă. Trebuie să ne oprim aici (râsete) Disecăm acest lucru. Se regăsește cineva în asta? (cineva spune „Da”) „Să nu te pierzi” și nu o veți face. Cu acest minunat destin al sufletului nu o veți face. Haideți să continuăm.

În regulă, trebuie să ne oprim aici (mai multe râsete). „Și trecutul tău va avea” – nu știu cum veți edita toate acestea dar… (mai multe chicoteli) „Trecutul tău va avea sens pentru tine.” Chiar acum, nu are sens cu adevărat. Știți, există o serie de evenimente idioate care au avut loc. Sunt experiențe și nu au niciun sens, dar Maestrul spune: „Eu sunt înțelepciunea. O voi aduce înăuntru. Vom da un sens tuturor acestora.” Vreau să spun, vor căpăta un sens. Nu le vom intelectualiza, dar vă veți trezi deodată, într-o dimineață, și va fi ca și cum: „Oh, doamne. Era atât de simplu. Asta e tot ce era.” În regulă, haideți să continuăm.

În regulă, trebuie să ne oprim chiar aici. Maestrul spune din nou: „Ia-mă cu tine. Ia-mă cu tine în această minunată călătorie. Permite-mi să intru. Hai să mergem împreună în asta. Hai să aducem împreună înțelepciunea și experiența umană.” În regulă.

Mm. Iar Maestrul și omul, încă împreună, chiar până la sfârșit. Ușa a fost închisă, dar Maestrul și omul sunt împreună, așa cum voi, omul și voi, înțelepciunea Maestrului, vă reuniți.

În toate acestea ați avut un destin care este eliberat acum, poate este una dintre cele mai mari mișcări pe care o simțiți în ființa voastră. În tot acest timp de când ați spus: „Ultima viață; ajunge cu experiențele în alte vieți pe această planetă,” ați avut acest lucru care v-a ghidat. 

Imaturitatea, limitările, v-ar fi ținut departe de ceea ce vă doriți cu adevărat mai presus de toate, mai presus de mașini și bani și faimă și orice altceva, imaturitatea v-ar fi ținut departe de asta. Așadar, destinul sufletului v-a ghidat până în acest punct. Și în acest punct, acum, Maestrul și omul vin împreună, experiența și înțelepciunea, eliberând nevoia, eliberând – da, eliberând nevoia, într-adevăr – de a avea acel destin.

Acum veți reveni de fapt la punctul de a face alegeri mature pentru voi.

Vă veți întoarce la a face alegeri mature și către aceasta ne îndreptăm, despre aceasta vom vorbi acum, a face alegeri reale în viața voastră, cu o nouă formă de libertate dar, de asemenea, cu înțelepciune. Ei sunt împreună, Maestrul și omul, nu mai este omul care vine dintr-un loc al limitării, nesiguranței, nevoilor și dorințelor, acum când sunteți în acest punct de a merge dincolo de hrănirea cu energie. A trebuit să-i lăsăm pe aceia care pur și simplu insistau cu hrănirea energetică, a trebuit să-i dăm afară.

Veți trece dincolo de acest punct de makyo. Nu a rămas mult makyo și realmente nu este loc pentru el într-o ființă cu adevărat matură care poate face cu adevărat alegeri pentru ea. Și nu mai este loc pentru acea imaturitate care a condus la limitarea conștienței. Pur și simplu nu există loc pentru ea.

În acest punct, haideți să punem niște muzică și să intrăm într-un merabh, aducând toate acestea laolaltă.

(începe muzica)

Acum suntem în punctul de – oh, acesta este un punct atât de minunat – de fapt, a face alegeri reale și a lua decizii reale în viața voastră.

Este ca și cum ați fost limitați în ultimul timp de frumusețea destinului și știu că uneori este foarte frustrant pentru voi. Dar acum, pe măsură ce Maestrul intră în viața voastră aducând toată înțelepciunea, acum, alegerile adevărate vor deveni din nou disponibile pentru voi. 

Pe măsură ce faceți alegeri în viața voastră, va exista claritate în ele și va exista multă înțelepciune.

Unul din lucrurile mari care se întâmplă în imaturitatea care este expusă, este că vă întrebați dacă puteți într-adevăr să vă descurcați cu asta. Vă întrebați dacă veți încurca lucrurile, dacă veți face lucrurile greșit. Acesta a fost așa un gând care v-a pătruns, un sentiment generalizat pentru atât de mult timp în această călătorie spirituală: „Voi încurca lucrurile?” Nu puteți. Nu cu înțelepciunea. Nu puteați nici înainte datorită acestui destin.

Da, acest destin, din momentul în care ați spus: „Am terminat cu vechea modalitate umană de experimentare,” destinul a limitat într-un fel sau a umbrit alegerile pentru a aduce dorința voastră cea mai adevărată – împlinirea, Realizarea.

Acum, acest destin lasă loc înțelepciunii adevărate. Tatăl se poate da deoparte pentru a lăsa acum fiul sau fiica să aibă propria sa viață.

(pauză)

Voi da un gen de exemplu de maturitate, foarte ciudat, cel puțin Cauldre crede că este ciudat. El face o verificare dublă cu mine.

Maturitatea. Ciudat, dar voi folosi marihuana ca exemplu. Poate cu 10, 20, 30 de ani în urmă ați fost expuși la marihuana. Ați fumat-o pentru a căpăta o stare de exaltare/euforie, pentru o senzație, pentru o experiență. Și era ilegal. Era ilegal. Erau aceia care spuneau că. dacă fumați marihuana. veți deveni dependenți de droguri și pornografie și de orice altceva din lume și era iarba dracului; de neatins. Dar ați făcut-o oricum.

Mulți dintre voi ați căpătat cu adevărat o stare de euforie, uneori. Mulți dintre voi ați continuat să fiți euforici tot timpul. Ați putea spune că a fost vorba, ei bine, că încercați să găsiți alte realități, ceva dincolo. Dar în imaturitate deveneați doar euforici. Doar vă intoxicați. Ați aflat că era o mică evadare drăguță din viața de zi cu zi, așa că doar vă intoxicați. Asta este cu adevărat imatur. Distractiv, dar imatur și, în cele din urmă, într-adevăr, probabil că nu v-a dat nicio deschidere majoră sau înțelegeri sau orice altceva.

Acum ne îndreptăm cu rapiditate spre timpul nostru prezent. Realizați, de fapt, toate beneficiile marihuanei? Eliberează/calmează durerile, stabilizează copiii cu epilepsie. De fapt, se va demonstra că, în formele sale non-halucinogene, reduce foarte mult efectele Alzheimer-ului. Și nu mă refer neapărat la acel gen de marihuana care te duce la euforie, dar vedeți, ea a fost întotdeauna acolo. A fost întotdeauna acolo, în interiorul marihuanei. Dar persoana sau societatea imatură o privea doar ca pe o unealtă pentru a se ameți/exalta. În timp ce persoana matură, aceea care are înțelepciunea Maestrului și experiența omului, realizează că nu este unealta diavolului. Nu este doar pentru a se ameți și a încerca să evite viața. Există mult mai mult în ea. Are beneficii medicinale uimitoare pentru corp și minte. Nu trebuie să aveți ingredientele tari care doar aduc pe cineva într-o stare modificată/alterată. Puteți s-o faceți fără ea. Aceasta este maturitatea. Aceasta este conștiența. Dar, cu 30 de ani în urmă, 20 de ani în urmă, ei bine, nu aveați conștiința, conștiența, maturitatea să o realizați, așa că era doar un drog recreativ/deconectant.

Folosesc acest lucru ca un exemplu ciudat de diferență între o ființă imatură și una matură. Veți începe să vedeți lucruri pe care nu le-ați mai văzut înainte, pentru că aveați o lățime de bandă îngustă. Și nu, nu promovez marihuana aici. Spun doar că aceasta este un exemplu. Există mult mai mult, ceea ce doar o ființă cu înțelepciune poate simți sau experimenta. Există mult mai mult în toate lucrurile din viață care este posibil să nu fi fost în conștiența unei ființe imature.

Permiterea în interior a înțelepciunii Maestrului – cu adevărat unul dintre cele mai profunde lucruri pe care le-ați făcut vreodată – aduce înțelepciune, înțelegere/percepție, maturitate. Aduce multe, multe niveluri de conștiență și aduce senzualitate, imensă senzualitate.

Fără această înțelepciune pe care ați permis-o în ultimii ani, fără această înțelepciune, nu ați fi avut echilibrul pentru a face față unei vieți cu adevărat senzuală. Ați fi obținut o stare de euforie mentală, departe de senzualitate, doar o euforie temporară, în loc să realizați toată frumusețea ei.

 

Când l-ați lăsat pe Maestru să intre în viața voastră, ați permis înțelepciunii să înceapă să vină, omul a vrut să încerce să ia această înțelepciune ca fiind a lui, să revendice înțelepciunea, să-i revendice inteligența.

Dar încet, încet, pe măsură ce a intrat Maestrul, pe măsură ce a intrat lumina, pe măsură ce i-ați permis să cadă peste voi, ați realizat că nu este pentru om să pretindă această înțelepciune sau să pretindă inteligență sau superputeri. Pentru om este să meargă mână în mână, să cânte de la inimă la inimă cu Maestrul.

Cu venirea acestei înțelepciuni ați ajuns să realizați că nu este de datoria omului să trebuiască să încerce să gestioneze și să controleze totul. Se rezolvă. Pur și simplu, se rezolvă când omul continuă cu experiența, dar lasă acea parte a Maestrului din el să aducă înțelepciunea, sincronicitatea, alinierea, rezonanța.

 

Ați făcut două lucruri care sunt profunde.

Unu, ați spus: „Am terminat cu natura repetitivă a vieților pe planetă. Am terminat cu asta.” Nici măcar n-ați spus: „Vreau mai mult.” Ați spus doar: „Vreau afară.”

Și al doilea lucru cel mai profund, a fost deschiderea voastră, permiterea înăuntru a Maestrului, a înțelepciunii.

Puțini oameni vor face asta vreodată. Le este frică să lase în viața lor ceva atât de mare care, de asemenea, sunt și ei.

Oh, ei doresc să intre o altă entitate sau înger, dar puțini sunt cei care doresc cu adevărat, vreodată, să lase ceva atât de mare – care este de asemenea parte din ei înșiși – în viața lor, deoarece sunt speriați de ei înșiși. Nu au încredere în ei înșiși.

Ați permis Sinele vostru în viața voastră și el a adus înțelepciunea.

Asta este încă dificil ca voi să definiți – ce înseamnă asta, ce este asta exact – dar aveți o simțire/intuiție în ceea ce o privește.

(pauză)

Și făcând asta, se eliberează – chiar acum, în timp ce vorbim – se eliberează acest destin al sufletului.

Oh, nu a fost un lucru rău, deloc. Nu, nu. A fost foarte bun. A fost ca o vestă de salvare. Dar a făcut ca unele dintre alegerile umane pur și simplu să nu se împlinească, să nu se petreacă.

Cu destinul sufletului, a însemnat că anumite nevoi și dorințe ale omului, nevoi și dorințe imature, pur și simplu să nu se întâmple.

Dar acum se schimbă acest lucru.

Această mișcare pe care o simțiți, ca și cum lucrurile se destramă, se dizolvă, această mișcare pe care o simțiți la un anumit nivel al conștienței este pur și simplu destinul sufletului care nu mai trebuie să fie acolo. A fost înlocuit de înțelepciune, maturitate.

(pauză)

Nu sunt sigur dacă omul este fericit sau trist legat de toate acestea. Nu sunt sigur dacă omului îi displăcea într-un fel acest destin. Știu că omului îi place întotdeauna să creadă că este liber, dar foarte puțini (oameni) sunt de fapt (liberi). Omului îi place întotdeauna să creadă că are de ales, dar foarte puțini oameni fac alegeri în viața lor.

Ați avut acest destin care v-a împiedicat să vă rătăciți, să vă pierdeți.

Acum aveți înțelepciunea.

(pauză)

Nu mai aveți nevoie de vesta aceea de protecție. Încet, încet va dispărea. Nu aveți nevoie de ea. Aveți maturitatea acum.

Intrați în comuniune cu asta pentru un moment. Simțiți asta.

(pauză)

Și nu pot sublinia acest lucru suficient: Nu puteți greși. Nu puteți face greșeli. Tot ce se întâmplă în viața voastră acum, totul este parte din Realizarea voastră. Fie că este vorba despre o chestiune de sănătate, financiară, (sau) doar confruntarea cu voi înșivă, totul este o parte a realizării a ceea ce s-a făcut deja.

Așadar, omule drag, oprește-te. Încetează să lucrezi la asta. Încetează să o planifici. Încetează să te temi de ea. Ceea ce vreau să spun cu adevărat este să încetezi să te temi de ea.

(pauză)

Imaginați-vă acum – imaginați-vă ceva ce este aici, acum, de fapt – să faceți alegeri reale în viața voastră.

Nu alegeri despre ce fel de cafea veți comanda sau ce culoare de pantofi veți purta. Vreau să spun, alegeri reale în viața voastră.

Nu alegeri înfricoșătoare. Nu alegeri între negru și alb, ci alegeri de potențiale – ce să experimentați în continuare, ce să deschideți în continuare.

Alegeri reale – cum să vă cufundați profund în Eu Sunt și să-l lăsați (pe Eu Sunt) să se cufunde profund în voi. Alegeri reale.

Alegeri pe care v-ar fi fost frică să le faceți înainte de asta. Da, unele alegeri – alegeri mari, carieră și locul în care să trăiți și parteneri, da, unele dintre acestea – dar și alegeri mai mari în viața voastră.

 

Alegeri care, într-un fel, nu au fost cu adevărat disponibile înainte din cauza acestui factor de destin. Dar acum sunt, cu maturitate, cu înțelepciune.

Simțiți asta pentru un moment – ființa matură, înțeleaptă care sunteți, fiind acum într-adevăr capabilă să aleagă conștient, fără frică, fără multă anxietate interioară – alegând ce vreți să experimentați în continuare.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Veți avea, într-adevăr, oportunitatea în viața voastră, oh, între acum și următorul nostru Shoud pentru acest tip de alegeri. Nu unde veți lua cina sau ce veți urmări la televizor, ci alegeri reale, încă o dată. Se va simți puțin ciudat. Acestea au fost într-un fel scoase din, ei bine, „dulapul potențialelor” pentru o vreme, indisponibile;  acum, au revenit.

(pauză)

Dacă simțiți orice anxietate când realizați că acea alegere este chiar acolo, dacă există orice anxietate, respirați foarte profund și intrați în comuniune cu înțelepciunea, înțelepciunea voastră.

Respirați foarte profund.

(muzica se sfârșește)

Ce zi minunată am avut împreună. A început cu trei niveluri de conștiență. Primul, conștientizarea destinului sufletului. Al doilea, conștientizarea că este înlocuit acum de înțelepciunea foarte profund așezată și integrată între voi și Maestru, la fel ca în videoclip. Și, în cele din urmă, conștientizarea că un nou nivel de a alege va fi disponibil pentru voi. Și poate fi puțin copleșitor la început dar, pe urmă, respirați și realizați că înțelepciunea este chiar acolo. Maturitatea pe care nu o aveați nici măcar cu câțiva ani în urmă este acolo.

Haideți să respirăm profund împreună, dragi prieteni, o respirație profundă împreună.

Ce zi a fost. Ce zi a fost. Foarte senzuală în atât de multe feluri.

Cu aceasta, Eu Sunt Adamus, în serviciul vostru. Vă mulțumesc.

Și amintiți-vă...

PUBLICUL: Totul este în regulă în întreaga creație.

ADAMUS: Mulțumesc. Totul este în regulă în toate creațiile voastre (publicul aplaudă).