Materialele Cercului Crimson
Seria Maeştrilor

SHOUD 5: "Cum funcţionează? Partea a doua" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
9 ianuarie 2010
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Bine aţi venit în Noua Energie. Nu este doar un an nou, ci şi o Nouă Energie. O vom explora astăzi. Este o încântare să fiu aici. E şocant pentru o clipă să vă văd pe toţi astfel, dar haideţi să respirăm adânc împreună, pe măsură ce ne continuăm lucrarea.

Ah, da, s-a spus că eram pregătit să vin mai înainte şi să dau peste cap slide-urile[1]. De fapt eu aşteptam cu răbdare. Oh, Cauldre şi voi toţi simţiţi că eu sunt pregătit să vin, dar, de fapt, noi – noi fiind cei din Consiliul Crimson – ne pregăteam puţin pentru astăzi. Noi ajutam la echilibrarea şi ajustarea energiilor, vă ajutam să fiţi în corp. Mulţi dintre voi au venit astăzi aici oarecum în stare de plutire, puţin pe afară.

Oh, energiile sunt foarte, foarte intense acum şi asta vă face să ieşiţi cumva din corp. Vă face, de fapt, să intraţi mult în minte, dar noi am petrecut timpul vostru cu slide-urile ajustând unele echilibre ale energiei, ajutându-vă să vă pregătiţi pentru o parte a lucrării pe care o vom face astăzi. Toată lumea pregătită?

Audienţa: Da.

Adamus: Ah, într-adevăr, aceasta este sala de curs a Noii Energii.

Simţiri pure

Aşa că haideţi să respirăm adânc împreună. Vom trece la următorul cântec. Nu a fost o greşeală, de fapt, în aranjamentul acesta. Am vrut să păstrez următorul cântec pentru timpul pe care îl petrecem împreună. Aşa cum a spus maestrul McMaster[2], imaginaţi-vă acum, pe măsură ce intrăm în următorea bucată muzicală, imaginaţi-vă că Sinele vostru vă cântă – sufletul vostru, spiritul vostru, fiinţa voastră interioară. Pe măsură ce se va cânta acest cântec, respiraţi adânc de două, de trei ori sau continuaţi să respiraţi.

Nu vă concentraţi pe cuvinte, ci pe energiile pe care le-am pus în muzică. Nu ceea ce pricepeţi atunci când ascultaţi, însă noi le-am pus acolo ieri şi astăzi. Daţi-vă voie să treceţi dincolo de cuvinte, în simţire. Nu încercaţi să vă transpuneţi nimic în minte. Nu încercaţi să ghiciţi ce se spune sau nu încercaţi să ghiciţi ce vă spune spiritul vostru. Intraţi în simţirile pure, în vocea spiritului mai degrabă decât în vocea omului. Mergeţi la simţirea pură.

Deci, maestre, să se cânte acel cântec.

[Începe muzica]

“Nu-i aşa că iubirea e ceva deosebit’”

de Sam şi Ruby, de pe CD-ul "The Here and Now" („Aici şi acum”)

[Versurile]

Cântecul e pentru cei ce se ţin de mână,

Şi pentru cei cu inimi zdrobite.

Ceea ce încerc să explic

Este că în vieţile noastre va veni o zi

În care vom găsi simţirile pierdute

În întuneric.

Este căderea,

Zborul,

Pierderea,

Încercarea,

E lucrul mic şi nebunesc numit iubire.

Atunci când vine, de-ar fi să spun tot adevărul,

Despre gândurile amestecate din mintea mea,

Este precum strălucirea soarelui şi precum e ploaia.

Tu îmi aduci plăcere şi îmi aduci durere.

Iubesc până peste cap.

Eşti în adâncul meu.

Nu e iubirea ceva deosebit?

Înveseleşte-te, floarea mea.

Ochii tăi sunt plini de motive de a nu mai sta...

Dă-mi voie să spun din nou, nu ca poet, ci ca prieten,

Că mă gândesc în fiecare zi la ce te gândeşti tu acum.

Este precum lumina soarelui şi precum ploaia.

Tu îmi aduci plăcere şi îmi aduci durere.

.......

Nu e iubirea…

Nu e iubirea ceva deosebit?

Oh, da...

Adamus: Nu este iubirea măreaţă, în special când e vorba despre iubirea dintre voi şi voi înşivă. Între voi şi voi înşivă iubirea e măreaţă. Ce ai priceput din asta , Tom?

Tom: Nu ştiu. Mi-ai spus să nu ascult.

Adamus: Ahhh. Iată un om înţelept (râsete), pentru că dacă mi-ar fi spus: „Am avut o senzaţie incredibilă de conectare”, eu aş fi răspuns – „Greşit”. Un om înţelept.

Greşit. Nu a priceput nimic, pentru că asta ar fi tendinţa părţii sale umane de a încerca să pună ceva în jur, de a încerca să priceapă ceva, să definească într-un mod foarte mental. Iar acolo unde vom merge împreună vă veţi descoperi pe voi în afara minţii voastre. În afara minţii. Acum, nu că ar fi ceva în neregulă cu mintea, dar vă limitează. Vă limitează. Mintea nu înţelege iubirea adevărată. Oh, mintea încearcă să o înţeleagă. A scris despre asta sau a încercat să o priceapă, dar mintea nu este programată, nu este capabilă să înţeleagă ceva aşa de simplu ca iubirea. Mintea nu poate.

Mintea, aşa cum am spus iar şi iar, este un instrument frumos, dar numai un instrument. Nu este începutul şi sfârşitul. Acum nu este timpul de a încerca să creşteţi (cultivaţi) mintea. Este momentul deschiderii spiritului, să lucraţi conjugat cu mintea, cu corpul, cu trecutul, cu prezentul şi cu viitorul laolaltă.

Vă veţi descoperi în afara minţii, iar acesta e un lucru uimitor. Puţin înfricoşător. E puţin înspăimântător pentru că mintea iubeşte ordinea, adoră să aibă totul curat, să dea un sens tuturor lucrurilor, pentru că voi credeţi că dacă există un sens, atunci sunteţi în siguranţă. Dar, dumnezeule, nu e aşa. Nu! Nu există siguranţă în sens, în sensul mental, deloc. Nu aţi descoperit asta până acum? E doar confuzie, haos, alergare în cerc, urmărirea iepurelui în vizuina lui şi frustrare. Aşa că aici ne aflăm.

Muzica şi arta

Ce bucurie este să fiu pe scena Shaumbra cu voi toţi, cu Linda, cu Aandrah şi On şi cu toţi cei care se conectează, pentru că noi cu adevărat intrăm în lucruri noi. Vom intra în asta într-o clipă, dar acum ne întoarcem la muzică.

Eu iubesc muzica, muzica bună. Cea de adineauri a fost o muzică... în regulă. (râsete) Mie îmi place muzica bună. Aş vrea ca cineva dintre voi să-l asiste pe Cauldre şi stafful la alegerea unor piese muzicale cu adevărat clasice. Vreau să spun o muzică… Nu vorbesc, Cauldre, despre muzică veche. El m-a întrerupt şi mi-a spus: “Te referi la vechiturile pe care le compuneai şi le ascultai tu?” (râsete) Nu. Vorbesc despre muzica ce are armonie şi rezonanţă şi... în fine...

Muzica, indiferent cât de bună sau de proastă, are, de fapt, un mod foarte frumos de a fi capabilă să integreze în ea o energie a simţirii care poate duce pe cineva dincolo de minte. Aceia dintre voi, cei de aici, care sunt muzicieni, înţeleg acest principiu de bază. Nu doar „cântaţi” muzica – nu în sensul convenţional al notelor, al portativelor şi al încercărilor de a realiza compoziţii de trei minute care să meargă difuzate la radio.

Muzica… ea curge, pe măsură ce voi descoperiţi. Muzica este un mod foarte frumos de a purta conştiinţă şi simţiri. Arta… s-a spus demult că lumea va fi salvată prin artă. Eu aş include şi muzica în asta. Probabil că astăzi este mai potrivit ca oricând să fie aşa. Lumea va fi salvată de artă, de muzică şi de creativitate, pentru că acestea sunt lucrurile care permit energiilor şi conştiinţei reale să vină în faţă. Acestea permit expansiunea în Noua Energie. Aşa că, dacă v-aţi implica în orice fel de artă…

Arta… există unele picturi ale maeştrilor din vechime şi chiar şi unele ale maeştrilor noi, în special ale celor care abia acum se afirmă sau care încă nu au fost descoperiţi, care înţeleg absolut cum să integreze energie, simţiri, percepţii, într-o pictură, astfel încât, deşi ochii privesc la suprafaţa tabloului şi văd culori şi anumite forme, în subteran există energii foarte puternice, foarte, foarte puternice.

Dacă priviţi la unele din lucrările maeştrilor din vechime, în special, unii dintre ei înţelegeau cu adevărat cum să infuzeze mesaje reale în pictura lor – nu doar ce vedeţi în liniile desenului lor, ci mesaje adevărate în acele tablouri, iar acestea au răzbătut până astăzi. Mesajele au răzbătut.

Sunt tablouri foarte frumoase în muzee şi, din păcate, mult prea multe sunt ascunse în colecţii private. Dar noi am terminat cu asta. Nu vom mai permite, Klaus, ca aceste tablouri să fie ascunse, să fie întemniţate. Iar energia nu va permite nici ea. De fapt este periculos pentru aceia care ascund capodopere, pentru că energia nu suportă să stea închisă. Îi place să fie pusă într-o anumită formă pentru un timp şi să experimenteze acea formă, Steve, dar urăşte să fie închisă.

Din acest motiv întrupările – viaţă după viaţă – sunt atât de importante, pentru că, vedeţi voi, aţi încercat o dată să desfideţi moartea, iar asta nu a mers prea bine. Nu a mers prea bine. Ceea ce s-a petrecut a fost că voi aţi ajuns să înţelegeţi că şi corpul vostru are nevoie să-şi schimbe forma. Identitatea are nevoie să se schimbe şi să se extindă, iar dacă vreţi să staţi în aceeaşi formă tot timpul, în aceeşi identitate şi exprimare, o să explodeze – şi asta aţi şi făcut. Nu de mâna voastră, ci de a altcuiva. Buuum. Aţi ieşit. V-aţi întors. Arătaţi bine. (râsete) Arătaţi… având în vedere cele prin care aţi trecut, arătaţi bine!

Muzica, arta, cărţile, vocea, toate acestea. În lucrurile în care vom intra veţi înţelege cum totul a fost atât de limitat şi cât de uşor este să săriţi la nivelul următor.

Există tablouri, muzică şi creaţii ce au fost infuzate cu atât de multă energie pură, iar voi veţi învăţa cum să faceţi asta în orice aţi vrea să faceţi, fie că este vorba despre cântec, fie că este vorba despre dans, fie că e vorba despre vorbire sau orice ar fi să vreţi voi. Nu veţi mai face asta doar de aici, Leslie, iar tu ştii asta, fie că e vorba despre mâncare, fie că e vorba despre vreun fel de terapie cu care lucrezi cu alţii.

Oh, sunteţi atât de prinşi în metodele terapiilor. Spuneţi: “Ei bine, cineva ne-a dat programul ăsta, această modalitate de vindecare”, iar apoi voi încercaţi mental să vă conformaţi cu ea punct cu punct, vă testaţi să vedeţi cât de bine vă pliaţi pe aceste puncte, iar apoi vă tăiaţi absolut propria creativitate. (râsete, căci Cauldre se apleacă spre un difuzor) Mi-ar plăcea să vin pe partea asta a sălii, dar Cauldre e un pic agitat în legătură cu difuzorul!

Aşa că mintea nu are niciun fel de capacităţi creatoare. De niciun fel. Vă place să vă gândiţi că le are. Vă place să vă gândiţi că întreprinderile voastre creative vin din creier, dar nu este aşa. Nu este aşa. Unii dintre voi sunteţi foarte frustraţi în legătură cu creativitatea voastră, cu capacitatea de a vă exprima simţirile, pentru că încă mai veniţi de aici, de sus. Însă în Noua Energie vom trece dincolo de asta. Eu abia aştept să facem asta.

Mesagerii

Aşa că haideţi să vorbim o clipă despre ce discutăm, despre mesajele noastre. Mesajele noastre sunt vechi. Sunt străvechi, de fapt. Niciun lucru de aici, deocamdată, nu este nou. Tot ce a spus Tobias s-a mai spus şi înainte. Tot ce eu am spus s-a mai spus înainte. S-a mai spus într-un mod puţin diferit, poate ca să atragă atenţia, poate ca să le facă mai contemporane, dar totul s-a mai spus. Mesajele sunt străvechi.

Mesagerii sunt străvechi, iar voi sunteţi mesagerii. Într-adevăr. De asta staţi aici, de asta ascultaţi: pentru că voi sunteţi mesagerii.

Acum, da, teoretic toată lumea este mesager, dar unii au o pregătire mai bună şi o şansă ceva mai bună de a fi mesager. Aşa că, într-un fel, da, sunteţi speciali. Voi aţi fost mesagerii încă de la început – poate e greu de acceptat? Voi spuneţi: “Cine, eu? Adamus nu se uită la mine”. Dar el se uită. Voi aţi fost mesagerii încă de la început, primii care au trecut prin Ordinul Arcului, intrarea sau portalul prin care s-a venit pe Pământ pentru a prelua această formă. Aţi fost suficient de înţelepţi ca să purtaţi mereu mesajul în voi. Mesajul este simplu: şi voi sunteţi dumnezeu. Acum purtaţi-vă ca atare. (câteva râsete)

Oh, mesajul poate fi spus în multe feluri. Poate fi foarte ezoteric sau foarte filosofic. Ah, filosofia – încă un lucru ce vine doar din minte. Îi lipseşte… este aşa de plictisitoare. Aţi văzut vreodată o filosofie care să fie plină de bucurie? Eu nu am văzut. Nu am studiat niciun pic din ea care să fi fost aşa. Filosofia este mentală, plictisitoare. Permite minţii să se alerge pe ea însăşi încontinuu, iar când oboseşte vine cu o nouă filosofie.

Priviţi la voi – la câte grupuri spirituale, aventuri ezoterice şi filosofice aţi participat? Unde v-au dus? Ei bine, într-un loc bun – chiar aici, dar, dar… Ah, aici este mult mai mult.

Aşa că, dragi Shaumbra, unde suntem noi? Vorbeam despre… ah, intru atât de mult în simţirile voastre.

Aşa că voi sunteţi mesagerii. Voi aţi fost. Voi purtaţi în voi, aţi putea spune, o particulă de conştiinţă destul de diferită, spre deosebire de mulţi alţi oameni. Ei au potenţialul de a face asta, dar cei mai mulţi dintre ei nu fac asta, dintr-o varietate de motive. Ei nu vor responsabilitatea de a fi mesageri, ştiţi, pentru că ştiţi ce li se întâmplă mesagerilor! (Adamus râde, râde şi audienţa) Ajung bogaţi şi celebri! Mulţi dintre ei nu simt asta, nu este pasiunea sufletului lor. Mulţi dintre ei nu vor să-şi asume responsabilitatea de a fi un mesager, dar fiecare dintre voi, cei de aici, oricare dintre voi care este atins de- sau simte- acest mesaj este un mesager, într-un fel sau altul.

Voi aţi adus toată această informaţie din vremuri trecute în momentul prezent. Ai avut vieţi şi vieţi, Joyce, în care ai împărtăşit mesajul într-o formă sau alta. L-ai transpus în cuvinte diferite, poate, în cuvinte sacre, ceremonii sacre, dar ai adus mesajul în trecut.

Aşa că vă spuneţi vouă înşivă: “Dar mesajul nu e nou”. Este corect. Este corect, pentru că oamenii şi, ei bine, voi, încă nu l-aţi prins, iar în asta nu e nicio critică. Voi vreţi să experimentaţi cum este să-l pricepeţi. Mai vreţi, de asemenea, ca mesageri... (Adamus râde, căci se aud sirene la distanţă) Cauldre mă întreba alaltăieri: “De ce pornesc mereu sirene când vorbeşti tu, Adamus?” (râsete) Nu ar trebui să pui astfel de întrebări, Cauldre, căci uite ce primeşti!

Aşa că o parte din voi înţelege cu adevărat mesajul, iar o altă parte a ales să nu îl prindă pe deplin, pentru că voi aţi vrut să vă întoarceţi iar şi iar pe această planetă pentru a fi mesagerii. Pentru a fi mesagerii. Însă de-a lungul căii uneori aţi uitat că sunteţi mesagerii. Este un joc interesant.

Voi uitaţi, deci ce va face un mesager înţelept? Chemi câteva stafii care să îţi aducă aminte (râsete) că eşti mesager, în ADN-ul tău, Pete, adânc în ADN-ul tău. ADN-ul vostru este diferit, în multe feluri, de al multor oameni din afara acestui grup. Asta nu înseamnă că e mai bun sau mai rău, pur şi simplu este, pentru că profund în ADN-ul vostru se află pasiunea sau dorinţa de a fi mesager.

Mesagerii aduc constat reamintirea pentru toţii oamenii, iar reamintirea, din nou, este foarte simplă: veniţi din Unu, şi voi sunteţi dumnezeu, sunteţi mereu iubiţi, nu este nevoie să iertaţi. Acesta e un mesaj ciudat. Nu există nicio nevoie de a ierta şi de a fi iertaţi. Asta este Vechea Energie. Este vorba despre acceptare şi compasiune, o altă sesiune pe care o voi oferi.

Aşa că, dragilor, voi sunteţi mesagerii. Voi veniţi din timpurile străvechi, voi toţi – cu toţii, într-un fel sau altul – să aduceţi acest mesaj pe Pământ.

Iată şi dilema, motivul pentru care ridic subiectul. Acum sunteţi în confuzie. Care este mesajul acum? O să cosmetizăm acelaşi mesaj pe care l-am mai adus? Din vremurile Lemuriei şi Atlantidei mesajul a fost acelaşi. A fost prezentat diferit, a fost rostit diferit.

Voi spuneţi: “O să aducem iar acelaşi mesaj?” O parte din voi este foarte obosită de asta. O parte din voi spune: “Dar am mai făcut asta înainte. Am mai stat în faţa grupurilor. Am mai… Adamus, am scris cărţile, am creat bisericile, am încercat să răspândim mesajul, iar ei pur şi simplu nu ascultă”. În parte este adevărat. Unii dintre ei nu ascultă, dar mulţi o fac. Mulţi dintre ei au nevoie să audă de la tine, Mary, indiferent dacă tu crezi sau nu, de la tine. Au nevoie să-l audă în cuvintele tale, în felul tău, şi de asta vorbesc eu despre voce, vorbesc despre exprimare, pentru că ei au nevoie să o audă.

Acum, iată diferenţa… pauză de efect cât bem o înghiţitură. Mesajul din vremurile străvechi este acelaşi, aşa cum a fost. În câte feluri îl puteţi rosti, cânta sau picta? Oricum, iar asta e parte a frustrării pe care o aveţi la nivel profund, nu este chiar în regulă. Nu mai simţiţi că este în regulă să mai aduceţi acelasi mesaj, pentru că s-a schimbat ceva. Ceva e diferit, iar voi aveţi absolută dreptate. Ca urmare, pentru mulţi dintre voi apare ezitarea de a ieşi în faţă cu ceea ce aveţi de împărtăşit.

Nu vorbesc despre un mare mesaj filosofic sau religios. Lumea s-a săturat de asta. Vorbesc despre... e greu de descris... un mesaj din inima voastră. Un mesaj al lui Eu Sunt. Un mesaj de iubire de sine, exprimat simplu: iubirea de sine.

Aşa că o parte din voi spune: “Dar cum? Nu mai simt că e în regulă să fiu mesager. Nu sunt sigur ce ar trebui să fac”. Mental – asta faceţi – mental voi spuneţi: “Dar trebuie să mai slăbesc. Trebuie să mă las de fumat. Trebuie să mai studiez. Trebuie să…” orice ar fi. Aveţi toate aceste scuze. Acesta e un proces mental. Ceea ce se petrece realmente este un proces al inimii. Voi ştiţi că există ceva diferit şi, destul de simplu, este Noua Energie. Întrucât mesajul se schimbă în Noua Energie, nu mai este acelaşi. Nu mai este acelaşi mesaj.

Voi aveţi nevoie să auziţi ceva diferit din interiorul vostru. Alţi oameni au nevoie să audă ceva diferit de la voi acum, iar despre asta vom vorbi azi şi în următoarele adunări pe care le vom avea.

Aşa că respiraţi adânc şi staţi o clipă să simţiţi în interiorul vostru, căci voi sunteţi mesagerii. Voi sunteţi. De asta vă aflaţi aici. (pauză) Veţi fi oarecum perplecşi: “Ce înseamnă asta? Ce ar trebui să fac? Dacă sunt mesager, cum de nu am vreun mesaj excepţional de împărătăşit cu ceilalţi?” Vine şi asta. Respiraţi adânc.

Vocea voastră adevărată

Unul dintre motivele pentru care v-am cerut în Shoudurile recente să vă readuceţi vocea, vocea voastră adevărată, este pentru că veţi avea nevoie de ea. Nu este vorba doar despre voce, este exprimarea voastră, fie prin artă, fie prin muzică sau scriere, orice fel de creaţie aţi face. Veţi avea nevoie de ea. O veţi vrea şi de asta v-am spus: “readuceţi acea voce”. Pare o contradicţie, poate. Într-un moment spun: “readuceţi acea voce. Vorbiţi din adâncul vostru, nu cu acea voce mică, nu din vocea minţii, ci din adânc. Readuceţi acea voce”. Însă în clipa următoare tot eu spun: “nu folosiţi cuvinte când vorbiţi cu mine”. Este o contradicţie? Cu desăvârşire nu, Edith. Absolut, nu e nicio contradicţie. Daţi-mi voie să explic.

Pe măsură ce intraţi în comunicarea făcă cuvinte cu oricare dintre noi, pe măsură ce nu o veţi mai defini în engleză, în germană sau în română, pe măsură ce veţi trece de nevoia de cuvinte, în acest spaţiu vă veţi descoperi pe voi în afara minţii. Vă va pune în contact cu o parte din voi care este foarte frumoasă şi adevărată, care desfide explicaţiile. Veţi învăţa cum să comunicaţi cu adevărat, din nou, cu fiecare parte din voi.

Făcând aceasta vă veţi întoarce la adevărata voastră voce a spiritului vostru. Atunci când faceţi asta, atunci când vă întoarceţi la vocea voastră interioară reală – nu vocea sonoră, ci vocea interioară – vocea voastră fizică se schimbă. Se schimbă modul în care energiile vin şi tranzitează. Vedeţi voi, chiar acum, când eu vorbesc, aş vorbi, în general, de aici, de sus (arată spre cap). Atunci când vorbiţi, transpunerea în cuvinte este un proces mental, dar atunci când vorbiţi din sinele vostru spirit, vine de aici (arată spre inimă). Nu este nevoie să meargă aici (arată spre cap), iar mintea voastră nu va fi geloasă. Va avea destule alte lucruri de făcut. Nu este nevoie să treacă pe aici, vine de aici (arată spre inimă), apoi trece direct prin gură. Ocoleşte mintea.

Şi, din nou, minţii nu-i pasă. Dar ocoleşte mintea astfel încât atunci când iese un cuvânt din gura voastră, atunci când o frază sau o întreagă poveste vă iese din gură, nu mai sunt doar cuvinte. Este energie. Este simţire. Este conştiinţă. Este iubire. Este compasiune. Este Eu Sunt care vine şi se exprimă prin voi.

Aşa că nu mai contează cât de multă elocinţă este în cuvintele voastre, cât de extins este vocabularul vostru. Nu contează cum aşezaţi cuvintele în propoziţii. Devine o exprimare completă, iar oameni din jur brusc încep să simtă ceva diferit la voi. Nu îi mai ia somnul când vorbiţi voi. (râde) Nu mai sunt… nu mai sunt prinşi în ceea ce urmează să spună ei mai departe, pentru că vă simt pe voi. Nu se află într-o comunicare de la mental la mental, aşa cum sunt cele mai multe comunicări umane în prezent.

Dintr-o dată, dintr-o dată, Diane, apare un tip de comunicare cu totul diferit, aşa cum comunicăm noi acum. Oh, voi auziţi cuvintele, cumva ele se depun, dar nu asta este important acum, pentru că se petrece altceva, foarte intim şi pe o cale foarte frumoasă, între mine şi voi. (Adamus îşi pune mâinile pe umerii Dianei)

Este purtat prin voce, dar vine către voi şi prin fiecare parte a corpului lui Cauldre, din fiecare parte din mine. Ca urmare, devine ceva ce ne angajează mult, ceva foarte compasionat, de la suflet la suflet în loc de a fi de la minte la minte. Într-acolo ne îndreptăm. Sper că are sens. Nu, de fapt sper să nu aibă sens, (râsete), pentru că atunci poate că vom ajunge acolo.

Aşa că respiraţi adânc, căci voi sunteţi, voi aţi fost mesagerii. Acum voi intra în aria Noii Energii, a foarte Noii Energii.

De unde vine energia

Daţi-mi voie să trec în revistă pe scurt cele despre care am vorbit în ultima sesiune. Am vorbit despre elementele de bază. Acestea sunt bazele. O să vă rog – fiţi atenţi, desigur, dar îngăduiţi fiecărei părţi din voi să fie atentă. Nu încercaţi doar să disecaţi în minte. Fiţi atenţi din fiecare parte a fiinţei voastre. Veţi primi la un alt nivel. Deci am vorbit în ultima noastră sesiune… (Adamus desenează un punct, cu un cerc în jurul lui) … şi sperăm că Linda este de acord cu ce desenăm.

Linda: Până acum e în regulă.

Adamus: Pănă când începem să şi scriem şi atunci…

Linda: Nu este ceva anatomic, nu-i aşa?

Adamus: Aceştia sunteţi voi. Aceştia sunteţi voi, aşa cum am mai vorbit înainte, reprezentaţi de un cerc cu un punct în mijloc, un simbol foarte simplu, străvechi, care arată că voi veniţi din Tot Ceea Ce Era, care nu mai există, pentru că s-a schimbat. Voi proveniţi din Tot Ceea Ce Era. Voi aţi mers în afara a Tot Ceea Ce Era. Voi v-aţi dezvoltat identitatea proprie şi unică, exprimarea sufletului vostru. Aşa că aceştia sunteţi voi.

Este conştiinţă. Voi sunteţi conştiinţă. Într-un mod absolut unic, conştiinţa voastră atrage energie, energie neutră, aşa că o să adaug „energie neutră” aici. (Adamus completează desenul) Întrebarea este: de unde a venit acea energie de la bun început? Spiritul nu era energie. Spiritul era şi încă este conştiinţă absolută.

Shaumbra: Noi.

Adamus: Da, noi. Voi. Noi. Cum a fost creată? Cum a ajuns să existe? Pur şi simplu stătea pe acolo? Nu, pentru că acolo, în afară, era doar un mare vid. Un punct important de amintit aici: aceasta este fizica lui Adamus, care, în general, nu prea e de acord cu fizica ştiinţifică. În trecut am avut problemele mele cu alţii în legătură cu asta. Am fost izgonit din nişte oraşe de câteva ori.

Aşa că întrebarea este: de unde a venit această energie de la bun început? Bună întrebare. Atunci când aţi plecat de Acasă... o să aşez Acasă într-un mare nor, aici. (pe desen) Voi aţi plecat de Acasă, identitatea voastră unică, propria voastră conştiinţă, iar unul din primele lucruri pe care le-aţi făcut a fost să vă separaţi, desigur, de Acasă. Aşa că… o să vă arăt asta ca mod de a reprezenta, însă sunt şi multe alte feluri de a reprezenta... însă voi în esenţă v-aţi separat de Spirit. Separarea originară, pecetea iniţială. Deci v-aţi separat de Spirit, v-aţi tras deoparte.

Apoi aţi creat ceea ce ar fi, aţi putea spune, aspectul masculin/feminin al vostru, lumina şi întunericul, sinele ce privea în interior şi cel orientat spre exterior. Voi aţi creat separarea în voi în multe moduri diferite. (Adamus desenează două triunghiuri, unul cu vârful în sus, altul cu vârful în jos, orientate unul spre altul)

A fost genial, pentru că separarea, diversitatea, diviziarea v-a permis să vă vedeţi pe voi înşivă, totul ca răspuns la întrebarea pe care aţi pus-o voi – poate că n-ar fi trebuit! – “Cine sunt eu? Cine sunt eu? Unde sunt eu? De unde sunt eu?” Toate aceste întrebări ale conştiinţei au provocat separarea. Acum aveaţi un yin şi un yang. Aveaţi o mamă şi un tată, lumina şi întunericul. Aveaţi toate aceste dualităţi în voi.

În momentul în care s-a petrecut separarea – şi până în prezent momentele de separare se produc, în sens cosmic – aceasta creează dorinţa de întoarcere, dorinţa de reintegrare, dorinţa de a redeveni deplini. Iar asta a creat energia.

Această dorinţă, da, de a vă experimenta pe voi ca masculin/feminin, lumină şi întuneric, spirit/om, dorinţa de a experimenta dualitatea, de a vă cunoaşte pe voi este mare, dar există o dorinţă mai mare şi o pasiune mai mare, numită “Întoarce-te la un loc. Fii unul din nou. Infuzează-te sau recontopeşte-te cu cine Sunt Eu”, (vorbeşte cu intensitate) pentru că nu poţi sta… Sunt puţin pasionat de asta, pentru că, să se ştie adevărul, nu sunt mulţi oameni pe Pământ care să vrea să asculte acestea sau care să le înţeleagă. Vouă vi se pare simplu. Pare destul de simplu, dar eu am vorbit cu alte grupuri, alţi indivizi – ei nu au înţeles. Asta este în regulă, pentru că în acel punct se află ei în acest moment. Ei nu înţeleg. Aşa că este pasionant.

Această iluzie a separării – este un factor important, iluzia separării – a creat o energie atât de intensă în care exista doar conştiinţa, încât a creat energia de a vă duce din nou Acasă. Într-atât de sclipitori sunteţi. V-aţi fi separat fără să vă oferiţi instrumentul de a vă readuce la un loc? V-aţi fi separat şi aţi fi spus: “Poate că am să mă pierd pe vecie?” Nu prea cred. Nu prea cred. Ştiu că nu.

Aşa că de aici provine energia. Spiritul, în esenţă, nu ştia ce este energia. Nu avea niciun indiciu. Nu auzise niciodată de energie. Nu avea nevoie de energie. Doar atunci când voi aţi plecat de Acasă, aţi creat sau v-aţi asumat identitatea proprie separată, suveranitatea voastră, iar apoi aţi mers ca să vă experimentaţi pe voi prin dinamica dualităţii sau separării, aceasta a creat energia. A creat energia, iar cu ea aţi lucrat de atunci încoace.

Crearea realităţii

Aşa că… acum… iată-vă aici, ca fiinţă de conştiinţă, atrăgând energia în realitatea voastră. Voi atrageţi acea energie, aşa cum am arătat în schema noastră de luna trecută. (Adamus trece la o coală albă şi desenează un punct, înconjurat de un cerc cu săgeţi îndreptate spre el)

Voi o chemaţi – voi o atrageţi. Există o lege a atracţiei, dar aveţi grijă, căci legea atracţiei, aşa cum o înţeleg mulţi oameni în prezent, este foarte mentală. Foarte mentală. Adevărata lege a atracţiei şi capacitatea de a crea realitatea şi de a o manifesta vine din pasiune şi dorinţă. Care sunt... care sunt pasiunile şi dorinţele de bază ale oricărei fiinţe suflet? Tic tac, tic tac.

Shaumbra din audienţă: Să ştie cine este ea.

Adamus: Să vă întoarceţi la voi înşivă, mai devreme sau mai târziu. Niciodată, niciodată nu veţi pierde acea conexiune. Nu o veţi pierde niciodată. Ştiu că unii dintre voi sunt îngrijoraţi sau îşi fac griji: “Dar dacă mă pierd?” Nu puteţi. Puteţi pleca în ceea ce pare a fi iluzia unei eternităţi în care să fiţi pierduţi, dar niciodată nu vă puteţi pierde conexiunea cu voi înşivă, cu întoarcerea.

Aşa că dorinţa, pasiunea sufletului este de a se cunoaşte pe sine, de a se exprima pe sine, de a se întoarce la sine şi de a evolua într-o conştiinţă şi o realitate necunoscută Sinelui până la acest punct. Acestea sunt pasiunile.

Dacă vreţi să aruncaţi o privire la forţele călăuzitoare din viaţa voastră... iar eu ştiu că mulţi dintre voi sunt confuzi: “Bine, dar cum se face că eu nu pot să creez sau să manifest ceea ce vreau?” Ei bine, absolut că puteţi. Absolut, nu e nicio îndoială. Voi spuneţi: “Dar, Adamus, asta e o porcărie”. (râsete, râde şi Adamus) Da, aşa e şi de asta sunteţi aici (râsete), pentru că nu mai aveţi nevoie să vă absoarbă energia. Aveţi nevoie să vă exprimaţi energia şi de asta suntem aici. Deci... pasiunea sufletului. Simţiţi un moment pasiunea sufletului vostru. (pauză)

Aceasta generează realitatea voastră. Se poate spune în multe feluri. Eu doar v-am oferit patru afirmaţii simple, de bază, asupra pasiunii şi dorinţei sufletului. Se poate spune în multe feluri diferite, dar este vorba despre a se cunoaşte pe sine, de a se exprima pe sine, de a se readuce la un loc şi de a trece la niveluri niciodată realizate mai înainte. Unii dintre voi s-ar putea să-l numiţi Al Treilea Cerc, suveranitatea. Da, da, cu o nuanţă, iar nuanţa este Noua Energie.

Apropo, vă mai amintiţi că Tobias a vorbit despre maeştri care se întorc? Sute şi sute de maeştri sunt înapoi pe Pământ, au luat forma fizică, iar ei sunt conectaţi cu fiecare dintre voi. Dacă staţi aici, pe scaun, şi spuneţi: “Da, dar eu sunt nou venit aici. Adamus nu vorbeşte cu mine”, oh, da, cu voi vorbesc. Dacă staţi aici şi spuneţi: “Dar eu nu sunt unul din Shaumbra importanţi. Mă târăsc şi eu pe aici, prin spate”, nu, nu este aşa. Nu, nu este aşa. Mă adresez Fiecăruia dintre voi. Fiecăruia. Aşa că …

Acum, acestea creează realitatea în viaţa voastră, iar asta face ca anumite lucruri să se manifeste. Mă întorc la discuţia de săptămâna trecută, de la sărbătoarea Anului Nou, când o Shaumbra dragă a venit in faţă. Ei bine, de fapt eu i-am cerut să vină în faţă, ea vroia să stea pe scaun. Dar problema era: “Adamus, ce e greşit în viaţa mea? Mi-am pierdut serviciul. Mi-am pierdut relaţia, copiii, respectul de sine, relaţiile cu alţii, cariera. S-a dus totul. Ce e greşit?” Nimic. Nimic.

Dacă faceţi un pas în afară şi priviţi la pasiunea sau dorinţa sufletului vostru, la ceea ce creează cu adevărat realitatea voastră, nu sunt lucrurile la care vă gândiţi. Nu sunt acele lucruri. Ceea ce o creează sunt mişcări de energie intense, profunde, iar în cazul lui Jennifer – ştiu că nu te superi că-ţi menţionăm numele… ei bine, e prea târziu dacă totuşi te superi (râsete) – dar în cazul lui Jennifer problema era că ea trebuia să cureţe tot... că ea gândea că trebuie să cureţe tot din viaţa ei, să împingă deoparte totul, ca să scape de partea umană a vieţii ei. Mai căzuse în acea capcană alte dăţi, în alte vieţi, în care strânsese prea mult – prea multă putere, prea mulţi bani, prea multe relaţii – iar ea a spus: „Niciodată nu o să mai fie aşa”. Atunci aşa să fie. Aşa să fie.

Ea şi-a păstrat frumuseţea, pentru că reprezinta reamintirea că şi ea este dumnezeu, dar a fost pe punctul de a o pierde şi pe ea, căci chiar şi asta – aşa a simţit ea – era, poate, ultimul lucru ce stătea în calea descoperirii cu adevărat a acestor lucruri, a pasiunii reale a sufletului.

Shaumbra, nu este nevoie să faceţi la fel. Nu este nevoie să faceţi astfel, iar unii dintre voi au ajuns la extreme în încercarea de a evolua. Aţi ajuns la extreme gândindu-vă că partea umană nu este parte a spiritului, iar asta nu este deloc adevărat. O să vin în faţa sălii ca să fac această afirmaţie. (Adamus se întoarce în faţa sălii)

Atunci când le readuceţi la un loc, când readuceţi masculinul şi femininul, lumina şi întunericul, atunci când vă întoarceţi la voi înşivă datorită acestui flux uriaş de energie, voi vă aduceţi la un loc partea umană şi spiritul vostru. Aceasta este dualitatea în care v-aţi dat voie să experimentaţi lumina şi întunericul, masculinul şi femininul. Nu o să vă distrugeţi partea umană pentru a o avea pe cea spirituală, ci le aduceţi la un loc. De fapt ele vor să vină împreună. Unele părţi din voi s-ar putea să nu creadă asta, însă ele, de fapt, vor să revină la un loc.

Aşa că avem cazul lui Jennifer care, de fapt, este un creator extraordinar, care aruncă totul din viaţa ei, iar apoi vine în faţă şi spune: “Ce greşesc?” Absolut nimic. Tu ai creat un fel de vid pentru tine. Te-ai eliberat de zgomot, de aglomeraţie şi de toate celelalte, ca să poţi avea timp cu tine, ceea ce, poate, este cel mai înspăimântător lucru din toate – să trebuiască să staţi cu voi, să fiţi faţă în faţă cu voi, nu pentru că aţi fi făcut ceva rău, ci... ei bine, pentru că aţi parcurs tot cercul şi o parte din voi realizează asta. Jocul s-a sfârşit. Jocul s-a încheiat. Alergarea s-a terminat.

Asta este înspăimântător, pentru că o parte din voi spune: “Ei bine, ce urmează? Ce o să se petreacă?” O parte din voi spune: “Dar mie îmi era confortabil pe unele din căile umane vechi”. Însă fiecare dintre voi… o să intru puţin în asta, însa voi atrageţi energie aici pentru a manifesta, iar eu desenez asta sub forma acestor linii.

Iată aici realitatea voastră fizică. O voi numi Pământul (Adamus completează desenul), realitatea voastră fizică, iar voi încercaţi să manifestaţi şi vă luptaţi cu asta acum. Sunt multe lucruri, aşa cum am vorbit în ultima noastră sesiune, care intervin în etapa de aici. Mai întâi de toate, uneori, creaţiile voastre, manifestările voastre, nu ajung niciodată în această realitate, chiar aici. Niciodată nu ajung pe Pământ. Sunt pe undeva pe aici (arată spre spaţiul gol), iar noi acum ne vom concentra asupra a cum să le aducem aici (pe Pământ), dacă asta este ceea ce alegeţi cu adevărat. Este multă confuzie despre cum să faceţi ca asta să se petreacă, despre ce anume cauzează creaţia. Ce generează realitatea ta, Roger?

Roger: Emoţie.

Adamus: Emoţie, da. Mă bucur că nu ai spus: „Gândurile mele”. Acum, putem intra într-o discuţie foarte lungă, dar unii dintre voi spun: “Da, dar nu creează gândurile realitatea?” Nu prea bine. Nu prea bine.

Aţi ajuns, unii dintre voi, atât de speriaţi de gândurile voastre, atât de îngroziţi să vă gândiţi la câte ceva, pentru că vă temeţi că… Hai să ne gândim o clipă, hai să ne gândim la cancer. Nici nu vreţi! Nu, pentru că s-ar putea să-l manifestaţi. Ei bine, dacă aţi fi atât de puternici, de ce nu v-aţi gândi pur şi simplu la un milion de dolari, iar apoi să-l manifestaţi?? (multe râsete) Voi manifestaţi doar lucruri negative? Nu, nu, nu.

Gândurile, în general, nu sunt foarte… Mintea reprezintă – cuvântul lui Cauldre – mintea reprezintă un mod foarte banal de a crea realitatea. Nu face asta prea bine. Aţi urmat acele cursuri de control al minţii? Ei, haideţi! Aţi urmat cursuri de afirmaţii, de concentrare a energiilor – toate sunt mentale. Toate sunt mentale, iar poate că unii se vor opune total, însă opunerea totală este şi ea mentală. (râsete) A fi în dezacord total cu mine nu este, în general, fraza câştigătoare. (mai multe râsete)

Aşa că aţi urmat acele cursuri despre gândire. Aţi citit mult despre legile atracţiei. Da, legile atracţiei sunt reale atunci când voi sunteţi reali. Dar atât de des cei care folosesc aceste principii se află în gândurile lor.

Gândurile… nu există creativitate în minte. Deloc. Creativitatea nu vine din minte. Mintea nu a fost niciodată programată, construită sau proiectată de către voi pentru a fi creativă, aşa că asta nu vine din minte.

De unde vine creativitatea

Aşa că se discută mult: “Bine, dar atunci ce anume creează realitatea?” Aşa cum am menţionat înainte, forţele călăuzitoare sunt dorinţa, pasiunea... (Adamus scrie)

Shaumbra: Simplitate.

Adamus: … bucurie şi simplitate.

Linda: Mulţumesc.

Adamus: Aceste lucruri creează… de fapt ele creează realitatea voastră, dar voi nu sunteţi conştienţi de asta. Aceştia sunt adevăraţii motivatori sau dinamicile reale din spatele creării realităţii voastre.

O să vă rog acum, dacă se poate, să deschideţi uşa din spatele sălii. Este cam sufocant aici şi o să leşinaţi cu toţii într-un minut. Aşa că haideţi să primim puţin aer proaspăt.

Falşii motivatori, dinamicile false, unde mulţi oameni ajung foarte... ei bine, acolo unde voi deveniţi confuzi... cei care nu lucrează acum sunt forţa… (se adresează Lindei, care scrie) Scrie “fals”…

Linda: Unde vrei să scriu?

Adamus: Acolo. Fals…

Linda: Forţa.

Adamus: Forţa… fals.

Linda: Fals.

Shaumbra: Iar prima este forţa.

Adamus: Aşa că aveţi aceşti falşi motivatori care, din nou, vin din minte, nu din inimă, iar ei sunt forţa, sunt puterea şi sunt efortul. Efortul. Fiecare dintre voi poate să recunoască asta, pentru că aţi petrecut timp sau poate că încă îl mai petreceţi făcând aceasta: folosiţi forţa pentru a crea realitatea, folosiţi forţa pentru a vă menţine identitatea pentru a crea realitatea, efortul, care este un mare strat hipnotic şi un sistem de credinţă foarte vechi... efortul.

Din nou, noi vorbim la toate nivelurile în cea mai mare parte a timpului, iar o parte umană a voastră crede că trebuie să depună eforturi pentru a obţine ceva. La sfârşitul zilei vă priviţi pe voi şi spuneţi: „Cât efort am depus?” Ca urmare, vă oferiţi o notă – a fost o zi bună, a fost o zi proastă – pe baza volumului de efort depus. Asta e ca şi cum aţi întreba hamsterul de pe rotiţa lui: „Câţi kilometri ai mers azi?” Niciunul. Niciunul, deloc.

Aşa că acestea sunt căile vechi, foarte vechi, de a încerca să creaţi realitatea şi mai funcţionează prea bine, pentru că sunt mentale, pentru că nu au dorinţă, pasiune şi bucurie, pentru că ...nu că aduc la un loc, pentru că nu permit exprimarea adevărată şi expansiunea. Acelea sunt moduri de a face lucrurile ce aparţin Vechii Energii. (îi face un semn Lindei să-i dea lui carioca) Vroiam să ţin ceva în mână.

Aşa că iată-ne aici, încercând să manifestăm, să aducem lucruri aici. Iată-vă pe voi, pe Pământ, ca oameni (audienţa râde în timp ce Adamus desenează iar un punct, un cerc şi săgeţile, dar de data aceasta şi o siluetă umană), încercând să aduceţi energii în realitatea voastră pentru a genera, a crea şi a manifesta ceea ce voi alegeţi.

Nu funcţionează prea bine, pentru că voi v-aţi concentrat aici (arată spre cap) – vorbesc acum pentru toţi oamenii, pentru că toţi oamenii s-au concentrat aici – dintr-o multitudine de motive. Despre unul am vorbit săptămâna trecută – hipnoza în masă. Hipnoza pe scară largă. Durează de când îmi pot eu aminti, într-o măsură sau alta. Originile sale merg până în vremea Atlantidei, când s-a intervenit asupra minţii, când s-a încercat standardizarea minţii, dar s-a intrat şi în multe zone negative.

A permis minţii umane, care, de fapt, la un un anume punct, era ceea ce aţi numi un slujitor al sufletului – iar slujirea este un lucru bun, apropo – însă mintea era în serviciul divinităţii interioare. Intervenţia asupra minţii în esenţă a separat mintea şi divinitatea. Înainte de asta nu exista cu adevărat separare, însă intervenţia a provocat separarea şi capacitatea de a ignora divinitatea, chiar dacă este chiar aici. Vă vedeţi doar ca oameni, deşi divinitatea voastră este chiar aici. Însă lucrarea din Atlantida a avut un recul şi a creat iluzia minţii contra spirit. De fapt a creat acest fenomen ciudat, straniu, numit „Căutarea”. Ar fi bine să scrii tu asta. (se adresează Lindei)

Acum, asta nu s-a petrecut într-o zi, s-a petrecut de-a lungul a sute de mii de ani în Atlantida, însă în lucrarea cu mintea s-a creat ceva numit “Hai să căutăm Spiritul. Hai să-l căutăm pe dumnezeu sau răspunsul sau orice”, iar acea căutare a fost programată în minte, programată tot aşa cum voi programaţi un computer să facă anumite lucruri. A fost programată să caute constant, chiar dacă totul era chiar acolo. Mereu a fost, mereu va fi.

Asta a făcut ca mintea să fie accesibilă energiilor exterioare. Iniţial construcţia minţii făcută de îngeri o făcuse la fel de suverană, unică şi impenetrabilă ca şi sufletul. Slavă domnului că nu aţi intervenit şi peste suflet. Este impermeabil faţă de forţele exterioare. Cu alte cuvinte, nu poate fi preluat niciodată. Nu vă poate fi furat. Voi sunteţi singurii care vă puteţi ascunde sufletul de voi.

Dar, oricum, avem… mintea a fost făcută să fie accesibilă. Cu alte cuvinte, influenţabilă, supusă influenţei. A fost aşa de câtă vreme ne putem aminti noi.

Aşa că aveţi potenţiale masive de straturi hipnotice. Lumea este plină de ele, unele foarte deliberate şi viclene, foarte intenţionate. Altele există doar pentru că cineva încearcă să vă vândă ceva, membri de familie care încearcă să vă ţină în reţea, aşa cum îmi place mie să o numesc, reţeaua karmică ancestrală. Este greu să pierzi pe cineva din trecutul tău strămoşesc. Vedeţi, voi călătoriţi în grupuri. Atunci când cineva pleacă, ceilalţi din grup resimt asta ca pe un afront sau insultă adusă celorlalţi din grup. Nu le place să vă vadă plecând. Vreţi să-i înţelegeţi cu adevărat pe cei din jur – rudele voastre, cei alături de care aţi călătorit timp de eoni? Plecaţi. Plecaţi!

Acum, deja parcă văd titlurile de ştiri – “Un grup sectar spune tuturor să-şi părăsească familiile”. Absolut. Absolut! (râsete, căci Linda se strâmbă a îndoială) Pentru că nu veţi…

Linda: Să nu spui cuvântul acela. O să apară la căutările pe Internet.

Adamus: Într-adevăr! Într-adevăr – şi avem nevoie de nişte promovare. Trebuie să facem ca energiile să curgă. Ne-am ascuns prea mult timp. (Linda încă se strâmbă) Aveţi încredere în voi.

Da, părăsirea familiei. Acum, eu nu spun să vă faceţi bagajele şi să vă lăsaţi copiii să moară de foame diseară. Ceea ce spun este să vă deconectaţi de la ei, pentru că nu-i puteţi iubi acum aşa cum i-aţi putea iubi cu adevărat atunci când eliberaţi legăturile vechi.

Nu spun să fugiţi de acasă, spun să staţi acolo, dar eliberaţi identităţile vechi. Aţi uitat cine sunt ei cu adevărat. Aţi uitat de ce aţi ajuns împreună de la bun început, de ce aţi ales o călătorie de o mie de vieţi împreună cu ei. Vi s-a părut foarte confortabil cu ei, aţi fost mulţumiţi cu ei, îi vedeţi doar ca pe membri ai familiei. Îi vedeţi doar ca pe un reziduu karmic, (râsete) şi nu sunt doar atât. Ei sunt mult mai măreţi şi glorioşi. Imaginaţi-vă, simplu, că există o coardă care ne strânge la un loc pentru că am trăit împreună multe, multe vieţi, iar acum suntem foarte obişnuiţi cu acel tipar. Atunci când eliberaţi acea coardă, eu vă văd drept cine sunteţi cu adevărat, nu drept un membru de familie, aşa cum vă consideram.

Aşa că... ştiu că draga de Linda e un pic agitată, dar, de fapt, marea majoritate a oamenilor vor înţelege la un anumit nivel.

Linda: Eu înţeleg în ceea ce mă priveşte. Doar că nu-mi place partea cu ştirile.

Adamus: Ar trebui să începi să te obişnuieşti cu asta. (râsete)

Linda: Oh!

Adamus: Aşa că… aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să ne întoarcem, am deviat puţin.

Influenţele hipnotice – am vorbit despre asta de curând, la întâlnirea noastră de Anul Nou – influenţele hipnotice masive din întreaga lume, iar ele vă afectează. Ele sunt încă o parte motivului pentru care acceptaţi anumite realităţi. Lucrul interesant este că într-o clipă… într-o clipă le puteţi elibera printr-o simplă alegere. Puteţi face alegerea să nu permiteţi influenţelor hipnotice externe sa va gestioneze şi să vă controleze viaţa.

Dar staţi. Înainte de a face acea alegere, înainte de a respira adânc, la ce renunţaţi? La aproape tot. Ca mod de a spune, la foarte multe, pentru că a fost frumos să funcţionaţi pe setarea de program – programul altcuiva, nu al vostru. A fost confortabil să nu trebuiască să vă asumaţi prea multă responsabilitate pentru viaţa voastră. Pur şi simplu se întâmplă. Care este expresia pe care o folosesc oamenii?

Shaumbra: Rahaturi se întâmplă.

Adamus: Bun. Da, aşa e. Se întâmplă.

Linda: Edith? Stai, stai. Care este expresia?

Adamus: Rahaturi se întâmplă.

Linda: Ohhh.

Adamus: Iar acesta este, bănuiesc, un fel contemporan de a spune că destinul se află în faţa mea, iar ca urmare voi merge pe acea cale. Rahaturi se întâmplă (râde), chiar dacă nu este doar o singură cale a destinului, ci multe. Trebuie să vă asumaţi responsabilitatea de a spune că destin nu există. Trebuie să vă asumaţi responsabilitatea de a alege din nou, de a alege lucruri în viaţa voastră. Trebuie să vă asumaţi responsabilitatea criticii din partea altora, pentru că ei vor spune: “De ce mi faci asta astfel?”. Familia vă spune ce nu e în regulă cu voi, colegii vă evaluează. Şi, ştiţi, uneori este mai uşor să staţi în cutie şi pur şi simplu să mergeţi cu valul.

Aşa că vă provoc pe mulţi dintre voi, nu pe toţi, ci pe mulţi: aţi devenit leneşi. Ştiaţi dinainte de a vorbi noi astăzi că puteţi face alegerea de a ieşi din hipnoză, din hipnoza conştiinţei de masă.Ştiaţi de ani de zile, dar nu aţi făcut nimic, nu-i aşa? Pentru că, mai întâi de toate, v-aţi gândit prea mult la ea. Aţi evaluat-o. Aţi încercat să o disecaţi, iar apoi aţi căzut în nas. Aţi încercat să spuneţi: “Bine, ce este hipnoza? Cât de mult mă afectează pe mine? Dacă o eliberez, ce o să se întâmple? Ce o să o înlocuiască?” Vedeţi? Aţi devenit mentali. Aţi uitat de asta.

Aşa că nu o faceţi. Şi iată-vă aici, iată-mă şi pe mine aici, un mesager care aduce aminte mesagerilor. Nu mai este nevoie să înduraţi. Puteţi face o alegere astăzi, înainte de a ieşi pe uşă, înainte de a închide calculatorul, că nu o veţi mai accepta. Şi ştiţi ceva? Pentru că asta va veni, în general, dintr-un loc de aliniere cu dorinţele şi pasiunile sufletului, cu bucuria şi simplitatea, aşa va fi.

Voi vă reechilibraţi, vă ajustaţi conştiinţa, ca urmare, atrageţi energii de sprijin cu totul diferite pentru a crea realitatea voastră, iar voi nu mai sunteţi supuşi hipnozei. Sunteţi liberi. A fi liberi poate fi şi uşor înfricoşător. Întrebaţi pe oricine a fost în închisoare timp de cel puţin 25 de ani. Poate fi înfricoşător. Aşa că dragi, dragi, dragi Shaumbra, voi creaţi realitatea voastră.

Ce vreţi?

Spune-mi, Kathleen, ce vrei tu? Ce vrei?

Kathleen: Să mă exprim cu bucurie.

Adamus: Să te exprimi cu bucurie. Ok, excelent. Lex, tu ce vrei?

Lex: În acest moment, nimic.

Adamus: Asta o să şi primeşti. (râsete) Nu e prea rău. Nu e rău deloc. Deb … Deb Phenicie, tu ce vrei? Ce vrei?

Deb: Claritate.

Adamus: Claritate. Ok. O să scriem acestea pentru audienţă. Vrem claritate. Nu vrem nimic. Vrem exprimare plină de bucurie. Este corect, Kathleen?

Kathleen: Da.

Adamus: Exprimare plină de bucurie. O să pun şi… Cauldre îmi dă… da, în regulă, o să scriu aici şi WTF (“What’s That For?”)[3]. Daţi-mi voie o clipă.

Linda: Ăăă, da.

Adamus: Deci… Sart, tu ce vrei?

Sart: Hello. Aş vrea o maşină nouă chiar acum. Sunt de acord şi cu şapte. (râsete)

Adamus: O maşină nouă. Maşină nouă, doar şapte bucăţi. Vreau doar să… O să stau o clipă pentru ca simpatia Shaumbra să se repeadă în viaţa ta. (multe râsete)

Aşa că… OK, e destul deocamdată. Opinia mea, Kathleen, este că, realmente nu vrei exprimare plină de bucurie. Opinia mea este, Lex, că tu nu vrei cu adevărat „nimic”. Iar părerea mea este, Deb, că tu de fapt nu vrei claritate. Nu vrei. Şi, Sart, tu chiar vrei o maşină nouă. (multe râsete şi aplauze din audienţă)

Eu spun asta… şi mă bucur că ne putem distra împreună, dar spun asta pentru că vreau ca fiecare dintre voi, astăzi, astăzi, nu mâine, ci astăzi, ce anume vreţi? Ce vrei tu, Ralph?

Ralph: O viaţă nouă.

Adamus: O viaţă nouă. Ai grijă ce anume ceri. Aş modifica puţin spunând că vrei o viaţă nouă în acelaşi…

Ralph: Corp.

Adamus: … aceeaşi realitate fizică (Adamus râde), pentru că eu o spun în sensul tău, Ralph, şi…

Aşa că opinia mea contrară este că nu, nu vrei claritate. Nu, nu vrei cu adevărat „nimic”. De fapt, tu şi cu mine vorbim mult şi ai o listă tot atât de lungă sau chiar mai lungă decât a celorlalţi. Iar exprimarea plină de bucurie… nu ştiu. Nu prea cred.

Ştiţi de ce? Pentru că dacă realmente le-aţi dori, le-aţi avea chiar acum. Faceţi un fel de masturbare mentală sau ceea ce eu aş numi, dacă nu vă deranjează să folosesc câteva cuvinte de argou, rahat asupra voastră. Tu spui că vrei o viaţă nouă. Nu, nu vrei, altfel ai avea-o, Ralph. Altminteri ai avea-o. Visezi la ea, e un vis seducător. Dar dacă realmente ai vrea asta, ai avea-o.

Iar pentru aceia care spun că vor iluminarea, ţţţţţţţţ. Eu am un pic de simpatie pentru voi, cei care căutaţi iluminarea, pentru că sunteţi atât de vulnerabili la programare. Căutarea. Cât timp aţi căutat iluminarea şi cât timp ea a fost fix în faţa voastră? Dar voi căutaţi. Aşa că nu, nu o vreţi cu adevărat, vă place să visaţi la ea. Vă place să vă seduceţi singuri. Vă place să fiţi seduşi. Jucaţi un joc, Deb şi voi, toţi ceilalţi.

(Adamus i se adreasează lui Deb, cu care a mai vorbit şi la channelul din ajunul Anului Nou) Noi am mai vorbit. Am avut o discuţie foarte bună şi de atunci a trecut o săptămână foarte interesantă, pentru amândoi. Iar tu te-ai înfuriat pe mine de mai multe ori, de curând, dar asta trezeşte ceva în tine, Deb, şi te face să spui: “Eu Sunt Cel Ce Sunt!” Şi nu doar din cap, nu doar mecanic, ci te face să priveşti la jocurile pe care le joacă oamenii. Tu trebuie să le priveşti mai întâi pe ale tale, iar ca rezultat, dragă Deb, vei fi un consilier, învăţător, vorbitor extraordinar în legătură cu jocurile oamenilor, iar tu vei înţelege înţepătura ce apare când eşti abordat în legătură cu jocurile.

Toată lumea le joacă. Toată lumea le joacă, nu eşti tu singura. Tu eşti cea care încearcă să iasă din ele. Unde se opreşte caruselul? Unde se opresc jocurile? Îţi ofer recunoaştere pentru că te-ai ridicat. O parte din tine spune: „Ajunge”. O altă parte spune: “Dar a fost foarte distractiv, foarte distractiv”.

Dacă aţi vrea asta cu adevărat... vorbesc acum despre sănătatea voastră, vorbesc despre aceia dintre voi care, chiar acum, se topesc în alte tărâmuri, iar voi spuneţi: “Oh, probabil că la mine e diferit, pentru că eu cu adevărat vreau să trăiesc”. Nu, nu vreţi, altfel aţi face-o. O afirmaţie dură, puternică şi foarte adevărată, pentru că voi sunteţi creatori şi dacă aţi vrea cu adevărat s-ar petrece.

Iar ca voi să daţi vina pe oricine altcineva, pe orice altceva – de la apa pe care o beţi şi până la aerul pe care îl respiraţi, până la gândurile că ele sunt toxice pentru voi – să daţi vina pe oricine altcineva este o minciună, un fals. Dacă ai fi vrut cu adevărat, Bonnie, ai fi avut. Ai fi avut. Şi pentru voi toţi – aţi fi avut. (pauză)

Aşa că nu-mi mai spuneţi, când purtăm discuţiile noastre foarte, foarte lungi, că vreţi ceva anume. Spuneţi-mi cum o să manifestaţi acel lucru. Spuneţi-mi cu o să faceţi să fie real. Spuneţi-mi cum se potriveşte cu dorinţa, cu pasiunea, cu bucuria şi cu simplitatea. Iar eu am să vă susţin. Cu toţii o să vă susţinem şi se va petrece. Se va petrece. Aduc tema asta în discuţie… cum stăm cu timpul?

Linda: Este abia ora 4 şi 20. Mai poţi vorbi încă 40 de minute înainte să înceapă cineva să urle.

Adamus: Nu stiu dacă îmi mai trebuie chiar atât de mult. Dar vă spun toate acestea pentru că se petrece chiar acum un fenomen important. Poţi să-mi dai mingile, te rog? (râsete)

Linda: (râzând) Amândouă?

Adamus: Doar una deocamdată.

Linda: Să ţi le dau!?

Adamus: Da. Am rugat-o pe Linda să…

Linda: Mă rogi să-ţi dau mingile?!

Adamus: Am rugat-o ieri pe Linda să meargă în oraş să facă rost de material de suport pentru discuţia de azi, fără să-i fac să se îndoiască, pe ea sau pe Cauldre, de ceea ce o să facem cu mingile mele. (râsete; Linda scoate o minge roşie şi i-o dă lui Adamus)

Linda: Este o minge roşie.

Noua Energie

Adamus: Aşa că acum se petrece un fenomen interesant, iar discuţia noastră converge spre acest punct. Elementul Noii Energii este pregătit să vină. Ei bine, de fapt este aici chiar acum.

Noua Energie este aici. Aşteaptă. Este reală. Nu este doar un concept. A fost doar un concept timp de eoni de timp. A fost profeţită într-un fel sau altul, voi aţi numit-o A Doua Venire. S-a vorbit despre ea. A fost… voi aţi venit în alte vieţi gândind că era aproape aici, anticipând, pregătindu-vă, vorbind despre o eră nouă, despre vremuri noi. Este aici, chiar acum, reprezentată de mingea mea. (Adamus aruncă mingea în audienţă) Mai luaţi încă una.

Acum, daţi mingea de la unul la altul, vă rog. Aruncaţi-o prin sală, dacă vreţi. Distraţi-vă puţin cu ea. Aceasta nu este o sală de curs obişnuită, o să ne mişcăm puţin. Am multe mingi de Nouă Energie. (râsete, căci Linda mai scoate trei mingi)

Linda: Da, ai!

Adamus: Daţi-le de la unul la altul. Obişnuiţi-vă cu ele. (multe râsete, căci cei din sală îşi aruncă mingiile de la unul la altul)

Aşa că, dragi Shaumbra, este aici chiar acum. Este pregătită să vină. Întrebarea este: sunteţi pregătiţi? Sunteţi pregătiţi? Noua Energie este foarte diferită de Vechea Energie. Vechea Energie… Vechea Energie… (cineva este lovit de o minge şi strigă „Au!”Adamus râde)

… vedeţi, Noua Energie mai şi doare uneori! (multe râsete) Arată foarte inocent, dar doare când se izbeşte de credinţele Vechii Energii. Poate să doară.

Vechea Energie a fost creată din dorinţa sufletului de a se întoarce într-o zi la el însuşi. Noua Energie este rezultatul întoarcerii la Sine. (cei din audienţă încă mai aruncă cu mingi) Haideţi să ne liniştim o clipă, pentru că vreau ca voi să înţelegeţi ceea ce spun.

Vechea Energie a fost rezultatul dorinţei intense de întoarcere la Sine, de a fi întreg din nou, de a avea... cum spuneţi voi... un proces de fuziune care să aibă loc în Sine. Atunci când are loc procesul de fuziune – sau când începe să aibă loc, ar trebui să spun, când începe să aibă loc – nu mai aveţi nevoie de masculin/feminin, de lumină/întuneric. Nu contopiţi acestea două (arată la triunghiurile desenate) şi rezultă ceva care seamănă cu acesta sau celălalt. (Adamus desenează un pătrat cu triunghiuri în el)

Nu mai aveţi separat un masculin şi un feminin, o lumină şi un întuneric, separat omul şi spiritul. Nu îi veţi aduce înapoi pe Dumnezeu şi pe Zeiţă, iar apoi să mergeţi cu acea dualitate. Ele dispar. Se evaporă. Iluzia, absolut, dispare. Veţi înceta să mai vorbiţi despre readucerea energiei Zeiţei – asta e din anii ‘70. (râsete) Veţi înceta să mai vorbiţi despre a aduce lumina în lume – ca nişte asistenţi sociali. Veţi înceta să mai vorbiţi despre întâlnirea cu sinele vostru superior, pentru că nu există un sine superior. Nu existaţi decât voi. Doar voi.

Nu mai aveţi nevoie de discuţia dualistă, de dezbateri filosofice, de religii. Oh, religiile vor înceta să mai existe atunci când voi veţi înţelege că nu există separare. Nu există mântuire. Nu există izbăvire. Există doar conştienţă. Aşa că atunci când acestea vin la un loc şi nu mai sunt doar doi sau patru sau zece, atunci nu mai este nevoie de lumină şi întuneric, de masculin şi feminin, de bine şi rău, aceasta creează Noua Energie. Asta creează Noua Energie.

Este diferită, evident, de Vechea Energie. Vechea Energie era rezultatul dorinţei de a vă întoarce la voi. A fost combustibilul rachetei pe care urma să o folosiţi pentru a reveni la voi. Atunci când acel proces începe să se petreacă la cel mai minuscul nivel, aceasta creează Noua Energie. De unde credeaţi că vine Noua Energie? De la dumnezeu? Dumnezeu nu are niciun indiciu. Cu adevărat! Dumnezeu este Energie Veche… şi nu au căzut fulgere aici.

Linda: Oh, uite nişte ştiri pentru tine! (râsete)

Adamus: Dumnezeu trebuie să fie aşa. Dumnezeu, prin natura sa – hai să încetăm să ne referim la dumnezeu ca la un el sau la o ea – însă dumnezeu, prin natura sa, este Energie Veche, voi, pentru că voi sunteţi Vechea Energie, iar ca urmare dumnezeu este Vechea Energie.

Spiritul v-a oferit această suveranitate. Spiritul şi-a creat propria separare şi ce credeţi că se petrece cu Spiritul acum? Fuziunea. Contopirea cu voi. Spiritul vine acasă la voi. Nu vă duceţi voi acasă, la Spirit. Spiritul nu mai există aşa cum ştiaţi voi, aşa cum era. Uau! Hai să respirăm adânc împreună. (pauză)

Nu cred că celălalt grup la care mă gândeam eu ar fi înţeles toate acestea. (râsete) Cred că ei ar fi fugit pe vârf de munte ca să mediteze şi mai mult. Voi vreţi să experimentaţi.

Aşa că Spiritul este Energie Veche, pentru că voi aţi fost concepuţi în Vechea Energie. Ca urmare, Spiritul este. Dar când vă cunoaşteţi pe voi, întregi şi compleţi, Spiritul nu mai este nici el Energie Veche. Spiritul şi voi vă veţi aminti mereu de unde aţi venit, mereu vă veţi aminti călătoria care v-a adus aici. Nu este niciodată uitată. Nu este ştearsă. Vă veţi aminti cu mare bucurie fiecare moment dificil şi fiecare moment minunat din fiecare viaţă pe care aţi trăit-o vreodată. Iar voi vă veţi întreba de ce nu v-aţi dat voie să vă amintiţi pe drum, de ce aţi creat separarea.

Veţi spune, pentru că am mai auzit asta înainte: “De ce nu mi-am oferit doar o mică bucăţică de reamintire, pentru că asta ar fi făcut călătoria mult mai uşoară?” Ei bine, de fapt v-aţi oferit acea bucăţică... poate una nu destul de mare.

Noua Energie este creată atunci când vă întoarceţi la voi, fără să mai fiţi separaţi, fără să mai fiţi în bucăţi. Atunci când vă întoarceţi la un loc, aceasta creează lucrul numit Noua Energie. Încă mai aveţi influenţe ale Vechii Energii pentru că, pentru un timp, ea va mai fi o parte mare a vieţii voastre, căci se află în lumea din jur. Se află în aspectele care încă nu s-au integrat. Se află în iluzia şi în credinţele în separare. Încă mai este acolo, însă veţi avea lucrul numit Noua Energie în viaţa voastră. Este aici acum.

Eu o reprezint ca pe o minge roşie – Cercul Crimson. Eu o reprezint sub forma a ceva ce puteţi ţine în mână, puteţi simţi şi atinge pentru o clipă. De fapt nu este chiar aşa. (ţine în mână una dintre mingi) Vă rog să nu începeţi să spuneţi tuturor că trebuie să-şi ia o minge roşie. (râsete) O folosesc doar ca să subliniez ceva aici.

Noua Energie este foarte diferită de cea Veche, pentru că nu este vibraţională. Vibraţia a fost rezistenţa a două părţi, iar asta a creat realitatea, cele două părţi, din nou, masculin şi feminin, bun şi rău, tot restul acelei dualităţi vibraţionale. Aceasta a creat Vechea Energie.

Noua Energie este expansională, se extinde în toate părţile în acelaşi timp, prin timp şi spaţiu. Noua Energie nu este restricţionată, nu poate fi restrânsă la elementele timpului şi spaţiului. Poate fi folosită în contextul timpului şi spaţiului, cu alte cuvinte, acum. Poate fi folosită, dar... încerc să nu fiu prea ezoteric... dar nu poate fi constrânsă. Nu încercaţi să limitaţi Noua Energie care se află în voi, care se află în viaţa voastră. Veţi vrea să o observaţi. Este foarte, foarte diferită. Va părea ciudată şi străină.

Vă mai amintiţi discuţia excepţională a lui Tobias despre cele patru elemente, cele patru bile? Vă mai amintiţi că a vorbit despre una luminoasă, una întunecată şi una neutră sau albă, reprezentînd dualitatea. Apoi a apărut încă un element, o bilă clară, clară ca un cristal. Ce se petrece? Cea luminoasă şi cea întunecată, care mereu se urâseră una pe alta şi mereu se bătuseră şi făcuseră schimb de roluri, dintr-o dată s-au aliat. Au încercat să izgonească bila clară din realitate. Ca tovarăşi ciudaţi pe scurt timp, şi-au alăturat forţele.

Vor fi momente în care asta veţi simţi, pentru că o parte din voi, chiar aici (mintea) nu va înţelege. Se va simţi total diferită şi străină şi vor fi momente în care o veţi face să fie confuză din cauza hipnozei. Veţi spune: “Ei bine, azi simt ceva cu totul diferit”. Linda a spus asta pe scurt. “Simt, nu-i aşa că e o zi ciudată?” Mintea va spune: “Acum, este hipnoza despre care a vorbit Adamus sau este Noua Energie?” Sau, şi mai bine: “Ne hipnotizează Adamus?” (râsete) Veţi spune asta. Înainte ca această zi să se încheie, cineva va spune asta sau poate că deja a făcut-o.

Ştiţi ceva? Aceasta este o întrebare la care este foarte, foarte uşor să vă răspundeţi voi: este alegerea voastră. Este alegerea voastră. Vreţi să fie hipnoză? Sau vreţi să fie Noua Energie? Apropo, orice influenţă hipnotică este doar energie. Doar energie. Dacă cineva emite…

Am vorbit recent despre războaiele în numele lui dumezeu care au loc în raiuri nu prea rafinate, în Tărâmurile Apropiate. Aceste religii se bat şi, de asemenea, transmit sau îşi aruncă energiile aici, pe Pământ. Multă hipnoză are loc acum, dar este doar energie. Voi nu sunteţi proşti. Nu sunteţi incapabili. Transmutaţi acea energie, transmutaţi acea hipnoză în energie care să vă servească, ca să vă ajute să o aduceţi în această realitate.

Puteţi face asta cu orice – hipnoză, oameni care vă agresează verbal sau fizic. Puteţi lua acea energie şi o puteţi transmuta, chiar şi o atingere blândă pe umăr. (Adamus atinge uşor umărul cuiva din audienţă) Este doar energie. David ştie asta. El o respiră. Nu mai este lovit, este doar energie.

Noua Energie A VOASTRĂ

Aşa că ne întoarcem la subiect. Voi aţi creat Noua Energie pentru că aţi contemplat şi v-aţi îngăduit să vă întoarceţi la voi. Aceasta în sine a creat Noua Energie. Este a voastră, voi aţi creat-o. Este foarte personală, a voastră, acum, dar va intra în tot restul Creaţiei, pentru că niciodată nu stăpâniţi ceea ce aţi creat.

O puteţi folosi. O puteţi iubi. Puteţi avea o mare pasiune pentru creaţiile voastre, dar niciodată nu le stăpâniţi. Mai devreme sau mai târziu ele vor dori exprimarea prin ele însele. Mai devreme sau mai târziu energia trebuie să curgă. Iar cel mai frumos lucru din partea creatorului iniţial, a Spiritului, a fost să vă ofere voinţa divină absolută – mie nu-mi place expresia „voinţă liberă”, ci „voinţă divină” – “Mergi şi te descoperă pe tine”.

Aşa că Noua Energie vine în viaţa voastră – o să concluzionăm. Noua Energie vine în viaţa voastră. Arată diferit. O simţiţi diferit. Miroase diferit. Este voi, totuşi. Este voi. Acesta este lucrul important. Nu vine de la dumnezeu. Nu vine de la mine. Nu vine de la David McMaster. Este a voastră. Observaţi-o. Jucaţi-vă cu ea. Ieşiţi din minte.

De asta eu am fost atât de emfatic în discuţiile mele recente despre simţire, despre pasiunea sufletului. Ieşiţi din minte, pentru că mintea nu o va înţelege. Din acest motiv v-am cerut să încetaţi a mai folosi cuvinte, pentru că asta este din minte, iar relaţia voastră, înţelegerea voastră a Noii Energii nu va veni de aici (arată spre cap). Va veni de aici (arată spre inimă) şi va fi simplu.

Va exista tendinţa, din cauza programării şi istoriei, să vreţi să o disecaţi, să o analizaţi şi să o descrieţi. Vă rog să nu faceţi asta. Va exista tendinţa de a… unii dintre voi vor intra pe forumul de mesaje în seara asta şi vor scrie: “Eu am descoperit Noua Energie, iată cum este”. Nu. Nu veţi vrea să încercaţi să o descrieţi. Vreţi să o experimentaţi. Nu veţi vrea să spuneţi persoanei care stă lângă voi cum să o obţină pe a sa, pentru că asta înseamnă întoarcerea la dinamicile Vechii Energii. Nu veţi vrea să fiţi primii. Nu este o cursă pentru Noua Energie. Cu alte cuvinte, nu veţi vrea acel lucru din ego care spune: „Eu am obţinut-o înaintea ta”. Primul din cartier.

Este o experienţă absolut personală, dincolo de cuvinte. O experienţă sacră, o experienţă plină de iubire, ceea ce aţi numi o experienţă sexuală şi nu vorbesc despre organele voastre de reproducere. Vorbesc despre experienţa sexuală pură, care este cu adevărat din inimă. Atunci când masculinul şi femininul se reîndrăgostesc din nou unul de altul şi îşi dau voie… îşi dau voie să nu mai trebuiască să-şi menţină identităţile lor, identităţile lor separate. Aceasta este iubirea. OK, poţi să ţii tu mingea.

Linda: Oh, baby.

Folosirea Noii Energii

Adamus: Aşa că, dragi Shaumbra, există elementul integrant al Noii Energii în viaţa voastră. Este pretutindeni în jur, apropo. Voi aţi creat-o, aşa că spuneţi: “Dar cum să o aplic? Ce să fac? Ce ar trebui să fac pe mai departe?” Ei bine, respiraţi, asta ar fi bine. Respiraţi.

Noua Energie, Noua Energie a voastră, este fără de timp şi spaţiu. Acum, mulţi dintre voi aţi cântărit şi, de fapt, aţi făcut ceva cercetare ştiinţifică, ca şi psihică, asupra timpului şi spaţiului – timpul şi spaţiul, fascinantă discuţie – dar este greşită, pentru că voi priviţi timpul şi spaţiul ma degrabă ca fiind liniare.

Voi spuneţi: “Dragă Tobias” sau dragă Adamus, dragă oricare dintre noi, „nu se petrece totul în acelaşi timp?” Nu. Nu, nu chiar. Iar voi spuneţi: “Dar nu ar trebui să fiu în stare să călătoresc înapoi în timp? Nu ar trebui să mă pot întoarce şi să mă schimb pe mine în trecut?” Asta e ceva mental şi liniar, prin urmare nu va funcţiona. Puteţi transcende timpul şi spaţiul, dar nu aşa cum vă gândiţi.

Voi spuneţi: “Vreau să plec în viitor să văd ce se va petrece. Vreau să merg peste zece ani. Vreau să ştiu cum vor sta pieţele atunci”. Oh, admiteţi, vreţi asta. Voi vreţi să ştiţi ce o să se petreacă. Nu puteţi ajunge acolo de aici, pentru că presupuneţi liniaritatea. Încă mai încercaţi să fiţi foarte umani.

Noua Energie are nevoie să fie fără de timp şi spaţiu Nu poate avea constrângerile existenţei liniare. Cu alte cuvinte, nu începeţi să planificaţi. Nu creaţi obiective. Nu faceţi presupuneri în legătură ce ceea ce se va petrece mâine.

Adevărata Nouă Energie se petrece în acest moment. Acest moment – devin putin ezoteric aici – acest moment e fără timp şi spaţiu. Acest moment, orice moment din viaţa voastră, nu are nevoie de timp şi spaţiu. nu înseamnă că veţi experimenta simultan tot ceea ce sufletul vostru va experimenta. Înseamnă că, în cuvintele măreţe ale lui Tobias, nu contează. Nu contează. În acest moment nu contează ce s-a petrecut ieri sau ce se va petrece mâine. Nu mai contează.

Aşa că mare parte din călătoria umană a fost creată din nevoia călăuzitoare de liniaritate. Cu alte cuvinte: „Ce o să se petreacă mâine?” Ceea ce fac astăzi determină ziua de mâine – afară cu asta. Dacă voi vreţi să vă experimentaţi pe voi, dacă vreţi să vă experimentaţi cel mai profund sine, care n-a fost niciodată cu adevărat separat, acesta e momentul.

Aşteptaţi ce anume? 2012. Nu, Shaumbra. Voi aşteptaţi până când terminaţi un proiect, până când vă mutaţi în alt oraş, până când un maestru vine să vă vorbească, până când mai slăbiţi, până când una sau alta şi aşteptaţi, aşteptaţi, aşteptaţi, aşteptaţi. Asta va împinge deoparte Noua Energie, căci şi Noua Energie va aştepta.

Jocul de-a aşteptarea... eu îl mai numesc şi jocul de-a destinul – “Trebuie să aştept să văd ce se va petrece cu mine. Trebuie să aştept până când se rezolvă”. Nu mai e aşa. Gata. Este chiar acum. Nu-mi pasă cât de nebuni credeţi că sunteţi, cât de multe lucruri rele aţi făcut, cât de multe obiceiuri proaste aveţi, câte eşecuri. Ştiţi câte eşecuri am avut înainte de a deveni maestru? Doar unul. Doar unul. (multe râsete)

Este adevărat pentru că, în cele din urmă, nimic nu este realmente un eşec. Eşecul meu a fost că mi-a luat atât de al naibii de mult ca să-mi dau seama cum să ies din închisoarea mea, din cristalul meu, iar răspunsul fusese acolo tot timpul, dar, precum unii dintre voi, eu jucam jocul. Jucam jocul de-a cum să ies afară în loc de a face asta pur şi simplu.

Dar să ne întoarcem. Acum este momentul – chiar acum, dincolo de timp şi spaţiu, dincolo de orice aşteptare, chiar acum, chiar acum – ca să aveţi absolut acea conectare cu voi, să aduceţi Noua Energie, să intraţi în simţiri şi să ieşiţi din minte. Nu mai aşteptaţi alt moment. Este chiar acum. Este aici.

Mergem mai departe

Ne vom continua discuţia despre lucrarea cu Noua Energie în sesiunea următoare, dar voi mai spune câteva lucuri aici. De dragul discuţiei noastre, care poate tinde să devină foarte mentală, am să vă cer permisiunea ca eu, Adamus, unii din cei din Consiliul Crimson şi dintre maeştri care s-au întors pe Pământ ca să lucreze cu noi într-o energie de susţinere, un flux de susţinere a conştiinţei, să putem folosi cuvinte, dar să lucrăm şi cu conştiinţă sau simţiri dinamice.

Cu alte cuvinte, se vor petrece lucruri ce nu vor fi spuse. Vor veni energii nu doar prin vocea lui Cauldre. Vom aduce un întreg fluviu de conştiinţă pentru a vă ajuta să înţelegeţi, pentru a-i ajuta pe toţi să înţeleagă pe măsură ce intrăm în aceste lucruri, care ar putea fi concepte foarte mentale, pentru a vă susţine şi a vă facilita ca să nu intraţi în minte, să nu staţi în minte în legătură cu toate acestea. Aşa că vă cerem permisiunea de a face asta sau, cel puţin, de a vă face conştienţi de ce se petrece.

Vă promit că niciodată nu vom folosi tehnici hipnotice şi că nu am făcut-o niciodată. Din acest motiv, uneori, aşa cum am spus recent unui grup, simţiţi că mesajul e diferit. Uneori mesajul vă face să fiţi puţin frustraţi, pentru că sunteţi obişnuiţi să primiţi şi mult „zahăr” odată cu el.

Mesajele hipnotice conţin multe energii seducătoare foarte interesante, iar asta vă ţine pironiţi în faţa televizorului ore în şir, iar apoi vă miraţi: “Dar de ce stau aici?” Asta este ceea ce vă invită iar la jocuri, asta vă ţine uneori conectaţi cu familia şi cu cei care au fost parteneri voştri. Acum sunteţi divorţaţi, dar voi spuneţi: “Încă mai e în viaţa mea”. Ei bine, o energie hipnotică încă mai continuă. Noi nu o să folosim asta şi uneori v-aţi fi dorit să o facem, însă nu este nevoie. Întrucât mergem direct în inimă şi simţire cu mesajele noastre, nu vrem să folosim aşa ceva. Nu e nevoie.

Aşa că vom continua discuţia noastră despre Noua Energie. Vă cer să vă continuaţi tema – să ne vorbiţi fără cuvinte – dar acum extindeţi-o la animalele voastre şi la cei cu care locuiţi sau cu care sunteţi asociaţi. Vorbiţi fără cuvinte – fără manipulare, dar ştiu că oricum nu aţi face-o – căci vorbirea fără cuvinte vă va aduce iar în legătură cu voi, va transcende iluzia separării. Cu cât mai mult faceţi asta, cu atât mai recompensatoare devine şi cu atât mai uşor putem şi noi comunica în grupuri ca acesta. Cu atât mai uşor putem aduce ceea ce par a fi mesaje foarte complexe. Nu sunt realmente aşa, dar ar putea părea a fi complexe, însă noi putem să aducem discuţia noastră.

Aşa că este o bucurie şi o onoare să putem purta toate aceste discuţii cu voi, să putem intra atât de profund. Sunt încântat în mod deosebit că, în cea mai mare parte, nu mai este nevoie de multă procesare. A fost bună un timp. Aveaţi nevoie de asta. Aţi avut nevoie să ştiţi că eraţi iubiţi absolut, dar acum putem lucra împreună. Putem avea bucuria şi experienţa Noii Energii şi asta este ceea ce sufletul doreşte.

Ne vom aduna luna viitoare, dar între timp vom avea întâlnirile noastre obişnuite şi frecvente de pe Noul Pământ, din alte tărâmuri. Vă rog să continuaţi să ţineţi un jurnal al viselor voastre. Iar eu ştiu, Shaumbra, că voi sunteţi inflexibili când vine vorba despre partea cu tema, dar vă cer foarte puţin. (râsete) Continuaţi să ţineţi un jurnal al viselor voastre, scrieţi-le, pentru că visele voastre nu sunt ceea ce credei voi că sunt. Nu sunt doar vise. Modul în care le interpretaţi sau cel în care ele vin în această realitate se schimbă. Voi le nesocotiţi pentru că vă gândiţi că sunt doar o mulţime de simboluri nebuneşti, dar visele, visele sunt foarte reale. Modul vostru de a le înţelege se schimbă. Iar dacă voi ţineţi un jurnal sau le scrieţi, veţi descoperi foarte repede că visele voastre nu sunt deosebite de starea de trezie şi că veţi începe să pricepeţi atunci când eu vă spun că deveniţi fără de timp şi spaţiu.

Asta au realizat maeştri– fără timp, fără spaţiu. Nu contează. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Asta este tot ce contează.

Tema

Data viitoare când ne vom aduna pentru reuniunea noastră de dinainte de Sfântul Valentin, aş vrea ca fiecare dintre voi să se îmbrace ceva mai elegant, vă rog. Să nu arătăm ca şi cum am fi duminica la târgul de vechituri. (râsete)

Linda: Duminica la târgul de vechituri??!

Adamus: Aşa că, dragi prieteni, vă rog, ca temă pentru data viitoare, să ne îmbrăcăm puţin mai elegant, iar mai apoi vă voi explica de ce.

Cu asta, vă rog să ştiţi că totul este în regulă în întreaga creaţie, ca urmare şi voi sunteţi dumenezeu, iar Eu Sunt Adamus din Domeniul Suveran.

Şi aşa este. (aplauze)