Niciodată să nu mai confundați energia cu viața. Viața e când sunteți prezenți, când nu mai sunteți mohorâți, când nu mai rătăciți în acea căutare fără sfârșit după vreun fel de sens al vieții, când nu mai sunteți plictisiți, când alegeți să fiți în creația voastră. Pare destul de evident – a alege să fiți în creația voastră – dar cei mai mulți oameni nu o fac. (a) Ei nu recunosc: “Aceasta este creația mea“; (b) Ei nu înțeleg energia. Mai degrabă încă lucrează pentru ea, în loc să o lase pe ea să lucreze pentru ei. Și cei mai mulți oameni nu sunt complet prezenți, însemnând conștienți: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Sunt Aici pentru că am ales să fiu.” Bum! Energiile se schimbă acum. Energiile voastre se schimbă. Ele trec imediat în serviciu pentru a ajuta la crearea experienței din interiorul creației voastre. E atât de simplu.

Haideți să respirăm foarte profund cu aceasta. E atât de simplu. Da.

Energia nu este viață. Energia susține experiența de viață. Din nou, încă un punct de vedere simplu  și unii dintre voi sunteți în genul: “Ei bine, da. E cumva evident.” Dar acum ați vrea s-o trăiți? Ați vrea s-o trăiți? Iar asta înseamnă să ieșiți din gri-ul mohorât, să reveniți la o pasiune reală. Nu pasiunea veche umană, ci pasiunea adevărată, care este: “Eu creez, Eu experimentez.” Asta e tot. “Eu îmi creez creațiile și o pot face în timp ce sunt în conștiința de masă. Creațiile mele, iar apoi le pot  experimenta.“

Veți înceta să vă întrebați: “Ei bine, cum de nimic nu funcționează pentru mine,“ și “Vreau să fiu abundent, dar nu sunt,“ deoarece încă echivalați energia și viața, ca și cum ar fi același lucru. Încă gândiți că energia este viață. Nu e. Voi sunteți viața. Permiteți energiei să vă susțină creațiile. Bun.

Respirați foarte profund cu asta. Respirați foarte profund.

Simt câteva întrebări asupra acestora, dar nu le voi răspunde. Nu, deoarece nu vreau să devină  mental. Este foarte simplu. Energia nu este viață. Ele sunt două lucruri separate. Viața se petrece când conștiința este prezentă; apoi energia trece la lucru pentru voi și aveți ceea ce numiți acum viață. Viața nu trebuie să fie într-un corp fizic.

Apropo, acel corp fizic nu este viață. Voi spuneți: “Ei bine, nu, eu sunt viu.“ Dar corpul vostru fizic nu este viață. Este energie. Asta e tot. Este energie sub forma unui corp.

Apoi, vă gândiți: “Ei bine, în regulă, sunt gândurile mele – gândurile care îmi trec prin minte. Asta e viață.“ Nu, de fapt e doar energie. Mintea voastră nu e nimic altceva decât un incubator energetic și creează gânduri. Frământă în mod constant gânduri, dar nu este viață.

A fi în gândurile voastre nu este viață. Voi doar lăsați în voia soartei energia când sunteți în gândurile voastre (mică pauză). Are sens? (liniște). Toată lumea are acea față mare de “Ce naiba” (câteva chicoteli). “Ce a spus?”

Am spus: Bucurați-vă de viață, în regulă? Încetați să mai fiți așa de mohorâți. În regulă, voi începe să mă iau de oamenii mohorâți din public. Da.

LINDA: Oh, nu!

ADAMUS: Oh, da, da, da! Nu în această sesiune, ci în următoarea.

LINDA: Ohh! (publicul spune de asemenea “Ohh” și câteva chicoteli)

ADAMUS: Nu veniți îmbrăcați mohorât (Adamus chicotește). Nu arătați mohorâți. Știți voi, aspectul mohorât?

LINDA: Care-i mohorârea?

ADAMUS: Nu, hai sus (pe scenă). Poți s-o faci (Adamus chicotește)

LINDA: Nu, tu poți s-o faci (râsete). Nu sunt mohorâtă!

ADAMUS: Cine vrea să facă fața mohorâtă pe scenă? Cine e cu adevărat bun la asta? Ahh! Ahh! Nu ești mohorâtă. Oh, dar te poți preface.

TAD: Eu pot să fac fața (mohorâtă).

ADAMUS: Tu poți să arăți așa. În regulă (ea demonstrează).

Oh, e destul de bine. Urma să spun, nu arată asta ca mulți oameni pe care-i cunoaștem? (râsete) Fă-o încă o dată (ea o face din nou). Nu, dacă nu te deranjează să te corectez, o persoană mohorâtă nu are atât de multă expresivitate. În regulă (ea o face din nou și Adamus chicotește). Asta înseamnă  mohorât. În regulă.

Acum, ca și opus la a fi conștient și prezent, acum a fi în viață. (demonstrează asta)

TAD: Sunt aici.

SHAUMBRA 2 (femeie): Ce-a fost asta? Ce ești tu?

TAD: Aici.

SHAUMBRA 2: Ce-a fost asta?

TAD: Sunt aici.

LINDA: Când te căsătorești? (râsete)

ADAMUS: Bună distragere! Bună distragere! (Adamus chicotește). Da. Oh și încă mai zâmbești legat de asta.

TAD: Da!

ADAMUS: Oh, bun, bun.

TAD: Încă nu ne-am căsătorit, deci...

ADAMUS: Oh! În regulă. Nu, voi doi veți fi… (mai multe chicoteli). Cum te poți abține să nu o iubești, întotdeauna? (publicul aplaudă). Bun. Mulțumesc. Mulțumesc. Mai vrea cineva să fie mohorât?

SHAUMBRA 3 (femeie): Linda, uită-te urât la el.

LINDA: Se uită Henrietta.

HENRIETTA: Eu?

ADAMUS: Vreți să fiți mohorâți? Trebuie să explicăm tuturor – unii dintre ei sunt… nevorbitorii de limbă engleză sunt în genul: ”Ce înseamnă mohorât? Eu nu înțeleg acest cuvânt, ‘mohorât’.” Așa că hai să facem asta pentru ei ca un exemplu (Henrietta arată o înfățișare foarte mohorâtă). Gândiți-vă în trecut la copilăria voastră (râsete, iar ea continuă cu o înfățișare foarte mohorâtă). Au! Asta e destul de bine. E o mohorâre bună (publicul aplaudă). Da. Da. Și acum ești doar un Maestru întrupat nebun (ea devine acum foarte animată și mai multe râsete). Aceștia sunt cei de care într-un fel vă îndepărtați (râsete). Ea e la sectorul de carne din magazin făcând chestia aceea, și… (Adamus chicotește). Mai vrea cineva să demonstreze ce înseamnă mohorât pentru ascultătorii noștri care sunt online, astăzi?

LINDA: Edith! (câteva chicoteli)

ADAMUS: Va fi furioasă pe tine.

LINDA: Oh!

EDITH: Nu sunt furioasă.

ADAMUS: Vrei să ne arăți ce înseamnă să fii mohorât?

EDITH: Nu (câteva chicoteli).

ADAMUS: Edith! (publicul începe să scandeze “Edith! Edith! Edith!”) Edith, ei vor să joci mohorârea. Aprindeți puțin luminile. (publicul continuă să scandeze și Edith se strâmbă și gesticulează) Asta înseamnă mohorât! Ea chiar a arătat aici! (multe râsete; ea se ridică). Lăsați-mă să vă ajut, doamnă.

EDITH: Vă mulțumesc, amabile domn.

ADAMUS: Da. Da. Doriți un loc?

EDITH: Nu, mulțumesc.

ADAMUS: O să arăți mohorârea stând în picioare. În regulă.

EDITH: Sper.

ADAMUS: Mohorât, gri, plictisitor (ea demonstrează). Ooh! Fă asta din nou. Unde e camera? Oh, lumina roșie de acolo. Asta arată ca și cum ai fi speriată (câteva chicoteli).

EDITH: Îmi pare rău.

ADAMUS: Doar mohorâre, gri (ea face o față mohorâtă). E destul de bine, Edith. E destul de bine. Da, da. Mulțumesc (câteva aplauze). Acum, ești prezentă și acum ești în viață, în viața ta. Cum arată asta? (ea începe să se strâmbe). Arată a mohorâre, Edith (râsete).

EDITH: Doar mă gândeam că aș fi vrut să fiu bogată în loc să arăt bine (mai multe chicoteli).

ADAMUS: Ei bine, sunt bucuros că ai ales să arăți bine (Adamus chicotește). De ce nu amândouă?

EDITH: Mi-ar plăcea amândouă.

ADAMUS: Ai putea doar să – știi tu, am vorbit azi. Cel mai mare motiv pentru care suntem aici,  înainte de termen este Permiterea. Voi continuați să vorbiți despre abundență. Ai putea doar să o permiți?

EDITH: Bineînțeles.

ADAMUS: Atunci fă-o.

EDITH: În regulă.

ADAMUS: Bine, întoarce-te. Vreau o sută de dolari data viitoare (câteva chicoteli). Nu, asta înseamnă să fii abundent. Doar să...

LINDA: Ea a revenit la mohorâre (râsete).

ADAMUS: Mulțumesc, Edith.

EDITH: Bineînțeles. Mulțumesc, dragă.

ADAMUS: Mulțumesc. Bun. Deci, haideți să luăm – cred că ascultătorii, cei ce vizionează, capătă o idee despre ce înseamnă posomorât.

Nu există… știți, am avut o Serie, acum ceva vreme, despre Kharisma. Știți, kharisma este doar când sunteți prezenți, când sunteți conștienți, sunteți în creație. Asta este viață. Asta este viață. Atunci energia – ușșș! – vine și noi încetăm toate discuțiile despre abundență. Abia aște… aceea va fi o zi de sărbătorit.

EDITH: Da.

ADAMUS: O să cumpăr eu tortul și șampania pentru toată lumea când vom putea îngropa în sfârșit discuția despre abundență, pentru că unii dintre voi sunteți încă dependenți de ea. O iubiți. Mda. Încă vă place bătaia pe care lipsa de abundență v-o dă. Nu mă voi duce acolo, ci haideți să respirăm foarte profund. Urmează să încetăm acele discuții și să trăim ca adevărați Maeștri întrupați. Mai departe.

Haideți să respirăm profund și schimbăm macazul încă o dată. Unul mare, totuși.

Haideți să respirăm profund. Este timpul pentru merabh.

LINDA: Ahh!

ADAMUS: Acum puteți să vă duceți cu toții la culcare. „Oh, sunt așa de posomorât astăzi.” (câteva chicoteli). Nu, serios. La workshop-uri și evenimente voi scoate afară oamenii posomorâți. Nu e loc pentru asta în întâlnirile noastre. Nu e loc pentru asta.

KERRI: Amin! (râsete)

ADAMUS: Am auzit un „Amin” în public! Amin! (publicul strigă „Uuu!” și aplaudă) E mult mai amuzant să aveți pasiune înăuntrul creației voastre. Atrage o grămadă de energie. E mult mai amuzant să savurați pur și simplu viața. Nu vă mai rețineți. Așa că urmează să scot afară oamenii posomorâți. Voi lucra cu Linda. O să facem un premiu mohorât (câteva chicoteli). E doar un abțibild mic, gri (mai multe chicoteli).

LINDA: Oh, pot să fac asta!

ADAMUS: Primiți un abțibild gri. Nu mai e loc pentru asta, aici. Nu e loc pentru această – știți, toți dintre voi, fiecare dintre voi fără excepție a avut chestia asta: „Trebuie să merg pe această cale lungă, plină de suferință, în căutarea Sfântului Pocal.” Știți, dacă v-ați fi oprit doar să vă uitați, Sfântul Pocal stătea chiar acolo în tot acest timp. Și voi ați plecat în această căutare mohorâtă și, sper că o să scrieți cărți despre asta și o să glumiți despre cât de gri și posomorâți ați fost în toată această căutare blestemat de serioasă, pentru ceva ce era chiar acolo! Sunt surprins că nu v-ați împiedicat chiar de el, în drumul spre căutarea voastră.

Respirați profund și permiteți. „Eu Sunt Cel Ce Sunt. Sunt un afurisit de creator și mă distrez în creațiile mele.”

Acestea fiind spuse, e timpul pentru merabh. Muzica pornește, haideți să respirăm foarte profund, în timp ce tranziționăm… ăă, în muzică (câteva chicoteli).

(începe muzica)

Nu știi niciodată. Nu știi niciodată. Haideți să spargem zidurile (publicul spune „Ohh!”). Ohh! Oo! (Adamus râde). Nu e posomorât, nu?! Orice, numai asta nu.

Haideți să respirăm foarte profund și vă voi ruga să luați aminte la ceva ce s-a întâmplat astăzi în timpul distragerilor. Au fost niște informații bune, dar se întâmpla altceva.

Haideți să respirăm foarte profund. Haideți să permitem doar, pentru un moment, aici, pe măsură ce cântă muzica.

Respirați foarte profund. Multe hohote de râs, astăzi. Multe hohote bune de râs.

Adunările spirituale ar trebui să fie doar râset. Vreau să spun, aproape în întregime, poate puțină seriozitate, dar aproape în întregime râset. Lucrul amuzant este că veți râde mult, ca Maestru întrupat, despre cât de plictisitori erați (Adamus chicotește). Nu, voi chiar veți râde: „De ce am preluat eu asta, seriozitatea, genul acela de sfințenie exagerată?” Ei bine, deoarece asta e ceea ce v-a spus conștiința de masă să faceți.

Știți, Kuthumi, îl iubesc pe Kuthumi. El e un astfel de exemplu de trecere de la a fi chiar cel mai plictisitor om care să fi umblat vreodată pe această planetă. Realmente – oh! – atât de serios și, la el era vorba numai despre reguli și despre a-și mulțumi părinții. Unul dintre cele mai plicticoase lucruri pe care le puteți face este să încercați să vă mulțumiți părinții. Următorul este să încercați să vă mulțumiți copiii. Mda. Asta a primit – pentru toți dintre voi care ascultați online – asta a primit un mare: „Oh, da” (Adamus chicotește).

Kuthumi era atât de plictisitor. Vreau să spun, ar fi putut goli un bar întreg dacă ar fi intrat vreodată într-unul, dar nu ar fi intrat pentru că era prea plictisitor pentru a fi într-un bar (câteva chicoteli). Ar fi golit întregul bar deoarece toată lumea ar fi putut, pur și simplu, să-l simtă. Știți, ar fi început să pună toate acele întrebări: „Ei bine, ce e în băutura asta? Și ce e în aia? Și ce o să-mi facă? Și e legal asta? Și…” Întrebări plictisitoare. Doar bea nenoroci… de băutură, Kuthumi! Doar bea-o! (râsete)

Dar nu așa ați fost mulți dintre voi în călătoria spirituală? „Ei bine, ce ar trebui să fac? Cum o să fie? Ce urmează? Fac asta cum trebuie? Unde e manualul să îmi spună ce să fac?” Doar fă-o!!! (mai multe râsete)

Kuthumi era atât de plictisitor...

PUBLICUL: Cât de plictisitor era? (mai multe râsete)

ADAMUS: Era atât de plictisitor, că putea să intre într-un – asta e o poveste adevărată – putea să intre într-un bordel, o casă de toleranță, și să adoarmă pe toată lumea. Doar să adoarmă, toată lumea. Ei bine, ar fi început să întrebe: „Ai vreo boală? Și ai vreo, știi…” Aahh! „Ce ai mâncat la micul dejun astăzi?” Doar fă-o, Kuthumi! Doar fă-o!

Oricum, haideți să respirăm foarte profund.

A depășit faza în care era mohorât și apoi a devenit o lumină. A devenit o lumină adevărată plină de bucurie, nemaidevenind serios niciodată, mereu în moment, mereu în bucurie, niciodată atât de blocat în minte, niciodată nu a devenit didactic, niciodată nu a devenit plictisitor. Puneți-i o întrebare – voi i-ați fi pus o întrebare serioasă – și el v-ar fi spus o glumă, pentru că, vedeți, el știa ce se întâmplă cu adevărat. Când cineva ar fi venit și ar fi spus: „Maestre, unde este drumul către iluminare?” el i-ar fi spus o glumă, cu totul în afara subiectului. Și asta i-ar fi distras suficient de mult încât ei ar fi încetat să fie atât de serioși. Nu există niciun drum. Nu există nicio cale către iluminare. Totul este doar în Permitere. Asta este.

Dar eu distrag intenționat.

Un lucru ciudat se întâmplă chiar acum cu toată această distragere și povești și toate celelalte. V-ați întrebat probabil în ultima vreme, știți, în ultimele zece zile sau cam așa: „Ce se petrece cu mine? Mă simt disociat, cumva ca și cum nu sunt laolaltă.”

Ceea ce se întâmplă aici, dragă Maestre, este că pierzi omul. Știți, acel om, acel om cumva posomorât, gri, se îndepărtează cumva plutind. Poate, mai bine spus, cumva ca și cum, știți cum e când un șarpe își pierde pielea sa, în special dacă șarpele și-a închipuit că acea piele era identitatea sa, deoarece asta era ce putea el să vadă, în timp ce șerpuia pe pământ, și apoi începe să piardă pielea.

Aveți o parte mare din voi ce e cumva trasă deoparte, dată jos. Nu e vorba că ar urma să o pierdeți, dar e înlăturat, într-un fel, un strat, un strat uriaș, pentru ca să puteți dezvălui Maestrul.

Omul devine disociat pentru momentul actual. Va deveni până la urmă integrat, dar este pus mai întâi afară, în tărâmuri, în stările voastre de vis, noaptea.

Partea umană ce a fost mohorâtă, lipsită de culoare, niciodată un creator, dependentă de energie, tocmai lucrul cu care v-ați identificat în multe feluri, este acum trasă precum solzii, precum scoarța, jos de pe copac, solzii de pe un animal. În unele zile se simte ca și cum sunt trași. În alte zile se simte ca și cum ei cad pur și simplu. E o situație foarte interesantă, dar uneori inconfortabilă.

Identitatea umană ce a fost atât de solidificată, atât de strânsă, se desprinde acum. Se duce afară în tărâmurile visului și de aceea, din nou, atât de multe din visele de acum sunt atât de intense. Omul devine propriul său aspect, și acel aspect este decojit acum de pe voi, din conștiință.

Acel aspect va merge în tărâmurile viselor voastre și, acela e locul în care va ajunge până la urmă, la înțelepciune. Dar se joacă în acele tărâmuri chiar acum, încă încercând să găsească o rezoluție cu cele atât de multe lucruri care i s-au întâmplat, acelui aspect omenesc, în viața sa. Se va duce înapoi și va vizita oameni din trecut, vechi experiențe din trecut. Veți realiza asta în visele voastre noaptea, și vă veți întreba: „Ce se petrece? De ce sunt acolo aceste sentimente de frustrare, o lipsă de împlinire? De ce sunt acolo aceste sentimente cum că omul aproape că o ia înapoi?” când ați făcut o treabă așa de bună cu eliberarea.

Se îndreaptă către, ați putea spune, o acordare majoră. Acel aspect omenesc se duce în alte tărâmuri, tărâmuri non-vis, dar alte tărâmuri unde va avea o grămadă de timp și liniște pentru el însuși. Da, chiar și când e în tărâmurile visului, o să fie de asemenea și într-un tărâm liniștit, de unul singur, izolat, departe de tot.

O să plângă acolo. O să se revolte acolo. O să treacă prin încercările sale de a-și rezolva problemele – “De ce am venit pe Pământ în primul rând? De ce am preluat atâta furie și ură și durere?” Se va răfui cu sine însuși acolo și va fi foarte, foarte dificil pentru el. Dar nu vă va afecta cu adevărat atât de mult ca Maestrul care trăiește. Îl veți simți afară, acolo, petrecându-se. Îl veți simți, dar nu va putea să interfereze cu viața voastră.

Chiar în acest moment, când suntem într-un loc atât frumos, suntem creatori adevărați, chiar acum aspectul uman este tras, disociat. Ați putea fi aproape ca… aveți această creatură pe planeta voastră numită țestoasă, aproape precum carapacea, fiind înlăturată și dusă în altă parte pentru ca să nu aveți acea interferență. Îl veți simți, da, dar nu va interfera direct cu viața voastră.

În ultimă instanță, va fi cu totul integrat. În ultimă instanță, va reveni drept omul înțelept, drept omul împlinit. Va reveni să se alăture Maestrului, lui Eu Sunt. Va reveni să vi se alăture vouă în viață.

Asta nu trebuie luată nicidecum lejer. Cu alte cuvinte, acesta este un pas important. Dacă v-ați întrebat în ultima vreme: “De ce aceste sentimente stranii?” ei bine, e din cauză că acel aspect uman se dezlipește.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta și, pur și simplu, să permitem.

Nu ar fi fost posibil fără Permitere, fără înțelepciune, fără Maestru, fără înțelegerea energiei.

Fără acele lucruri, aspectul uman s-ar fi agățat. Ar fi săpat mai adânc, Ar fi creat o carcasă mai dură. Dar în acest moment, voi respirați profund, Maestru și om, și permiteți-i să se ducă cu grație acolo unde e nevoie să se ducă.

Sinele uman a fost umplut cu emoții. A tot trăit într-o mare de emoții. A fost dependent de dramă și emoții. Nu există loc pentru asta, acolo unde se duce Maestrul. Este fals, o realitate falsă. E, de fapt, o falsă dinamică a energiei – emoție, dramă și tot restul.

Când cineva nu înțelege diferența dintre energie și viață, are tendința să devină foarte dependent de dramă. E unul dintre puținele lucruri care aduc puțină energie în viața sa. Nu există loc pentru asta în viața unui Maestrul. Maestrul are de-a face cu energia Maestrului, cu energie pură.

Maestrul aduce conștiință și creație. Energia vine apoi pentru a permite experiența, bucuria și simplitatea.

Stratul aspectului uman se desprinde.

Urmează să fie acordat cu înțelepciunea. Urmează să fie acordat cu râsetul.

Cineva ar putea întreba: “Ei bine, urmează aspectul uman să găsească ieșirea din impas?” Nu asta este ideea, aici. Nu este vorba despre a rezolva nimic. Este vorba despre a accepta. E o diferență majoră. Ieșirea din impas înseamnă că totul vine laolaltă pentru un final fericit. Nu e vorba despre asta.

Este vorba despre acceptare, omul spunând în sfârșit doar: “Am fost aici în experiență.” Asta e. Nu e nevoie de soluționare.

Și voi, cum să vă numim acum – Om? Maestru? – nu știu, dar o să vă simțiți foarte cruzi pe măsură ce acest strat uman vechi, aspect uman, se dezlipește, cum spuneam, este înlăturat. Se desprinde într-un fel, dar uneori trebuie să fie și tras. Dar pe măsură ce se petrece asta, o să vă simțiți foarte sensibili, foarte cruzi; într-un fel, cumva lipsiți de protecție. Dar ceea ce se întâmplă cu adevărat cu voi este că dezvoltați un grad de conștiență mult, mult mai înalt.

Știți că, pe măsură ce omului i-a crescut mai multă coajă, a devenit mai limitat, asta chiar a redus conștiența. Și pe măsură ce aspectul uman se duce în celelalte tărâmuri pentru o vreme, urmează să vă simți foarte, foarte sensibili la lucruri. Și asta e bine, deoarece acum urmează să înțelegeți energia într-un fel cum nu ați mai făcut-o înainte. O să simți energia, deoarece urmează să realizați că există o diferență între energie și viață.

Dar vă puteți simți de asemenea vulnerabili. Foarte expuși. Și când se întâmplă asta, doar amintiți-vă ceva foarte simplu: Energia este aici pentru a vă servi.

Când vă simțiți expuși, vă simțiți vulnerabili ca și când v-ar putea ataca ceva, știți, energie psihică sau chiar un câine, amintiți-vă că totul este energie și că este aici pentru a vă servi.

Ați putea crede că e nevoie de mult curaj să vă dați voie vouă înșivă să vă simțiți așa de vulnerabili, deschiși, neprotejați. Dar o să începeți destul de curând să aflați că, vedeți, pe măsură ce vine energia, o să spun, mai aproape de voi – este mereu acolo, dar când se aproprie cu adevărat de conștiința voastră – chiar și ceea ce unii ar numi energie rea, este deodată transmutată. Nu există energie rea sau bună. Există doar energie.

Haideți să spunem că în această stare foarte vulnerabilă, în care învelișul aspectului uman s-a dezlipit, că există ceea ce voi percepeți ca o energie psihică, rea, venind către voi. Acesta e momentul în care respirați profund în “Eu Sunt, Eu Exist.” Acea energie se poate apropia foarte mult, ca o energie întunecată, atacatoare, nesuferită. Și apoi, deodată, în momentul dinainte să pună mâna pe voi, este transmutată.

Puțin înfricoșător să vă vină atât de aproape, dar deodată realizați că este doar energie. Nu este viață. Nu este viața ce vă face greutăți. Nu este viața cea care are un destin pentru voi. Este doar energie. Și apoi devine distractiv, prieteni. Devine distractiv.

După ce veți fi avut câteva experiențe înfricoșătoare cu energia, exact ca și când o să se rostogolească chiar peste voi, ca și când o să vă sfâșie în bucăți, și voi vă țineți firea; nu vă clintiți, nu clipiți, și ajunge atât de aproape încât credeți că o să vă devoreze, și bum! Se transmută în energie care e aici, în serviciu pentru voi. Aici e momentul în care devine distractiv.

Acum, ce o să faceți cu acea energie? Ei bine, nu o să fiți posomorâți. Nu o să stați pur și simplu să vă uitați la ea și să o întrebați de unde a venit. O veți încorpora. Psihic, fizic, veți încorpora acea energie. Și apoi o să vă vină să dansați, să cântați, să alergați. Vă veți simți pur și simplu atât de învigorați, înveseliți. Vă veți simți ca o mie de culori. Nu cincizeci de nuanțe de gri, ci o mie (câteva chicoteli), o mie de culori, toate deodată.

Haideți să respirăm profund cu asta.

Aspectul uman se duce afară către niște alte tărâmuri, chiar acum. Știți, sunt toate chestiile vechi.

(pauză)

Respirați foarte profund și doar simțiți asta pentru un moment. Oau.

(pauză)

Haideți să ne uităm puțin aici, că tot suntem la asta. Deci, aspectul uman e aproape ca un înveliș sau straturi sau solzi și, acum acestea se dezlipesc. Cum arată asta? Cum se simte asta în acest moment?

Pe măsură ce acea armură veche se desprinde, acel aspect vechi, ce e înăuntru acolo?

Aruncați o privire. Permiteți să simțiți ce e înăuntru, acolo.

(pauză)

Ce a fost mereu acolo, dar era acoperit.

(pauză mai lungă)

Tot ce ați identificat cu sinele uman se coagulează cumva chiar acum într-un aspect, și se îndepărtează pentru un fel de tratament special.

Îl veți întâlni din când în când în starea voastră de vis, doar sentimente pe care le aveți. Vă veți simți din când în când foarte disociați, precum: “Unde e acea parte din mine? Ce s-a întâmplat cu ea?” Ei bine, va veni înapoi, dar va veni înapoi foarte diferită.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta. Respirați foarte profund.

(pauză, în timp ce se termină muzica)

Respirați foarte profund. Oh!

Bun. Ce de schimbări astăzi. Hm.

Voi încheia acolo unde am început. Dragi Shaumbra, suntem atât de înainte de termen, și nu pentru că eram grăbiți, dar – ei bine, voi erați (câteva chicoteli) – dar există o serie întreagă de lucruri prin care trece cineva în intrarea în măiestria întrupată, și nu există prea multă istorie. Nu sunt prea multe lucruri pe care să le citiți despre asta, pentru că voi sunteți primul grup care o face. Voi creați acele cărți. Voi creați acele căi. Este o experiență uimitoare și, în ce timpuri interesante trăiți.

Așadar, cu aceasta, dragii mei prieteni, e așa un deliciu să fiu cu voi astăzi. Sper că ați râs de câteva ori. Sper că ați primit puțină informație și, știu că ați făcut multă Permitere. Asta este ceea ce ne-a adus aici.

Și amintiți-vă mereu, bineînțeles, că totul este în regulă în toată creația.

Mulțumesc (publicul aplaudă).