MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria „Emergenței”

SHOUD 2 – ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
1 septembrie 2018
www.crimsoncircle.com


Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al lui St. Germain.

Ah! Haideți să respirăm profund, în timp ce începem această experiență.

Și, pentru a comenta subiectul despre care vorbea Linda...

LINDA: Oh, nu!

ADAMUS: … în tot acest timp, că par a fi prin preajmă mai mult ca niciodată. Mă simt puțin ca un intrus în toată chestia (râsete).

LINDA: Nu, nu, nu! Nu înțelege greșit.

ADAMUS: Există o mulțime de oameni care ar plăti bani buni ca să-și petreacă timpul cu un Maestru Ascensionat în bucătărie și în dormitor (mai multe râsete). În special în dormitor. Nu. Nu, dragă Linda și voi toți, care poate ați gândit același lucru, nu este vorba că sunt prin preajmă mai mult sau mai puțin decât înainte. Este că voi deveniți mai conștienți. Voi deveniți mai conștienți...

LINDA: Oh, desigur! Bineînțeles! (câteva chicoteli)

ADAMUS: … de lucrurile care nu se pot vedea neapărat cu ochii sau auzi cu urechile. Voi toți deveniți mai conștienți. Mai senzitivi desigur, însă pur și simplu, mai conștienți. Știți de ce? Pentru că aveți încredere în voi mai mult decât oricând. 

LINDA: Ooh!

ADAMUS: Știți de ce? Nu aveți niciun alt loc în care să mergeți! (râsete) Oh, este o afirmație adevărată. Niciun alt loc în care să mergeți. Ați fost atât de deformați de neîncrederea în voi înșivă. Ați renunțat la încredere. Ați avut încredere în orice altceva și apoi ați învățat să nu mai aveți încredere în asta. Ați fost atât de copleșiți de gânduri și sentimente negative despre voi înșivă, îngrijorați de repetarea vechilor greșeli, încât pur și simplu v-ați îndepărtat de încredere. Iar când v-ați îndepărtat de încredere, v-ați închis. Când v-ați închis ați devenit mai puțin conștienți. Când deveniți mai puțin conștienți, există mai puțină conștiință în experiențele vieții voastre. Când există mai puțină conștiință în experiență, atunci deveniți plictisiți. Când ați devenit plictisiți, ați vrut să plecați. Când ați vrut să plecați, eu am spus: “Nu! Trebuie să rămâneți!” (râsete) Trebuie să rămâneți. Toate acestea fac parte din experiența de a fi aici. Așadar, nu, voi doar deveniți mai conștienți. 

La început este puțin copleșitor. Omul protestează și spune: “Oh! Adamus este în preajmă tot timpul. Nu am niciun pic de timp pentru mine.” Nu, eu sunt foarte mult în preajmă. Reamintiți-vă, cu nouă ani în urmă când am venit la Crimson Circle, era în septembrie, ca acum. Era sus în munți atunci, însă am spus: “Sunt cu voi la fiecare pas pe cale” sau până când vă dau afară. Însă sunt cu voi la fiecare pas pe cale, iar aceasta este o afirmație adevărată. Noi avem o înțelegere/un acord. Eu am un angajament față de absolut fiecare din voi.

Voi fi cu voi. Nu trag cu ochiul pe sub cearceafuri sau nimic de genul acesta. Nu-mi pasă ce mâncați. Nu-mi pasă dacă fumați. Nu-mi pasă ce faceți. Sunt cu voi la fiecare pas pe cale. 

LINDA: Dacă fumăm ce?

ADAMUS: Orice (câteva chicoteli). Însă dacă fumați canabis asta face lucrurile cu mult mai dificile. Plecați într-un alt loc, dar asta este o cu totul altă poveste. 

Ceea ce încerc să spun este că sunt cu voi la fiecare pas de pe cale și, nu fac niciun fel de judecăți și, încerc să vă ajut ca să vă vedeți și voi la fel. Fără judecăți. A fost pur și simplu o experiență mare, imensă, dată naibii. Asta-i tot. Asta e. Și știu că voi știți asta mental, dar când într-adevăr vă izbește, când într-adevăr simțiți asta – “A fost doar o mare experiență extraordinară” – aveți atât de multă ușurare față de toată judecata, gunoiul care v-a reținut de la a fi conștienți. 

Așa că, nu, dragă Linda, nu sunt prin preajmă mai mult ca altădată. Voi sunteți, pur și simplu, mai conștienți decât înainte. 

LINDA: Mulțumesc. 


Spațiul Sigur

ADAMUS: Așadar, astăzi, haideți să începem prin crearea unui spațiu sigur, deoarece astăzi urmează să avem o experiență. 

LINDA: Aoleu! (cineva spune: “Uuu!” și altcineva spune: “Mai bine aveți grijă!”) (Adamus chicotește) Vai!

ADAMUS: Am auzit câteva urale și câteva huiduieli. 

LINDA: Vai!

ADAMUS: Știți, spun cuvântul “experiență” și există un anumit entuziasm datorită unui anumit nivel de plictiseală, dar de asemenea și ceva de genul: “Oh, nu! Ce urmează să experimentez acum?” Vă voi spune asta chiar acum – nu urmează să o credeți neapărat, însă veți ajunge s-o înțelegeți și s-o credeți: Nu veți mai avea nicio experiență rea de aici înainte.   

LINDA: Hm.

ADAMUS: Nu puteti. Chiar puteti încerca să aveți experiențe rele și pur și simplu nu veți avea (câteva râsete), deoarece, după ce respirați profund și realizați cu adevărat tot ceea ce este implicat în creația voastră – nu veți mai încerca să analizați componentele individuale ale vreunui lucru, vă veți uita la felul în care se dezvăluie imaginile de ansamblu, cum sunteți un creator în interiorul propriei creații – și puteți alege ceea ce vreți să experimentați. Este atât de simplu și asta este ceea ce facem aici.  

Haideți să începem prin alegerea spațiului sigur. Alegerea spațiului sigur. 

Cu mult timp în urmă, Tobias a spus: “Voi alegeți un spațiu sigur; spațiul sigur există atunci când voi îl alegeți.” Când îl alegeți. Este atât de simplu. Haideți să nu facem asta cu adevărat complex. Să nu ne întrebăm dacă într-adevăr puteți sau dacă veți fi biruiți de forțele întunecate sau orice de genul acesta. Nu, pur și simplu alegeți acel spațiu sigur. Asta este. Unu, doi, trei (respirație profundă), “Spațiu sigur!” Avem nevoie de o mică chestie audio în care faceți – “Spațiu sigur!” (câteva chicoteli) Asta este. 

Voi adăuga puțin la ceea ce a spus Tobias. Spațiul sigur este o alegere. Este o experiență. Spațiul sigur există practic datorită unui lucru: Voi vă puneți conștiința acolo. Vă puneți conștiența acolo. Prin urmare, el devine un spațiu sigur. 

Nu există nimic în toată creația, nu există nimic până când nu este prezentă conștiința. Universul vostru fizic nu a existat până când nu a fost conștiința acolo. Ce naiba credeți că a fost Big-Bang-ul? A fost pur și simplu – bum! – punerea conștiinței în nimic – (poc!) – și deodată acest întreg univers există. Asta este. 

Conștiința nu gândește în termeni de vastitate sau micime. Conștiința nu spune: “Oh, ăsta este un univers mare. Trebuie să-l micșorez puțin.” Nu. Doar este, este acolo, iar apoi, după ce conștiința este prezentă, conștiința și apoi, în cele din urmă, mintea umană, îl evaluează și spune: “Cât de mare este? Cât de vast este? Cât de mic este?”

Dar atunci când conștiința devine mai întâi prezentă în spațiul sigur, ea nu spune: “Voi crea un spațiu sigur cam atât de mare” sau “Îl voi crea pentru mine și prietenii mei,” nimic din astea. Este în mod simplu: “Eu sunt prezent în spațiul sigur pe care îl creez.” Bum! Big bang. Asta este (tot).

Și apoi intrați în el. Intrați în acel spațiu sigur, renunțând la toate îndoielile și fricile. Îndoielile și fricile doar vă vor polua experiența. Lăsați-le pe toate să plece. Cum ar putea să meargă rău dacă voi ați ales spațiul sigur pe care apoi îl creați și nu aveți nicio limitare asupra sa în termeni de mărime și vârstă sau importanță sau orice altceva. Pur și simplu sunteți în propriul vostru spațiu sigur. Nu puteți acționa greșit, în afara cazului în care permiteți acea voce veche, vocea voastră, să vină și să spună: “Oh, dar dacă? Dar dacă nu este sută la sută sigur? Dacă este numai 40 la sută sigur?” Ei bine, ce credeți că se întâmplă? Veți avea 40 la sută siguranță. Așa că, haideți să începem acum să alegem în mod conștient și să experimentăm în întregime spațiul sigur. Asta este. Nu puteți acționa greșit. 

Una din problemele pe care toți le veți experimenta intrând, ajungând în Emergență este istoria voastră, trecutul vostru. Toate amintirile, toate lucrurile făcute greșit, care au mers prost. Toate lucrurile pe care încă le mai purtați pe umerii voștri legate de experiențele voastre rele și îngrijorarea că o veți face din nou, veți repeta acele greșeli. Și aveți o mulțime de promisiuni și jurăminte față de voi înșivă. Aveți o mulțime de reguli auto-impuse despre cât de departe urmează să mergeți, cât  de mare urmează să mergeți (n.tr.: în sens de important/în stil mare). Toate acelea, până la urmă, într-adevăr v-au limitat. Urmează să le dăm drumul tuturor acelora, astăzi. Astăzi. Iar Cauldre se întreabă dacă eu vorbesc doar metaforic, simbolic. La naiba, nu. Pur și simplu le vom lăsa să cadă/să plece. Asta este. 

Viața… știți voi, la sfârșitul ultimei noastre întâlniri, am spus în merabh: “Dacă o veți face, faceți-o bine.” Viața nu merită să fie trăită dacă urmează să o faceți pe jumătate, dacă urmează să o faceți  înfricoșați, dacă o veți face cu limitare. Ați putea la fel de bine...

LINDA: Se poate traduce foarte bine “pe jumătate”? (n.tr.: Linda se referă la expresia folosită de Adamus “half-assed”, care înseamnă pe jumătate)

ADAMUS: Traducătorii? Pe jumătate? Ei dau din cap și spun: “Oh, daa! Putem face asta!” (râsete) Pe jumătate. Da. 

LINDA: Toată lumea știe ce înseamnă pe jumătate?

ADAMUS: Da. Pe jumătate rapid, r-a-p-i-d. Cu jumătate de viteză. Pe jumătate! (alte câteva chicoteli) (n.tr.: Pronunția lui half-assed – pe jumătate, seamănă cu pronunția lui half fast – pe jumătate rapid – joc de cuvinte al lui Adamus)

Viața nu merită trăită dacă o veți face cu jumătate de drum, parțial, dacă o veți face limitat, mic, plin de frică. Nu merită. Ați putea la fel de bine să vă faceți bagajele și să veniți pe partea cealaltă. Noi ne distrăm foarte tare aici. La fel de bine, ați putea trece dincolo dacă aveți de gând să trăiți așa. Este pur și simplu… (Linda pufnește zâmbind sarcastic) Ce?!

LINDA: Mă sperii.

ADAMUS: Am spus ceva ilegal? (câteva chicoteli)

LINDA: La limită.

ADAMUS: La limită. Ați putea la fel de bine să nu fiți aici dacă veți trăi viața mărunt. Și, spun asta, pentru că îi transmit prin channel pe ei (arătând către Shaumbra). Ei știu asta. Voi știți asta. Chiar nu merită să trăiești dacă aveți de gând să trăiți mărunt. Așadar, spațiul sigur. 

Astăzi, aici, vom avea o experiență și, vom merge complet în ea. Va fi interesant, fascinant și, mai întâi scufundați-vă în ea și apoi – oh, cum ați spune voi ‘încercați să vă dați seama de ea’ – însă mai întâi scufundați-vă în ea fără nicio întrebare.

LINDA: Permiteți.

ADAMUS: Permiteți-o. Permiteți-o. Scufundați-vă în ea acum, înțelegeți-o mai târziu. Da. Iar asta este cumva contrar față de ceea ce fac oamenii. Ei vor ca, mai întâi, să-și dea seama – “Ei bine, ce este un spațiu sigur? Ce urmează să experimentez astăzi?” Nuu. Am terminat cu asta. Creatorii se scufundă în creațiile lor și apoi se uimesc pe ei de ceea ce realmente au creat. Așa că astăzi, o experiență. 

Voi vorbi o mulțime despre experiență. Am vorbit o grămadă despre ea în Keahak, puțin aici la adunările lunare, însă Emergența este cu totul despre experiență nouă. Experiență nouă, pe care într-un fel voi nu ați experimentat-o de foarte mult timp, dacă ați făcut-o vreodată, în toate viețile voastre. 

Știți, componenta umană a trinității – îl aveți pe Eu Sunt, unii l-ar putea numi sufletul, Maestrul, care este înțelepciunea tuturor vieților trecute și viitoare și, apoi omul – eu cred că omul are rolul cel mai  amuzant, pentru că, în ceea ce-l privește, totul este despre experiență. Și, lucrul nostim este că atunci când toată asta a fost cumva creată, știți voi, acest întreg lucru: Eu Sunt/Maestrul/omul, iar Eu Sunt a trimis mai departe o expresie a sa ca să vină pe Pământ ca om, dacă vă amintiți asta, Eu Sunt-ul – unii numesc asta suflet – Eu Sunt-ul a spus: “Știi, tu ești partea experimentală a mea. Ești fațeta mea care va merge mai departe în experiență. Nu să înveți. Nu e nimic de învățat. Pur și simplu în experiență pentru bucuria Eu Sunt-ului, a existenței.” Vedeți voi, Eu Sunt-ul este ca acest mare orgasm constant (Linda suspină adânc). Nu-i așa de rău (unii chicotesc). Încearcă-l. Trebuie să fiu precaut cu implicarea în chestiile astea de familie…     

Eu Sunt-ul este în această stare constantă a expresiei plină de bucurie. Potirul lui Eu Sunt umplându-se pur și simplu din nou și din nou și doar dând pe dinafară. Este în mod constant în bucuria sa, în bucuria lui “Eu Exist.” Știți, Eu Sunt-ul nu este cu adevărat complicat. Sufletul nu este cu adevărat complex. Este într-o stare constantă de “Eu Exist!” și apoi bum! Orgasm spiritual. Și apoi Eu Exist! Bum! Simțind asta în mod constant. 

Atunci când lucrez cu mulți dintre voi și spun: “Hai să ne întoarcem la ‘Eu Exist,’” vreau ca voi să vă conectați cu acea bucurie a sufletului care a existat întotdeauna. Nu a fost niciodată creată. Nu poate fi decreată. Este pur și simplu într-o bucurie inocentă a lui “I Exist.” Și ea trimite o parte a sa, care devine om în cele din urmă și care este aici în experiența de a exista. 

Dar știți, de-a lungul drumului omului i s-a făcut frică de experimentare. Omul s-a închis într-un fel, însă asta în sine este parte a experienței. Omul a ieșit din toate celelalte simțuri ale sale – modul de a percepe realitatea, senzualitatea – a intrat doar în Focalizare. Doar Focalizare. Și, ați putea spune că asta este extrem de limitativ, ceea ce este, însă este parte a experienței. 

Acum, în Emergență, ne întoarcem – nu, nu ne întoarcem – noi intrăm din nou în experiența reală. Nu doar supraviețuind, nu doar descurcându-ne, ci experimentând. Asta îi va speria al naibii pe unii dintre voi, deoarece v-ați ascuns foarte adânc, dedesubt. V-ați furișat sub acea piatră și v-ați târât adânc, dedesubt.  

Știți, a existat un fel de metaforă interesantă legată de vremurile post-Atlante, când populația Pământului, mult din populația care a supraviețuit căderii, a mers sub Pământ. Ei au trăit sub Pământ mult timp, folosind energia cristalelor pentru a crește hrana, a furniza sursa de lumină și, cred că de multe ori, unii dintre voi, într-un fel, în propria voastră inimă, vă întoarceți acolo, încercând să trăiți dedesubt, încercând să rămâneți închiși/acoperiți. Știți, au fost timpuri interesante pentru aceia dintre voi care ați fost acolo, dar asta nu înseamnă realmente a trăi. Trebuie să trăiți deasupra/afară și dedesubt/înăuntru (n.tr.: exprimarea se leagă de analogia cu vremurile post-Atlante amintită de Adamus mai sus și de faptul că ne-am ascuns în interior, ne-am izolat de lume. Ideea e să fim în lume în timp ce suntem conectați în interior, altfel omul din trinitate nu trăiește experiența la nivelul cel mai înalt) Nu doar dedesubt. 

Voi vorbi cu mult mai mult despre experiențe. Urmează să avem experiențe. Veți descoperi, unii dintre voi, că deveniți foarte înfricoșați, iar asta e bine. Asta este o experiență de a fi înspăimântat, precum: “Oh, dumnezeul meu!” Să aveți acest gen de libertate de a fi capabili să alegeți un spațiu sigur și să alegeți experiența, este puțin înfricoșător, puțin copleșitor. Dar, hei, sunteți aici pe planetă. Asta este ceea ce alegeți și într-acolo ne îndreptăm.


Experiență

Așadar, haideți să începem imediat. Avem nevoie de acea muzică de merabh și va trebui ca voi să respirați foarte profund. Am ales spațiul sigur, prin urmare el este. Este așa.

(începe muzica)

Suntem împreună în acest minunat spațiu sigur.

Așadar, avem omul care într-adevăr, cred, are partea amuzantă a trinității. Omul trebuie să meargă profund în experiență, descoperire, delectare/amuzament.

Experiența. Experiența și viața reprezintă într-adevăr același cuvânt, ortografiat puțin diferit.

Iar Eu Sunt-ul i-a spus omului: “Intră în experiență. Eu nu te voi judeca niciodată.” Eu Sunt-ul, sufletul, este incapabil de judecată, incapabil de corect sau greșit. 

Imaginați-vă asta pentru un moment.

Acum, uneori voi spuneți: “Am așa un dor să-mi cunosc divinul, sufletul, din nou. Am așa o dorință pentru acea conexiune.” Dar, vedeți voi, atât timp cât mențineți lucruri ce sunt împotriva voastră, voi întoarceți spatele Eu Sunt-ului, sufletului. Sufletului nu-i pasă, deoarece sufletul este mereu prezent. Sufletului nu-i pasă. Asta este doar parte din experiența sufletului, să pretindeți că nu sunteți conectați cu sufletul.

Omul are așa un rol interesant în fațeta sa, de a fi parte a sufletului care experimentează lucruri. Sufletul nu se îngrijorează niciodată în vreun moment legat de moarte. Nu există moarte. Sufletul nici nu judecă, nici nu crede că o zi este mai bună decât alta, că o viață este mai bună decât alta. 

Acum avem omul, plin cu experiențe dar neștiind ce să facă cu ele; plin cu o viață de experiențe și neștiind ce să facă cu asta. Și, tipic pentru om, el spune: “Ce se presupune că ar trebui să fac? Cum ar trebui să-mi dau seama de toate astea? Ce înseamnă asta? Poate că am făcut ceva greșit?” Apoi, ce face omul? Intră direct într-o altă experiență. Cred că este o obsesie a omului sau poate doar rolul său – să fie cel care experimentează.

Ceea ce se întâmplă atât de des totuși, ceea ce de fapt a creat acest fenomen numit reîncarnare, este omul care continuă să spună: “Trebuie să mă întorc și să mă întorc și să mă întorc în experiență pentru a învăța o lecție, pentru a ajunge poate la vreun concept spiritual iluminat. Trebuie să continui să mă întorc.”   

Reîncarnarea este o realitate nenaturală. Conștiința, motivația oamenilor au creat-o de fapt. În creația originală a acestei planete, nu a existat nicio formulă pentru reîncarnare. Pe atunci, chiar și regnurile animale și regnurile vegetale, ele nu se reîncarnau. Însă odată ce oamenii au început să o facă, totul a început să o facă. 

S-a intrat în acest ciclu nebun, “A continua să te întorci.” Este un fel de conștiință că: “Pentru a-mi înțelege experiențele, trebuie să am mai multă experiență.” Știți voi, acesta este un fel de drum fără sfârșit. “Pentru a încerca să-mi dau seama de toate acestea, pur și simplu am nevoie să mă scufund în mai multă experiență, sperând că poate o nouă experiență ar putea oferi indiciile, cheile, răspunsurile” și, nu le oferă. Este doar o altă experiență dată naibii. 

Așa că, am ajuns la acest punct, acest punct minunat. Și, îmi place asta, pentru că trecem peste o mulțime de discuții și concepte și teorii despre care tot vorbim de ani buni. Ajungem în acest punct și este vorba despre scufundarea în experiența conștientă, însă experiența care are înțelepciune. 

Așadar, chiar acum, haideți să invităm înăuntru acea fațetă a voastră. A fost ascunsă pentru mult timp, dar, ca și mine, a fost mereu acolo. Nu a dispărut niciodată, a fost doar ignorată. Acea fațetă se numește înțelepciune. 

Înțelepciunea fiecărei experiențe pe care ați avut-o vreodată în această viață. 

Este ceea ce eu numesc de asemenea Maestrul. Știți, Maestrul, este o fațetă a voastră. Este mereu acolo. Haideți să o invităm înăuntru, chiar acum.

Cum faceți asta? Ei bine, este la fel cu alegerea spațiului sigur. “Aleg conștiența Maestrului.” Și, prin urmare, este.

(pauză)

Așadar, invităm înăuntru prezența înțelepciunii fiecărei experiențe din această viață. Și apoi, pur și simplu cereți Maestrului să împărtășească acea înțelepciune cu voi, însă fără cuvinte.

Observați-vă plutind cu Maestrul pe muzică. Nu puneți totuși asta în cuvinte. Intrați adânc în muzică. 

Simțiți ce anume este înțelepciunea, mai degrabă decât să gândiți ce este înțelepciunea. Lăsați-l acum pe Maestru să împărtășească cu voi întreaga frumusețe a înțelepciunii fiecărei experiențe din această viață. Faceți-o însă fără cuvinte. Pur și simplu prin intermediul muzicii. 

(pauză lungă)

Nu vă luptați cu asta. Doar curgeți cu ea. Asta este tot. Deja ați făcut o alegere să primiți înțelepciunea Maestrului. Faceți-o fără cuvinte.

Îmi place muzica pentru că este o minunată purtătoare a conștiinței pure.

(pauză lungă)

Fără cuvinte este de fapt mult mai ușor decât cu cuvinte. Știu că mintea omenească se luptă puțin, ea vrea cuvinte. Chiar acum, ea chiar încearcă să pună cuvinte pe lângă asta, dar, de fapt, veți realiza că obțineți cu mult mai mult, mai întâi fără cuvinte. Este un sentiment. Este o cunoaștere. Este un simț. Mintea spune: ”Dar este necesar să fie definită”, însă noi mergem dincolo de minte. Mergem în de neconceput. 

Și apoi Maestrul livrează cu blândețe toată înțelepciunea acestei vieți. Nu este necesar să intrați în fiecare zi, în fiecare an, în fiecare experiență; Maestrul distilează foarte eficient. Asta este parte din voi. Asta este o abilitate naturală a voastră, s-o distilați, s-o reduceți la un sentiment simplu, însă totuși profund. Este chiar acolo.

(pauză)

Asta-i tot. Toată înțelepciunea. Și, da, mintea va spune: ”Dar ce am primit? Ce am obținut?” Ați primit totul.

În regulă, haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Respirați foarte profund și relaxați-vă. Este totul acolo. Acesta este modul în care Tobias l-a învățat pe Cauldre cum să transmită prin channel. Nu în timpul liniar, ci să primească întreaga esență și apoi doar s-o lase să fie pentru o clipă. S-o lase să fie în corp. S-o lase să fie în conștiință. Și apoi, după ce este absorbită, asimilată în ființa umană, după aceea ea poate fi pusă în cuvinte.

Acesta este modul în care funcționează aceste transmisii prin channel. Sunt lămurite, când sunt puse în cuvinte. Însă întregul sentiment se află acolo. Atunci când priveați mai devreme înregistrarea video, era totul chiar acolo. Acum, doar ne întoarcem și experimentăm și poate definim ceea ce a sosit.

Acum, respirați foarte profund și aduceți asta înăuntrul omului. Tot ceea ce ați simțit… chiar dacă nu ați simțit nimic.

Acum lăsați-l pe Maestru și lăsați-vă pe voi să puneți asta în cuvinte. Care este înțelepciunea tuturor experiențelor din această viață? Și acum ascultați cu atenție, pe măsură ce cuvintele sosesc.

(pauză)

Vin de la Maestru. Ar putea să sune precum vocea voastră proprie, dar este pur și simplu felul în care par să sosească. Dar, ascultați. Lăsați să vină la voi aceste cuvinte, din partea Maestrului, despre viața asta.  

(pauză lungă)

În regulă, respirați foarte profund și doar lăsați-o să fie absorbită acum, în interior.

Minții i-ar plăcea să analizeze sau să se întrebe dacă asta este real sau dacă ați primit-o cu adevărat. Doar opriți-vă. Fiți doar în experiență pentru o clipă...

Experiența de a vă auzi pe voi înșivă...

De a nu trebui să creați încă o altă experiență în încercarea de a vă da seama de toate acestea, ci de a avea experiența de conectare pur și simplu cu Maestrul, cu înțelepciunea. Asta-i tot.

(pauză)

Deschizând acea poartă dintre om și înțelepciune.

Haideți să respirăm foarte profund. O respirație foarte profundă.

Ah, noaptea trecută, mi-au spus la Clubul Maeștrilor Ascensionați: ”Niciodată să nu începi vreuna din întâlnirile voastre, din transmisiile voastre lunare, cu un merabh. Îi vei adormi.” 

(muzica încetează)

Am spus: ”Am eu metode de a-i trezi!” (câteva chicoteli), în timp ce aprindem luminile în încăpere și îi cerem Lindei să meargă primprejur cu microfonul. Asta ar trezi până și morții (încă câteva chicoteli). Bun.

Haideți să respirăm foarte profund și permiteți doar.

Există acest flux care intră, un fel de pachet de conștiință, informație, înțelepciune, care sosește și, de fapt, este mereu acolo. Fluxul se află mereu acolo. Însă mintea omenească ar spune: ”Dar am nevoie de cuvinte. Am nevoie să văd această figură diafană mergând primprejur, dansând. Am nevoie să văd ceva.” Nu, doar lăsați fluxul să intre. Și, dragă Linda… (își aranjează firul microfonului) Oh, Cauldre a rezolvat asta. Bine.

LINDA: Aici, lasă-mă să te ajut.

ADAMUS: Nu, tu trebuie să alergi către public și să bagi spaima rău în oameni (câteva chicoteli).

LINDA: Pot să le fac pe amândouă. Sunt o persoană multifuncțională.

ADAMUS: Oh, oh! Bine, bun. Nu, noi l-am reparat (mai multe chicoteli). Hei-hei-hei. Nu se părăsește încăperea în momentul ăsta! (câteva mici chicoteli)

LINDA: Ea trebuie să meargă la baie. Las-o să meargă. 

ADAMUS: Oh, în regulă.

LINDA: Doamne!

ADAMUS: În regulă. Mulțumesc.

LINDA: Oh, așa de dur!

ADAMUS: Am crezut că avem un alt laș în încăpere, și e ca și cum...

LINDA: Deja am oameni în radarul meu.


Ce Ați Experimentat?

ADAMUS: În regulă. Așadar, haideți să începem. Ce ați experimentat? Ce ați primit? Fără makyo, aici. Doar ajungeți la asta. (Linda icnește și apoi chicotește ușor).

Așadar, când am cerut să nu existe cuvinte, doar ai lăsat-o să sosească pe muzică, cum a funcționat asta?

SHAUMBRA 1 (femeie): Minunat.

ADAMUS: Minunat. Bun, bun. Ceva luptă a minții?

SHAUMBRA 1: Foarte multă.

ADAMUS: Foarte multă. Mda, ce ai făcut în privința asta?

SHAUMBRA 1: Am lăsat-o să plece.

ADAMUS: Bine. A fost muzica de ajutor?

SHAUMBRA 1: Foarte mult. Da, de fapt a făcut totul. Așa cred (chicotește).

ADAMUS: Bun, bun. Bine. Și apoi cuvintele, când a venit timpul. Vezi, de exemplu, creezi un spațiu sigur. Permiți acelui flux să treacă prin tine. Nu ai nevoie să înțelegi chiar pe loc. Doar îl lași. Vreau să spun, comunicarea angelică reală nu este făcută prin cuvinte. Totul este doar, ceea ce voi ați numi, un flux de conștiință. Așadar, omul are însă nevoie de cuvinte uneori, pentru că altfel este: ”Ei bine, nu știu dacă s-a întâmplat ceva.” Deci, ce cuvinte ai primit atunci?  

SHAUMBRA 1: Nu am primit niciunul când mă simțeam atât de bine.

ADAMUS: Niciun cuvânt.

SHAUMBRA 1: Nu. Ceea ce am simțit a fost un val al tuturor gândurilor mele vechi și al vechilor mele lucruri, doar trecând prin mine.

ADAMUS: Oh. Cum ai defini asta, dacă ar fi fost s-o definești?

SHAUMBRA 1: Zgomot.

ADAMUS: Zgomot.

SHAUMBRA 1: Da, întrerupându-mi vibrația bună avută cu muzica (chicotește).

ADAMUS: În regulă.

SHAUMBRA 1: Le-am găsit enervante.

ADAMUS: Dacă ar fi să spui acum, dacă ar fi fost să atașezi cuvinte acestei înțelepciuni din partea Maestrului, cum ai defini asta? 

SHAUMBRA 1: Viață. M-am simțit vie din nou.

ADAMUS: Te-ai simțit vie.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Bine. Asta-i bine. În regulă. Și nu există răspunsuri corecte sau greșite aici. Vreau doar ca voi să vă obișnuiți să fiți în mod constant în armonie cu înțelepciunea care se află mereu acolo. Și oamenii nu sunt obișnuiți cu asta. Bun. Mulțumesc.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: A fost așa de înfricoșător cu microfonul?

LINDA: Nu.

SHAUMBRA 1: Da. De fapt, am văzut mâna...

LINDA: Ai arătat bine.

ADAMUS: Ai arătat foarte echilibrată și grațioasă.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Bun. Mulțumesc. Da.

SHAUMBRA 2 (bărbat): Ooh! În sfârșit, este timpul meu să strălucesc (Adamus chicotește). Da. Se întâmplă că îl aud pe Maestru foarte mult. Sunt cumva obișnuit cu asta...

ADAMUS: Exact.

SHAUMBRA 2: … cu...

ADAMUS: Deci, ce ai primit atunci când nu au existat cuvinte?

SHAUMBRA 2: Când nu au existat cuvinte, sunt obișnuit cu asta. Aș descrie-o ca o voce lipsită de voce. 

ADAMUS: Exact.

SHAUMBRA 2: Dar (care), în esență, îmi spune ”Exiști.”

ADAMUS: Corect.

SHAUMBRA 2: Și reiterează continuu că acesta este timpul în care să fiu viu. Aceasta este o viață de chin și bucurie, dar acesta este timpul să fiu în viață.

ADAMUS: În regulă. Și așadar, cum ai rezuma cuvintele care au răzbătut, în completare la ceea ce tocmai ai spus, pentru că mai există și altceva acolo.

SHAUMBRA 2: Da.

ADAMUS: Există încă ceva acolo.

SHAUMBRA 2: A fost – este un sentiment ciudat de iertare îndreptat spre mine.

ADAMUS: În regulă. De ce este ciudat?

SHAUMBRA 2: Este ciudat deoarece de-a lungul vieții mele, felul în care oamenii s-au uitat la mine, felul în care eu însumi m-am privit, s-a simțit mereu ca și când ceva era greșit...

ADAMUS: Îmi permiți să te întrerup?

SHAUMBRA 2: Da, în regulă. Sigur.

ADAMUS: Pentru că nu ajungem nicăieri cu asta.

SHAUMBRA 2: Da (chicotește).

ADAMUS: Deci – nu, este adevărat. Și ceea ce eu, în timp ce noi făceam asta, (este valabil) chiar și pentru cei care vizionează în direct – știți, ați putea să-i salutați (pe aceștia, privind) chiar acolo în acea lumină roșie. Da. Chiar și pentru toți cei care vizionează în direct, am fost la fel de prezent cu acea parte Maestru a Sinelui, pe cât a fost Maestrul de prezent. Pe scurt, Maestrul în înțelepciunea care a sosit, vine înăuntru, oh, este precum – uoo! – multicolor, multidimensional. Dar, dacă ar trebui să pun asta în cuvinte omenești, cuvintele omenești pe care Maestrul vi le-a transmis erau: ”Nu mai încercați așa din greu.”

SHAUMBRA 2: Știi, asta cu adevărat lovește drept la țintă (chicotește).

ADAMUS: Oh, îmi imaginez că o face. Ce punct a lovit?

SHAUMBRA 2: Pe toate.

ADAMUS: Da, în regulă. Da, nu mai încerca așa din greu. Ești înzestrat pentru asta, dar tu încerci să dovedești ceva și Maestrul îți spune: ”Nu e necesar să faci asta.”

SHAUMBRA 2: Este într-adevăr un lucru dificil să admit asta (chicotește din nou).

ADAMUS: Da, da. Dar, nu, este în regulă. Încearcă din greu, adică, dacă vrei, dar nu este necesar s-o faci. Tu ești înzestrat pentru asta.

SHAUMBRA 2: Da. Sunt cumva genul care și-ar freca continuu degetul împotriva zidului până când oasele se rup.

ADAMUS: Exact. Și de ce?

SHAUMBRA 2: (suspină) Este un ciudat – am această senzație ciudată – trebuie să fie omul cel pe care îl simt. Este precum un simț de sadomasochism care aproape că se bucură de pedeapsă.

ADAMUS: Da. Bun. El a definit-o foarte bine. Se bucură de pedeapsă. Se află în experiență...

SHAUMBRA 2: Da.

ADAMUS:  … chiar dacă experiența este chinuitoare.

SHAUMBRA 2: Doare.

ADAMUS: Și doare. Dar, cel puțin, este o experiență, corect? Oprește-te! (câteva râsete și Adamus chicotește). Bine. Mulțumesc.

SHAUMBRA 2: În sfârșit, am avut microfonul.

ADAMUS: Da. Exact.

SHAUMBRA 2: Mulțumesc.

ADAMUS: Ea va lua mită. Da.

LINDA: Mary Sue.

ADAMUS: Bine. Și, desigur, îmi place, deoarece Crash de aici are nevoie să-i fotografieze pe toți, în timp ce microfonul le este înmânat, când este la circa un picior distanță (30,5 cm) și privirea e precum ”Aaah!” Mary Sue, ce ai simțit?

MARY SUE: Am simțit, da, ăsta este felul în care este. Mintea mea doar s-a agățat la final de un singur lucru mic, și asta este că este mereu disponibil pentru noi (Maestrul). 

ADAMUS: Da, mereu. Mereu. Așadar, unul din lucrurile în experiență, ceea ce facem aici, astăzi, cu adevărat, este să comutăm această situație în care nu suntem sincronizați cu Maestrul sau nu suntem conștienți, pentru că el este mereu acolo. Înțelepciunea este întotdeauna acolo și accesibilă, și nu vreau ca niciunul dintre voi să continuați să aveți experiențe și apoi să așteptați sfârșitul vieții sau viața următoare ca să sosească orice fel de înțelepciune. Va fi mână în mână, dansul care se petrece simultan.

MARY SUE: Bănuiesc că a fost o încredere...

ADAMUS: Da.

MARY SUE: … că atunci când am nevoie de acea înțelepciune, va fi acolo.

ADAMUS: Da. Da. Și nu vreau să spun că ai nevoie de ea, însă de ce nu? De ce să nu bei din acea cupă tot timpul?

MARY SUE: Da. 

ADAMUS: Schimbă însăși natura experiențelor. Știți voi, de demult, când ați venit pentru prima dată pe Pământ, experiența și înțelepciunea erau cumva mână în mână, și pe urmă au devenit separate. Și apoi a existat experiența și – uau! – mult timp după asta ar fi sosit înțelepciunea și uneori nu așa de multă înțelepciune și, noi le sincronizăm din nou. Așadar, există acum acest frumos tip de  sinergie dintre fațetele voastre. Mai degrabă decât să fiți deconectați sau nesincronizați, ele se sincronizează.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Da. Bine, excelent. Mulțumesc. 

MARY SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă vreo două.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Încă vreo doi. Da.

NANCY: Am dormit.

ADAMUS: Ai dormit. Bun (râsete). Da, bine. Da. Prima oară de multă vreme!  Da, da. De ce crezi că ai dormit?

NANCY: Mereu m-am întrebat – fac asta des și mă întreb – dacă nu cumva doar mă descotorosesc de sinele meu uman pentru a permite restului să vină înăuntru.

ADAMUS: Tu ai spus-o. Asta a fost înțelept.

NANCY: Da.

ADAMUS: Da. Pune omul deoparte pentru un moment și permite-i pur și simplu să pătrundă, ceea ce a făcut. Acum, că simți din nou în experiență, cum ai traduce această înțelepciune care vine înăuntru, cum ai traduce-o, cum ai pune-o în termeni umani?

NANCY: Cum aș traduce ce?

ADAMUS: Ce naiba ai primit? (râsete)

NANCY: Am dormit! (ea chicotește)

ADAMUS: Da, ai dormit, dar acum nu dormi. Dormi?

NANCY: Nu.

ADAMUS: În regulă, ce simți? Dacă Maestrul ar urma să spună...

NANCY: Completă.

ADAMUS: Completă. Dacă Maestrul ar fi urmat să spună ceva, înțelepciunea, ce crezi că ar spune Maestrul despre toate astea?

NANCY: Despre faptul că am dormit sau despre… (râsete)

ADAMUS: Nu, Maestrului nu îi pasă… Maestrului îi place când dormi uneori. E ca și cum: „Dumnezeule! Oprește experiența și, pur și simplu, dormi.” Ce înțelepciune crezi că a transmis Maestrul? Dacă ar urma să o pui în cuvinte omenești, ce înțelepciune crezi că tocmai ai primit?

NANCY: E un sentiment de deplinătate/întregire care...

ADAMUS: În regulă, asta e.

NANCY: Da.

ADAMUS: Uuu! Mulțumesc.

NANCY: Da.

ADAMUS: Deplinătate.

NANCY: Mm hmm.

ADAMUS: Aducând lucrurile înapoi laolaltă, completând călătoria, tot restul acestora. Bun. Excelent. Asta a fost. Deci, nu ai dormit de-adevăratelea.

NANCY: (chicoteli) Da!

ADAMUS: Ai sforăit? (câteva chicoteli)

NANCY: Nu.

ADAMUS: Nu, nu. Nu. Nu dormeai. Doar… se întâmplă atât de des în Shoud-uri. Obișnuia chiar să îl sâcâie pe Tobias. Credea că toată lumea e plictisită și a trebuit să îi spun: „Nu sunt plictisiți. Doar se simt atât de confortabil încât pot să dea drumul puțin.” Da. De îndată ce am început să vorbesc despre spațiul sigur, ai început să plutești ușor în derivă și, e ca și cum – pentru că ești în siguranță. Nu trebuie să fii în gardă. Vei învăța să nu crezi că dormeai cu adevărat. Nu dormeai; erai în profunzime. Bun. Încă doi. Încă doi.

LINDA: O să rog psihologul să-și dea cu părerea.

ADAMUS: Oh.

JULIE: În regulă.

ADAMUS: Ce ai experimentat în timpul comunicării nonverbale?

JULIE: Deci, în primul rând, mi-a plăcut descrierea ta pentru plutire.

ADAMUS: Oh, bun.

JULIE: Pentru că erau doar aceste valuri și aceste imagini frumoase, doar aceste imagini și valuri și, s-a simțit cu totul ca plutire pe muzică. Deci asta a fost...

ADAMUS: Oh, muzica e un purtător minunat. Știți, uneori, dacă simțiți ca și cum: „Oh, pur și simplu nu mă conectez chiar bine cu Maestrul, cu înțelepciunea din interiorul meu,” puneți puțină muzică – nu gândiți, nu încercați să exprimați asta în cuvinte, doar puneți niște muzică – și Maestrul știe cum să comunice pe acea undă a muzicii. Și, din nou, eu o fac de fiecare dată când începem un Shoud sau un workshop – bum! – muzica e cea care poartă asta și apoi trebuie să trecem prin acest proces lung și plicticos de a vorbi despre asta și să trecem prin tot (câțiva chicotesc) și să o explicăm. Ați priceput deja. Ați priceput deja. Deci, bun. Frumos.

JULIE: Da.

ADAMUS: Și apoi, când a venit timpul să o pui în cuvinte, ce s-a întâmplat?

JULIE: A fost despre bucurie și ființare. A fost ca și cum am știut asta tot timpul.

ADAMUS: Da.

JULIE: Deci, a fost foarte mult acel sentiment de a veni înapoi pe aproape.

ADAMUS: Da. Deci ce cuvinte ai asocia cu asta?

JULIE: A fost puțin despre...

ADAMUS: Așa.

JULIE: … despre ceva opus gândirii și îngrijorării și încercării și strădaniei și doar de a o face. Doar a fi. Doar a trăi.

ADAMUS: Bun. Da, bună înţelepciune.

JULIE: Și un pic de bucurie, știi, multă bucurie cu un pic de determinare.

ADAMUS: Mm. Mm hmm. Bun. Și unul din lucrurile pe care voi toți urmează să îl descoperiți este că a încerca să puneți în cuvinte este iritant. Este incomplet. Știți, poate ați simțit mult mai mult și a încerca să o puneți în cuvinte este realmente oarecum limitativ, dar uneori necesar, când încercați să comunicați cu alți oameni sau uneori chiar cu Sinele. Mda.

Deci, trebuie să întreb. Ai o strălucire în jurul tău care nu exista acum un an. Ce se petrece?

JULIE: Viața e frumoasă! (câteva chicoteli)

ADAMUS: Da?

JULIE: Da.

ADAMUS: Da și zâmbetul de pe fața ei.

JULIE: Este. Totul.

ADAMUS: Ce s-a întâmplat? Vreau să spun...

JULIE: Pur și simplu foarte multă eliberare și permitere și da.

ADAMUS: Da, o diferență mare.

JULIE: Și o grămadă de  – doar blaaah! – e ca și cum te-ai deconecta și te-ai restarta.

ADAMUS: Oh, bun, bun (ea chicotește). Da, există așa o diferență în energia ta, care transpare de asemenea prin felul în care arăți, aparența ta fizică. Dar există o claritate care acum un an nu era acolo. Da. Foarte impresionant. Bun. Bun. Mulțumesc. Încă unul.

LINDA: Oau! Asta a fost tare. Nu faci asta prea des (Adamus ridică din umeri).

ADAMUS: Da. Ce ai experimentat doar în muzică, în curgere?

KATE: În curgerea ascultării, a fost ca un neant tăcut.

ADAMUS: Da. Da, da.

KATE: Da.

ADAMUS: Îmi place acel loc.

KATE: Este. A fost dulce. Nu a fost deloc...

ADAMUS: Da. Mulți oameni nu pot face față acelui loc, neantului tăcut. Trebuie să îl umple cu ceva mizerie, zgomot, orice. Ah, este un loc frumos în care să mergi. Da. Bun. Și apoi când a venit timpul pentru câteva cuvinte?

KATE: Respiră și deschide-te.

ADAMUS: Să te deschizi. În regulă.

KATE: Da.

ADAMUS: Și, din nou, știi… ai vrea să spui asta din nou?

KATE: Respiră și deschide-te.

ADAMUS: În regulă. Deci cuvintele sunt doar cuvinte, știți voi și, sunt cuvinte pe care le-am auzit cu toții înainte, dar, așa cum o spui tu, există cu mult mai mult în asta, mai multă simțire, mai multă profunzime. Adică, cineva spune: „Ei bine, asta e înțelepciunea pe care o capeți de la Maestru? Vreau să spun, după 42 de ani pe planetă, acum asta e tot ceea ce primesc ‘să respir și să mă deschid’?” Este cu mult mai mult în asta. Mult mai mult.

KATE: Absolut. Vreau să spun, era așa de multă trăire, chiar și când au venit cuvintele.

ADAMUS: Da. Exact.

KATE: Da.

ADAMUS: Exact. Deci, bun. Mulțumesc, tuturor. Vă mulțumesc.

Să revenim la a vorbi despre experiență. Ăsta e un fel de punct de cotitură, un punct de transformare pentru noi.

LINDA: Un rahat – ce?!

ADAMUS: Un punct de transformare (câteva chicoteli). Pentru cei dintre voi ce ascultați online, cineva de aici, din public, a avut o altă exprimare a cuvântului „transformare*”. Dar eu am spus clar: „Transformare”. Cred. Deci, experiența.
*(n.tr.: ‘shift’ = comutare/schimbare/transformare; ‘shit’ = rahat)


Călătoria Îngerilor

Urmează să revin la povestea lui Tobias, Călătoria Îngerilor*. Frumoasă poveste, ce nu trebuie luată ad-litteram. E un mod de a spune o poveste. Dar el a transmis toate punctele de energie dincolo de cuvintele pe care le-a rostit. Cu alte cuvinte, a fost înglobată toată energia corespunzătoare despre călătoria voastră, dar a relatat-o ca pe pe un fel de poveste. Întreaga poveste a lui Tobias este doar o poveste. Vreau să spun, el chiar va admite că însăși povestea lui biblică ce a ajuns să fie scoasă din Biblie este doar un fel de poveste măreață, cu părți din ea adevărate, dar mare parte din ea inventată. Dar înapoi la subiect, Călătoria Îngerilor, o discuție minunată despre cum ați ajuns aici. O discuție ce nu seamănă cu nicio altă abordare a subiectului. Nu veți citi nimic similar cu asta, niciunde în altă parte. El s-a apropiat foarte, foarte mult în modul cum a descris-o, dar a fost foarte exact în felul în care a livrat energia.

*Călătoria Îngerilor este disponibilă sub formă de carte și curs, cu extrase pe CD

El vorbeşte despre timpul când erați în tărâmurile angelice, non-fizice și, fără creier (Adamus chicotește). Este uneori greu de imaginat, pentru că acum vă asociați atât de mult cu mintea și corpul. Dar în tărâmurile angelice, imaginați-vă asta pentru un moment, fără corp fizic. Și voi face un pas mai departe, chiar greu de imaginat, dar fără corp de lumină. O mulțime de discuții în zilele acestea despre corpul de lumină, iar voi nici măcar nu aveați un corp de lumină și nici minte, nici  corp fizic. Și totuși… oh și, un alt lucru, nu exista timp. Fără timp în tărâmurile angelice, trecutul vostru. Fără timp.

Imaginați-vă toate acestea pentru un moment. E ciudat. Cum ați fi putut chiar exista, dacă nu aveați un corp sau o minte și fără corp de lumină, fără timp? Ce nai…?! Dar așa era. De fapt, e mai mult o stare naturală. Și acolo… ă,ă, îhh… trebuie să transmit asta prin Cauldre. Uneori îmi dă acele momente de WTF (n.tr.: WTF=ce naiba).

Ceea ce aveam de gând să spun e că exista ceva asemănător spațiului, un fel de slabă sugestie a spațiului. Vă puteți imagina asta? Fără timp, însă o slabă sugestie a spațiului și fără corp sau nimic altceva.

Deci voi sunteți ființe angelice printre alte ființe angelice. Sunteți ființe însuflețite printre alte ființe însuflețite în descoperire… în descoperire, în experiență. Asta e oarecum greu de imaginat. Cum faceți asta fără un corp? Ei bine, ființa angelică ce erați pe vremea aceea nu avea amintiri. Amintiri. Niciuna. Deci cum ați putea… (Adamus oftează) Ei bine, asta este chiar greu de imaginat, nu-i așa?

Și dacă v-ați putea imagina, dacă ați putea să vă eliberați, pur și simplu, pentru un moment și să realizați că ați fost acolo în realitatea non-fizică și totuși ați existat și ați avut experiențe. Nu de  natură fizică, ci realmente ceea ce făceați voi, de fapt, pe vremea aceea, era să creați câteva din simțurile inițiale. Vorbesc despre circa 200.000 de simțuri. Mai mult de jumătate din ele au fost create pe atunci în tărâmurile angelice, cu mult timp în urmă, în afara timpului, fără corp fizic.

Voi vă jucați. Creați toate aceste simțuri, feluri de a percepe realitatea, pentru ca într-o zi, într-o zi, când vă veți fi permis să fiți creatori adevărați, să aveți simțurile cu care să vă percepeți creația.

Așadar iată-vă aici, având o mulțime de experiențe, dar fără timp. Totul – eram pe cale să spun că s-a derulat rapid, dar voi nici măcar nu aveați timp, deci cum ar fi putut să se deruleze rapid? Era nestructurat. Experiență după experiență. Un lucru rostogolindu-se direct într-altul și nicio amintire legat de asta. E oarecum ciudat. E oarecum interesant. Și în acest fel a fost în întreaga creație.

Până când a fost, ei bine, Tobias vorbește despre asta și spune că toată energia a încetinit. Eu am o abordare diferită a acestui lucru, doar moduri diferite de a spune același lucru. Eu am de gând să spun că ceea ce s-a întâmplat cu toate aceste experiențe din afara realității fizice și a timpului, cu toate aceste experiențe care se petreceau fără memorie, nu a fost neapărat vorba că energia a încetinit. Energia a încetat să vă servească în felul în care o făcea. Ați pierdut legătura, ați ieșit din sincronizarea cu propria voastră energie. Ea a încetat să vă servească.

Așadar, presupun că Tobias a avut dreptate. A părut că încetinește. A existat o teamă că se va opri de tot. A existat o teamă că toată creația va intra pur și simplu în colaps, că se va reduce la nimic, neant absolut. Punctul zero.

Prin urmare, a fost creat acest lucru numit Ordinul Arcului – și asta e adevărat, nu este doar o metaforă – însă, a fost modul prin care s-au adunat laolaltă toate familiile angelice și au spus: „Energia nu ne mai servește. Nu mai suntem în sincronicitate. Haideți să găsim răspunsurile. Haideți să aflăm ce se petrece aici.” Așadar, a fost creat Pământul și voi ați venit aici.

Așadar, acum, în faza a doua, sunteți pe planeta Pământ și luați formă umană. Într-un fel, lăsați cumva în urmă înțelepciunea, Maestrul și îl lăsați în urmă pe Eu Sunt, sufletul. Nu îi lăsați la propriu în urmă, ci închideți cumva ușa pentru ca să nu fiți conștienți de ei, pentru a putea să vă îndepărtați de toate acele simțuri pe care le-ați creat – pentru că acum, într-un fel, era derutant – și ați intrat în Focalizare și ați intrat în experiență. Ați intrat în experiența adâncă. Și experiența împreună cu acest simț al focalizării, această experiență a fost, întru totul, despre a găsi răspunsuri. A găsi răspunsuri la întrebarea „Cine sunt eu?”, dar eu aș spune că a fost ceva auxiliar, o întrebare suplimentară care a venit chiar alături de aceea pe care sufletul vostru o punea: „Sunt pregătit să fiu un creator?”

Sufletul a existat întotdeauna, întotdeauna, întotdeauna, atât timp cât timpul a fost timp și chiar înainte de a exista timpul. Sufletul a existat întotdeauna și întotdeauna va exista. Însă sufletul nu a fost dintotdeauna un creator. Sufletul nu a fost un creator. Așadar, de-a lungul călătoriei voastre pe această planetă, odată cu experimentarea lucrurilor și răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?",  cred că a existat o întrebare aproape și mai mare: "Sunt gata să fiu un creator?"

Apoi ați intrat în experiență. V-ați cufundat adânc în ea. Cu acest singur simț al Focalizării ați intrat în experiență și, așa cum am menționat când am început astăzi, ați început să experimentați și apoi, încercând să găsiți răspunsurile, v-ați dat mai multă experiență și, neprimind răspunsurile din aceasta, (v-ați dat) și mai multă experiență. Destul de curând a trebuit să spuneți: „Trebuie să experimentez la nivel înalt și trebuie să experimentez la nivelul de jos. Trebuie să experimentez cum este să fii deprimat, cum e să fii alcoolic, cum este să fii un ratat și trebuie să experimentez cum e să fii rege sau regină. Trebuie să experimentez cum este să încep o afacere. Trebuie să experimentez cum este să încep/să pornesc o religie, să mă pierd în aceasta. Trebuie să experimentez (cum este) să mă pierd cu totul în mine însumi. Trebuie să experimentez la nivel înalt și trebuie să experimentez la nivelul de jos.” Asta ați făcut.

Ați avut o serie de experiențe, dar nu v-ați folosit/nu v-ați ajutat de înțelepciune, de răspuns, în mod intenționat. În mod intenționat v-ați ținut la distanță de înțelepciunea care este întotdeauna acolo, deoarece, bănuiesc, ați vrut mai multă experiență. Ați vrut să construiți rezervorul de înțelepciune astfel că atunci când erați gata să o primiți, așa cum a spus Nancy, înțelepciunea era completă. Înțelepciunea era completă. Și aceasta ne conduce pe noi până aici, până astăzi, la Seria Emergenței. 

Aceasta ne conduce pe noi până la a spune: este timpul pentru faza a treia. Este timpul să primiți această înțelepciune, pentru că sunteți pregătiți. Altfel, nu ați fi aici. În cazul în care vă îndoiți dacă sunteți pregătiți sau nu, nu ați fi aici dacă nu ați fi pregătiți. Rezonanța conștiinței nu ar fi aici pentru voi. Nu ați fi în acord cu aceasta. Ați fi fost dați afară cu mult timp în urmă. Așa că da, sunteți pregătiți să fiți în această înțelepciune.

Și, în același timp, partea frumoasă, presupun răsplata, și motivul pentru care spun: „Încetați să mai încercați așa din greu” este acela că acum suntem gata pentru următoarea, un fel de fază următoare, și aceasta este experiența conștientă împreună cu înțelepciunea, toate în același timp. Fără să așteptați. Înțelepciunea care ghidează (Adamus chicotește) și experiența.

SART: Ura!

ADAMUS: Fără să așteptați. Da, da!

Nu, dar în acest caz, răspunsul la acea întrebare „Cine sunt eu?” este cu adevărat aici, fie că o realizați sau nu. „Cine sunt eu?” Ați făcut tot ce-ați putut pentru a construi identități și apoi, în această viață, totul pentru a sparge oglinzile. Ați construit identitatea pentru a vă vedea pe voi în oglindă într-o varietate de moduri diferite și apoi, spargeți oglinda, pentru că vreți să vedeți cine sunteți cu adevărat. 

Apoi, în același timp, este aducerea în interior a înțelepciunii. Chiar acum, chiar împreună cu ea, răspunzând celeilalte părți a întrebării: „Sunt gata să fiu un creator?” Asta este una înfricoșătoare.

În ultima săptămână, am lucrat împreună cu toți Shaumbra, individual și ca grup, și am mers de jur împrejur și am pus această întrebare în stările noastre de vis unde lucrăm mult împreună. Și vă promit că urmează să schimbăm starea de vis, în curând. Înțeleg că este puțin provocator, chiar chinuitor acum, dar vom schimba asta în curând. Însă am mers de jur împrejur la toți și v-am întrebat: „Ești cu adevărat gata să fii un creator?”

Hm, probabil că nu ar fi trebuit să pun această întrebare, pentru că răspunsul n-a fost atât de bun. Chiar n-a fost atât de bun.

Ceea ce am auzit, în general – aceasta reprezintă, de fapt, confruntarea omului cu ea, mai mult decât orice – și cei mai mulți dintre voi ați spus fie „Nu încă” sau „Doar puțin.” Acum, creatorul este creator. Nu există un pic. Nu există creator junior. Nu există nimic de genul acesta, nu există creator ucenic. Așadar, avem o mică problemă, aici, referitor la creație, deoarece am pus întrebarea: „Gary, ești pregătit să fii un creator?”

GARY: Da.

ADAMUS: Da, dar nu ți-e fr- … mi-ai spus mai devreme, săptămâna asta: „Dar mi-e frică să nu arunc în aer întreg universul.”

GARY: Ei bine, da. S-ar putea întâmpla.

ADAMUS: Da, s-ar putea întâmpla, și poate s-a întâmplat. Dar știi, sufletul nu te judecă (ei chicotesc). Celelalte miliarde de ființe o fac, dar sufletul nu o face.

Există o îngrijorare, deoarece deodată vă uitați la trecutul vostru și, asta este cu adevărat interesant la această viață. Aveți memorie. Aveți o memorie/o aducere aminte, pe care nu ați avut-o înainte. Așadar, înainte ați fost într-un fel, lipsiți de constrângeri. Ați fi făcut orice și nu vă aminteați. Acum, cărați amintiri cu voi ca o geantă veche, uzată, umplută cu greutăți mari. Deci cărați de jur împrejur aceste amintiri și spuneți: „Dar, știi, dacă sunt creator, ce se întâmplă dacă…? Ce se întâmplă dacă supra-creez? Ce se întâmplă dacă interferez cu creațiile altcuiva? Ce se întâmplă dacă Dumnezeu se enervează, nu-i plac creațiile mele?” Așadar, sunt încă multe întrebări.

Deci, ne referim la mai multe lucruri în același timp. Cum să vă alegeți conștient experiența și cum să creați în mod conștient. Avem un mic dezechilibru care se petrece, dar vom trece prin asta.


Un Super Simț

Așadar, acum, unde vă aflați în această viață, ajungem la punctul în care, literalmente, sunteți capabili să alegeți experiența. Dar experiența, nu o definiți prin lucruri mărunte ca: „Vreau să experimentez cum este să mănânc o friptură la cină în seara asta.” Haideți. Astea sunt lucruri mărunte. Nu este foarte măiestresc. Experiența este o simțire. Experiența este – cum să spun… există peste 200.000 de simțuri și voi sunteți conștienți de aproximativ unul dintre ele, poate în jur de zece. Vă voi acorda credit, zece (cineva spune: „Cinci, cel puțin!” și câțiva chicotesc). Zece, da (Adamus chicotește).

Experiența este ca un super simț. Experiența este un super simț, dar nu este pus în categoria „simțuri” încă. În regulă, lăsați-mă să vă dau un exemplu.

Așadar, nu exista simțul Iubirii până când ați venit pe această planetă Pământ. Și apoi, prin experiențele voastre cu voi înșivă și cu alții, a ajuns să existe o pasiune profundă, o pasiune frumoasă, pe care acum ați cam numi-o romantism. Și din acest romantism, această dorință arzătoare a romantismului, a venit simțul Iubirii. A fost creat aici, pe această planetă, simțul Iubirii. Dar nu a țâșnit chiar peste noapte. I-a trebuit un timp să se dezvolte.

Așadar, la fel este și cu experiența. Se dezvoltă. Experiența este acolo, dar, cu toate acestea, ea încă nu a venit ca un simț. Și eu spun, un super simț, pentru că, într-un fel, acest simț al experienței este cu mult mai măreț/mai cuprinzător decât simțul Iubirii sau Unității sau Comunicării sau unele din celelalte simțuri despre care am vorbit.

Deci, în timp ce stăm împreună aici, astăzi, în timp ce vă distrag puțin, aducem acum experiența într-un nou simț, însă, un super simț. Există mult mai mult înțeles în el sau profunzime sau orice ați spune, decât oricare dintre celelalte simțuri. Și unii ar contrazice aceasta. Unii ar spune: „Nu, Iubirea este cel mai mare simț.” Nu cred asta, deloc. Iubirea este interesantă, dar simțul Experienței include de asemenea Iubirea, include de asemenea Unitatea și unele din celelalte simțuri despre care am vorbit. Așa că, oricum, îl naștem chiar aici.

În timp ce îi dați naștere, voi, omul, care este responsabil pentru partea experiențială a trinității, a Maestrului și a lui Eu Sunt – deoarece fără voi, Maestrul nu ar avea nimic de făcut; dacă omul nu ar fi fost acolo experimentând, Maestrul nu ar avea nimic de distilat în înțelepciune și de dăruit lui Eu Sunt – deci omul trece printr-o imensă experiență de a experimenta. Dar experiența, capacitatea de a experimenta ceva și, în cele din urmă capacitatea de a experimenta ceva din afara voastră este ceea ce omul a învățat să facă foarte bine. Capacitatea de a se experimenta pe Sine în interiorul propriei creații, atât în interior cât și în exterior, este ceea ce facem acum. Știu că asta zăpăcește mintea, așa că doar respirați profund cu aceasta.

(pauză)

Ați fost obișnuiți să experimentați lucrurile în afară, (în) lumea exterioară. Foarte, foarte puțin în interior, și acum toate acestea se schimbă. În plus, de a putea experimenta în exterior ceea ce nu este neapărat al vostru, nu este neapărat alegerea voastră; încă veți mai fi capabili să faceți asta, dar acum urmează să mergeți aici și să experimentați cum este să fiți în propria voastră creație.

Dacă nu o înțelegeți cu adevărat, respirați profund, pentru că nu este necesar s-o faceți. Vreau să spun, nu trebuie să fiți capabili să înțelegeți toate astea. Este ca acest flux de conștiință, un flux de – nu este energie – este o conștiință care se răspândește, o radianță. Veți înțelege. Veți înțelege.

Așadar, suntem în acest punct al schimbării, astăzi – am menționat schimbarea – unde nu mai este doar experimentarea exterioară pentru voi. Nu mai sunteți victime sau vinovați de experiențe. Cu alte cuvinte, fără destin, nu este ca și cum ieșiți pe ușă și spuneți: „Indiferent ce se întâmplă astăzi este, știți, este în afara tărâmului meu”. Vom termina cu asta. Ei bine, o vom înlocui. Veți fi capabili să aveți încă acele experiențe umane, de zi cu zi, de genul: „Nu știu ce dracu se petrece.” Dar acum, de asemenea, urmează să vă alegeți experiențele.

Cum ajungeți acolo? Cum faceți asta? Doar permiteți. Asta este tot. Este o evoluție naturală. Nu sunt trucuri în asta. Nu trebuie să fiți deștepți în asta. Este doar permiterea ca aceasta să se petreacă.

Așadar, pornim din tărâmurile angelice cu mult timp în urmă, unde nu exista fizic/materie, nu exista timp, nu existau nici măcar consecințe ale experienței. Apoi, (trecem) prin greutatea Pământului, această planetă, în formă umană, în care nu sunteți în contact cu înțelepciunea, unde experiențele par să vină din exteriorul vostru și, de aceea, oamenii l-au creat pe Dumnezeu și religiile, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să spună: „Ei bine, trebuie să vină de la Dumnezeu. Trebuie să fie karma mea.” Apoi treceți dincolo de toate acestea în experiența conștientă, aleasă. De aceea suntem aici, să facem asta.  


A fi recunoscători Omului

Așadar, haideți să ne distrăm din nou. Haideți să dăm drumul la muzică. Faceți-vă comozi. Haideți să ne acordăm un moment să fim recunoscători omului.

(începe muzica)

Înainte să mergem mai departe, haideți să fim recunoscători omului. Omul a fost aruncat în toate astea și i s-a spus: „Ei, mergi și dă-ți seama de toate acestea.” Și apropo, Maestrul și Eu Sunt au spus, într-un fel: „Da, mergi tu, noi vom sta aici.” (unii chicotesc) „Apelează când ai nevoie de ajutor. Nu apela cu taxă inversă, totuși.” (mai mulți chicotesc)

Haideți să fim recunoscători omului pentru toate experiențele. Vreau să spun, o bogăție de povești. De fapt, îmi place să cred despre experiență că este doar o grămadă de povești. Și sufletului îi plac poveștile. Maestrului, de asemenea, și omul va ajunge să-i placă poveștile în sine.

Haideți să fim recunoscători omului pentru că a plonjat aici înăuntru, pentru că a luat toate aceste lucruri, pentru că are o memorie care își amintește. Într-un fel vă face să vreți să vă întoarceți în timpurile angelice, în care realmente nu exista memorie.

Apropo, veți spune: „Ei bine, ce vrei să spui prin faptul că nu există amintire/memorie?” Ceea ce vreau să spun, într-adevăr, este că în trecut, în tărâmurile angelice, nu a existat nici trecut, nici viitor. Singurul lucru pe care-l știau ființele angelice era momentul de Acum, Prezentul.

Oricum, haideți să fim recunoscători omului pentru că a intrat în experiența timpului și spațiului, în corpul fizic și judecată. Uau, ce experiență, să fii capabil să te judeci pe tine însuți. Eu Sunt nu poate, apropo, nu poate să se judece pe sine. Omul, cu siguranță a învățat cum să facă asta.

Haideți să acordăm mult credit omului pentru că a mers neînsoțit, fiind singur în această călătorie. Nu vorbesc despre (a fi cu) alți oameni; vorbesc despre (a fi) fără o conexiune conștientă cu Maestrul sau cu Eu Sunt.

Asta aduce o discuție foarte interesantă pe care o avem tot timpul în Clubul Maeștrilor Ascensionați. A fost omul cel care a ales izolarea, să fie singur? Sau a fost Eu Sunt-ul cel care a spus: „Nu, această parte din mine are nevoie să fie în afara oricărei legături”? Încă dezbatem aceasta în fiecare seară.

Haideți să acordăm credit omului pentru toate experiențele pe care le-a avut, aproape la nesfârșit, viață după viață...

Pentru că a creat încarnările, în primul rând, astfel încât a putut, pur și simplu, să revină în experiență... 

Pentru că a creat un trecut și un viitor.

Aceasta a fost cumva briliant și stupid în același timp. Dumnezeu nu a creat un trecut și un viitor. A  fost de fapt conștiința umană, conștiința de masă. Imaginați-vă asta pentru un moment. Conștiința de masă a creat trecutul și viitorul.

Când ne vom aduna în curând, în acest loc numit Bled, în Slovenia, cu 500 de Shaumbra, va fi, aș spune, cel mai mare grup (adunat) vreodată pentru a elibera în mod conștient conștiința de masă. Vom face asta acolo. Și aceasta va afecta, va fi acolo pentru toți, pentru toți Shaumbra. Însă, urmează să facem asta, acolo.

Când omul a creat un trecut și un viitor și experiența, a fost briliant într-un fel, deoarece, ei bine, ați avut întotdeauna un loc din care ați venit și ați avut întotdeauna un loc în care ați mers. Este o experiență. Dar, de asemenea, a început să cântărească destul de greu din punctul de vedere al târârii acelui trecut peste tot, făcându-vă să vă fie teamă de viitor. Însă oricum, avem trecut și viitor, acum. Ce experiență.

Așadar acum, Maestrul, înțelepciunea veacurilor voastre, a voastră, a tuturor, a trecutului și a viitorului, acest Maestru vine la voi acum, și eu îl însoțesc pe Maestru la fiecare dintre voi. Și împărtășim, nu în cuvinte, ci continuând pe muzică, împărtășim cu voi ceea ce veți experimenta acum în viața voastră.

Ați ales să rămâneți pe planetă în corp. Vom împărtăși cu voi, aici. Nu este vorba despre date sau ore sau orice. Este un simț. Este simțire pură.

Așa că respirați profund și, fără cuvinte, doar lăsați-vă să simțiți aceasta… ce experiențe pot veni la voi.

Amintiți-vă, nu este vorba despre o dată sau un timp sau orice de genul acesta. Simțiți în experiență ca ceva de o simțire vastă, de o vastă conștiență.

Mergeți chiar dincolo de doar definirea umană a experienței.

Apoi, fără cuvinte, lăsați-l pe Maestru și pe mine să împărtășim cu voi ceea ce va veni.

(pauză lungă)

Fără cuvinte. Nu încercați să puneți asta în cuvinte încă.

(pauză)

Lăsați-o să vină ca o simțire, ca un simț.

(pauză mai lungă)

Există multe straturi în ceea ce se întâmplă aici. Este cu siguranță despre viața voastră. Este despre ceea ce ați spune că urmează. Este despre noi toți dând naștere chiar acum Experienței ca un super simț.

Abia aștept să mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați pentru a le spune despre ceea ce facem. Am păstrat asta secret, chiar față de Cauldre, până astăzi.

Știți, de fapt dăm naștere Experienței ca simț. Hm! Imaginați-vă asta. Un grup de oameni de mahala, pur și simplu dau naștere dintr-o dată Experienței ca un simț (Adamus chicotește).

Respirați profund astfel încât Maestrul și cu mine să împărtășim cu voi ce experiențe vor veni în viața voastră, în timp ce stați aici, pe această planetă, în aceste corpuri. 

(pauză)

Acum, puteți lăsa aceasta să vină în cuvinte. Lăsați-o să vină în cuvinte. Pur și simplu nu vă gândiți la asta. Știu că pare ciudat, dar nu vă stresați cu asta. Cuvintele vin la voi.

Maestrul și cu mine suntem încă foarte prezenți și, acum, cuvintele vin la voi. Ceea ce veți experimenta… ceea ce veți experimenta în viața voastră. 

(pauză)

Acum, unii dintre voi vă rețineți. Vă limitați la qualia, bazată pe vechile experiențe. Nu o faceți. Lăsați-le să vină, pentru că va fi foarte diferit față de vechile experiențe.

Respirați profund și, în mod simplu, lăsați cuvintele să vină la voi. Nici măcar nu trebuie să le puneți laolaltă. Pur și simplu, lăsați cuvintele să vină la voi. Nu trebuie să le puneți într-o propoziție.

(pauză lungă)

Maestrul este înțelepciunea, dar în această înțelepciune Maestrul poate imita, poate fi foarte uman, aș spune, așa că lăsați-l pe Maestru să vă țină de mână. Și lăsați (să vină) cuvintele despre experiențele care vor veni la voi în această viață. Lăsați acum acele cuvinte, lăsați să vină claritatea. 

(pauză lungă)

Respirați foarte profund... pentru că ceea ce vine la voi în acest spațiu sigur al nostru este adevărul, este adevărul vostru. Ceea ce vine acum este adevăr/realitate și ceea ce vine acum încă poate părea ceva nedefinit în multe feluri. Mintea voastră poate încă încearcă să interpreteze asta, dar este acolo și veți ajunge la o înțelegere mai profundă a acesteia. Poate mai târziu astăzi, mâine. Nu este grabă.

Dar Maestrul a vrut ca voi să întrezăriți ceea ce urmează să vină, și dacă ați observat, Maestrul nu a vorbit de lucruri obișnuite. Nu a vorbit despre ceea ce urma să mâncați la micul dejun sau (despre) noua mașină pe care urma s-o luați. Maestrului nu-i pasă de acestea. Maestrul cunoaște că toate aceste lucruri, lucrurile din viața de zi cu zi sunt pur și simplu acolo.

Maestrul este interesat mai mult despre ce urmează să vină pentru experiența voastră ca om și, în mod sigur, nu va urma experiențele din trecut. În mod sigur, va fi foarte, foarte diferit. De aceea ați ales să rămâneți.

Haideți să respirăm profund împreună. 

Ceea ce avem aici este un fel de punct de cotitură, o schimbare a modului în care vă experimentați pe voi înșivă și viața.

(muzica se oprește)

Destul de simplu, nu? Nu este mare lucru. A trebuit să coborâm de pe acea cale veche a experienței, vechea cale de a o face, pentru că era repetitivă, se repeta mereu și mereu, ca un film prost care se relua automat și continua să ruleze mereu și mereu. A trebuit să trecem peste asta.

Așadar, asta este ceea ce am făcut astăzi, precum și (faptul că) am contribuit la nașterea unui nou simț pentru întreaga creație.

Cu aceasta, dragii mei prieteni, Eu Sunt Cel ce Sunt, Adamus.

Abia aș-... o scurtez puțin, astăzi. Abia aștept să mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați și să le spun cât de mult îmi place acest grup numit Shaumbra.

Totul este în regulă în întreaga creație. Mulțumesc (publicul aplaudă).


Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Cristina Dobrescu, Ana-Maria Labo, Florența Cuculeac
Revizuire: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea