Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al lui St. Germain.

Haideți să respirăm foarte profund, dragi prieteni, în timp ce ne începem reuniunea.

În realitate este doar o înregistrare a călătoriei voastre. Asta e tot ce e, doar o înregistrare a călătoriei voastre, o călătorie de mii de vieți sau mai multe, o călătorie cu atâtea bucurii, o călătorie cu multe greutăți, multă căutare, multe întrebări, multe nopți negre.

Dar, toate astea sunt, în realitate, doar o înregistrare a istoriei, iar partea cea mai frumoasă a înregistrării pe care o facem – a acestei veritabile călătorii istorice a unui grup de peste tot din lume care intră în realizarea întrupată, într-adevăr în esența acesteia, unde chiar intrăm în capitolele bune – este Viața Maestrului. Viața Maestrului. Dacă cineva dorește să înțeleagă cu adevărat ceea ce facem, când ajungem în acest punct al călătoriei, Viața Maestrului. Despre asta este vorba.

Am înregistrat șapte până acum. Este povestea voastră. Este ceea ce învățați. Este ceea ce se află în inima voastră. Alții vor veni, ani buni de acum încolo. Nu imediat, dar mulți ani de acum încolo, alții vor veni și vor vedea prin ce ați trecut. Vor auzi poveștile multor, multor oameni care au trecut de profunzimile, iritările, frustrările, anxietățile vieților pe Pământ și cum ați ieșit la suprafață. Este o poveste frumoasă și o captăm, bineînțeles, în fiecare Shoud. Câte Shoud-uri am avut până acum, împreună, de la timpul cu Tobias, 1999, sute? Cât de multe reuniuni am avut? Workshop-uri?

Simt de parcă a trecut doar un moment de la ultima reuniune, cea din Danemarca și Norvegia. Abia ce am avut timp să mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați, să beau o cană de cafea, să folosesc toaleta. Știu că nu trebuie să folosesc cu adevărat toaleta, doar că îmi place să folosesc toaleta (câteva chicoteli). Știți, sunt multe lucruri pe care le faceți ca oameni și pe care le luați de bune/de-a gata. Folosirea toaletei, este un moment plăcut de repaus. Este un timp al ușurării și al eliberării (și mai multe chicoteli). Deci, da, eu încă merg la toaletă. Nu trebuie, dar vreau.

Doar acum un moment eram la Clubul Maeștrilor Ascensionați, iar acum aici. Oh și ce reuniuni am avut în Scandinavia. Frumoase. Shaumbra minunații, informație minunată. Și, din nou, informația nu vine de la mine. Cu ajutorul lui Cauldre și a Lindei o pun în cuvinte, dar este călătoria voastră. Este povestea voastră. Este palpitant să observi cum se desfășoară/dezvăluie. 

Au fost câteva momente acum câțiva ani când a fost puțin frustrant. Ne cam loviserăm de niște obstacole, nu treceam de ele. M-am enervat puțin pe Shaumbra, trebuie să spun. Nu că s-ar fi văzut vreodată sunt sigur, ci doar… (ceva râsete) am devenit puțin nemulțumit. A fost timpul nostru makyo (petrecut) împreună. Erați scufundați în makyo, eu încerc să vă scot din el. Makyo este rahatul vostru spiritual, distragerile voastre, zgomotul vostru spiritual. Se întâmplă tuturor. Tuturor celor care vin pe această cale în călătoria lor spirituală, rahatul lor. Dar aceste ultime reuniuni și chiar ultimele Shoud-uri și mai ales în Keahak, facem ceva diferit. Mergem într-un loc nou.

Aceste reuniuni, ultimele două pe care le-am avut, Threshold (Pragul) – atât de diferite de celelalte Threshold-uri. Iar noul Ghid al Maestrului, presupun că așa se numește. Ei bine, a fost o reuniune a Maeștrilor. Adevărați Maeștri din cât de multe țări diferite, dragă Linda?

LINDA: Douăzeci și patru. 

ADAMUS: Douăzeci și patru de țări diferite adunate într-un singur loc și, chiar am schimbat câteva lucruri. Am invitat, efectiv, omul să plece. I-am dat afară în prima zi, iar apoi a fost doar Maestrul. Am adus omul înapoi, în a treia zi, cu toate că unii din Maeștri nu erau chiar atât de fericiți cu asta. Am adus omul înapoi și am dat voie cu adevărat să se petreacă un proces de integrare.

A fost cu mult dincolo de punctul unde mă așteptam să fim, după cum am menționat în ultimul nostru Shoud. Ajungem acolo prin Permitere. Nu prin muncă grea, nu prin multă gândire, ci prin Permitere. 

Ajungem la obiect – ai putea să scrii pe acel dispozitiv acolo?

LINDA: Să vedem.

ADAMUS: Ajungem chiar acum la punctul în care combinăm omul – dacă ai putea să scrii “om,” jos pe listă – “om, Maestru, Eu Sunt". Integrăm, integrăm conștient omul… (face o pauză, câteva chicoteli) O văd pe Linda scriind, nu văd nimic apărând. (Dispozitivul de scris nu funcționează corect.) Ah, tehnologia. Nu-i așa că o urâți (câteva chicoteli).

Ajungem acum la punctul în care combinăm omul, iar omul… eh, eu sunt aici (Peter vine în față să  repare echipamentul). Voi toți priviți agitația! (râsete) Acela este makyo. Aceea este distragerea. Observați cum toată lumea își schimbă atenția acolo (către Linda și Peter), ca și cum aici este locul unde se întâmplă. Presupun că trebuie să stau aici cu voi în timp ce vorbim (mai multe râsete).

LINDA: Este o distragere. Ești maestrul ei!

ADAMUS: Da, dar ei toți se uitau la voi.

LINDA: Oh, ei bine (râsete).

ADAMUS: Nu, dar nu este atât de tipic, puțină dramă, puțină agitație. Și eu, aici sunt, împărtășind cea mai importantă înțelepciune spirituală a tuturor timpurilor – înțelepciunea voastră. 

LINDA: Și, ce ai vrea? Vrei om și...

ADAMUS: Am uitat acum.

LINDA: Om, Maestru, ceva sau altceva. 

ADAMUS: Eh, da, da, da. Inventează ceva. Inventează ceva (cineva spune, “Om, Maestru, Eu Sunt”). Om, Maestru și Eu Sunt. Ceea ce facem noi în acest moment este o integrare foarte profundă a omului, care este… nu, nu, nu, nu, nu. Om, Maestru...

LINDA: Oh.

ADAMUS: Uite, în felul ăsta. 

LINDA: Fii specific dacă vrei să fie specific!

ADAMUS: Adică să faci în felul acesta. Nu în felul acela...

LINDA: Doamne! Ești așa o pacoste!

ADAMUS: …pentru că atunci creezi confuzie (câteva chicoteli). Îmi cam place acel dispozitiv.

LINDA: Gata, l-am reparat (ea șterge totul, mai multe chicoteli).

ADAMUS: Omul, care este experiența. Acesta este scopul omului. Vă întrebați: “De ce sunt aici? Care este sensul în viață?” Sensul în viață – a experimenta. Asta este. După cum am vorbit recent, dacă ar fi fost după om, v-ați mai întoarce pentru încă o viață, zece vieți, o sută de vieți, pentru că sunteți conduși, conduși într-un mod obsesiv, de experiență. Omul iubește experiența. Omului îi place să se scufunde pe sine și, într-adevăr, fie că o credeți sau nu, chiar nu îi pasă dacă este o experiență bună sau rea.

LINDA: Hm.

ADAMUS: Voi spuneți: “Acum pur și simplu vreau experiențe fericite. Vreau unicorni și vată de zahăr și tot restul.” Nu, nu vreți. Nu. Pentru că altfel nu v-ați uita acolo în timp ce eu vorbesc aici. Vreți ceva dramă, ceva senzație – “Ce s-a stricat?!”

LINDA: Nu sunt dramă!

ADAMUS: (chicotește) Asta nu a sunat a dramă pentru mine (câteva chicoteli). Vreți dramă și omului îi place asta și, într-adevăr, voi lăudați omul pentru asta. Lăudați-vă sinele uman. Sunteți duri cu sinele uman atât de des. Vouă vă place experiența și spuneți că nu vă plac lucrurile dificile, dar vă plac. Este amuzant într-un fel. Este experimental într-un fel și asta fabrică povești foarte bune.

Omul este partea experimentală a lui Eu Sunt. Eu Sunt-ul este Prezența, este conștiința, dar fără niște experiențe deosebite – deosebite însemnând foarte bune, foarte rele, orice dar nu mohorâte – atunci omul face ceea ce a venit să facă aici. Și asta e distracția, așadar mulțumiți omului pentru toate experiențele sale.

Partea interesantă este faptul că nu există niciun test. Nu există niciun test în asta, în experiența umană. Nu o judecă nimeni. Nu există nimeni care să spună: “Asta este bine sau rău.” Asta până când oamenii au început într-un fel să o judece, iar apoi i-au atașat multă energie, multă greutate/gravitație; ei spun: “Oh, acela a fost un păcat. Aceea a fost karma rea. Trebuie să vin înapoi și să o fac din nou.” Știți, și apoi îi văd chicotind: “Oh, am niște karmă foarte rea. Trebuie să vin pentru mai multe vieți. Trebuie să am mai multe experiențe și trebuie să fac mai multă karmă, care mă vă aduce înapoi pentru mai multe experiențe.” Este o grădină zoologică experimentală care se perpetuează pe sine. Dar asta este ceea ce omul, de fapt, face bine.

Acum omul trece printr-o experiență complet nouă, cum este să fii realizat, cum este să te integrezi cu Maestrul. Este puțin înfricoșător la început, pentru că omul este în genul: “Stai puțin, cine este la conducere aici? Eu sunt omul, asta este experiența mea. Totul este despre mine și ego-ul meu. Am un nume. Am un ego. Am o identitate. Cum adică Maestrul se mută aici? Oh, da, Maestrul; omul va deveni Maestrul.” Nu, nu, nu. Omul nu va deveni Maestru. Omul face loc Maestrului, iar Maestrul este componenta de înțelepciune aici. Omul, experiență; Maestrul, înțelepciune.

Și oricât de bună ar fi experiența umană… omului îi place această – “Oh, o să am șansa să experimentez cum e să fii Maestru” – nu prea. Experiențele voastre acum au înțelepciunea Maestrului, dar nu este ca și cum masterizăm omul.

LINDA: Masterizăm?

ADAMUS: Am voie să inventez cuvinte (câteva râsete). Și știți de ce?

LINDA: Pentru că poți.

ADAMUS: Pentru că fiecare cuvânt care există a fost inventat (audiența spune “Ohh").

LINDA: Mmm. Bună observație. 

ADAMUS: Ăsta este Maestrul evidenței (Adamus chicotește).

LINDA: Bună observație. Bună observație. 

ADAMUS: Acum pot să inventez cuvinte.

Așadar nu este vorba despre omul ce devine masterizat. Și de fapt nu vreți asta cu adevărat. Este vorba despre a combina înțelepciunea și, asta vă dă o experiență cu totul diferită. Pentru aceia dintre voi care ați permis cu adevărat, începeți să realizați că experiențele sunt diferite. Sunt într-adevăr diferite. Sunt combinate acum cu înțelepciunea, iar omul nu încearcă neapărat să controleze sau să preia controlul înțelepciunii – oricum nu puteți; puteți pretinde că o faceți, dar nu puteți prelua controlul asupra înțelepciunii – și deodată experiențele se schimbă.

Într-un fel, omul nu și-ar fi putut închipui/imagina cum o să fie. Nu ați fi putut. Acesta este unul din motivele pentru care eu a trebuit să distrag mult atenția pe parcursul anilor. O mulțime de: “Uitați-vă aici, în timp ce facem altceva acolo,” deoarece omul are un concept despre ce va fi vorba. Și unii dintre voi începeți să realizați că nu este deloc așa cum omul și-ar fi imaginat. Nu ar fi putut. Nu ar fi putut.

Știți, vorbim despre singularitate. Singularitatea este un termen pe care presupun că l-au inventat filozofii și futuriștii. Singularitatea este un cuvânt care se referă la momentul în care experiența umană – omenirea – atinge un punct critic, care nu ar fi putut fi imaginat înainte și, se întâmplă cu tehnologia. Nu ați putea prezice, nu ați putea să mergeți – omul tipic – și să priviți peste 50 de ani de-acum încolo și să spuneți: “Uite, așa va arăta planeta.” Știți, sunt grupuri și organizații care fac asta; ei vor fi atât de departe de realitate, deoarece, din perspectiva de aici, pur și simplu nu puteți. Nu vă puteți imagina. Nu este în qualia minții, în cunoștințele/baza de date, în  punctul de referință al minții, așa că nu poate deloc.

Voi înșivă treceți prin asta. Nu v-ați fi putut imagina acest întreg lucru de a fi Maestru. Dacă v-ați fi imaginat, să zicem, acum 10, 20 de ani – “Sunt un Maestru" – ați recurge/apela la imaginile mersului pe apă, ale materializării din neant/aer în mâinile voastre, acest tip de lucruri și, totul este makyo. Nu are nimic  de-a face cu Realizarea.

Așadar, acum sunt destul de mulți dintre voi care chiar începeți să permiteți înțelepciunii Maestrului, din toate viețile, să vină și să se combine cu experiența omului. Acum avem o experiență înțeleaptă. Avem o experiență cu o nouă formă de profunzime în ea.

Omul voia asta, într-un fel, această nouă profunzime. Se săturase de viața mohorâtă, se săturase ca fiecare încarnare să semene atât de mult cu încarnarea anterioară. Își dorea această nouă experiență, dar nu și-o putea imagina. A încercat. Omul a încercat să își imagineze noua lume, noua viață, noul orice, dar știți ceva, de fapt nu era nou. Era un fel de puțină reiterare a celei vechi. Era, așa cum am spus de multe ori, puțin mai bogat, puțin mai tânăr și puțin mai fericit, dar nu era de fapt nou.

Acum omul primește o nouă experiență cu înțelepciunea Maestrului și a lui Eu Sunt - cu conștiința lui Eu Sunt, cu Prezența sa. Îmi place mai mult cuvântul “Eu Sunt" decât “Divin". Sunt prea multe lucruri asociate cuvântului divin, care se leagă de Isus și New Age. Eu Sunt este Prezență, conștiență. Asta este tot ce este. Iar ceea ce facem aici este să le integrăm pe acestea trei împreună și, se întâmplă chiar acum. Și, din nou, omul nu își poate imagina asta. Tot ceea ce poate face el este să permită asta. 

De fapt Maestrul este cel care a instigat acest întreg proces. Este Maestrul cel care își dorește Realizarea. Omul își dorește o nouă experiență, dar Maestrul este cu Realizarea. Așadar trecem printr-un moment atât de captivant al acestei integrări. Vom vorbi despre asta mai mult într-un moment dar, pentru acum, doar respirați foarte profund și simțiți unde vă aflați în acest moment. 

Simțiți unde vă aflați în acest moment și simțiți din perspectiva omului și a Maestrului. Ce schimbări, ce provocări de-a lungul drumului.

Realizarea este într-adevăr unul dintre cele mai simple lucruri. Este atât de simplă. Dar datorită simplității ei, este transformată în ceva complicat și dificil uneori. Este atât de simplă dar apoi este acoperită cu makyo și dificultăți și foarte multă examinare de sine combinată cu aversiune/silă de sine. Este într-adevăr foarte simplă și asta este ceea ce vor învăța din experiențele voastre cei din următorul grup ce vine după voi. Cum… aici, aici. Aici (câteva chicoteli). Pentru cei care urmăriți online, există o mică agitație într-o parte aici, probleme tehnice. Cred că am spus de multe ori, veți avea foarte multe probleme cu tehnologia. 

LINDA: Este vina ta.

ADAMUS: Da, este vina mea, ca întotdeauna. Dar… o mulțime de probleme. Deci, avem în așteptare, avem tradiționala tablă de scris, la care vom recurge într-un moment, cred (câteva chicoteli).

Am spus înainte, am făcut o afirmație îndrăzneață că acesta este primul grup de oameni ce intră în Realizare. Am fost contestat puțin, am primit exemple de alte grupuri – nici măcar pe-aproape. Alte grupuri cu ai lor guru, cu sistemele lor, cu disciplinele lor și conceptele lor – nici măcar pe-aproape. Erau pe cale, dar cu mult în spate. Acesta este, într-adevăr – și am verificat la Clubul Maeștrilor Ascensionați – acesta este, într-adevăr, primul grup de oameni care intră în Realizare. Și nu este un lucru spiritual sau religios. Nu știu exact cum ați formula-o, este doar o devenire. Asta este. Este primul grup. Toți ceilalți Maeștri Ascensionați au făcut-o în mod individual. Aceasta este prima dată, vreodată, datorită sincronizării și a lucrurilor precum tehnologia, care câteodată funcționează, câteodată nu, datorită a ceea ce eu numesc Visul Atlant, acesta este primul grup de vreodată care intră în Realizare. 

Multe alte grupuri au studiat textele spirituale și sfinte și sacre. Multe alte grupuri au mers pe cale  împreună, au pășit pe sfânta cale împreună, dar nu au ajuns atât de departe din cauza unei varietăți de motive, iar asta este de fapt o bună introducere pentru întrebarea mea, pentru această zi...

LINDA: Ohh.

ADAMUS: …ceea ce noi numim acum Înțelepciunea Shaumbra. 

Știți, am putut începe să o numim înțelepciune doar recent, deoarece înainte era doar un fel de - mmm - nu aș categoriza-o ca înțelepciune. Erau doar răspunsuri la întrebări. Dar acum o numim...

[rulează video-ul de rezentare]

Bun. Exact ca un show de televiziune prost, ceea ce este câteodată (câteva chicoteli). Bine, aprindeți lumina vă rog. Linda la microfon.

Întrebarea este, eu spun că acesta este într-adevăr primul grup dintotdeauna, care intră în Realizare și care rămân în corpurile lor, rămân pe planetă. Cum se face că atât de multe sisteme și programe de auto-ajutorare, cum se face că nu sunt prea eficace din punct de vedere al iluminării sau Realizării?

Există foarte multe programe de auto-ajutorare și cu toții ați cheltuit foarte mulți bani pe ele. Există foarte multe - cum le numesc eu - cursuri spirituale de guru acolo și unii din voi ați participat la ele. Unii din voi ați fost în ashram-uri pentru mult timp. Unii dintre voi ați participat - ați plătit mulți bani buni ca să aveți disciplină și să suferiți și să vi se spună ce idiot sunteți. Nu aici, bineînțeles, dar în alte locuri. Cum se face că nu sunt chiar eficiente din punctul de vedere al Realizării? Linda, te rog.

LINDA: Cerșeai (către Mary Sue).

MARY SUE: (chicotind) Cerșeam.

ADAMUS: Da, draga mea.

MARY SUE: Cred că felul în care ei o abordează este din exterior în loc din interior, ceea ce este nou.

ADAMUS: Bine. Abordează din exterior. Bine, bun. Bun. Bun răspuns. Vedeți? Vedeți înțelepciunea? Oh! Doar radiază. Bine. Cum se face că unele din aceste cursuri de auto-ajutorare și cursuri spirituale, cum se face că ele nu sunt eficiente din punct de vedere al Realizării? Da, domnule.

VINCE: În principiu, în principiu, este pornit?

ADAMUS: E pornit.

VINCE: Au programul lor pentru tine, în loc de programul tău pentru tine.

ADAMUS: Da. Excelent. Excelent. Bun. Încă vreo doi. Aceste programe și cursuri de auto-ajutorare și cursuri, cum se face că până la urmă nu sunt eficiente?

LINDA: Mâna ta era în aer.

JOE: Era, huh?

ADAMUS: Cred că se scobea în nas (râsete), dar...

JOE: Nu ies bani din asta.

ADAMUS: Nu ies bani din asta.

JOE: Nu ies bani din asta, dacă devii conștient. 

ADAMUS: Oh! Bine. În sensul că ei sunt cufundați în asta (n.tr. adică crează programe care să le aducă bani, nu să faciliteze iluminarea celor care le urmează).

JOE: Păi, da.

ADAMUS: Așa că nu ajungi niciodată complet acolo.

JOE: Păi, da.

ADAMUS: Uau.

JOE: De aceea carnetul de cecuri tot continuă să apară. 

ADAMUS: Ah ha! Și...

JOE: Sau cardul de credit.

ADAMUS: Interesant. Deci, o investiție. Cu alte cuvinte, vindecătorul nu vindecă niciodată oamenii, complet. El continuă să spună – “Oh, ai o problemă nouă.”

JOE: Păi, da!

ADAMUS: Bun, bun. Bine. Ai fost într-o situație ca aceea?

JOE: Păi, da! (râsete). N-am fost cu toții?

ADAMUS: Ce te-a făcut să ieși acolo? De ce ai plecat?

JOE: Conștiența. 

ADAMUS: Bun. Oh! Voi sunteți prea buni. Nu pot să mă mai iau de voi (câteva chicoteli). Este chiar frustrant. Știți, nu am nimic cu care să revin la voi.

LINDA: Deci, Adamus, vrei ca eu...

JOE: Păi, da!

LINDA: Vrei să mă iau de unul? Vrei să aleg o energie diferită?

ADAMUS: Ei bine, va fi puțin evident acum! (ei râd) “Bine, gata cu înțelepciunea. Ce ziceți de stupiditatea Shaumbra!” Bum! (râsete) Nu aș vrea să primesc microfonul la asta. Nu, haideți să rămânem la înțelepciune. Acestea sunt foarte bune și scot în evidență un lucru, faptul că permiteți  înțelepciunea. Și priviți când sunt date răspunsurile. Mai înainte, când se dădeau răspunsurile, exista un răspuns mental cu multă bâlbâială și cu multe - puteați să vedeți cum persoana mergea într-un răspuns mental. Dumneata, dragă domnule, direct din inimă, fără makyo, răspuns clar. Aceasta este înțelepciune. 

JOE: Păi, da! (mai multe râsete)

ADAMUS: Și nu i-a luat 15 minute ca să ajungă la povestea lui. Adică, este chiar acolo. Aceea este înțelepciune. Vă amintiți, atunci când ne adunam, era pusă o întrebare, iar cineva vorbea și vorbea și vorbea și vorbea și vorbea și vorbea și vorbea, iar apoi eu îl întrerupeam nepoliticos și spuneam: “Înapoi la întrebare, la rezumat. Care este răspunsul?” Voi nu mai sunteți amuzanți (mai multe chicoteli), pentru că nu faceți asta. Așa deci, dar continuă. Vom vedea.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Te rog continuă. Programe de auto-ajutorare, aceste așa numite clase spirituale. Și, apropo, doar voi face o pauză pentru moment aici, înainte să răspunzi la asta. Deci Cauldre se plânge la mine din când în când – zilnic – de faptul că el și Linda primesc câteodată emailuri urâte – și Bonnie primește emailuri urâte – despre faptul că eu fac afirmații nepoliticoase spunând că aceste cursuri sunt complete...

LINDA: Mgh!

ADAMUS: ...înșelătorii (Adamus chicotește). Salut! Sau makyo. Chiar sunt. Chiar sunt. Dar nu îi acuzați neapărat pe cei ce le fac disponibile. Acuzați-i pe oamenii care le cumpără. Da, ei le cumpără. De ce? Păi, haideți să continuăm. Da.

ALAYA: În experiența mea de proaspăt absolvent de colegiu, am participat la ore unde stăteam acolo și eram în genul: “Ei bine, știu asta; ei bine, știu asta" în timp ce ei predau. Iar apoi erau anumite lucruri pe care nu prea le știam. Și atunci ajungeam în punctul în care vroiam să exersez un pic mai mult. Dar știam cu adevărat. Știam cu adevărat, așa cum îmi știu propria înțelepciune și nu trebuie să mai obțin sprijinul nimănui altcuiva sau să continui. Am absolvit. Am absolvit (publicul aplaudă).

ADAMUS: Fantastic.

ALAYA: Am terminat. Terminat, terminat, terminat.

ADAMUS: Fantastic. De la ce?

ALAYA: Eu Sunt.

ADAMUS: Eu Sunt. Bun. Deci ai absolv-...

ALAYA: Am absolvit ca Eu Sunt.

ADAMUS: Bun. Și ți-ai primit diploma?

ALAYA: Am primit-o.

ADAMUS: Diploma ta și tot restul?

ALAYA: Certificatele. 

ADAMUS: În ce ai diploma?

ALAYA: Un certificat în afaceri, un certificat în sisteme informatice.

ADAMUS: Oh, eu am crezut că te refereai ca și cum, am crezut că ai absolvit de la a fi doar un om, un om mohorât și acum ești… ah! Am crezut...

ALAYA: Sunt!

ADAMUS: Am crezut că “W"-ul (de pe tricoul ei) era de la “Înțelept.” “Maestru Înțelept.” (n.tr. W de la Wise-înțelept în engleză)

LINDA: Uau!

ALAYA: Da, “Maestru Înțelept”. Câteodată a fost: “Mă întreb de ce?” (râsete) De ce?!

ADAMUS: De ce, de ce, de ce, de ce?

ALAYA: Întrebându-mă, întrebându-mă, întrebându-mă de ce. Dar da, da.

ADAMUS: Oh, ai primit o diplomă umană. 

ALAYA: O diplomă umană. Am satisfăcut o dorință umană și am creat-o fără datorii. Ce zici de asta?

ADAMUS: Uau. Uau. 

ALAYA: Așa că mă simt foarte...

ADAMUS: Felicitări. 

ALAYA: Mulțumesc. Mulțumesc. 

ADAMUS: Dar trebuie să pun întrebarea. 

ALAYA: Da.

ADAMUS: Când vei absolvi în Realizare?

ALAYA: Chiar acum.

ADAMUS: Nu prea cred.

ALAYA: Bine.

ADAMUS: Nu prea cred. Și ăsta este, de fapt, subiectul discuției de azi – voi și absolvirea voastră (Adamus chicotește). Vom vorbi cu toții despre asta.

ALAYA: De aceea am adus asta. Ai spus...

ADAMUS: Nu, vom vorbi astăzi despre “de ce", “de ce nu". Da. Te aud spunând, vă aud pe toți spunând, “Sunt pregătit”, dar...

ALAYA: Mă prefac până o fac. 

ADAMUS: …Nu sunt atât de sigur. Prefă-te...

ALAYA: Mă prefac, până când o fac.

ADAMUS: …asta îmi place. Te prefaci până când o faci.

ALAYA: Vreau să spun până când se petrece.

ADAMUS: Asta-i în regulă, pentru că, în același timp, o ajustăm oarecum puțin și ajungem acolo. De aceea sunt încântat și sunt un părinte atât de mândru, precum un păun, la Clubul Maeștrilor Ascensionați zilele acestea. Oh! Chiar îi enervez pe câțiva dintre ei. Da.

LINDA: Asta-i de crezut (câțiva chicotesc)

ADAMUS: Nu pe toți. Există câțiva care mă plac (Adamus chicotește).

ALAYA: Noi doar vom continua să facem ceea ce facem, astfel încât tu...

ADAMUS: Exact.

ALAYA: Știi tu, astfel încât tu chiar să poți să fii mândru de noi.

ADAMUS: Sunt!

ALAYA: Exact.

ADAMUS: Sunt! Bun.

ALAYA: Și am adus un tort de absolvire - cu pizza (cineva spune ”Ura”). Așadar, există un tort de absolvire pentru ca fiecare să se bucure.

ADAMUS: Este un tort de absolvire care este o pizza? (câțiva chicotesc)

ALAYA: Nu. Bănuiesc că există niște pizza mai târziu.

ADAMUS: Acestea sunt două lucruri diferite.

ALAYA: Da.

ADAMUS: Oamenii, de fapt... 

ALAYA: Pizza.

ADAMUS: A trecut ceva vreme de când am fost pe planetă, dar oamenii chiar combină pizza și tortul la o singură masă?

ALAYA: Îhîm. Da.

ADAMUS: Uf! Ce spui de o mică, ai putea să faci o plătică (pește plat) mică, proaspătă, cu asta și (așa) s-o faci ciudată cu adevărat? (câțiva chicotesc) Eu, eu… îh! Știi, în ultima mea viață, noțiunea mea de mâncare erau fulgii de ovăz, mierea și nucile.

ALAYA: Îmi place asta. Da.

ADAMUS: Așa că, atunci când aud despre oameni, ca și când veți mânca pizza și, probabil, nu o pizza cu adevărat bună - scuză-mă, Sandra. Nu este o pizza chiar grozavă. Am mirosit-o. Uh! 

LINDA: Vorbești despre pizza?

ADAMUS: Da, da.

LINDA: Oh, în regulă (câteva chicoteli).

ADAMUS: Nu o mănânc, dar am mirosit-o. Și apoi o să combinați asta cu ce fel de tort?

ALAYA: Ei bine, de fapt, știu că tuturor celor de aici le place ciocolata.

ADAMUS: Chiar.

ALAYA: Eu nu mănânc ciocolată.

ADAMUS: Oh.

ALAYA: Așa că, jumătate este un tort de ciocolată, cealaltă jumătate este din lămâie cu umplutură de zmeură și glazură albă. 

ADAMUS: Vei combina ciocolata cu lămâia (râsete).

ALAYA: Ciocolată și lămâie și zmeură.

ADAMUS: Ce s-a întâmplat cu această planetă de la ultima mea viată?

ALAYA: Și zmeură și zahăr.

ADAMUS: Ei bine, zmeura cu ciocolata merg.

ALAYA: Și zmeura cu lămâia merg.

ADAMUS: De fapt, ele nu merg. Din punct de vedere energetic nu merg.

ALAYA: De fapt, ele merg.

ADAMUS: Ele nu merg.

ALAYA: Ei bine, va trebui să încerci asta.

ADAMUS: Nu am încercat-o și, din nou, sunt Domnul Fulgi de Ovăz. Așa că, da.

ALAYA: Și mie îmi plac fulgii de ovăz.

ADAMUS: Sunt buni!

ALAYA: Sunt minunați.

ADAMUS: Am putea lua cina cândva. Fulgi de ovăz.

ALAYA: Da! Fulgi de ovăz.

ADAMUS: Da, da.

ALAYA: Și pun și prune uscate în asta, știi tu, doar ca s-o păstrez...

ADAMUS: Nu cred că aș mânca prune uscate, dar… (ea râde)

ALAYA: Compot de prune uscate!

ADAMUS: Nu, nu sunt un fan al prunelor uscate.

ALAYA: Am crescut în țara prunelor uscate. Ce pot să (mai) spun?

ADAMUS: Tu de fapt admiți...

LINDA: Ai spus că îți place baia!

ALAYA: Da! (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Tu chiar admiți că ai crescut în țara prunelor uscate?

ALAYA: Am făcut-o. Așa este.

ADAMUS: Unde se cultivă prune uscate?

ALAYA: Ei bine, de fapt, ele sunt prune și devin (ulterior) prune uscate.

ADAMUS: Ah! Deci avem un impostor. Un impostor!

ALAYA: În San Jose, California, aceștia trei de aici din spate, noi am avut o lungă conversație despre San Jose. M-am născut și am crescut, a treia generație, în San Jose, și cultivam prune care se transformau în prune uscate. 

ADAMUS: Cum ascensionează cineva din prună în prună uscată?

ALAYA: Se usucă (râsete). Usuci acei găgăuți...

ADAMUS: Ești prea rapidă pentru mine!

ALAYA: Tu m-ai învățat!

ADAMUS: Ar fi asta precum un om?

ALAYA: Stoarce-l până la ultima picătură!

ADAMUS: Ei bine, poate că voi redefini asta un pic. Așadar, avem aici pruna.

ALAYA: O prună, frumoasă prună, prună.

ADAMUS: O frumoasă prună, dar într-o zi ea cade din copac, știi tu, pe pământ, se lovește la cap și stă doar întinsă acolo și, ce poate face? Este precum: ” Ei, vreau să fiu din nou o prună.” Este în genul: ”Nici gând. Nu vei mai fi niciodată o prună.” Ce faci? Ce face o prună? Respiră profund și permite - ”O să-mi permit mie însămi să fiu o prună uscată.”

ALAYA: Da.

ADAMUS: Prin Permitere.

ALAYA: Ei de fapt le culeg și apoi le pun afară la soare pe grătare până se usucă.

ADAMUS: Așadar, ele nu se așează singure.

ALAYA: Da (râsete). Nu se așează singure (ei chicotesc). Nu se așază singure. Nu (ea chicotește). Ele sunt expuse acolo (la soare) de către oameni, deci nu se așază singure.

ADAMUS: Să sufere la soare. Cât de tipic pentru oameni (ea râde).

LINDA: Unde duce asta?!

ADAMUS: Direct la microfon, înapoi la tine.

ALAYA: Ce conversații avem!

ADAMUS: Asta în mod cert trebuie să fie în, presupun că poți să-i spui, partea scoasă la montaj (mai multe chicoteli). Cu alte cuvinte, scoateți-o.

ALAYA: Nu scoate asta. E de departe mult prea bună.

ADAMUS: Hm. În orice caz, felicitări pentru absolvirea ta. Dar acum, că ai obținut acea absolvire omenească, acum noi cu adevărat vom absolvi. Bine. Bun.

ALAYA: Sunt total de acord cu tine.

ADAMUS: Da. Însă energia ta s-a schimbat atât de mult de-a lungul ultimilor patru sau cinci ani. De necrezut. Tocmai mă aduce chiar acolo. Da, da. Bun. Aș putea să am o poză cu tine ca s-o iau în seara asta înapoi la Clubul Maeștrilor Ascensionați?

ALAYA: Categoric.

ADAMUS: În regulă, are cineva o - oh, Dave! Da. Crash! Ce-i în capul meu? Vino sus (pe scenă). Nu, trebuia să iau asta înapoi.

ALAYA: Mulțumesc.

ADAMUS: Trebuia să iau asta înapoi la club (publicul spune ”Ahh”), căci este o poză frumoasă. Și aș putea purta pălăria ta?

ALAYA: Desigur (câțiva chicotesc).

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Capul tău este prea mare.

ALAYA: Am absolvit chiar cu magna cum laude.

ADAMUS: Adamus pe steroizi (mai multe râsete în timp ce el modelează pălăria ei de absolvire). Mulțumesc, și, după cum a precizat Linda, am un cap mare, dar eh.

ALAYA: Ai văzut opera de artă?

ADAMUS: Oh, îmi place asta!

ALAYA: Fiica mea a proiectat-o. (cineva strigă ”Ooh!”)

ADAMUS: Oh! Uau. Bine. Mulțumesc. Mulțumesc pentru distragere.

ALAYA: Cu plăcere.

ADAMUS: Înapoi la întrebare. De ce aceste lucruri nu funcționează? Aceste programe de tip auto-ajutorare, aceste cursuri spirituale, disciplinele, ele sunt eficiente până la un punct. Dar de ce acestea nu funcționează în Realizare, în intrarea în Realizare? Da, domnule.

DAVID: Bip, bip, bip. Așteaptă o clipă. Bip, bip, bip. Oh, îmi pare rău. Da. A fost...

ADAMUS: Auto-gunoiera care se retrage.

DAVID: A fost o auto-gunoieră.

ADAMUS: Ei nu se prinseseră.

DAVID: Da, știu.

ADAMUS: Ei zic: ”Uf!” 

DAVID: Uf!

ADAMUS: Auto-gunoiera. Kuthumi, de luna trecută. În regulă, minunat. Cum a fost luna trecută pentru tine? Ai scăpat de mult gunoi? 

DAVID: Daa!

ADAMUS: Da, da. Bine. Doar îți verific energia. Da. Ei, există ceva acolo de care trebuie să ne descotorosim astăzi. 

DAVID: Da. De asta suntem aici.

ADAMUS: Dar asta este în regulă. Nu e așa de mare. Așadar, de ce - David, tu ai participat la destul de multe astfel de lucruri… ai cheltuit câțiva dolari pe ele.

DAVID: Categoric.

ADAMUS: Ai consumat un pic de timp.

DAVID: Da.

ADAMUS: De ce nu sunt acestea eficiente pentru a pătrunde în Realizare?

DAVID: Cele mai multe sunt mentale.

ADAMUS: Da.

DAVID: Efort, încercare...

ADAMUS: Da.

DAVID: …disciplină...

ADAMUS: Da.

DAVID: …și acestea nu au inclus cu adevărat cel mai esențial ingredient - Permiterea. 

ADAMUS: Nu aș putea s-o spun mai bine. David tocmai a rezumat. Eram pe punctul de a mă întinde cu acest lucru mic pentru o vreme, însă nu pot. David a rezumat ceea ce voi toți ați spus. 

Înainte de toate, ele nu vă aparțin. Nu sunt ale voastre, și asta este cu adevărat o adnotare bună pentru voi toți, dacă sunteți un vindecător/terapeut de orice fel. Înainte toate, dacă vă considerați un lucrător cu energia, un vindecător, mai bine să înțelegeți ce este energia înainte să continuați munca voastră. E nevoie să fiți capabili să înțelegeți, să definiți pentru voi înșivă, ce este energia. În caz contrar, vă jucați cu ceva care este puternic și, în cele din urmă, va aduce în discuție seducția puterii. Așadar, dacă sunteți un lucrător cu energiile, dacă vă considerați astfel - nu e nimic rău în asta - dar aveți nevoie să înțelegeți ce este energia.  

Motivul pentru care aceste cursuri nu sunt eficiente este că nu sunt ale voastre. Ele sunt ale altcuiva. Reiki al altuia, echilibrarea energiilor ce aparține altcuiva, echilibrarea fizică sau mentală ce aparține altcuiva. 

Ce ați învățat prin intermediul cursurilor v-a adus în acest punct, dar acestea nu vă vor aduce în Realizare. Trebuie să fie al vostru personal, iar ăsta este un lucru atât de important. Este unul dintre punctele cheie de astăzi. Atunci când ajungeți în acest punct, nu vă mai puteți baza pe altcineva – pe sistemul altuia, pe disciplina altuia, pe incantațiile altuia, repetarea sunetului Om-inguri, saune pentru a transpira (n.tr. termenul folosit de Adamus reprezintă o practică ceremonială de purificare spirituală din tradiția indienilor americani în care participantul transpiră abundent într-o incintă săpată în pământ și acoperită cu un cort cu atmosferă supra-încălzită) sau orice altceva ar fi - deoarece acea persoană nu a ajuns în punctul în care vă aflați voi. Persoana care a dezvoltat acel curs nu v-a adus în acest punct. Așa că, de ce să mergi la facultate și să iei cursuri de la cineva care se află în clasa a șasea? Energia, conștiința, nu sunt ale voastre și nu va mai funcționa.

Nu mai există o compatibilitate cu programele lor. Și, așa cum David și câțiva dintre voi au menționat, este foarte mental. Este foarte, foarte mental. Este o disciplină. Vă va prinde în ea. La început este foarte, foarte bună și va face să se miște unele lucruri. Însă mai apoi vă va seduce, ca să trebuiască să rămâneți în ea - și nu doar pentru bani, însă uneori - ca să vă facă să depindeți de ea. Ați ajuns în acest punct al călătoriei și renunțați la toate acele lucruri. Le onorați, le binecuvântați că au fost în viața voastră, dar vă dați seama că nu sunt ceea ce vă va aduce în Realizare.

Există doar un singur lucru în acest moment, doar un singur lucru și acesta este Permiterea. Asta-i tot. Permiterea poate fi cu adevărat înspăimântătoare, pentru că voi nu vă mai bazați pe altcineva sau altceva. 

Atunci când sunt aici sus la Shoud-uri sau la workshop-uri și la întâlniri, eu spun o poveste. Nu vă spun ce să faceți. Nu dezvoltăm sisteme noi. Uneori vă voi arăta cum sunt structurate lucrurile, vă voi ajuta să definiți lucruri pe care deja le știți, dar nu erați foarte siguri cum să le puneți în cuvinte. Nu există nimic din munca noastră împreună - Crimson Circle, lucrarea Shaumbra, nimic din asta - care să fie un sistem ce trebuie urmat. Nu este nevoie să începeți într-un anumit moment și să încheiați la un anumit moment, să treceți prin diferite nivele sau orice altceva. Acestea pur și simplu nu funcționează în acest punct și de fapt pot funcționa împotriva voastră.

Permiterea este - și știu că unii dintre voi vă dați ochii peste cap, v-am văzut eu, spunând: ”Oh, vom vorbi iar de spre Permitere.” Da, pentru că este singurul, cel mai important lucru pe care îl puteți face vreodată pentru voi înșivă acum. Înainte de asta i-ați urmat pe alții. Ați participat la cursurile lor, la clasele lor. Ați cumpărat programele lor de tip auto-ajutorare. Acum sunteți doar voi. Voi, Maestrul și Eu Sunt, permițând acea integrare. Nu este vorba de cuvintele pe care le spun. Nu vă dau o direcție specifică asupra lucrurilor. Doar repet, revenind aici în Shoud-urile noastre și spunându-vă ceea ce știți deja, unde vă aflați pe cale. 

În ultimă instanță, de aici înainte totul este doar despre Permitere. Și este cu adevărat destul de uimitor, pentru că, ați putea spune, Permiterea funcționează acum din inerție, natural, în regim de autopilot. Permiterea, voi nu mergeți în afară și urmați un program de metode zilnic. Permiterea, voi nu trebuie să aveți vreo dietă stranie. Nu trebuie să urmați un guru, nimic din toate astea. Este vorba despre voi și Voi și Voi - voi înșivă, omul experienței, Maestrul înțelepciunii, Eu Sunt al Prezenței - iuhuu! - doar să permiteți toate acestea. Gata cu studiul, gata cu munca, gata cu stresul, gata cu makyo. Totul este despre Permitere.

Haideți să ne oferim un moment să facem asta. A existat multă înțelegere greșită despre Permitere. E ca și cum permiteți totul din afară. Nu, nu. Este Maestrul, omul, Eu Sunt. Și pe cât de simplu sună, știți, mulți oameni se tem de asta, pentru că se tem de ei înșiși. Ei se tem, că dacă se deschid, deodată Satana va intra înăuntru sau o forță întunecată sau extratereștrii sau altceva. Asta este o frică veche. Este o frică religioasă. Este o frică de sine.

Atunci când sunt îngrijorați de Permitere, de deschidere, de a da la o parte toate zidurile, toate apărările, sunt îngrijorați ca unele forțe întunecate să nu intre, însă, într-adevăr, ceea ce îi îngrijorează sunt ei înșiși. Vreau să spun, în cele din urmă, ei dau vina pe exterior, pe o entitate exterioară rea. 

Există încă Shaumbra – nu mulți, dar încă mai sunt – care insistă că există extratereștri care fac examinări anale pe ei, extratereștri care se agață de corpurile lor și că există forțe întunecate rele exterioare care lâncezesc pe lângă ei. Nu. Nu, nu, nu. Asta abia dacă se întâmplă vreodată. Știți, aceasta întreagă treabă – am uitat cum îi spuneți, Linda, tu știi cuvântul. Precum stri- … nu strigoi.

LINDA: Exorcizare.

ADAMUS: Exorcizare, posesiune demonică – în 99.999% din cazuri nu este vorba de forțe exterioare. Acestea sunt dinăuntru. Ele sunt întunericul interior. Este mult mai ușor să tratezi cu ele atunci când le pui în afară, atunci când spui: ”Sunt atacat de energii străine întunecate.” Mult mai ușor, pentru că apoi tu ești victima și, pe urmă, poți continua să joci în acea experiență omenească și ce mai experiență este aceea. Dar, în cele din urmă, recunoașteți că este propriul vostru întuneric. Acesta este propriul vostru sine, acei demoni, acele ființe întunecate.

Așa că, atunci când cineva ajunge în Permitere, asta reprezintă un sentiment colosal de încredere în Eu Sunt. O cantitate enormă de încredere. Dar acum, este și un fel de funcționare din inerție, precum faceți o respirație profundă. Ați făcut toată munca cea grea, ne aflăm aici și acum (este) doar Permitere.

Haideți să respirăm foarte profund și doar să facem asta. Doar Permitere.

V-am văzut ochii cum se dau peste cap, din nou. Știu că vorbim mult despre permitere, dar este cel mai prețios dar pe care vi-l puteți face în acest moment. A permite Sinele, a permite integrarea Maestrului și a Prezenței Eu Sunt. A-i permite acestei omizi, care a intrat în cocon, să iasă la lumină acum. Asta-i tot. Asta nu vine prin orice fel de muncă grea, exerciții mentale, mantre sau orice altceva, în acest moment. Toate sunt prin Permiterea unui proces foarte natural. Asta-i tot.

Mulți dintre voi veți preda, ne-însemnând neapărat în fața unui grup, dar veți împărtăși înțelepciunea voastră cu alții. Poate unul la unu, poate prin intermediul unei cărți sau al unei clase de studiu sau ceva de genul ăsta. Nu predați discipline, sisteme. Nu predați tipuri rigide de genul ierarhic Nivelul Unu, Nivelul Doi, Nivelul Trei. În ultimă instanță, nu-l va servi pe om și – una dintre provocările în domeniu – există o enormă seducție a puterii în asta.

Noi știm acum, voi știți, că puterea este o iluzie, însă puterea este o uriașă seducție, (este) o seducție mai mare decât sexul, banii, oricare dintre acestea. Puterea. Și puterea, în cele din urmă, este o iluzie pentru că spune în esență: ”Energia se află în afara mea. Am nevoie s-o obțin din toate aceste alte locuri.” Asta este ceea ce cu adevărat este puterea, fie că vine sub formă de bani sau ca și control asupra altor oameni, însă spune: ”Totul este în afara mea, prin urmare, am nevoie de putere.”

Nu este necesară deloc, pentru că totul este înăuntrul vostru. Este totul acolo. Nu aveți nevoie de putere orice ar fi și voi învățați să fiți adevărați Maeștrii ai energiei. Nu aveți nevoie de ea din niciun alt loc, iar asta, din nou (o spun), vine din Permitere și este așa o ușurare. Este așa o ușurare să nu fie nevoie s-o obțineți de la o altă persoană, să nu aveți nevoie s-o obțineți prin posesiuni, control sau muncă grea. Pur și simplu se află acolo. Dar este, de asemenea, o imensă provocare. 

Haideți să respirăm foarte profund.

(pauză)

Ah! Înainte de a merge mai departe. Tocmai mi-am amintit ceva, o mică veche afacere de la ultima noastră întâlnire (Adamus chicotește, cineva spune ”Of uf”)

LINDA: Of, nu!

ADAMUS: Of-uf este corect. Doamna Of-uf, (vino) direct aici. Edith! Edith! Ți-am cerut să aduci ceva pentru mine, un mic dar pentru mine.

EDITH: Da, într-adevăr, mi-ai cerut.

ADAMUS: Și putem avea microfonul aici, vă rog. Edith ai prefera să stai în acel scaun în care te găsești mereu? (câțiva chicotesc) Mi-ai face o favoare? Mi-ai face o favoare? 

EDITH: Da.

ADAMUS: Luna viitoare un scaun diferit și nu cel chiar de lângă tine. Un alt scaun. 

EDITH: Nu (câțiva chicotesc).

ADAMUS: În regulă. Voi dovedi ceva aici în dialogul nostru și de ce lucrurile nu se vor schimba pentru tine. În regulă. Așadar, unde îmi este… (ea îi înmânează niște bani). În regulă. Acum, înainte de a-i lua...

EDITH: Aici se află suta ta de dolari.

ADAMUS: Înainte de a-i lua, sunt ai tăi?

EDITH: Da, sunt ai mei.

ADAMUS: În microfon, te rog.

EDITH: Da, sunt ai mei!

ADAMUS: Vino aici în față. Adu acea sută cu tine. S-ar putea să am nevoie de asta. Am pregătit un scaun chiar acolo pentru tine.

EDITH: Sfinte Sisoe.

ADAMUS: Sfinte Sisoe (câțiva chicotesc). Oh, Edith, tu ai cerut asta.

EDITH: Am făcut-o?

ADAMUS: Bineînțeles, tu ai făcut-o.

EDITH: Nu cred că mă pot urca pe scaunul ăsta.

ADAMUS: Edith, respiră adânc și zboară (mai multe chicoteli) (A) număru unu, am adus-o într-un alt scaun (publicul aclamă și câțiva aplaudă). Isuse!

Deci, te-am rugat să aduci o sută de dolari pentru mine.

EDITH: Da.

ADAMUS: Și ai făcut-o.

EDITH: Da.

ADAMUS: Sunt ai tăi? Microfonul, te rog.

EDITH: Da, sunt ai mei.

ADAMUS: Nu ți i-a dat nimeni altcineva.

EDITH: Nu.

ADAMUS: Au venit din contul tău bancar.

EDITH: Exact.

ADAMUS: Bine. Și, de fapt, am nevoie de 102 dolari. Mai ai încă doi?

EDITH: (face o ușoară pauză, apoi răspunde îmbufnată) Da (râsete).

ADAMUS: E tocmai acolo (poșeta). Voi avea încredere că mi-i dai în cinci minute. Deci suta de dolari e a ta.

EDITH: Da.

ADAMUS: E comisionul meu.

EDITH: Da.

ADAMUS: Da (cineva întreabă „De ce?”). Ei bine, am fost agentul ei și percep un comision de agent, că veni vorba. Zece la sută. De aceea îmi datorezi 102 dolari.

EDITH: Cu siguranță ai o imaginație bogată (Adamus râde).

ADAMUS: Mă ocup de realitate, draga mea. Deci cât de mulți bani ai strâns în Programul tău Petrecerea Milei și Sărăciei?

EDITH: O mie douăzeci de dolari.

ADAMUS: Atunci îmi datorezi încă doi dolari. Iau zece la sută. Acum, am fost atât de aproape. Știam că urma să facă asta și am fost atât de aproape. Am fost la doi dolari distanță. Am spus să aducă o sută de dolari, deoarece știam că ea o să strângă — cât de mult ai strâns, o mie douăzeci?

EDITH: Da.

ADAMUS: Microfonul sus la gură, te rog (ea scoate doi dolari din geanta ei). Pur și simplu dă-mi portofelul tău cu totul (Adamus chicotește).

EDITH: Nu.

ADAMUS: Nu. E acela permisul tău de conducere acolo?

EDITH: Da (Adamus chicotește).

ADAMUS: (ea îi dă doi dolari) Mulțumesc. Ăsta e comisionul meu. Primesc comisionul pentru că sunt agentul ei și știam că o să strângi aproximativ o mie de dolari, chiar înainte să fi început. Ești satisfăcută cu acea o mie de dolari?

EDITH: Nu.

ADAMUS: De ce nu?

EDITH: Pentru că am vrut mai mult.

ADAMUS: Trebuie să duci microfonul la gură. Să terminăm cu geanta aia acolo. E în regulă. Cineva să ia de aici chestia aceea (cineva vine și îi ia geanta).

EDITH: (șoptește) Mulțumesc.

ADAMUS: Acum, Edith, știi, ai fi putut strânge cu ușurință zece mii de dolari, cu ușurință, iar ăsta e un subiect pentru toată lumea. Vine la voi. Dar ce permiteți voi? Vrei să le spui tuturor despre campania ta din această ultimă lună, de care știai că nu am fost încântat? Dar am câștigat 102 dolari. Despre ce a fost campania ta? Explică.

EDITH: A fost doar, am încercat doar să strâng bani pentru — ultima oară când am făcut-o am strâns o grămadă, aproape șapte mii de dolari. A fost măreț.

ADAMUS: Da, dar te-ai bazat pe...

EDITH: Dar a trebuit s-o fac pentru un alt (motiv)...

ADAMUS: …moartea unuia dintre copiii tăi.

EDITH: Da. Pierderea unuia dintre...

ADAMUS: Da.

EDITH: Da. Am pierdut doi copii, realmente, din cauza diabetului.

ADAMUS: Da. Și, în acest program recent, ai ieșit la vânat/pescuit postând pe rețelele sociale (n.tr. termenul folosit de Adamus are conotația de postare oarecum provocatoare cu scopul de a obține ceva dar și cu riscul de a supăra pe unii).

EDITH: Nu știu.

ADAMUS: Sigur, sigur, sigur. Ai postat.

EDITH: Adică, nu pot spune asta.

ADAMUS: Ai postat spunând, ce spunea? „În vârstă…”

EDITH: Nu contează.

ADAMUS: Ei bine, nu, nu. Este acolo. E public. Este „Doamnă în vârstă are nevoie de bani” ca să plătească pentru ce? Să plătească pentru casă?

(are loc o pauză)

Știai că asta urmează. Când ai postat ai știut. Ai încercat să te ascunzi de mine și e ca și cum, Edith, nu fă asta.

EDITH: Eu am încercat să mă ascund de tine?

ADAMUS: Da. Să nu faci asta. Postări peste tot în rețelele sociale: „Disperată…” acestea nu au fost chiar cuvintele tale (ea oftează), dar „Victimă disperată are nevoie de energia voastră.” În primul rând, ai mers în afara ta. În al doilea rând, dezamăgirea a fost că ai fi putut să fi strâns cu mult mai mult. Cu mult mai mult dacă l-ai fi ascultat pe agentul tău, eu (câteva chicoteli). Ai făcut-o bazându-te pe vârstnică. Vârstnică. Vrei să fii matură sau vârstnică?

EDITH: Ei bine, prefer cuvântul „matură.”

ADAMUS: Bine, atunci vom începe să-l utilizăm pe acela. Și apoi spuneai că aveai nevoie de bani, pentru că… de ce?

EDITH: E nevoie să discutăm asta?

ADAMUS: Absolut.

EDITH: De ce?

ADAMUS: Pentru că tu ai făcut-o publică.

EDITH: Ei bine...

ADAMUS: Și deoarece am știut că tu urma să o faci (ea oftează).

Edith, vorbim aici despre a lăsa energia să vină la tine și ai făcut-o, dar realmente într-o manieră de victimă cumva, într-o manieră care nu e frumoasă, într-un fel în care aproape îmi vine să-ți dau înapoi acești bani, deoarece știu că îi iei de la alți oameni în tot acest program „Eu sunt o victimă” și nu ești.

Nu te vei schimba. Te vei așeza în același scaun și vei face aceleași treburi de victimă fie până când mori, fie până când eu te enervez suficient de mult (câteva chicoteli) și îi enervez pe câțiva dintre voi de acolo de asemenea, care sunteți în genul: „Oh, sărmana Edith. Nu te lua de Edith.” Ea știe asta. Ea știe ce facem noi aici. Eu știu ce facem noi aici. Nu vă place asta, eu mă distrez, dar nu ăsta e felul în care energia merge să lucreze pentru voi. Acesta nu este modul în care se petrece creația. Ai fi putut face zece mii, douăzeci de mii.

Edith ești cunoscută peste tot în lume. Ești un simbol. Chiar ești. Cât de mulți prieteni ai pe Facebook? Peste două mii, corect? (ea dă aprobator din cap) În regulă. Asta înseamnă o mulțime. Edith e cunoscută într-un fel drept simbolul Crimson Circle, al Shoud-ului. Ai fi putut pune ceva acolo spunând: „Voi semna autografe, o sută de dolari fiecare” și ai fi primit (cineva râde tare) — sunt serios — ai fi primit cu mult mai mult, cel puțin o sută, poate până la două sau trei sute. Ai fi putut să faci „Cinci minute pe Skype cu Edith” și oamenii ar fi plătit o mulțime de bani. Ai fi putut să încropești o cărticică foarte, foarte simplă, ceea ce nu e greu de făcut zilele astea — „Edith-isme” (râsete) — minunate citate micuțe de-ale lui Edith și sunt oameni aici care s-ar fi oferit voluntari — nu din milă, ci din creație — sa facă mici ilustrații sau imagini și să te ajute cu asta. Ai fi putut face o grămadă de bani și nu am mai fi stat aici să vorbim astfel. Nu ai mai fi fost așa enervată pe mine. Dar tu mi-ai cerut să fac asta, așadar...

Deci Edith, știi, este vorba de a nu lăsa energia să te servească. Este vorba de a te întoarce în conștiința de victimă și nu vreau să te văd trecând prin asta.

EDITH: Nici eu nu vreau să trec prin asta.

ADAMUS: De ce o faci?

EDITH: E o întrebare bună.

ADAMUS: Ce ai învățat din Viața Maestrului 7, Eu Sunt Creație? Ce ai învățat din ea?

EDITH: Nu am luat-o încă, nu-i așa?

ADAMUS: Știam asta (câteva chicoteli). Bine. În regulă. Ei bine, atunci ce ai învățat din Viața Maestrului 6, Ajunge?

EDITH: (oftează) Nu am făcut-o nici pe asta.

ADAMUS: De ce nu, Edith? De ce nu?

EDITH: Nu am văzut niciun rost în a o face.

ADAMUS: Dar te-ai duce mai degrabă la vânat pe rețelele sociale pentru fonduri din simpatie, când ai putea fi — Edith, te-ai putea scălda în bani, dar tu nu vrei să te muți de pe scaunul tău. Nu vrei să te schimbi, așa că vei continua să faci asta. Iar unii Shaumbra vor începe să devină realmente foarte enervați/iritați de asta, deoarece realizează: creația e deschisă. Curge. Energia lucrează pentru tine. Nu trebuie să mergi către ea pentru o donație din milă sau către ea pentru cinci dolari sau către ea pentru zece și să provoci niște oameni pe rețelele sociale să spună: „Oh, sărmana Edith.” Vrei să fii acea Edith?

EDITH: Nu. Nu, mulțumesc.

ADAMUS: Sau vrei să fii conducătoarea Companiei Internaționale Edith (cineva spune „Uoo!” și câteva aplauze).

EDITH: Da, prefer să fiu conducatoarea Companiei Internaționale Edith.

ADAMUS: Așadar, tu ești exemplul perfect aici — și îți mulțumesc deoarece faci asta pentru noi toți — tu ești exemplul perfect de a nu lăsa energia să te servească, a merge în afară, fie că e vorba de a merge în afară pentru înțelepciune sau în afară pentru oricât de mulți ar fi, banii. Te bazezi pe alți oameni și e o răsplată derizorie.

EDITH: Mm hmm.

ADAMUS: E o sumă derizorie de bani și ai căpătat șapte mii de dolari din simpatia pentru moartea copiilor tăi.

EDITH: Unul. Doar pentru Lon.

ADAMUS: Doar pentru unul. Bine. Și apoi ai căpătat o mie douăzeci de dolari. Am estimat o mie, însă o mie douăzeci de dolari, doar pentru „Doamna vârstnică este disperată. Are nevoie să plătească ratele la casă, are nevoie să mănânce.” Și, Edith, asta e cine vrei tu să fii? Și — privește către acea cameră de filmat chiar de acolo — există Shaumbra peste tot în lume care aplaudă, care speră pentru tine — „Edith! Edith! Edith!” — dorind ca lucrurile să funcționeze pentru tine. Dar nu vei face asta prin a căpăta cinci dolari de aici și zece dolari de acolo. O vei obține prin ce?

EDITH: Permitere.

ADAMUS: Bine și prin a sta într-un al naibii de scaun diferit (câteva chicoteli). Schimbând tiparele, ieșind din vechile tipare, permițând energiei să te servească. Dar nu știu dacă ești pregătită.

EDITH: Ei bine, pe ce scaun crezi că ar trebui să stau? (câteva chicoteli)

ADAMUS: Pe oricare alt scaun! (râsete) Există alte 59 de scaune. Alege-ți unul luna viitoare, cu excepția celui în care stă Joanne, deoarece e prea aproape de cel pe care erai deja. Oricare alt scaun.

Către voi toți, ieșiți din aceste moduri vechi. Dacă nu funcționează, dacă sunteți blocați, dacă trebuie să ieșiți și să cereți bani pentru că sunteți vârstnici — nu sunteți vârstnici! (ea chicotește)

Edith, stăm chiar aici și văd două scenarii potențiale. Fie vei muri în aproximativ doi ani și șapte luni dacă nu îți schimbi scaunul (cineva chicotește), iar asta e o metaforă. Sau, Edith, ai putea rămâne cu ușurință pe această planetă pentru încă 30, 35 de ani (ea face o figură nefericită) în bucurie (râsete). În bucurie și abund-... (Adamus râde) În regulă, tocmai a scăzut la doi ani și patru luni (mai multe râsete). Scădem rapid! În bucurie, Edith, în bucurie și senzualitate și (Edith face altă figură și mai multe râsete). În regulă, în regulă și bani, o grămadă de bani. O mulțime de bani (ea dă aprobator din cap). Bine, ea e de acord cu partea asta.

Și știu că e vorba despre faptul că nu vrei cu tot dinadinsul să trăiești în felul acesta, dar nu știi cum să ieși din capcană. Nu știi cum să ieși din acea… nu știi cum să investighezi potențialele. Nu ai făcut „Eu Sunt Creație”. Nu ai făcut Viața Maestrului, Ajunge, pentru că nu ai niciun ban. Nu vrei să plătești pentru ele și folosești asta ca o scuză, în timp ce ai putea pur și simplu să ceri. Ai putea spune: „Dragă Crimson Circle, ar fi posibil să pot lua un împrumut și să-l plătesc înapoi după ce devin un creator măreț?” Dar tu nu ești dispusă să ieși în afara acelei mici cutii sau a scaunului tău.

Ai putea avea o viață abundentă și o viață bună, iar când spun: „Edith,” vă vorbesc atât de multora dintre voi. Și vorbim aici despre a da voie energiei să vă servească și despre iluminare și Realizare, dar uneori mă întreb, este un hobby sau un joc?

EDITH: Nici una, nici alta.

ADAMUS: Nici una, nici alta. Ce este?

EDITH: Este doar dorința sinceră a inimii mele de a fi un creator al — eu iubesc Crimson Circle. Tot vin aici din...

ADAMUS: Sigur.

EDITH: …1999 și...

ADAMUS: Îți place pizza.

EDITH: E în regulă (râsete).

ADAMUS: Știi, conținut chiar în acel cuvânt — Linda, ai putea scrie asta pe tabla ta magică de acolo — conținut chiar în cuvântul „a crea” este cuvântul a mânca (n.tr. în engleză create/a crea și eat/a mânca)

EDITH: Este ce?

ADAMUS: A mânca.

EDITH: A mânca?

ADAMUS: Linda, ai vrea să scrii cuvântul. Privește monitorul în timp ce ea scrie asta.

LINDA: Oh, vrei — scuze. Vrei „a crea”?

ADAMUS: Mm hmm.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Am putea să recurgem la tabla albă.

LINDA: Nu, nu, nu. Nu, nu.

ADAMUS: Deci gândește-te la asta. Cuvântul „a crea,” o mulțime de oameni spun: „Nu pot să o fac pentru ca trebuie să-mi petrec tot timpul lucrând la serviciul meu, astfel să pot mânca.” Dar, știi, odată ce ești un creator, mănânci. E chiar în cuvântul „a crea”. C-r, e-a-t — eat (n.tr. eat - a mânca) (Edith chicotește) — e. Nu trebuie să te îngrijorezi de mâncat, e integrat de-a dreptul în creație. Nu trebuie să te îngrijorezi pentru lucrurile elementare. Știu că iubești Crimson Circle și știu că ești foarte supărată pe mine în acest moment și sunt așa de încântat din cauza asta.

EDITH: Nu sunt supărată pe tine.

ADAMUS: Atunci sunt ei de acolo, care sunt (supărați)? Pentru că cineva e enervat pe mine chiar acum.

EDITH: Nu sunt supărată pe nimeni.

ADAMUS: Bine.

EDITH: De ce aș fi enervată pe tine?

ADAMUS: Pentru că te muștruluiesc.

EDITH: Nu îmi pasă (râsete).

ADAMUS: Edith, e un joc, un hobby, sau e de-adevăratelea?

EDITH: E de-adevăratelea.

ADAMUS: Așează-te într-un scaun diferit. Și ajunge cu cerșitul online. Ajunge cu cerșitul. Vreau să creezi. Ești persoana mea favorită care exemplifică ceva aici. Țineți minte, am avut-o pe una înainte — Kathleen. Ea nu mai vine deloc (câteva chicoteli), așa că am pierdut acea persoană favorită ce exemplifică ceva! Îmi pare rău, Kathleen. Știu că ești acolo, dar...

EDITH: Este. Am văzut-o acum ceva vreme, o poză frumoasă.

ADAMUS: Ea este una dragă, dragă. Dar tu ești noua mea persoană favorită pentru exemplificare și este vorba întru totul despre a trece de la a cerși la a crea, a trece de la a încerca să obții simpatie și energie de la alți oameni. Sunt bani mizerabili aceia pe care i-ai primit și chiar sunt. Îmi pare rău pentru cei dintre voi care ați donat. Ați făcut-o pentru motive nepotrivite. Nu pentru a o face pe Edith un creator, ci pentru a-i da posibilitatea să continue pe calea cea veche, iar asta trebuie să ia sfârșit Edith. Da. Bine. Așadar luna viitoare nu veni, decât dacă schimbi scaunele. Bine?

EDITH: De ce naibii îți pasă pe ce scaun stau?

ADAMUS: E o metaforă. E o mostră. Dacă nu ești dispusă să faci câteva schimbări, schimbările nu se vor petrece. Nu se vor petrece. De ce insiști pentru același scaun?

EDITH: Pentru că îmi place.

ADAMUS: De ce? (publicul zice „Ohhh!” în timp ce Linda îi ia scaunul și îl pune tocmai în spatele încăperii) De ce îți place? De ce îți place?

EDITH: Pot să văd totul și să aud totul bine și clar.

ADAMUS: Este un loc drăguț chiar aici, chiar în față.

EDITH: Ei bine, sunt alți oameni în ele.

ADAMUS: Nu și când ajungi tu aici (râsete în timp ce sare cineva să îi ofere scaunul său). Edith, tu ajungi aici cu două ore înainte să începem pentru a fi sigură că îți prinzi scaunul.

EDITH: Nu, nu ajung acolo din motivul ăsta. Joanne trebuie să fie aici ca să prepare cafeaua, așa că noi călătorim mereu împreună și ne bucurăm să petrecem timpul pe drum și astfel ea să poată veni și să prepare cafeaua pentru tine!

ADAMUS: Acum se enervează! (Adamus chicotește) La naiba!

EDITH: Ei bine, ăsta e adevărul.

ADAMUS: Știu. Dar nu e vorba despre asta, Edith. Edith, e vorba despre: hai să facem niște schimbări. Ai vrea să treci de la a fi un cerșetor la un creator?

EDITH: Da, într-adevăr.

ADAMUS: Ești dispusă să te împaci cu faptul că eu te împing?

EDITH: Presupun că da (Adamus chicotește).

ADAMUS: Ești dispusă să fii pe planeta asta pentru încă, să spunem, 20 de ani (ea oftează și o pauză)... în abundență. Vom ieși din costumul omenesc vechi aici.

Știi, problema mea e că Maestrul Sinelui este atât de dornic să vină înăuntru, să împărtășească această înțelepciune, iar tu nu ești dispusă să te miști. Nu ești dispusă să te schimbi — „Voi fi Edith și nu mă voi schimba, însă vreau ca totul să se schimbe” — și astfel suntem cumva înțepeniți aici. Îl am pe Maestrul tău aici care mă sâcâie să te înfurii suficient încât să faci ceva.

EDITH: Sunt dispusă să mă schimb.

ADAMUS: Nu văd asta, Edith. Atunci schimbă scaunele. Hai să începem cu asta.

EDITH: În regulă!

ADAMUS: Bine. În regulă. Respiră foarte profund, Edith.

EDITH: Cred că ești un fel de intimidator (râsete).

ADAMUS: Sunt un intimidator teribil, teribil! De aceea m-ai angajat. De aceea tocmai mi-ai dat 102 dolari, ca să fiu un intimidator.

Așadar, Edith, tu ești un simbol și atât de mulți oameni o văd pe Edith în ei înșiși, care iubește atât de mult ceea ce facem noi, dar totuși cumva înfricoșată de schimbări. Atât de multă compasiune pentru a fi aici cu Shaumbra, dar totuși ajungem la acel moment al Realizării. Este timpul să — ajunge cu cerșitul acolo afară, este timpul să creezi. Este timpul să permiți. Nu vreau să te văd ieșind la atac pe rețelele sociale. Nu vreau ca vreunul dintre voi să îi mai dea nici zece cenți, pentru că ea o să manifeste pe cont propriu. Bine?

EDITH: Bine.

ADAMUS: Ai fi putut să faci atât de mulți bani. Data viitoare consultă-mă pe mine sau pe Maestru. Este așa de ușor. Bunul tău de preț este Edith, numele Edith. Ar trebui să-l înregistrezi ca marcă — Edith — pentru că are atât de multă semnificație pentru Shaumbra. Dacă ai fi făcut sesiuni de cinci minute pe Skype, doar plăcerea de a vorbi cu Edith, care stă aici sus cu Adamus, ei ar fi plătit, nu știu cât — cât de mult ați fi plătit pentru… (cineva strigă „Cinci sute de dolari”) Cinci sute de dolari pentru o sesiune. Vezi? Uită-te la asta, Edith! Vezi? (câțiva chicotesc)

EDITH: (chicotește) Cine a spus asta?! (mai multe râsete)

ADAMUS: Deci Edith, dacă vei face ceva, ia în considerare bunurile tale de preț. Ia în considerare: „Energia lucrează acum pentru mine.” Permite la un nivel ce merge dincolo de nivelul scaunului lui Edith, vom numi asta, într-un fel limitarea lui Edith. Deschide-te, permite. Totul este acolo. Cinci sute, ai fi putut să ai, nu știu, chiar și doar în această încăpere, ai fi putut face cinci mii și comisionul meu, doar cinci sute din asta. Am fi dus-o bine amândoi. Mulțumesc, Edith.

EDITH: Mulțumesc.

ADAMUS: Ceva cuvinte de final pentru Shaumbra care urmăresc peste tot în lume? Unii aplaudându-te, ovaționând pentru tine, alții făcând: „O, Doamne.”

EDITH: Vă iubesc pe toți și vă doresc toate cele bune. Binecuvântări cu iubire tuturor.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc, Edith.

EDITH: Cu plăcere.

ADAMUS: Mulțumesc (publicul aplaudă). Și Edih, ca premiu pentru că ai fost aici pe scenă, o să înapoiez comisionul meu. Ți-l voi da înapoi. Deci, cât era, o sută doi dolari.

EDITH: Oh, mulțumesc.

ADAMUS: Și apoi privește cum energia lucrează pur și simplu pentru tine dacă permiți (el îi dă mai mulți bani). Tocmai ți-ai dublat banii, aproape. Cauldre îți datorează patru dolari, dar tocmai ți-ai dublat banii! Vezi cât de ușor este. Pur și simplu vine la tine. Ai făcut mai mult aici în — cât de mult a durat chestia asta plictisitoare, zece minute, cincisprezece minute? (câteva chicoteli) Ai făcut mai mult decât toată acea muncă pe care ai făcut-o pe rețelele sociale. Respiră profund și permite energiei să te servească. Nu mai munci pentru ea. Permite-i să te servească.

EDITH: Bine.

ADAMUS: Și stai naibii pe un scaun diferit luna viitoare (râsete și câteva aplauze).

EDITH: Presupun că o voi face acum, deoarece mi-a luat scaunul cineva.

ADAMUS: Nu eu am făcut asta. Nu eu am mutat scaunul lui Edith. Ați văzut. E filmat. Nu eu l-am mutat. Așadar, mulțumesc, Edith. Unde o să se așeze ea? Oh! Ce domn (cineva îi cedează scaunul său). Nu, ea vrea chiar în spate acolo! (Adamus chicotește) Bun.

Haideți să respirăm profund. Trebuia să facem asta. Și Edith, mulțumesc că m-ai acompaniat, chiar dacă ești iritată din cauza mea.

Avem câteva lucruri și asta duce către un punct important, care sper să aibă sens într-un moment. Pe tablă, te rog. Urmează să trec cumva prin patru stadii. Ele nu sunt teribil de definite, dar vă vor ajuta să înțelegeți.

Mai întâi, treceți prin… (râsete, în timp ce un tânăr lovește cu zgomot un scaun și se așează unde obișnuia să stea Edith). Oh! Noua Edith! Noua Edith! Știi, cămașa ta se cam potrivește (mai multe râsete). Nu știu, acest imprimeu în carouri. Nu știu. Deci, trebuie să îți pun o întrebare. Așadar cum stai cu abundența?

LINDA: Oaaaa! Oaaaa! (mai multe râsete, în timp ce Linda aleargă cu microfonul și se împiedică pe scări și se izbește de Adamus) Am căzut de pe treaptă!

SHAUMBRA 1: Abundența mea e grozavă.

ADAMUS: Nu e Edith. Bun (mai multe chicoteli).

SHAUMBRA 1: E în regulă.

ADAMUS: Bun. Slavă Domnului. Mă întrebam doar dacă acel scaun a avut vreun efect gravitațional magnetic și… în regulă. Pfiu! Bine de știut.

Așadar, patru pași. Mai întâi, chemarea. Chemarea, dacă ai vrea să scrii asta pe tablă. Cu toții ați trecut prin asta. Știți ce este chemarea. Sunteți pur și simplu sătui și obosiți de viață. Știți că ceva trebuie să se schimbe. Există în voi această voce aproape obsedantă, sâcâitoare, pe care încercați s-o ignorați, iar vocea spune: „Este timpul. Este timpul. Este timpul.” Iar voi încercați s-o evitați. Încercați să vă focalizați pe viața voastră sau fumați multă iarbă și beți mult vin, dar „Este timpul” se află încă acolo. Aceasta este pre-trezirea și uneori poate să dureze de fapt mai multe vieți, dar de regulă ține poate trei, patru, cinci ani, depinde unde vă aflați în viața voastră. Dar este chemarea.

Treceți de acolo în trezire. Trezirea, numărul doi. Și trezirea, oh! Voi avea nevoie de tine la microfon după ce scrii asta. Trezirea. Vă amintiți trezirea voastră? Unii dintre voi ați avut-o (așa) — bum! — a fost pur și simplu acolo. Unii dintre voi ați alunecat cumva în ea. Dar vă amintiți acea euforie, acea inocență a trezirii? Ați realizat deodată: „Există mai mult acolo. Există mai mult legat de viață decât asta.”

Aprindeți luminile. Linda la microfon. Spuneți-mi foarte rapid despre trezirea voastră. Vreau să spun, de genul, a fost veselă? A fost fericită? Cum a fost? S-a întâmplat fulgerător? Sau...

MOSHE: Da, aș spune că s-a întâmplat, a început să se întâmple destul de rapid, când a început. Da.

ADAMUS: Cum a fost la început?

MOSHE: Palpitant.

ADAMUS: Da.

MOSHE: Palpitant. Toate răspunsurile.

ADAMUS: Și ai simțit că vrei să alergi și să le spui tuturor despre asta?

MOSHE: Da.

ADAMUS: Da, da.

MOSHE: Da. Am găsit un nou program. Am găsit o nouă disciplină, un lucru nou de făcut cu care să îmbunătățesc totul — somn mai bun, totul mai bun.

ADAMUS: Sex mai bun, somn mai bun, mai bun — mda. Și ei au fost super impresionați de toate astea (Moshe ridică din umeri și își clatină capul). Nu tocmai (Adamus chicotește). Nu. Precum: „Uuu, uuu, uuu!” (ca și cum el ar fi nebun). Și cât de mult a durat asta, ceea ce numesc, euforie inițială, un fel de inocență a trezirii?

MOSHE: Cam doi ani, un an.

ADAMUS: Doi ani. Asta e destul de bine.

MOSHE:Ceva de genul acesta. Doi ani.

ADAMUS: Un fel de a merge pe nori timp de doi ani.

MOSHE: Da și am permis unele schimbări în viața mea în timpul acela.

ADAMUS: Sigur.

MOSHE: Știi, nu a fost totul fantezie/imaginație. Dar, da, a fost timp de vreo doi ani și apoi lucrurile au început să se năruie.

ADAMUS: Bine, bine. Da. Oh și este un tipar foarte caracteristic - lucrurile au început să se năruie. Dar bine, îți mulțumesc. Bun răspuns. Următorul. Așadar, trezirea, cum a fost? Vă amintiți? Da. Trezirea voastră.

SHAUMBRA 2 (femeie): (chicotește) Am încercat să-mi amintesc trezirea mea.

ADAMUS: S-a întâmplat într-o clipă, sau...

SHAUMBRA 2: Cred că, într-un fel, s-a întâmplat. A fost vorba de un vechi prieten care era în lacrimi, pentru că nu știa pe ce cale să meargă.

ADAMUS: Oh...

SHAUMBRA 2: Și eu am spus: ”Există multe căi. Nu există o cale dreaptă.” Și cred - nu știu de unde a venit asta - am crezut că era un fel de înțelepciune din partea mea (ea chicotește).

ADAMUS: Poate ghizii tăi spirituali sau ceva de genul acesta, știi tu.

SHAUMBRA 2: Ceva, da.

ADAMUS: Da, uau! Uau.

SHAUMBRA 2: Vreau să spun, știi, este cam prostesc acum. Dar, știi, cred că atunci a fost momentul în care m-am gândit: ”Oh, știi, da, pot - știu unele lucruri pe care nu știam că le știu.”

ADAMUS: Și cât timp a avut loc această inocență a trezirii? Cât a durat, o lună sau un an sau cât?

SHAUMBRA 2: Mm (ea suspină). Probabil... încă se petrece, probabil.

ADAMUS: Ah.

SHAUMBRA 2: Cred.

ADAMUS: Nu ai trecut prin pierderea a tot, viața ducându-se la dracu?

SHAUMBRA 2: Da, oh, oh! Ei bine, da. Nu, adică, am făcut...

ADAMUS: Pentru că asta ai avea de așteptat (râsete).

SHAUMBRA 2: Nu, eu - nu, în regulă. Așadar, am fost sus și jos o mulțime. Vreau să spun, noi toți...

ADAMUS: Sigur.

SHAUMBRA 2: Ajung în locul în care gândesc: ”Oh, asta este. Am înțeles.“

ADAMUS: Corect.

SHAUMBRA 2: Și apoi, ca și...

ADAMUS: Bum!

SHAUMBRA 2: ...cum a spus tânărul de acolo.

ADAMUS: De ce se întâmplă asta? De ce se întâmplă asta?

SHAUMBRA 2: Ei bine, este următoarea...

ADAMUS: În sus și în jos și, știi, deodată, într-o zi simți ca și cum: ”Oh, am iluminarea,” iar în ziua următoare auto-gunoiera trage în sus și...

SHAUMBRA 2: Da sau șase luni mai târziu.

ADAMUS: Da, da. Da.

SHAUMBRA 2: Da.

ADAMUS: De ce se întâmplă asta?

SHAUMBRA 2: Cred - mm - era să spun cuvântul “nivel.” Cred că există un alt nivel, dar poate că asta este makyo, așa că… (ei chicotesc)

ADAMUS: Cine vorbește aici? Maestrul? Omul? Maestrul? Omul? Conflict. Da, vreau să spun, doar respiră profund, Maestre, și de ce se întâmplă asta?

SHAUMBRA 2: De ce trecem prin suișuri și coborâșuri?

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 2: Pentru că suntem dependenți de coborâșuri.

ADAMUS: Asta este bună. Îmi place asta.

SHAUMBRA 2: Pentru că asta este ceea ce știu. Acesta este tiparul.

ADAMUS: Drama, experiența și tot restul acestora.

SHAUMBRA 2: Mm hmm. Ei bine, trebuie să avem coborâșurile, credem noi, pentru ca astfel să putem să urcăm din nou.

ADAMUS: Cei care vin după voi vor trebui să facă acel sus și jos și sus și jos?

SHAUMBRA 2: Ei bine, nu, sper că nu. Dar s-ar putea, puțin.

ADAMUS: Poate că noi toți dorim în secret doar puțin (unii chicotesc). Nu prea mult, dar măcar puțin, pentru că, altfel, nu și-ar merita cu adevărat aripile.

SHAUMBRA 2: Adevărat.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc. Încă unul. Acea trezire, acel timp al inocenței. Acel timp al...da.

SART: Rahat.

ADAMUS: Acel timp de rahat (râsete). Așadar, trezirea ta, acea parte veselă, inocentă, cum s-a petrecut?

SART: Într-o încăpere cu o mulțime de oameni și într-o clipă s-a întâmplat în fața sălii. Deci a fost extraordinar. A durat ani. Acum afurisita de autogunoieră revine din două în două zile (mai multe râsete). Ei bine, câteodată.

ADAMUS: Câteodată. Da, da.

SART: DA. Câteodată. Este cu sus și jos.

ADAMUS: Știți, vreau să spun, este povestea adevărată a Shaumbrei de oriunde din jurul lumii. Voi știți, ați atins trezirea - mulțumesc - și ați atins trezirea. Voi numi asta noua zi. Noua zi. Dacă ai vrea să scrii asta sub “trezire.” Ah! Deodată realizați că este cu mult mai mult. Este o nouă zi. Totul este minunat, ca o bomboană pe băț. Este pur și simplu ca și cum: ”Oh! Euforie!” Și durează, nu știu, uneori trei sau patru luni, uneori câțiva ani până când totul ajunge la noaptea întunecată.

Dacă vrei, scrie asta ca numărul trei, noaptea întunecată. Începeți să experimentați noaptea întunecată și vă întrebați, vă îndoiți de voi înșivă: ”Ce s-a întâmplat cu trezirea? Ce s-a întâmplat cu această inocență, această naivitate, această bucurie?”

Acum aveți noaptea întunecată. Acum aveți de-a face cu demonii interiori. Și, așa cum am spus înainte, ei nu sunt în exterior. Acești demoni sunt din interior, iar acum aveți de-a face cu ei. “De ce, oh, de ce, oh, de ce nopțile întunecate?” pe măsură ce intrați în această Realizare. Și vă întrebați: ”Este aceasta chiar reală? Doar inventez asta?” Începeți să vă gândiți în urmă: ”Oh, dacă aș putea avea înapoi zilele mele de trezire.” În nici un caz. S-au dus. Sunteți acum în nopțile întunecate.

Acești demoni apar brusc și vă fac să vă întrebați: ”Este real?” Sunteți un lunatic așa cum toată lumea spune că sunteți? (râsete) O vrăjitoare nebună, un lunatic sălbatic și, poate sunteți doar - poate că delirați ca naiba. Poate că înnebuniți și poate că ar trebui într-adevăr să mergeți să vorbiți cu acel doctor (mai multe chicoteli) pe care ei vi-l recomandă de ceva timp. De ce nopțile întunecate? (câțiva oameni suspină audibil) Oh! (Adamus chicotește) De ce nopțile întunecate? În timp ce luminile din public se sting (mai multe râsete). Eu sunt încă în lumină. Îmi pare rău de voi, dar...

Ei bine, aveți o mulțime de lucruri care realmente sunt îngropate adânc și ies la suprafață. Nu le puteți aduce în Realizare. Nu vă puteți aduce rahatul în Realizare. De aceea vine Kuthumi cu auto-gunoiera, pentru a ajuta să-l strângeți. Pur și simplu nu puteți. O ființă nevrednică nu poate intra în Realizare.

Există un dragon la ușă care se asigură că nu intrați. Despre asta este vorba în Threshold (Pragul). Există un dragon la ușă care se asigură că nu vă aduceți chestiile în Realizarea întrupată. Este o binecuvântare. Nu este un blestem. Se va simți ca un blestem uneori, dar, de fapt, este o binecuvântare.

Ați fi înnebunit dacă ați fi încercat, dacă v-ați fi forțat intrarea - ați fi încercat să vă forțați intrarea - în iluminare în timp ce încă aveați probleme de lipsă de valoare de sine/nevrednicie. Ați înnebuni. Unii au încercat asta înainte. Au încercat să se lupte cu acel dragon de la ușă. Au încercat să-și forțeze intrarea, iar unii au făcut-o cu mijloace oarecum nenaturale, nefirești - droguri și unele din acele ceremonii, acele ceremonii extreme. Au încercat să-l păcălească pe dragonul care este la ușă și au sfârșit prin a deveni foarte, foarte dezechilibrați mental, pentru că dacă cineva este nevrednic - se simte nevrednic - și încearcă să intre în iluminare - bum! - totul se prăbușește.

Noaptea întunecată este menită să facă vreo două lucruri: să mergeți înăuntru și să găsiți tot acel rahat, acele sentimente de nevrednicie/lipsă de valoare de sine care sunt în multe straturi diferite și nivele.

Ele vin din vieți trecute. Vin din această viață. Și vă puteți spune vouă înșivă cât e ziua de lungă, să priviți în oglindă și să spuneți: ”Sunt o persoană bună. Mă iubesc pe mine însumi,” dar nu credeți asta cu adevărat. Este un fel de makyo. Este ca și cum ați încerca să glazurați tortul cu rahat. Asta a fost o viziune drăguță. Oh, îmi pare rău pentru asta. Oh! Îmi pare rău de tortul pe care l-ai adus (câteva râsete). Nu ar fi trebuit să menționez asta.

ALAYA: Este cu adevărat ciocolată.

ADAMUS: Este cu adevărat ciocolată! (Adamus râde) În regulă.

Există o altă componentă importantă a nopții întunecate care se îmbină atât de bine cu tot ce facem chiar acum. Vorbim foarte mult despre cum energia vă servește acum. Energia. Aici este unde ne aflăm chiar acum, permițând energiei să vă servească. Este viața ușoară. Edith, tu ești acolo, în spate? Oh, te văd! Da. Este viața ușoară, permițând energiei să vă servească.

Dar mulți dintre voi nu credeți că sunteți vrednici. Eu aud cuvintele. Voi spuneți: ”Da, sunt pregătit pentru Realizare. Da, sunt gata să las energia să mă servească.” Dar v-am observat în această ultimă lună, pentru că realmente amplificăm asta acum cu a permite energiei să vă servească și există o mulțime de sentimente de lipsă de valoare de sine/nevrednicie. Puneți un deget de la picior în apa acestui bazin de energie, dar nu vă dați voie să săriți înăuntru.

Este un monstru în sine. Este o problemă imensă. Așadar, spun că fizica - adevărata fizică - este: Există conștiința, Eu Sunt-ul; pasiunea sa creează energia; energia este aici ca să vă servească. Totul sună minunat, dar când realitatea lovește, sunteți într-adevăr gata să lăsați energia să vă servească? Sau vă veți baza pe lucruri din exterior? Vei invoca acel: ”Las energia să mă servească” prin ieșirea la vânat postând în media socială, Edith? Îmi pare rău, dar ți-am dat bani ca să spun asta. Aveți de gând să numiți asta ”las energia să mă servească”? Nu este. Asta înseamnă a continua să priviți în exterior.

Există atât de multă energie care este chiar aici gata să vă servească, dar dacă nu vă simțiți vrednici, voi o veți bloca. Voi o veți bloca. O veți opri. Dacă simțiți că veți fi seduși de putere, de bani, de controlul asupra celorlalți. Aveți această bogăție de energie care este exact aici, chiar acum. Dar ceea ce observ, acest fenomen de la un capăt la altul al ținutului Shaumbra, cu unele excepții bineînțeles, dar observ acest fenomen al vostru căruia voi îi întoarceți spatele, voi care așteptați, voi care nu o aplicați, voi care spuneți cuvintele, dar spuneți cuvintele ca și cum ar fi o mantră, însă nu credeți că sunteți gata. Și acesta a fost într-un fel motivul pentru care luna mea a fost dură, când priveam cum (energia) este aici acum, dar voi vă întrebați: ”Sunt vrednic? Voi abuza de ea? Voi fi chiar atunci aspirat înapoi în căile umane?” V-ați înfrânat, v-ați oprit de la o curgere a energiei, care este de fapt foarte naturală.

Totul este aici, Edith și voi toți. Totul este aici, dar este vorba despre voi care să înțelegeți acum că aveți maturitate spirituală. Maturitatea spirituală este când realizați că acest întreg lucru al omului în experiență, fără judecată, și Maestrul fiind înțelepciunea, și Eu Sunt-ul care acum vin împreună; maturitatea spirituală este când realizați ce este energia cu adevărat și de unde vine. Chiar de aici (arată inima).

Maturitatea spirituală este Permiterea.

Maturitatea spirituală înseamnă a fi un creator mai întâi și, știți voi, dacă ascultați Eu Sunt Creație și nu doar vă gândeați că deja știați naibii despre asta; dacă ați ascultat-o și ați înțeles că este atât de simplă. Dacă nu v-o puteți permite, găsiți o cale s-o faceți. Adevărata creație este bucuria și acum este bucuria omului, a Maestrului, a lui Eu Sunt, toți prezenți chiar aici. Este radianța acestei bucurii fără nicio agendă, fără a o defini, fără a o limita. Doar exprimarea deschisă, radianța acelei bucurii. Asta-i tot. Aceasta este creația. Asta este tot.

Imaturitatea spune: „Ei bine, ce am creat? Cât de mare este? Unde este? Cum voi beneficia?” Aceasta este imaturitate. Adevărata maturitate spirituală este: „Eu creez. Allatone. Eu creez. Și apoi intru în acea experiență. Intru în acea creație și îi permit să fie orice, pentru că este creația mea. Nu a altcuiva. Este energia mea aceea care vine înăuntru acum să mă servească în interiorul creației mele.” Aceasta este maturitatea spirituală. Fără să o definim. Fără să spunem în ce zi trebuie să vină sau cât de mare sau cât de mulți bani sau orice altceva de genul acesta, ce fel de mașină va furniza. Aceasta este imaturitatea spirituală. Aceasta este naivitate. De aceea mulți dintre voi v-ați reținut în această ultimă lună de la a lăsa energia să vă servească cu adevărat.

V-ați întrebat dacă aveați de gând să intrați în acel joc. V-ați întrebat dacă aveați de gând să fiți imaturi spiritual și să faceți lucruri pe care omul poate le-a făcut înainte, spunând că: „În regulă, sunt un creator. Voi crea bani noi, mașină nouă, slujbă nouă, corp fizic mai bun, minte mai bună.“ Dați drumul la asta. Respirați profund în maturitatea voastră spirituală. Nu vă veți întoarce la acele lucruri vechi.

Nu vă fie teamă de voi înșivă chiar acum, niciunul dintre voi. Ați dobândit înțelepciunea Maestrului, prezența lui Eu Sunt și frumusețea experienței omului. Nu vă temeți să lăsați energia să vă servească.

Știu că atât de mulți dintre voi v-ați reținut de la asta, aproape că i-ați rezistat. Ați lăsat-o să fie un lucru al minții și nu un lucru viu, pentru că nu ați știut dacă erați vrednici. Nu ați știut dacă asta urma să vă țină în urmă sau să vă corupă.

Sunteți. Nu ați fi aici dacă dacă nu ați fi în maturitatea spirituală și, realmente, nu a rămas nimic de învățat. Acum este vorba de a fi în creația voastră. Într-adevăr nu a rămas nimic de învățat.

Haideți să respirăm profund și să punem toate acestea în schimbarea de conștiință a unui merabh.

A durat un timp ca să ajungeți astăzi aici în acest punct și reamintiți-vă de asemenea, doar dacă ați simți asta, ceea ce facem aici este să punem împreună o povestire, istoria Realizării. Amintiți-vă, atât de mult din ceea ce învățați și ceea ce faceți, ceilalți vor învăța. O vor face în felul lor, dar vor avea o anume înțelepciune care vine chiar de aici, de la voi toți.

(începe muzica)

În această lună, această ultimă lună, am văzut mari adunări ale Shaumbrei, dar, de asemenea, mi-a devenit atât de evident că atât de mulți dintre voi v-ați reținut față de creațiile voastre, față de a permite energiei să vă servească. Și a trebuit să întreb, de ce? De ce?

Există așa o frumusețe, prieteni mei, așa o transformare când energia vă servește acum, când realizați că nu trebuie să manipulați nimic. Așa o frumusețe când realizați - priviți, vă plimbați în natură - și realizați că energia vă servește. Nu vă gândiți în termeni legați de ceea ce face ea pentru biologia voastră sau ce face pentru portofelele voastre. Plimbați-vă în natură între acum și următoarea noastră adunare și realizați cum vă servește natura, cum pășiți în propria voastră creație, cum sunteți în conștiință și conștienți.

(pauză)

Într-un fel am atins un punct de rezistență în această ultimă lună. Suntem toți entuziasmați și fericiți și „Energia mă va servi” iar apoi - bum!

A trebuit să întreb de ce. Am avut de fapt câteva întâlniri minunate cu, Kuthumi, Metatron. Da, luna aceasta l-am adus pe Metatron înăuntru câte un pic. Pe Kuthumi, Metatron, Tobias, unii dintre ceilalți Maeștri Ascensionați dragi. De ce se întâmplă că ei aud cuvintele: „Permiteți energiei să vă servească”, dar nu o fac? De ce?

Vrednicia. “Sunt într-adevăr gata/pregătit?”

Acest întreg lucru privind nopțile întunecate. Știți, nopțile întunecate care sunt listate aici, pe tablă, noaptea întunecată, știți ce este în realitate? Sunteți voi întrebându-vă pe voi înșivă: „Sunt pregătit cu adevărat?” Asta este.

De aceea apar ca acele momente de chin, acele momente groaznice în care simțiți că sunteți rupți în bucăți. Sunteți voi testându-vă pe voi înșivă: „Sunt pregătit cu adevărat? Sunt într-adevăr matur spiritual? Am nevoie să continui să merg mai departe pe cale și să mă lupt sau sunt într-adevăr real? Sunt matur spiritual?”

Voi încercând să aflați dacă sunteți gata cu adevărat și voi asaltându-vă pe voi înșivă din nou și din nou și din nou cu nopțile întunecate.

Vă întrebați de unde vin. Vă întrebați de ce sunt aici. Vă întrebați de ce într-un moment sunteți sus și în următorul moment sunteți jos. Sunteți voi întrebându-vă pe voi înșivă: „Sunt pregătit? Sunt vrednic?” Voi testându-vă pe voi înșivă până la miez/centru. Și asta trebuie să înceteze.

Într-un fel este ca și cum nopțile întunecate sunt într-un fel ca, eh, inginerii. Ei doar vor continua să muncească la asta și să muncească la asta și să muncească la asta. Și se ajunge la un punct - încuiați inginerii într-un dulap și pur și simplu terminați cu asta.

Aici este punctul, dragii mei prieteni. Încetați să vă testați pe voi înșivă. Asta este tot ce faceți și, de aceea, luna aceasta energiile nu au venit să lucreze pentru voi atât de bine. Oh, da, ați spus-o din gură, dar nu a fost în viața voastră. V-ați gândit la asta, dar nu ați trăit-o.

Încetați să vă testați pe voi înșivă chiar acum. Este un fel de o „faci sau mori”. Este un gen de program „stai sau pleacă acasă“. Nu vom mai continua să jucăm acest joc.

V-ați testat pe voi înșivă până la punctul de mare durere și mizerie, întrebându-vă dacă sunteți vrednici cu adevărat, dacă sunteți într-adevăr pregătiți. Haideți să mergem mai departe.

Haideți să mergem mai departe, astfel încât să putem înfăptui într-adevăr Permiterea fără nemișcare/pasivitate și interferență. Haideți să mergem mai departe cu asta astfel încât energia să poată lucra pentru voi în creațiile voastre.

Haideți să mergem mai departe cu asta, pentru că există o mulțime de alți oameni pe această planetă care vor veni în al doilea val, dar voi împiedicați asta.

Și dacă veți continua să vă testați pe voi înșivă, dacă veți continuați să jucați jocuri, dacă veți continua problemele cu energia, problemele voastre cu abundența și tot restul acestora, acesta nu este locul.

Nopțile întunecate înseamnă pur și simplu voi testându-vă pe voi înșivă. Vreți să scăpați de aceste suișuri și coborâșuri. Aveți nevoie de unele dintre ele când treceți prima dată prin trezire și tot restul, există o anumită evaluare internă, dar apoi devine obsesiv.

Haideți să respirăm profund.

Este la fel de simplu precum a lua o decizie, omule drag. Omule drag ești gata să te oprești din a te testa pe tine însuți? Pentru că asta este tot ce este: un joc. „Sunt vrednic? Sunt încă un ticălos? Încă am dezechilibre? “

Haideți să respirăm foarte profund și să ne mutăm în adevărata Permitere, numărul patru pe tablă. Aceasta este următoarea fază. Am vorbit despre ea de ani și ați făcut o treabă afurisit de bună cu asta. Dar după nopțile întunecate, după furtuni, alunecăm în adevărata Permitere. Fără ca omul să mai fie în control. Îmi pare rău, dar fără ca omul să mai fie în control. Experiența umană, da, dar ajungem la Permiterea frumuseții omului, a Maestrului și a lui Eu Sunt.

În următoarea lună vreau să văd că o mulțime din voi ați trecut peste această întreagă testare a voastră și începeți realmente să lăsați într-adevăr energia să vă servească. Nu vorbesc de povești mici, despre a găsi o sută de dolari pe trotuar. Asta nu este nimic. Nu vorbesc despre mici povești cu cineva care, prin coincidență, iese dintr-un loc de parcare când voi căutați unul. Acestea sunt (lucruri) minore. Acestea nu înseamnă nimic. Este ca și cum ați hrăni un cal cu o stafidă. Nu înseamnă nimic (câțiva chicotesc).

Haideți să intrăm în Permitere și să lăsați energia să vă servească, s-o lăsați să lucreze pentru voi. Energia voastră, Edith. Energia voastră. A nimănui altcuiva.

Haideți să respirăm profund.

Și omul, care este experiența, omule ești gata să oprești testarea? Maestrul nu te testează pe tine. Eu Sunt-ul nu testează. Ei sunt nerăbdători cu tine acum. Ești gata să fii vrednic? Punct. Și apoi putem să trecem mai departe.

În această lună următoare nu voi veni în jurul vostru. Voi fi în Keahak, bineînțeles, dar nu voi veni prin preajmă să stăm de vorbă. Vreau ca voi să vă găsiți propriile voastre răspunsuri. Da, încă sunt cu voi la fiecare pas, bla, bla, bla (câteva râsete), dar acestă lună următoare considerați că sunt în vacanță.

Vreau ca voi să intrați în interiorul vostru și vreau să dialogați cu Maestrul și cu Eu Sunt. Vreau ca voi să auziți ce au ei de spus despre testările voastre.

Voi sunteți cei care creați nopțile întunecate – „Sunt vrednic? Sunt pregătit pentru adevărata creație? Sunt gata să fiu în interiorul creațiilor mele?” Asta este.

Haideți să respirăm foarte profund.

Și cu o foarte specială onorare pentru Edith, pentru că astăzi a fost un așa bun partener în asta, dar Edith hai să ne mișcăm mai departe, în regulă? Un scaun nou. O lună nouă.

O respirație foarte profundă toată lumea.

Ne mutăm dincolo de testarea de sine pentru a afla dacă sunteți într-adevăr serioși legat de asta? Sunteți realmente gata pentru iluminare? Aveți hotărârea/curajul pentru asta? Suntem gata să mergem mai departe. Și o veți arăta, mai întâi, prin a lăsa energia să vă servească. Asta este tot.

Cu asta, și cu tot respectul pentru voi toți, ne vom vedea în vreo 30 de zile.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Vă mulțumesc.

(muzica se sfârșește)

Și totul este în regulă în întreaga creație. Mulțumesc. (publicul aplaudă).