MATERIALELE CRIMSON CIRCLE
Seria „Aripile”
SHOUD 2 – ADAMUS SAINT-GERMAIN, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
7 octombrie 2017
www.crimsoncircle.com
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al lui St. Germain.
Haideți să respirăm profund împreună, dragi Shaumbra, întrucât ne întâlnim din nou; întâlniri ce au avut loc de sute de mii de ani în diferite moduri, în diferite forme și în diferite locuri. Nu doar în această viață ne-am adunat împreună de dragul inimilor și sufletelor noastre, ci de veacuri. Și iată-ne acum, aici, în cel mai important moment dintre toate.
Acum, când facem întâlnirile noastre în întreaga lume – când avem ceea ce se numește workshop sau seminar, noi mergem peste tot în jurul lumii – este ceva foarte unic ce se întâmplă. Dacă ați fost la una dintre întâlniri, probabil știți că de multe ori eu spun grupului: „Care este energia comună? Ce anume a adus împreună acest grup special de 50 sau 100 sau 200 (de oameni)? Care este energia comună din cameră?” Și apoi, după multe răspunsuri greșite, dau eu răspunsul potrivit și asta ar putea varia oriunde, de la faptul că cei care s-a adunat acolo s-au cunoscut unii pe alții în trecut, au fost împreună la o Școală a Misterelor. Ei au acea legătură comună, în aceeași Școală a Misterelor de ani și ani și decid să revină împreună din nou. Ei cred că merg la un workshop; este un bun paravan. Oh, noi vorbim, ținem niște prelegeri, ne distrăm puțin, mișcăm o mulțime de energie, dar de fapt, este vorba despre reuniunea sufletelor care erau la Școlile Misterelor.
Alteori, în grup există o energie generală a îndoielii de sine. Știți voi, ei au trimis chemarea pentru workshop – au anunțat-o aici, la Shoud, au plasat-o în revistă, au plasat-o în magazin și merge în afară – și atrage exact oamenii potriviți, exact grupul potrivit. Am avut grupuri pline cu atât de multă îndoială de sine. Ei sunt atât de aproape, dar încă au atât de multă îndoială de sine.
Am avut grupuri care vin împreună pentru că ei sunt răniți, răniți profund, răni pe care le găsesc foarte greu de eliberat, iar asta este energia comună în acel workshop specific. Așa că, vorbim puțin despre răni. Distrag atenția aici într-o mulțime de feluri, însă ceea ce facem cu adevărat în acea adunare este să eliberăm o mulțime din acea energie veche sau cel puțin să recunoaștem că ea stă acolo – acea energie veche a rănii sau o energie veche de victimă – pentru ca participanții să o elibereze.
Dar nimeni nu a spus vreodată: „Care este energia comună a noastră, a tuturor?" Noi toți, aceia dintre voi care vizionați astăzi online sau cândva în viitor, a celor care sunt adunați aici. Care este energia comună a Shaumbrei? Este doar o întâmplare că oameni din întreaga lume s-au pomenit conectați la site, la Crimson Circle? Ah! N-aș crede.
Visul Atlant
Energia comună aici este ceea ce eu numesc Visul Atlant. Merge înapoi, înapoi, înapoi la templele din Tien, din Atlantida. A fost visul iluminării întrupate, când Maestrul se întâlnește cu omul laolaltă în iluminarea întrupată. A fost visul de atunci al divinului să vină în acest tărâm și apoi să trăiască; să trăiască pe deplin, să trăiască ceea ce acum este numită Viața Ahmyo.
Acesta a fost Visul Atlant și fie că ați fost efectiv în templele din Tien, din Atlantida, fie că ați ajuns în acel vis, visul iluminării întrupate, în vremurile lui Yeshua când atât de mulți dintre voi v-ați adunat împreună, fie că ați venit (împreună) în vremurile Școlii Misterelor, nu contează, deoarece elementul comun este încă acel vis care merge înapoi atât de departe, până în Atlantida.
Oh, Atlantida. Nu-i așa că e interesant ce se întâmplă chiar acum la știri, privind ce se petrece? Atât de multe uragane, atât de multă devastare în acea zonă. Când simțiți cu adevărat ceea ce se întâmplă, este o curățare, o curățare a vechilor energii Atlante, venind exact la momentul potrivit pentru a curăța, a clarifica.
Acum, uneori, curățarea este tragică din punct de vedere al confortului uman și, de multe ori, în ceea ce privește viața umană. Nu este nicio greșeală pentru oricine este încă acolo care și-a pierdut viața într-unul din aceste incidente. Dar ceea ce se întâmplă cu adevărat este o curățare profundă, profundă, a acelei vechi energii Atlante, energia rănii și a războiului, energia în care Isis a fost cu adevărat rănită. De aceea voi vedeți acest tipar continuu de curățare în zonă. Va dispărea pentru puțină vreme și apoi va veni din nou, până când totul va fi curățat.
Așa funcționează, chiar și în interiorul vostru, până când totul este curățat. Oh, iar uneori sunt lucruri de care nici măcar nu sunteți conștienți, ce sunt atât de înrădăcinate în viața și comportamentul vostru. Așadar, furtunile se întorc, din când în când, curățând de fiecare dată – uneori cu mare disconfort, uneori cu o mulțime de emoții și chiar cu dureri fizice – însă pentru a curăța ceea ce nu este al vostru.
Energia comună pentru oricine se numește pe sine Shaumbra – desigur, nu este nimic la care să vă alăturați și nu este niciun jurământ de făcut – însă, energia comună care ne aduce pe toți împreună este Visul Atlant al raiului și Pământului laolaltă, dar nu într-un alt tărâm. Aici. Chiar aici. Asta este ceea ce vă aduce pe toți împreună.
Pentru voi, asta ar putea părea evident – „Ei bine, desigur, pentru asta suntem aici. Suntem aici pentru Realizarea noastră, iluminarea noastră. Suntem aici pentru a trăi acum în corpul fizic" – dar respirați profund și simțiți-i pe ceilalți care se află în călătoria și pe calea lor spirituală, pe alții care studiază artele mistice. Nu este neapărat același lucru pentru ei. Pentru unii, da, dar nu este în mod necesar același lucru.
Nu există dorință interioară profundă pentru iluminarea întrupată. Este iluminare și apoi nu se știe ce se întâmplă după aceea sau într-adevăr nepăsare. Dar pentru voi este vorba de a rămâne, este vorba de a fi aici. Și, oh, ați aflat și continuați să aflați cât de greu poate fi uneori.
Energia comună la noi toți, la voi toți, este Visul Atlant. Visul meu, de asemenea. Acesta este unul din motivele pentru care m-am întors să lucrez cu absolut fiecare dintre voi.
Suntem în ajunul acestuia. Nu suntem departe de el. Nu vom continua să ne zbatem vieți întregi cu asta. Suntem în pragul acestuia și, uneori, în pragul oricărui eveniment este cel mai dificil, cel mai captivant, atunci când apare cea mai mare frică și îndoială, când lucrurile sunt pur și simplu pe cale să se petreacă. Chiar înainte de ziua voastră de naștere, chiar înainte de a vă căsători, chiar înainte de iluminarea voastră întrupată este atunci când totul începe să se agite și să zornăie. „Totul începe să tremure/să șchioapete," așa cum a spus Kuthumi acum mulți ani. Nimic nu pare drept. Nimic nu pare corect. Totul pare a fi în afara echilibrului și chiar atunci este momentul când problemele vechi au tendința de a ieși la suprafață. Și apoi vă întrebați: „De ce încă mă lupt? De ce sunt aceste vechi probleme? De ce mi se spune că sunt atât de aproape de iluminare, dar totuși mă simt uneori ca și cum ar fi la 10.000 de mile distanță (n.tr. o milă terestră = aprox 1,6 km)? De ce, oh, de ce?”
Și, că veni vorba, a sta în corp, în timp ce treceți prin Realizarea voastră, este dificil în atât multe feluri. Este minunat. Este absolut minunat, odată ce ați trecut prin ea (câteva chicoteli). Dar, a sta în corpul ce trece prin acest întreg proces, este cel mai provocator și sunt unii care ajung foarte aproape de Realizarea lor și pleacă. Ei pleacă. Sunt 157 de Shaumbra care au venit, au venit pe partea mea, după ceasul meu, începând cu anul 2009, când am început să lucrez cu Shaumbra. O sută cincizeci și șapte care s-au apropiat atât de mult sau au fost atât de epuizați și obosiți, încât au eliberat (corpul). Ah! A fost unul dintre cele mai ușoare lucruri de făcut pentru ei. Așa o bucurie. O asemenea onoare. Fără regrete. Fără dorința să o fi făcut diferit, dar uneori, este atât de seducător când ajungi atât de aproape, pur și simplu să pleci.
De ce să stați? Vreau să spun, pe bune, de ce să stați – ca să puteți fii la curent cu știrile zilnice? (câteva chicoteli) De ce să stați – ca să mai puteți servi o dată masa? De ce să stați – ca să mai puteți face sex? De un timp, nici măcar de asta nu ați mai avut parte, așadar, de ce să mai rămâneți, oricum? (Linda suflă.) Scuze. Hm.
LINDA: Vorbește pentru tine (mai multe chicoteli)
ADAMUS: De ce să stați? De ce să stați când energiile Pământului sunt aspre? Sunt într-adevăr aspre. Încă mai sunt oameni care au multe, multe, multe, multe vieți prin care să treacă. De ce să stați? Știți că nu-i veți salva, știți că nu veți salva lumea, așa că de ce să stați? Ah. Ei bine, doar pentru că ați ajuns atât de departe. Doar pentru că acesta a fost Visul Atlant și doriți să îl vedeți până la capăt. Doar pentru că vreți să vedeți cum e să trăiți viața senzuală, viața cu adevărat senzuală. Niciodată nu s-a făcut cu adevărat în forma voastră umană. Vreți să vedeți cum va fi. Și pentru că, pur și simplu, e timpul pentru Viața Ahmyo.
Viața Ahmyo este atunci când ești Maestrul și omul. Este "și"-ul când nu mai sunt bătălii, nu mai sunt lupte, nu mai sunt lucruri la care să muncești. Acum puteți lăsa asta să vină la voi – abundență, relații, energii, orice ar fi.
Visul Shaumbrei
Acum, acesta este un vis și-l voi numi Visul Shaumbrei. Visul la care nu trebuie să lucrați din greu și să vă străduiți, aceasta este pur și simplu acolo. Pur și simplu acolo, exact la momentul potrivit. Încât nu vă mai luptați în mintea voastră, deloc. Nicio bătălie. Sunt terminate. Când nu vă mai luptați cu nimic. Când sunteți cu adevărat transcendenți printre alți oameni. Cu alte cuvinte, puteți fi cu ei, dar voi operați cu adevărat la un nivel diferit. Nu mai sunteți în minte.
Oh, mintea, mintea, mintea. Vom vorbi despre minte în mare detaliu în ProGnost 2018, care urmează. Este sfârșitul minții. Este ultima eră a minții, dar majoritatea oamenilor nu realizează asta. Ce se va întâmpla cu mintea umană? Va deruta, va traumatiza oamenii.
Mintea umană a devenit ceea ce este, încă din vremurile de mijloc ale Atlantidei. S-a luat ca atare faptul că asta este mintea și că va fi întotdeauna la fel. Nicidecum. Mintea va trece printr-o evoluție extraordinară și majoritatea oamenilor nu sunt cu adevărat pregătiți să se descurce cu asta. Așadar, dacă veți avea un titlu pentru ProGnost 2018, este ProGnost 2018, ultima Eră a Minții.
LINDA: Iac!
ADAMUS: Oh. Uau.
Suntem dincolo de asta. Suntem dincolo de asta. Sunteți deja adânciți în cunoaștere. Vă urmați intuiția. Vă deschideți inima. Mintea este suficient de relaxată pentru voi toți, oricare dintre voi. Mintea este destul de relaxată acum. Încă o să mai smucească și o să mai tragă uneori. Încă o să-și mai scoată la suprafață seducția pentru a rămâne, dar mintea se va adapta și se va ajusta. Mintea deja face asta. De aceea, în unele zile se simte puțin nebunesc acolo sus (n.tr. Adamus arată spre cap).
Dar este Visul Shaumbra, acest Ahmyo, nu numai pentru a fi în corpul fizic. De fapt, uneori cred că nu acesta este visul vostru. Vă doriți să puteți fi aici și nu să trebuiască să vă cărați în jurul acestui corp, însă este visul de a fi pur si simplu în ușurința și grația energiei. A energiei care vă servește. Nu voi să o serviți. Fără crize energetice, fără a fi în niciun fel de stări de energie scăzută, dar într-adevăr, o dată pentru totdeauna, să lăsați energia să vă servească. Acesta este Visul Shaumbra, Viața Ahmyo. Este uimitor și chiar surprinzător când brusc, este pur și simplu acolo.
Acum, bineînțeles, omul interacționează cu el. Nu e ca și cum doar stați pe banca voastră din parc toată ziua. S-ar putea să fie nevoie să trimiteți niște e-mailuri. Ar putea fi nevoie să faceți o excursie, câteva lucruri de genul ăsta. Dar acea luptă veche, strădania ce vă julea genunchii – și când sunteți în genunchi muncind din greu, dându-vă la o parte pe voi înșivă - asta dispare și așa trebuie. Va dispărea, că veni vorba, cu mintea, pentru că mintea este cea care pune toate aceste lucruri acolo. Dar dispar și brusc, Visul Shaumbra este acolo.
Este puțin înspăimântător, într-un fel, pentru că sunteți obișnuiți să trebuiască să gândiți lucrurile și să lucrați la lucruri și încă veți dori să repetați acele tipare. Veți vrea doar ca ele să fie puțin mai ușoare - un proces de gândire puțin mai ușor și o luptă puțin mai ușoară - dar ele vor dispărea complet și asta se va simți ciudat, destul de ciudat. Se va simți bizar. Este vorba despre a lăsa, în sfârșit, energia să vă servească,
Acum, una dintre cele mai mari provocări, pentru absolut fiecare dintre voi, este că e vorba despre voi. Este despre voi. În minutul în care vă trageți după voi tribul, familia, prietenii, omenirea, orice, pe toți ceilalți, brusc, nu mai este despre voi. Deodată, aveți chestiile lor. Deodată trebuie să lucrați la ale voastre - nu mai lucrați deloc la ale voastre - ci la ale lor și brusc, vă va încetini, poate chiar va opri acest întreg proces al Vieții Ahmyo, al permiterii ei de a veni la voi. Vă veți simți ciudat când asta pur și simplu va veni la voi, dar probabil, nu va veni la soțul/soția voastră, la copiii voștri, la cei mai buni prieteni, la oamenii din jurul vostru. Iar voi veți dori să împărtășiți totul și veți descoperi că nu funcționează, pentru că ei nu vor asta. Ei nu sunt pregătiți pentru asta. Nu îi servește deloc, iar asta va fi una dintre provocări.
Ah, când spun visul Shaumbra, Ahmyo, este exact acolo. Este chiar acolo și sună atât de bine, dar acum o spun pentru voi. Pentru voi, nu pentru copiii, nu pentru soții, pentru nimeni altcineva. Dacă își doresc asta, o pot permite și ei, dar trebuie să o facă ei, pentru ei înșiși.
Acesta va fi unul dintre lucrurile ciudate cu Viața Ahmyo, vă veți simți uneori poate chiar puțin egoiști. Acela este momentul când respirați profund și dați drumul acesteia, iar eu voi fi exact la ușă, insistând ca voi să-i dați drumul. Sunt atât de multe în interiorul vostru care ... ei bine, vom ajunge la asta într-un minut. Hm.
Deci sunteți chiar în ajun și acesta nu este lucrul de tipul morcovului-din-fața-calului. Voi sunteți acolo. Sunteți în acea energie și, așa cum am mai spus înainte, există un impuls care nu vă va permite să vă întoarceți. Vă poate permite să vă simțiți mizerabil pentru un scurt timp și să vă simțiți ca și cum ați merge în cercuri, dar nu vă puteți întoarce. Există un impuls care este acolo, care vă va purta în iluminare. De aceea numim aceasta Seria „Aripile”. Vă va purta în iluminare. Visul Atlant, Visul Shaumbra, cunoașterea pe care o aveți în inima voastră, asta este ceea ce vă va duce acolo, uneori lovind și țipând.
Așadar, voi spuneți: „Dar Adamus, când? Dar când?! Eu lucrez la asta! (câteva chicoteli) O permit. Aștept cu răbdare.” Niciunul din cele trei lucruri nu este adevărat (mai multe chicoteli). Nu așteptați cu răbdare. Într-adevăr nu Permiteți, pentru că există încă atât de multe concepții greșite despre Permitere. "Permiterea: lumea ajunge să calce peste mine". Asta nu este Permitere. Permiterea este doar despre voi, voi, voi înșivă, divinul, Maestrul, oricum vreți să numiți asta. Numai despre cele două elemente. Voi, omul, permițând Maestrului. Ei vin laolaltă. Vedeți, în acea mică diagramă, nu sunt frații și surorile și mamele și tații voștri și oamenii de la locul de muncă sau oricine altcineva. Nu permiteți restul lumii. Acesta (degetul mijlociu) pentru restul lumii (câteva râsete). Asta înseamnă să mergeți pe propriul vostru drum (mai multe chicoteli în timp ce el gesticulează din nou). Nu este vorba despre a permite altceva decât pe tine și divinul, pe tine și Maestrul, pe tine și Eu Sunt-ul. Asta e. Nimic altceva. Nu a permite lumii să fie un loc mai bun. Nu!
Shaumbra, am spus-o mereu. Shaumbra, uneori mă întreb, oare voi ascultați, simțiți? A permite este despre voi și Eu Sunt. Asta e. Nimic altceva. Fără ghizi spirituali, fără Adamus, fără nimic altceva. Nu mă permiteți pe mine, pentru că vă voi încurca (câteva chicoteli). A permite este despre a vă permite pe voi înșivă și nu lucrați la asta. Dar vă văd lucrând la asta. Toată munca este făcută exact aici (arată spre cap). Nu aici cu mâinile, este făcută aici (arată către cap). Și răbdarea. Oh, nu. Deloc.
Dar voi spuneți: "Atunci când, când se va întâmpla? Eu permit. Lucrez din greu la asta și am răbdare." - dintre care niciuna nu este adevărată - "Când se va întâmpla? Ce mă ține înapoi? Ce fac greșit?"
Un Mesaj Foarte Special
Pentru a ajuta să răspund la această întrebare, vreau să vă citesc ceva. Vreau să citesc ceva ce, un favorit de-al meu, John Kuderka, i-a dat lui Cauldre pentru mine ca să vă citesc vouă. Sună puțin întortocheat, dar când Cauldre l-a întrebat pe dl. Kuderka: "Deci vrei să te transmit prin channel la Shoud?" Și John a spus foarte clar: "Nimeni nu mă va transmite prin channel pe mine" (râsete). Așadar, Cauldre a scris asta și mi-a cerut să o citesc în timpul Shoud- ului.
Haideți să respirăm profund, în timp ce simțim prezența lui John - oh, prezența - întreaga lui ființă în cameră.
Trebuie să mă opresc pentru o clipă și să explic. John și-a extins datoria/obligația, și-a prelungit șederea aici pe Pământ. Inițial trebuia să plece acum trei ani și jumătate. Când a realizat că, Crimson Circle urma să facă un studio, a decis să rămână mai mult, pentru a fi parte din construirea tuturor acestor lucruri. Slujba lui a fost îndeplinită. Era gata să vină pe partea aceasta. A primit un proiect mare la care va lucra aici și s-a hotărât să rămână.
El a făcut tranziția recent. Va fi întotdeauna parte din Shaumbra, parte din acest studio. El nu a plecat. Probabil este mult mai conștient de absolut fiecare dintre voi decât a fost vreodată. Iar el lucrează literalmente la - îl cunoașteți pe John - lucrează la o nouă tehnologie, însă la o tehnologie care nu implică circuite și fire și electricitate. O tehnologie pentru a rămâne conectat între tărâmuri. Vedeți, din când în când voi aveți scurte licăriri din celelalte tărâmuri, dar apoi par că se estompează, așa că dragul John lucrează la o tehnologie pentru ca Shaumbra să rămână conectați, să rămână în acele tărâmuri. Hm.
De la John: "Cea Mai Mare Boală. Cea mai mare boală nu este cancerul sau insuficiența cardiacă. Acestea sunt dezechilibre ale corpului. Cea mai mare boală nu este depresia, anxietatea sau schizofrenia. Acestea sunt reacții ale minții. Cea mai mare boală este să rămâi adormit, în ciuda cunoașterii că este timpul să te trezești.
Am să repet asta.
"Cea mai mare boală este să rămâi adormit, chiar și atunci când știi că e timpul să te trezești. Starea de adormire îți sfâșie inima și sufletul. Este vorba de a fi necinstit/fals cu tine însuți în mijlocul celui mai mare adevăr dintre toate: Tu ești liber. A rămâne adormit înseamnă a trăi într-o stare limitată, iar asta te va bântui mai mult decât orice boală a corpului sau a minții."
Voi repeta și asta.
"A rămâne adormit înseamnă a trăi într-o stare limitată și asta te va bântui mai mult decât orice boală a corpului sau a minții. În loc să lupți împotriva cancerului sau a depresiei, mergi adânc în inima ta. Simte ce este al tău și lasă orice altceva în urmă."
Permiteți-mi să repet asta.
"Simte ce este al tău, pe măsură ce mergi adânc în inima ta și lasă totul în urmă. Nu te agăța de amintiri vechi sau îngrijorări legate de viitor. Acestea sunt bolile care îți vor nega viața. Cea mai mare boală dintre toate, pentru Shaumbra, cea care te va ține departe de inima ta, este a rămâne adormit."
John a avut câteva experiențe incredibile, propriile lupte cu cancerul, dar de fapt, asta nu a fost cu adevărat o bătălie. A fost o permitere, ați putea spune, a ceea ce era în adevărata lui inimă. O permitere a ceea ce era cu adevărat acolo.
Acum, niciun om nu vrea să se confrunte vreodată cu boli ale corpului sau ale minții. Dar a lui nu a fost o luptă împotriva cancerului. A lui a fost permiterea Sinelui. Iar în ultimele sale zile și mai ales în ultimele câteva luni, a realizat că a menținut o mulțime. O mulțime de lucruri vechi care nu i-au servit, dar pe care totuși le-a menținut. Aceasta a fost cea mai mare boală, nu cancerul. Nu și-a scuturat sabia împotriva cancerului. A scuturat-o împotriva netrezirii și a Nepermiterii. Toate instrumentele sunt acolo. Tot ce aveți nevoie, tot ceea ce a avut John nevoie, toate sunt acolo.
Când și-a făcut tranziția, a fost cu bucurie. A fost întâmpinat literalmente, de mii și mii, care au desfășurat Culoarul de Onoare pentru el - îngeri, Shaumbra, Maeștri Ascensionați. Ce moment de bucurie. Ce moment de bucurie. La scurt timp după asta, el a transmis acest mesaj pentru a spune că boala nu era cancerul. Oh, nu deveniți supărați din cauza cancerului. Boala era cu adevărat despre a nu te trezi atunci când știi mai bine. Când știi mai bine.
Este diferit pentru cei care nu au nicio bănuială despre ceva numit iluminare, pentru cei care nu au fost niciodată atinși de Spirit, de Theo, care nu l-au simțit niciodată pe Eu Sunt al lor în interior, care nu au experimentat niciodată "Eu Exist." Este diferit pentru ei. Dar, pentru voi care ați avut acele întâlniri, care ați simțit prezența în voi, aceia dintre voi care au trecut dincolo de minte și au avut experiența Spiritului în viața voastră de zi cu zi, atunci, pentru voi, cea mai mare boală este să nu vă treziți atunci când știți mai bine.
Când există frică; când vă rețineți, când poate așteptați ca altcineva să o facă; atunci când există lucruri la care pur și simplu nu renunțați, lucruri care nu mai sunt pentru voi, lucruri de care vă țineți pentru că, într-un fel, asta creează o identitate pentru voi, vă oferă un mod de a vă lupta cu viața, vă oferă ceva pe care să dați vina. Vă oferă un ciclu repetitiv de a lupta cu ceva, fără a ajunge într-adevăr vreodată undeva.
Ah, există un anumit nivel de confort în a face asta și am contrariat mulți Shaumbra și voi continua să o fac prin a spune că dacă există ceva în viața voastră, asta trebuie că vă servește cumva, altfel nu ar fi acolo. Ceva, fie că este alcoolism, fie că este depresie, fie că este a vă simți total dezechilibrați, fie că e vorba de abundență, fie că e vorba de probleme în relații, dacă încă mai sunt în viața voastră, înseamnă că încă mai primiți ceva din asta. Nu o lecție. Nu o lecție, pentru că nu există lecții. Însă primiți un fel de confort sau identitate sau o anumită durere auto-provocată din asta.
Deci, dragii mei prieteni, cea mai mare boală este să continuați de fapt să vă prefaceți că nu sunteți treji, că nu sunteți niște Maeștri, atunci când într-adevăr, aveți tot ce este nevoie pentru asta.
Nu este al Vostru
Deci, ce este? Ce este? De ce vă agățați?
Edith. Edith, tu te agăți de sinele tău războinic (Adamus îi ia mâna). Tu te agăți de bătăliile vechi din viețile dinainte. Te agăți de dreptate. Te agăți de faptul că ‘lucrurile trebuie să fie într-un anume fel.’ Acestea nu sunt ale tale. Acestea nu sunt ale tale. Chiar dacă au venit dintr-o viață anterioară, nu mai sunt ale tale. Acestea nu sunt ale tale, Edith. Dă-le drumul. Acele bătălii vechi, nu sunt ale tale.
EDITH: (șoptește) Mulțumesc.
ADAMUS: Dă-le drumul. Dă-le drumul, draga mea.
Există lucruri care sunt atât de adânc înăuntru. Uneori nici nu vă dați seama, dar ele nu mai sunt ale voastre. Ajungeți la acest punct în ajunul iluminării și, pur și simplu, este timpul să dați drumul. Nu sunt ale voastre.
David, compasiunea ta pentru alții, grija ta pentru alții, ah, este așa o binecuvântare, într-adevăr (Adamus îi ia mâna), dar aceste lucruri nu mai sunt ale tale. Au creat o identitate pentru tine - David cel bun - și te-au făcut să simți în aici (indică spre inima lui). Dar aceste lucruri nu mai sunt ale tale. Nu înseamnă că vei răni alți oameni. Nu înseamnă că ești indiferent față de ceilalți. Înseamnă, pur și simplu, că nu le mai poți căra pentru ei. Acestea nu sunt ale tale, David. Respiră profund și dă-le drumul.
Dur, dificil. Dificil să dați drumul acestor lucruri. Au ajutat să vă creeze pe voi. Au ajutat să vă facă ceea ce sunteți, dar nu sunt ale voastre. Aceasta nu e a voastră. O să mă auziți spunând asta într-una și o să-i rezistați. O să îmi rezistați mie.
Vince și Caroline, lucrurile care v-au atins corpul fizic (Adamus își pune mâinile pe umerii lor), nu sunt ale voastre. Le-ați luat aspra voastră ca fiindu-vă proprii. Doctorii au spus că sunt ale voastre. V-ați putea uita la razele-x, ați putea simți durerile din corpul vostru, dar ele nu sunt ale voastre. Nu sunt. Ați cărat prea multe pentru alți oameni și, de fapt, atât de mult unul pentru celălalt. Este un lucru ce ține de frumusețe, când doi care se iubesc unul pe celălalt își duc unul altuia sarcinile, dar bolile corpurilor voastre nu sunt ale voastre.
Eu nu le pot îndepărta de la voi. Nu v-aș vindeca nici dacă aș putea, dar vă pot cere să le dați drumul. Aceste lucruri din corpul vostru, ele vin din vieți în care v-a păsat prea mult, ați luptat prea mult pentru o cauză. Ele nu sunt ale voastre. Dați-le drumul. Respirați profund. Aceasta nu e a voastră, Vince, Caroline. Aceasta nu e a voastră.
E dificil uneori, deoarece vă simțiți atât de apropiați și conectați cu lucrurile din viața voastră. Simțiți că faceți atât de mult parte din ele. „Evident,“ gândiți voi, „Trebuie să fie ale mele,” și continuați cu bătălia. Continuați să luptați cu aceste lucruri și ele nu sunt ale voastre.
Tobias a spus-o cu mult timp în urmă: Singurul lucru care este al vostru este ceea ce alegeți. Asta e. Nu îmi pasă dacă este abundență. Nu îmi pasă dacă este o problemă dintr-o viață anterioară. Orice este, nu este a voastră.
Mă uit la voi și văd atâta bunătate în fiecare dintre voi, o calitate pe care mi-aș dori să o puteți vedea în voi înșivă. Dar voi cărați/vă pasă prea mult. Inima voastră este acoperită de murdărie și noroi și mizerie și catran, deoarece cărați lucruri ce nu mai sunt ale voastre. Și nu le puteți lua în iluminarea întrupată. Veți continua să încercați pentru iluminarea voastră, să lucrați pentru ea, dar acea murdărie vă va reține de la a o experimenta.
Aceasta nu e a voastră. Vă voi spune asta într-una, până vă săturați să o auziți, dar totuși până când îi dați drumul de fapt.
Acea durere profundă din inima ta, draga mea, acea durere profundă din inima ta, nu este a ta (Adamus ia mâna Larei). A tot fost purtată cu tine de mult timp. Rana lui Isis, experiențele tale personale care merg mult, mult înapoi în timpurile Atlantidei, acea durere profundă pe care ai simțit-o toată viața ta, nu este a ta. Tu ai creat o identitate în jurul ei. Ai creat distrugere și traumă în jurul ei. Nu mai este a ta. Nu mai este. A fost o experiență, dar nu este a ta. Te rog respiră profund și dă-i drumul. Nu este a ta.
Acestea sunt lucrurile când voi spuneți: „Dar când, Adamus? Când o să se întâmple?“ Acestea sunt lucrurile care vă rețin. Iar eu vă spun că iluminarea e naturală, că se va întâmpla și așa va fi. Se va întâmpla în această viață - în această viață - și vă mirați de ce ia atât de mult, de ce sunt atât de multe zbuciumări, deoarece vă agățați de lucruri care nu sunt ale voastre.
În fiecare zi, în fiecare moment care trece de acum încolo, aruncați o privire: E aceasta a voastră? Puteți încerca să o justificați și să spuneți: „Ei bine, da, am rănit altă persoană. Am făcut ceva în afara adevărului” sau orice se nimerește să fie. Veți spune: „Ei bine, bineînțeles, asta e a mea.” Iar eu mă opresc un moment, vă opresc pe voi și spun: „Nu este. Nu o mai cărați. Nu o mai păstrați. Nu mai fiți ademeniți de seducția ei. Nu este a voastră.”
O să vă simțiți dezgoliți câteodată, foarte, foarte dezgoliți, deoarece vă lepădați pielea, o identitate a celui/celei care ați fost, a ceea ce vă definea, ceea ce vă motivează, vă determină să luați decizii. Și deodată vă veți simți foarte dezgoliți, foarte vulnerabili - „Cine sunt eu? Ce fac eu aici? Cine doresc eu să rămână?” - și acela e momentul să reveniți la „Eu Exist. Eu Sunt Cel Ce Sunt.”
Aceste lucruri nu sunt ale voastre. Gândurile nebunești ce vă trec pur și simplu prin minte, problemele din corpul vostru, problemele cu abundența, durerile și suferințele, acestea nu sunt ale voastre.
Puteți să ștergeți totul cu buretele, imediat? (Adamus își pune mâinile pe umerii lui Alice) Puteți doar să spuneți: „Nu mai sunt ale mele?“ Puteți face asta? Bineînțeles că puteți! O parte din voi va dori să se agațe și să spună (își pune mâinile pe umerii lui Julie): „Dar trebuie să mă țin încă puțin pentru a-mi aminti să nu fiu o persoană rea,” iar ăsta e momentul când eu spun (își pune mâinile pe umerii lui Steve): „Aceste lucruri nu sunt ale voastre.” Ce este al vostru? Numai ceea ce alegeți.
Nu sunteți deloc viața voastră anterioară. Nu sunteți viețile voastre anterioare (plasându-și mâinile pe umerii lui Cathy). Ne referim la ele, sunt ca niște verișori ai sufletului. Le puteți simți, dar nu sunteți ele. Nu trebuie să suferiți pentru lucrurile pe care ele le-au făcut (își pune mâinile pe umerii lui Tiffany). Acestea nu sunt ale voastre. Abuzul pe care l-ați primit de la alții și pe care apoi l-ați preluat atât de profund înlăuntrul vostru, încât simțiți că ați făcut ceva greșit pentru a-l merita, acestea nu sunt ale voastre, deloc nu mai sunt. Nimic. Acestea nu sunt ale voastre.
Respirați profund și dați-le drumul.
Nu trebuie să le împingeți afară. Nu trebuie să vă luptați cu ele. Doar le dați drumul. Asta e. Asta e. Aceste lucruri nu sunt ale voastre (Adamus merge în spatele biroului de producție). Trebuie să mă uit cu atenție aici, în spate, la toată munca magnifică ce s-a făcut (referindu-se la noul aranjament).
Fiica ta, oh, fiica ta (își pune mâinile pe umerii lui Peter). Te doare inima. Te întrebi ce se întâmplă. Pe cât de mult o iubești, nu este a ta. Pe cât de mult te întrebi dacă ai făcut ce trebuia, dacă ai fost un tată bun, nu e a ta. Ce s-a întâmplat a fost o experiență ce schimbă viața, care a fost scrisă în suflet. Urma să se întâmple, era ceva care să o poată aduce înspre viziunea sa interioară, umanitatea sa, ceva ce să o poată aduce înăuntrul celor mai profunde niveluri ale sale. Era deja știut, era deja parte din ceea ce alesese ea. Să ai compasiune, să ai iubire, să ai grijă de ea și să-i arăți omenie, omenia pe care o porți în ființa ta, dar asta nu este a ta.
Aceasta e dificil de spus unui tată a cărui fiică a fost rănită. Nu spun să fii indiferent. Spun în mod simplu, să nu o preiei în ființa ta. Fii acolo puternic pentru ea, fii acolo pentru ea în înțelepciune, dar nu e a ta. Și va fi un an de dificultate în ce o privește, iar apoi va realiza pentru ce este ea cu adevărat aici.
Aceste lucruri nu sunt ale voastre. Familia voastră. Am vorbit mult despre asta în Libertatea Ancestrală. Nu este treaba voastră, să vă răscumpărați familia! (își pune mâinile pe umerii lui Jean). Generație după generație de lipsă de stimă-de-sine a familiei, de respect a familiei, de sărăcie a familiei, de penitență a familiei către Spirit, către Dumnezeu, a generațiilor de păcătoși, sau cel puțin așa spune familia. Acestea nu sunt ale tale, dar tu încă le menții în tine. Încă lupți în acele bătălii. Dă-le drumul.
Ce înseamnă asta, să nu îți mai vezi niciodată familia? Să îți renegi familia? Nu neapărat. Înseamnă să dai drumul acelor lucruri din interiorul tău. Eliberează-te, pentru că cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru strămoșii tăi, pentru familia ta vie de aici și acum, este să le eliberezi. Acestea nu mai sunt ale tale. Dar tu continui să te agăți de ele. Continui să te lupți cu ele. Continui să visezi despre ele. Ele nu mai sunt ale tale.
Problemele tale cu autoritatea (își pune mâinile pe umerii lui Joe), mergând înapoi cu vieți în urmă, fiind persecutat pe nedrept de autorități, de către cei de la putere, de către cei care te-au ținut ostatec, care ți-au controlat viața. Aceea a fost o viață anterioară. Acestea nu mai sunt ale tale. Acestea nu sunt ale tale. Dacă tu continui să te agăți de ele, această întreagă ajungere la iluminare va fi un chin. Va fi dureros și va atrage lucruri precum cancerul sau vreun fel de psihoză. Acestea nu sunt ale tale. A fost o viață anterioară. Tu esti Eu Sunt-ul în acestă viață. Dă-le drumul.
Și la fel pentru tine (Adamus atinge umerii lui Gaelon) despre familie, ce i-am spus ei (referindu-se la Jean, mama sa). Se aplică (câteva chicoteli).
Aceste lucruri nu mai sunt ale voastre. Pare evident. Pare atât de clar. Nu sunt ale voastre, dar vă agățați de ele. Uneori nici măcar nu realizați ce e acolo/despre ce e vorba. Uneori sunteți atât de înrădăcinați în unele din aceste atitudini și comportamente vechi din viețile din urmă, din familiile din urmă. Uneori, uneori nici măcar nu știți că sunt acolo.
Fiecare grijă pe care o ai, draga mea (își pune mâinile pe umerii lui Jane) - știai că vin încoace (câteva chicoteli), oh, ea putea s-o simtă - fiecare grijă pe care o ai, fiecare din ele, nu este a ta. Dar tu te agăți de ele. E ca un fel de pulover la care tot croșetezi și te agăți de el. Nu este a ta. De ce te agăți? Ei bine, de frica de a da drumul. Frica de a da drumul andrelelor și ghemului de ață, la tot ce ai făcut, la toate care au creat identitatea ta, toate grijile, în mod inutil. John te-ar dojeni atât de tare în acest moment. Singura boală este să nu te trezești când ai toate uneltele, tot ce ai nevoie și doar să permiți. Dar tu continui să croșetezi la acel pulover al grijilor.
Acestea nu sunt ale voastre. Oh. Oh. (Adamus își pune mâna pe umărul lui Sart.)
SART: La naiba! (râsete)
ADAMUS: Slăbiciunea. Slăbiciunea sinelui uman, vulnerabilitatea omului, asta nu este a voastră. Oh, poate că v-ați asumat puțin din ea și ați experimentat-o, dar nu mai este a voastră. Acea slăbiciune interioară, acea vulnerabilitate care v-a făcut să deveniți chiar opusul - tipul dur, tipul amuzant, tipul distractiv, dar un tip care a simțit cu adevărat că era o slăbiciune, ceva greșit în interior - nu mai este a voastră. Acea slăbiciune, de fapt, nu a fost niciodată. Nu a fost niciodată o slăbiciune, de loc, dar ați ținut de ea. Oh, ați îngropat-o ca să n-o poată vedea nimeni, dar eu știu că este acolo. Nu este a voastră.
Aceste lucruri nu sunt ale voastre. Conflictele, problemele, copiii (uitându-se la Kerri), tovarășii de viață, ați muncit atât de greu din necesitatea de a fi acel războinic. Nu-i așa că este distractiv, doi războinici, unul în fața celuilalt (referindu-se la Kerri și Edith). Nu mai este nimic pentru care să vă luptați. Nu este nimic. Nu este al vostru. Deci orice gând care intră în mintea voastră, care are de-a face cu a fi mai puțin decât, orice gând care are de-a face cu voi trebuind să munciți din greu și să vă luptați, că ceva este greșit, acestea nu sunt ale voastre! V-am spus-o de ani și ani, nouăzeci și trei la sută din ceea ce vă trece prin minte nu este al vostru, și aș spune că alte cinci sau șase la sută este doar aiureală pe care decideți să o țineți. Au venit, Dumnezeu știe de unde. Acestea nu sunt ale voastre.
Acum, din nou, oricât de simplu sună totul, încă vă veți lupta cu asta. Vreau ca voi să vă observați cu adevărat pe voi înșivă acum - gândurile voastre, sentimentele voastre, ce se întâmplă în viața voastră, ce atrageți în viața voastră, dacă lucrurile sunt dificile sau ușoare, dacă este multă confruntare și conflict - și de fiecare dată când apare asta la suprafață vreau să respirați profund și să vă întrebați: “Este al meu sau nu?” De fiecare dată când asta apare la suprafață, vreau să aruncați o privire la ea. Încă sunteți în vechiul: “Ce încearcă Spiritul să-mi spună? Ce lecție se presupune că trebuie învățată? Se presupune că trebuie să salvez lumea, să-mi salvez familia sau orice altceva?” Acestea nu sunt ale voastre.
Voi merge atât de departe încât să spun că sunteți egoiști în cel mai rău sens al cuvântului. Sunteți egoiști prin agățarea de aceste lucruri, prin agățarea de vechile probleme psihologice - lipsa de abundență, boli în corpul vostru, gânduri de a fi slab sau mai puțin decât. Asta semnifică, de fapt, a fi egoist. Și vă spun să aveți grijă de voi înșivă, bineînțeles, dar când ajungeți la acest punct, când sunteți toleranți (îngăduitori) în gânduri vechi, repetitive, când sunteți toleranți în lucruri care nici măcar nu sunt ale voastre, atunci spun că sunteți egoiști. Îl negați pe Maestru în casă. Negați, de asemenea, cu adevărat, evoluția tuturor vieților trecute și viitoare. Acesta este egoism.
Cea mai mare boală dintre toate este să nu vă permiteți vouă înșivă să vă treziți când ați avut licăriri ale ei (trezirii), când aveți toate uneltele, totul.
Să respirăm profund cu asta.
“Aceasta nu este a mea.” Vreau să simțiți asta în interiorul ființei voastre în timp ce aceste lucruri ies la suprafață, în timp ce vă chinuiți, în timp ce vă țineți la distanță de iluminare. “Aceasta nu este a mea,” și făcând asta, vă va ajuta să realizați ce este al vostru.
Să ducem asta într-un merabh, dragii mei prieteni.
Viața AhmyoIntrăm într-o perioadă cu totul nouă. Se numește iluminare întrupată. E Visul Atlant. De asta sunteţi voi aici. De asta sunt eu aici. Nu este un joc; este o pasiune. Nu este un hobby; este pentru ceea ce sunteți aici și pentru ce sunt eu aici. Ne putem distra cu asta. Poate fi o experiență care, pur și simplu, depășește cuvintele. Dar este timpul să eliberaţi lucrurile care nu sunt ale voastre.
Chiar și atunci când vă uitaţi în oglindă, în seara aceasta sau mâine, vreau să vă uitați în oglindă și să realizaţi că atât de mult din asta nu este al vostru. Dar voi credeţi că este. Aţi permis să fie și nu este.
Este cam ca și cum vom trece prin momente foarte intense și destul de enervante împreună, pentru că va fi acea aducere aminte constantă, constantă și constantă - "Nu este al tău" - și nu va fi o întrebare. Eu doar am să vă spun sau Maestrul vostru vă va spune: "Nu este al tău". Asta înseamnă să o lăsaţi să plece. Iesiţi din ea. Lăsați-o să plece.
Intrăm într-o nouă eră, în munca pe care o facem, însemnând că pur şi simplu o vom face. Am vorbit foarte mult, ne-am distrat foarte mult, dar acum o vom face. Aceasta este ceea ce eu numesc Viața Ahmyo și vedeți că începe să înflorească peste tot - cu Crimson Circle, cu Shaumbra în întreaga lume - ușurința și graţia și viața bună a Maestrului. Nu este omul care doar are o viaţă puţin mai bună. Este o viaţă cu totul diferită şi vine atunci când înţelepciunea Maestrului... amintiţi-vă despre ce am vorbit înainte, înțelepciune. Sunt toate experiențele voastre, chiar toate viețile, dar toate experiențele voastre în această viață - cele bune, cele rele, cele dureroase, cele de bucurie - când sunt distilate în înțelepciune, unde nu mai există o definiție care spune, fericit sau trist. Este doar înțelepciunea.
Înțelepciunea este unul dintre cele mai dificile cuvinte de descris. Dar, așa cum am spus unei recente adunări, Mark Twain - despre care știu câte ceva - a spus: "Înțelepciunea este când pur și simplu nu-ți mai pasă", adică nu există lupte. Nu vă luptați cu nimic. Nu încercați să manipulați. Nu vă mai pasă, e doar înțelepciune. Este tot ce ați învățat, tot ce ați simțit. Este dragostea și ura și orice altceva, distilate în înțelepciune. Până acum această înțelepciune nu a fost disponibilă pentru om. Am vorbit despre asta, dar nu a fost disponibilă.
Înspre ce ne îndreptăm acum, este înțelepciunea Maestrului și inima omului, ele se întâlnesc. Niciodată înainte nu a fost posibil ca omul să aibă acces la această înțelepciune. Ați putea spune că a fost oarecum ținută într-o altă stare. Omul nu era pregătit pentru asta, pentru că înțelepciunea este atât de dulce și de puternică, încât omul chiar nu credea că este gata pentru ea. Au crezut că ar fi prea multă copleșire. Dar acum ajungem la acel punct, înțelepciunea Maestrului și inima omului.
Deci vă întreb, ce este în inimă? Care este bunătatea voastră? Care este bunătatea voastră, față de voi? Și vă rog să vă uitați profund în ea, bunătate față de voi.
Am vorbit despre asta puțin, ceva ce văd în fiecare dintre voi - omenia voastră, grija voastră pentru alții, grija față de planetă, până în punctul în care ați preluat lucruri care pur și simplu nu sunt ale voastre - dar vă rog să mergeți de aici, de la acest Shoud, de la această adunare și să simțiți profund în inima voastră. Nu răspunsurile de suprafață pe care le primesc uneori, dar care este bunătatea voastră? De vreme ce vă permiteți să vorbiți și să simțiți acea bunătate, aceeași bunătate pe care ați avut-o pentru oricine altcineva, acum (o puteți permite) pentru voi înșivă. Care este bunătatea voastră? Nu întreb despre talente sau la ce excelați sau ce ați realizat. Acestea nu înseamnă nimic.
Care este bunătatea voastră? Deoarece, unde mergem acum, aducem împreună înțelepciunea Maestrului și inima omului. Este Viața Ahmyo.
Haideți să respirăm profund.
Între acum și următoarea noastră întâlnire, care este bunătatea voastră? Vom deschide următorul nostru Shoud cu mine umblând prin sală sau Linda umblând cu microfonul pentru răspunsuri la această întrebare. Care este bunătatea voastră? Și între timp, amintiți-vă că aceasta nu este a voastră. Toate prostiile - durere fizică, probleme de familie, probleme legate de bani, probleme de relații - nu sunt ale voastre. Și dacă vă țineți de ele, vă voi numi egoiști.
Cu asta, dragii mei prieteni, haideți să respirăm profund, în timp ce Cauldre își adună pantofii. Haideți să respirăm profund și puțină muzică de încheiere cu uimitorul Marty.
Amintiți-vă, totul este în regulă în întreaga creație. Mulțumesc (publicul aplaudă).
Traducere realizată de: Cristina, Mia Diana Poștoacă, Ana-Maria Labo, Florența Cuculeac, Horațiu Dinu
Revizuire: Mirela Ghenea, Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi