MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria „Aripile”

SHOUD 3 – ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
4 noiembrie 2017
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ah! Îmi place când mișcăm energia din cameră. Îmi place când ne adunăm în fiecare lună pentru Shoud. Dar, înainte de a merge mai departe, trebuie să spun: "Un Adamus fără cafea este ca un Shaumbra fără îndoieli și îngrijorări."

LINDA: Ohhh! (râsete)

ADAMUS: Unde ar fi cafeaua mea?

SANDRA: Acestea sunt Bilele Maestrului.

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Oh și dulciuri de servit, de asemenea (mai multe chicoteli).

SANDRA (către Linda): Aceea pe care o ai în mână este a ta.

LINDA: Doar un minut. Bine. Adamus, iat-o!

ADAMUS: Mulțumesc. Cum ai știut că îmi era foame astăzi?

SANDRA: Nu, nu. Asta este a ta (Cafeaua Lindei a mers la Adamus).

LINDA: Nu, nu. Este în regulă. Oh, bine, așteaptă.

SANDRA: Cafeaua este a ta.

LINDA: În regulă, trebuie să rezolv asta (câteva chicoteli în timp ce ea schimbă ceștile).

ADAMUS: Ea dă și tot ea ia. Ahh! Oh, oh, oh.

LINDA: Ei bine, m-am gândit că acea cană cu contrast ar arăta mai bine pentru tine.

ADAMUS: Mmm. Și ce bunătăți avem aici, astăzi? Cred că mi-am spus părerea, vorbind despre...

LINDA: Acelea arată ca niște bile.

ADAMUS: … mâncarea mea preferată în ultima viață. Mâncarea mea preferată: fulgi de ovăz, miere și nuci, uneori cu câteva condimente și cineva a fost atât de binevoitor încât să aducă asta.

LINDA: De fapt, mai mulți Shaumbra au adus asta.

ADAMUS: Mai mulți Shaumbra au adus asta.

LINDA: Au auzit plânsetul tău pentru ele.

ADAMUS: Sunt ceea ce îmi place să numesc Bilele Maestrului (râsete; el mănâncă una) Mm! Mmm!

Unii dintre voi care vă răsfățați prea mult cu carne și unele alimente cu amidon, ați putea încerca asta. Fulgi de ovăz, miere și vrei să încerci una dintre - hm - Bilele Maestrului? (mai multe chicoteli, în timp ce le oferă membrilor din public) (n.tr.: publicul chicotește deoarece balls/bile în engleză mai înseamnă și testicule) Mm hmm? Mm hmm. Mm, mm? Bila Maestrului? Da? Bila Maestrului.

LINDA: Ce caracter desăvârșit suntem, nu-i așa?

ADAMUS: Și ohh...

LINDA: Un caracter desăvârșit.

ADAMUS: Da. Mâncare gourmet (n.tr.: pentru cunoscători) pentru Maestru. Mm. Ovăzul absoarbe de fapt multe toxine din organism. Mierea este bună pentru cam tot ceea ce se află în interiorul vostru, iar dacă vreunul din voi aveți alergii, mierea ajută la asta. Și nucile, ei bine, acestea sunt doar pentru voi (mai multe chicoteli). Deci, vă mulțumesc! Mulțumesc. Puteți mușca din - hm - Bilele Maestrului.

LINDA: Da, sigur (mai multe chicoteli).

ADAMUS: Deci, să începem Shoud-ul de astăzi cu sfârșitul. Cu sfârșitul.

LINDA: Ohh, îmi place asta.

ADAMUS: Nu petrecerea cu pizza. Nu acel sfârșit (râsete).

LINDA: Și potluck-ul (n.tr.: întâlnire culinară la care participanții aduc preparate făcute în casă). Adamus, au fost aduse mâncăruri excelente, astăzi. Pentru oamenii care nu au mai venit la un Shoud în direct...

ADAMUS: Eu rămân cu Bilele Maestrului.

LINDA: Îți spun, chestiile astea de la potluck sunt cele mai bune de până acum.

ADAMUS: Ce conțin?

LINDA: Ei bine, sunt fructe - de fapt, lucrul meu preferat este literalmente o salată de vinete din Transilvania.

ADAMUS: Oh. Ah.

LINDA: Da. Este foarte gustoasă.

ADAMUS: Deci putem să aducem puțină și pentru Unchiul Adamus?

LINDA: Oh, te rog.

ADAMUS: Da.

LINDA: Sigur, sigur. Sigur, sigur.

ADAMUS: Haideți să începem cu sfârșitul. Să începem cu sfârșitul și îmi place asta, pentru că vă informează de asemenea, că nu există cu adevărat doar un interval de timp liniar, regulat. Am vorbit despre asta de multă vreme, dar voi sunteți deja Maeștri. Acum doar aflați cum ați ajuns acolo. Este deja acolo. Nu am spus eu asta. Tobias a fost cel care v-a spus cu ani și ani în urmă în Seria Ascensiunii: "Voi ați ascensionat deja. Acum doar aflați cam cum a fost să ajungeți acolo." Și ghiciți ce? Aveți de ales. Vreți calea ușoară? Calea grea? Vrei să simțiți ca și cum ați muncit într-adevăr din greu pentru a o câștiga? Vreți să o faceți cu ceva suferință, așa, ca să aveți povești minunate de spus la Clubul Maeștrilor Ascensionați? Sau doar vreți să alunecați ușor în asta? Da. Și depinde în totalitate de voi.


Atragerea Energiei

Deci, vom începe cu sfârșitul și sfârșitul Shoud-ului de astăzi spune că sunteți un atractant. Un atractant sau un atractor (cel care atrage). Atrageți energiile. Sunteți ca un magnet. De fapt, conștiința este ca un magnet creativ. Atrageți lucruri în viața voastră tot timpul. În timp ce stați chiar aici, în timp ce vizionați online, există un flux constant de energie pe care-l atrageți. Întrebarea este: ce vreți să atrageți și cum vreți să atrageți asta?

V-ați obișnuit să atrageți energia, nefiind nici măcar conștienți de asta, dar o atrageți într-un mod foarte, aș zice, într-un fel banal/pământesc, într-un fel foarte limitat. Și nu trebuie să fie așa. Sunteți un atractant.

Acum, în același timp, vom discuta într-un alt Shoud, voi sunteți și un transmițător. Proiectați energii. Ca și creatori, voi proiectați în mod constant pentru a vă crea realitatea. Dar astăzi vom vorbi despre partea voastră atractantă.

Stând aici, uitându-vă online, sunteți un magnet și chiar dacă credeți că faceți ceva sau nu, există un flux extraordinar de energii în voi, (ce trece) prin voi. Atrageți exact lucrul perfect la momentul perfect, indiferent dacă sinele vostru omenesc realizează asta sau nu. Atracție constantă.

Deci, stând aici împreună, așa cum suntem în acest Shoud, ce atrageți voi? Ce vreți voi să atrageți cu adevărat în viața voastră? Ce energii, ce experiențe, ce realități doriți să atrageți în viața voastră?

Este puțin o întrebare întortocheată/înșelătoare, pentru că omul nu știe cu adevărat. Într-adevăr nu știe. Când pun întrebarea: "Ce vreți să atrageți în viața voastră?" voi intrați imediat într-o limitare foarte programată și foarte rigidă.

Într-un fel, am făcut asta înainte, cu publicul - "Ce vreți cu adevărat să faceți în viață? Care este dorința voastră cea mai mare?" - și a fost atât de limitat, considerând toate potențialele și posibilitățile. Deci, stând aici chiar acum, ce vreți să atrageți? Pentru că sunteți un atractant.

Odată ce deveniți conștienți de acest lucru, de felul cum funcționează, cât de ușor, simplu, funcționează, într-adevăr puteți începe să vă creați realitatea, diferite realități, în orice fel doriți. Dar din nou, o întrebare puțin înșelătoare, deoarece, știe într-adevăr omul ce vrea? Poate omul să vadă dincolo de ziduri, de limitările pe care și le-a pus? Nu a fost pentru că ați fost proști sau pentru că ați fost leneși. S-a întâmplat ca urmare a simțului Focalizării.

Ați intrat într-un profund simț al Focalizării. Ați uitat că există toate aceste alte lucruri acolo afară, despre care vom vorbi astăzi și, ați uitat că sunteți atractanți naturali ai energiilor și experiențelor. Aceasta se traduce în oameni, oportunități, abundență, indiferent ce vreți în viața voastră.

Oamenii, în cea mai mare parte, au ajuns într-un fel de, cred că ar fi un obicei leneș doar de a accepta destinul și nu există niciunul. Chiar nu există niciunul. Dar e aproape mai ușor să spuneți: „Este doar destinul meu. A fost un alt plan pentru mine", un Sine mai înalt, îngeri, Dumnezeu sau indiferent ce și, într-adevăr, ei alunecă în descurajarea mediocrității, uitând că sunteți un atractant, precum și un creator.

Deci, acesta este sfârșitul poveștii de azi. Acum să vedem cum ajungem acolo. Dar vreau să țineți minte că e același lucru. Sunteți un Maestru, o ființă iluminată. Ați ascensionat și tot restul acestora. E deja o afacere încheiată. Cum ați ajuns acolo? Prin ce experiențe ați trecut?

Nu vă câștigați drumul acolo, așa cum am spus de mai multe ori, înainte. Nu trebuie să munciți din greu pentru a ajunge acolo. Este doar, ce experiență v-ați dorit pentru a ajunge acolo? Este atât de simplu.

Așa că haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Simțiți acea parte din voi, de fapt pe voi în întregime, care este atractantul constant al energiilor. Ca o lumină care atrage în mod constant, aducând în viața voastră energii pe care nimeni altcineva nu le controlează, nimeni altcineva nu le manipulează. Sunteți doar voi. Cu excepția cazului în care, desigur, credeți că ceilalți controlează, că există conspirații, că, fie că este vorba despre guvern sau extratereștri sau de părinții voștri sau oricine altcineva are influență, care v-a dominat viața. Ei bine, dacă voi credeți asta, acesta este modul în care veți atrage energiile. Dacă renunțați la asta, realizați: „Ah! Sunt o ființă a conștiinței. Sunt un magnet al conștiinței. Eu aduc în viața mea tot ce aleg, chiar și lucruri de care sinele omenesc ar putea să nu fie conștient."

Haideți să respirăm foarte profund cu asta. Vom reveni la asta la sfârșit, vom vedea cum am ajuns acolo (Adamus își soarbe cafeaua). Foarte spumoasă (ștergându-și mustața).

În ultimul nostru... (câteva chicoteli) La ultima noastră întâlnire...

LINDA: Vrei un șervețel pentru problema ta? (n.tr.: joc de cuvinte în limba engleză - a tissue for your issue - tissue/șervețel, rimează cu issue/problemă)

ADAMUS: Da, vreau. Mulțumesc (Linda chicotește). Sunt un domn, aici. Pur și simplu, nu pun (cafea) pe barbă (ștergându-și barba).


Înțelepciune și Inimă

În ultima noastră întâlnire, am vorbit despre faptul că aceasta nu este a voastră. Ce nu este al vostru? Orice nu vreți. Este atât de simplu. Știu că unii dintre voi v-ați simțit puțin ciudat, puțin incomod, gândindu-vă: „Ei bine, pot să renunț, pur și simplu, la toate lucrurile? Pot doar să le las să plece?" Absolut. Nu există nicio lege care spune că trebuie să vă agățați de povara karmei sau a orice s-a întâmplat în viața voastră până acum. Nu există o lege cosmică care spune că trebuie să vă asumați responsabilitatea lucrurilor care sunt neplăcute. Nu trebuie să vă mai criticați/frământați pe voi pentru lucruri pe care le-ați făcut în trecut. Puteți doar să - (bam! - pocniți din degete) - să le dați drumul așa. Nu e iresponsabil. De fapt, este foarte responsabil. Este asumarea responsabilității pentru voi, chiar acum. Nu pentru voi cei din trecut, nu voi din altă viață, nu voi pentru orice alt motiv. Să dați drumul tuturor acestora.

Aceasta nu este a voastră, fie că sunt probleme de sănătate, fie că sunt probleme de abundență, de relații sau de orice altceva, fie că sunt sentimente de vinovăție și remușcări despre lucrurile pe care le-ați făcut în trecut. Nu este a voastră/nu sunt ale voastre. Chiar nu este/nu sunt. Putem intra în bula psihologică despre asta și să spunem că totul este creat din cauza conștiinței de masă și a părinților voștri răi și a tuturor celorlalte, însă doar le dați drumul. Vă îndepărtați de ele. Nu sunt ale voastre.

Unii dintre voi au avut momente deosebit de dificile în ultima lună. Ați dat drumul unui strop din lucrurile mici și apoi v-ați întrebat de ce v-ați simțit încă obosiți sau de ce ați fost oarecum deprimați sau ați avut anxietate. Pur și simplu, dați drumul la tot. Nu sunt ale voastre. Singurul lucru care este, e ceea ce alegeți. Asta e. Punct. Este atât de ușor.

Am vorbit la ultima noastră întâlnire despre înțelepciunea Maestrului. Maestrul are o înțelepciune extraordinară și este înțelepciune adunată din toate viețile, nu doar din această viață. Este înțelepciunea din fiecare viață care a fost vreodată sau care ar putea fi vreodată în ceea ce ați numi viitor. Este fără toate suferințele și durerile și poveștile triste și poveștile mari și grase și orice altceva. Fără detalii. Este pur și simplu înțelepciunea, esența, adevărata frumusețe a vieții.

Maestrul, Eu Sunt-ul, ia asta - care este distilată de Eu Sunt - Maestrul ia asta și o aduce în această viață. Să spunem că toată lumea de pe această parte a camerei reprezintă toate viețile voastre și aveți toate aceste experiențe cu toate aceste chipuri și toate aceste identități. Maestrul vine la voi și spune: „Hai să facem acel dans în această viață." Eu îți voi aduce înțelepciunea (adresându-se unei singure persoane). Nu ție, nu ție, nu ție (altor oameni). În cele din urmă, o vei primi prin ea, dar hai să ți-o aducem ție. Tu și eu. Omul și Maestrul. Invită-mă în casa ta, în casa omului. Lasă-mă să coexist cu tine. Nu voi ocupa niciun spațiu. Nu-ți voi fura mâncarea. Nu mă voi uita prin perdelele de la duș sau orice de genul ăsta. Lasă-mă în acea casă. Hai să coexistăm împreună, Maestru și om. Tu încă mai poți avea căile tale omenești și minunatele experiențe omenești, dar acum există Și-ul Maestrului." Maestrul - „Eu voi aduce înțelepciunea. Omule, tu aduci inima. Oh, tu ai inimă. Ai o inimă extraordinară. Eu voi aduce înțelepciunea. Tu aduci inima și hai să dansăm împreună."

Aceasta este iluminarea întrupată. Atunci când o identitate omenească, când un aspect omenesc a ceea ce ați numi sufletul, când acel aspect omenesc este cel care, ați putea spune, este ales într-un fel de către Maestru, de către înțelepciune, dar este într-adevăr datorită permiterii acestui om. Voi permiteți tot restul lor, restul vieților voastre. Ele sunt atât de preocupate de ceea ce fac, încât uită să permită. Se roagă. Plâng. Fură. Cerșesc. Se află în probleme de putere. Se află în probleme de identitate. Se află în "săracul de mine" și "marele și minunatul de mine", dar voi sunteți cei care au permis.

Voi sunteți cei care au spus: "Hei, trebuie să existe mai mult decât toate astea." Ați spus: "Permit ceva. Nu știu ce este și nici nu aș îndrăzni să încerc să definesc asta. Dar știu că este ceva. Este cunoașterea mea. O voi permite. Voi fi atât de îndrăzneț și curajos",  spune acest aspect omenesc, "voi fi atât de îndrăzneț și de curajos, pur și simplu mă voi deschide. Nu voi filtra. Nu voi decide dacă este lumină sau întuneric sau bun sau rău sau dacă sunt vrednic sau nu, pentru că sunt cam obosit de toate aceste aspecte ale altor vieți. Sunt dureri în fund. Și sunt cam obosit de mine însumi. Și sunt cam obosit de vechea cale liniară umană. Voi permite doar, fără limite." Și de aceea Maestrul, înțelepciunea, se arată și spune: "Bun, pentru că niciuna din celelalte vieți ale mele nu ascultă. Sunt atât de preocupate de ceea ce fac. Eh, sunt atât de pline de ele și se roagă la zei ciudați și fac toate aceste chestii ciudate. Dar tu, tu, această singură viață dintre toate celelalte, tu ai permis. Prin urmare, hai să dansăm împreună acel dans al coexistenței, în timp ce tu rămâi în corp."

Acesta este rolul Maestrului în absolut fiecare din viețile voastre. Au recoltat, au colectat, au distilat înțelepciunea tuturor celorlalte vieți, fie că acele vieți chiar știu asta sau nu. Au distilat frumusețea vieții în sine și acum vă aduc vouă asta și o împărtășesc cu inima omului. Inima omului, înțelepciunea Maestrului, aceasta este iluminarea întrupată și pentru asta sunteți aici.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Maestrul vine înăuntru, nu ca să conducă viața pentru voi, însă Maestrul vine înăuntru, ei bine, cu înțelepciunea și lucrurile pe care le vom discuta astăzi.

Așadar, la ultima noastră întâlnire am spus: "Omul are așa o inimă." Oh! Există o mulțime de lucruri care ar putea fi spuse despre oameni. Pot fi duri uneori. Pot fi foarte, foarte lipsiți de conștiință. Sunt hoți de energie. Adânc în esența lor, sunt hoți de energie așa cum nu am mai văzut niciodată până acum, dar ei au inimă.


Esența Bunătății Voastre

Deci, la ultima noastră întâlnire, v-am întrebat: "Care este bunătatea voastră? Ce este în inima vostră? Personal, individual, ce este în inima voastră?" Și v-am rugat să mergeți mai departe de la acea ultimă întâlnire și să simțiți asta, iar câțiva dintre voi chiar au făcut-o.

Deci, acum am s-o rog pe draga de Linda să umble cu microfonul. V-am avertizat. În ultima noastră întâlnire am spus că vom vorbi despre asta, așa că nu vă arătați surprinși: "Cine, eu? Nu m-am gândit la asta." Care este bunătatea voastră? Care este bunătatea voastră? Și aș vrea ca cineva să scrie acestea pe notepad. Ai vrea să scrii? (către Henriette) Poate vrei să îi arăți cum să folosească acel lucru ca un ecran de sticlă (notepad) și probabil că vom avea aproximativ o mulțime de răspunsuri diferite, așa că scrie suficient de mic.

Care este bunătatea vostră? Inima omului, înțelepciunea Maestrului. Care este bunătatea vostră? Și de dragul bunătății (n.tr.: iar un joc de cuvinte unde ar mai putea însemna - de dragul lui Dumnezeu), sper, bineînțeles, că ați identificat asta.

Poți să testezi. Poți scrie acolo: ”Îl iubesc pe Adamus” (câteva râsete).

LINDA: Să ștergem...

ADAMUS: Linda îi arată cum să folosească butonul de ștergere, după ce am spus: ”Îl iubesc pe Adamus.” (mai multe chicoteli) În regulă.

LINDA: Bine, să vedem cum arată.

ADAMUS: Ohhh! Atât de dulce (mai multe chicoteli).

Bine, luminile aprinse pentru public. Care este bunătatea voastră? Ohh! Voi sunteți în genul - ”Oh! Prea multă lumină.” În regulă. Linda, te rog. Care este bunătatea voastră?

ALAYA: Bunătatea mea...

ADAMUS: Bunătatea mea (n.tr: aici și cu înțeles de: ”Oh, Doamne!”) (Adamus chicotește).

ALAYA: Bunătatea mea. (ei chicotesc).

ADAMUS: ”Oh, Doamne.”

ALAYA: (chicotind) Bunătatea mea.

ADAMUS: ”Nu credeam că voi primi microfonul!”

ALAYA: Oh, bunătatea mea este că eu cred că sunt un Standard...

ADAMUS: Un Standard.

ALAYA: … pentru permiterea iluminării mele pe Pământ în această viață și să...

ADAMUS: Standard pentru cine?

ALAYA: Pentru mine însămi.

ADAMUS: În regulă.

ALAYA: Un Standard, să fiu un exemplu.

ADAMUS: Asta este ceea ce este în inima ta. În regulă.

ALAYA: Să fiu un exemplu al permiterii iluminării mele întrupate.

ADAMUS: În regulă. Bun.

ALAYA: Da.

ADAMUS: Deci, un Standard. Ai de gând să mergi să împărtășești altora despre acest Standard care ești, despre iluminarea întrupată?

ALAYA: Cred că o fac, în esență.

ADAMUS: Sigur.

ALAYA: Și dacă aș fi întrebată: „Cum ai abordat asta? Cum ai obținut asta? Cum de ți-a venit asta?” aș face-o cu siguranță, absolut.

ADAMUS: Ce ai zice dacă cineva ar veni la tine și ar spune: „Deci cum ai făcut tu — viața mea e un dezastru, cum ai făcut tu asta?” Ce ai spune? Și adu-ți aminte, un Maestru e foarte succint. Mda, fără multe cuvinte lungi. Ce ai spune?

ALAYA: Viața poate fi, cu siguranță, un mare dezastru. Am fost acolo.

ADAMUS: Da.

ALAYA: Absolut.

ADAMUS: „Bine, dar asta nu mă ajută acum” (râsete).

ALAYA: Dar nu am terminat! (ea chicotește)

ADAMUS: „De fapt, barca mea se scufundă și mai rapid!” E ca și cum: „La naiba, am venit la tine pentru ajutor și ce ai făcut?! Te-ai întâlnit cu un extraterestru? Ce ai făcut? Cum ai devenit acest Maestru care ești?”

ALAYA: Am dat pur și simplu drumul. Am spus doar: „Gata.” Am dat drumul și…

ADAMUS: „Ai dat drumul la ce?”

ALAYA: Am dat drumul la toate prostiile. Am dat drumul la toate...

ADAMUS: „Ai dat drumul la banii tăi?”

ALAYA: Am dat drumul la tot.

ADAMUS: „Ai dat drumul la relații?”

ALAYA: Relații, absolut.

ADAMUS: „Oh, nu vreau toate astea. Eu doar, cam…”

ALAYA: Absolut! (ei râd) Celor care nu mă mai servesc. Cele care nu…

ADAMUS: În regulă. Asta e. „Celor care nu mă mai servesc.”

ALAYA: Nu mă mai servesc. Absolut.

ADAMUS: Bun.

ALAYA: Și apoi trebuie doar să te uiți adânc în sinea ta și să spui: „Ce mă servește? Ce mă susține să fiu cine sunt acum?”

ADAMUS: În regulă. Dar uite cum e felul în care ar face-o un Maestru. Întrebarea e pusă, tu pretinzi că ești omul care trece prin toate…

ALAYA: (dramatic) „Dar cum ai făcut-o? Oh, Adamus, sunt așa de tulburată în viața mea (câteva chicoteli). Pur și simplu lucrurile nu merg bine deloc!”

ADAMUS: Am auzit destul. Am auzit destul (mai multe chicoteli).

ALAYA: „Cum ai făcut-o? Oh, te rog, spune-mi.”

ADAMUS: Am auzit destul. Am auzit povestea ta înainte, mii de povești exact ca asta. Am dat drumul la tot ce nu era al meu. Vedeți? Ea e deja iluminată (câteva chicoteli).

ALAYA: Ahh!

ADAMUS: Ahh! Și apoi ei se îndepărtează fără să aibă habar ce ați spus (râsete). „Ahh! Înțelept Maestru, nu am nicio idee ce a spus el sau ea, dar ce Maestru înțelept,” motivul pentru care știu e că asta mi se întâmplă mie după fiecare Shoud (Adamus chicotește). Asta a fost amuzant.

ALAYA: „Și atunci, ce e al tău? (mai multe chicoteli) Atunci ce e al tău?”

ADAMUS: Ce e al tău? Asta, învățăcelule, rămâne să afli tu (râsete). Oh nu, serios. Vreau să spun, cu adevărat.

ALAYA: Nu, mda, corect.

ADAMUS: Asta rămâne să afli tu. Și apoi lăsați-i cu asta. Vreau să spun, părăsiți-i la momentul acela. Apoi ei vor veni înapoi într-o săptămână sau o lună sau cât o fi și vor spune: „Ei bine, am fost realmente confuz despre ce e al meu și ce nu e. Și nu sunt toate ale mele?” Iar ăsta e momentul când le spuneți încă o dată: „Dă drumul la tot ce nu e al tău.”

ALAYA: Am fost aproape. Am fost aproape. Dă drumul la tot...

ADAMUS: La tot ce nu e al tău.

ALAYA: …ce nu e al tău.

ADAMUS: Da. Și apoi vor fi realmente confuzi pentru o vreme despre ce e al lor, dar asta e bine. O să aibă niște frământări petrecându-se înăuntru. O să aibă vechea mocirlă a minții muncind în gol și amestecând puțin lucrurile. Și apoi vor continua să vină înapoi și să spună: „Ce e al meu și ce nu este?”

ALAYA: Mm hmm.

ADAMUS: Și voi continuați să le reamintiți: „Asta rămâne la latitudinea ta să decizi.” Și atunci, la un moment dat, vor reveni și vor spune: „Vrei să spui că pot să dau drumul pur și simplu la chestiile nasoale pe care le-am făcut? Pot da drumul identității mele? Pot da drumul familiei mele? Vrei să spui că pot, pur și simplu, să dau drumul la asta?” Și voi sunteți ca și cum: „Da, când ești pregătit.”

ALAYA: Corect.

ADAMUS: „Când ești pregătit.”

ALAYA: Corect.

ADAMUS: Dar, mda, folosești puține cuvinte și dai din cap mult când ești Maestru (râsete). Mm.

ALAYA: Am notat asta.

ADAMUS: Și faci treaba cu datul ochilor peste cap (mai multe chicoteli).

ALAYA: Da.

ADAMUS: Și apoi te uiți în sus, ca și cum ești constant în legătură cu forțe superioare. „Mm hmm (mai multe râsete). Mm hmm.”

ALAYA: Mmm. Îmi place asta.

ADAMUS: Mulțumesc.

ALAYA: Oh, mulțumesc.

ADAMUS: Hm hmm.

ALAYA: Mulțumesc, Maestre Adamus.

ADAMUS: Da. Bun. Care este bună… ai scris-o pe-asta? Un Standard. Un Standard.

LINDA: Apare acolo. Apare acolo.

ADAMUS: Oh, „Standard. Să dai drumul la tot.” Bine.

LINDA: Hai să mergem la...

ADAMUS: Care e bunătatea din inima voastră?

LINDA: Hai să mergem la bucătarul-șef al salatei de vinete din Transilvania.

ADAMUS: Oau, oau, oau (câteva chicoteli).

HORAȚIU: La naiba (mai multe chicoteli).

ADAMUS: E usturoi în asta?

HORAȚIU: Nu.

ADAMUS: Bun (câteva chicoteli). Da. Da.

HORAȚIU: Deci, ăă...

ADAMUS: Nici ceapă nici usturoi, căci noi suntem aici să rostim cuvinte dulci.

HORAȚIU: Nu, nu.

ADAMUS: Shakespeare. Da, da.

HORAȚIU: Am binecuvântat salata cu energie transilvăneană.

ADAMUS: Ah, bun, bun. Care e calitatea/bunătatea ta?

HORAȚIU: Conștientizez că inspir oamenii, în special oameni de vârsta mea.

ADAMUS: Da.

HORAȚIU: Lucrez într-o sală de cățărat.

ADAMUS: Oh hoo.

HORAȚIU: În ultima vreme, am făcut niște mobilă.

ADAMUS: De ce ar avea cineva o sală de cățărat? Asta e ceea ce ai spus, o sală de cățărat?

HORAȚIU: Da, sală de cățărat.

ADAMUS: Sală de cățărat.

HORAȚIU: Mda.

ADAMUS: Pentru ce te cațeri?

HORAȚIU: Niciun motiv.

ADAMUS: E cumva precum calea spirituală. Pur și simplu tot continuați să vă cățărați și în realitate nu ajungeți niciodată, nicăieri. E doar… (Adamus chicotește)

HORAȚIU: Cred că ei încearcă să ascensioneze, dar forțând asta.

ADAMUS: Mda. Ce obții când ajungi la… e asta ca un perete mare, cum am văzut și tu te cațeri…

HORAȚIU: Oo, nu. Există o grămadă de jocuri despre „Vreau să demonstrez cine sunt.”

ADAMUS: Mda. Oh!

HORAȚIU: „Vreau să mă testez. Vreau să mă pun la încercare.” Sunt toate astea.

ADAMUS: Mda. Doamne, sună a distracție (câteva chicoteli). Ce primești când ajungi la vârf sau la capăt? Primești ceva, ca un premiu? Primești…

HORAȚIU: Nu.

ADAMUS: …pizza?

HORAȚIU: Nu.

ADAMUS: O sticlă de vin bun? Ceva?

HORAȚIU: Dacă ruta este grea și ajungi la capăt și te apuci să faci ceva de genul: „Arrhh!” Și în sfârșit ajungi la vârf și e ceva de genul: „Am făcut-o! Am învins frica.”

ADAMUS: Mda.

HORAȚIU: Deci asta e ceea ce obții.

ADAMUS: Mda, ei bine, asta sună ca o totală pierdere de vreme și energie (râsete). Nu, dar sunt serios. Nu e asta atât de omenesc? Știți, „Viața e destul de grea. Hei! Haideți să ridicăm niște pereți falși și să ne cățărăm pe ei, ca atunci când ajungem sus să facem: „Aarhh! Aarhh! Aarhh!”

HORAȚIU: Ei bine, poate fi distractiv.

ADAMUS: „Sunt grozav sau ce? Aarhh! Aarhh!” Nu seamănă asta cu viața omenească și călătoria spirituală? Știți că e atât de simplu. Nu trebuie să vă cățărați pe pereți. Nu trebuie să faceți nimic altceva pentru Realizarea voastră decât să o permiteți, să fie acea viață unică ce spune: „În regulă, mă deschid. Permit.”

KERRI: Aici este salata de vinete din Transilvania.

ADAMUS: O, vinete. Mulțumesc. Mulțumesc. (O miroase.) Trebuie să mă asigur că acolo nu este usturoi.

HORAȚIU: Nu, nu are usturoi.

ADAMUS: Fără usturoi ascuns.

HORAȚIU: Nu.

ADAMUS: Voi servi asta (salata) într-o clipă. Vreau să continui acest șir de gânduri. Nu este asta (o chestie) atât de umană? „Hai să punem un zid pentru a face lucrurile și mai grele.” Știți voi, ca și cum ați câștiga un fel de puncte sau ceva. Uau. Iar noi facem exact opusul aici. Noi lăsăm toate acestea să plece. Nu există pereți de urcat. Nu există obstacole de depășit. Nu există eroi aici, în cameră, în termenii definiției umane a unui erou. Nu există eroi. Singurul erou ar fi cel care renunță la tot ce nu este al lui. Dar chiar și atunci, nu ai de ce să te bați cu pumnul în piept.

HORAȚIU: Vreau să spun, nu toți vor să se afirme.

ADAMUS: Nu toți.

HORAȚIU: Unii doar se distrează.

ADAMUS: A te distra. Sună distractiv. Bine (Linda oftează la atitudinea lui). Hai să... am fost drăguț luna trecută (râsete). În această lună este puțin diferit. Nu am făcut nicio interacțiune cu publicul luna trecută, voi compensa pentru timpul pierdut. Deci, ce spui, care este bunătatea ta?

HORAȚIU: Să termin povestea mea sau doar...

ADAMUS: Eh, du-te direct la bunătate.

HORAȚIU: Sunt o persoană foarte bună/amabilă și eu îi inspir pe alții.

ADAMUS: Da. Bun (unele aplauze, conduse de Linda). Da. Acesta este unul din acele momente ale pisicilor (n.tr.: de alintare). Toată lumea, "Auu!"

LINDA: Auu!

ADAMUS: „Auu.” Nu, e bine.

HORAȚIU: Este adevărat.

ADAMUS: Da, iar asta e adevărat.

HORAȚIU: Și eu...

ADAMUS: Tu ești bun și inspirator.

HORAȚIU: Eu inspir oamenii.

ADAMUS: Cum inspiri oamenii?

HORAȚIU: Ei bine, ultima dată un tip a trecut pe lângă mine în timp ce lucram și mi-a spus: „Știi, vrei să bei o cafea? Simt multă compasiune în ochii tăi.”

ADAMUS: Da.

HORAȚIU: Și s-a dovedit că el este un tânăr Maestru.

ADAMUS: Oh.

HORAȚIU: Am putut simți asta în el.

ADAMUS: Da, da.

HORAȚIU: Așadar, el a fost foarte inspirat de cuvintele mele.

ADAMUS: Bun. Și vor exista mult mai multe din acestea ce se vor întâmpla în viața ta, în viețile tuturor.

HORAȚIU: Da, am simțit asta și...

ADAMUS: Da. Cine a plătit pentru cafea?

HORAȚIU: De fapt, m-a invitat la el și este un barman.

ADAMUS: Oh, în regulă. Bun. Bun. Mulțumesc. Așadar, amabilitate.

HORAȚIU: Și...

ADAMUS: Și inspirație.

HORAȚIU: Da.

ADAMUS: Bun. Următorul. Care este esența bunătății voastre?

LINDA: Miss Texas (cineva întreabă: „Care dintre ele?”).  Aveai mâna ridicată mai devreme.

ADAMUS: Te deranjează dacă te ridici în picioare, să te poată vedea toată lumea?

CAROLYN: Bine.

ADAMUS: Optzeci și șapte de milioane de oameni se uită chiar acum (ea chicotește), în celelalte tărâmuri.

CAROLYN: A mea (bunătatea), pe care o simt, este pacea.

ADAMUS: Pace este în inima ta.

CAROLYN: Pace în inima mea.

ADAMUS: Da.

CAROLYN: Există mai multă profunzime în asta. Dar când vorbești despre Permitere, pentru mine, Permiterea este începutul, iar scopul final este predarea.

ADAMUS: În regulă. Și pacea este în inima ta, este asta în viața ta de zi cu zi?

CAROLYN: Nu complet.

ADAMUS: Nu complet. În regulă.

CAROLYN: Dar se infiltrează? Da.

ADAMUS: Bun. Bun.

CAROLYN: Sunt într-un loc al…

ADAMUS: Definește pacea, dacă vrei.

CAROLYN: Este a primi momentul și a accepta momentul fără a-l analiza și doar a reacționa la el dintr-un loc al încrederii.

ADAMUS: Eu aș numi asta grație. Tu poți să-i spui cum vrei, dar eu aș numi-o grație.

CAROLYN: Da.

ADAMUS: Grația este permiterea energiilor să te servească și ea creează o pace în tine, deoarece tu nu mai trebuie să te lupți pentru tot.

CAROLYN:  Da.

ADAMUS: Dar este o grație. Este Ahmyo. Asta-i tot ce e Ahmyo. Voi sunteți atât de permisivi și încrezători în Eu Sunt, în voi înșivă, încât nu mai luptați deloc pentru nimic. Toate bătăliile s-au dus și voi doar permiteți. Da și este o liniște.

CAROLYN: Da.

ADAMUS: Uneori puțină plictiseală.

CAROLYN: Recunoștință.

ADAMUS: Recunoștință. Da. Bun. Mulțumesc. Ai prins asta? Pace. Da, grozav.

LINDA: Bine, putem să ne oprim chiar aici.

ADAMUS: Câțiva încă. Care este esența bunătății în viața ta? Ooh! Fața pe care am văzut-o acolo. Oh, energia! Știți voi (câteva chicoteli), un lucru de care vă asigur este că fiecare dintre voi va deveni într-adevăr un bun cititor de energie. Deveniți din ce în ce mai mult așa și asta nu vine din analizarea minții. Este o cunoaștere foarte rapidă. Puteți citi sau simți pur și simplu energia, nu trebuie să intrați în vreun fel de transă. Proiecția ta de acolo a fost uimitoare. Foarte puternică.

TIFFANY: Ce ai simțit?

ADAMUS: O, te voi lăsa să dai răspunsul meu mai întâi (câteva râsete). Care este esența bunătății tale?

TIFFANY: Ei bine...

ADAMUS: Nu, îți voi spune eu. Am simțit o mare parte a anxietății din viața ta, o mulțime de chestii dure în viața ta și tu doar vrei să treci peste ele. Și tu auzi cuvintele, dar nu le trăiești încă. Și este ca și cum...

TIFFANY: Chiar acum sunt puțin sătulă de drăgălășenia/dulceața mea.

ADAMUS: Da, da. Și asta e bine. Da.

TIFFANY: Sunt. Nu simt că vreau să... este ca și cum nu simt să-mi împărtășesc dulceața cu toată lumea acum.

ADAMUS: Nu trebuie s-o faci. Da. da.

TIFFANY: Asta simt acum.

ADAMUS: Da. Ce spui de a o împărtăși cu tine? (ea chicotește) „Eh, la naiba și cu tine". Adică e ca și cum... (râsete) E ca și cum... Nu, asta e ce a spus ea! Citesc ce-a spus ea... a spus: „Ei, na. Pur și simplu o să împart asta cu mine însămi.”

TIFFANY: Ei bine, am simțit în interior după luna trecută. Am făcut-o, iar astăzi sunt puțin morocănoasă, deoarece, pe parcursul lunii trecute am realizat cât de mult am dat altora în tot acest timp aberant.

ADAMUS: De ce?

TIFFANY: Doar o fac. Asta e doar ceea ce fac și...

ADAMUS: Vreau să spun, să luăm... „Doar ceea ce fac," asta nu mai merge în această cameră.

TIFFANY: Ei bine, cred că face parte din ceea ce este drăgălășenia mea. Sunt o artistă și creez multă frumusețe peste tot.

ADAMUS: Unde ți-ai dezvoltat dulceața/drăgălășenia? De unde a venit asta?

TIFFANY: (suspinând) Cred că a fost doar... din câte îmi dau seama, cred că este doar un mecanism de a mulțumi oamenii, sincer.

ADAMUS: Da, da. Pe cine încerci să mulțumești?

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Da, nu. Pe cine încerci să mulțumești?

TIFFANY: Pe toată lumea ca ei să mă placă.

ADAMUS: Nu, du-te mult înapoi. Pe cine încerci să mulțumești? De timpuriu.

TIFFANY: Aa, nu știu. La început, cam pe toți.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Dar vreau să spun, să zicem, la doi, trei ani.  Pe cine încercai să mulțumești?

TIFFANY: Pe mama mea.

ADAMUS: În regulă.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Da. Oricum. Așadar, încă nu am parcurs tot procesul luna aceasta. Acest Shoud a venit puțin cam devreme.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Daa (câteva chicoteli).

ADAMUS: Da, da.

TIFFANY:Băieți, mai dați-mi încă două săptămâni...

ADAMUS: Știi tu, o să întârziem asta...

TIFFANY: Încă două săptămâni și o să fiu al naibii de grozavă. Daa.

ADAMUS: Oh, mai aveai nevoie de două săptămâni. Da, bine...

TIFFANY: Asta e tot.

ADAMUS: ... acest tren se mișcă repede (ea chicotește). Așadar, care e esența bunătății tale?

TIFFANY: Sunt o artistă. Creez frumusețe în atât de multe feluri.

ADAMUS: În regulă.

TIFFANY: Adică, peste tot. O văd și o creez.

ADAMUS: Artistic.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Grozav. Care este cea mai recentă creație a ta?

TIFFANY: Cel mai recent am făcut o mulțime de tencuială venețiană.

ADAMUS: În regulă.

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Îți place să faci asta?

TIFFANY: Da, îmi place să fac asta. Și trebuie să spun, lucrul cu sala de alpinism?

ADAMUS: Uh, huh.

TIFFANY: Îmi place la nebunie asta.

ADAMUS: Chiar așa?

TIFFANY: Dar știi de ce îmi place? Pentru că îmi place fizicalitatea corpului meu, deoarece sunt super puternică.

ADAMUS: Sigur.

TIFFANY: Și tencuiala Venețiană este în același fel.

ADAMUS: Oh, bun.

TIFFANY: Așa că, într-un fel, am vrut să apăr gimnastica prin cățărare, deoarece este distractivă.

ADAMUS: Poți s-o aperi cât e ziua de lungă.

TIFFANY: Da, pentru că e distractiv să-ți placă...

ADAMUS: Daa (câteva chicoteli).

TIFFANY: Știi tu, nu este vorba doar despre a sta așezat acolo, a fi cu totul pe o bancă în parc, nefiind în corpul tău.

ADAMUS: Te voi opri însă...

TIFFANY: Este vorba, ca și cum, a fi în fizicul tău și a fi precum...

ADAMUS: Nu, însă voi întrerupe chiar acum discuția ridicolă. Este atât de omenească. Este atât de liniară. Există atât de multe căi de a primi enorme satisfacții senzuale în corp, dar nu te uiți la ele. Și mă refer la asta în legătură cu voi toți. Voi sunteți precum: ”Ei bine, iată realitatea. Mă aflu într-un corp fizic. Voi merge să mă cațăr pe pereți sau să fac tencuială Venețiană.” Nu vedeți ceea ce se află aici, iar ăsta este punctul principal al discuției de astăzi. Voi sunteți un atractant (al energiei), dar dacă vă aflați doar în acest spectru îngust, veți atrage doar un anumit tip de energie. Există acolo munți minunați, spre care puteți să vă avântați. Puteți zbura peste ei. De ce să vă cățărați?

HORAȚIU: Eu fac asta.

ADAMUS: Bun. Dar tu nu ai spus asta. Da.

HORAȚIU: Ei bine, nu m-ai lăsat să continui povestea.

ADAMUS: Ah, ah, ah! (râsete) Da, da! (câteva aplauze). Ai dreptate, pentru că avem o cantitate limitată de timp aici și uneori Shaumbra chiar are tendința să spună povești mari, lungi și grase. Însă ideea mea de aici este că există atât de multe alte alternative. Vom ajunge la asta într-o clipă.

TIFFANY: Voi permite asta. Da.

ADAMUS: În regulă. Bun.

TIFFANY: Sunt deschisă spre asta, categoric.

ADAMUS: Așadar, în ce constă esența bunătății tale? Tu ești creativă. Frumusețea ta creativă. Frumusețe creativă.

TIFFANY: Hm...

ADAMUS: Frumusețe creativă.

TIFFANY: Da. Da.

ADAMUS: Bun. Și, apropo, Cauldre îmi spune să le reamintesc tuturor că tu ai realizat tencuiala Venețiană a peretului din Clubul Maeștrilor. Bun. Ce creație minunată. Bun (publicul aplaudă).

Care este esența bunătății tale? Care este esența bunătății tale?

LINDA: Nu vă fie frică. (Linda chicotește și cineva spune: ”Să vă fie foarte frică” și câteva râsete).

SHAUMBRA 1 (femeie): Bună.

ADAMUS: Bună.

SHAUMBRA 1: Cred că bunătatea mea este aceea că - știu că o vei spune, dar eu servesc oamenii. Lucrez în domeniul asistenței sociale.

ADAMUS: Oho. Bun.

SHAUMBRA 1: Așa că îmi petrec zilele servind oamenii. Am un copil de trei ani și jumătate.

ADAMUS: Minunat.

SHAUMBRA 1: Și o parte a muncii mele este să-i ajut pe oamenii care se află în tranziție către cealaltă lume. Deci...

ADAMUS: Da. Cum îi ajuți?

SHAUMBRA 1: Ha?

ADAMUS: Cum anume îi ajuți?

SHAUMBRA 1: Oh, cu toate lucrurile lor de zi cu zi, în legătură cu care cei mai mulți oameni nu vor să-i ajute pe alți oameni (ea chicotește). Copiii și oamenii în vârstă.

ADAMUS: Îi ajuți energetic, cumva prin a spune: ” Este în regulă să pleci. Este în regulă.”

SHAUMBRA 1: Da, asta este, de fapt, toată treaba, este ca și cum în timp ce o fac, mențin energetic un spațiu.

ADAMUS: Exact.

SHAUMBRA 1: Și deci a învăța cum să fiu doar cumva prezentă, să-mi mențin spațiul, să mențin energia Permiterii în așa fel încât alți oameni să poată avea experiența lor și asta este în regulă.

ADAMUS: Deci, servești oamenii.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Asta este bunătatea din inima ta.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 1: Și, de asemenea, încerc să fiu mai creativă. Așa că, mă gândesc...

ADAMUS: ”Încerc să fiu” - nu încerci să fii creativă.

SHAUMBRA 1: Îmi dau voie mie însămi să petrec mai mult timp fiind creativă.

ADAMUS: Este precum, știi tu: ”O să-mi gândesc calea spre fericire.” Chiar nu se întâmplă. ”Voi încerca să fiu mai creativă.” Nu poți. De ce? Pentru că ești deja așa de la natură.

SHAUMBRA 1: Corect.

ADAMUS: Așadar, este a permite ca ceea ce este deja acolo să vină în față.

SHAUMBRA 1: Exact. Da. Făcându-mi timp pentru creativitate.

ADAMUS: Da, da. Deci, în inima ta, servind oamenii.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc. Încă vreo doi.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Cred că începeți să atingeți esența (subiectului) aici.

LINDA: Esteban din Argentina cred că are un răspuns (Esteban râde).

ADAMUS: Bine ai venit.

ESTEBAN: Mulțumesc.

ADAMUS: Da.

ESTEBAN: Hîm, îm, nu știu.

LINDA: Ohhh! (publicul spune: ”Ohhh!”) Ohhh! Oh, doamne! Oh, doamne!

ADAMUS: Oh! Oh! Ohh!

LINDA: Ohhh!

ESTEBAN: Am toți prietenii în...

ADAMUS: Oh! Oh!

ESTEBAN: Am toți prietenii care râd...

ADAMUS: Da. Ei râd chiar acum!

LINDA: Ohhh!

ESTEBAN: Da, ei mă privesc.

ADAMUS: Deoarece ei știu unde vei merge după asta.

ESTEBAN: Da, toți prietenii mei urmăresc în direct.

ADAMUS: Exact, exact, și chiar vor râde la ce urmează. Linda, vrei să vii și să iei microfonul (mai multe râsete), iar tu ai 60 de secunde (de stat) în toaleta femeilor (multe râsete).

LINDA: Ohhhh!

ADAMUS: Nu, trebuie să mergi să stai acolo.

LINDA: Doar spune nu. Doar spune nu!

ADAMUS: Nu, trebuie să mergi. Trebuie să mergi. (Cineva spune: ”El vrea să experimenteze asta.”)

ESTEBAN: Și dacă nu vreau?

ADAMUS: Ei bine, vei descoperi calea cea grea (mai multe chicoteli).

ESTEBAN: Care este calea cea grea?

ADAMUS: Nu-ți voi spune. Ai avut șansa ta - 60 de secunde în toaleta femeilor pentru cuvintele de ne-spus care nu ar trebui niciodată să fie rostite aici, sau vei vedea ce urmează să se întâmple. Mergi cu mașina undeva astăzi?

ESTEBAN: Nu, nu merg.

ADAMUS: Nu conduci. Adică, mergi cu un vehicul, chiar dacă este condus de un altul?

ESTEBAN: Da.

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Uf, of.

ADAMUS: Nu, doar întreb.

LINDA: Uf, of.

ADAMUS: Doar întreb. Sau 60 de secunde în baie.

LINDA: Du-te pur și simplu. Chiar du-te. O să-ți aduc înapoi microfonul.

ADAMUS: Poți merge înăuntru. Da, vrem doar să punctăm ceva aici.

LINDA: Este curat. Este curat.

ADAMUS: Nu putem...

LINDA: A doamnelor! A doamnelor! (toaleta)

ADAMUS: Nu putem fi...

LINDA: Toaleta doamnelor!

ADAMUS: Nu-l mai putem tolera pe ”Nu știu”.

LINDA: La Doamne! (Asigurându-se că el intră pe ușa care trebuie.) În regulă, asta-i o fază tare.

ADAMUS: De aceea fac așa ceva. Pur și simplu nu mai putem tolera, deoarece voi știți. Asta-i treaba, la naiba. Chiar știți. Voi chiar știți și de aceea subliniez asta. Nu ca să fiu abuziv - puțin - dar nu este vorba prea mult despre a fi abuziv. Însă este o reamintire constantă. Atunci când vă auziți pe voi înșivă spunându-vă acele cuvinte: ”Ei bine, nu știu”, voi chiar știți. Haideți să renunțăm la aceste căi vechi și aici este unde vom sfârși astăzi, la faptul că voi sunteți un atractant al energiei. Stați aici și spuneți: ”Nu știu”, ce credeți că se întâmplă? Atrageți acea energie - nehotărâre, mediocritate, a nu face nimic, a aștepta ca trenul vostru să apară.

Poți să te întorci acum. El este fascinat acolo înăuntru. Se uită peste tot (mai multe râsete). Simte energia. În regulă. Destul. Nu vrem să creăm noi dependențe. Vino afară. Haide afară. Mulțumesc (publicul aplaudă).

LINDA: Ai supraviețuit! Ai supraviețuit! Ai supraviețuit!

ADAMUS: Și prietenii tăi chiar râd acum (mai multe chicoteli). Da, da, da! El continuă să se uite în (ecranul) TV ca și cum o să-i vadă pe toți acolo înăuntru (râsete). Așadar, care este bunătatea ta?

LINDA: Respiră profund.

ESTEBAN: Da, respiră profund.

LINDA: Ai nevoie de un șervețel?

ESTEBAN: Nu spune cuvintele magice care te vor transporta din nou în baie.

ADAMUS: Da, da (Esteban chicotește). Care este bunătatea ta?

ESTEBAN: Eman ceva precum bucurie.

ADAMUS: În regulă. Ești un radiator de bucurie, un transmițător de bucurie.

ESTEBAN: Da. Da.

ADAMUS: Asta nu este makyo. Pot să simt asta.

ESTEBAN: Da.

ADAMUS: Radiezi constant bucurie.

ESTEBAN: Da.

ADAMUS: Bine. Bine.

ESTEBAN: Simt că viaţa e uşoară şi este ca şi cum...

ADAMUS: Cu ce te ocupi?

ESTEBAN: Sunt fotograf.

ADAMUS: Fotograf. Oh, bine. Bine.

LINDA: Uau.

ADAMUS: Şi îţi place?

ESTEBAN: Da. De fapt, în această călătorie pe care o fac în State, realizez că ceea ce se întâmplă este că eu de fapt... a fi un fotograf este doar o mică parte din ce îmi place, este a vorbi cu oamenii și a le spune lucruri oamenilor.

ADAMUS: Da, da. A interacționa cu oamenii.

ESTEBAN: Da, da. Am început să scriu şi mă simt cumva, super bine cu a scrie. Cam în genul: "Ce scrii?" Nu știu, orice vine. Pur şi simplu o las să curgă în...

ADAMUS: Deci, tu radiezi în mod constant bucurie. Asta e bine.

ESTEBAN: Da.

ADAMUS: Bine, minunat. Şi mulţumesc. Asta e tot, pentru moment.

LINDA: Oh, nu mai vrei încă unul?

ADAMUS: În regulă, încă unul.

LINDA: Haide. Avem nevoie de un Shaumbra senior. Cineva care a fost aici de mult, mult timp.

ADAMUS: Shaumbra senior? Dacă eram eu, nu cred că aș fi apreciat asta. Un Maestru Shaumbra înțelept.

SHEA: Prima dată în 18 ani, când ea mi-a înmânat microfonul.

ADAMUS: Prima dată?

SHEA: Prima dată.

ADAMUS: Uau. Uau.

SHEA: Da.

LINDA: Miracolele niciodată nu încetează.

SHEA: Este un lucru, dacă dai drumul, dacă le spui oamenilor: "Pur și simplu daţi drumul tuturor lucrurilor", ei se sperie.

ADAMUS: O fac. Puteți da drumul lucrurilor.

SHEA: Ceea ce puteți spune, de asemenea, este: "Lăsaţi-le să plece. Dacă e menit să se întoarcă la voi, o vor face." Și apoi ei se simt mult mai bine cu asta.

ADAMUS: Da, dar atunci vor face pe deştepţii. Vor spune: "De ce să dăm drumul? O să mă agăţ de asta, pentru că... " (Adamus chicoteşte).

SHEA: Nu.

ADAMUS: Da.

SHEA: Ei dau drumul.

ADAMUS: Da.

SHEA: Atât timp cât este... Nu știu. Pur și simplu, funcționează.

ADAMUS: Deci care este esenţa bunătății din inima ta?

SHEA: Înțelegere necondiționată, ascultare.

ADAMUS: Ascultare. Bun. Bun. Pe cine asculţi?

SHEA: În mare parte pe mine, însă oamenii doar - străinii vor veni și vor începe să vorbească cu mine și să-mi spună toată povestea vieţii lor şi este în regulă.

ADAMUS: Da. Simți vreodată că se hrănesc energetic? Te-ai simţit vreodată plictisită și ameţită de poveștile lor? (câteva chicoteli)

SHEA: Probabil cu unii, dar nu cu toți.

ADAMUS: Și să nu te întrerup...

SHEA: Și îmi pot da seama de asta.

ADAMUS: … dar oamenii de fapt nu sunt povestitori foarte buni. Ei continuă la nesfârşit.

SHEA: Oh, da.

ADAMUS: Și ei merg în mod liniar. "Când aveam doi ani..." și e ca şi cum, încotro se va îndrepta asta? (câteva chicoteli)

SHEA: Da.

ADAMUS: Dacă aveți de gând să spuneţi poveşti, învățați să începeți de la sfârșit și apoi să vă întoarceți și apoi să rezumați cu adevărat, rapid. Da. Treci la subiect.

SHEA: Dar eu nu mă încarc cu asta.

ADAMUS: Da. Doar din curiozitate, de ce asculți toate astea, de fapt?

SHEA: E doar ceva ce s-a întâmplat toată viața mea.

ADAMUS: Da.

SHEA: Şi este...

ADAMUS: Eh! O să ne oprim chiar acolo. Stai pe loc. Totul se opreşte. Bine, exact acolo împreună cu "Nu știu" este fraza - și nu ai știut asta înainte, dar - este fraza: "Este modul în care am făcut asta întotdeauna". O vom arunca în aer.

SHEA: Bun.

ADAMUS: Vreau să spun, o vom face să explodeze în stil mare, pentru că ei sunt proști. "Așa am făcut-o întotdeauna, înainte" nu mai funcționează deloc în această clasă sau oriunde se întâmplă să fiţi.

SHEA: Bun.

ADAMUS: Deci, bun, bun. Mulţumesc pentru că ai adus asta în atenţia noastră.

SHEA: Probabil că asta era potrivit să fac.

ADAMUS: Absolut (câteva chicoteli). Da, absolut. Mulțumesc. Bun. (cineva spune: "Este destinul tău") Este des-... da. Erai menită să aduci vorba despre asta. (Gag! - Adamus face o improvizație comică, îşi dă ochii peste cap!) În regulă (mai multe chicoteli).


Răspunsul lui Adamus

Acum, am pus întrebarea: "Ce se află în inimile voastre?" Și au fost multe răspunsuri bune, multe răspunsuri diferite, diverse, dar voi rezuma asta. O voi distila. Iată un exemplu de distilare. Am avut multe lucruri, am auzit multe cuvinte. Haideți să aducem asta la concizie sau să distilăm toată esența din toate acestea. Avem pace și graţie. Avem, ai asculta pe ceilalți. Avem a servi oamenii, a inspira și a fi buni/amabili, a fi radianți sau a radia bucurie, toate lucruri bune. Dar voi distila asta într-un cuvânt foarte simplu: Compasiune.

Fiecare dintre voi are o compasiune extraordinară pentru oameni, din multe motive diferite. Unii dintre voi, pentru că ați fost aici de la început; aţi ajutat cumva să daţi naştere la acest întreg lucru. Unii dintre voi pentru că ați avut atât de multe vieți; înțelegeţi bucuriile, frumusețile, coborâșurile și tristețea, drama vieții umane, dar încă o mai iubiţi. Viața umană este uimitoare atunci când vă ridicați deasupra ei. Când sunteți blocat în ea, nu e atât de extraordinar. Dar vă ridicați deasupra ei și este minunat.

Cu toţii ați fost în serviciul altora, pentru multe vieți, fie că a fost prin intermediul unor lucruri precum spitale sau îngrijiri medicale; fie că în trecut aţi fost preoți sau călugărițe care au ascultat, care au fost într-adevăr buni la a-i asculta pe alții - de fapt, ei întotdeauna adormeau, dar nimeni nu știe cu adevărat asta (câteva chicoteli), însă au dezvoltat abilitatea de a asculta; fie că pur și simplu aţi avut o iubire extraordinară în viața voastră - iubire pentru copii și parteneri și alții - voi, Shaumbra, voi toți aveți o compasiune extraordinară. Asta este ceea ce e în inima voastră. Indiferent cum spuneţi asta, dar aproape fiecare dintre voi care a primit microfonul a spus aproximativ asta. Este compasiune. Este apreciere, recunoașterea altora, servirea lor, a fi cu ei, a-i îngrijii. Niciunul dintre voi nu vrea să rănească pe altcineva. De fapt, probabil că mergeți în cealaltă direcție. Voi încă încercați să salvați pe toată lumea și învățați încet că, pur și simplu, asta nu se poate face sau nu ar trebui să se facă.

Dar există compasiune în inima voastră. Partea voastră umană are o compasiune care nu poate fi găsită nicăieri, în întreaga creație. Niciunde. Și știu că uneori gândiţi: "Ei bine, trebuie să existe ființe, acolo undeva, care toate sunt pur și simplu pline de curcubee și de iubire și de toate lucrurile." Nu chiar. Nu chiar, pentru că niciuna dintre ele nu a avut călătoria sau inima omului, aşa cum ați avut-o voi.

Compasiunea voastră se situează mult peste ceea ce ați numi norma umană și nu încerc să flatez pe nimeni aici, dar aveți așa o iubire pentru omenire și o compasiune pentru ei încât uneori, ei bine, de fapt de cele mai multe ori, vă negaţi vouă același serviciu, aceeaşi bucurie, aceeași pace sau orice altceva. Vă negaţi excesiv. Și eu spun excesiv, pentru că ceea ce faceţi chiar acum reținându-vă, refuzându-vă vouă înșivă aceeași compasiune, este că nu veţi fi - ceea ce a fost primul comentariu - un Standard. Și doar imaginați-vă pentru un moment, a fi un adevărat Maestru întrupat, un Standard. Acum, aduceți înăuntru inima omului și imaginați-vă un moment ce poate face asta pentru această planetă sau pentru Noul Pământ. Acea compasiune dăruită vouă înşivă, iar apoi radiată în afară către ceilalţi, împărtăşită cu ei, de multe ori fără niciun fel de cuvinte sau fără vreun serviciu fizic, ci în mod simplu împărtășită cu ei, imaginați-vă ce ar face asta pentru omenire, chiar acolo. Nu să vă târâţi zi de zi încercând să le ascultaţi problemele sau să vă îngrijiţi de nevoile lor fizice, ci fiind acel Standard. Este compasiunea care se află în inimile voastre.


Compasiune

Acum, stați cu mine aici - sau reveniți mai târziu și ascultați - dar ce este compasiunea? Ce este compasiunea? Am vorbit despre asta mai ales în unele dintre întâlnirile noastre unde mergem în profunzime, precum în Keahak sau Threshold (Pragul). Compasiunea este de la suflet, de la Eu Sunt. Compasiunea este bucuria de a fi. Nu de a realiza ceva, nu de a ajunge din punctul A la punctul B ci, pur și simplu, bucuria de a fi. Acesta este fiorul sufletului, al lui Eu Sunt. Nu trebuie să urcaţi/escaladați munți. Nu trebuie să îndepliniți sarcini mari sau realizări uriașe. Compasiunea sufletului - dacă o simțiți pentru o clipă - este, pur și simplu, a fi. "Eu Exist. Eu Sunt Cel Ce Sunt!" Uooo! Aceasta este așa o compasiune și un fior/o tresărire și o bucurie și toate aceste alte lucruri. "Eu Sunt Cel Ce Sunt!" Aceasta este compasiunea sau pasiunea sufletului.

Staţi acum cu mine aici. Această pasiune, compasiune a sufletului, este exact lucrul care creează sau produce/naște energie. Energia este compasiune condensată. Ceea ce este în inima voastră este compasiune. Iubire, compasiune, oricum vrei să-i spuneți, admiraţie pentru alţii - asta e energie. Voi sunteți un atractant. Voi atrageţi energie.

Însă când inima este acoperită de îndoială, de teamă, de remușcări; când inima, în mod simplu, nu este capabilă să strălucească în afară din cauza vinovăţiei și a rușinii, care sunt probleme enorme, care au fost pentru voi toți; când inima este acoperită, acea energie, acel atractant nu funcționează foarte bine. Există un mare filtru pe ea. Când vă deschideți, când permiteți aceeași compasiune pentru voi înșivă, așa cum o faceți pentru alții, exact aceeași iubire pentru omenire, v-o oferiţi acum vouă înşivă - brusc, totul se schimbă. Totul se schimbă.

Este un punct foarte important, cred că l-ați putea numi un tip de fizică, dar (e vorba de) compasiunea pe care o aveți. Când vorbesc despre inima omului, acea compasiune este lucrul care aduce înăuntru energie și vă creează realitatea. Deci facem un pas îndrăzneț aici spunând acum că urmează să deschidem inima. Vom aduce exact aceeași compasiune care se află adânc înrădăcinată în absolut fiecare dintre voi, o vom aduce în realitatea voastră, în realitatea umană și, acum, vom privi la felul în care energiile și la felul în care realitatea este modelată și formată pentru a se schimba cu adevărat. Fără efort. Fără a escalada munţi, în afara cazului în care doriți să urcați pe munți. Nu mă iau de escaladarea munţilor. Pur și simplu nu înțeleg, când există atât de multe alte moduri de a experimenta senzualitatea vieții. Dar ăsta sunt eu.

Acum, haideţi să respirăm profund cu asta. Amintiți-vă, voi sunteți un atractor al energiei, un atractant. Aduceți în mod constant înăuntru, acest flux de energie. Sunteţi o ființă plină de compasiune. Asta e în inima voastră, cu mult mai mult decât în majoritatea celorlalți oameni. Chiar este, altfel nu ați fi aici.

Acum, simțiți dinamicile pe măsură ce vă deschideți acea inimă - dacă nu pentru altceva, doar pentru a o împărtăşi cu Maestrul care aduce înțelepciunea, să deschideți acea inimă către Maestru - cum încep să se schimbe dinamicile energiei. E un lucru ce nu solicită intelectul, pentru că nu trebuie să vă gândiţi la asta. Nu există niciun efort în asta.


Focalizare

Acum, haideți să schimbăm vitezele puțin mai mult. În continuare, aș dori să aduc o imagine grafică pe ecran și de asemenea, să arăt tuturor celor care privesc și, stingeţi luminile, vă rog.

Aș vrea ca voi să priviţi la imagine. Și nu, nu încerc să vă hipnotizez (câteva chicoteli).

(pauză în timp ce grafica apare pe ecran)

Într-adevăr, există ceea ce ați numi karmă negativă în a-i hipnotiza pe ceilalți, în special (practicată) pentru motive de putere. Doar priviţi la asta cu atenţie/fix pentru un moment.

(pauză lungă)

În regulă. Aprindeţi luminile, vă rog. Scoateți imaginea de pe ecran. Linda la microfon. Ce ați experimentat? Ce ați sesizat, simțit? Care a fost experiența voastră cu acea imagine?

LINDA: În regulă.

SHAUMBRA 2 (femeie): Ei bine, cercuri şi unghiuri.

ADAMUS: Mm hmm. Da. Dar ce ai simțit? Știu ce a fost, dar...

SHAUMBRA 2: Oh, un fel de...

ADAMUS: Microfonul la gură, te rog.

SHAUMBRA 2: Un fel de pace.

ADAMUS: O pace.

SHAUMBRA 2: M-am simțit liniștită, în pace.

ADAMUS: În regulă. Bine, pace. Următorul. Ce ați experimentat cu imaginea de pe ecran?

STEPHANIE: Am experimentat un fel de fracturare...

ADAMUS: Fracturare.

STEPHANIE: Da.

ADAMUS: În regulă.

STEPHANIE: Da.

ADAMUS: Pur și simplu, lucrurile s-au simţit fracturate. În regulă.

STEPHANIE: Uh huh.

ADAMUS: Interesant. Ce ai experimentat cu asta?

ANDY: Mie mi s-a părut foarte confuz.

ADAMUS: Confuz.

ANDY: Da.

ADAMUS: În regulă. Încă doi.

SHAUMBRA 3 (femeie): Am putut s-o văd, într-un fel, în două moduri diferite și am avut de ales.

ADAMUS: Mm hmm. Da.

SHAUMBRA 3: Deci, unul a fost doar un gen de tipar, cumva ad litteram. Și celălalt a fost mișcarea.

ADAMUS: Mișcare.

SHAUMBRA 3: Ca și cum, câteodată, creierul meu ar fi putut vedea mișcarea.

ADAMUS: Exact. Bun. Încă unul.Ce ai experimentat?

EDITH: Am experimentat aproape același lucru ca și Stephanie. Era doar o mulțime de pătrate și părea că se mișcau și brațe lungi,etcetera, etcetera.

ADAMUS: Bun. În regulă. Acum, hai să stingem luminile din nou, imaginea este înapoi, pe ecran. Acesta este un tipar hipnotic clasic pe care nu-l folosim să hipnotizăm pe cineva. Stingeți luminile, vă rog și puneți imaginea pe internet.

În regulă. Vă uitați la acesta și dacă priviți fix în el, începeți să vedeți mișcare. Este un lucru natural. Creierul nu știe cum să citească toate tiparele care au fost proiectate în mod specific, așa că nu este sigur cum să citească, astfel încât începe să vadă mișcare și, de multe ori, o mișcare vă va atrage în ea. Câteodată se va simți ca și cum vine la voi.

(pauză)

Cât timp priviți fix la aceasta, uneori există, de asemenea, un simț al dezorientării. Deveniți dezorientați față de împrejurimile ce sunt peste tot în jurul vostru chiar acum, în timp ce priviți fix în el (n.tr.: este vorba de tipar).

(pauză)

Mintea este foarte structurată în modul în care gândește ea, în modul în care interpretează lumina, sunetul, stimulii senzoriali. Este foarte structurată în acestea. Și acum, de fapt, mintea creează tipare, creează imagini care nici măcar nu sunt necesare acolo, dar tot timpul, mintea, fascinată de acestea, este trasă în ele.

Aprindeți din nou luminile, vă rog.

Acesta este un exemplu al simțului Focalizării. Și folosesc această imagine grafică distinctă astăzi, ca să vă explic, în esență, ce se întâmplă, într-un mod simbolic, ce se întâmplă atunci când veniți în această realitate. Când veniți pe planeta Pământ, dobândiți corp fizic, sunteți în timp și spațiu, nu este diferit față de un tipar ca acesta. Ajungeți să fiți prinși în el. Ajungeți să fiți aspirați/absorbiți în interiorul lui. Este hipnotizant/fascinant. Are un mod de a vă hipnotiza, de a vă trage în interior.

Corpul vostru, pentru unii dintre voi și mintea voastră, încep să se simtă puțin dezorientate aici, deoarece ieșiți dintr-o altă stare a realității. Ieșiți dintr-un alt mod de a percepe realitatea. Deveniți focalizați, iar corpului și minții le ia puțin ca să se ajusteze la asta. De aceea căpătați o senzație de puțină dezorientare. Și atunci când imaginea este întreruptă, atunci voi încercați să reveniți la împrejurimile voastre familiare. Dar împrejurimile voastre familiare de aici, nu sunt nimic altceva decât un tipar hipnotizant în care ajungeți să fiți prinși. Ați ajuns să fiți prinși în el sau v-ați jucați în el sau indiferent cum vreți să spuneți, atunci când ați venit pentru prima dată pe planetă, și apoi ați ajuns să vă obișnuiți cu asta.

Și pe urmă începeți să spuneți: ”Dar acesta este felul în care este. Nu îl punem la îndoială. Întotdeauna s-a făcut în felul acesta. Trebuie să respir pentru că, ei bine, este ridicol - trebuie să respiri.” De fapt, nu trebuie. Dar dacă voi credeți că trebuie, dacă credeți că aveți nevoie să mâncați alimente, să beți apă, atunci exact asta veți atrage în viața voastră și acesta este modul în care va fi construită realitatea voastră.

Când sunteți adânciți în simțul Focalizării, veți face tot ce puteți pentru a valida simțul Focalizării. Singurul lucru care schimbă cadrul aici este atunci când cineva capătă o cunoaștere, ceea ce Tobias a numit Fructul Trandafirului, calea de ieșire, când cineva capătă cunoașterea că există ceva mai mult; când cineva spune: ”Știu că sunt în...“ Puteți pur și simplu, să puneți din nou imaginea grafică acolo și să o mențineți puțin. Când cineva spune: ”Știu că sunt prins aici înăuntru și mintea mea analizează și spune: ‘Ei bine, este negru și alb și este circular și sunt linii.’“ Puteți merge la infinit cu încercarea de a descrie fizica acelei imagini grafice și nu contează. Sunteți tot în imaginea grafică. Sunteți tot în acea focalizare. Sunteți tot în acea realitate și asta face foarte dificil să vezi ceva în afara acelei realități.

Deci, când mintea cântărește totul, de la creativitate la soluțiile vechilor probleme, la ce urmează în viața voastră, cum veți trăi, totul este făcut din interior, de aici (indicând imaginea grafică) uitând că există cu mult mai mult. Totul este focalizat aici înăuntru mai degrabă, decât realizarea că există mult mai mult acolo, afară.

Mintea are o tendință de a încerca să analizeze și, în esență, să justifice existența ființei în acel tipar hipnotic, sau, în acest caz, în realitatea umană. Nimic greșit cu realitatea umană, dar este foarte, foarte limitată. De aceea sunteți aici. În esență, voi ați spus: ”Există o cunoaștere care transcende această realitate în care sunt blocat. Există o cunoaștere că trebuie să fie ceva mai mult decât negru și alb care creează un anumit tip de realitate. Trebuie să existe mai mult.“ Am mai vorbit despre asta înainte. Asta este ceea ce v-a adus aici. Asta este ceea ce vă înnebunește în legătură cu viața umană de zi cu zi. Și totuși, mintea, încă va încerca să explice în mod logic această focalizare, această realitate. Va încerca să-și afle calea de ieșire, iar dacă vă uitați cu adevărat acolo înăuntru, asta, pur și simplu, continuă și continuă. Imaginați-vă pentru un moment acum, că aceasta este realitatea și aceasta este calea voastră spirituală, chiar în jos, în acel tunel de acolo. Doar continuă. Este mai mult din același lucru. Ceva trebuie să se schimbe.

Într-un fel, am vorbit despre asta în povestea Tărâmului Albastru din Memoriile Maestrului. În povestea Tărâmului Albastru am spus că, inițial, exista această comunitate, acest sat, iar ei aveau toate culorile. Aveau roșu și galben și roz și violet și aproape toate culorile pe care vi le puteți imagina și culori care nici măcar nu sunt în spectrul uman. Ei aveau toate aceste culori, dar, le-a plăcut albastrul. Le-a plăcut albastrul și trebuie că acel albastru a fost într-un fel culoarea cea mai admirată și adorată.

Albastru a adus mai mulți bani pe piață. Dacă ceva era albastru, oamenii căpătau mai mulți bani pentru el. Oh, era o asemenea venerație pentru albastru. Nu știu de ce, este doar modul în care erau ei. Poate era focalizarea albastră. Dar, destul de curând, totul în realitatea lor a început să se transforme în albastru. Culoarea pielii lor a început să se transforme în albastru. Hainele erau albastre. Casele erau albastre. Cerul, bineînțeles, era albastru. Pământul era albastru. Existau tot felul de nuanțe diferite de albastru și era o nuanțare a albastrului, încât să se poată distinge obiectele unele de altele. Dar totul era albastru. Banii lor erau albaștri, cântecele lor erau albastre, totul era albastru, pentru că au intrat într-o focalizare hipnotică, bazată probabil pe iubirea lor sau sentimentele lor senzuale față de albastru, cine știe, dar, destul de curând, era doar albastru. Asta era tot ce era. Toate celelalte culori au fost uitate. Ei nu au scris despre ele. Nimeni nu a scris ca să spună: ”Obișnuia să fie galben. Obișnuia să fie roșu.” Totul era albastru.

Dar atunci, au fost câțiva indivizi care știau că exista mai mult. Ei, pur și simplu, știau asta și încercau s-o descrie altora. Au încercat să spună: ”Dar există mai mult decât albastru.” Dar nu au putut. Nu și-au putut găsi cuvintele, pentru că tot vocabularul lor era albastru. Nu exista niciun cuvânt pentru galben. Nu exista nicio ureche care ar fi putut auzi galben sau roșu sau orice altă culoare, așa că au devenit frustrați. Au devenit plini de anxietate. Ei știau că exista mai mult, dar, ei bine, atunci au început să creadă că sunt nebuni. Poate că doar inventau asta. Poate că ar fi trebuit doar să fie fericiți cu pâinea albastră și pizza albastră și fotbalul albastru și totul albastru. Au încercat să revină în albastru, dar ceva îi sâcâia în interior. Ceva a spus: ”Mai bine mor pur și simplu, decât să continui această existență albastră.”

Și când au spus asta, lucrurile au început să se deschidă. Și aceasta este povestea voastră, prietenii mei. Aceștia sunteți voi spunând: ”Suntem într-o asemenea focalizare,” iar albastrul, aici, ar putea fi timpul sau spațiul. Albastrul ar putea fi dualitatea. Albastrul ar putea fi orice, dar este limitat. Nu este tot ceea ce există acolo afară. Există cu mult mai mult decât atât și asta este în regulă, dar există cu mult mai mult.

Haideți să respirăm profund cu asta.

Focalizarea, un simț, un mod de a percepe realitatea, un simț minunat - putem da jos asta (imaginea grafică) acum - este uimitor. Focalizarea este, de fapt, unul din simțurile cele mai magice dintre toate. Vă prinde și devine atât de focalizat, atât de albastru, încât este greu să vă găsiți calea de ieșire. Clasica - era să spun greșeală - neînțelegerea clasică este aceea că veți ieși din albastru folosind albastru și nu funcționează. Trebuie să vă Alt(erați) realitatea. (n.tr.: Adamus face analogia cu butonul Alt de pe tastatura oricărui computer și sugerează că putem apăsa butonul Alt din noi, pentru schimbare, pentru a permite Realitatea Alternativă)


Realitatea Alt(ernativă)

Alt. Toți aveți această cheie pe computerele voastre. Alt - înseamnă diferit. Înseamnă o schimbare. Înseamnă fără mai mult albastru. Deci, motivul pentru care suntem astăzi aici este să activăm - nu-mi plac activările. Haideți să spunem că ne vom aminti de butonul Alt. Cauldre a înțeles greșit acest cuvânt, cu siguranță (publicul chicotește). Ne vom aminti de butonul Alt care este deja în voi. Realitatea Alt.

Când vă uitați la viață, care este în fața voastră, când omul spune: ”În regulă, ce va aduce ziua de mâine? Despre ce este vorba în măiestria iluminată?“ tot restul acestora, voi gândiți încă în simțul Focalizării, în limitare. De aceea nu-mi plac cuvintele, când cineva spune: ”Nu știu“ sau ”Acesta este modul în care s-a făcut întotdeauna.“ Haideți să aruncăm în aer ”acesta este modul în care s-a făcut întotdeauna,“ pentru că este doar un alt mod al tiparului hipnotic de a vă captura. ”Ei bine, sunt, pur și simplu, în această hipnoză. Sunt în această focalizare. Și, bineînțeles, sunt 24 de ore într-o zi.“ Nu, nu sunt. Există o Realitate Alt în care nu sunt 24 de ore într-o zi, unde nu există ore într-o zi, unde nu există timp. Și nu este acolo, afară, este chiar aici, dar nu ați văzut-o, pentru că ați fost atât de focalizați acolo, pe ecran.

Nu este un joc al minții. Mintea nu poate juca acolo unde mergem, nu chiar acum, în orice caz. Mintea nu poate să controleze asta. Mintea nu are stăpânire sau putere asupra acesteia. Mintea, de fapt, va lucra împotriva ei pentru o scurtă perioadă de timp, până când mintea învață să se adapteze la Realitatea Alt.

Această realitate este una a focalizării profunde, dar voi deja știți că există cu mult mai mult. Ați fost aproape stânjeniți să vorbiți despre asta, pentru că nu ați știut cum să explicați altora fizica. Vă întrebați dacă doar inventați asta sau dacă, pur și simplu, înnebunim puțin cu toții aici. Vă pot spune, dragii mei prieteni, există realități Alt și sunt aici. Nu sunt acolo afară; sunt chiar aici. Avem nevoie doar să atingem butonul Realității Alt. Și, oricât de simplu sună asta, este, de asemenea, puțină provocare.

Sunteți cu adevărat gata să ieșiți din vechea Focalizare? Sunteți cu adevărat gata să simțiți ceva care v-ar putea face corpul să se simtă foarte îngrețoșat, pentru că nu este obișnuit cu realitățile Alt. Este obișnuit cu Focalizarea. Și mintea, vă veți întreba uneori: v-ați pierdut mințile? Sunteți cu adevărat gata să apăsați butonul Realității Alt, al realității diferite? Și știu că răspunsul este da, dar vă spun că ceea ce se așterne în fața voastră va cere/necesita o imensă cantitate de Permitere, pentru că, apăsați acel buton Alt și deodată lucrurile nu mai au sens deloc. Dar totuși, vor avea mai mult din ceea ce voi ați numi  ”sens,“ ca un mod de a percepe realitatea, decât orice ați făcut până acum.

Lăsați-mă să explic într-un mod puțin diferit. Realitatea nu este nimic mai mult decât o experiență în interiorul unui anumit spectru al energiei și conștiinței. Și este deseori dictată de credințe. De exemplu, pe planetă aici, există două credințe primare despre felul în care ați ajuns aici și unde vă îndreptați. Două credințe primare despre condiția umană. Una este evoluția, Darwin - care era cu adevărat nebun de legat într-un fel (râsete). Într-adevăr era. Eminent, dar nebun de legat. Darwin, evoluționism, în care totul a evoluat din spumă de lac, asta a fost doar un fel de chestiune de evoluție. Voi ați fost maimuțe. Ați evoluat din vreun accident biologic, probabil. Totul pur și simplu a evoluat cumva.

Acum, Darwin și teoriile evoluției nu vorbesc, cu adevărat, despre cum a apărut acea spumă de lac, cum au apărut microbii sau organismele inițiale sau orice altceva. Într-un fel au sărit peste acest fapt și doar au trecut direct la evoluție. Și cealaltă este creaționismul. Dumnezeu v-a creat pe voi. Adam și Eva, i-a pus în grădină, v-a creat pe voi toți, acum sunteți păcătoși, mergeți jos pe Pământ.

Acelea sunt cele două puncte de vedere primare despre cum ați ajuns aici și, într-un fel, unde vă îndreptați. În religie sau creaționism, e ca prin ispășire, prin a sta în coate și  genunchi și a cere iertare sau suferind de karma voastră, pentru a vă întoarce în grația lui Dumnezeu. Nici măcar nu are sens, dar sunt cam 4,7 miliarde de oameni pe planetă care cred în asta, într-o măsură sau alta. Nu are sens deloc, dar este un joc distractiv. Acelea sunt cele două școli primare de gândire referitoare la cum ați ajuns să fiți.

Să respirăm profund chiar acum.

Nu spun că una sau alta este corectă sau greșită. De fapt, amândouă sunt adevărate în felul lor. Dar haideți să apăsăm butonul Alt chiar acum.

Cum am ajuns aici și unde ne îndreptăm? Haideți să facem ceva total diferit sau să simțim ceva total diferit de creaționism sau succesiunea evoluționistă. Haideți să facem ceva diferit.

Respirați profund. Alt, diferit/altfel. Nu este nici măcar gândire. Butonul Alt nu este conectat la creier. Butonul Alt nu este conectat la creier. Este conectat la Înțelepciunea Maestrului și la inima omului. Apăsați butonul Alt.

Linda, la microfon. Aprindeți luminile.

Cum am ajuns aici? Și unde ne îndreptăm? Care este noua teorie a creației? Și vă cer, vă rog să nu spuneți: ”Nu știu.” Dacă credeți că nu știți, doar inventați și veți realiza cât de adevărat era de fapt. Vă rog.

JOHN: Conștiința a spus: ”Vreau să experimentez.”

ADAMUS: Minunat.

JOHN: Astfel a devenit.

ADAMUS: Astfel a devenit. Nici eu nu aș fi putut s-o spun mai bine. Conștiința a spus: ”Am vrut să creez. Vreau să experimentez,” și așa este. Nu avem nevoie să înmânăm microfonul altcuiva. Mulțumesc (publicul aplaudă).

Acum, știința, fiind în Focalizare, fiind în această imagine grafică hipnotică, știința spune: ”Ei bine, asta nu este corect. Pot să vă dovedesc chiar aici că aceste lucruri s-au întâmplat și aici este dovada științifică și sunteți plini de niște aiureli new age,” iar creaționiștii v-ar spune: ”Oh, oh, îl veți supăra pe Dumnezeu și veți ajunge în iad și veți face penitență sau sunteți păgâni.” Astfel vor argumenta înainte și înapoi, dar aveți absolută dreptate. Este creația.

Creația nu are nevoie să evolueze. Creația se poate petrece și apoi să revină și să arunce o privire: ”Ei bine, cum s-a întâmplat asta?” Care este unul din multele feluri în care s-ar fi putut întâmpla? Deci conștiința - snap! (pocnit din degete) - doar creează în felul acesta și apoi creează întreaga poveste, lungă, mare, grasă, despre cum ați ajuns aici, care ar putea sau nu să fie adevărată. A fost doar o experiență, dar asta este. Conștiința alege să creeze și, prin urmare, suntem aici. Absolut.

Deci, prieteni, acesta a fost un exemplu al școlilor de gândire, școli de gândire ale conștiinței de masă care, probabil, sunt corecte până la un punct, pentru că puteți merge în urmă, din punct de vedere științific și să priviți cum au evoluat lucrurile, până la un nivel. Puteți merge, de asemenea, alături de teoria creaționistă, aceea că Dumnezeu a fluturat mâinile lui sau ale ei și totul a fost aici. Într-un fel, este ca și conștiința, dar acordă credit altcuiva.

În tot ce faceți de acum înainte, opriți-vă și apăsați butonul Realității Alt. Sunt atâtea moduri diferite de a privi realitatea, atâtea moduri diferite de a crea.

Acum, haideți să mergem un pas mai departe cu asta. În viața voastră umană de zi cu zi, intrați în dispute, probleme - poate o problemă de bani, poate o problemă în privința deciziei-despre-ce-să-faceți-mai-departe-în-viața-voastră, poate o dispută în relații, indiferent ce este - stima de sine sau orice - și mintea voastră are un anumit mod de a se gândi la asta. Mintea voastră este în acel tipar pe care l-am prezentat înainte, în acel tipar hipnotizant și mintea voastră se va învârti și învârti și învârti și învârti - haideți să-l punem, din nou, doar pentru un moment - mintea voastră se va învârti și învârti și învârti și învârti, în interiorul acelui tipar, căutând o soluție la, să spunem, problema legată de relația pe care o aveți. “Ar trebui să stați cu un partener sau nu? Care sunt consecințele? Care sunt implicațiile financiare? Se va supăra el sau ea? Vă va, el sau ea, amenința sau chiar se va sinucide? Va spune el sau ea lucruri urâte despre voi altor oameni, pentru că el sau ea știe toate secretele voastre murdare și obiceiurile proaste?”

Deci, vedeți, deodată, sunteți în toată această problemă, în toată această focalizare hipnotizantă, focalizare a minții, focalizare mentală încercând să înțelegeți problema relației, ce să faceți. Mergeți înainte și înapoi cu asta. Deveniți mai jalnici/triști în fiecare zi. Nu puteți suporta această persoană cu care trăiți, dar nu îndrăzniți să-i spuneți că nu o mai iubiți. Vă întrebați ce să faceți, ce să faceți, ce să faceți. Acesta este momentul în care vă opriți, respirați profund și apăsați butonul Alt, iar apoi, dați-vă dracului la o parte din calea voastră.

Vedeți, Alt nu este conectat la creier. Alt nu intră în tiparul hipnotic sau în Focalizare. Alt deschide un nivel cu totul nou de soluții pentru voi, indiferent ce este. Probleme mari, probleme mici, orice. Orice din viața voastră.

Dacă aveți o provocare chiar acum, ei bine, ce aveți de gând să faceți mai departe în viața voastră? Vreți acest lucru, măiestria întrupată, dar știți că locul acesta de muncă nu vă mai servește. Nu ajungeți nicăieri cu el, dar aveți nevoie să vă plătiți facturile și sunteți înapoi în tipar, aici. Și încercați să vă dați seama “Cum să plec din acest loc de muncă? Cum să ies din această situație, să am suficienți bani să fiu Maestrul întrupat, să zbor la clasa întâi, să am o casă frumoasă,” ceea ce meritați și știți că meritați, dar mintea se întoarce aici înăuntru, în Focalizare, în ea însăși, căutând răspunsul, deci, ce faceți? Spuneți: ”Ei bine, va veni la mine într-o zi.” Doar v-ați adâncit și mai mult în acest tipar, pentru că, pur și simplu, nu va veni la voi într-o zi. Doar vă veți adânci mai mult în el. Ați putea uita de problema voastră pentru un timp, dar nu o veți rezolva. Și, din nou, încercați să rezolvați o problemă sau o chestiune în viața voastră folosind unelte vechi, fiind în Focalizare și folosind mintea, care are capacitate foarte limitată, foarte, foarte limitată. Mintea nu gândește în afara ei însăși. Nu poate. Deci mintea, întotdeauna sondează și caută răspunsuri în ea însăși și, ghiciți ce? Ele nu sunt acolo, iar asta este o veste bună!

Cum să ieșiți din minte? Apăsați butonul Realității Alt. Și apoi, într-adevăr, opriți-vă să mai gândiți. Mergeți la plimbare. Urcați-vă pe un munte, dacă asta este ceea ce vreți. Coaceți o prăjitură, mâncați câteva Bile ale Maestrului, indiferent ce este (câțiva chicotesc). Treceți, doar, prin experiența energetică de a atinge Realitatea Alt și apoi, dați-vă la o parte din calea voastră.

Răspunsurile vor veni la voi, poate nu în acel moment, dar răspunsul va veni și va fi atât de diferit de ceea ce mintea ar fi putut să gândească, încât, la început, veți crede că înnebuniți. Veți pune la îndoială răspunsul. Nu va fi un răspuns ca un text scris sau nimic de genul ăsta. Va fi o cunoaștere, o simțire - ”Ahh, în regulă” - și, într-un fel, va veni peste voi ca un val minunat, mare, care pur și simplu va fi acolo. Dar pe urmă, mintea voastră umană, această bucată de rahat, va începe să încerce să absoarbă asta înăuntru, să absoarbă frumusețea, grația, uimitoarea expansivitate a noii soluții; va încerca s-o absoarbă chiar înăuntru acolo (în imaginea grafică sau Focalizare). Acesta este momentul când vă întoarceți, apăsați butonul Realității Alt. ”Uh-uh, uh-uh. Nu mergem acolo înăuntru. Vom merge în Realitatea Alt.”

Inițial, mintea, mintea voastră umană nu va înțelege cu adevărat. Veți încerca să exprimați asta în cuvinte și este aproape nedefinibil. Veți încerca să puneți raționament în noile soluții din viața voastră și, pur și simplu, nu va fi potrivit cu modul în care funcționează mintea. Vedeți, această diagramă de aici, mintea este incestuoasă și întotdeauna se mănâncă pe ea însăși. Mintea se mănâncă întotdeauna pe ea însăși, dar este infinită, deci poate să continue să mănânce și să mănânce. Este întotdeauna în ea însăși. Noi vom merge în Realitatea Alt, în soluții cu totul diferite.

Puteți folosi asta pentru orice din viața voastră. Nu este magie; este conștiință. Este conștiință și acesta este atractantul. Conștiința vă va scoate din asta (imaginea grafică a Focalizării), pentru că în afara acesteia, acel întreg zid, întreaga încăpere, întreaga clădire, totul, este doar conștiință. Conștiința este tocmai acel lucru care vă va permite, vă va duce în realități alternative și nu în realități umane. Știți, aveți emisiunile voastre SF la TV, științifico-fantastice, și înfățișează o formă diferită a realității umane, dar sunt tot corpuri umane, este tot mintea umană, sunt tot acțiuni umane și tot restul acestora.  Este doar o mică extra ciudățenie aruncată acolo. Aceasta este atât de diferită. Nu este doar omul Alt, este cu adevărat Realitatea Alt. Atât de diferită.

Așa că haideți să respirăm foarte profund și, începând de acum, aveți această - ați putea s-o numiți unealtă, care a fost mereu acolo, voi reveniți la conștiența ei - Realitatea Alt. Este un mic - hai să-l numim un buton. Este un mic declanșator în interiorul vostru care nu este legat/cablat în minte și vă furnizează câteva perspective rapide diferite, de genul celor de care am auzit aici. Am avut oameni de știință și conducători religioși ce dezbat de sute, dacă nu chiar de mii de ani, modul în care am ajuns să fim/existăm. Și într-o singură afirmație clară, fratele John a spus: ”Hei, este doar conștiința care e creativă și când ea vrea asta, suntem cu toții aici.” De fapt, acesta este adevărul. Științei îi va lua un timp până va descoperi asta; religia nu va accepta asta niciodată. Dar acesta este adevărul. Fără conștiință nu e nimic. Cu conștiința puteți crea realități ca aceasta. Cu conștiința puteți crea simțul Focalizării care vă prinde într-o realitate ca aceasta. Cu conștiința puteți crea orice realitate vreți, dar nu prin intermediul creierului. Nu este puterea voinței. Nu este putere deloc. Nici măcar nu folosește energia.

Nu este deloc energie în creație. Și majoritatea oamenilor echivalează creația cu uriașe  cantități de energie. Adevărata creație, adevărata conștiință nu are un strop de energie în ea. Doar mai târziu, ați putea spune, după ce creația s-a născut în interiorul creatorului, care sunteți voi, numai atunci compasiunea sau pasiunea iese la iveală pentru a aduce energia și s-o facă astfel. Și de aceea spun, uitați-vă în inima voastră. Uitați-vă la ceea ce este în inima voastră. Aveți altfel de cuvinte decât până acum pentru a o descrie, dar compasiunea este esențială. Acum aduceți asta în voi înșivă. Aduceți-o în viața voastră. Și deodată, totul se schimbă - ușor, cu grație, fără efort.



Merabh-ul Realității Alt


Haideți să respirăm foarte profund. Să punem niște muzică și să integrăm totul. Multă vorbărie, multă distragere astăzi, dar haideți să integrăm toate acestea în merabh-ul nostru.

(începe muzica)

Deci, acum vine timpul, acum vine timpul pentru înțelepciunea Maestrului. Maestrul a apărut pentru că voi ați permis.

(pauză)

Niciuna din celelalte vieți ale lui Eu Sunt nu au fost așa permisive, dar voi ați fost, iar acum apare înțelepciunea.

(pauză)

Și îndrăznesc să spun că ați uitat de adevărata inimă a omului. Ați fost prea ocupați încercând să depășiți răni și provocări. Prea ocupați să vă zbateți și să luptați, luptându-vă cu morile de vânt, luptând în bătălii de care nu mai e nevoie. Uitând tot timpul de imensa compasiune din inima voastră.

(pauză)

Dacă există un lucru pentru care veți fi cunoscuți în întreaga eternitate, celebrați, atunci când în sfârșit părăsiți corpul uman și veniți pe cealaltă parte, acesta este compasiunea pentru ceilalți. Este ca o bandă colorată pe care o veți purta în ceea ce ați numi câmpul vostru energetic din toate timpurile. Nu va dispărea niciodată.

Când veniți în preajma altor ființe, ființe angelice în celelalte tărâmuri, ele vor vedea asta imediat în voi.

Banda aceea colorată, compasiunea pe care ați avut-o pentru alții, voi o luați de-a gata/ca atare.

Vreau să începeți să observați alți oameni și există variate grade de compasiune pe care le au. Unii cu foarte, foarte puțină. Unii care nu au mai multă compasiune decât un animal care rătăcește prin păduri, alții cu grade ce variază, dar niciunul cu compasiunea pe care o aveți voi. Și inima voastră s-a călit de-a lungul vieților, poate doar datorită acestei imense compasiuni, alții au putut profita de voi. Dar, știți voi, acele zile au trecut. Au trecut de mult. Nu mai este nimeni care să vă poată răni sau să vă facă rău în vreun fel.

(pauză)

Recunoscând că sunteți o ființă a conștiinței, conștiința este ca… ei bine, este marele creator, dar nu necesită energie deloc. Conștiința este ca un vis, ca o pasiune… o imaginație a ceea ce ar putea fi creat, ce ar putea fi experimentat. Și apoi aduce energia pentru a o manifesta, dar nu numai în moduri fizice. Aduce energie pentru a manifesta realități.

Vedeți, chiar în timp ce vă vorbesc acum, voi sunteți aici, în tărâmul fizic, în timp și spațiu, dar conștiința voastră își imaginează, visează și creează povești, experiențe, experiențe foarte senzuale care nici măcar nu sunt bazate pe realitatea fizică. Le întrezăriți din când în când în starea voastră de vis.

Ajungem în acest punct în care este timpul să trecem dincolo de acea matrice, acel tipar hipnotic al minții și al vieții de zi cu zi. Așadar, ne întoarcem în acest punct și permitem butonul Realității Alt. El a fost întotdeauna aici. Nu este nou. Într-un fel a fost acoperit, ascuns.

Este într-adevăr în ființa voastră, acest buton al Realității Alt. Nu este nimic pentru care să fie nevoie să vă căzniți sau să dobândiți/câștigați. Este, ați putea spune, dreptul vostru prin naștere, dar este dreptul vostru de creator de a avea Realitatea Alt, de a merge dincolo de dualitate, a merge dincolo de vechile răspunsuri la întrebările din viața voastră.

Se folosește în mod gratuit și nu este conectat la creier și nimeni altcineva nu-l poate folosi. Este doar al vostru. Prin recunoașterea lui, prin permiterea lui, veți realiza că dacă deveniți vreodată blocați, doar îl apăsați. Există soluții diferite. Există perspective diferite, realități diferite și da, ele se pot amesteca/îmbina cu această realitate. Da, pot. Nu există ori/ori. Există un Și. Nu sunteți limitați la o singură realitate, nici măcar la două.

Șocant? Ei bine, da este. Dar este atât de real și totul este rezultatul conștiinței. Lucrul amuzant este că noi nu creăm nimic nou aici. Pur și simplu pășim afară dintr-o Focalizare foarte limitată. Asta este tot ceea ce facem. Pășim afară din acel tipar care a fost arătat pe ecran.

Această Realitate Alt poate fi folosită în toate lucrurile din viața voastră. Și amintiți-vă, nu există mâinile îngerilor pe ea. Nu este Sinele vostru Înalt cel care face asta. Sunteți voi - voi și înțelepciune Maestrului.

Poate fi folosit pentru o problemă mică, dacă vreți să cumpărați o mașină nouă, o casă nouă. Poate fi folosit pentru probleme umane mai mari - “Ce să fac în legătură cu locul meu de muncă?” Poate fi folosit pentru problemele mari din viața voastră - “Cum să mă deblochez? Cum să permit iluminarea mea întrupată? Cum ajung la sănătate și bunăstare?”

Dar este un detaliu pe butonul Realității Alt. Nu prea mult, dar suficient ca să-l putem recunoaște aici.

Unul este acela că nu se va întâmpla ceea ce ați crezut, ceea ce omul a crezut că va fi. Eliberați așteptările chiar de la început. Nu va fi doar o altă soluție umană. Va fi nepământeană/din altă lume. Vor fi soluții din alte tărâmuri, însă tărâmuri care au fost întotdeauna aici.

În al doilea rând, va fi un avertizor luminos pe acesta - “Nu folosiți pentru alții. Numai pentru uzul vostru personal.” Nu-l folosiți pentru alții, pentru că atunci, anulați tocmai compasiunea inimii voastre. Vedeți, adevărata compasiune este a le permite tuturor să aibă experiențele lor, onorând totul în legătură cu ei, în legătură cu alții. Nu să încercați să îi schimbați. Nu să încercați să schimbați lumea, ci să onorați. Poate că este una dintre cele mai dure lecții pentru orice înger și orice înger uman ca voi.

Nu încercați să schimbați lumea. Folosiți butonul Realității Alt pentru voi, pentru viața voastră. În cele din urmă îi va afecta pe alții când deveniți acel Standard. Ceea ce am vorbit înainte, esența bunătății din inima voastră, acest Standard strălucitor, oh, acesta va schimba. Dar o va face fără cuvinte, fără putere, fără împingere. Va schimba oamenii cei mai apropiați de voi - copiii voștri, pe cei dragi. Va schimba comunitatea voastră.

Dar nu folosiți butonul Realității Alt pentru ei. Este doar pentru voi - pentru a schimba realitatea voastră, a schimba modul în care creați.

(pauză)

Conștiința creează fără să folosească deloc energie. Doar în cazul manifestării această energie este adusă pentru a crea iluzii minunate ale realității.

Conștiința, marele creator, nu necesită energie deloc.

(pauză)

Și amintiți-vă că voi sunteți un atractor, atractant al energiei; de cealaltă parte a ecuației, de cealaltă parte a ecuației conștiinței. Sunteți în locul către care curge energia, receptorul, cel dăruit cu energii.

Sunteți ca un magnet, dar dacă sunteți limitați de către minte, de către credințele voastre, dacă sunteți limitați de acea imagine grafică hipnotică a realității, veți atrage numai energie limitată într-un spectru limitat, cu soluții limitate.

Imaginați-vă pentru un moment că nu există limite. Există realități Alt. Există multe, multe realități diferite care sunt toate aici. Folosiți exemplul meu: Nu există doar evoluționism; nu există doar creaționism. Există conștiinți-onism (Adamus chicotește).

Există atât de multe realități diferite.

Imaginați-vă pe voi pentru un moment acum, voi ca atractanți, ca cei care primesc darurile energiei, cum schimbă asta Realitățile Alternative.

(pauză)

Deci, haideți să aducem acest buton al Realității Alt în conștiență deplină.

Respirați profund.

Este aici pentru a vă juca cu el, nu să vă fie teamă de el. Este aici pentru a experimenta, doar să nu-l folosiți pentru alții.

(pauză)

Amintiți-vă din această zi că există atât de multe soluții diferite și - voi simplifica mai mult asta, dar voi spune că - în mod caracteristic voi încercați să folosiți două soluții diferite, două abordări diferite când apare o problemă - abordarea A și abordarea B - și toate sunt bazate pe acea imagine grafică hipnotică, cu alte cuvinte, pe limitările minții. Și, așa cum s-a spus mai devreme în sală astăzi, ei bine, acesta este modul în care s-a făcut întotdeauna. Dar voi sunteți adevărați pionieri ai conștiinței. Haideți s-o facem diferit. Haideți să luăm Realitatea Alt și să ne deschidem.

Respirație foarte profundă, dragii mei prieteni. Respirație foarte profundă.

Până ne vom întâlni din nou luna următoare sau cândva între timp, doar amintiți-vă, câtă vreme stați aici pe Pământ ca Maeștri  întrupați, că totul este în regulă în întreaga creație.

Mulțumesc. Mulțumesc (publicul aplaudă).

Traducere realizată de: Mia Diana Poștoacă, Ana-Maria Labo, Cristina, Cristina Dobrescu, Horațiu Dinu, Florența Cuculeac
Revizuire: Mirela Ghenea, Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi