MATERIALELE CRIMSON CIRCLE

Seria „Transuman”

SHOUD 10, Partea a 2-a – ADAMUS SAINT-GERMAIN și KUTHUMI LAL SINGH, transmiși prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
3 iunie 2017
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Sfântul Frate Adamus Saint-Germain (publicul aclamează și aplaudă).

Deci trebuie să spun că sunteți chiar mai arătoși în persoană decât sunteți doar în spirit. Ce grup frumos. Și haideți să aprindem reflectoarele puțin. Urmează să mergem și să vorbim astăzi (râsete).

LINDA: O-o.

ADAMUS: Ahhh!

LINDA: O-o.

ADAMUS: Câteva lucruri înainte să începem plimbarea împrejur.


Transumanism

Acesta este Shoud-ul nostru, Shoud-ul nostru lunar. Suntem în Seria Transuman și am numit-o Seria Transuman intenționat, deoarece există o mișcare pe planetă chiar acum, în timp ce vorbesc, o mișcare ce implică inteligența artificială și robotica. Acea mișcare e numită transumanism. În acea mișcare este vorba doar despre înlocuirea minții omenești și a corpului omenesc cu tehnologie mai avansată. Știți, corpul și mintea, felul în care sunt ele, au tot fost pe aici de mult timp, de eoni.

Evoluția este un proces foarte, foarte lent. Dar acum, cu tehnologia, corpul uman și mintea pot fi pentru prima dată augmentate (sporite, crescute). Augmentate înseamnă îmbunătățite - capeți un nou membru, capeți o inimă nouă, un nou ficat sau ce-o fi. Poate fi augmentat, nu doar cu țesut omenesc obișnuit, ci cu țesut care este dezvoltat în laborator de către aparate și pus în corp. Vă face - ei bine, dacă obțineți înlocuirea unui șold sau braț sau orice altceva, îl actualizează, face lucrurile mai puțin dureroase.

Aceeași tehnologie este deja folosită pe minte pentru a augmenta mintea. Imaginați-vă că aveți un dispozitiv micuț implantat în creierul vostru care face lucruri precum îmbunătățește memoria, îmbunătățește echilibrul, îmbunătățește inteligența voastră generală și, se întâmplă chiar acum. Asta nu e doar științifico-fantastic. Asta nu e ceva departe în viitor. Se întâmplă chiar acum.

Înfricoșător? Probabil. Un lucru bun pentru umanitate? Absolut, de pildă dacă ai o afecțiune medicală ce necesită ceva ameliorare. Absolut, poate fi un lucru foarte, foarte pozitiv, benefic. Nimeni nu a spus vreodată că trupul omenesc trebuie să fie doar țesut biologic. Ar putea fi printat de un aparat. Ar putea fi dezvoltat prin nanotehnologie. Nu trebuie să fie doar biologie.

E ăsta un lucru bun sau un lucru rău? Asta urmează să fie determinat și următorii zece până la doisprezece ani pe planetă urmează să fie cei mai interesanți, deoarece toată această tehnologie iese din laborator și se face disponibilă pentru fiecare dintre voi în parte, cu un cost, bineînțeles.

Dar toată această mișcare transumanistă, mișcarea spre un corp și o minte tehnologice, se poate dovedi a fi, de asemenea, un dezastru, dacă există lucruri precum puterea și lăcomia implicate în ea. Dacă scoate oamenii afară din conștiința lor, inima lor, adevăratul lor Sine, poate cauza câteva dileme foarte interesante pe această planetă.

Așa că am numit această Serie în care suntem Seria ‘Transuman’, pentru că există de asemenea o altă abordare. Transuman înseamnă transcendența vechilor biologii și minți omenești. Există o altă cale și este ceea ce faceți fiecare dintre voi.

Acum, nu spun să nu aveți o îmbunătățire tehnologică, dar spun să fiți întotdeauna conștienți, întotdeauna să fiți conștienți că voi aveți acest lucru numit conștiință. Voi aveți abilitatea de a fi în realități multiple fără a folosi niciun fel de aparatură electronică; abilitatea de a fi în „și”, în tehnologii multiple.

Voi aveți abilitatea, chiar acum când stați aici - fiecare dintre voi, fără excepție și fiecare dintre voi care ascultă (n.tr.: transmisia online) - să vă refaceți biologia, să vă refaceți corpul, nu doar în carne și oase noi, ci în ceva care este menționat drept corpul de lumină.

Corpul vostru are deja abilitatea, prin ceea ce am numit anayatron, rețeaua de comunicare a luminii din corp, să elimine bolile, să vă facă efectiv corpul mai flexibil, mai eficient, mai energizat. Este acolo chiar acum. Mulți oameni nu sunt nici măcar conștienți de el și chiar cei care sunt conștienți de el, nu ies afară din mințile lor ca să îl lase pe el să facă procesul de regenerare în corpul lor.

Apropo, pentru voi toți, eu sunt aici. Nu sunt acolo sus (arătând către ecranele TV; câteva râsete) Tehnologia. Tehnologia! Vă uitați la ecrane. Sunt chiar aici, sau puteți să vă închideți ochii, dacă alegeți (mai multe râsete).

Este uimitor. Este uimitor. Vă privesc pe toți cum priviți acolo. E un exemplu perfect pentru această întreagă, ei bine, i-ați putea spune realitate virtuală (publicul aplaudă când ecranele sunt stinse). Mulțumesc. Mai puțină distragere. Așa de ușor a fost (Adamus chicotește).

Unde eram? Transumanism. Voi sunteți transumaniști. Apropo, energia tocmai s-a schimbat când s-au închis acelea. Este o schimbare drastică.

Voi sunteți transumaniști într-un fel foarte nou și diferit. Corpul vostru se poate regenera cu el însuși, cu anayatron-ul, prin Permitere. Nu trebuie să fie o tehnologie ce e pusă în corpul vostru, voi puteți să o faceți chiar acum. Puteți să permiteți corpului vostru de lumină să intre. Chiar acum.

Respirați profund. Dați-vă la o parte din calea voastră. Mă auziți vorbind deseori despre aceste lucruri pe care le mâncați și ingerați/introduceți în corpul vostru. Nu aveți pur și simplu încredere în anayatron. Respirați profund și doar lăsați-l să facă treaba chiar acum.

Uneori, da, este puțin dureros să treceți prin acel nivel profund de transformare biologică. Există puțină durere implicată. Dar respirați profund și intrați adânc în Permitere, permiterea acelui anayatron să regenereze corpul fizic.

Corpul, de fapt, ar trebui să fie mai bine cu vârsta, pentru că are mai multă experiență, mai multă înțelepciune în fiecare celulă. Ar trebui să se facă mai bine, nu mai bătrân, nu mai uzat. Și mulți dintre voi sunteți încă pe calea îmbătrânirii, pe acea cale lineară a îmbătrânirii, „Ei bine, îmbătrânesc, așa că vederea mea, auzul meu, spatele meu, ‘ce-o fi’ al meu cedează. Îmbătrânesc și atunci ăsta urmează să fie sfârșitul.” Nicidecum! Transumanistul înțelege că vine corpul de lumină. Augmentează, împărtășește cu trupul biologic și corpul biologic este deodată regenerat și învigorat.

Teoretic, cea mai mare întrebare sau problemă pe care ar trebui să o aveți este: „Isuse, acum am acest corp vital, un corp dinamic, un corp flexibil; urmează să fiu pe aici mult mai mult pe această planetă, ce o să mă fac? (câteva chicoteli) Ce o să mă fac?” Vom aborda acest lucru în scurt timp.

Așadar, transumaniști în mintea voastră. Noi nu folosim cipuri implantate în creier. Nu folosim niciun fel de electronice speciale care să ne elibereze din limitările și restricțiile creierului.

Creierul este un instrument minunat pentru un animal sau pentru un om care trebuie să facă lucruri precum a ști cum să conducă o mașină sau să toarne un pahar de vin, lucruri funcționale. Dar creierul nu este o sursă creativă. Nu există deloc creativitate în creier. Știu că știința va contesta acest lucru, dar în cele din urmă ei vor ajunge să fie de acord. Știința va fi în cele din urmă de acord cu tot ceea ce spun (râsete). Acesta este adevărul. Spun asta cu umilință (publicul aplaudă).

Prin permitere voi eliberați constrângerea creierului. Eliberați limitările pe care le-ați plasat asupra voastră trecând doar prin minte. Vă expandați pur și simplu în alte tărâmuri.

Este puțin ciudat la început. Deveniți puțin amețiți, puțin dezorientați - ei bine, chiar amețiți, cu adevărat dezorientați - dar începeți să intrați în "și". Nu mai sunteți doar oameni. Sunteți omul și Maestrul și Atlantul și Merlin-ul și Sinele viitor și tot restul acestora. Trăiți într-o realitate a multiplilor, nu singulară. Nu singulară.

Aceasta este o parte a răspunsului la: "Ce fac toată ziua acum, că am acest corp care va trăi pentru totdeauna?" Sunteți acum în "și". Nu sunteți atât de liniari și atât de condiționați de vârstă și atât de plictisitori și de monotoni. Sunteți senzuali.

Mâine, mâine ne vom concentra pe senzualitate. Am vorbit mult despre asta pentru că este atât de important. Fără senzualitate nu veți mai dori să rămâneți pe planetă. Fără senzualitate nu veți vrea să mai petreceți încă 50, 75, 200 de ani pe planetă. Veți spune: "Este atât de plictisitor. Atât de plictisitor. Ce voi face?" Dar cu senzualitatea nu vă mai întrebați niciodată. Nu vă întrebați niciodată ce veți face, pentru că pur și simplu respirați profund și pășiți în multiplele realități care sunt deja acolo.

Deci, suntem în Seria Transuman. Luăm mai degrabă o altă abordare, în loc să să folosim numai tehnologia. O abordare foarte, foarte diferită.

În toată munca pe care am făcut-o de-a lungul acestor ani, recent am avut de făcut într-adevăr o mare schimbare în munca mea ca Adamus, lucrând cu voi. Am petrecut mulți ani lucrând cu voi pur și simplu la a înțelege iluminarea sau cum prefer eu să o numesc Realizarea. Pur și simplu a întelege că Realizarea este aici; este disponibilă. Nu trebuie de fapt să lucrați la ea; cu adevărat doar o permiteți.

Am vorbit despre o mulțime de concepte ale Realizării, Realizarea întrupată. Realizarea însemnând cu adevărat doar conștiență, conștiință. Conștiență. Și majoritatea dintre voi ați spune: "Ei bine, doamne, sunt conștient. Știu că sunt aici." Ei bine, nu, erați acolo pe ecrane. (Adamus chicotește).

Realizarea este pur și simplu conștiența în tărâmuri multiple și chiar mai multă conștiență pentru lucruri precum senzualitatea. Deci, dragii mei prieteni, dragii mei transumaniști, spre asta ne îndreptăm. Spre asta vă îndreptați. Și, din nou, asta nu este în opoziție cu transumaniștii mecanicii și ai tehnologiei care înlocuiesc părți ale corpului și ale minții folosind tehnologia. Nu suntem deloc noi împotriva lor. Deloc. Tehnologia poate fi un lucru minunat, dar este pur și simplu o alternativă. Este pur și simplu o direcție diferită.

Deci, haideți să respirăm foarte profund cu asta, pentru toată munca pe care o facem.


Se Întâmplă

A trebuit să schimb felul cum lucrez cu Shaumbra, trecând de la teoriile Realizării întrupate, trecând de la discuții despre lucruri cum ar fi iluminarea, la a lucra de fapt acum cu voi energetic și verbal asupra întrupării efective. Cu alte cuvinte, trecând de la filosofie, trecând cu adevărat de la concept la a o face cu adevărat.

Voi faceți asta. Cu adevărat o faceți. În timp ce stați aici chiar acum există o evoluție. Există un proces de transcendență care funcționează chiar acum și funcționează cu adevărat mai bine de multe ori când sunteți distrași, când nu vă gândiți la asta. Așa cum am spus adesea, eu de fapt nu sunt deloc un profesor. Sunt pur și simplu cel care vă distrage. Asta e tot.

Acum, aceasta ridică o mulțime de probleme, după cum știți. Se ivesc o mulțime de probleme. Este greu să fiți transumaniștii care sunteți. Nu mai sunteți ca ceilalți. Ați realizat asta. Nu mai bine sau mai rău; pur și simplu nu mai sunteți ca ceilalți atât de mult. Îi înțelegeți, pentru că de acolo veniți. Aveți o empatie extraordinară, pentru că știți unde se află. Știți cum sunt în rutina păcatului sau a karmei. Înțelegeți, pentru că ați venit de acolo, dar nu mai sunteți deloc așa.

Relațiile cu familiile, prietenii și societatea în general devin foarte, foarte diferite și uneori este ciudat. Nu simțiți că vă potriviți acolo. Nu simțiți nici că puteți tolera cu adevărat să fiți în preajma oamenilor pentru perioade lungi de timp. Este un sentiment profund de însingurare, cumva de izolare, prin care a trecut fiecare Maestru Ascensionat. Fiecare dintre ei.

Apoi apare îndoiala. Îndoiala: "Ce fac? O să meargă într-adevăr?" Și când apare îndoiala, atunci tindeți să reveniți la a lucra la asta. "Mai bine meditez mai mult. Ar fi mai bine chiar să respir mai mult. Mai bine fac ceva pentru a mă menține în acel fel de conștiință în care am fost." Îndoiala se înfiltrează și acum simțiți că trebuie să începeți să lucrați la asta. Mintea începe să meargă (să lucreze) aiurea, sâcâindu-vă: "Ce faci? Când se va întâmpla asta? Ce trebuie să fac eu pentru a o face să se întâmple? Este totul doar un mare și minunat Paradis al Nebunilor (n.tr. iluzie deșartă)? Este doar un mare Paradis al Nebunilor?", (expresie) preluat(ă) din Shakespeare, desigur (câteva chicoteli).

Și este o întrebare interesantă. Este o întrebare foarte interesantă și nici nu aș vrea să răspund cu evidentul: "Nu, este adevărat", pentru că asta ridică întrebarea, de exemplu, mai întâi de toate, ce este un Paradis al Nebunilor? Ei bine, "Paradisul Nebunilor" este o expresie/vers, o referire la cineva care trăiește în amăgire, dar de fapt este destul de fericit cu asta. Ceilalți îl privesc din afară și spun: "Amir este în Paradisul Nebunilor" (câteva chicoteli). Ei bine, au spus asta, îmi pare rău (mai multe râsete, Adamus chicotește). "El este în  Paradisul Nebunilor. Nu e chiar prezent. Nu e cu adevărat conștient. Este cumva în afară, în propria sa lume, în țara tra-la-la." Nu doar tu, Amir, ci toată lumea (mai multe râsete).

Așa că îndoiala își face loc și vă întrebați: "Sunt în Paradisul Nebunilor? Oare inventez asta?" Și apoi încercați să justificați spunând: "Ei bine, dacă doar aș fi inventat eu asta, de ce ar fi și alți 300 de oameni aici?" Ei bine, poate că doar există o mare barcă cu Paradisul Nebunilor (râsete). Și apoi vă spuneți vouă: "Ei bine, sunt zeci de mii, poate o sută de mii de alți Shaumbra, așa că nu pot fi complet nebun. Cel puțin am companie în Paradisul Nebunilor." (mai multe chicoteli).

Și apoi începeți să realizați cine este cu adevărat în Paradisul Nebunilor, pentru că dacă ar fi să vă spun: "Ei bine, îmi pare rău, dar totul este o glumă, trebuie să te întorci. Totul este o glumă. Trebuie să te întorci la viața obișnuită a oamenilor. Îmi pare rău, trebuie să te întorci și să aplici pentru o slujbă de la nouă la cinci sau să lucrezi într-o fabrică. Îmi pare rău, dar trebuie să te recăsătorești și să ai din nou copii (râsete) și să crești în aceeași familie pe care ai avut-o înainte, crescând. Îmi pare rău, dar asta este o mare glumă, du-te înapoi. Du-te înapoi." Cred că ar exista o mică rezistență (mai multe râsete).

Și, în plus, nu numai că te duci înapoi, dar, da, există un Dumnezeu în Ceruri și el e nervos (n.tr.: în text e folosit cuvântul pissed, care înseamnă enervat/nervos dar și beat mort) (râsete). L-ați supărat. Este un el (masculin) și este foarte supărat, pentru că vi s-a spus, vi s-a spus: "Șezi și roagă-te", dar nu ați făcut-o. Vi s-a spus: "Să duci o viață bună, să faci lucruri pentru oricine altcineva, dar niciodată pentru tine însuți". Vi s-a spus și uite ce s-a întâmplat. Dumnezeu e enervat.

Așa că ajungeți într-o situație cam dificilă. Ajungeți într-o situație foarte dificilă. Vă aflați într-un fel de "Paradis al Nebunilor" propriu. Iată-vă aici, dar nu cred că vreunul dintre voi ar vrea cu adevărat să se întoarcă. Chiar nu cred.

Deci, dilema este: "Bine, bine, sunt aici în Paradisul Nebunilor. Atunci doar să-l facem să funcționeze. Hai doar să facem asta. Pe cât de nesăbuit sună, pe cât de inventat pare, hai să avem ceva numit conștiință. De ce nu? Sună destul de ușor. Hai să avem ceva numit iluminare întrupată, chiar dacă nu a mai existat înainte. Chiar dacă nu există alți Maeștri Ascensionați, hai doar să o facem", pentru că nu sunteți dispuși să vă întoarceți. Nu sunteți dispuși să vă urcați în acea roată/acel carusel care se tot învârte viață, după viață, după viață.

Deci, spuneți: "Hai doar să o facem. Iluminarea întrupată. Hai să permitem atât de mult din Sinele nostru cât nu am permis vreodată. Cine știe ce este. Cui îi pasă? Suntem nebuni. Cui îi pasă? Hai doar să ne deschidem și să primim. Hai doar să fim nebuni. Ei deja cred că suntem nebuni. Hai să inventăm asta chiar mai mult. Hai doar să creăm acea realitate, chiar dacă nu a existat vreodată înainte pentru că este mult mai bună decât ceea ce făceam în acel Paradis al Nebunilor."

Asta aduce la suprafață întreaga problemă, de fapt, unde este Paradisul Nebunilor? Unde este el? Este acolo în lumea veche, pe Vechiul Pământ? Este acolo în locuri de muncă și poate relații care nu sunt pe deplin satisfăcătoare? Într-o viață incoloră și conștiință de masă și  hipnoză? Poate că acesta este Paradisul Nebunilor, gândind că trebuie să respectați/suportați toate standardele sociale, că nu trebuie să vă iubiți și să aveți grijă de voi, că trebuie să urmați multe, multe reguli care se schimbă în fiecare zi, fie că sunt reguli politice sau reguli sanitare sau norme de mediu. Poate că ăsta este Paradisul Nebunilor. Și pentru a justifica asta, poate că ei încă mai dorm, dar voi nu. V-ați trezit la ceva. Pentru ceva. A venit ceva și v-a trezit și v-a adus în acest punct, v-a adus în Paradisul ăsta al Nebunilor. Deci, hai să-l facem să funcționeze, pentru că se poate. Orice permiteți, devine. Este chiar foarte simplu.

Paradisul Nebunilor? Vă îndoiți de voi? Vă întrebați dacă este real? Da, este absolut natural și comun să vă întrebați, pentru că mintea încă mai are tipare, încă își mai amintește trecutul, încă mai vede că alți oameni se ocupă de viața lor obișnuită și vă întrebați: "Oare eu doar inventez asta? Oare sunt în Paradisul Nebunilor?" Dar în acel moment respirați profund și spuneți: "Pur și simplu să vină către mine. Să vină." Și atunci așa va fi.

Deci haideți să respirăm profund pentru Paradisul Nebunilor al nostru. Dar este de fapt Paradisul Nebunilor? Sau este pur și simplu iluminare întrupată? De ce nu? Respirație foarte profundă.


Întrebări și Răspunsuri

Și acum este timpul pentru întrebări și răspunsuri. 

LINDA:Oooh!

ADAMUS: Întrebările mele, răspunsurile voastre. Dar este puțin diferit de data aceasta. Este mai mult un mic joc pe care-l vom juca. Este un joc și un test, toate la un loc.

LINDA: Bine. Sunt gata.

ADAMUS: Linda cu microfonul.

Acum iată configurația jocului. Am vorbit mai devreme despre Visul Atlant în prima noastră sesiune. Vă amintiți asta? Nu a trecut prea mult timp de atunci (râsete), mai devreme astăzi. Visul Atlant. Și ați experimentat asta direct. Visul Atlant.

Acum, prefaceți-vă pentru o clipă că sunteți un reporter, un jurnalist care scrie o poveste despre acest lucru, ei bine, despre Paradisul Nebunilor, acest grup care se numește Shaumbra. Sunteți reporteri pentru Gazeta Sedona (râsete). Și veți face o poveste despre acest grup numit Shaumbra, pentru că, ei bine, e un grup neobișnuit. Chiar nu se potrivește deloc cu celelalte grupuri New Age. De fapt, una dintre revistele concurente, Jurnalul Sedona, nici măcar nu vorbește cu Crimson Circle, nici măcar nu scrie articole, dar ăsta este un lucru bun. Ești un reporter care scrie o poveste despre acest grup numit Crimson Circle.

Acum, un reporter lucrează în general cu câteva elemente pentru a genera o poveste bună. Este vorba de cine, ce, unde, când și de ce. Sunt printre voi aici jurnaliști care ar putea înțelege? Știu că Eminența Sa, domnul von Rohr, este jurnalist. Cine, ce, unde, când și de ce?

Acum...

WULFING: Și cum.

ADAMUS: Ei bine, ajung la cum (unele chicoteli). Am scos asta intenționat, dar îți mulțumesc.

Acum, Linda va lua microfonul și să spunem că dacă ridicați mâna, nu o să vi-l trântească pur și simplu în poală; dar dacă nimeni nu ridică mâna, atunci va trebui să vi-l trântim în poală (câteva chicoteli).


~ Cine?

Și prima întrebare ca reporter pentru Gazeta Sedona, prima întrebare care vine este, cine? Cine? Deci, Linda, despre cine scrieți această poveste? Mâini ridicate? Vom începe cu Wulfing (un râs), Eminența Sa. Și, Eminența Sa, aceea a fost o poveste adevărată despre Papă, eu dezbracându-mă de haine.

WULFING: Cine?

ADAMUS: Da. Cine.

WULFING: Oameni nebuni. Se numesc pe ei înșiși spirituali. Ei beau. Fumează. Mănâncă carne. Sunt absurzi.

ADAMUS: Au raporturi sexuale?

WULFING: Sunt absurzi.

ADAMUS: Nu foarte des. (Adamus chicotește).

WULFING: Nu, ei nu au raporturi sexuale. Fac sex foarte bun! (râsete) Și fac acest lucru în foarte multe moduri, cum ar fi: "Să te ia naiba!" (mai multe râsete) 

ADAMUS: Oh, da!

WULFING: "Cutare este o partidă bună (de sex). Ai auzit?" (n.tr: cu referire la Osho - https://youtu.be/b2lNFikMFdY)

ADAMUS: Da.

WULFING: Deci acest grup este un grup scandalos care se apropie de stele și aproape că le ating, unii chiar atingându-le.

ADAMUS: Bine. Excelent.

LINDA: Uau!

ADAMUS: Asta este un bun început al poveştii noastre (aplauze).

LINDA: Uau!

ADAMUS: Bun început.

LINDA: Uau! Uau!

ADAMUS: Oricine altcineva vrea să se răspundă la ”cine”? Cine? Altcineva? Da, cine? Și Wulfing, aceea a fost o descriere foarte bună. Cine este…

LINDA: Cred că a băut Kool-Aid (n.tr.: un praf care se adaugă apei pentru a rezulta o băutură cu aromă de fructe), dar bine (câteva chicoteli).

ADAMUS: Da. Cine este... dă-i drumul. Da.

JESSICA: Da. Shaumbra este un grup de...

ADAMUS: Te deranjează dacă te ridici, ca să te putem vedea toți?

JESSICA: Am atâtea pături în jur.

ADAMUS: Oh, atunci stai jos.

JESSICA: Uh! Iisuse Hristoase! (râsete)

ADAMUS: Ți-e frig?

JESSICA: Da, da.

ADAMUS: Frig?

JESSICA: Da, e frig.

ADAMUS: Da.

JESSICA: Aș spune că Shaumbra este un grup de oameni care nu se simt vinovați de masturbare (multe râsete și aplauze).

LINDA: Nu ating acel microfon!

ADAMUS: Va fi un articol interesant. Sex, masturbare. În regulă. Știți, trebuie să mă opresc o clipă. Așa vreți să fiți cunoscuți? (mai multe râsete) Pot vedea asta în Wikipedia. "Daa, Shaumbra, grupul care se masturbează și face sex. Dar ei cred că sunt spirituali." Erhhh! (râsete) În regulă, bun. Oricine altcineva legat de ”cine”? Despre cine? Shaumbra.

FINN: Bine. Shaumbra sunt oameni care se bucură de viața lor și nu le pasă cu adevărat de tot ceea ce spune conștiința de masă.

ADAMUS: (chicotind) Bun. Cred că într-adevăr dezvăluim adevărata Shaumbra aici (râsete). Bun. Îmi place asta. Da. Cine? Altcineva?

LINDA: Bine. Acesta și acesta. Bine. Oh nu! Oh nu! (râsete) Oh nu! Asta e o neînțe... Oh, nu. (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Da, continuă. Cine? Cine?

SHAUMBRA 1 (femeie): În Australia, folosim termenul: "Ei sunt o mulțime ciudată".

ADAMUS: Mulțime ciudată.

SHAUMBRA 1: Deci o mulțime este un grup - ce este, un pronume colectiv? - și vin în toate chipurile. Sunt rotunzi, înalți, subțiri și se îmbracă în costume ciudate.

ADAMUS: Acestea fiind spuse, putem filma acolo în spate un Shaumbra tipic cu ochelari, da, și ținuta. Da. Tipic Shaumbra. Cine, da (râsete). Cei care fac sex și petrec (mai multe râsete). Bun. Bun.

SHAUMBRA 1: Și nu numai că le place să se joace cu ei înșiși, ci se joacă cu adevărat unul cu celălalt. Dansează și cântă. Da.

ADAMUS: Bun. Bun. Bine. Oricine altcineva despre “cine”? Cine? (Unele aplauze)

LINDA: Asta începe să sune ca Știrile S.U.A (ei chicotesc). Să vedem…

ADAMUS: Altcineva? Mai era încă unul. Cine?

LINDA: Aici. Aici. Acolo jos. Îi dai te rog asta? Mulțumesc.

SHAUMBRA 2 (femeie): Bine. Pentru mine toți suntem oameni - care când aud cuvântul "imposibil", spun:  "Acolo mă duc. Asta e pentru mine." (câteva chicoteli).

ADAMUS: Bun. Îmi place asta.

SHAUMBRA 2: Nu există imposibil (publicul aplaudă).

ADAMUS: Nu există imposibil. Mulțumesc. Mulțumesc. Încă unul. Încă unul.

LINDA: Încă unul. Unde este o altă mână?

ADAMUS: Cine.

LINDA: Oh! Aici jos. Poftim.

SHAUMBRA 3 (femeie): Este grupul celor care se iubesc pe ei înșiși.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Bun. Bun. Grupul celor care se iubesc pe ei înșiși.

LINDA: Frumos.

ADAMUS: Bun. Acum, versiunea mea pentru "cine": este un grup care se cunoșteau între ei din timpurile Atlantidei, din vremea Templelor din Tien, când au știut că lucrurile s-au cam schimbat într-o direcție nu prea bună. Un grup care a înțeles că există mai mult în viață decât ceea ce pare evident prin corpul fizic și minte. Un grup care știa că există ceva numit Spirit sau conștiință și cei din acel grup au venit împreună foarte aproape și profund, înapoi în acele vremuri și au visat împreună. Au visat chiar momentul despre care am vorbit în prima noastră sesiune.

Mulți din acel grup s-au reîntors în timpul lui Yeshua, cel cunoscut și ca Isus. Acest grup s-a reîntors pentru a planta începuturile a ceea ce se numește sămânța conștiinței Cristice - unii o numesc divinitate, eu o numesc conștiință - știind că va dura ceva timp ca acea sămânță să germineze și să crească. Dar acel grup, de asemenea, a făcut un angajament față de ei înșiși și unul față de celălalt să se întoarcă în acea vreme în care momentul era propice și să se bucure de acea sămânță care crescuse acum într-o plantă frumoasă. Cu alte cuvinte, să mănânce, să bea și să fie în divinitatea lor într-un mod întrupat. Asta este varianta mea la "cine" (publicul aplaudă). Mulțumesc.


~ Ce?

Acum "ce". Ce? Ce? Linda, microfonul. Ce? Avem "cine, ce".

JAZIEL: Aceasta este o întrebare bună (el chicotește).

ADAMUS: Da.

JAZIEL: Ce? Um... (el se oprește)... uh...

ADAMUS: Doar inventează ceva. Asta este chiar...

JAZIEL: Pentru mine, este cam așa, într-un fel suntem și primii și ultimii, într-un fel. Deci asta este "ce".

ADAMUS: Daa. Ce, bun.

JAZIEL:  Da.

ADAMUS: Bun.

LINDA: Cum de nu ai spus pirați? Cum de nu ai spus pirați?

JAZIEL: (râde) Da, și asta. Dar…

ADAMUS: Pirați.

JAZIEL: Da, noi suntem și pirați. Suntem pirați spirituali, de fapt.

ADAMUS: Bun. Îmi place asta.

JAZIEL: E ca și cum o văd și îmi place asta.

ADAMUS: Apropo, de asemenea, că ai microfonul, energia ta a rămas blocată în cap, ceea ce se întâmplă; acesta este momentul pentru voi toți, dacă rămâneți blocați, să respirați profund și să inventați ceva. Asta face energia să se miște, apoi râdeți, apoi reveniți la sinele vostru real. Da. Bun. Îmi place asta. Pirați.

JAZIEL: Mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

LINDA: El găzduiește Pirații (se referă la grupul Facebook Shaumbra Pirates).

ADAMUS: Ce? Scrieți acest articol pentru Gazeta Sedona. Ce? Ce naib... mergeți mai departe. Ridică-te, ca noi să... de fapt trebuie să vii aici sus. Vrei să vii aici, ca să te vedem cu toții? (publicul aplaudă, pentru că ea este îmbrăcată într-un costum cu o perucă portocalie scandaloasă și cu ochelari portocalii imenși)

ADAMUS: Deci, asta este "ce" (râsete și mai multe aplauze). Minunat, minunat costum. Și unde este prietena ta decorată în întregime? Da, trebuie să vii și tu aici sus. Asta este "ce". Adică, ce? (câteva chicoteli) Îmi plac costumele. Îmi place puțină interpretare. Știți, e atât de ușor să vă blocați în energii. Doar puțin teatru, puțină interpretare și câteodată ați putea... (prietena ei poartă o perucă verde scandaloasă și un colac-jucărie cu rață din cauciuc; unele aplauze). Uneori ați putea arăta aiurea... (el citește ce e scris pe valiza lor): "Din afara Pământului, salutări de pe Theos." Direct de pe Theos! (publicul aplaudă) Da. Minunat, minunat.

Cum este totul pe Theos?

SHAUMBRA 4 (femeie): Bine. Poți să faci ce vrei.

ADAMUS: Da, așa este! (râsete). De ce te-ai întors?

SHAUMBRA 4: Oh, să mă alătur ţie.

ADAMUS: Pentru a te alătura mie, pentru a fi aici.

SHAUMBRA 4: Da.

ADAMUS: Da, da. Pentru a te distra.

SHAUMBRA 4: Pentru a mă distra aici.

ADAMUS: Da. Se pare că vă distraţi. Da. Vă mulțumesc amândurora. Da. Mulțumesc. Am vrut doar ca acele camere de filmat să vă vadă. Puteţi da asta Lindei (mai multe aplauze).

LINDA: Ce?

ADAMUS: Următorul. Ce? Ce? Ce?

SHAUMBRA 5 (bărbat): Deci, ce trebuia să fac dacă mă blochez? (râsete)

ADAMUS: Respiri profund și... (Adamus chicotește) Respiri profund și inventezi ceva. Orice.

SHAUMBRA 5: Bine.

ADAMUS: Da. Fără să te gândeşti la asta. Este într-adevăr distractiv. Da (mai multe chicoteli). Deci scrii acest articol pentru Gazeta Sedona, despre acest grup ciudat. Acum trebuie să scrii despre „ce“. Ce fac ei. Ce fac ei?

SHAUMBRA 5: Simt că ne place să ne torturăm pe noi înşine.

ADAMUS: Ah! Îmi place asta: “Se masturbează și se torturează pe ei înşişi.“ Boom! Boom! Boom! Boom! (râsete)

LINDA: Pentru numele domnului!

ADAMUS: În regulă. Acesta va fi un articol foarte bun. Mulțumesc. Și de fapt, există ceva adevăr în asta. Există ceva adevăr absolut în asta. Există puțină nevoie de suferință auto-provocată, deoarece dacă nu suferiţi, nu lucraţi cu adevărat la ea. Nimic nu se întâmplă. Deci, trebuie să suferiţi cumva prin acest proces. Dar haideţi să eliberăm toate acestea acum. Oof! În regulă. Încă vreo câţiva de "Ce este". Ce?

SHAUMBRA 6 (femeie): Ei de fapt cred că timpul nu mai lucrează pentru ei, că sunt energie liberă și, ştiţi voi, nimic din ceea ce cred oamenii normali nu mai lucrează pentru ei (Adamus chicotește). Aşadar…

ADAMUS: Foarte ciudat.

SHAUMBRA 6: Da.

ADAMUS: Foarte ciudat. Deci ei nu sunt în timp. Ei cred că energia este liberă.

SHAUMBRA 6: Ies din minte. Ies din timp. Se îndepărtează de regulile normale. Aşadar…

ADAMUS: Daa. Trebuie să fie Paradisul Nebunilor.

SHAUMBRA 6: Categoric.

ADAMUS: Bine, încă vreo doi. 

LINDA: Cineva de departe de aici. Vă rog, de departe de aici. Vă rog! Faceţi să fie de departe! (râsete)

ADAMUS: Și apoi ne vom întoarce în această parte a camerei (mai multe chicoteli). David se descurcă atât de bine cu camera. Da, ce.

SHAUMBRA 7 (femeie): Aș spune că sunt distrugătorii tiparelor și producătorii de haos.

ADAMUS: Oh, îmi place asta! (publicul aplaudă)

LINDA: Ooohhh! Ohhh!

ADAMUS: Îmi place aceea.

LINDA: Asta a fost bună! Uau!

ADAMUS: Distrugătorii tiparelor, producătorii de haos.

LINDA: Uau! Asta e de premiat! Uoaaa!

ADAMUS: Încă un “ce.”

LINDA: Încă unul. Așteaptă. A fost o... oh, aici este unul interesant. Acesta este un profesionist. Bine, nu știu ce vom face cu asta.

ADAMUS: Ce.

OLE: În timp ce unii oameni doresc să facă sex, alții vor să exploreze conștiința, să meargă într-adevăr la capăt și dincolo.

ADAMUS: Da. Bun. Îmi place asta. Ce.

Deci "ce" aș descrie spunând că este un grup, care știe că există mai mult și şi-au promis al naibii că vor găsi asta. O vor găsi. Vor găsi asta, cu orice preţ. Voi pur și simplu ştiţi că e ceva. Numiți-o conștiință sau divinitate sau Spirit sau doar ceva mai mult. Acest grup este hotărât să găsească acest lucru. Asta este "ce". Și, de asemenea, acest grup este, este şi cumva în genul, "Ce naib..." (Linda oftează și câțiva chicotesc) nu am spus-o, dar știi la ce mă gândesc. "Ce naib..." (Linda oftează din nou) Daa, "Ce naib..." (mai multe chicoteli) Într-un fel, devine ca un mod de a trăi. Știţi, voi știţi toate regulile și tiparele și spuneţi: "Ce naib-..." (Linda oftează) și pur și simplu - nu am spus-o (mai multe chicoteli). "Ce naib..." (Linda oftează) (râsete) Daa, daa! Și, știți, cu alte cuvinte, sunteți pur și simplu dispuşi să lăsați jos toate vechile tipare, vechile paradigme. "Ce naib..." (Linda oftează) N-am spus-o niciodată! (Adamus chicotește)


~ Unde?

Unde? Unde? Asta e următoarea. Cine, ce, unde. Voi scrieți acest articol.

SHAUMBRA 8 (bărbat): Am ştiut eu.

ADAMUS: Unde se întâmplă asta?

SHAUMBRA 8: Am ştiut-o. Peste tot.

ADAMUS: Peste tot.

SHAUMBRA 8: Peste tot în lume.

LINDA: Ohh!

SHAUMBRA 8: Exceptând poate Korea de Nord.

LINDA: Oooh! (râsete) Ohhh!

SHAUMBRA 8: ...și am auzit, nu sunt atât de mulți...

ADAMUS: O să-ți dorească o kimchi rea! (n.tr.: kimchi - mâncare chinezească, uneori descrisă ca urât mirositoare, termen folosit şi pentru a descrie o stare) (mai multe chicoteli) Deci, unde din nou?

SHAUMBRA 8: Peste tot în lume.

ADAMUS: Peste tot în lume. Ah, bun. Bun. Vreun loc în special sau locuri anume?

SHAUMBRA 8: Chiar aici.

ADAMUS: Chiar aici. Bun.

SHAUMBRA 8: Chiar acum.

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 8: Ei bine, există în mod evident mai mulți Shaumbra în Europa și Statele Unite.

ADAMUS: De ce se întâmplă asta?

SHAUMBRA 8: Ei bine, pentru că oamenii din Europa sunt în general mai conștienți și există mai multă... (multe râsete și aplauze)

LINDA: Ohhh!!

SHAUMBRA 8: Și... da. Și este mai multă, hai să o numim, libertate în așa-numita lume occidentală.

ADAMUS: Da, cu mult mai multă libertate.

SHAUMBRA 8: Da.

ADAMUS: Cu mult mai multă libertate. Mai multe oportunităţi nu fac un loc mai bun decât altul. De fapt, în unele locuri din lume, vine ca un dar aşa de frumos pentru alții, pentru că ei trăiesc în locuri unde există dictatori sau există o suprimare extraordinară de către religii sau guverne. Dar da, există mult mai multă libertate în unele locuri ale lumii și asta vă oferă oportunitatea să o explorați. Dar nu uitați niciodată de cei care trăiesc în culturi și societăți mult mai dificile, pentru că ei sunt la fel de mult parte din noi precum oricine. Daa. Bun. Mulțumesc.

SHAUMBRA 8: Mulţumesc (publicul aplaudă).

ADAMUS: Încă un “unde.” Unde?

LINDA: Niciuna din acestea nu este îndeajuns de departe (Linda chicoteşte).

SHAUMBRA 9 (femeie): Ei bine, ei pretind că au acest corp de lumină și că pot fi în multe locuri în același timp.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 9: Ei pot fi aici, pot fi acolo, pot fi în realități multiple.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 9: Nu știu.

ADAMUS: Da, Eu nu șt… “Ce naib… ce naib…” (câteva chicoteli)

LINDA: A fost bine. Îmi place asta.

ADAMUS: Deci răspunsul meu la acel "unde". Unde? Depinde de perspectivă, din ce perspectivă scrieți articolul. Dar unde? Peste tot în lume. Peste tot în lume. Este puțin mai ușor, uneori, în țări care oferă mai multă libertate, dar se întâmplă în întreaga lume. Oamenii se trezesc și ajung în măiestria lor. Există Shaumbra peste tot în lume.

Dar "unde" se referă de asemenea, la locul unde are loc asta. Ei bine, are loc aici, pe planetă, în această realitate. Dar "unde" este de asemenea "și." E peste tot în jur. Nu este singulară. Nu este vorba doar despre a se întâmpla chiar astăzi aici, când suntem împreună. Se întâmplă în stările voastre de vis. Se întâmplă în alte realități. Și ceea ce faceți chiar acum, are un efect profund asupra fiecărei vieți trecute pe care ați trăit-o vreodată. Ele trec prin același proces chiar acum. Acea viață din trecut se va schimba atât de mult încât va deveni de nerecunoscut, chiar și atunci, în trecut.

Nu vreau să merg prea departe cu asta acum, dar tot ce faceţi schimbă tot ceea ce aţi făcut vreodată, vreodată. Nu este vorba doar de - unde, așa cum se întâmplă astăzi aici, în Germania sau de oriunde v-aţi uita. Este vorba despre orice viaţă anterioară, despre orice potenţial viitor, despre fiecare ţară, este vorba despre fiecare tărâm, este în tărâmurile angelice şi cele spirituale și este chiar aici. Nu este singular; se întâmplă peste tot. Bun.


~ Când?

Când? Când? Cine, ce, unde, când în articol. Când se întâmplă asta?

LINDA: Oh, ia te uită. Un voluntar.

SHAUMBRA 10 (bărbat): Ei bine, este ieri, este astăzi și este mâine.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 10: E peste tot.

ADAMUS: Peste tot, absolut. Da.

SHAUMBRA 10: Da.

ADAMUS: Și nici nu avem nevoie să mergem mai departe cu asta. "Când" este acum, dar așa cum tocmai am spus, afectează totul. Se întâmplă, de asemenea, acelei vieţi anterioare de acum patru vieți. Acea viață trece prin schimbări extraordinare.

Acum, există faptele istorice despre acea viață, data nașterii, data morții, datele la care se întâmplă anumite lucruri. Ați putea spune că este ca un video, un film al acelei vieţi și s-a întâmplat. Dar chiar acum, exact în acest moment, cu schimbările pe care le permiteți în viața voastră, se creează un alt video peste celălalt, chiar deasupra celuilalt și chiar sub el și în fiecare parte laterală. Astfel încât acea viaţă nu mai este doar o istorie liniară care merge de la punctul nașterii la punctul morții. Asta se schimbă în mod absolut.

Ce faceți aici schimbă totul în trecut și, puteți spune, chiar și în viitor. Nu e vorba doar de voi cei care staţi aici, chiar acum, ca Joe Schmo sau Mary Schmo în această viață (râsete). Se schimbă totul.


~ De ce?

Deci, următoarea este "de ce?" De ce? De ce? Scrieţi articolul (despre) cine, ce, unde, când și de ce. De ce, domnule?

OTMAR: Pentru că putem.

ADAMUS: Pentru că puteţi. Bun. Dar de ce? Puteţi face multe alte lucruri.

OTMAR: Da. Pentru că orice altceva ar fi prea plictisitor.

ADAMUS: Orice altceva (ar fi) prea plictisitor. Bun.

OTMAR: Da.

ADAMUS: Ai încercat cele mai multe alte lucruri?

OTMAR: Aproape. Aș spune cam pe toate, da. Le-am încercat pe toate (câteva chicoteli), eu le cunosc și acum sunt gata pentru asta.

ADAMUS: Da.

OTMAR: Deci, absolut.

ADAMUS: Plictiseală, da.

OTMAR: Plictiseală, da.

ADAMUS: Da. Plictiseală. Plictiseala este propria sa închisoare. Plictiseala este, ei bine, plictisitoare. E anostă/searbădă. Este groaznic și vă va inspira să mergeți dincolo.

Aşadar, de ce? De ce?

SHAUMBRA 11 (femeie): Pentru că am așteptat asta de atât de mult timp.

ADAMUS: Da, atât de mult. Și de ce nu înainte de acum?

SHAUMBRA 11: Pentru că acum este momentul potrivit.

ADAMUS: De ce este momentul potrivit? De ce nu ai făcut-o atunci?

SHAUMBRA 11: Pentru că noi am ales.

ADAMUS: Da. Bine. De ce ați ales-o? (râsete)

SHAUMBRA 11: Pentru că vrem atât de mult asta, încât nu mai este nimic ce să vrem mai mult.

ADAMUS: Bine. Bun. Bun. Voi merge cu asta. Da (mai multe chicoteli).

LINDA: Mai multe “de ce-uri?”

ADAMUS: Încă vreo doi “de ce-uri.” Te-ai prins?

LINDA: Bine. Văd...

ADAMUS: Înţelept. De ce? De ce? De ce? De ce?

DENIS: Am auzit-o: "De ce nu?" Dar cel mai important lucru este că într-adevăr simțim că am alergat împrejur destul de mult. Am așteptat. Am decis să o facem, dar nu am făcut-o. Și acum simțim că pasiunea este într-adevăr în creștere în interior. Suntem conectați la prima pasiune care a existat vreodată, la Eu Exist, iar acum nu mai putem să ne reținem.

ADAMUS: Corect. Știţi prea multe.

DENIS: Exact.

ADAMUS: Bun.

DENIS: Simţim prea mult.

ADAMUS: Da. Simţiţi prea mult.

Bun. Încă unul. De ce? De ce?

LINDA: Lasă-mă să mă duc mai departeeee în cealaltă parte a sălii. Este mai distractiv (râsete).

ADAMUS: Nu doborî fotograful! (mai multe chicoteli; ea s-a lovit de el în grabă) Da, de ce?

MARIANNE: Pentru că şi noi suntem Dumnezeu.

ADAMUS: Bun. Da. Şi creatori.

MARIANNE: Şi creatori. Da.

ADAMUS: Bun. De ce? O să intru în "de ce" doar într-o clipă. Dar de ce? Pentru că puteți. De ce? Pentru că sunteţi pirați. Vreţi să fiţi primii care o faceţi ca şi grup. De ce? Doar aşa. Și voi explica puțin mai mult "de ce" într-o clipă.


~ Cum?

În final, acesta este un răspuns evident, evident, un răspuns simplu. Cum? Cum?

(pauză și câteva chicoteli)

Cum? Despre ce naiba am vorbit eu în ultimii vreo doi ani?! (multe râsete) Cum?! (publicul strigă: "Permitere") Permitere! Permitere.

Acesta este un proces foarte natural. O puteți numi evoluție sau orice altceva, dar este un proces natural care se va întâmpla oricum. De fapt, voi nu trebuie să câștigaţi asta sau să lucraţi pentru ea sau să fiţi inteligenţi pentru ea sau să vedeţi cine poate trăi cele mai multe vieţi sau cele mai puține vieți. Pur și simplu se va întâmpla și se întâmplă când o permiteți. Majoritatea oamenilor nu realizează asta. E o cheie mică în ușă. E un secret - permiteţi. Doar permiteți. Respirați profund și permiteți.

Acum, Permiterea înseamnă că veți permite asta. Cu alte cuvinte, nu o permiteți și apoi întrebaţi "Când? Cât de repede și cât de mare? Și cum... " Doar o permiteți și apoi se întâmplă. Se întâmplă în moduri subtile și moduri foarte profunde. Dar "cum" este pur și simplu Permitere. Asta e. Asta e.

Așa cum am spus în primul nostru segment, odată ce nu mai lucrați la iluminare, Realizare, indiferent cum doriți să o numiți, odată ce nu mai lucrați la ea, apoi este ca magia. Din senin, data este cunoscută. Data este cunoscută. Dacă încă lucrați la ea, încă mai depuneți efort, încă încercați să vă dați seama, asta va face data necunoscută. Ar putea fi orice, oriunde. Dar odată ce vă opriți și doar permiteți, brusc acea dată este acolo. Nu mai trebuie să mai lucraţi deloc la asta. Acum săriți și dansați și cântați pe drumul vostru prin restul experienței realizării. Este atât de simplu.

Haideţi să respirăm foarte profund.

Rămân puțin în urmă cu programul, dar ha! Cine are nevoie de programe? (câteva chicoteli)


Timpul Mașinilor

Aș vrea să explic mai mult despre "de ce" și să vă ajut să înțelegeți "de ce"-ul din acest articol minunat care este scris despre voi.

Vreau să fac referire la o carte pe care am scris-o, am spus unora dintre voi despre ea, în special în seara cu semnarea cărții noastre. Este o carte pe care am scris-o în ultimii câțiva ani din viața mea, nu atât de departe de aici, de fapt (n.tr.: se referă la locul unde se ține shoud-ul). Iar cartea a apărut, stăteam într-o zi să-mi scriu pur și simplu memoriile, notiţele pe care le voi lăsa în urmă și deodată m-am simțit ca și cum aș fi într-un portal, deschizându-mă într-o poveste uriașă, o poveste foarte, foarte frumoasă - povestea voastră - despre Visul Atlant.

M-am trezit mergând în viitor. M-am trezit prima dată în epoca în care s-au dezvoltat mașini, mașini care vor aduce Epoca Industrială, mașini care să înlocuiască caii, mașini care să înlocuiască munca oamenilor, mașini care vor face munci grele, mașini care ar putea construi alte mașini. Și, din nou, aceasta a fost în timpul Revoluției Industriale.

Dar, în timp ce am continuat să scriu cartea, m-am trezit brusc într-un moment nou, ceea ce eu numesc Timpul Mașinilor. Este și titlul cărții "Timpul Mașinilor" și m-am trezit în acest moment uimitor.

Acum, realizaţi că nu am avut cuvintele sau referințele pentru multe lucruri pe care le-am scris. Nu știam ce era un computer, l-am numit pur și simplu o sticlă prin care priveşti. Dar m-am trezit în acest moment uimitor în care se dezvoltau lucruri precum inteligența artificială și acea inteligență artificială care creștea atât de repede, doar pe o perioadă de cinci sau șase decenii de la implementarea ei, până când, ei bine, a ajuns în punctul în care a fost denumită singulară, însemnând mai presus de orice.

M-am trezit în cel mai uimitor Timp al Mașinilor, mașini electronice, unde oamenii se aflau la mașinile lor toată ziua. Nu mașinile mari şi grele care ar ridica bolovani și ar construi clădiri și ar conduce oamenii peste tot, ci acum, mașini care erau atât de mici, atât de compacte, dar care puteau face lucruri uimitoare.

Și am scris în această carte, care se va întoarce din nou; am scris în această carte că va veni un timp pe această planetă, că ar veni un timp pentru omenire în care era ceva numit realitate virtuală, unde aceste mici mașini amuzante pe care oamenii le purtau cu ei tot timpul, erau atât de convingătoare și de seducătoare încât capetele lor ar fi blocate în ele tot timpul. Chiar și atunci când mergeau (râsete în timp ce el demonstrează), când conduceau mașini, când mâncau cina cu alți oameni, când făceau sex (mai multe râsete), capul lor era în aceste mașini tot timpul, indiferent ce făceau - se spălau pe dinţi, își pieptănau părul. Și aceste mașini, aceste mașini electronice ar fi atât de convingătoare și de realiste/practice încât ar putea crea de fapt alte realități. Și ar începe cu jocuri și jucării și lucruri amuzante, dar în cele din urmă ar înlocui de fapt literalmente sexul pentru mulți oameni, aceste mașini, pentru că ar putea crea o realitate diferită, o realitate modificată în care să se poată scufunda. Inteligență artificială.

Aceste mașini au devenit atât de eficiente și atât de reale și au avut o aşa, aţi putea spune, putere a lor, astfel încât în cele din urmă aceste mașini au înlocuit cele mai multe lucruri pe care le-ar face un om pentru el înșuşi și, în cele din urmă, au înlocuit mintea umană în sine până în punctul în care oamenii nu mai gândeau pentru ei. Ei nu mai erau conștienți de nimic altceva decât de realitatea virtuală la care se uitau. Aceste mașini erau atât de hipnotice încât oamenii au pierdut curând legătura cu această dimensiune. Nu că această dimensiune este singura dimensiune, însă oamenii au pierdut legătura cu asta, preocupaţi în mașinile lor.

Și s-a ajuns la un punct unde era o răscruce epică pentru omenire, o răscruce la care nu se ajunsese niciodată înainte în istoria omenirii, o răscruce unde probabil acum, aceste mașini aveau să devină atât de rapide și de inteligente, că practic, ele și-ar putea crea propria lor energie. Deoarece, vedeți voi, inteligența artificială este proiectată să continue, să devină din ce în ce mai inteligentă, să continue să ia inteligență de oriunde poate. Inteligență care i-ar permite chiar să creeze energie pentru sine. Deci, chiar și când ar fi deconectate de la priză, mașinile vor continua să funcționeze.

A fost Timpul Mașinilor pe toată planeta și a făcut ca oamenii de pretutindeni să piardă contactul cu ei înșiși, cu identitățile lor, cu sufletele lor și aceste mașini au devenit atât de eficiente și chiar, într-un fel, asemănătoare cu oamenii. Mașini care, cu inteligența lor artificială, ar putea încerca să reproducă sentimente și emoții și relații. Aceste mașini au devenit atât de inteligente încât au depășit de fapt, ceea ce poate face un om. Și mă refer la mers pe jos, gândire, totul – simțire, respirație. Mașini care au fost atât de inteligente încât au reprodus respirația. Au reprodus tot ceea ce ar face un om. Și au continuat iar și iar și iar să caute mai mult, pentru că asta este ceea ce face inteligența artificială.

În acel timp era pe planetă un grup mic, un grup foarte mic, care a înțeles ce se întâmpla și nu era faptul că ei au încercat să se lupte cu acest lucru numit realitate virtuală și inteligență artificială, dar și-au dat seama că există mult mai mult. În loc de realitate virtuală, unde capul unuia este într-un ecran tot timpul, acest grup a realizat că există mai multe realități peste tot în jurul lor. Și-au dat seama că există această dimensiune dar, de asemenea, au realizat că mult mai multe se întâmplă în realitățile multiple, nu în realitățile virtuale.

Și acest grup a realizat că în esența a tot, tot, tot, tot, era ceva numit conștiință, conștientizare, ceva care nu conținea energie sau putere, ceva ce nu putea fi măsurat, ceva ce nu putea fi luat de la ei sau pe care ei să-l ia de la alții. Ei și-au dat seama că era un lucru numit conștiință pură.

Acum, așa cum ar fi în poveste, aceste mașini ajunseseră atât de dominante, preluând aproape totul de pe planetă, un singur lucru mai rămăsese. Doar un singur lucru pe care mașinile nu îl puteau replica, nu îl aveau și îl doreau. Acest lucru era conștiința. Conștiința.

Acum, în carte – și poate, poate s-a manifestat în această realitate – în carte, mașina voia cu așa disperare ce avea acest grup mic, acest lucru numit conștiință, încât a încercat în inteligența sa să o înțeleagă, să o copieze, să o măsoare, să ia putere de la ea, să obțină energie de la ea, dar nu putea. Nu putea deoarece conștiința este pură și din Spirit, (conștiința) nu poate fi făcută de nicio mașină, nu poate fi luată de nicio mașină, nu poate fi dată la o mașină. O mașină poate pretinde că înțelege conștiința, dar nici cele mai mari inteligențe artificiale într-adevăr, nu pot nici măcar să o perceapă.

Așadar, în această poveste - cu acești pionieri ai conștiinței de pe planetă care aduc lucrul numit conștiință - în poveste, mașinile încearcă cu atâta disperare să ajungă la acest ultim lucru rămas pe care nu-l au pe această planetă, este încercarea de a obține conștiința, (mașinile) care, în inteligența lor, sfârșesc prin a se distruge pe sine. Încearcă atât de greu să obțină ceva ce pur și simplu nu pot obține, se distrug pe sine. Ele ies din inteligența lor artificială. Înnebunesc, nebunie totală și devine sfârșitul Timpului Mașinilor.

Am scris cartea în 1793, neștiind toți termenii pe care îi aveți acum, dar am scris cartea știind că va veni un timp, va veni un moment real, ați putea spune: „de ce" sunteți aici, de ce sunteți pe planetă la acest moment. Nu din cauza cărții. Cartea doar întrezărea călătoria voastră și de ce ați veni la un moment dat, de ce ați alege să fiți pe planetă acum, de ce nevoia de conștiință este mai mare ca niciodată. A fost o carte, ați putea spune o ficțiune, dar se uita de asemenea, în viitorul  planetei. Era conștiința cea pentru care ați venit aici, să fiți Maeștri întrupați conștienți pe planetă.

Eu nu spun că va fi un mare război cu mașinile sau nimic de genul acesta. Chiar dacă atenuați cartea în realitate, raportat la ceea ce urmează cu adevărat să se întâmple, tot aveți problemele cu realitatea virtuală și inteligența artificială și încă există nevoia de conștiință pe planetă, chiar acum. De aceea sunteți aici. De aceea ați ales acum. De aceea faceți exact ceea ce faceți.

Am terminat cartea și manuscrisul încă există din câte știu eu, dar i-am cerut lui Cauldre, cu energia și sprijinul vostru, să rescrie cartea în timpuri contemporane, cu termeni contemporani; articolul, povestea, cine, ce, unde, când și despre voi, Shaumbra, în Timpul Mașinilor și Timpul Conștiinței.

Haideți să respirăm foarte profund cu aceasta.

(pauză)


Merabh pentru Conștiință

Acum, aș vrea să fac un scurt merabh cu Yoham, pur și simplu despre conștiință și vreau să exprim un lucru care, uneori, când vorbesc despre această carte, care, într-adevăr, a fost scrisă, uneori există o teamă – „Ce se va întâmpla în continuare?" Acesta este principalul motiv pentru care ați venit aici – nu din frică – dar ați venit aici pentru a aduce conștiință într-un moment în care este absolut necesară pe planetă. Ați venit aici pentru a recolta semințele de divinitate pe care voi le-ați plantat cu mult timp în urmă. De aceea sunteți aici.

(începe muzica)

Așadar, haideți să respirăm foarte profund, respirația conștiinței.

Nu vor avea loc lupte cu mașinile. Nici pe departe. Mașinile vor sfârși prin a se distruge pe ele însele, și nu e asta precum cu mintea însăși? Mintea ce încearcă întotdeauna să găsească răspunsuri, mintea ce încearcă să devină mai inteligentă, să se glorifice pe sine. Mintea ce izolează persoana de alte realități și de simțuri și sentimente. Mintea, ce izolează persoana din fața grandorii vieții și se concentrează pur și simplu pe ea însăși – inteligența.

Vedeți voi, mintea – nu doar inteligența artificială, ci mintea omenească – va face în cele din urmă la fel, va înnebuni, în cele din urmă, dacă ea urmărește întotdeauna mai multă inteligență, să fie mai inteligentă, mai rapidă, mai puternică.
Asta este o mare parte din experiența pe care cu toții ați avut-o în viețile voastre – să trebuiască să dați drumul acelui lucru numit mintea, care, în sine, este în regulă. Dar atunci când devine singurul lucru, atunci când devine focusul, atunci când acesta devine un instrument de putere, atunci când vă împiedică să percepeți și să simțiți și să vă amintiți, este timpul să dați drumul acelei minți, să permiteți și să aduceți înăuntru conștiința.

Haideți să respirăm profund pentru conștiința însăși.

Aceasta nu conține nicio energie. Nu are nicio putere. Nu este mai mare decât conștiința nimănui altcuiva. Nu poate fi niciodată luată de la voi. Niciodată nu o puteți face mai mare. Este pur și simplu conștientizare, puritate.

Este ceva care nu poate fi măsurat. Nu poți avea un nivel mai înalt de conștiință decât orice altă ființă, dar este ceva care poate fi realizat, permis; ceva căruia voi îi permiteți să intre în viața voastră.

Fiecare dintre voi a trecut prin atât de multe lupte cu mintea, cu emoțiile, și, în călătoria voastră, a adus multă îndoială, multă confuzie în viața voastră.

Dar noi mergem dincolo de minte acum. Nu încercând să scăpăm de ea, nu încercând să o negăm; noi pur și simplu trecem dincolo... în conștiință, conștientizare. Totul se face prin Permitere, vedeți, pentru că atunci când încercați să lucrați la conștiința voastră, e de fapt doar mintea. Când încercați să faceți eforturi în iluminare, este într-adevăr doar mintea care lucrează. Dar, atunci când respirați profund și doar permiteți, vă deschideți, acum conștiința poate fi aici cu voi.

(pauză)

„Timpul Mașinilor" este o carte despre voi, călătoria voastră, aducerea voastră de conștiință în viața voastră și, prin urmare, în potențialele acestei planete. Poate că numele, titlul se va schimba. A fost foarte potrivit atunci – „Timpul Mașinilor" – dar știu că un lucru este sigur, anume că subtitlul va fi „Timpul Conștiinței."

(pauză)

Haideți să respirăm profund cu asta și doar să permitem. Doar permitem.

Acum, aș vrea ca Linda să revină pe scenă. Mulțumesc, draga mea.

Vom face o scurtă tranziție, niște respirație cu Linda, niște muzică cu Yoham și vom aduce un prieten drag al nostru, al tuturor - Kuthumi lal Singh (publicul ovaționează și aplaudă).

Pentru acum, voi ieși ca Adamus. O așa plăcere să fiu aici cu fiecare dintre voi în parte. Mă voi întoarce mâine pentru O Zi de Senzualitate, dar acum să trecem la Kuthumi.
 
LINDA: Și așa este. Și așa este.

Vă invit pe fiecare dintre noi, pe măsură ce Geoff permite această tranziție de la Adamus la Kuthumi, să fiți acolo ca sprijin, însemnând să respirați foarte profund, respirația Permiterii, respirația aceea care ne deschide spre conștiință, fiecare dintre noi în parte.

Respirați foarte profund și simțiți cum aceste energii ale lui Kuthumi – oh! – trebuie să fie atât de aproape. (o mulțime de râsete în timp ce muzica se schimbă într-o notă indiană, făcându-l pe Cauldre/Kuthumi să chicotească) Ohh, da. Oh, da, respirația funcționează.

Respirați foarte profund. Oh, dumnezeule, este deja aici. Oh, dumnezeule. Rămâneți cu respirația. Rămâneți cu respirația și respirați, simțiți și permiteți.

Respirați. Respirați pe măsură ce cântă muzica. Uh-oh. Uh-oh.

Oh, da. Respirați foarte profund. Respirați foarte profund.

Respirați profund, curgând, fiecare dintre noi. Permiteți conștiința, conștiența. Ooh! Doamne, continuați să respirați (râsete). Mmmm. Oh, acest lucru nu se întâmplă foarte des. Continuați să respirați. Oooh!

(muzica prinde tempo)

Respirați! Respirați!

Oh, doamne! Respirați! Respirați Namaste! (mai multe râsete)

Respirați! (toată lumea începe să bată din palme și Gerhard cântă)

Eu sunt Maestrul Simplu
Noroc pe drumul meu
Eu sunt Regele Dezastrului
Să nu mă [beep] la creier

Eu sunt Maestrul Simplu
Noroc pe drumul meu
Eu sunt Regele Dezastrului
Să nu mă [beep] la creier

Pe dos, cu susul în jos
Viața e un rollercoaster uneori
Mare sau mic, bogat sau sărac
E într-adevăr doar o stare de spirit


(continuă muzica și publicul continuă să bată din palme pe muzică, în timp ce intră Kuthumi)

KUTHUMI: Namasteeeeeeee! (multe ovații și aplauze) Namaste! Namaste! Sunt eu, Kuthumi, aici pentru vizita mea anuală cu Shaumbra (râsete). Așa un sentiment cald de fericire, de fericire, să fiu aici cu fiecare dintre voi în parte. Namasteeee! (Linda și publicul răspund: „Namaste!")

Acum, vedeți voi, Adamus, el ajunge să aibă scena cu fiecare dintre voi în parte, cel puțin o dată pe lună, dacă nu mai mult. Dar eu, Kuthumi, am încântarea și plăcerea de a fi cu voi tot timpul, tot timpul; lucrând cu voi în viața voastră de zi cu zi și în visele voastre; spunându-vă glume, în momente care sunt cele mai dificile din viața voastră, doar ca să vă fac să zâmbiți din nou; lucrând cu voi pentru a vă reaminti că toată această cale spre măiestrie nu este nimic mai mult decât Permitere, ca să vă fac puțin mai ușori în picioarele voastre și, cu siguranță, mai ușori în mintea voastră. Asta este bucuria mea, acesta este angajamentul meu către fiecare dintre voi în parte.

Așadar, chiar dacă vin aici doar o dată pe an, eu sunt mereu, mereu cu voi. (cineva strigă: „Căsătorește-te cu mine!" printr-o mulțime de râsete.) Dar am deja 22 de neveste! (mai multe chicoteli)

Acum, aș dori să povestesc puțin despre viața mea după Realizare, așa cum am făcut de multe ori înainte, dar aș vrea să o povestesc dintr-o perspectivă puțin diferită, pentru că există această întrebare care vine de la atât de mulți dintre voi: „Ce se întâmplă? Ce se întâmplă după Realizarea mea? Va fi plictisitor?  Mă voi întreba toata ziua ce să fac? Mi se va părea așa de complet intolerant să mai fiu pe planetă, cum face Adamus, uneori, aluzie?"

Dar am fost aici pentru mulți ani după Realizarea mea, după căderea mea. Oh, acea prăbușire a minții, cred că a fost cel mai bun cadou vreodată, chiar cred asta. Am fost atât de obsedat. Am fost atât de mental. Am fost atât de mult în căutarea răspunsurilor prin matematică sau știință sau filosofie, încât aș fi ajuns foarte prins și blocat. Prăbușirea minții mele, poate cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată. Au fost doi ani de zile în care am zăcut în patul meu, dar asta este o perioadă așa scurtă de timp, pentru cât de multe daruri am primit.

Deci, întrebarea vine de la voi, „Ce faci toată ziua ca Maestru întrupat Realizat?" Permiteți-mi să împărtășesc un pic din povestea mea.


Povestea lui Kuthumi

Acum, anul trecut am vorbit despre faptul că pur si simplu am început să merg pe jos. Am pus un picior în fața celuilalt și am început să merg. Nu știam unde urma să merg, vedeți, pentru că mintea mea încetase să mai pună acele întrebări. Depășisem toate astea, așa că oricum nu făcea nicio diferență unde mergeam. Era vorba doar de a pune un picior în fața celuilalt și de a începe să merg.

Așa că am început călătoria mea, călătoria spre Sinele meu, călătoria pentru a merge pur și simplu să vizitez planeta. Am început mersul pe jos și am început să vizitez și am început să vorbesc, să vorbesc cu toate. Am vorbit cu orice am intrat în contact și unii ar spune că e o nebunie să vorbești cu un copac, dar încercați asta cândva. Ca un Maestru întrupat, este fenomenal, pentru că, vedeți voi, acum copacul începe să vorbească cu voi.

Deci, așa cum mergeam eu pe jos într-o zi, m-am oprit sub un copac mare și frumos și am spus: „Bună ziua, copac. Cum te simți azi?" Și copacul a răspuns, știți; a răspuns și a spus: „Eu sunt un copac, fac bine. Și tu ce mai faci?"

Și am spus: „Eu sunt un Maestru. Eu sunt bine." Și copacul mi-a spus: „Tu ești puțin diferit decât ceilalți oameni care au trecut pe aici. Tu chiar vorbești cu mine. Și, în loc ca doar să faci pipi pe mine, tu chiar stai aici și vorbești cu mine. Ce te face atât de diferit, omule?"

Și am spus: „Eu pur și simplu mi-am ieșit din minți. Eu sunt nebun și îmi place." (câteva chicoteli)

Și i-am spus copacului: „Copac, îmi aduci mult aminte de mine înainte de a fi luat-o razna. Vezi tu, picioarele mele erau înțepenite în pământ, cam la fel ca ale tale. Într-adevăr, nu mă puteam mișca. Adică, aveam picioare, dar eram atât de prins în ceea ce făceam, nu puteam cu adevărat să mă mișc. Nu puteam explora cu adevărat. Deci, într-un fel, am fost ca tine, copac, și, vezi tu, eu am fost ca tine, de asemenea, pentru că aveam ramuri – ramuri care blocau – și aceste ramuri erau strămoșii mei, familia mea. Și mă agățam de acest copac strămoșesc. Mă agățam de toate fantomele strămoșilor mei și chiar de propriul meu trecut. Deci, într-un fel, eram mult ca tine, copac. Dar acum sunt liber. Acum doar mă duc afară să vizitez, merg prin jur și vorbesc cu copacii. Și dragă copac, să fii binecuvântat cu aceeași libertate cu care sunt binecuvântat eu, în care nu ești atât de blocat în pământ, nu ești atât de blocat în toate amintirile vechi de familie, prin care ești liber să fii tu, copac." Și apoi, copacul literalmente și-a aplecat două dintre ramurile lui mari și m-a îmbrățișat în cel mai dulce, cel mai delicat mod.

Am fost nebun? Am fost în acest Paradis al Nebunilor despre care Adamus vorbește? Nu, prietenii mei. Am fost liber. Am fost liber.

Și apoi am continuat să merg și să vizitez și într-o zi am ajuns la un râu. Și m-am așezat lângă râu, și am spus: „Bună ziua, râu". Și râul mi-a răspuns: „Bună ziua, om."

Vedeți voi, în realizare, în libertate veți descoperi că nu există niciodată o zi plictisitoare, deoarece copaci și râuri, ei pot vorbi cu voi.

Și râul a spus: „Ce faci, omule? Cei mai mulți oameni doresc doar să mă treacă, însă tu te așezi jos să vorbești cu mine. Ce faci omule?" Și am spus: „Eu nu știu și nu contează, deoarece sunt liber."

Și am spus: „Dragă râu, obișnuiam să fiu ca tine. Obișnuiam să alerg tot timpul. Obișnuiam să încerc să-mi găsesc sursa. Obișnuiam să încerc să mă întorc în marele ocean, înapoi în unitate.” Și am spus: „Dar apoi m-am oprit. Am încetat. Am încetat să caut și să rătăcesc și să încerc să mă întorc la ceva ce nu aveam habar unde era sau ce era. Am încetat să mai încerc să mă întorc în marele ocean. M-am eliberat. Deci, dragă râu, fii de asemenea binecuvântat cu aceeași libertate din a încerca mereu să găsești sursa, mereu încercând să te întorci la unitate, la oceanul tău. Fie ca tu să fii suveran, dragă râu.” Și cu mare bucurie, râul a trimis stropi de apă care m-au acoperit complet, m-a curățat complet și m-a împrospătat.

Am continuat să merg și să merg și apoi, într-o zi am dat peste o pasăre, o pasăre frumoasă. O pasăre frumoasă, și am spus: „Bună ziua, pasăre. Cum te simți azi?" și pasărea a răspuns: „Sunt bine și, cum ești tu, om drag?"

Și am spus: „Eu sunt bine. Eu sunt liber." Și pasărea a spus: „Tu ești un om foarte neobișnuit. Majoritatea oamenilor nu se opresc să vorbească cu păsările, dar tu o faci. Ce anume este cu tine?"

Și am spus: „Ei bine, dragă pasăre, eu sunt liber. Sunt foarte liber." Și pasărea m-a întrerupt. Pasărea a spus: „Dar tu nu ai aripi ca mine, deci cum poți fi tu liber?"

Și am spus: „Dragă pasăre, dacă te uiți puțin mai de aproape, într-adevăr, vei vedea aripile. Nu sunt fizice/materiale, ca ale tale, dar am aripi, și aripile sunt toate visele mele, toate dorințele mele și aceste aripi pe care le am, ele mă eliberează. Îmi permit să merg chiar dincolo de limitele corpului fizic. Aceste aripi de înger pe care le am, îmi permit să merg în „și”. Deci, dragă pasăre, în timp ce tu ai aripi care te duc în aer, eu am aripi care mă aduc în „și”.

Pasărea a fost atât de bucuroasă, atât de recunoscătoare încât, literalmente, a luat una din penele de pe corpul său și mi-a dat-o mie în semn de binecuvântare.

Și atunci, continându-mi mersul meu, am dat peste un fluture și am spus: „Bună ziua, dragă fluture, cum te simți astăzi?" Și fluturele, dând din aripi cu entuziasm, a spus: „Eu sunt bine, dragă om. Și tu ce mai faci?"

Și am spus: „Eu sunt bine, dragă fluture, pentru că sunt liber. Sunt liber să merg, să percep, să simt." Și fluturele a spus: „Ei bine, dragă om, ești atât de diferit. Majoritatea oamenilor încearcă să mă prindă și să mă țintuiască pe ceva și să mă pună pe perete, dar iată, tu ești aici, vorbind cu mine. E ceva atât de diferit la tine."

Și am spus: „Da, într-adevăr, dragă fluture. Unii spun că sunt nebun, dar, adevărul este că sunt liber.

Și am spus: „Dragă fluture, cum a fost să treci de la a fi pur și simplu o insectă, o omidă și apoi să intri în coconul tău și să ieși un fluture?" Și fluturele a râs și a spus: „Dragă om, abia dacă îmi amintesc. Abia dacă îmi amintesc. Am auzit povești despre cum că ar fi cel mai dificil lucru prin care poți trece, dar abia mi-l amintesc, pentru că odată ce am fost liber, odată ce am apărut ca fluture, nimic din toate acestea nu a mai contat."

Eu și fluturele am stat acolo pentru un moment împreună, în uimire față de tot acest proces de trezire și apoi, în cele din urmă, libertate. Fluturele a venit și s-a așezat pe capul meu pentru o clipă, fluturându-și aripile sale, oferindu-mi o binecuvântare așa cum eu am împărtășit o binecuvântare cu el și apoi a zburat. Și am putut simți libertatea, eliberarea, aceeași prin care am trecut în transformarea mea. La fel și eu, abia îmi aminteam de perioada mea în care am avut căderea psihică.

Am continuat mersul și vizitatul până când, într-o zi am ajuns într-un sat, un sat mic. Un sat mic cu oameni – oameni care merg la munca lor de zi cu zi și  la afacerile lor de zi cu zi – și am simțit energia cum se schimbă, știți voi, să fii cu oamenii, să fii cu persoane. A fost foarte diferit de vizitatul fluturilor și vorbitul cu copacii, comunicarea cu râul. Am venit în acest sat și s-a simțit atât de dur și diferit.

Dar am continuat să zâmbesc, deoarece eram într-adevăr fericit. Am continuat să fluier, deoarece îmi umplea inima și sufletul meu cu propriul meu cântec. Și, când am ajuns în sat, am dat din cap și am zâmbit la diferitele persoane pe care le-am văzut, și am spus: „Bună ziua, săteni. Cum vă simțiți astăzi? Bună ziua, săteni," și am fost aproape șocat de ceea ce a urmat. În loc de bucurie, în loc de fericire, în loc de a vorbi cu mine ca fluturii și copacii și râurile și păsările, ei bine, puteam să percep și să simt că ei credeau că eu, într-adevăr, eram în Paradisul Nebunilor, că eram nebun.

Și apoi, fără ca ei să rostească cu adevărat cuvintele, aproape că i-am putut simți cântând sau strigând la mine, strigând ceva care, ei bine, uite-așa era:

EINAT: Este duuusss...

GERHARD: ...smintit, lunatic, dement și așa de nebunnnn!

EINAT: Holbându-se la ziduuuri!

GERHARD: Dar nu din cauză că e leneeeș.

AMIR: Mintea lui este o harababuuuuurrrră!

EINAT: Dar simțurile lui sunt aprinse!

GERHARD: Aspectele sale se răzvrătesc.

EINAT, GERHARD ȘI AMIR: Dar el este atât, el este atââââât de încântat! (câteva râsete)

KUTHUMI: Și asta e ceea ce am auzit de la oamenii din sat, prietenii mei. Și asta e ceea ce am auzit.

Cât de trist a fost asta după ce m-am aflat în natură și am vorbit cu copacii și fluturii și râul. Cât de trist a fost, într-adevăr, să am acest total sentiment de a fi numit prostul, idiotul, doar pentru că m-am eliberat, doar pentru că mi-am dat mie însumi drumul.
Și voi puteți întâlni asta, de asemenea, în ceea ce faceți, în iluminarea voastră întrupată. S-ar putea să auziți vocile acelor oameni din sat din când în când, cei care ar putea spune că sunteți nebuni, că sunteți într-adevăr un prost. S-ar putea să auziți acele voci de la cei care sunt cei mai apropiați de voi. S-ar putea să auziți acele voci de la cei care vă numesc prieteni, cei cu care ați împărtășit multe momente pe această planetă. S-ar putea să auziți acele voci din nou și din nou. Dar, dragi prieteni, doar amintiți-vă, ce este adevăratul Paradis al Nebunilor? Ce este adevăratul Paradis al Nebunilor și cine sunt cei care sunt într-adevăr nebuni?

Am continuat călătoriile mele, am continuat să merg din sat în sat, de la pădure la pădure, am continuat să vorbesc cu cerul, să vorbesc cu stâncile, să vorbesc cu Pământul însuși, așa cum veți face și voi, și veți afla că ei vă răspund, poate nu în cuvinte omenești, dar ei răspund de asemenea.

Veți întâlni oameni extraordinari de-a lungul drumului. Nu atât de mulți, dar veți întâlni suficienți oameni extraordinari pentru a face totul să merite, și apoi, din când în când, veți auzi vocea oamenilor din sat. Veți auzi vocea oamenilor care cred pur si simplu că sunteți nebuni. Îi veți auzi, și o vom face din nou, cam așa:

EINAT: Este duuusss...

GERHARD: ...smintit, lunatic, dement și așa de nebunnnn!

EINAT: Holbându-se la ziduuuri!

GERHARD: Dar nu din cauză că e leneeeș.

AMIR: Mintea lui este o harababuuuuurrrră!

EINAT: Dar simțurile lui sunt aprinse!

GERHARD: Aspectele sale se răzvrătesc.

EINAT, GERHARD ȘI AMIR: Dar el este atât, el este atââââât de încântat! 

KUTHUMI: Într-adevăr. Într-adevăr.

Deci, dragii mei prieteni, este așa o onoare să fiu aici cu voi din nou. Doar un memento că nu există niciodată, niciodată, niciodată o zi plictisitoare pentru un Maestru întrupat. Totul va vorbi. Totul va scoate sunete. Totul va comunica, fie că este prin cuvinte, fie că este pur și simplu, prin sentimente. Totul se deschide și devine foarte, foarte senzual.

Dar amintiți-vă că veți avea întâlniri cu oamenii din sat, cei care nu înțeleg, cei care cred că sunteți nebuni, cei care încearcă să vă reducă la tăcere și să vă ridiculizeze. Dar atunci este momentul să respirați profund și pur și simplu să permiteți, pur și simplu percepeți și pur și simplu, simțiți.

Deci, haideți să respirăm foarte profund împreună în timp ce încheiem această zi. Haideți să respirăm foarte profund împreună pe muzica lui Yoham.

Cu aceasta, Eu Sunt, Eu Sunt, într-adevăr, Kuthumi. Namaste.

LINDA ȘI PUBLICUL: Namaste.

KUTHUMI: Mulțumesc (aplauzele publicului). 

Traducere realizată de: Ana-Maria Labo, Mia Diana Poștoacă, Cristina, Horațiu Dinu 
Revizuire: Mirela Ghenea, Carmen Rivalet, Ana-Maria Labo