Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ah! Ce bine e să fiu înapoi și, să sperăm, cu niște cafea bună, luna asta. Să sperăm că nu trebuie să recurgem la ceai. Bună, îmi faci semne?

LINDA: Oh, da. Ești atât de chipeș (el ia o înghițitură de cafea).

ADAMUS: Deci, legat de asta, la Clubul Maeștrilor Ascensionați, au început să se refere la mine nu doar ca Saint-Germain, ci ca Saint-Peacock (râsete). (n.tr.: Saint-Peacock=Sfântul-Păun)

LINDA: Ce?!

ADAMUS: Saint-Peacock, deoarece umblu atât de mândru, ca un păun (cineva spune: „În regulă!”). Atât de mândru de ceea ce facem noi aici, împreună (publicul aplaudă). Ce facem noi aici, împreună, e cu adevărat uimitor.

Știți câți oameni au părăsit Crimson Circle după luna trecută, după declarația mai degrabă directă, deși…

LINDA: Zece mii.

ADAMUS: … afirmație onestă? „Zece mii,” spune Linda. Știți cât de mulți au plecat, de fapt? Cât de mulți au fost atât de ofensați de ceea ce am spus — „E timpul să fiți dispuși să permiteți energiei să vă servească.” Câți credeți voi? Oricine (cineva spune: „Niciunul”). Niciunul. Nu, nu niciunul. Douăzeci și șapte. Douăzeci și șapte. Nu prea rău.

LINDA: Douăzeci și șapte? Asta e impresionat.

ADAMUS: Douăzeci și șapte chiar s-au înfuriat atât de tare… 

LINDA: Uau.

ADAMUS: … încât și-au aruncat și și-au ars toate cărțile de la Crimson Circle. Și-au rupt cardul de membru.

LINDA: Uau!

ADAMUS: Și-au aruncat mantia și vesta și au spus: „Ajunge cu Crimson Circle.”

LINDA: Uau.

ADAMUS: Acum, eu, de fapt, m-am gândit că o să fie mult mai mulți și unii dintre ceilalți Maeștri Ascensionați s-au gândit că o să fie o grămadă. Cumva ei se lingeau pe buze, gândindu-se: „O să culeg eu câțiva din cei care au părăsit Crimson Circle. Am să-i aduc în grupul meu.” Dar, ăă, cei 27 care au plecat, n-au vrut (câteva chicoteli).

Așa că, sunt doar 27 care au plecat. Asta m-a făcut să mă simt așa de mândru, pentru că, da, a fost un mesaj puțin cam dur și, a fost foarte clar. Am spus: „Dacă nu sunteți pregătiți să lăsați energia să vă servească, plecați. Plecați acum, de dragul tuturor celorlalți, deoarece acolo unde mergem, pur și simplu, nu e loc pentru asta.” Chiar nu este.

A fost o lună interesantă să-i urmăresc pe cei 27, dar și pe voi toți, cum realmente contemplați unde sunteți, încotro vă îndreptați, cum faceți față energiei, uitându-vă realmente înăuntru și spunând: „Sunt eu dispus să dau drumul acelor probleme vechi?” Nu să le procesați, nu să vă luptați  cu ele sau să le gândiți, ci doar să spuneți: „Am terminat. Asta e. Sunt dispus să le dau drumul.” Și doar acea bunăvoință va schimba totul. Și, de fapt, lucrul minunat este că nu trebuie să faceți prea multe. Acea bunăvoință deschide ușa pentru ca înțelepciunea să intre, pentru ca Maestrul să intre și să spună: „Edith, o să-ți iau toate lucrurile” – și tu încă mai ai câteva, draga mea, dar, oh, ai ajuns atât de departe — „O să-ți iau toate lucrurile. Acum, că ești dispusă să dai drumul, îți voi…” (îi ia eșarfa) „O voi înțelepți. O să storc pur și simplu toate problemele vechi din ea (mototolindu-i eșarfa). Pur și simplu o voi înțelepți și asta e.” (Îi aruncă eșarfa.) Asta e. Oh, ea a urât eșarfa aia (râsete). Chiar o ura.

Bunăvoința voastră de a da drumul problemelor permite Maestrului, care este înțelepciunea tuturor vieților voastre, permite Maestrului să intre și să înțelepțească tot restul lucrurilor — problemele voastre cu banii și relațiile și sănătatea și stima-de-sine; le aduce la înțelepciune. Voi nu trebuie să faceți nimic. Doar să vă treziți dimineața, să vă beți cafeaua, să faceți orice vreți să faceți în restul zilei. Asta-i tot. Să vă distrați. Bucurați-vă de viață. Asta-i tot, iar acea bunăvoință este totul. Asta e.

Nu trebuie să vă gândiți drumul prin toate acestea. Nu puteți. Nu pot sublinia asta îndeajuns. Nu puteți să vă gândiți drumul prin toate acestea. Unii dintre voi, la un moment dat, veți fi tentați să scrieți această carte, știți voi: „Călătoria mea” în 4.221 de pagini, „Călătoria mea către Iluminare”. (Adamus face un zgomot ca de vomă.) Doar că…

LINDA: Ce a fost asta? (Adamus face din nou zgomotul ca de vomă.)

ADAMUS: A fost o mică — (vomă!) — nu una mare. Doar — (vomă!) — o mică vomă. Și voi veți realiza că, de ce? De ce? Vreau să spun, totul e o adunătură de povești și nu vă puteți gândi drumul afară din asta, dar îl puteți permite. Îl puteți permite. Puteți permite abundența și relațiile și orice altceva în viața voastră. Asta e.

Așa că, da, Saint-Peacock. Eu doar umblu țanțoș într-un fel prin Clubul Maeștrilor Ascensionați și, da! (cineva strigă „Uu hu!”), și — „Uuf!” — penele se deschid (râsete). Pricepeți asta. Nu trebuie să spun o grămadă de cuvinte. E doar: „Îmi desfășor penajul (mai multe râsete). Sunt mândru de Shaumbra.” (cineva strigă din nou „Uu hu!”) Suntem neconvenționali uneori… (publicul aplaudă) și sunt mândru de voi, de asemenea.

Suntem neconvenționali în cea mai mare parte din timp. Neconvenționali, pentru că trebuie să fim așa. Neconvenționali, pentru că a trebuit să ieșim din tiparele vechi și, nu e ușor de făcut, deoarece știți voi ce faceți. Încercați să ieșiți dintr-un tipar vechi și dezvoltați un tipar pentru a ieși din tipar. Nu funcționează prea bine. Așadar, astăzi vom începe cu sfârșitul. Îmi place să încep cu sfârșitul. E încă liniar, deoarece într-un fel vom merge în direcția inversă, iar apoi vom sări puțin cumva, ceea ce o înnebunește în mod absolut pe Linda. Ei și altor câțiva le place un mesaj foarte direct cu un început, un mijloc și sfârșit care nu durează foarte mult.

Astăzi, vom sări împrejur. Vom începe cu sfârșitul. Deci…

LINDA: Tu sari împrejur tot timpul.

ADAMUS: Ca Adamus. Ca Saint-Germain, sunt realmente plictisitor (râsete). Mă distrez mai mult cu Adamus. De fapt, când am filmat recent Viața Maestrului 7, Eu Sunt Creația, primele părți au fost realizate cu mine ca Saint-Germain. Dar apoi, chiar și eu am obosit să fac asta. A trebuit până la urmă să dau buzna ca Adamus, în ultima sesiune și să mă distrez puțin. Nu realizați ce dificil a fost să stau aici timp de șase sesiuni, șapte sesiuni: „Și ca atare, ar trebui să fiți creație…” (cu o voce monotonă; Linda îl ia în derâdere) „Permiteți creației să…” A trebuit până la urmă să evadez din asta și să fiu Adamus, care însemnați voi. Care însemnați voi. Este o persoană creată de noi toți.

LINDA: Sună ca o dereglare de personalitate multiplă!

ADAMUS: Uneori vă place asta. Alteori vă displace (mai multe chicoteli).

Haideți să începem astăzi cu sfârșitul. Și — dacă nu vă deranjează, doar să vă întoarceți, să  aruncați o privire la reacția personalului — haideți să rulăm genericul cu creditele (Linda suspină) pentru început.

LINDA: Oh, îmi place asta!

ADAMUS: Da, de ce să nu începem…

LINDA: Da, dă-i drumul!

ADAMUS: De ce să nu începem cu sfârșitul?

LINDA: Da, de ce nu?

ADAMUS: Acum, înainte să o faceți, înainte să o faceți, vreau să atrag atenția asupra unui singur lucru. Am tot încercat să mă fac înțeles de voi legat de un lucru și uneori, da, cumva mă învârtesc în cicluri. Repet. O spun într-o lună în felul ăsta, în luna cealaltă în felul acela. Șase luni mai târziu o spun în alt fel până când într-un final se absoarbe. Și, uneori știu că voi credeți că e redundant și vă place să veniți aici de fiecare dată pentru informații noi. Dar, până când informațiile vechi nu sunt cu adevărat asimilate, cu adevărat simțite, nu există prea mult loc pentru o grămadă de informații noi, pentru că apoi ar deveni realmente derutant.

Așadar, uneori trebuie să repet lucruri iar și iar. Petrec ore vorbind despre asta. Facem treaba  interacțiunii cu publicul. Dar apoi, ocazional, apare ceva, îmi stârnește atenția. În cinci minute a fost rezumatul perfect a tot ceea ce am încercat să spun. Totul. Deci, urma să fie în genericul cu creditele, dar merită cu adevărat să fie la capătul din față, chiar acum. Asta e ceea ce noi numim Viitorul de Acum. Urma să fie în viitor. Acum, este în Acum. Deci, ăsta e Acum-ul din viitor, aici, cu noi în prezent, dacă asta are cât de cât sens (râsete).

Așadar, haideți să rulăm genericul cu creditele. Diminuați luminile și da, câțiva au numit asta ca fiind eu transmis prin channel de către cel pe care ei îl numesc Bob Newhart. Stingeți de tot luminile.

(genericul cu creditele începe, urmat de o scenetă din The Bob Newhart Show)

Vă mulțumim pentru că adăugați energia voastră Shoud-ului de astăzi

Prezentându-l acum pe Bob Newhart (ce-l transmite prin channel pe Adamus…?)

KATHERINE BIGMAN (pacient): Doctor Switzer?

DR. SWITZER (Bob Newhart): Da, intrați, doar mă spăl pe mâini.

KATHERINE: Sunt Katherine Bigman. Janet Carlisle m-a recomandat.

DR. SWITZER: Oh, da (publicul aplaudă). Frica de a fi îngropată de vie într-o cutie.

KATHERINE: Da. Da, asta sunt eu. Ar trebui să mă întind?

DR. SWITZER: Oh, nu, nu. Noi nu mai facem asta. Doar luați loc și permiteți-mi să vă spun puțin  despre tarifarea noastră. Percep cinci dolari pentru primele cinci minute și apoi, după aceea,  absolut nimic (râsete). Cum sună asta?

KATHERINE: Sună grozav! (ea chicotește) Prea bine ca să fie adevărat, de fapt.

DR. SWITZER: Ei bine, aproape vă pot garanta că sesiunea noastră nu va dura cele cinci minute în totalitate (râsete). Acum, nu facem nicio factură pentru asigurare, deci ar trebui fie să plătiți cu bani gheață, fie cu cec.

KATHERINE: Uau, în regulă.

DR. SWITZER: Și nu dau rest.

KATHERINE: (chicotind) În regulă.

DR. SWITZER: Și… hai! (râsete)

KATHERINE: Hai, ce?

DR. SWITZER: Spune-mi despre problema pe care vrei să o abordezi.

KATHERINE: Oh, în regulă. Ei bine, am această frică de a fi îngropată de vie într-o cutie (mai multe râsete). Eu pur și simplu, încep să mă gândesc la a fi îngropată de vie și încep să mă panichez.

DR. SWITZER: A încercat cineva vreodată să te îngroape de vie într-o cutie?

KATHERINE: Nu. Nu, dar sincer, a gândi la asta îmi face viața oribilă. Vreau să spun, nu pot să trec prin tuneluri sau să fiu într-un lift sau într-o casă… orice gen cutie (râsete).

DR. SWITZER: Deci, ceea ce spui este că ești claustrofobă.

KATHERINE: Da. Da, asta e.

DR. SWITZER: În regulă. Ei bine, să pornim, Katherine. Urmează să-ți spun două cuvinte chiar acum. Vreau să le asculți foarte, foarte atentă. Apoi vreau să le iei cu tine afară din cabinet și să le încorporezi în viața ta.

KATHERINE: Să le notez pe hârtie?

DR. SWITZER: Ei bine, dacă te face să te simți mai confortabil. Sunt doar două cuvinte. Considerăm că cei mai mulți oameni și le pot reaminti (râsete).

KATHERINE: În regulă.

DR. SWITZER: Ești pregătită?

KATHERINE: Da.

DR. SWITZER: În regulă, iată-le. ÎNCETEAZĂ ASTA!! (râsete)

KATHERINE: Mă scuzați?

DR. SWITZER:  Încetează asta!

KATHERINE: Încetează asta?

DR. SWITZER: Da, î-n-c-e-t-e-a-z-ă. Cuvânt nou, a-s-t-a!

KATHERINE: Deci, ce vrei să spui?

DR. SWITZER: Știi, e amuzant, eu rostesc două cuvinte simple și nu-ți pot spune cât de mulți sunt oamenii care spun exact același lucru pe care îl spui tu. Vreau să spun, tu știi că asta nu e ebraică, Katherine. Asta e engleză (mai multe râsete). Încetează asta!

KATHERINE: Deci, ar trebui pur și simplu să încetez asta.

DR. SWITZER: Așa. Vreau să spun, nu vrei să treci prin viață fiindu-ți teamă de a fi îngropată de vie într-o cutie, nu-i așa? Adică, sună înfricoșător (râsete).

KATHERINE: Este.

DR. SWITZER: Atunci încetează asta! (mai multe râsete).

KATHERINE: Nu pot. Vreau să spun, a tot fost cu mine din copilărie.

DR. SWITZER: Nu, nu. Nu! Nu mergem într-acolo. Pur și simplu, încetează (râsete).

KATHERINE: Deci, ar trebui doar să încetez să îmi fie frică de a fi îngropată de vie într-o cutie.

DR. SWITZER: Te-ai prins. Ce fată cuminte. Ei, au trecut doar… au trecut doar trei minute, deci asta va face trei dolari (mai multe râsete).

KATHERINE: Dar am doar o hârtie de cinci, deci…

DR. SWITZER: Ei bine, eu nu dau rest (râsete).

KATHERINE: Atunci presupun că o să iau cele cinci minute întregi.

DR. SWITZER: Bine. În regulă, deci ce alte probleme ai vrea să abordezi?

KATHERINE: Ăă, sunt bulimică. Îmi bag degetele pe gât în jos.

DR. SWITZER: Încetează asta!! (râsete) Ce ești tu, vreun fel de nebună?! Nu fă asta!

KATHERINE: Dar sunt nevoită să o fac. Mama obișnuia să-mi spună grăsuța…

DR. SWITZER: Nu, nu! Nu, nu mergem într-acolo (râsete).

KATHERINE: Dar am tot avut aceste vise… (mai multe râsete)

DR. SWITZER: Nu, nu mergem nici acolo.

KATHERINE: Dar horoscopul meu spunea…

DR. SWITZER: Cu siguranță nu mergem acolo (râsete). Pur și simplu, încetează asta! Ce altceva?

KATHERINE: Ei bine, am relații auto-distructive cu bărbați.

DR. SWITZER: Încetează asta!! Vrei să fii cu un bărbat, nu-i așa?

KATHERINE: Îhmm. Îhmm. Da.

DR. SWITZER: Ei bine, atunci încetează asta (râsete). Nu fii așa un bebeluș mare (mai multe râsete).

KATHERINE: Mă spăl pe mâini foarte des.

DR. SWITZER: Asta e în regulă (râsete).

KATHERINE: Este?

DR. SWITZER: Eu mă spăl pe mâini tot timpul. Sunt o grămadă de germeni acolo. Da, nu-ți fă griji în privința asta (mai multe râsete).

KATHERINE: Îmi e frică să conduc (mașina).

DR. SWITZER: Ei bine, încetează asta!! (râsete) Cum o să te deplasezi? Urcă-te într-o mașină și condu-o, țăcănito! Încetează asta! (râsete)

KATHERINE: Tu să încetezi asta! Tu să încetezi asta!

DR. SWITZER: Care e problema, Katherine?

KATHERINE: Nu îmi place asta! Nu îmi place deloc această terapie. Tu doar îmi spui să încetez asta!

DR. SWITZER: Și ție nu-ți place asta.

KATHERINE: Nu, nu îmi place!

DR. SWITZER: Deci crezi că ne mișcăm prea rapid, asta e?

KATHERINE: Da. Da, cred.

DR. SWITZER: În regulă. Atunci dă-mi voie să îți dau 10 cuvinte care cred că vor clarifica totul pentru tine. Vrei să iei o hârtie și un creion pentru asta?

KATHERINE: În regulă (râsete).

DR. SWITZER: Ești gata?

KATHERINE: Îhmm.

DR. SWITZER: În regulă, iată cele zece cuvinte: Încetează asta sau te voi îngropa de vie într-o cutie! (publicul aplaudă)

ADAMUS: Așadar, dragi Shaumbra, nici eu însumi nu aș fi putut să o spun mai bine. Ajunge! Ajunge. „Două cuvinte,” cum a spus Bob Newhart: „Vreți să le notați?” Aveți nevoie să le notați? Două cuvinte: Ajunge (n.tr.: în engleză, ‘No more’). Ajunge sau veți veni înapoi pentru o altă viață identică sau vă îngrop într-o cutie, una din două. Ajunge. Nu e nevoie de multă procesare. Puteți să vedeți la femeia Shaumbra, vreau să spun femeia din scenetă, că nu vom merge înapoi în copilărie. Nu vom merge la horoscop sau la nimic de genul acesta. Pur și simplu, ajunge. Asta e tot ce trebuie să spuneți. Ajunge. Dar este uimitor cât de mulți oameni se țin strâns de problemele lor.

Asta e tot ce e nevoie. „Ajunge. Încetați asta, orice ar fi. Am terminat cu asta.” Ajunge cu problemele cu abundența. Urmează să trecem astăzi la nivelul următor legat de felul în care energia vă servește cu adevărat. Ajunge. Ajunge! Și dacă insistați să vă agățați, găsind scuze sau spunând: „Dar am încercat,” încetați asta. Ajunge. Nu este vorba despre a încerca, iar eu știu, aș spune aproape 42 la sută dintre Shaumbra au spus în luna trecută: „Dar chiar am tot încercat.” Nu, nu ați încercat. V-ați gândit la asta foarte mult, la problema voastră. Poate că v-ați tot întrebat cum de a ajuns acolo și v-ați întrebat cât de mult o să mai fie prin preajmă, dar n-o să intrăm în asta. E vorba, pur și simplu, de: „Ajunge. Gata.” Apoi respirați profund și permiteți energiilor să se pună pe treabă. Respirați profund și realizați că sunteți cu adevărat dispuși să dați drumul acelei vechi probleme a suferinței.

În mintea voastră, mulți dintre voi spuneți: „Oh, știi, da, sunt pregătit să dau drumul acesteia.” Dar nu ați făcut-o. Nu ați făcut-o. Încă este acolo și, este încă acolo pentru că voi vreți să fie acolo. Înfuriați-vă pe mine, nu îmi pasă. Voi încă vreți să fie acolo. E ca o pătură de confort. E ca o parte din identitatea voastră și, mai mult decât orice altceva, e o amintire mare și grasă. O amintire mare, grozavă, iar voi pur și simplu nu sunteți dispuși să îi dați drumul. Folosiți scuze. Spuneți: „Dar nu știu cum să mă descotorosesc de asta.” E foarte simplu — „Sunt dispus să mă descotorosesc de asta. Ajunge. Gata.” Mergeți mai departe. Asta e.

Deci, când această scenetă clasică mi-a fost adusă la cunoștință, m-am gândit că eu nu aș fi putut s-o spun mai bine. Întreaga scenă, întregul… știți, cei mai mulți oameni care se duc la consiliere chiar — poți să fii de acord cu mine sau nu, Domnule Gary, Doctor Gary (un psiholog din public ) — cei mai mulți oameni care se duc la consiliere chiar nu vor ca lucrurile să se schimbe. Poate doar să fie puțin mai bine și au nevoie de cineva care le va asculta poveștile mohorâte, dar ei chiar nu vor să se facă bine. Chiar nu vor. E un lucru fascinant.

Psihologia modernă omenească a fost prin preajmă de, nu știu cât, 120 de ani, aproximativ, 150 de ani și servește unui scop până la un punct. Aduce un nivel de conștiență. Dar totuși energiile ajung foarte blocate în orice consiliere. Intră într-un tipar mai profund. Instalează o credință că: „Eu chiar sunt rănit. Chiar sunt o victimă. Chiar nu pot face deloc bani. Chiar există conspirații.” Și apoi intrați în acele experiențe, acea realitate și, apoi o credeți. Și, bineînțeles, când sunteți în acea realitate și o credeți, ce se va întâmpla cu energia? Ea o va sprijini în mod absolut. O va sprijini sută la sută.

Așadar, ajungem la acest punct și spunem simplu: „Ajunge. Încetează asta”. Și mă veți auzi spunând asta din când în când: „Încetați asta! Încetați asta!” Asta e. Asta e tot ceea ce e nevoie. Încetați asta, și apoi mergem mai departe.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Treceți printr-o cantitate enormă de schimbări în corpul vostru. ADN-ul vostru se schimbă, iar știința înțelege acum că se poate schimba. Nu e așa de mult timp de când spunea: „ Nu, ADN-ul va fi tot timpul ADN, nu se va schimba.” Se schimbă.

O cercetare recentă, cred că era NASA, a descoperit că atunci când cineva este în spațiu, când e în afara gravitației pentru o vreme — gravitația figurativă, literală, gravitația metaforică — când e în afara gravitației, ADN-ul se schimbă. Răspunde în esență la o schimbare în conștiință.

ADN-ul vostru se schimbă chiar acum, pe măsură ce vorbim. Întregul vostru corp se schimbă și, știu că vreți acel corp de lumină glorios chiar acum, dar treceți printr-o mulțime de schimbări într-un ritm care nu vă va copleși.

Mintea voastră — vă amintiți de lucrul acela? (Adamus chicotește) Mintea voastră, urmează să treacă printr-o mulțime de schimbări și, amintiți-vă ce am spus atât de des: „Toate lucrurile prin care treceți acum în viața voastră sunt toate despre Realizarea întrupată.” Nu înseamnă că nu sunteți sănătoși; nu înseamnă că vă pierdeți memoria și îmbătrâniți. Nu înseamnă nimic de genul acesta. Nu înseamnă că deveniți mai bolnavi mintal decât erați (câteva chicoteli). Nu înseamnă niciunul din lucrurile acestea. Totul, acum, este despre Realizarea întrupată. Totul. Și când înțelegeți asta, în miezul elementului de bază și încetați să vă îngrijorați despre: „Ce e în neregulă cu mine, o să mor mâine și, știți voi, ce am greșit?”, respirați foarte profund. Dați drumul la toate acestea. Dați-le drumul la toate. Totul este despre Realizarea întrupată.

Nivelul de schimbări prin care treceți acum e mult peste normă. Și de aceea am spus luna trecută că e o surpriză că sunteți încă în viață, din cauza lucrurilor prin care treceți. Voi aveți un fel minunat, un fel de mecanism de adaptare pe care nu oricine îl are. Sunteți dispuși să suportați un nivel enorm de disconfort, durere fizică, lipsă a capacităților mentale și tot restul și v-ați condiționat, cumva vă place să aveți — așa cum se spune când vă faceți o injecție — Novocaină sau anestezie sau orice, așa că nu e cu totul de neînchipuit că sunteți capabili să treceți prin unele dintre aceste schimbări ce conduc la iluminarea întrupată fără să înnebuniți sau să vă cedeze corpul. Deci, asta este realmente aproape un fel de miracol în sine.

Ce urmează să vedeți întâmplându-se, acum că ați spus că sunteți dispuși să dați drumul la toate aceste probleme vechi, este că veți trece printr-un fel de ciclu, nu un tipar strâns, ci doar un fel de chestie ciclică pentru puțină vreme, în următorii câțiva ani, când aproximativ la fiecare — vă rog nu marcați asta în calendarul vostru, dar asta e aproximativ — la fiecare 14 zile urmează să aveți o perioadă de ajustare. Poate dura câteva ore într-o zi, poate dura câteva zile, probabil nu mai mult de 48 de ore.

Veți trece prin ajustări. Ați tot făcut asta de o vreme încoace, dar a fost puțin mai des decât o dată la fiecare 14 zile și, urmează să fie o zi sau poate două, în care să vă simțiți pur și simplu rău, fără focus real, să nu puteți găsi cuvântul potrivit, să nu vă puteți găsi cheile de la mașină, să nu vă puteți găsi numele sau orice de genul acesta și, o să fie o zi sau poate două de un fel de haos intern. Vă reordonați. Treceți prin acea perioadă și ea se extinde în somnul vostru, de asemenea, când realmente permiteți câtorva schimbări foarte rapide să se întâmple într-o perioadă de 24 până la 48 de ore, iar apoi vă reîntoarceți la savurarea vieții sau orice făceați. Apoi o să reveniți la noul vostru normal, dar noul normal urmează să se schimbe la fiecare două, poate trei săptămâni.

Așadar, vă cer să permiteți acest proces. Nu vă panicați cu totul. Unii dintre voi ați experimentat asta în fiecare zi. Unii dintre voi, într-un fel cu tipare haotice; treceați poate printr-o săptămână de ape foarte, foarte furtunoase și apoi lucrurile se calmau.

Noi, Consiliul Crimson, am tot lucrat cu voi și ne-am tot întrebat ce e potrivit acum pentru momentul  la care sunteți din punct de vedere energetic în corpul vostru, în mintea voastră și tot restul? Ce e potrivit chiar acum și, de fapt, lucrând cu voi toți și creând acea perioadă de oarecare ajustare. Și după cum s-a dovedit, la fiecare 14 până la 21 de zile. Uneori vor fi 14 zile. Veți continua și apoi aveți 18 sau 20 de zile în care e doar lin și mult mai grațios, iar apoi — bum!— vă loviți de perete.

Nu înseamnă deloc că faceți un pas înapoi. Este procesul Realizării întrupate, corpul vostru și mintea voastră au nevoie de ceva timp pentru această rearanjare. E ca și cum vă înscrieți la reabilitare, dar asta e ca o reabilitare a corpului și minții la un nivel cu totul nou. Oh, prin ce trece mintea voastră acum, e uimitor. Sunt surprins că nu ați pierdut-o realmente. Ei bine, unii dintre voi au pierdut-o (câteva chicoteli), dar este uimitor prin ce trece. Oh și minții îi este frică, dar este rebelă și se ține tare, de dragul vieții. Face toate aceste lucruri, dar cele prin care treceți voi acum, sunt cu adevărat uimitoare.

Așadar să vă amintiți că acum urmează să echilibrăm cumva asta la fiecare aproape 14 zile și să fiți în regulă cu o zi sau două de disconfort intern, poate puțină durere, dar nu există cu adevărat durere. Nu există asemenea lucru precum durerea. Nu există nicio dovadă despre durere. E totul în minte.

Veți trece prin ceva durere. O să treceți prin: „Cine sunt eu? Ce se presupune că ar trebui să fac eu aici? Chiar e reală această iluminare întrupată?” și tot restul de genul ăsta. Știți, sunt zilele pentru gunoi, doar zile pentru gunoi. Știți, când și când trebuie să târâți afară gunoiul. Nu vă place să faceți asta. Miroase. Pute. Vă descotorosiți de el și acesta e felul în care o să fie zilele voastre pentru gunoi, una sau două, la fiecare 14 până la 21 de zile.

Și știind că urmează asta, știind că programați într-un fel ridicatul gunoiului vostru (câteva chicoteli) face să fie puțin mai ușor. În loc să aveți gunoi… știți, ce ați tot făcut până acum a fost să dosiți acel gunoi peste tot prin casă. Nu casa voastră literalmente, ci casa voastră psihică, mentală. Ați tot ascuns gunoiul, știți, precum: „Oh, doamne! Ce fac cu asta? Oh, o s-o pun pur și simplu aici” și apoi încercați să o ignorați. „Ce o să fac cu asta” și o puneți dincolo și puneți chestii în dulapuri. Și apoi le puneți în mașina voastră de spălat, mașina voastră de spălat internă, mașina de curățat. Dar apoi uitați să o porniți, să puneți detergent și chiar pute și aveți toate aceste chestii. Și întreaga casă, casa sinelui omenesc, începe să miroasă realmente, după o vreme.

Ce urmează să facem noi, vom avea zi pentru gunoi o dată la fiecare două săptămâni sau cam așa. Va varia individual și, da, pentru cel care tocmai a întrebat, Kuthumi conduce mașina de gunoi (râsete). Așa, iar el se bucură foarte tare de asta. Și caută pe cineva să-i fie copilot. Încă nu am rezolvat asta (Adamus chicotește).

 

Așadar, totul este un fel de a spune că ajungeți în locul în care putem să facem asta doar o dată la ceva vreme. Nu trebuie să treceți prin toate zilele acelea tot timpul, prin care ați trecut mental și psihic. Zile pentru gunoi. În regulă. Simțiți-vă liberi să împărtășiți asta cu alții, vorbiți despre ziua voastră pentru gunoi. Vorbiți despre ce e aruncat și totul. Dar vestea bună e că între timp veți începe cu adevărat să trăiți ca un Maestru. Veți începe cu adevărat să trăiți ca un Maestru.

Așadar, orice ar fi cele de care vă agățați, orice probleme — abundență, relații, sănătate, stimă-de-sine — haideți să o spunem împreună, două cuvinte:

ADAMUS ȘI PUBLICUL: Încetați asta!

ADAMUS: Bun. Mulțumesc. Și doar în caz că nu ați prins mesajul de dinainte, când am rulat genericul cu creditele la început, îl vom rula din nou la sfârșit.

LINDA: Oh, doamne.

ADAMUS: Așadar, doar încetați asta! Dacă Bob Newhart poate să spună asta, pot și eu.

Haideți să respirăm foarte profund și să intrăm în următorul nostru segment. Simțiți schimbarea energiilor. Nu e grozav să știți că ziua pentru gunoi vine la fiecare două săptămâni sau așa, trei săptămâni poate? Dar nu va trebui să treceți prin toată această agonie constantă și stres. Da, și Linda întreabă deja: „Se corelează cu…” care e evenimentul tău astrologic favorit? Neptun ascendent sau...

LINDA: Mercur retrograd.

ADAMUS: Mercur retrograd. Nu are nimic de-a face cu Mercur retrograd.

Haideți să respirăm foarte profund. Este unul din momentele mele preferate când avem întrebări și răspunsuri, unde eu pun întrebările și voi dați răspunsurile. Este timpul pentru Înțelepciunea Shaumbra.

(este redat video-ul pentru “Înțelepciunea Shaumbra” iar publicul aplaudă și râde)

Minunat (Adamus chicotește). Voi meritați asta. Meritați o introducere briliantă în Înț-... vreți s-o vedeți din nou? (publicul spune “Da!”) Ei, haideți s-o prezentăm din nou. Da, Înțelepciunea Shaumbra. Luminile micșorate și să o vedem din nou.

(video-ul pentru “Înțelepciunea Shaumbra” este redat din nou)

Bun. Da, așa că ori facem asta sau putem doar să stăm prin preajmă și să facem yoga pentru o vreme (câteva chicoteli). Îmi place lipsa de politețe. 

Deci, aprindeți luminile, în timp ce Linda merge în public pentru întrebările de azi adresate Înțelepciunii Shaumbra. De îndată ce ea găsește o victimă, voi oferi întrebarea.

LINDA: Oh, vrei mai întâi victima.

ADAMUS: Mai întâi Înțelepciunea Shaumbra.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Cine ajunge să răspundă primul, astăzi, cu Înțelepciunea Shaumbra?

LINDA: Ei bine, îmi pare rău să spun...

ADAMUS: Oh, haideți să-l aplaudăm puternic pe Andy.

LINDA: El este atât de pregătit! E atât de pregătit! (publicul aplaudă)

ADAMUS: (chicotind) Bun. Andy, aceasta este o întrebare foarte potrivită, foarte potrivită pentru tine. Ce este inteligența? Ce este inteligența?

ANDY: (face o pauză) Capacitatea de a raționa?

ADAMUS: Capacitatea de a raționa. Are sens.

ANDY: Sună bine.

ADAMUS: Da, sună bine. Da, tu pari foarte inteligent când spui asta (Andy chicotește). Și ai făcut acea pauză potrivită. În loc să spui asta pur și simplu fără să judeci, tu ai contemplat pentru un moment și ai spus cu mare încredere: “Capacitatea de a raționa”. 

ANDY: A dat bine, nu-i așa?

ADAMUS: Eh, uită-te la video. Nu a fost chiar grozav, dar… (râsete)

ANDY: Lucrez la asta.

ADAMUS: Da, lucrezi la asta. Așadar, Andy, tu ești inteligent?

ANDY: Hm.

ADAMUS: Care este IQ-ul tău? (n.tr.: IQ = coeficient de inteligență)

ANDY: Eu… ei au spus că era foarte ridicat. Am uitat numărul.

ADAMUS: Cine sunt ei?

ANDY: Liceul meu, oricine. 

ADAMUS: Iubita (râsete).

ANDY: Da, probabil! (ei râd)

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Da. “Ești atât de deștept, Andy (Adamus chicotește). M-ai ales pe mine.”

ANDY: Da.

LINDA: Nu arunca cu microfonul în el.

ADAMUS: Deci, ești inteligent?

ANDY: Eu mă consider inteligent. Da.

ADAMUS: Da. În comparație cu restul populației de pe planetă, unde te-ai încadra, în top 90 de procente,  la percentila* 95 de inteligență?

ANDY: Hm.

ADAMUS: Asta are în vedere pe toată lumea.

ANDY: Da, probabil pe acolo. Dar amintește-ți că inteligența nu este totul.

ADAMUS: Într-adevăr? Spun și eu. În regulă.

ANDY: Cred că...

ADAMUS: Nu e totul. Ce este acolo în locul inteligenței?

ANDY: Oh, simțirile!

ADAMUS: Simțirile, în regulă.

ANDY: Oh, ele sunt cu mult mai bune decât inteligența.

ADAMUS: Dar nu te-au trădat uneori simțirile, atunci când ai gândit: “Nu voi mai face niciodată ceva atât de prostesc?”

ANDY: Da, însă inteligența mea m-a trădat de asemenea.

ADAMUS: A făcut-o, cum?

ANDY: Ei bine, deduci în mod logic că acesta este drumul corect pe care să mergi și, că voi merge pe acolo și voi face ca lucrurile să se întâmple și...

ADAMUS: Ar fi trebuit să o asculți pe iubita ta.

ANDY: Ar fi trebuit să o ascult pe iubi-... să-mi ascult simțirile, deoarece...

ADAMUS: “Nu merge într-acolo, Andy!” Da.

ANDY: Da, știi tu, stai întins în noroi și spui: “Ups, asta n-a funcționat”.

ADAMUS: Da, exact.

ANDY: Da.

ADAMUS: Bun. În regulă. Și, o altă întrebare. De unde vine inteligența?

ANDY: (făcând pauză din nou) Ei bine, cred că probabil din creier.

ADAMUS: Din creier. Da, dar creierul a inventat, pur și simplu, inteligența într-o zi? A fost ea, pur și simplu, acolo? A venit de la mama și tatăl tău? Au fost inteligenți mama și tatăl tău?

ANDY: Da, cred că au fost.

ADAMUS: Da, da. În regulă. Așadar de unde a venit inteligența?

ANDY: Nu sunt sigur dacă este evolutivă sau dată ca și dar.

ADAMUS: Ca un dar de la Comitetul Inteligenței?

ANDY: De la Sine, Spirit, știi tu.

ADAMUS: De la Sine, Spirit.

ANDY: Da.

ADAMUS: Oh, deci ceea ce gândești tu este că Spiritul o dă de pomană, e ca și cum: “Uau! Andy se va naște în câteva zile. Cât de multă inteligență să-i dăm? Hai să-i dăm multă, pentru că va avea o mulțime de alte rahaturi în viața lui. Îi vom da ceva inteligență”. Vine de la comitet, de la Consiliul pentru Inteligența Magnifică?

ANDY: Nu, eu cred că este mai mult un – cred că asta este mai mult o chestie internă.

ADAMUS: Internă.

ANDY: Da.

ADAMUS: Consiliul intern.

ANDY: Da. Este ca și cum, cum se spune, Spiritul îți dă lucruri dar nu este întotdeauna în comunicare cu omul, pentru că omului îi place să se învârtă împrejur și să facă...

ADAMUS: Exact, exact.

ANDY: Ciudat… da.

ADAMUS: Deci Spiritul nu comunică uneori cu tine...

ANDY: Ehhh...

ADAMUS: … pentru că tu ești atât de inteligent.

ANDY: Ei bine, nu spun că Spiritul nu o face – Spiritul este mereu acolo, însă omul nu ascultă întotdeauna.

ADAMUS: Oh, bun, bun. Așadar, asta îl face pe om prost sau inteligent?

ANDY: Oh, ambele.

ADAMUS: Ambele. În regulă.

ANDY: Ambele, pentru că...

ADAMUS: Deci, datorită inteligenței cineva nu ascultă Spiritul sau datorită prostiei?

ANDY: Din nou, sunt ambele. Trebuie să-ți amintești că e vorba de aventura de a fi pe Pământ...

ADAMUS: Corect.

ANDY: … este acolo unde se află fiorul/incitarea, știi tu, pentru că dacă ești doar ca un robot și treci prin fiecare zi...

ADAMUS: Tocmai, tocmai.

ANDY: Da, asta ajunge să fie destul de vechi. Așa că le cam amesteci.

ADAMUS: Exact.

ANDY: Și Spiritul este renumit în a te surprinde cu lucruri cărora este dificil sau neplăcut să le faci față. Așa că te trezești într-o dimineață și brațul îți este distrus sau, știi tu, se petrece un eveniment...

ADAMUS: Doar te trezești: “Oh, rahat! Cum s-a întâmplat asta?!“ (râsete)

ANDY: Te-ai îmbătat cu o seară înainte...

ADAMUS: “M-am dus la culcare, eram bine și, m-am trezit și, la naiba cu asta, Spirit! Încetează să-mi mai distrugi brațul!“ Asta sună prostesc.

ANDY: În regulă.

ADAMUS: Bine. Mulțumesc, Andy și, în mod deliberat vă încurc pe toți astăzi.

ANDY: Mulțumesc. 

ADAMUS: Doare pe cineva capul? Respirați profund, relaxați-vă.

LINDA: Mulțumesc, Andy.

ADAMUS: Ar trebui. Bun. Următorul.

LINDA: Acesta va merge direct la un pirat deplin.

ADAMUS: Oh, bun, bun. Bun. Ah! Ce este inteligența? L-ai auzit pe Andy spunând că era raționamentul. Acesta este un răspuns bun.

ALICE: Este pe aproape. Când ai întrebat asta eu mă gândeam la inteligența artificială, ce o face inteligentă. Și astfel, într-adevăr este un fel de raționament, lucrul logic. De unde vine? A trebuit să înceapă de undeva. Ca și cum, dacă te gândești la un computer, a trebuit să-i spunem că unu plus unu echivalează cu doi.

ADAMUS: Corect.

ALICE: Doi plus doi echivalează cu patru și așa mai departe. De unde ne-am primit inteligența? Eu nu o privesc deloc ca pe ceva intuitiv sau orice de genul acesta.

ADAMUS: Îhmm.

ALICE: Așa că mă gândesc, în regulă, bine, ne naștem, suntem învățați. Învățăm imediat – asta este inteligența umană, într-un sens – plângem, suntem hrăniți, zâmbim, suntem mângâiați pe burtă, știi tu (Adamus chicotește). Deci, acesta este modul în care eu m-am uitat la cuvântul inteligență. 

ADAMUS: Da. Așadar, pe scurt, în trei cuvinte sau mai puțin, ce este inteligența pentru tine?

ALICE: Pas-cu-pas (ea chicotește). 

ADAMUS:  Pas-cu-pas. Bun.

ALICE: Învățare (ea chicotește din nou).

ADAMUS: Învățare, bine, în regulă (Adamus chicotește).

ALICE: Patru. (n.tr.: se referă la numărul de cuvinte prin care a dat răspunsul)

ADAMUS: Pas-cu-pas reprezintă doar un cuvânt format, ca să spun așa, din mai multe legate împreună.

ALICE: Da.

ADAMUS: Învățare, bine. Deci este cumva evolutivă?

ALICE: Îhmm.

ADAMUS: Tu evoluezi. Inteligența ta evoluează. De ce se întâmplă că unii oameni se nasc în aceeași cultură, în general în aceleași circumstanțe, dar unul va avea o inteligență remarcabilă și alții nu? Ce face diferența?

ALICE: Da, mă gândeam la asta și, nu vreau să merg la toaletă.

ADAMUS: Nu, nu. Desigur, nu (câteva chicoteli).

ADAMUS: Și acum avem o prezentare specială pentru cei care merg la toaletă (ea chicotește). Da. Putem pune asta doar ca ei să știe ce urmează?

LINDA: Oh, avertizarea, avertizarea.

ADAMUS: Da, aveți… asta se întâmplă dacă spuneți: “Nu știu”. O aveți?

ALICE: Nu e gata încă.

ADAMUS: Nu. Bine.

ALICE: Da, drăguț!

ADAMUS: Ești norocoasă (ea chicotește). Așadar, iar tu te consideri – ești doctor, cred?

ALICE: Pensionată, însă da.

ADAMUS: Pensionată. Ce fel de doctor?

ALICE: Obstetrician, ginecolog.

ADAMUS: Obstetri-... în regulă. Și te consideri inteligentă?

ALICE: După definiția mea, da.

ADAMUS: Care este?

ALICE: Că am învățat pas-cu-pas.

ADAMUS: Excelent. Și în ce percentilă ai fi în asta, din populația lumii? În top două procente?

ALICE: Zece. Știu că doctorii sunt în general în top zece procente.

ADAMUS: Sperăm că da.

ALICE: Da (câteva chicoteli).

ADAMUS: Nimic mai rău decât un doctor prost (Linda râde).

ALICE: Da, da. Dar eu sunt într-adevăr...

ADAMUS: Ei atrag pacienți proști. Da. Da. 

ALICE: Nu, eu sunt într-adevăr strictă în definiția mea pentru inteligență.

ADAMUS: Sigur, sigur. În regulă.

ALICE: Așa că nu includ...

ADAMUS: Din nou, de unde crezi tu că vine inteligența? Esența ei.

ALICE: Din învățare. Așa că, așa...

ADAMUS: Din învățare. Dar de unde a venit înainte de învățare? Andy spune de la Spirit, care îi va rupe brațul din două în două zile (câteva chicoteli), doar pentru a-l ține în frâu. Eu cred că asta este soția ta, nu Spiritul (Adamus chicotește).

ALICE: Da, dar...

ADAMUS: De unde vine?

ALICE: … animalele învață. Noi învățăm.

ADAMUS: Da, da. De unde a venit ea? De unde își iau animalele inteligența? 

ALICE: S-a bășit Dumnezeu (râsete). Adică, într-adevăr, serios. Acesta este un răspuns la fel de bun ca oricare! Corect?

ADAMUS: (chicotind) Da, în regulă, darul lui Dumnezeu sau gazul lui Dumnezeu (mai multe chicoteli), indiferent cum te uiți la asta, însă de la Dumnezeu. În regulă. Uau. Apoi se cere întrebarea pe care aproape nu vreau să o pun, îl face asta pe Dumnezeu deștept sau prost?

ALICE: Bășinos.

ADAMUS: Dacă toată această...

ALICE: Îl face bășinos.

ADAMUS: Da, bășinos.

ALICE: Cu foarte multe gaze! (ea râde)

ADAMUS: Acum, dacă toată această inteligență umană vine de la Dumnezeu, îl considerăm pe Dumnezeu deștept sau...

ALICE: Eu nu cred că asta a venit de la Dumnezeu. 

ADAMUS: Pe Dumnezeu nu-l deranjează. Poți spune.

ALICE: Corect.

ADAMUS: Nu, poți spune că Dumnezeu este prost.

ALICE: Dar apoi trebuie să recunosc că există un Dumnezeu.

ADAMUS: Ah! Interesant. Interesant.

ALICE: Există mulți dumnezei și...

ADAMUS: Mulți dumnezei.

ALICE: … suntem proști cu toții (ea chicotește).

ADAMUS: Sunteți cam zece mii de dumnezei, cam...

ALICE: Îmi pare rău, fraților! Mă vor trimite la toaletă! (ea chicotește)

ADAMUS: Precum o sută de mii de dumnezei Hinduși. Cum să începi să-ți amintești măcar toate numele lor? Trebuie să porți cu tine o fițuică, știți voi.

ALICE: David dumnezeul.

ADAMUS: Bine, deci tu nu vrei să recunoști că există un Dumnezeu.

ALICE: Nu, nu este asta. Eu doar… (ea oftează) Motivul pentru care folosesc inteligența într-așa o mică definiție concentrată este pentru că eu nu cred că există o origine a ei. Eu cred că noi pur și simplu am apărut cumva, Dumnezeu a tras un pârț, indiferent ce este și, am început să învățăm. Câinii au apărut și au început să învețe. 

ADAMUS: În regulă. 

ALICE: Caii au apărut și au început să învețe. 

ADAMUS: Care crezi tu că este cel mai deștept animal de pe planetă?

ALICE: De pe planetă. Balenele? Delfinii? Probabil ceva de genul acesta. Porcii?

ADAMUS: Porcii.

ALICE: Da.

ADAMUS: Da, porcii sunt destul de deștepți. 

ALICE: Da.

ADAMUS: Da. Da. Nu-i așa că e interesant? Delfinii și balenele și porcii.

ALICE: Îhmm.

ADAMUS: Într-un fel… da. Da. Te întrebi care porci...

LINDA: Ei își mănâncă puii. Serios?!

ADAMUS: Le este foame, sunt deștepți. Nu trebuie să meargă foarte departe. 

ALICE: Asta este destul de inteligent uneori. Ar fi trebuit să-i mănânce pe ai mei! (ea chicotește) Nu, doar glumesc. 

ADAMUS: Așadar, bun.

ALICE: Îmi pare rău, băieți. Ei nu ascultă. 

ADAMUS: În regulă, bine, mulțumesc pentru răspunsurile minunate. Da. Încă vreo doi.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Ce este inteligența?

LINDA: (șoptește) Scuze. Scuze. Scuze.

ADAMUS: Oh, ea își cere scuze.

LINDA: (continuă să șoptească) Scuze. 

ADAMUS: Oh. Ohh! Oh!

LINDA: (se lovește cu capul de un monitor TV) Auuu! (publicul spune “Ohhh!”) Nu a durut, doar a sunat rău.

ADAMUS: Dumnezeu a lovit-o.

LINDA: “Oh, a durut atât de tare! Oh, bu hu huu!” Nu a durut.

CHERYL: Oh!

ADAMUS: Și ea continuă să facă asta.

LINDA: Am spus că e prea mare!

ADAMUS: Asta nu e ceva foarte inteligent. Așadar inteligența, ce este ea?

CHERYL: Eu cred că este o combinație. Aș spune că este intuiție. 

ADAMUS: Intuiție, în regulă.

CHERYL: Pe lângă învățare și pe lângă raționament.

ADAMUS: În regulă.

CHERYL: Cred că este mai mult o combinație de lucruri.

ADAMUS: Un fel de amestec intuitiv cu ceva învățare, acumulare de informații.

CHERYL: Da.

ADAMUS: În regulă. Deci care este raportul intuiției versus partea cu învățarea?

CHERYL: Pentru mine?

ADAMUS: Da.

CHERYL: Aș spune că este probabil 50 la sută.

ADAMUS: Cincizeci la sută din ce? (ea chicotește) Vreau doar să văd dacă ea e trează.

CHERYL: Cincizeci...

ADAMUS: Cincizeci. Care este 50 la sută?

CHERYL: Cincizeci la sută din...

ADAMUS: Intuiție sau… sunt cu toții adormiți.

CHERYL: Intuiția este 50 la sută.

ADAMUS: Intuiția este 50 la sută. Bun.

CHERYL: Da.

ADAMUS: Și ce sunt celelalte 50 de procente?

CHERYL: Combinația, aș spune, a raționamentului și învățării.

ADAMUS: Bun. Atunci cât de mult este raționament? Ce procent?

CHERYL: Primul meu răspuns ar fi 25 și 25.

ADAMUS: În regulă, bun. Și te consideri pe tine o persoană inteligentă?

CHERYL: Da.

ADAMUS: În topul cărei percentile? (ea face pauză) Haide! Vreau să spun, într-adevăr, ca și cum într-adevăr hai să… (ea chicotește) Este între tine și mine, știi.

CHERYL: Bine, răspuns adevărat.

ADAMUS: Răspuns adevărat.

CHERYL: Circa 90 la sută. În topul a 90 de procente.

ADAMUS: Oh, nu. Te vreau mai bine decât atât. Te știu mai bine de atât. 

CHERYL: Ei bine, vreau să spun topul a 10 procente, scuză-mă.

ADAMUS: Eu ți-aș da poate, cât – cum te-ai simți dacă spun în topul a 2 procente?

CHERYL: Eu, hm… M-aș simți foarte măgulită. 

ADAMUS: Oh, ea are o problemă cu asta. A fost ca și cum: “Oh, uh, într-adevăr? În regulă”. Da, iar asta te face inteligentă și pe oricine altcineva oarecum prost (ei chicotesc). Dar nu, aș spune în topul a doi la sută. 

CHERYL: Oh, mulțumesc.

ADAMUS: Ei bine, nu este neapărat un compliment (râsete), așa cum veți afla!

LINDA: Au!

CHERYL: În regulă!

ADAMUS: Ei bine, nu...

LINDA: Bum!

ADAMUS: … este. Este, dar nu este. Lucrează pentru tine și lucrează împotriva ta.

CHERYL: Și împotriva ta. Desigur.

ADAMUS: Da. De unde vine inteligența?

CHERYL: (face o pauză) În regulă (chicotește).

ADAMUS: Adu-ți aminte, baia e chiar acolo.

CHERYL: Știu. Începusem și am... 

ADAMUS: Da. Am putut s-o simt (ea chicotește din nou). De unde a venit ea, inteligența?

CHERYL: (făcând iar pauză) Cred că partea intuitivă a ei este un dar pe care ni-l dăm ca și ființe divine.

ADAMUS: Atunci, de unde vine intuiția? (ea face pauză) Întotdeauna mi-a plăcut asta. Pot simți tensiunea în sală și online și peste tot. De unde a venit intuiția?

CHERYL: (făcând o pauză) A fost un dar pe care ni l-am făcut.

ADAMUS: De unde ai primit acel dar? Te-ai dus până la Macy’s*? L-ai comandat online? (Adamus chicotește)

CHERYL: A venit din procesul de învățare.

ADAMUS: Procesul de învățare.

CHERYL: Îhmm.

ADAMUS: În regulă. Ah, doamne! Știu, Linda, ești atât de ocupată, dar aproape că aș vrea să scriem câte ceva din acestea. Dar n-o vom face. Țineți minte asta, procesul de învățare. În regulă, mulțumesc. Bune răspunsuri.

CHERYL: Cu plăcere.

LINDA: Voi face orice spui, în mare măsură (câteva râsete înfundate).

ADAMUS: Vorbești cu mine, Adamus, sau vorbești cu soțul tău, pentru că este o diferență uriașă în asta (publicul spune “Ohh” și câțiva chicotesc)

LINDA: Există o linie.

ADAMUS: Bun (mai multe chicoteli).

LINDA: Există o linie.

ADAMUS: O linie mare. Următorul.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Următorul.

HENRIETTE: Oh.

ADAMUS: Oh. Oh.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Ar fi trebuit să te aștepți la asta. Da. Deci ce este inteligența pentru tine?

HENRIETTE: (făcând o pauză) Chiar nu mai pot adăuga nimic la ceea ce deja s-a exprimat.

ADAMUS: De ce? O oprește cineva? (câteva chicoteli) Dumnezeule, o oprești tu? Nimeni nu te oprește. Poți adăuga mai multe.

HENRIETTE: Este cunoașterea.

ADAMUS: Cunoașterea. În regulă. Te consideri inteligentă?

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Chiar? În primele câte procente?

HENRIETTE: Nu m-am gândit niciodată la asta înainte, dar posibil în primele zece.

ADAMUS: Primele zece. Aș spune primele două.

HENRIETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Da, da. Ei bine, nu e neapărat un compliment (râsete). Nu e atât de deștept. Ei continuă să-mi dea același răspuns, așteptându-se să spun ceva diferit. Dar am o problemă cu tine.

HENRIETTE: O-oo.

ADAMUS: Da, “O-oo” e corect. (ei chicotesc). Așadar, ai această bătălie constantă în interiorul tău referitoare la inteligență și lucrezi cu oameni deștepți.

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Da, și ei te fac câteodată – nu intenționat – dar tu te simți în preajma lor ca și când nu ai fi destul de inteligentă, pentru că nu poți să stai și să programezi codul și să faci tot restul acelor lucruri. Așadar, tu ești într-o dilemă despre propria ta deșteptăciune. Echilibrezi asta în moduri diferite. Ți-ai spus că: “Ei bine, nu am o deșteptăciune academică”, precum unii din ceilalți din mediul în care te învârtești. “Nu am unele din acele abilități profunde pe care le au ei.” Ai echilibrat asta în moduri diferite.

HENRIETTE: Corect.

ADAMUS: Ai amăgit ceea ce aș numi inteligența sau deșteptăciunea și ai utilizat alte metode pentru a ajunge acolo unde încerci să mergi, pentru a-ți trăi viața.

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Așadar, într-un sens, există aproape un resentiment împotriva unora din acele intelecte cu care lucrezi. De ce te-ai pus în acea situație?

HENRIETTE: Să învăț.

ADAMUS: Să înveți. Să înveți ce? De la ei? Nu se va întâmpla. Ei sunt tocilari.

HENRIETTE: Adevărat.

ADAMUS: Și nu spun asta într-un fel negativ, dar ca să înveți ce?

HENRIETTE: Să învăț să integrez.

ADAMUS: Să integrezi ce?

HENRIETTE: Să integrez toate lucrurile. Adamus și învățăturile de aici sunt...

ADAMUS: Makyo.

HENRIETTE: Oh doamne!

ADAMUS: În regulă, mergem pe drumul lui makyo aici, corect?

HENRIETTE: În regulă.

ADAMUS: În regulă, hai doar să admitem. Deci ai acest conflict și vei afla ceva astăzi care îți va da un imens sentiment de ușurare.

HENRIETTE: Bun. Mulțumesc.

ADAMUS: Și nu vei mai avea acea bătălie internă. Și tu ești ca mulți alții. Ești ca: “Ei bine, știi, nu știu dacă sunt atât de deșteaptă”. Și tu chiar eziți să spui că ești în topul percentilei 90 de inteligență. Parcă te îneci. Ei, probabil voi toți sunteți undeva în top – oh, trebuie să verific aici (câteva chicoteli în timp ce el privește în camera de filmat) – sunteți în top, aproape toți, la 96 la sută. Da. Asta-i destul de bine. Dar, de asemenea, vă face să vă întrebați: “Ei bine, doamne, asta spune mult despre restul planetei, nu-i așa?” (râsete) “Sunt acolo sus?” Nu, chiar sunteți.

Așadar următoarea întrebare în asta. De unde a venit inteligența? (ea face o pauză și câțiva chicotesc). Doar inventează ceva.

HENRIETTE: Energie este cuvântul care îmi vine în minte.

ADAMUS: Inteligența vine din energie. În regulă. Deci tu crezi că particulele de energie au o inteligență în sine care ține lucrurile într-un soi de formă sau tipar.

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: În regulă, bine.

HENRIETTE: Toate lucrurile au inteligență.

ADAMUS: Toate lucrurile au inteligență.

HENRIETTE: Corect.

ADAMUS: În regulă. Animalele?

HENRIETTE: Corect.

ADAMUS: În regulă. Aerul din jurul tău are inteligență?

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Uau. Ok. Deci ești într-o realitate foarte inteligentă.

HENRIETTE: Univers inteligent.

ADAMUS: Îhmm. Universul este inteligent. Cum te-ai simți să fii într-o dimensiune sau realitate în care nu ar fi existat inteligență? Cum ar fi asta?

HENRIETTE: Stomacul meu deja se simte foarte bolnav.

ADAMUS: Oh! Oh! Greață. De ce, de ce, de ce? Îți poți imagina să iei o mică – haide să spunem că dezvoltăm acest mecanism al inteligenței artificiale care v-ar transporta rapid într-o lume de vis care pare foarte reală – cred că ăsta e un film – dar ați fi în asta și v-ați duce într-o vacanță în vis, într-un loc care nu are inteligență. Cum ar fi?

HENRIETTE: Un vis urât.

ADAMUS: Ar fi ca Fort Lauderdale (n.tr.: localitate din Florida supranumită și Veneția americană) (râsete).

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: (chicotind) Mă fac să râd singur. Nimeni altcineva nu râde, dar eu râd. În regulă. Așadar cum ar fi asta, să fii în acest loc fără nicio inteligență?

HENRIETTE: Ar fi ireal.

ADAMUS: Ireal. Ireal. Ați auzit asta? Ireal să nu ai inteligență. În regulă.

HENRIETTE: Îhmm.

ADAMUS: Bun. Următorul. Voi toți dați niște răspunsuri foarte deștepte.

LINDA: E un truc destul de mare.

ADAMUS: Asta nu e neapărat bine. Încă unul.

LINDA: Un truc destul de mare aici.

ADAMUS: Un mare truc. Știi că e un truc. Da.

MATTHEW: Sunt eu, din nou, bună (el chicotește).

ADAMUS: Ura! Ura! Da.

MATTHEW: Mulțumesc.

ADAMUS: Da, mă bucur să te văd.

MATTHEW: (chicotește) Tipul cu accentul.

ADAMUS: Înainte să intrăm în asta, ce fel de muncă faci? (Matthew oftează) Ohh! Oh!

MATTHEW: Deci, ce vorbeai despre a face o realitate în întreaga lume cu IA ambientală, inteligența artificială, eu lucrez cu unele dintre cele mai mari companii din lume pentru a remodela societatea într-o societate mai conștientă care utilizează tehnologia în avantajul său. Deci, din cauza asta...

ADAMUS: Faci asta cu soft-uri?

MATTHEW: Nu, cu tot felul de aspecte diferite.

ADAMUS: Tot felul de aspecte diferite.

MATTHEW: Lucrez cu unele din cele mai mari companii din lume.

ADAMUS: Uau! Uau! Deci pare că ești deștept. Adică vorbești ca și când ai fi deștept. Poate te prefaci, dar toată lumea de aici spune: “Oh, doamne! E atât de deștept!”

MATTHEW: Da. Sunt clasificat ca o persoană inteligentă, cred.

ADAMUS: Ești clasificat, de cine? De CIA?

MATTHEW: Da.

ADAMUS: “Este o persoană inteligentă. Fiți atenți la el.”

MATTHEW: Îhmm.

ADAMUS: Care este IQ-ul tău?

MATTHEW: N-am nicio idee.

ADAMUS: Ei hai! Știi.

MATTHEW: Mă conectez cu Sursa, deci e infinit. Iată răspunsul.

ADAMUS: Da, da, care este IQ-ul tău?

MATTHEW: Nu știu.

ADAMUS: Ba știi.

MATTHEW: Nu, nu știu. 

ADAMUS: Ai o idee.

MATTHEW: Am o idee dar nu am de gând să o împărtășesc acum (ei chicotesc).

ADAMUS: Nu voi spune decât dacă ești dispus să o spui primul.

MATTHEW: Nu îți voi spune.

ADAMUS: Bine. Deci ești o persoană foarte inteligentă. Ai vise, scopuri mari. Ai o înțelegere uriașă, ceea ce este bine. În ce percentilă te-ai pune?

MATTHEW: Top 0,1 procente. (n.tr.: înseamnă percentila 99,9)

ADAMUS: Da, bine, bine. Sunt bucuros că el a...

MATTHEW: Ca și toți cei de aici.

ADAMUS: Doar o spune. În top 1%, și el nu este stânjenit de asta.

MATTHEW: 0,1% (îl corectează pe Adamus).

ADAMUS: 0,1%! Și el nu este stânjenit. Bun. Următoarea întrebare este de unde a venit inteligența?

MATTHEW: Sursă.

ADAMUS: Care sursă?

MATTHEW: Sursa.

ADAMUS: Sursa. Unde este Sursa?

MATTHEW: Sursa este...

ADAMUS: Ai spus sosul sau sursa? (multe râsete) Cu acest încântător accent, nu suntem niciodată siguri!

MATTHEW: Îmi place simțul umorului tău. Sursa.

ADAMUS: Sursa.

MATTHEW: Precum Infinitul.

ADAMUS: Infinitul. Unde este asta?

MATTHEW: De unde ai venit, de unde am venit, de unde a venit fiecare, aici.

ADAMUS: Ai venit din Sursă?

MATTHEW: Cu siguranță.

ADAMUS: Ai fost, cumva, născut de Sursă? Pârțul Cosmic?

MATTHEW: Ei bine, ai putea spune asta, dar, în esență, este Sursa care a creat toate sinele noastre mai înalte, fie că este în acest univers, această realitate sau alte realități.

ADAMUS: În regulă.

MATTHEW: Noi suntem divini.

ADAMUS: Da. Ești gata să renunți la asta?

MATTHEW: Nu, pentru că este adevărat.

ADAMUS: (pauză mică) Îmi place asta. Îmi place asta, genul acesta de atitudine. Dar vei afla ceva astăzi care, te va trimite învârtindu-te în ciclul tău de 14 zile de gunoi (râsete).

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Kuthumi conduce! Biip!

MATTHEW: Atins. Atins.

ADAMUS: Pentru voi toți, fiți dispuși să dați drumul la orice.

MATTHEW: Da, desigur.

ADAMUS: Cu adevărat. Și o să vă explic într-un moment.

MATTHEW: Da, desigur.

ADAMUS: Dar, da, tu ești foarte deștept. De asemenea faci o muncă extraordinară, dar energiile nu sunt, știi tu, nu trag înspre ce ai vrea tu.

MATTHEW: Asta-i adevărat.

ADAMUS: Știi de ce?

MATTHEW: Mi-ar plăcea să știu.

ADAMUS: Gândești prea mult. Au! Pentru că ești prea deștept (Linda oftează).

MATTHEW: N-aș fi de acord cu asta. De fapt, folosesc...

ADAMUS: Poți să nu fii de acord cu nimic.

MATTHEW: Folosesc inteligența emoțională pentru a mă ghida în orice.

ADAMUS: Inteligența emoțională.

MATTHEW: Care se conectează la intuiție, care se conectează la Sinele meu mai înalt, care se conectează la Sursă.

ADAMUS: Mașina de gunoi. Îl aud venind chiar acum: “Biip, biip, biip, biip, biip!”

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Dă cu spatele.

MATTHEW: Îmi pare rău.

ADAMUS: Nu, fii dispus să...

MATTHEW: Sunt bucuros să o fac. Merg cu tine, serios.

ADAMUS: Ești deștept. Ești foarte deștept. Și asta este bine. Este probabil cea mai respectată și onorată dintre toate trăsăturile și atributele omenești acum. Obișnuia să fie forța brută, dar acum este inteligența. Și tu ești inteligent, dar există ceva mai mult de realizat. De aceea ești astăzi, aici.

MATTHEW: Ei bine, da. Și de asemenea, cred că toți cei de aici sunt la fel de inteligenți. Noi toți avem aceeași Sursă.

ADAMUS: În regulă.

MATTHEW: E doar o chestiune de a te încrede în acea divinitate.

ADAMUS: Biip, biip, biip, biip, biip, biip! (râsete)

MATTHEW: Scuze.

ADAMUS: Acea mașină dă cu spatele.

MATTHEW: Să mă opresc, acum?

ADAMUS: Știi sunetul pe care îl scoate. Nu, e în regulă.

MATTHEW: Am putea continua toată ziua, serios (râde).

ADAMUS: Dar, de fapt... am putea (ei chicotesc). Am putea. Și este o persoană foarte inteligentă (cea) care permite schimbarea în percepția ei despre realitate și, asta facem noi aici. Și tu ești indispensabil în a ajuta la schimbarea acesteia, aici și în munca pe care o faci.

MATTHEW: Da, sunt aici, pentru că mai este încă atât de mult de învățat.

ADAMUS: Sau nu.

MATTHEW: Și de aceea sunt aici, să ascult.

ADAMUS: Da, sau nu.

MATTHEW: Poate.

ADAMUS: Da, da. Poate noi doar ne distrăm. De fapt, susțin că tu vii aici, pur și simplu pentru a trage un pui de somn, a dormi. Realizezi că jumătate din cei care privesc acum sunt atât de duși (câteva râsete), dorm atât de profund, pentru că este singurul timp în care ei chiar trag un pui de somn bun (mai multe chicoteli). Și se vor întoarce cam într-o săptămână și vor privi asta și vor spune: “Oh, cred că am fost acolo, dar cred că ar fi bine să mai ascult asta o dată”. Nu, de fapt, un mare motiv pentru a veni aici este pur și simplu distragerea pentru a permite ca un proces natural să aibă loc.

MATTHEW: Da.

ADAMUS: Un proces pe care nu-l poți gândi.

MATTHEW: Da, sunt de acord.

ADAMUS: Da. Bun. Mulțumesc.

MATTHEW: Mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: A fost o încântare. Și apropo, stau pe lângă tine mai mult decât poți realiza.

MATTHEW: Uau, sunt atât de încântat. Mulțumesc. Am nevoie de ajutorul tău.

ADAMUS: N-am de gând să te ajut. Doar stau pe lângă tine! (râsete) Câteodată râd, câteodată...

LINDA: Mulțumesc pentru că nu arunci cu microfonul în el.

ADAMUS: Încă unul.

LINDA: Încă unul.

ADAMUS: Încă unul.

LINDA: Ai pe cineva în minte? Cineva în mod special?

ADAMUS: O las deschisă pentru inteligența universală.

LINDA: Oh, doamne. Cineva a ridicat mâna. Oh, la naiba.

ADAMUS: Da. Inteligența, ce este ea? Ce este?

HORAȚIU: Inteligența vine din simțul Focalizării. 

ADAMUS: Un simț al Focalizării. În regulă. Cum vine asta? Când lucrurile sunt focalizate, adică  presate/comprimate, se formează inteligență? (unele chicoteli)

HORAȚIU: Am văzut un film anul trecut.

ADAMUS: Îhm!

HORAȚIU: Și m-am uitat la...

ADAMUS: Îhm! Scuză-mă un moment. Avem o întrerupere nepoliticoasă aici (telefonul lui Tad începe să sune).

LINDA: (trage aer în piept) Ohhh! (multe râsete în timp ce Tad, încearcă să se furișeze afară)

ADAMUS: Nici măcar nu trebuie să mai fac ceva (mai multe râsete). Doar stau aici văzându-mi de treabă (Adamus chicotește). Sper că au prins asta pe video. Asta e tipic. Gafe Shaumbra. Da, deci ce este inteligența?

HORAȚIU: Urmăream un film și m-am simțit foarte focalizat pe film și, deodată, prezența mea Eu Sunt s-a mutat înapoi într-un simț al unui grup mare.

ADAMUS: Da. 

HORAȚIU: Și am putut percepe că totul se mișcă în fața mea. Eu nu mă mișc. Și am realizat că asta e un fel de… mintea nu e doar aici. Mintea noastră este în afara noastră, de fapt, ca într-un câmp înspăimântător de mare și asta este inteligența în sine.

ADAMUS: În regulă.

HORAȚIU: Inteligența...

ADAMUS: Deci este inteligența un gen de chestie de grup?

HORAȚIU: Nu.

ADAMUS: O chestiune gen, de turmă?

HORAȚIU: Nu. E ceva pe care îl aduni pe parcursul vieților și continui să-l aduci în corpul energetic.

ADAMUS: În regulă.

HORAȚIU: Și se transferă.

ADAMUS: În regulă. El spune că voi continuați așadar să acumulați inteligență. În ce moment aveți destulă? În ce moment spuneți: “Am obținut tot ce e de învățat pe planetă”.

HORAȚIU: Cred...

ADAMUS: Ai învățat Biblia pe dinafară?

HORAȚIU: Cred că sunt la acel punct. Noi suntem la acel punct. Avem destulă inteligență. Vrem să mergem dincolo de ea.

ADAMUS: Corect. Corect. În regulă. În regulă. Deci, cât de inteligent ești?

HORAȚIU: Cred că trec de la inteligență la înțelepciune. Ies din simțul inteligenței.

ADAMUS: Da, da. În regulă. Unde te-ai pune pe tine însuți?

HORAȚIU: La fel ca ceilalți. Unu la sută.

ADAMUS: Top unu la sută. Bine. Bine. Și de unde a provenit inteligența?

HORAȚIU: Este un simț. A provenit din experimentarea în interiorul unui simț, al Focalizării.

ADAMUS: În regulă. Bine. Un simț.

HORAȚIU: Am acumulat experiență și apoi, prin întoarcerea în această hologramă pe care o avem într-un fel, am continuat să ne bazăm pe ea.

ADAMUS:  În regulă. Bine.

HORAȚIU: Dar nu cognitiv, ci energetic.

ADAMUS: Energetic, în regulă. Bine. Grozave răspunsuri. Grozave răspunsuri. Linda, cu microfonul.

Haideți să respirăm profund cu asta. O mulțime de răspunsuri foarte interesante despre asta (pe acest subiect).

Și, apropo, realizați ce facem cu toții aici, cu adevărat, pe lângă faptul că suntem înveseliți și distrași. Pur și simplu scrieți un ghid pentru ceilalți care vor veni după voi. Așadar ei vor ajunge în acest punct și vor trebui să aducă în discuție problema inteligenței. Ce este ea? Ce este ea?

Afirm că inteligența este, ei bine, haideți să mergem la rădăcina cuvântului, esența cuvântului. Inteligența, rădăcina originală a cuvântului însemna ‘aducere aminte’. Aducere aminte. Abilitatea de aducere aminte, și apoi a evoluat într-un fel în (a) ‘înțelege’ (râsete, în timp ce Tad se strecoară înapoi la locul ei). Bine ai revenit (Adamus chicotește). Atât de subtil. Atât de subtil. Orice pentru a fi filmați, zilele astea (mai multe chicolteli). 

 

Așadar inițial, cuvântul inteligență a provenit dintr-un cuvânt foarte vechi care, la bază, însemna  aducere aminte și apoi a evoluat în a înțelege. Cu alte cuvinte, vă aduceți aminte și atașați la ea o semnificație de vreun fel. Asta este inteligența. Și inteligența, după o lungă, lungă perioadă de timp a crescut, devenind cea mai importantă calitate pe această planetă, realmente, mai căutată chiar decât bogăția, pentru că cineva ar considera, în inteligența lui că, dacă ar fi inteligent, atunci ar putea fi bogat sau orice altceva ar vrea (să fie). Deci este o calitate uriașă.

Când cineva este rugat să dea drumul inteligenței, se panichează. Când cineva este rugat să dea drumul minții, întregii cunoașteri acumulate și informației pe care o are, când cineva este rugat să dea drumul lucrului care este chiar esența identității lui, chiar esența unicului lucru care îl ține conectat, într-un fel propriul lui cordon auriu care îl conectează cu această realitate, când cineva este rugat să elibereze inteligența, este panică în casă. Asta este ceea ce facem astăzi, aici.

Afirm că inteligența nu este reală. Inteligența nu este reală. Este o calitate inventată pe care oamenii au înrădăcinat-o într-atât încât, efectiv, ei cred că este reală. Și apoi ei încearcă să clădească pe inteligența lor. Răspunsurile pe care le-ați dat sunt foarte interesante și corecte. O mulțime din inteligență este memorie. Memorie, abilitatea de aducere aminte, a fi capabil să enumeri, a fi capabil să relatezi detalii precise și informații.

O mulțime din inteligență vine ca rezultat al studierii, viață după viață. Nu înțelepciunea, nu experiența, ci studierea detaliilor precise și informațiilor; aproximativ 80 la sută din ele (fiind) absolut incorecte, absolut neadevărate. Și, ca să folosesc exemplul clasic, a existat un nivel la care ați crezut, ați studiat sau ați trăit (pe) un Pământ plat și asta era inteligența voastră la acel moment. Acum ați evoluat dincolo de asta.

Așadar, 80 la sută, sau cam așa ceva, din toate informațiile pe care le-ați dobândit în trecut nu sunt corecte, nu sunt adevărate. Chiar și ceea ce ați învățat aici în călătoria voastră spirituală cu adunările noastre Crimson Circle, o mulțime din astea, pur și simplu, nu sunt adevărate acolo unde mergeți. Poate că au fost adevărate în trecut când Pământul era plat, dar acolo unde mergeți, nu sunt adevărate. Și dacă suficient (de mulți) cred că (Pământul) este plat, (atunci) este plat, pentru că acesta este modul în care se manifestă, până când cineva spune: ”Ei bine, haideți să-l facem rotund astăzi, pentru că plat, a fost cu adevărat plictisitor. Haideți să facem un Pământ rotund și haideți să ne îngrijorăm despre a fi în Australia și a cădea (de acolo).” (Adamus chicotește) Scuze. A fost o glumă. Ați auzit gluma de atât de multe ori.

Inteligența este atât de venerată pe această planetă că acum se creează inteligența artificială. Afirm că inteligența este artificială de la bun început. Așa că acum aveți inteligența artificială, artificială. Derivă de la inteligența umană, care a avut loc de fapt, în trecut – haideți să mergem înapoi până în Lemuria – când ați venit aici, pe această planetă, ca ființe angelice, ființe, în general, în corp de lumină, ați venit aici să experimentați natura, Pământul, să fiți în Focalizare. Ai avut perfectă dreptate, Horațiu, să fiți în Focalizare.

Au venit aici să experimenteze – nu să învețe, ci să experimenteze – să fie în Focalizare, dar ei au venit în… erau ca himere/iluzii, știți, nu erau efectiv în stare solidă. Și au încercat să facă autostopul, să se integreze în balene și delfini și poate în porci, mă îndoiesc, dar în balene și delfini. Au încercat să se integreze în acestea și să-și mențină echilibrul în această realitate.

Acum, această realitate, dacă priviți din afară, este ca o super comprimare. Ca o comprimare pe care nu v-ați putea-o imagina. Miliarde și miliarde de Pascali (n.tr.: în original. Psi = pounds pe inch pătrat, 1 Psi = 6894,757 Pa, Pa = Pascali, unitatea de măsură pentru presiune în SI). Trilioane și gazilioane de Pa condensați foarte strâns, și să încercați să veniți aici ca o ființă fluture – știți, zburând prin celelalte tărâmuri și apoi (Adamus trage de un fluture agățat de tavan) veniți pe Pământ, (în cele din urmă reușește să-l desprindă; unii chicotesc). A fost nevoie de puțină smucitură să te aduc aici (câțiva chicotesc). Ați venit pe Pământ; ați plonjat în această comprimare, în gravitație, în această densitate și acum sunteți în Focalizare. Sunteți în simțul Focalizării și doare ca naiba pentru o vreme. Și apoi vă trage înapoi afară (aruncă fluturele). Ați fi murit dacă ați fi fost într-un corp fizic. Nu ați fi putut rezista să fiți în acea comprimare strânsă a focalizării. Ar fi ca și cum sunteți într-o cadă realmente foarte, foarte, foarte fierbinte și intrați înăuntru și este atât de fierbinte că trebuie să săriți afară imediat, altfel doare ca naiba. Este același lucru. Ați plutit jos, aici, cu aripile voastre angelice și ați plutit jos, pe Pământ și a fost atât de greu să rămâneți.

Așadar, ce ați făcut? Ați început să vă gândiți care au fost lucrurile ce v-au ajutat să rămâneți în ultima experiență înainte de a deveni striviți? Care au fost? Oh, a trebuit să mâncați niște alimente. Nu pentru că aveați nevoie de energie; pentru că ele vă integrau în această realitate. A trebuit să mâncați niște alimente pentru a vă menține aici. Și a trebuit să vă asigurați că nu pășiți în fața dinozaurului, deoarece dinozaurul este mult mai mare și voi sunteți doar aceste mici ființe subțiri. V-ar călca în picioare. Deci, începeți să vă amintiți toate acestea și începeți să vă amintiți lucruri ca perierea dinților voștri de trei ori pe zi. Nu în Lemuria. Sunt toți adormiți astăzi!

Începeți să vă amintiți lucruri ca acela să nu mergeți pe margine. Chiar acum gândiți: ”Ei bine, da, bineînțeles.” Nu când sunteți o ființă mică, subțire. Nu când sunteți un fluture încercând să deveniți un om ca să puteți să reveniți la a fi un fluture din nou. Deci începeți să vă amintiți și a fost, de fapt, simțul Focalizării – comprimarea, gravitația – care v-a determinat să începeți să gândiți, ceea ce a creat o aducere aminte, care a creat acest întreg lucru numit logică, totul fiind bazat pe qualia, totul fiind bazat pe asociere. ”Nu puneți mâna în foc. Doare ca naiba.”

Așadar, începeți să acumulați toate acestea. Asta s-a transformat în ceea ce este numit inteligența omului. Raționament, raționalizarea lucrurilor, dar la bază este doar reamintirea informației. Asta este tot. Asta este tot, și nimic din asta nu este important (câțiva chicotesc).

Pentru un singur lucru, voi nu ați putea fi niciodată complet inteligenți. Nu ați putea. Este prea mult de amintit. Mintea nu are capacitatea, dar oamenii încearcă. Ei încearcă să fie cei mai inteligenți.

Acum, haideți să luăm această inteligență umană și eu spun că sunteți cu toții în top, cât, patru la sută pe scala de inteligență umană. Haideți să ne oprim pentru un moment aici, pentru că încă vă abordați viața, această planetă și energia voastră cu inteligență.

Conștiința Eu Sunt nu are nicio inteligență. Deloc.

Dacă nu auziți sau nu simțiți prezența lui Eu Sunt, dacă alergați de colo până colo spunând: ”Ei bine, unde este? Unde este?” se datorează faptului că încercați să vă conectați cu inteligența voastră și ea nu are deloc. De ce Eu Sunt, conștiința pură, conștiența pură ar avea inteligență? Nu există niciuna.

Șocant. Copleșitor pentru om, fiindcă omul vrea să creadă într-o inteligență superioară. Omul se simte dezgolit, novice, nesigur când cineva spune: ”Nu există inteligență superioară. Sunteți la un nivel cât se poate de înalt.” Înfiorător, dar adevărat.

Eu Sunt nu are inteligență deloc. Nu acumulează informații și date. Mulți dintre voi credeți că ființele angelice, Maeștrii Ascensionați, Eu Sunt-ul știu totul. Deloc. Îl rugați pe Eu Sunt să rezolve o problemă de matematică relativ simplă, (iar Eu Sunt) este precum: ”Nu știu. Nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa?” Știi care este rădăcina pătrată a lui 10 sau 50 sau 1.000? Eu Sunt este precum: ”Ce e cu tine? Tot pui aceste întrebări stupide ca și cum ți-aș răspunde. Nu știu (cineva spune: ”Încetează asta!”). Încetează asta! Da (Adamus chicotește). Încetează asta!

Dar omul, încă simte că trebuie să existe o putere mai mare. Trebuie să existe o inteligență în Dumnezeu. Ei chiar vorbesc despre universul care le aduce lucruri. Asta este chiar stupid. Universul nu aduce nimic. Nimic! Universul nu vă rupe brațul. Universul nu vă aduce nimic. Universul nu știe și nici nu-i pasă. Asta este cam stânjenitor pentru om care vrea cu adevărat să creadă într-o inteligență superioară. 

Dar haideți să ne oprim pentru un moment și doar să simțim în asta. Nu există inteligență în Eu Sunt. Asta este libertate. Și odată ce omul începe să înțeleagă asta – această inteligență, este în regulă până la un punct. Este în regulă să aveți aducerea aminte, înțelegerea, detalii precise, ”Nu luați mâinile de pe volan“ decât dacă aveți una dintre acele mașini auto-ghidate, dar chiar și atunci. ”Nu puneți mâna în foc. Nu beți benzină,“ cel puțin nu chiar acum. 

Există unele lucruri care sunt bune în călătoria umană și pe care le veți aduce cu voi în Realizarea întrupată. Există lucruri care sunt importante de avut în această memorie. Cu toate acestea, baza memoriei voastre va fi mutată. Este ca și cum întreaga voastră bază de date, dacă ați fi un computer, întreaga voastră bază de date va fi scoasă din computerul vostru și pusă în altă parte. Și, bineînțeles, atunci spuneți: ”Ei bine, unde? Într-un computer mai mare?” Nu. Este precum în Tărâmul de Nicăieri. Va fi în eter. Nu va fi într-un loc. Pur și simplu va fi în ceea ce eu am numit Acumul Viitor, Viitorul Acum, oricum ai lua-o. Va fi acolo, dar nu va fi acolo. Nu va mai fi găzduit aici înăuntru (în creier), pentru că nu mai este nevoie de ea.

Și știu, folosind analogia computerului ați spune: ”Ei bine, va fi în nor.” Nu. Nu, pentru că norul este într-un loc, și aceasta (inteligența) nu va fi în niciun loc, dar va fi acolo. Și apoi intelectul intervine și spune: ”Ei bine, trebuie să știu unde este, cât de departe și cât de mult timp ia să ajungi acolo și cât de mare...” Acesta este intelectul vorbind. Aceasta este inteligența vorbind. Noi avem de gând, atât de mult, să mergem dincolo de inteligență.

Eu Sunt nu are inteligență deloc. Nu are nevoie de ea. Nu are nevoie de ea. Este pur și simplu conștiența ”Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Exist.” Nu că ”Eu exist și sunt deștept. Eu exist ca să devin mai deștept. Eu exist ca să cunosc mai mult.” Nimic din toate astea. Nimic din acestea nu se aplică. Simțiți în frumusețea acestui lucru. Simțiți în libertatea acestui lucru. Nu există inteligență în Eu Sunt. Acesta este un lucru important.

Știți, dacă v-ați fi plimbat într-o zi, ați fi mers pe stradă și deodată l-ați fi întâlnit pe Eu Sunt al vostru, ar fi o asemenea eliberare să știți că Eu Sunt nu are nevoie de inteligență. Și apoi veți începe să vă simțiți cu adevărat stupizi pentru că ați încercat să fiți atât de inteligenți, și veți fi precum: ”Oh! Știi, am fost aici în această stare de comprimare a Focalizării încercând să ne amintim totul astfel încât să nu continuăm să ne ardem mâinile de la o viață la alta sau să cădem de pe stânci sau orice de genul acesta. Și în tot acest timp realizez că nu am avut nevoie cu adevărat de acea inteligență. Nu este atât de importantă.”

Și începeți să realizați: ”Știi, esența energiei tuturor acestor lucruri pe care le-am învățat – a nu păși în fața unei mașini care merge realmente repede – toate aceste lucruri pe care le-am învățat, nu trebuie să le mai rețin în creierul meu.” Eliberează creierul. Sunt ca amprente energetice, ca mici esențe de energie care sunt întotdeauna acolo, disponibile pentru voi, dar nu mai este nevoie să fie depozitate aici, înăuntru. Este cu adevărat uimitor.

Haideți să respirăm profund cu asta.

Nu există inteligență în conștiință, și de aceea, dragii mei prieteni, veți continua să aveți acces la informațiile despre cum să trăiți în această realitate, dar fără să vă mai bazați pe ea ca să vă ghideze în viața voastră, să vă realizeze fericirea, să vă aducă ceea ce alegeți să creați. Nu are nimic de-a face cu inteligența.

Următorul pas. Nu există inteligență în energie. Este într-adevăr cam înspăimântător. Nu există inteligență în energie și, când aud pe cineva spunând: ”Ei bine, acesta este modul în care universul mi-a înmânat asta,” nu. Nu. Energia nu este inteligentă și nici nu ar trebui să fie vreodată. V-ați putea imagina ce s-ar întâmpla dacă i-ar fi fost dată energiei responsabilitatea de a avea inteligență? Ar fi înfricoșător. Ar face ceea ce fac oamenii, ar distruge totul.

Nu există inteligență deloc în energiile care vin în viața voastră chiar acum. Nu au nevoie de ea, nu le pasă de ea, nu o au, niciodată nu o vor avea. Deci, câteodată când vă bazați pe exterior și spuneți: ”Ei bine, ce vrea energia să fac eu?” energia este precum: ”Ce vrei să spui? Nu sunt inteligentă. De fapt, în realitate sunt proastă. Energie proastă.” Și acesta este felul în care ar trebui să fie. Energia este acolo doar să vă servească, nu să vă spună ce să faceți. Nu să vă influențeze, nu să vă facă să mergeți la stânga sau să vă facă să mergeți la dreapta. Este acolo doar să vă servească.

Dar încă este menținut obișnuitul concept că există o inteligență superioară. Nu există. Nu există. Este menținut obișnuitul concept că energia are inteligență. Este menținută obișnuita percepție că oamenii se pun pe ei foarte, foarte, foarte, foaaarte jos, aici, la baza scalei, precum: ”Eu sunt prostul și energia are inteligență și Dumnezeu are inteligență și extratereștrii și Pleiadienii au inteligență.” Nu au! Pleiadienii sunt… (Adamus suspină) Nu sunt nici pe jumătate la fel de deștepți ca oamenii. Ei au un lucru, totuși. Oamenii sunt cu adevărat proști cu privire la a lăsa pe altcineva să le spună ce să facă. Oamenii sunt mult mai deștepți, exceptând acel mic defect, precum: ”Oh! Doamne, salvează-mă. Pleiadienilor, salvați-mă. Suflet, salvează-mă. Universul, energia.” Nimic din toate astea. Nu există inteligență în ele. 

Inteligența este deseori considerată ca ordine, structură, tipar, și oamenii au ajuns în asta pentru că sunteți adânciți în simțul Focalizării. Sunteți adânciți în toate acestea, că minții a ajuns să-i placă ordinea. Totul  ordonat, la locul lui. Doi plus doi este egal cu patru. Asta nu este adevărat, de fapt. Într-adevăr nu este. Este cu mult mai mult. Este patru negativ, este patru în direcția asta, este patru în direcția aia, și câteodată doi plus doi fac doar nimic, nici măcar zero. Nimic.

Odată ce începeți să realizați că nu există inteligență în Eu Sunt, în Spirit, în Dumnezeu – Dumnezeu este chiar prost, într-un fel. De ce? Pentru că Dumnezeu este o creație a oamenilor. Inteligența lor a creat super-inteligența în afara lor. Dar în ceea ce numiți Sursă, nu există inteligență.

Imaginați-vă pentru un moment că pătrundeți în asta, dar, din Sinele vostru, din Eu Sunt-ul care sunteți.

Imaginați-vă pentru un moment că pătrundeți în energiile care nu au inteligență, care nu au polarizare. Lor nu le pasă dacă ajungeți să fiți loviți de o mașină în după-amiaza aceasta. Realmente nu le pasă. Ele doar vă servesc. Nu există inteligență în ele.

Și imaginați-vă dând drumul nevoii de inteligență, așa cum ați știut-o, punând-o, într-un fel, deoparte acum, spunând că aveți acest rezervor de înțelegere a detaliilor precise, însă o mulțime din ea devine înțelepțită chiar acum. O mulțime din ea este aruncată afară. La fiecare două săptămâni mașina de gunoi va veni și o va ridica. Cu adevărat.

Și imaginați-vă acum, în locul inteligenței, în locul deșteptăciunii, simplu, vă întoarceți la bază, la “Eu Sunt Cel Ce Sunt, Eu Exist,” abilitatea de a fi conștient.

Vedeți, Eu Sunt nu are nevoie de inteligență, pentru că în momentul în care Eu Sunt vrea să fie conștient de orice ar fi, este. Deci Eu Sunt nu duce dintr-un loc în altul detalii precise, nu dă niciun rahat pe numele vostru dintr-o ultimă viață sau cine v-a greșit sau orice de genul acesta. Nu-i pasă. Dar Eu Sunt poate fi în conștiența acestora, dacă alege. La fel e și cu voi.

Nu aveți nevoie de inteligență. Acum este doar o problemă de conștiență. Și, vă rog, nu începeți să etichetați ceea ce eu am numit cunoaștere – am numit-o așa de mult timp – nu este inteligență. Nu este deșteptăciune în ea. Nu este polaritate în ea. Vedeți, baza realității pe care o aveți, întreaga voastră percepție a realității este bazată pe un gunoi vechi, pe date vechi care nu sunt nici măcar adevărate.

Inteligența cu care vă mândriți, inteligența pentru care v-ați lupta cu mine din răsputeri dacă aș fi încercat s-o iau de la voi, pentru că a fost o sursă a identității voastre, inteligența este doar o grămadă de detalii precise care nu sunt, de fapt, adevărate.

Inteligența este o mulțime de qualia, însemnând că mintea asociază ceva cu totul și nimic nu mai este nou în mintea inteligenței. Nimic nu este nou. Nu îi place asta. Ei îi plac tiparele. Nu vrea nimic nou.

Noi mergem dincolo de asta, chiar acum. Mergem dincolo de asta. Într-un fel, redistribuim ceea ce ați numi inteligență. O numim doar aducere aminte, dar fără toate detaliile precise, și este disponibilă pentru voi oricând, astfel încât să nu vă puneți mâna în foc. 

Dar noua influență călăuzitoare în viața voastră nu este inteligența și nici inteligența lui Eu Sunt, a lui Dumnezeu sau orice de genul acesta. Pur și simplu sunteți voi în moment. Conștiența voastră. Veți afla că nici măcar nu este nevoie să gândiți prin lucruri și va fi într-adevăr înfricoșător, pentru că vă place să gândiți prin lucruri, să cântăriți/cumpăniți lucrurile. Vă place să puneți o logică la lucruri, și locul în care urmează să mergem este în omul în care încă veți avea amintirile, dar nu stocate în voi. Nu veți avea toate detaliile și greutatea tuturor acestora. Dar totuși, ceva uimitor se întâmplă și lucrurile sunt chiar acolo, și voi le-ați atribuit oricărei energii, care nu are inteligență, sau lui Eu Sunt, care nu are inteligență.

Deodată, începeți să realizați că trăiți în această stare de a fi a grației divine. Mintea urmează să se  împotrivească. Urmează să strige. Urmează să, chiar acum, așa cum face pentru atât de mulți dintre voi, învârtește lucruri de jur împrejur și voi deveniți neclari și încercați să gândiți prin asta, chiar acum. Voi toți, încercați să gândiți prin asta.

Opriți-vă pentru un moment și haideți doar s-o permitem.

Haideți să stingem luminile, să punem puțină muzică și haideți să facem merabh-ul nostru.

Respirați foarte profund. Da. Oh, știu că în acest moment mintea, pur și simplu, sare încoace și  încolo. Dar lucrul important este că există o parte din voi care înțelege cu adevărat, dar nu logic, nu liniar.

(începe muzica)

Există o parte din voi care este precum: ”Ah, am știut-o tot timpul, dar nu știu cum am știut-o.”

Haideți să respirăm profund și… ne mișcăm atât de repede. Ne mișcăm înapoi atât de repede, însemnând din viitor. Îl aducem în Acum.

Într-adevăr, inteligența este, ei bine, nu este reală, de fapt. Este, într-un fel, ca puterea, unele din acele alte lucruri. Nu este reală cu adevărat. Dar destui oameni joacă jocul și, ei bine, pe urmă devine într-un fel reală. 

Vă rog, în acest moment, să simțiți în Eu Sunt, nu în sursa tuturor lucrurilor, pentru că nu există niciuna. 

Este dificil pentru minte să priceapă, dar voi nu ați fost niciodată creați. Nu ați fost niciodată scuipați din pântecele Spiritului ca o ființă cu suflet. Existați dintotdeauna. Aceasta nu are sens pentru minte, pentru inteligență, dar, de fapt este atât de eliberator, pentru că, dacă nu ați fost niciodată creați, nu puteți fi niciodată distruși. 

Eu Sunt-ul nu are inteligență atașată. Simțiți în asta pentru un moment.

(pauză)

Eu Sunt-ul vostru este doar conștiință pură.

(pauză)

Și energia, care este pasiunea lui Eu Sunt – îmi place să spun că este doar conștiință super pasionată – nu are inteligență. Asta este absolut eliberator.

Pentru că inteligența este unul din lucrurile care v-au pus pe mulți dintre voi în încurcătură. Având prea multă – devenind prea logici, ieșind din legătura cu adevărata voastră natură – sau neavând niciodată destulă, simțind că sunteți proști, că alții sunt mai deștepți, simțind că, într-un fel vă scapă ceva.  

Așadar, în călătoria voastră acum, transcendem cu adevărat această problemă a inteligenței. O punem deoparte, cu alte cuvinte, amintiri, dar nu lucruri care vă călăuzesc viața. Nu lucruri care vă spun ce să faceți. Ele sunt inteligența care constă doar în amintiri. Ele revin să vă servească, nu să vă spună ce să faceți.

Știți cum, atunci când aveți o amintire care spune: ”Nu face asta,” o amintire spune: ”Nu face aia.” Câteodată amintirea are vocea unui părinte sau a unui profesor sau a unui preot: ”Nu face asta, nu face aia.” Se schimbă acum. În loc ca acele amintiri să fie cele care vă spun ce să faceți, amintirile tuturor lucrurilor – inteligența, așa cum a fost – vin înapoi să vă servească. 

În următoarele luni, aproximativ, veți înceta să mai auziți acele voci vechi. Au fost doar amintiri pe care le-ați păstrat pentru a vă face călătoria pe această planetă în formă umană puțin mai ușoară, puțin mai sigură. Dar acum, acestea pleacă. Nu mai aveți nevoie de ele. 

Nu există inteligență în ceea ce numiți univers. Nu există. Nu există un univers inteligent. Nu are nevoie de inteligență. Nu are nevoie să stocheze date. Știți, când întregul obiectiv este să stocheze date – știți, experiențe, amintiri, când obiectivul este acesta – nu treceți niciodată dincolo. Stați încontinuu în această capcană a inteligenței, pur și simplu încercând să obțineți mai multă inteligență, dar nu ieșiți niciodată (din ea).

Odată ce lucrurile sunt redistribuite, odată ce inteligența este pusă deoparte doar pentru a vă susține, nu pentru a vă spune ce să faceți, deodată aveți un întreg nou simț al libertății. Și nu veți deveni niciodată inteligenți. Vreau să spun, noi nu căutăm super inteligența aici, sau inteligența divină sau orice de genul acesta. Inteligența devine subordonată, secundară.

Simțiți în Eu Sunt, chiar acum. Conștiența.”Eu exist.”

Cine are nevoie de toată această inteligență ca o forță călăuzitoare? Realizați că inteligența a fost cea care a judecat, inteligența a fost cea care a spus că sunteți deștepți sau sunteți proști sau sunteți buni sau sunteți răi, sunteți întuneric sau sunteți lumină. Doar inteligența a fost cea care a făcut asta.

Aceste voci vor înceta pe măsură ce vă întoarceți la Sinele natural adevărat – o ființă a conștienței, o ființă care poate crea. Creează realități întregi și apoi se joacă în ele doar de dragul experienței.

Simțiți cu adevărat în acest fapt, că sunteți eliberați de inteligență, de nevoia de ea, și că universul nu are inteligență. Este doar – universul, așa cum îl definiți – este doar energie. Este ca acest mare bazin de energie. Asta este tot. Nu vă gândiți la univers ca fiind stele și găuri negre și sisteme solare și sori. Nu. Universul este un bazin de energie, de fapt, cu care nu mai aveți nevoie să vă conectați. Nu aveți nevoie să intrați în asta, pentru că voi sunteți propria voastră energie.

Nu mai este nevoie să mergeți în colectiv, să ieșiți afară în univers și în energia lui. Voi sunteți propria voastră energie și, în timp ce stăm aici, chiar acum, în timp ce simțiți în Eu Sunt și, pur și simplu în pasiunea de a fi, realizați că aduceți mai mult din energia voastră. Nu aparține colectivului. Nu aparține lui Dumnezeu sau universului. Este a voastră, proprie.

Nu există nicio inteligență în Eu Sunt, în conștiință, în energie. Așadar, ce vei face acum, omule drag? Uau.

Ei bine, este timpul să abandonăm creierul. Este timpul să-l abandonăm, astfel încât să nu stea ca judecător și juriu asupra vieții voastre. Să nu vă facă să credeți că universul sau el vă dau energie. Acesta este un lucru al trecutului.

Se va simți foarte ciudat, să dați drumul la inteligență, dar, ceea ce vine după asta – ah! – este dincolo de cuvinte. Așa că haideți doar s-o simțim.

Știți, cuvintele vin de la inteligență. De aceea este atât de dificil de explicat unele lucruri. La un anumit punct, eh, cuvintele sunt doar inteligență vocală. Ajungeți la un punct ca acesta în care realizați că sunteți eliberați de inteligență, sunteți eliberați de controlul ei, de puterea ei asupra voastră. Ha! Chiar și energia. Sunteți eliberați de faptul că ea are inteligență.

Deodată, există un asemenea simț al libertății.

(pauză)

Mintea va spune: ”Ei bine, cu ce să înlocuiesc inteligența, cu super deșteptăciunea?” Nu. Doar cu Eu Sunt.

(pauză)

Și în Eu Sunt nu este putere. Nu este inteligență.

Este doar Eu Sunt. Asta este tot. Hai să rămânem la asta.

(pauză)

În acest merabh, în această schimbare a conștienței, ați putea chiar simți că ceea ce numiți inteligență, care constă doar în aduceri aminte, detalii precise, se schimbă chiar acum. Nu mai este comitetul de conducere al vieții voastre.

Și mintea se va împotrivi. Va spune: ”Dar, știi, trebuie să cunosc figuri matematice. Trebuie să fiu în stare să-mi fac treaba la locul de muncă și să știu toate acestea.” Nu, nu trebuie. Nu în felul în care ați făcut-o în trecut. Totul se schimbă. Se face loc înăuntrul acestui corp, înăuntrul acestui creier, pur și simplu se face loc, acum, pentru conștiență.

Și dacă aveți nevoie de detalii precise, dacă aveți nevoie să vă amintiți, dacă aveți nevoie de date, deodată ele vor fi acolo. Nu vor solicita mintea voastră când vor veni la voi. Cu alte cuvinte, nu va trebui să vă gândiți la ele. Știți cum faceți uneori, încercați să vă amintiți ceva și căpătați acea încruntătură pe fața voastră și vă gândiți la asta și vă stresați în creierul vostru? Nu. Ajunge cu asta.

Respirați profund.

Vine, pur și simplu, cu Eu Sunt și înțelepciunea Maestrului. 

Așadar, aceasta este schimbarea prin care treceți chiar acum și realizarea că nu există inteligență în Eu Sunt, în Spirit, în univers sau în energie.

Acum, aceasta va provoca o mulțime de perturbări în inteligența voastră. O mulțime. Amintiți-vă, acea mașină de gunoi va încărca destul de curând. Poate va trebui să aveți două sau trei în prima tură (câțiva chicotesc), pentru că veți fi întorși cu susul în jos. Oh, mintea voastră se va împotrivi și apoi vă veți gândi că, precis înnebuniți și nu vă puteți aminti nimic, și veți… și apoi vă veți opri și veți realiza că nu există inteligență în Eu Sunt, în energie.

Aceasta este viața unui Maestru întrupat.

Haideți să respirăm foarte profund. Foarte profund.

Ce zi.

Faceți schimbări atât de rapid aici. Atât, atât de extraordinar de rapid. Trecem prin momente dificile ca să ținem pasul cu asta în Consiliul Crimson. 

Așadar, într-un fel, doar amintiți-vă prin ce ați trecut astăzi, astfel încât să nu existe nicio confuzie referitoare la asta, astfel încât să nu existe nicio confuzie, încetați asta! (râsete)

Dacă nu vă puteți aminti asta, amintiți-vă alte șapte cuvinte – dacă trebuie, le puteți scrie – șapte cuvinte, înainte să plec, care însumează totul: Totul este bine în întreaga creație (n.tr.: în limba engleză sunt șapte cuvinte).

Vă mulțumesc, dragi Shaumbra. Mulțumesc. (publicul aplaudă)