Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al Domeniului Suveran.

Haideți să respirăm foarte profund în timp ce începem acest Shoud. Respirație foarte profundă împreună.

Ați simțit că s-a schimbat ceva în cameră? Că s-a schimbat, s-a mișcat ceva oriunde se întâmplă să fiți? Intrând în Shoud cu video-ul și muzica foarte frumoase și senzuale, când doar lăsați toate grijile și neliniștile să plece pentru o clipă, atenția voastră a fost distrasă, focusată pe ce vedeați pe ecran, aducând la suprafață multe amintiri, iubirea voastră pentru această planetă (se referă la video) - lucrul de care Shaumbra spune că le va fi dor cel mai mult în această ultimă viață. Lucrul de care le va fi dor cel mai mult, dar dragi Shaumbra, doar o remarcă privind faptul că acel lucru de care vă va fi dor cel mai mult, dincolo de familia voastră sau cei iubiți sau animalele de companie sau orice altceva, natura. Există acea natură, acea Gaia în voi pentru totdeauna. Oriunde mergeți, chiar și în tărâmurile nonfizice, veți aduce asta cu voi.

Asta e frumusețea de a fi un Maestru Ascensionat. Odată ce ați fost pe această planetă, odată ce ați simțit vibrațiile naturii - natura, care dă viață vieții, vă aduce în exprimare, chiar dacă într-un mod foarte focalizat, singular, dar vă aduce în exprimare - natura, o veți aduce cu voi oriunde mergeți.

Dacă veți dori doar să vă plimbați prin pădure, chiar dacă sunteți în vreo galaxie îndepărtată, dacă sunteți în celelalte dimensiuni, puteți oricând să aduceți asta înapoi. Asta e frumusețea a ceea ce ați făcut aici, mai ales în această viață. Aducând asta înăuntru, integrând-o. 

Haideți să respirăm foarte profund cu asta, pentru această schimbare care s-a produs, în timp ce se derula acest minunat clip muzical, schimbarea care s-a produs și doar să permitem pentru un moment. Să permitem mai multe lucruri. Permiteți-vă să vă liniștiți, să ieșiți din minte, să opriți acea gândire continuă, acea gândire ca o bubuială pe care aveți tendința să o faceți atât de des. Permiteți-vă să fiți senzuali. În timp ce video-ul se derula, nu a avut loc doar concentrarea - simțul Focalizării, concentrarea asupra Focalizării; pentru un moment ați dat voie celorlalte simțuri să înceapă să intre.

Am vorbit mult în ultima vreme despre simțuri, pentru că în final asta se întâmplă cu un Maestru care iese din trezire, intrând în iluminarea întrupată. Realizați că nu e vorba despre a studia texte sau scripturi antice, nu este despre a urma un set de reguli pe care s-ar putea realmente să nu vă placă să le urmați, ci doar deschiderea către celelalte simțuri într-un mod natural, ușor.

Știu că sunteți într-un fel de stare de flux chiar acum. „Flux”, am spus. O stare de flux, o stare de, oh, ceva confuzie, o stare de metamorfoză/transformare chiar acum, și asta e complet natural, complet previzibil. Voi de fapt o faceți mult mai grațios decât au făcut-o mulți dintre Maeștrii Ascensionați. O faceți într-un mod mult mai integrat decât s-ar fi așteptat Maeștrii Ascensionați care stau în club.

E dificil. E provocator. Nicio îndoială aici. E aproape ca și cum ați fi trași de gravitație - o gravitație care ar vrea să vă aducă înapoi în minte, într-un singur simț al Focalizării; o gravitație care v-ar trage înapoi în vechile căi și apoi v-ar face să tot încercați să perfecționați acele căi vechi de a face lucrurile, gândindu-vă că asta, într-un fel, vă va duce la realizarea voastră. Sunteți în acest punct unde reveniți la simțuri în timp ce încă mai sunteți în corpul fizic, în timp ce integrați lucruri precum natura, în timp ce integrați experiențele fizice în viața voastră.

E cu adevărat profund. Chiar nu sunt cuvinte umane care pot descrie asta, dar voi treceți printr-o tranziție. Și cel mai mare lucru pe care-l aud în certurile voastre nocturne cu mine, în discuțiile nocturne cu mine; cel mai mare lucru pe care-l aud, chiar și în momentele private când sunteți singuri, vă întrebați iar și iar: „Ce e în neregulă cu mine?” Aveți o mică durere de cap: „Ce e în neregulă cu mine?” Vă doare degetul de la picior: „Ce e în neregulă cu mine?” Gândurile voastre sunt pliate pe: „Ce e în neregulă cu mine?” Nu aveți acea curgere normală și sincronicitate în viața voastră, de fapt nu aveți acea plictiseală veche în viața voastră: „Ce e în neregulă cu mine?” vă întrebați voi. Și eu spun iar și iar: „Absolut nimic.”

Treceți prin atât de multe schimbări odată, schimbări profunde în corp și minte. Nu e nimic în neregulă. Dacă ați putea doar să respirați asta înăuntru și să o permiteți, data viitoare când treceți printr-o chestie de-a voastră - „De ce se destramă totul în viața mea? De ce mă doare corpul? De ce mă simt atât de dezorientat?” - pentru că treceți prin cea mai mare schimbare a oricărei vieți, a peste o mie de vieți. Din toate lucrurile prin care ați trecut, treceți prin cea mai mare schimbare în timp ce încă sunteți în acest corp fizic, în timp ce transcendeți mintea și intrați în simțuri.

Nu e nimic în neregulă, dar e aproape ca o profeție care se auto-îndeplinește. E aproape ca și cum voi ați vrea să fie ceva în neregulă. Într-un fel, poate. Puțin. Ei bine, da. Într-un mod bolnav de genul - „Ai nevoie de consiliere” (câteva chicoteli). „Ce e în neregulă cu mine?” Chiar vreți răspunsul la asta? Ce e în neregulă cu voi? „De ce mi se năruie corpul? Oh, Doamne! Înseamnă că am o boală teribilă. Îmbătrânesc. Nu mai pot gândi.” Nu e nimic în neregulă. Treceți printr-o tranziție. Își pune amprenta/lasă urme pe corpul vostru. Chiar o face. Lasă urme în gânduri și în minte și în orice altceva, în orice ați crezut că erați, în orice cu care v-ați identificat. Își pune amprenta.

Dar dacă puteți respira profund și în modul celei mai mari măiestrii - respirați profund, și ca un Maestru spuneți - ”Totul face parte exact din acest lucru pe care l-am ales, numit iluminare întrupată. Asta e tot. Asta e tot.”

Așa că data viitoare când primiți o amendă pentru depășirea vitezei, voi nici nu știați că ați depășit viteza; data viitoare când o farfurie cade din mâna voastră și se sparge; data viitoare când alunecați și vă răniți cotul sau orice s-ar întâmpla; data viitoare când aveți o noapte complet albă; data viitoare când răciți, data viitoare când partenerul vostru vă părăsește, orice s-ar întâmpla, respirați profund. Nu e nimic în neregulă cu voi. Pur și simplu intrați în măiestrie. Și cu cât mai repede omul recunoaște asta, cu cât mai curând permite „și”-ul - „Oh, și nu e nimic în neregulă, totul face parte din această transformare, expansiune, integrare, conștiință multidimensională”, orice se întâmplă să fie - data viitoare când se întâmplă, primiți-o ca un Maestru. Respirați ca un Maestru. Fiți în grație ca un Maestru și doar permiteți-o.

Omul, da, probabil va vrea să strige și „Oh! Dar fac totul greșit.” Nu. Viața voastră se schimbă.

V-am mai spus înainte, care e cel mai rău, cel mai rău scenariu posibil? Nimic nu se schimbă. Cel mai rău scenariu este ca voi să faceți în continuare tot ce ați tot făcut de peste o mie de vieți? Câți ani ar însemna asta, o mie de vieți? Sunt mulți ani. O sută de mii de ani sau ceva cam pe acolo, unii dintre voi mai mulți, unii mai puțini. Dar chiar vreți să faceți în continuare același lucru iar și iar? Asta e - de fapt, e o întrebare mai mare - este asta cu adevărat siguranță? Chiar e asta siguranță? Doar să faceți același lucru, să vă sculați la aceeași oră în fiecare zi, să mâncați aceeași mâncare, să aveți aceleași convorbiri cu aceiași prieteni și să mergeți la aceleași slujbe și să aveți aceleași griji umane.

Există o percepție că: „Ei bine, e sigur. Îl știu pe diavol. Deja știu rezultatul pentru asta, așa că voi rămâne cu asta.” Dar de fapt nu e deloc sigur. E de fapt unul dintre, ați putea spune, cele mai periculoase lucruri pe care vi le-ați putea face vouă înșivă - să vă înrădăcinați în rutină, într-o și mai profundă rutină.

Partea amuzantă e că - amuzantă pentru mine, nu pentru voi - partea amuzantă e că atunci când încercați să intrați în rutină, când încercați să intrați în tiparele voastre pentru că sunt confortabile și știți ce să anticipați, există o altă parte a voastră numită „Maestrul Care Dă Șuturi în Fund” - MCDȘF - care iese înainte și vă vede în acea rutină împuțită de care omul s-a tot plâns și va face astfel încât să vă miște cu adevărat, pentru că Maestrul nu vrea ca voi să intrați în rutină. El nu vrea să intre în rutină. Așa că Maestrul Care Dă Șuturi în Fund va veni și vă va scoate din asta.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta, în timp ce începem cu întrebarea zilei, întrebarea Shoud-ului. Linda, pregătită cu microfonul.

LINDA: Am înțeles.

ADAMUS: Ai înțeles. Hai să începem. Care e cel mai iritant lucru din viața voastră chiar acum și de ce? Luminile aprinse, vă rog.

LINDA: Oh, pot răspunde eu la asta?

ADAMUS: Da, de fapt, voiam să te întreb pe tine. Tu ești prima. Care e cel mai iritant lucru din viața ta chiar acum și de ce? Dă-i drumul. Dacă nu te-ai supăra să stai în picioare.

SHAUMBRA 1 (femeie): În regulă. Pete pe tot corpul meu.

ADAMUS: Pete. Am putea vedea petele de pe corpul tău? (râsete)

SHAUMBRA 1: (chicoteli) Nu.

ADAMUS: Ai aii ai! Pete. Pete, sunt pete care te mănâncă?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Sunt mov sau verzi?

SHAUMBRA 1: (chicotind) Roz aprins.

ADAMUS: Roz aprins. Nu e atât de rău. Apoi devin verzi, avem probleme, dar… și îți spui: „Ce e în neregulă cu mine?”

SHAUMBRA 1: Da, o fac.

ADAMUS: ”Am pete pe corpul meu.” Și de ce (ai) petele de pe corpul tău?

SHAUMBRA 1: Chiar n-am idee. E nouă treaba asta.

ADAMUS: (șoptește) Au! (cineva strigând spune: „Ohh!”)

LINDA: Ohhh!

SHAUMBRA 1: (chicotind) Ohh!

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: În regulă, a fost pe-aproape.

SHAUMBRA 1: Asta a fost...

ADAMUS: A fost prea pe-aproape. Adică, dacă aveai ceva de genul, ”Nu știu…”

SHAUMBRA 1: Simt de parcă este...

ADAMUS: Uf!

SHAUMBRA 1: Simt de parcă trec printr-o transformare, da.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 1: Absolut.

ADAMUS: Ce faci pentru pete? Iei sare de pete sau altceva asemănător?

SHAUMBRA 1: Nimic.

ADAMUS: Nimic.

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Doar le lași să fie.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Care crezi că e, ei bine, cauza primară și apoi mai mult o cauză fizică? Care e cauza primară?

SHAUMBRA 1: Hmmm, cauza primară.

ADAMUS: Cât de mari sunt petele?

LINDA: Isuse!

ADAMUS: Eh, asta e mânjit. Suntem cu familia! Putem vorbi de lucruri din astea. Putem face show de prezentare chiar aici.

LINDA: N-o face! N-o face!

SHAUMBRA 1: În regulă! (ei râd)

ADAMUS: Vrei să le vezi pe-ale mele? (mai multe chicoteli)

SHAUMBRA 1: Sigur!

ADAMUS: Deci cauza primară. Cauza primară.

SHAUMBRA 1: Ăăă...

ADAMUS: Oh, ador asta.

SHAUMBRA 1: Puțină… probabil...

ADAMUS: Acarieni.

SHAUMBRA 1: ...iritare.

ADAMUS: Iritări. Ce fel de iritări?

SHAUMBRA 1: Nu în genul legat de anumite lucruri.

ADAMUS: Pot vedea prin îmbrăcămintea ta. Pot vedea petele. Oh, vai. Nu e atât de rău (ea chicotește).

SHAUMBRA 1: Eu...

ADAMUS: M-a crezut.

SHAUMBRA 1: Cred că sunt micile iritări ale vieții.

ADAMUS: Mari iritări ale vieții, da, da. 

SHAUMBRA 1: Mici și mari.

ADAMUS: Și ai da niște nume acelor iritări?

SHAUMBRA 1: (chicotește) Mă întreb ce urmează.

ADAMUS: Da. Adică, există vreun nume asociat iritării precum Bob sau Maria sau cineva de genul ăla? (ea chicotește) Ceva de genul ăsta care se întâmplă?

SHAUMBRA 1: Puțin - ei bine, poate.

ADAMUS: Da, acum că menționezi asta (ea chicotește). Nu te-ai gândit niciodată în felul ăsta, dar da. Și de fapt, adevăratul motiv - alergii la alimente cu care nu ești încă acordată. Dar se întâmplă ceva...

SHAUMBRA 1: Chiar așa?

ADAMUS: … cu tot procesul de digestie a mâncării. Oamenii din viața ta cam adaugă la asta. Dar nu, e o alergie la mâncare.

SHAUMBRA 1: Chiar așa?

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 1: Oh.

ADAMUS: Da. Și ce fel de mâncăruri îți plac?

SHAUMBRA 1: Fructe și legume.

ADAMUS: Ah, rahat (ea râde). Fructe și legume. Nu, asta e foarte bine.

SHAUMBRA 1: Și niște zahăr.

ADAMUS: Și niște zahăr, ah, niște zahăr aruncat acolo (ea chicotește). Ce zici de semințe naturale sau...

SHAUMBRA 1: Da, și acelea.

ADAMUS: Da. Înghețată?

SHAUMBRA 1: Mm, câteodată.

ADAMUS: Din când în când. Bine. Carne?

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: De ce?

SHAUMBRA 1: Nu îmi place, nu mi-a plăcut niciodată.

ADAMUS: Pește? Pește?

SHAUMBRA 1: Mi-a plăcut, dar nu îmi mai place.

ADAMUS: Miel?

SHAUMBRA 1: Deloc.

ADAMUS: Nu îți plac kebab-urile de miel?

LINDA: Mie îmi place să port miel!

ADAMUS: Oau! Oau! (câteva chicoteli) Dar găinile? Găinile.

SHAUMBRA 1: Ocazional.

ADAMUS: Ocazional. Mda, bine. Deci ai ajuns să ai niște alergii alimentare. Prea mult acid în organism cauzând… ei bine, nu e doar acid, însă alergii alimentare. Schimbă mâncarea.

SHAUMBRA 1: Să schimb.

ADAMUS: Să schimbi. Nu schimba banane cu mere. Vorbesc despre a trece de la o dietă bazată pe fructe, pe organic-sănătos, chiar la o dietă mizerabilă - pizza și pui prăjit (câteva râsete). Schimbă mâncarea.

SHAUMBRA 1: Bine.

ADAMUS: Acum, acum eu spun asta și la început stomacul tău se va revolta, din cauză că ai în mintea ta programat că anumite alimente sunt bune, anumite alimente sunt rele. Încearcă puțin. Crevete. Îți place crevetele? 

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Mănâncă-l. E bun pentru tine. Niște creveți. Și Sandra, fă o notiță. Crevete la următoarea întâlnire, aici. Da, și noi te vom urmări cum mănânci crevete. Jean, ai vrea să faci o notiță, vom face un segment video despre mâncatul creveților. Și puțin pui. Niște piepți micuți de pui...

SHAUMBRA 1: Pot face asta.

ADAMUS: …sau ceva de genul ăsta, știi. Și doar… ai alergii alimentare care sunt asociate cu credințele tale și ca parte din asta - nu am de gând să îmi fac dezvăluirea încă - dar asta e grozav. Mulțumesc (ea chicotește). Da, da.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: Și acele chestii pătate.

SHAUMBRA 1: Petele.

ADAMUS: Da, da. Și băi cu sare.

SHAUMBRA 1: Bine.

ADAMUS: Da. Dar în baia cu sare, pregătește o (baie) plăcută - ai o cadă de baie frumoasă, corect?

SHAUMBRA 1: Da, un jacuzzi.

ADAMUS: Pregătește o baie plăcută și pune niște sare de mare naturală în ea și apoi pune câțiva din creveții ăia înăuntru (râsete) și urmărește-i cum plutesc împrejur. O să ciugulească din toate petele alea mici și le vor distruge. Da, e grozav. Ooo! Baie cu creveți. Nu am mai făcut una din astea de multă vreme. Sunt încă lucruri în a fi om, de care mi-e dor. Baie cu creveți. Pur și simplu, da. Protejează-ți părțile intime, dar în afară de asta (mai multe chicoteli), baia cu creveți este grozavă. Bun. Mulțumesc. Dar, alergii alimentare este răspunsul.

SHAUMBRA 1: Asta e ușor.

ADAMUS: Da. Asta e ușor. Da. Acum, ai de gând cu adevărat să faci asta sau e ca o mare Păcăleală de întâi aprilie pentru Unchiul Adamus, să spui că îți vei schimba dieta? O să încerci cu adevărat, cum ar fi, să începi să adaugi acolo alte grupe de alimente?

SHAUMBRA 1: Sigur, pot face asta.

ADAMUS: Da, puțină lasagna, poate, cu câțiva cârnați buni în ea și… (ea se strâmbă) Nu, încearcă… vezi? Vezi? Ce spun eu? Eu încep, țin această prelegere profundă - am fi putut să încheiem Shoud-ul chiar aici - și spun schimbări în viața ta și tu ești cam în genul: „Ce e în neregulă cu mine?” Treci prin schimbări. Ai vrea te rog să nu te împotmolești?

SHAUMBRA 1: Bine.

ADAMUS: Vei încerca să schimbi alimentația puțin?

SHAUMBRA 1: Absolut. O voi face.

ADAMUS: Puțin. Bine. Da, da. Bine. Mulțumesc.

SHAUMBRA 1: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Îți place…

LINDA: Oh, nu a terminat cu tine. Niciodată n-o face (râsete). Niciodată n-o face.

ADAMUS: Mă gândesc la toate lucrurile care mi-au plăcut! Îți place rața?

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Raței îi place de tine! (mai multe chicoteli) Da, încearc-o. Încearc-o. Bun. Puțină rață Peking (n.tr. tipul de rață).

SHAUMBRA 1: Mac.

ADAMUS: A trecut atâta vreme.

SHAUMBRA 1: Mac.

ADAMUS: Aș dori ca Linda și Cauldre să…

SHAUMBRA 1: Mac!

ADAMUS: …mă scoată în oraș mai des la o mâncare interesantă (câteva chicoteli).

LINDA: Nu eu sunt problema.

ADAMUS: Știu că nu ești! (râsete și Adamus arată către Cauldre și rostește „Plictisitor!”) Pizza și burgeri, da. Mă mir că nu are o pată mare peste tot (Linda chicotește). Dar mulțumesc. Mulțumesc. Un mod bun de a începe. Următorul.

LINDA: Ei bine, minți întrebătoare vor să știe.

ADAMUS: Da. Care e cel mai iritant lucru din viața ta și de ce?

DAVID: Să mă trezesc în miezul nopții ca să merg la toaletă? (Linda râde)

ADAMUS: Nu e asta natural?

DAVID: O fac mai mult decât e natural.

ADAMUS: Mai mult decât e natural.

DAVID: Da.

ADAMUS: Bine, ce se întâmplă?

DAVID: Ei bine, ăă…

ADAMUS: Ohhh! Stai așa. Stop joc. Tocmai ce a devenit mental cu mine. Ați văzut asta? A început să gândească despre ce crede că ar fi problema cu nevoia de a se trezi în miezul nopții și a merge la toaletă. Acum respiră profund. Ce se petrece cu asta?

DAVID: Virusul energiei sexuale, libertate ancestrală.

ADAMUS: Ești într-un mare rahat.

DAVID: Mda (râsete).

ADAMUS: Oau!

DAVID: Iritație de, cum ar fi, știi, câteodată îndoiala…

ADAMUS: Eiiii! Unde e soneria mea? Greșești în toate privințele.

DAVID: Bine.

ADAMUS: Gândești prea mult. Faci „Ce e în neregulă cu mine?” mult. „Ce e în neregulă cu mine?” și „Trebuie să fie asta.” Uită de toate astea. Suntem dincolo de treaba cu SES. Bine? Suntem dincolo de treaba cu ancestralul. Presupun că le-ai văzut, le-ai urmărit, le-ai făcut.

DAVID: Da.

ADAMUS: Le-ai predat.

DAVID: Da.

ADAMUS: Deci suntem dincolo de asta. Acum, ce se petrece?

(David face o pauză și oftează)

Mda.

DAVID: Mda.

ADAMUS: Este o - și așteptați până când fac marea dezvăluire - dar ai tulburare de senzitivitate a somnului. Nu este tocmai o tulburare; e o senzitivitate a somnului. Devii foarte senzitiv în starea de somn. Tu ești oricum, dar nu o arăți suficient, chiar dacă unii oameni cred că o arăți prea mult. Nu o arăți suficient - senzitivatea ta reală, conștiența ta reală. Treci în starea de somn, devii foarte senzitiv, foarte conștient de lucruri. O reții toată pentru dormit, dar nu o arăți cu adevărat. Așa că este atât de senzual încât te trezește din somn și crezi că te-ai trezit pentru că trebuia să faci pipi, ceea ce probabil așa e, dar la acel moment nu contează cu adevărat. Este mai degrabă vorba despre senzitivitatea ta din somn, și e un lucru bun, David. Chiar e un lucru bun, în special când nu trebuie să te trezești la o anumită oră dimineața. E corect?

DAVID: Nu trebuie, așa e.

ADAMUS: Ai putea trage câte un pui de somn toată ziua, dacă vrei.

DAVID: Și de obicei trag un pui de somn.

ADAMUS: Da, da. Și ai putea face rost de o oliță sau ceva de genul ăsta (râsete), și nu ar mai trebui nici să ieși din confortul saltelei tale. E cam grosolan, dar...

DAVID: Mda, puțin cam grosolan.

ADAMUS: E cam grosolan, mda. Dar nu e… și aș vrea să subliniez pentru voi toți, voi toți, că lucrurile la care vă gândiți, probabil nu există. Aș putea spune că aproape 87 la sută din voi vă înșelați! Vă înșelați. Și sunteți: „Oh, Isuse! Trebuie să mă scol din cauza prostatei mele și, oh, afurisita asta de prostată! De ce trebuie să am una?” Și apoi e ca și cum: „Oh! Trebuie să mă târăsc până la baie.”

Respirați profund. Nu e nimic în neregulă cu voi. Încetați să mai lucrați la asta așa cum ați tot făcut. Încetați să vă mai gândiți la asta așa cum ați tot făcut. E aproape obsesiv.

DAVID: Da.

ADAMUS: Mda. Cam plictisitor.

DAVID: Plictisitor.

ADAMUS: Plictisitor (David chicotește). Mda.

DAVID: E cu adevărat enervant (n.tr. „pisser” înseamnă atât „enervant” cât și „pișăcios”) (râsete)

ADAMUS: Asta a fost bună! Da, da (David râde tare). Asta a fost chiar bună, David. Vezi? Cumva iese la iveală.

DAVID: Da.

ADAMUS: Vreau să spun, umorul. Bun. Mulțumesc.

DAVID: Mulțumesc.

ADAMUS: Următorul.

DAVID: Mulțumesc.

ADAMUS: Următorul. Care e cel mai iritant lucru din viața voastră chiar acum? Și dacă cineva spune Adamus, hm … (câteva chicoteli) Hm. Asta avea ea de gând să spună.

LINDA: Nu, de fapt nu aveam de gând.

ADAMUS: Oh. Da, cel mai iritant lucru.

DENISE: Încercam să găsesc ceva intelectual, dar ca să fiu sinceră cu tine, când mă urc în mașina mea și devin frustrată de viață, încep să urlu.

ADAMUS: Da, da. Devii frustrată din cauza condusului sau doar îți folosești mașina drept mijloc? (n.tr. „vehicle” înseamnă atât „vehicul” cât și „mijloc”) Fără nicio aluzie.

DENISE: Dau oamenii afară din calea mea.

ADAMUS: Da. Adică, te deranjează condusul sau ești frustrată de o grămadă de lucruri din viață, dar asta nu se manifestă până când nu ajungi în mașina ta, o armă letală, unde începi să simți că e în regulă să îți exprimi furia?

DENISE: Nu. E locul unde îmi pot exprima furia. Nimeni nu poate să mă audă pentru că sunt destul de - pot fi destul de violentă.

ADAMUS: Da, da, da. Așa că aștepți până urci în mașină, ca și cum ăla e un loc din care nu o să faci rău nimănui…

DENISE: Nu am de gând să lovesc pe nimeni. Oh, nu! (ea chicotește)

ADAMUS: Sigur, sigur. Nu. Un loc cu adevărat potrivit pentru ca furia ta să se exprime, e atunci când conduci pe autostradă (câțiva chicotesc). Deci dai drumul…

DENISE: Cu precauție.

ADAMUS: …furia iese la iveală și nu este cu adevărat traficul (de vină). De ce furia?

DENISE: (pauză) De ce furia?

ADAMUS: De ce furia?

DENISE: Mi-ai pus o întrebare grea aici.

ADAMUS: Nu, nu este o întrebare grea. Este atât de ușor.

DENISE: Da.

ADAMUS: Da, da.

DENISE: Cred că e ceva ce nu vreau în viața mea. Nu vreau să fie nevoie să-l exprim și să îl simt, dar totuși simt că vine mereu către mine.

ADAMUS: Da, da.

DENISE: Deci încerc să-mi dau seama cum să-l exprim, fără...

ADAMUS: Care este cea mai mare frustrare a ta în viaţă, în afară de tine? Asta ar fi evident. Care e cea mai mare frustrare?

DENISE: Incapacitatea de a comunica...

ADAMUS: Aiurea.

DENISE: ...în mod clar. Ei bine, cum ar fi...

ADAMUS: Oamenii!

DENISE: Bine.

ADAMUS: Oamenii.

DENISE: Oamenii...

ADAMUS: De asta nu comunici.

DENISE: …familia mea. 

ADAMUS:  Familia ta și oamenii și soţii și mai multă familie și prietenii și orice altceva. Oamenii. Mare frustrare. Întrerupe comunicarea, care este unul dintre principalele simțuri.

DENISE: Este familia.

ADAMUS: Și atunci ce faci?

DENISE: Mă închid.

ADAMUS: Da. Cum anume te închizi?

DENISE: Doar devin tăcută.

ADAMUS: Și ce altceva? Taci...

DENISE: Aduc totul înăuntru și explodează în țipete și iese fum.

ADAMUS: Ce altceva se întâmplă ca urmare a închiderii tale față de oamenii din viața ta care te-au abuzat? Ce altceva se întâmplă? 

DENISE: Mă răzbun pe mine.

ADAMUS: Da.

DENISE: Redirecționez asta către mine.

ADAMUS: Tu nu mai auzi. Nu mai asculți. Oprești comunicarea. Simțul comunicării este atât de frumos. Este un simț. Nu este doar actul de a vorbi sau de a asculta. Este un simț, și ai făcut o treabă foarte bună în a-l închide, până când intri în mașina ta. Te poți auzi în mașină?

DENISE: Oh, da.

ADAMUS: Oh, da. Nu e uimitor cum te poți auzi pe tine chiar și în mașină? Deci, să încheiem asta. Vom face un lucru mic astăzi pentru a încheia asta.

DENISE: Mulțumesc.

ADAMUS: Bine. Gata cu jocurile. Da, oamenii te vor răni. O vor face. Oamenii vor face mișto de tine. Ei vor râde de tine. Îți vor lua tot ce ai. Vor încerca să-ți ia sufletul dacă ar putea. Dar ei nu pot face asta.

DENISE: Oh. nu. Ei nu îmi vor putea lua sufletul. (ea chicotește)

ADAMUS: Ei vor încerca.

DENISE: Vor încerca, dar...

ADAMUS: Vor încerca, dar ei nu pot.

DENISE: Cred că de aceea l-am protejat.

ADAMUS: Da. Adică, chiar dacă l-ai fi oferit lor, nu ar fi putut să-l ia. Dar există acest lucru imens, și apoi vă tot întrebați: “Ce e în neregulă cu mine? Ce e în neregulă cu mine?” Sunt doar oamenii. Nu este vorba despre tine, bine? Mulțumesc.

DENISE: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă vreo doi. Este partea mea preferată din întregul spectacol (Adamus chicotește). Da, dragă.

CAROLINE: Te superi dacă stau...

ADAMUS: Ești la fel de frumoasă ca întotdeauna. Rămâi pe scaun, te rog. Da (ea e puțin stângace în folosirea microfonului).

CAROLINE: Te superi dacă stau jos?

ADAMUS: Nu mă deranjează.

CAROLINE: Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Aș putea să vin să stau lângă tine? (Ea chicotește)

CAROLINE: Da, poți.

ADAMUS: Bine. Bine. În regulă. (merge să se așeze lângă ea)

CAROLINE: Mulțumesc.

ADAMUS: Îți dai seama că sunt camere peste tot aici. (ei râd)

CAROLINE: Oh, la naiba! (ea chicotește)

ADAMUS: Nu am fi putut avea un moment privat, nici dacă am fi încercat. Deci, care este cel mai iritant lucru din viața ta?

CAROLINE: Spatele meu.

ADAMUS: Spatele tău.

CAROLINE: Spatele meu. Mm hmm.

ADAMUS: Ce-i cu el?

CAROLINE: Ei bine, am rupt o vertebră fără a încerca măcar (ea chicotește).

ADAMUS: Da.

CAROLINE: Și s-a vindecat, dar m-a lăsat infirmă.

ADAMUS: De durere?

CAROLINE: Da.

ADAMUS: Multă durere?

CAROLINE: Nu atât de multă acum.

ADAMUS: Da. Da. Deci, spatele. Ce ai spune că reprezintă spatele în viața ta?

CAROLINE: Forță.

ADAMUS: Și - forță, e adevărat - și ce altceva?

CAROLINE: Stabilitate.

ADAMUS: Și ce altceva?

(ea face o pauză)

Rigiditate?

CAROLINE: Corect.

ADAMUS: Vreau să spun, este forța. Spatele reprezintă forța.

CAROLINE: Da.

ADAMUS: Dar există, de asemenea, o anumită rigiditate. Cu alte cuvinte, lucruri care trebuie să fie într-un anumit fel.

CAROLINE: Da.

ADAMUS: Și spatele cedează atunci când porți prea multe poveri, când încerci să păstrezi lumea laolaltă - nu doar pe cei dragi, dar încerci să păstrezi lumea laolaltă - și când... ești atât de rigidă uneori - adică: fermecătoare, frumoasă, dar uneori atât de rigidă, fixată în căile tale. Ai putea spune că ea este puțin încăpățânată câteodată?

VINCE (soțul ei): Încăpățânată, da.

ADAMUS: Da, încăpățânată, da. Acum mă mut mai departe, pentru că se face puțin cam cald aici (câteva chicoteli). Dar încăpățânată, rigidă. Și este exact ceea ce am spus, Sinele Vostru Maestru, acel Maestru care dă șuturi în fund, vine și spune: “Gata cu rigiditatea. Gata cu încăpătânarea. Este timpul să te deschizi”. Ai un simț natural al creativității, dar ai încercat să-l structurezi chiar și pe el. Și corpul tău spune: “Nu. Nu. Nu mai putem face asta.” 

Tu ești bine, de fapt; corpul tău spune doar: “Trebuie să eliberezi asta, toată această rigiditate.” Deschide-te cât mai mult. Fă ceva lucruri nebunești câteodată. Ai fost excesiv de manierată în viața ta (ea chicotește încet). Da. Da, și eliberează asta. Sunt câțiva dintre voi aici în cameră în aceeași situație, dar eu nu am să mă uit în jur. Eliberați asta. Și știu că există o tendință de a gândi: “Oh, spatele meu este terminat. Niciodată nu se va vindeca. Și doctorii mi-au pus toate aceste diagnostice și este terminat de mult.” Nu e deloc așa. Există un lucru numit corpul de lumină, și se realizează prin permitere. Dar tu și eu trebuie să avem o mică discuție despre permitere cândva. Vino la Maestrul Simplu în această vară, aici. Ai încercat chiar să controlezi și permiterea și asta nu funcționează. Permiterea este doar permitere.

Deci, respiră adânc. Vom pune acel spate la loc din nou, ca să nu mai doară și să nu întâmpini dificultăți la mersul pe jos, pentru că îți place să mergi pe jos. Îți place libertatea ta, iar acest lucru a limitat-o cu siguranță. 

CAROLINE: Mm hmm.

ADAMUS: Bine.

CAROLINE: Mulțumesc.

ADAMUS: Cu siguranță.

CAROLINE: Mm (o sărută).

ADAMUS: Mulțumesc. Bine. 

LINDA: Mai mult?

ADAMUS: Bine. Da, încă doi.

LINDA: Bine.

ALAIN: Am prevăzut asta! (Linda râde)

ADAMUS: Care este cel mai iritant lucru din viata ta...

LINDA: Atât de previzibil, nu-i așa?

ADAMUS: ...altul decât atunci când...

ALAIN: Atââât de previzibil! (Linda chicotește)

ADAMUS: ...când cineva îți dă microfonul?

ALAIN: Sunt așa, ca și ea, știi. Am un spate distrus. Şi ce dacă.

ADAMUS: Lucrul cel mai iritant în viața ta?

ALAIN: (chicotind) Acum am această problemă periodică de sănătate cu plămânii, care a provocat problema spatelui.

ADAMUS: Corect. Uau.

ADAMUS: (cântând) Șira spinării conectată la... bine (câteva chicoteli).

ALAIN: Deci se simte foarte - este ca și cum cineva mă bate pe umăr, mă trezește.
 

ADAMUS: Despre ce este vorba?

ALAIN: Ei bine, este vorba despre a nu trăi viața, cred. Acea respirație este într-adevăr a fi în moment, a fi acolo.

ADAMUS: Deci, ce se întâmplă atunci când ești un om foarte sensibil și ai o dorință de viață, o poftă de viață, dar ai fost foarte structurat, datorită așteptărilor și tuturor celorlalte lucruri de genul ăsta; ce se întâmplă atunci când o parte din tine vrea atât de mult acea libertate - acea libertate și expresie - dar o parte din tine ezită și rămâne structurată într-un tipar? Vei avea unele probleme.

ALAIN: Lucruri care eu nu vreau să iasă la iveală.

ADAMUS: Da. Și cum încerci să le scoți afară?

ALAIN: Ei bine, se pare că prin tuse.

ADAMUS: Tuse. Tuse, tuse. Încerci să le scoți afară. Asta eventual îți distruge spatele pentru că pui o presiune extraordinară pe el de fiecare dată când tușești. Dar este pur și simplu o chestiune de a permite acelei părți senzuale și creative din tine să o ia razna. Fă ceva pe jumătate nebunesc sau complet nebunesc. Ia o grămadă de vopsele spray și vopsește-ți casa de jur imprejur (râsete; soția lui, Patricia este șocată).

ALAIN: Bine, bine.

ADAMUS: Sau este casa altcuiva.

ALAIN: Da! Da. Poate voi vopsi garajul.

ADAMUS: Eu spun asta în glumă, dar nu este deloc. Ce este mai important? Permiterea acelei... tu ai un simț creativ atât de natural, vieți întregi de adevărată ghidare a eforturilor creatoare și de a fi creativ tu însuți, ca apoi să-l ții atât de blocat acum și acea tuse încearcă să-l scoată la iveală, să-l facă să iasă. Îți afectează spatele, destul de curând va începe să-ți afecteze și umerii, după aceea va...

ALAIN: A făcut asta deja.

ADAMUS: Şi apoi dureri de cap şi orice altceva. Nu merită. Nu merită. Și mă întorc la punctul cu care am deschis discuția. Vă întrebați cu toții ce este în neregulă cu voi? Chiar nimic nu este. Există unele simptome de suprafață, cum le-ați putea numi, care apar, și dacă doar v-ați opri din a fi atât de mentali, gândire… opriti-vă din a vă auto-diagnostica, știți voi, ca un doctor sau psiholog și doar simțiti aceasta. Și voi ajunge într-o clipă la dezvăluirea mea, însa spatele, tusea, orice altceva. Fiți creativi. La naiba, într-un fel, tu ești francez. Vreau să spun, că ai avea … 

ALAIN: Încă mai aveam pașaportul ultima oară când m-am uitat.

ADAMUS: Tu încă mai ai pașaportul. Așa că, ai fost obișnuit cu Statele, obișnuit cu Statele Unite (ale Americii) – și ceva din (creativitatea din) tine a fost stors. Însă doar fii creativ din nou. Într-adevăr. Bun. Cauldre îmi spune să tac, dar eu mă distrez (Alain chicotește) Bun. Bun. Mulțumesc. Încă unul.

ALAIN: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă unul. Care este cel mai iritant lucru în viața ta chiar acum. Linda? Cel mai iritant lucru.

VICKI: Bine, chiar am să spun asta aici.

ADAMUS: Te rog.

VICKI: Vagin uscat. (Cineva întreabă: „Ce a spus?”) Vagin uscat.

ADAMUS: Ohhh!

LINDA: Ohh! (Linda râde)

ADAMUS: Am crezut că ai spus...

LINDA: Am crezut că ai spus: „Cu mașina în China!” (râsete)

ADAMUS: Am crezut că ai spus: „Cu mașina în China” și mă pregăteam să-ți spun: „Bine.”

LINDA: Este ca, mda!

VICKI: O, da!

LINDA: Nu poți conduce până în China!

VICKI: O, nu! Am vrut să spun...

ADAMUS: Haideți să ne ocupăm de „condusul în China“, totuși (mai multe chicoteli).

VICKI: Știi tu, post-menopauză. Știi tu, părțile fetei...  

ADAMUS: De ce? De ce, de ce, de ce?

VICKI: … capul sud.

ADAMUS: Da, de ce?

VICKI: Da!

ADAMUS: Da. De ce ești în această condiție?

VICKI: Fiecare femeie de vârsta mea este în această condiție.

ADAMUS: Prostii.

VICKI: Da.

ADAMUS: Nu.

VICKI: Da.

ADAMUS: Nu.

VICKI: Da!

ADAMUS: Nu.

VICKI: Da.

ADAMUS: Vrei asta?

VICKI: Nu!! (Adamus chicotește)

ADAMUS: De ce crezi… în afara faptului că oricare altă femeie are așa ceva și tot restul, ce crezi că se întâmplă în privința asta?

VICKI: Ei bine, cred că există un defect în design-ul menopauzei.

ADAMUS: Nu, nu este, și să fiu cu totul sincer – of, trebuie să aștept până să-mi fac dezvăluirea, cu adevărat, nu pentru a intra în asta, ci pentru a discuta mai în detaliu – dar există… în regulă. Există abuzul sexual. Mai toată lumea l-a avut într-o anumită măsură, unii mai mult ca alții. Este închiderea senzualității sexului. Este acel: „Sunt prea bătrân pentru sex. Oricum nu a fost distractiv niciodată, niciodată nu am avut partenerul potrivit, m-am distrat mai bine singur, însă să o fac de unul singur, asta nu-i place lui Dumnezeu.” și toate aceste alte lucruri. Ce crezi că se va întâmpla ?! Adică, crezi că va fi o furtuna acolo jos? Nu! (câteva chicoteli) Se va usca și e ca și cum nu mai este necesar. Nu mai e util, așa că pur și simplu: „Bine, plec.“ Este timpul întoarcerii la sexualitate dar vei avea într-adevăr dificultăți cu asta. Sexualitatea, revenind la sexualitate. A fi… (cineva spune: „Suna ca un curs”) Este reîntoarcerea - … da, da. Un curs pe care Cauldre nu l-ar preda, însă lui Alain i-ar face plăcere să-l predea (râsete) în noua sa abordare franceză creativă. Da, „Reîntoarcerea la sexualitate.“ Deci, nu, e închiderea ființei senzuale. De ce? De ce?

VICKI: Pentru că femeile de vârsta mea nu sunt de dorit.

ADAMUS: Prostii! Asta nu este deloc adevărat. Unele dintre cele mai minunate experiențe de dragoste ale mele, și Cauldre devine atât de jenat atunci când vorbesc… (câteva chicotiri) Iubirile mele cele mai mari au fost ceea ce eu aș numi femeile mature. Femeile tinere, ele nu știu ce fac. Țipă foarte mult. Vorbesc prea mult, și apoi ... (unii râd) Nu a fost distractiv și se termină imediat. Și ele sunt ca: „Oh Adamus! Oh! M-ai epuizat.” Femeia mai matură este precum: „Iubitule, iubitule, să ne petrecem încă o noapte împreună.”

Nu, senzualitatea la bărbați și femei crește odată cu vârsta. Ar trebui să crească odată cu vârsta. Devii mai senzual, mai experimentat, mai liber cu corpul tău, mai puțin inhibat legat de ceea ce cred oamenii. La un moment dat, pur și simplu nu mai dai doi bani, e ca şi cum dai tot ce poți, fie că este cu tine însuți, cu un partener, cu mai mulți parteneri, nu contează. Într-adevăr nu contează. Dar nu există niciun motiv pentru... senzualitatea crește odată cu înțelepciunea. Priviți ce se va întâmpla mai târziu astăzi. Senzualitate... (Adamus chicotește)

SART: Da, iubito!

ADAMUS: Senzualitatea crește cu înțelepciunea. Acum, respiră adânc, ia o gură de apă și adu asta înapoi, iubito (mai multe chicoteli). Ăsta este un nou tricou pentru Sart. „Adu asta înapoi, iubito.“

VICKI: Adu asta înapoi, iubito.

ADAMUS: Noi vom ști semnificația tricourilor. Bine, mulțumesc. Mulțumesc pentru sinceritatea ta.

Am deschis discuția cu întrebarea  – „Care este cel mai iritant lucru din viețile voastre chiar acum?” – și am avut o mulțime de răspunsuri foarte bune. Mulțumesc. Practic, este totul! (Adamus chicotește) Ce se întâmplă chiar acum în viața voastră este că deveniți o ființă senzuală, cu multi-simțuri, nu doar în Concentrare. Aceasta a fost o tema de-a mea de ceva timp. Să ieșim din Focalizarea singulară.

Focalizarea este un simț. Este un simț angelic. De fapt, în celelalte tărâmuri, în afara celor care au fost aici pe Pământ, restul nu sunt foarte buni la concentrare. Sus, în tărâmurile angelice, ei într-un fel, cum i-ați spune voi, se lovesc de pereți. Ajungi să fi foarte deranjat fiind în jurul unei mulțimi de ființe angelice aerate care nu au fost niciodată pe Pământ. Precum: „Ce?! Încearcă să te stabilizezi. Haide! Ai putea, totuși, la un moment dat, să rămâi doar pe un subiect?” Și ei sunt cam vaporoși și sunt într-un fel, stiți voi, un lucru sau altul. Ați cunoscut niște oameni de genul acesta, dar e mai rău. Este mai rău în celelalte tărâmuri. Ați ajuns buni la Concentrare. Dar vom merge dincolo de asta acum. 

Deci, ce se întâmplă este că ați devenit foarte senzitivi. Este un fel un moment dificil, chiar acum, deoarece vă deschideți alte simțuri. Am vorbit recent în Keahak sau în Masters Life 4 despre simțul lui U, de exemplu. Este un simț, ceea ce înseamnă că sunteți în stare să percepeți particule de energie, care nu sunt particule fizice, dar voi sunteți capabili să percepeți particule de energie în unitate. Mai degrabă decât toate aceste mici - cred că le-ați numi - puncte, sunteți capabil de a percepe un scaun. Asta e uimitor. Acesta este un simț. In loc de a vedea milioane de puncte mici de energie, ați dezvoltat abilitatea, prin simțul de Unitate, de a le aduce împreună.

Este un simț foarte jucăuș. Nu mai trebuie nici să vezi doar un scaun. Simţul vostru Unitate vă permite să vedeți un scaun în această dimensiune. Dar, același simț Unitate vă permite să vedeți copacul din care a provenit și să simțiți copacul din care a provenit; să vedeți și să simțiți o entitate care stă acolo chiar acum - dacă el s-ar da de pe scaunul meu - am să-l prezint într-o clipă. Acesta este simțul Unității.

Voi vă deschideți o mulțime de simțuri, și este un moment foarte incomod. E ca și cum treceți prin pubertate pe drumul spre măiestrie. Asta e ca pubertatea spirituală. În același timp, ați devenit foarte sensibilizați, senzitivi la atât de multe lucruri diferite de pe Pământ și este un timp foarte iritant și enervant în care să fii. Și am vrut să subliniez că veți avea parte de lucruri precum erupțiile cutanate și uscare a indiferent ce, și veți trece prin tot felul de tot felul de accese de tuse și dureri și toate aceste alte probleme, pentru că ați devenit foarte senzitivi.

Să vorbim despre unele dintre acestea și voi vorbi despre ceea ce ați numi partea enervantă, însă și de partea binecuvântată la care veți ajunge. Cred că ar trebui să avem aici o tablă sau ceva pe care să putem scrie.

LINDA: Chiar aici.

ADAMUS: Ah! Cereți și veți primi. Vine la tine, nu? E chiar acolo. Nu avem astăzi mica noastră tablă magică, însă avem favorita mea - tabla de modă veche în stilul lui Moise. Da.

Bine, deci alimente. Alimente. Ați menționat mai înainte alimentele. Deveniți mai sensibili la ele. Vă va afecta corpul. Anumite alimente care credeți că sunt bune pentru voi, treceți peste asta, pentru că organismul vostru s-a schimbat. Chimia voastră, pH-ul vostru, balanța interioară a ceea ce numiți energii de lumină și întuneric sunt toate în schimbare.

Sunt anumite alimente care vă vor cauza ceva chiar acum, chiar dacă credeți că sunt sănătoase. Fiecare aliment este sănătos. Toate alimentele. Viermii sunt sănătoși (câteva chicoteli). Îmi plac viermii.

EDITH: Bine pentru tine.

ADAMUS: Da, viermi gumați mici. Sunt într-adevăr ... (mai multe chicoteli) Ei bine, nu contează. Fiecare aliment este sănătos pentru voi, dar depinde de voi să îl simțiți. Unele vă vor afecta. Chiar dacă spuneți: „O, eu mănânc bine astăzi. Am iaurt și banane,” poate nu. Poate nu. Ar putea fi declanșarea unor credințe vechi, care au nevoie să fie eliberate acum. Bine, deci alimentele. Scrieți asta pe tablă.

Pe de altă parte, alimentele vor avea gust cum n-au avut vreodată. Veți gusta bogăția adâncă din alimente ca niciodată înainte, chiar și din fulgii de ovăz. Una dintre favoritele mele (Linda face zgomote grosolane). Linda tresare când spun asta. Chiar și în fulgii de ovăz, există o așa bogăție, atâta aromă, atunci când vă deschideți simțurile. Deci, o sensibilitate la alimente. Treceți  peste tot ce ați gândit. Asta e aproape o comandă pentru a merge mai departe. Treceți peste vechile chestii alimentare.

LINDA: Domnule, există o temă pentru asta?

ADAMUS: Temă. Ce, ne credem în Concentrare aici? (câteva chicoteli) Senzitivitate. Senzitivitate. Ce ziceți de zgomot?

LINDA: O, da!

ADAMUS: Dumnezeule, zgomot! Adică, brusc, iritant și crezi că: „O, probabil încep să fiu ca unul dintre acei bătrâni, știți voi: ‘Ieșiți din curtea mea, bastarzi mici!’” (Linda oftează) „O, acel zgomot! Nu-l pot suporta. Dă mai încet casetofonul.” (unele chicoteli) Deveniți foarte sensibili la orice fel de sunet și poate fi enervant. Pentru unii dintre voi, va fi pur și simplu groaznic să faceți față anumitor frecvențe. Sunete puternice. Ce ziceți de asta - am de gând să implantez asta în voi toți - scurgerea de apă noaptea târziu, de la robinet, și nu o puteți repara. Pic! Pic! Pic! E ca și cum: „Ohh!” Apoi, vă folosiți mintea ca să depășiți asta: „Nu mă voi gândi la picătura aia.” Tocmai ai fost picurat, pentru că va fi mai rău decât oricând.

Și acele sunete enervante de... Cauldre are o fobie față de oamenii care fac zgomot atunci când mănâncă (Adamus imită sunetul mâncatului zgomotos și Linda chicotește). Și acum, poate credeți că e un om echilibrat, dar când se dezvăluie, se dovedește a fi un pic trăznit în legătură cu zgomotele alimentare. Deci, vă rog, vă rog pe voi toți, când luați cina împreună cu Cauldre, nu mâncați (râsete). Nu mâncați. Biata Linda a avut de-a face cu acest lucru de ani de zile. El o poate auzi mâncând un covrig de la o milă distanță (mai multe chicoteli). Și sărmana de ea nu mai poate mânca nici măcar în jurul casei. Nu e de mirare că e atât de slabă. Adică, ea nu poate mânca. Este nevoită să mănânce atunci când el părăsește casa. Ea îl vede cum se urcă în mașină și pleacă... – „Oh, bine. Acum imi voi pune un bol cu cereale.” Errrrr! El se întoarce, vine înapoi – „Oprește mâncatul zgomotos!“ (râsete)

LINDA: Nu exagerează mult.

ADAMUS: Zgomot. Acum, de cealaltă parte este frumusețea sunetului, așa cum niciodată nu ați auzit înainte, în muzică, în natură. O pasăre cântând dimineața devreme. E atât de bogat și senzual. Într-un fel, sunteți între acestea. Veți merge de la simțuri gri, plictisitoare, în toate simțurile, dar veți experimenta unele dintre aceste disconforturi, supărări, cu unele dintre aceste simțuri.

Care sunt unele dintre celelalte despre care putem vorbi? Ce ziceți de gândurile negative? Gânduri negative. Sensibilitatea la gândurile negative, ale voastre personale, ca să începem cu ele. Deveniți mai conștienți: „O, Doamne, capul meu este plin de atât de multe gânduri negative. Probabil că sunt o persoană rea.” Nu, voi doar sunteți conștienți. Toată lumea le are și cea mai mare parte dintre ele nu sunt ale voastre. Am vorbit despre asta, nu vreau să trebuiască să mă întorc la asta din nou. Dar voi ați devenit atât de sensibili la gândurile negative, lucrurile care vin de la alte persoane. Este istovitor – mai rău este atunci când le luați ca ca fiind ale voastre proprii – dar sunt istovitoare, acele gânduri negative.

Vreau să fac un film cu Michael Conti într-o bună zi despre locașurile interioare ale minții voastre. Ceea ce se întâmplă acolo și modul în care acestea, știți voi, gândurile cumva pătrund; ele nu sunt nici măcar ale voastre neapărat, dar mergeți la luptă cu ele și vă bateți cu ele și nu veți câștiga. Nu există niciun câștigător. Voi doar le lăsați să plece. Dar voi sunteți acolo măcinând mai departe toate aceste gânduri – „Trebuie să-mi controlez gândurile. Trebuie să-mi gestionez gândurile. Trebuie să gândesc gânduri bune, pentru că eu sunt o persoană spirituală. Sunt pe drumul spre iluminare. De ce mă gândesc la a lua un coș de gunoi și a-l arunca în curtea vecinului meu? Ce este în neregulă cu mine? Ceva nu e în regulă. Trebuie să mă duc înapoi și să ascult Libertatea Ancestrală, pentru că probabil nu m-am prins de ceva.” Sunt gândurile blestemate ale vecinului tău despre propriul lui gunoi! Nu au fost ale tale de la bun început. Deci, deveniți atât de conștienți și mai ales de ceea ce ați numi gândurile negative. Dansați cu ele. Distrați-vă cu ele. Rostogoliți-vă în gunoiul vecinului în gândurile voastre. Îmbrățișați asta.

Veți descoperi, de fapt, că nu a fost cu adevărat un gând negativ. A fost mai mult decât a lua un coș de gunoi și a-l răsturna în curtea vecinului. Este de fapt senzual. Este de fapt ceva de văzut și este mai mult decât ceea ce gândeați la suprafață. Nu au fost într-adevăr gânduri negative. Fiți sexy cu gândurile negative. Într-adevăr. Permiteți-vă să intrați în ele. V-a fost atât de frică de ele – „Trebuie să stai departe. O, gânduri negative ce apăreau. Voi omorî pe cineva.” Opriți-vă. Fiți senzuali cu ele. Simțiți în ele. În cazul în care ele apar iar voi sunteți: „O, partea întunecată! Lucifer! Ele vor să mă captiveze.” Nu, nu o vor face. Deveniți senzuali și, în acea senzualitate, voi îndepărtați fațada a ceea ce ați numi un gând negativ sau rău. Ați decojit-o și dintr-o dată vedeți că totul, totul este bogat și senzual. Nu există niciun negativ sau pozitiv în acesta. Este doar o senzitivitate care sosește la tine. Și atunci nu vă va mai fi frică de aceasta. Nu veți mai încerca să vă luptați. Nu veți mai încerca să depășiți negativitatea.

Deveniți mult mai sensibili.

 

Ce altceva vrem să punem pe listă? Este una evidentă. Oamenii. Mulțimile. Mulțimile. Oamenii - poți împărți asta în două categorii - dar mulțimile.

LINDA: Pe care o vrei?

ADAMUS: Mulțimile. Deveniți atât de sensibili la mulțimi și la oameni și apoi vă spuneți vouă înșivă: Oh! Sunt un singuratic. Nu, nu sunteți. Sunteți doar sensibili și mulțimile au ceva colosal, un sentiment colosal în ele. Ce să faceți? Ei bine, ați putea face o plimbare în natură sau să le simțiți. Acum, asta este puțin copleșitor la început, pentru că este multă energie în asta. Dar simțiți acea mulțime de oameni. Simțiți cât de dezgustătoare poate fi, cât de frumoasă poate fi. Simțiți unitatea acelei mulțimi de oameni. Simțiți însăși caracteristica de turmă a acesteia, fără să judecați, dar simțiți acei oameni.

Va deveni din ce în ce mai greu, pentru o vreme, să fiți pe lângă mulțimi. Și mulți dintre voi obișnuiați să fiți, aș putea spune, oameni sociali, și apoi la un moment dat, datorită senzitivității voastre, v-ați de-socializat. Doar simțiți-i pe aceștia.

Frumusețea din mulţimi și chiar din oameni individuali, frumusețea este că priviți, simțiți, veți deveni conştienţi de ce se întâmplă în inimile lor. Nu va mai fi acea separare, acel zid mare între voi și ei. Nu va trebui să vă întrebați ce gândesc sau simt ei. Nu vorbesc despre a fi clarvăzători sau să le citiți gândurile. Veți putea să simțiți acea persoană, viața lor, călătoria lor, chiar dacă sunt încă adormiți; frumusețea pe care o au. Chiar și cei mai josnici oameni au o asemenea frumusețe în ei. 

Ei sunt într-o călătorie. Ei sunt diferiți față de voi. Veți considera că e dificil să fiți lângă ei pentru o perioadă lungă de timp, dar veți începe să recunoașteți conexiunea suflet la suflet, realizarea. Nu vechiul Namaste de tip makyo la suprafață, dar adevărata persoană și sufletul din spatele feței și corpului. Deveniți mai senzitivi. Da, dragă.

LINDA: Vrei să spui că vom putea cumva să tolerăm oamenii insensibili și josnici?

ADAMUS: Absolut.

LINDA: Oau.

ADAMUS: Uite de ce, pentru că tu ai fost un om josnic.

LINDA: Ahaaa.

ADAMUS: Ahaaa este corect. Nu, veți avea o asemenea empatie și o compasiune, fără să vă pară rău pentru ei, fără să simțiți nevoia să începeți să țineți predici și să-i treziți și toate celelalte. Noua voastră senzitivitate vă va permite să fiți pur și simplu în prezența lor, să le înțelegeți întreaga lor poveste, cum ați spune voi, dar nu povestea liniară, ci întreaga lor ființă - pac! - uite așa. Nu ca o judecată, ci ca o conștientizare. Veți înțelege la un asemenea nivel că nu vă va părea rău pentru persoana care doarme pe străzi, noaptea. Îi veți onora. Veți avea o asemenea apreciere față de oricine care are un handicap fizic. Veți înceta să vă simțiți îndurerați în preajma lor, dacă înţelegeţi la ce mă refer; încetați să vă mai simțiți rușinați și vinovați în preajma lor. Îi veți onora într-un fel atât de profund. Asta este senzitivitatea. Dar sunteți undeva la mijloc, sunteți așa: „Nu suport mulțimile. Nu îmi plac oamenii. Sunt un singuratic”, și brusc sunteți acea măreață ființă empatică. 

 

Ce altceva? Ce altceva merge pe listă? Da. (o femeie spune: “Mirosuri”) Mirosuri! Oh, da! Mirosuri. Mai este cineva care are sensibilitate la mirosuri? Da. Toți ar trebui să vă ridicați mâinile. Și dacă nu, se deschide destul de repede și brusc, mirosuri de gunoi, cam de toaletă, cum numiți voi asta, mirosurile de tip toaletă portabilă. Oh da, și asta era doar persoana care stă lângă voi (ceva râsete). Începeți să mirosiți energia, și asta este cumva deranjant la început. Este copleșitor. De fapt, nu trebuie să fie un miros fizic cauzat de o activitate anaerobă sau aerobică. Este pur și simplu a mirosi energia, și oh, este puternic câteodată.

Frumusețea este că puteți mirosi energia. Aveți acea apreciere a energiei din aer, a energiei din jurul oamenilor. Subit, de fapt voi nu vă deschideți simțul mirosului; vă deschideți câteva alte simțuri și percepeți asta ca miros, dar asta-i frumusețea. Aceasta este frumusețea.

Alte lucruri. Natura poate fi pe listă. Alergiile. Brusc, în toată viața voastră nu ați avut nicio alergie și deodată strănutați. Sunt copacii. Este polenul. Este mătreața de câine. Sunt toate aceste lucruri și spuneți: “Ce este în neregulă cu mine? Brusc, nu mai pot suporta nimic. Probabil că devin vulnerabil.” Nu! Deveniți senzitivi.

Natura are printre cele mai puternice energii dintre toate. Și când natura trece prin schimbările ei - florile înfloresc, copacii, frunzele răsar - este foarte, foarte puternică. Foarte puternică. Îmi face mie ochii să lăcrimeze câteodată. Foarte puternică. Și apoi combinați asta cu faptul că deveniți mai senzitivi, dar voi iubiți natura, însă veți pleca, de parcă ați trăda natura sau pe Gaia sau oricum - apropo, Gaia pleacă și ea, așa că nu contează - și asta declanșează o senzitivitate în ființa voastră și deodată strănutați într-una. Și apoi: “Ce este asta? Ce este în neregulă cu mine? Nu pot aprecia natura. Nici măcar nu pot merge afară pentru că strănut tot timpul.” De fapt, integrați natura în ființa voastră pentru a o putea lua cu voi, și este copleșitor - copleșitor câteodată.

Acum, noi am putea să tot continuăm cu senzitivitățile voastre, să continuăm cu toate senzitivitățile diferite, fie că este mâncarea, fie că sunt sunetele, mirosul, toate aceste lucruri. Ideea pe care vreau să o exprim aici, este că pur și simplu deveniți mai senzuali. Atât. Vă aflați exact în zona de mijloc și este foarte, foarte, foarte provocator pentru corpul vostru vechi și mintea voastră.

Acum, corpul și mintea voastră nu înțeleg cum să integreze noua voastră senzitivitate. Este copleșitor pentru sistemele lor. Este atât de copleșitor energetic, încât va afecta prizele electrice. Va afecta o parte din calculatorul și echipamentele voastre electronice, doar pentru că, prin analogie, afectează și o parte din sistemele vechi ale corpului vostru.

Mintea și corpul nu știu cum să se descurce cu un simț dincolo de concentrare - simțul Unității, simțul Imaginației, o parte din acele simțuri despre care am vorbit recent și despre care vom mai vorbi. Corpul și mintea au acest mare semn de întrebare: “Ce este în neregulă cu mine? De ce este totul diferit? De ce se schimbă totul?” Nu este nimic, nimic, nimic în neregulă. Nu este nimic în neregulă, și chiar dacă vă aud pe unii dintre voi zicând: “Ei bine, da, dar Adamus, tu nu înțelegi.”

Haideți să vă spun povestea, pentru că eu chiar înțeleg, și oricare dintre voi care credeți că problema voastră este mai specială sau că nu poate fi depășită sau orice, vă înșelați. Pur și simplu treceți de la a fi o persoană monotonă, care se află foarte mult în rutină, o persoană lipsită de culoare, la a deveni foarte senzitivi și foarte senzuali.

Haideți să vă spun povestea unuia dintre Maeștri Ascensionați, coleg de-al meu. Stătea aici înainte, l-am făcut să se miște. Numele lui este Lordul Ventor.

LINDA: Pff!

ADAMUS: A fost englez în ultima lui viață. Lordul Ventor. Stătea în scaunul meu. Ca și cum: „Domnule! Bunule domn! Dă-te din scaunul meu. Ăsta este pentru mine. Du-te și stai în scaunul Lindei. (câteva chicoteli)

Lordul Ventor este un Maestru Ascensionat. Așa cum am spus, a fost englez într-o viață trecută. Îl strigăm Șapte de Pică (n.tr: cu referire la cărțile de joc) sus, în Clubul Maeștrilor Ascensionați. Șapte de Pică. I-a luat șapte vieți de reală agonie și suferință înainte să se ilumineze. Și vreau să spun că era foarte aproape. Era atât de aproape de iluminarea lui, dar, de fiecare dată, nu a funcționat. Murea înainte de iluminare.

Aduc asta în discuție pentru că unii dintre voi sunteți atât de aproape și câțiva dintre voi tranziționați și este… pe bune?! Vă veți întoarce din nou și să faceți asta în anul 2042 și veți încerca din nou? Nu, nu, nu, nu.

Așa că Lordul Ventor a fost atât de aproape de șapte ori, aproape acolo, de parcă ar fi putut să o guste. Ar fi putut să o atingă. A fost ca și cum dacă acest suport de scris era iluminarea, poarta către iluminare, el era chiaaaar aici, practic atingând-o, și apoi nu a funcționat. Sistemul lui a explodat de fiecare dată, mintea și corpul lui.

Devenea foarte, foarte senzitiv. A devenit foarte senzitiv la mâncarea englezească. (râsete)

LINDA: Asta e ușor.

ADAMUS: Și aproape că a încetat să mănânce (Adamus chicotește). Nu m-am putut prinde niciodată. Este atât de aproape de Franța. Atât de aproape, dar totuși atât de departe.

A devenit foarte senzitiv la poluare. Multă poluare pe vremea lui, când obișnuiau să ardă cărbuni tot timpul și oamenii se mirau de ce aveau probleme cu plămânii. Este ca și cum ardeți cărbuni și îi respirați. A devenit foarte senzitiv la animale și avea mulți cai. A devenit mult prea senzitiv la cai. L-a omorât o dată. Doar senzitivitatea la cai l-a omorât. Da. Da.

De șapte ori a fost foarte aproape de iluminare, dar de fiecare dată a devenit copleșit de senzitivitate și a încercat să o rezolve prin a face lucruri pe care oamenii încearcă să le facă, pe care voi încercați să le faceți. A încercat să o depășească cu unele remedii naturiste. A încercat să o depășească prin hipnoză. Asta a fost o glumă. A încercat să o depășească prin spiritism, vrăjitorie și orice altceva, în loc să înțeleagă că trecea din foarte liniar-local-plictisitor în senzitivitate. 

În cele din urmă, a reușit. În sfârșit, cred că, ei bine, cumva a ajuns în punctul în care nu prea mai avea alte opțiuni. Este acum la a șaptea încercare pentru iluminare. Vreau să zic, a muncit din greu. Chiar a muncit din greu la asta. Era la a șaptea încercare și nu prea îi mai rămăsese nimic și știa că era pe moarte. Tușea. Strănuta. Nu mai putea să mănânce acea nenorocită de mâncare. Nu îi plăceau oamenii, așa că nu îi mai lăsa în jurul lui. Cred că a trebuit să se ridice și să se ducă la baie toată noaptea, și toate aceste lucruri care se tot întâmplau și, în final, doar a trebuit să le dea drumul. A trebuit să înceteze să se străduiască atât de mult. Și când a făcut asta a fost copleșit, într-un fel, de senzitivitate. Dar în loc de ceea ce ați numi partea grea a senzitivității, de asemenea, el și-a deschis partea senzuală, partea care putea să găsească senzualitatea chiar și în mâncarea englezească; partea care putea auzi frumusețea în orice zgomot. El și-a deschis cealaltă parte și în asta s-a produs un flux de senzualitate reală, aproape ca o balanță pentru orice altceva și a deschis și o parte din alte simțuri și a încetat să se mai chinuie. Și, brusc, a văzut, a simțit, a experimentat frumusețea din toate aceste lucruri. El a realizat subit: ”Oh! Asta face parte din iluminare. Treci de la a fi plictisitor și inconștient și închis, în senzitivitate și senzualitate.”

Da, este enervant când ai mâncărimi pe corp. Este enervant cu tusea. Este enervantă asta cu sindromul gurii uscate și toate celelalte. Toate acestea sunt iritante și sunt parte din revenirea la măiestrie.

Nu există greșeli în asta. Nu este nimic în neregulă cu ceea ce faceți. Nu există căi greșite. Dacă este ceva ce aș recomanda aici, este să încetați să vă mai îngrijorați de asta, și asta vă va fi greu. Multora dintre voi vă place îngrijorarea. Încetați să vă mai îngrijorați în legătura cu asta și încetați să mai luați toate aceste chestii ca să încercați să o depășiți. Încetați să mai alergați la vrăjitoare și vrăjitori pentru tot felul de remedii ciudate. Doar fiți senzitivi. Nu spun să nu luați niciodată - Cauldre și Linda au spus simultan: Nu pot lua o aspirină sau o pastilă pentru alergii? Nu exagerați cu asta. Nu vă desensibilizați. Veți avea câteva zile incomode, ani, dar nu contează cu adevărat (ceva râsete). Vă deschideți senzualitatea. 

Lordul Ventor s-a prins de asta într-un final. În sfârșit i-a permis, și în asta a experimentat un sentiment așa deosebit, o energie deosebită, o senzualitate deosebită, și a realizat că oh, doamne, el a fost un neghiob multe vieți. El a muncit prea greu la ceva numit iluminare, ceva la care nu poți lucra. Poți doar permite. Punct.

Așa că, vă văd pe mulți dintre voi, vă aud pe mulți dintre voi. Vă mănâncă, tușiți, vă scărpinați, râgâiți, trageți vânturi, faceți toate aceste lucruri și chestii se întâmplă cu corpul vostru, iar asta este ok acum. Nu puteți suporta să fiți lângă alți oameni, dar nu puteți suporta nici să fiți singuri. Ce este mai rău? Să fiți de unii singuri? Să fiți cu alți oameni? Nu puteți dormi noaptea.

David, această senzitivitate nocturnă pe care o ai este o binecuvântare, nu un blestem. Da, trezește-te și mergi la baie în același timp, dar când întrerupi vechile obiceiuri de a dormi opt ore și ești capabil să dormi puțin, trezește-te puțin, dormi puțin, întrerupi vechile ritmuri. Este o binecuvântare să te trezești - este - să te trezești la două dimineața sau la patru dimineața sau la două și la patru și la șase. Și ce dacă? Ce contează în iluminare? Și ce importanță are?

Îți blestemi umanitatea și condiția umană, bineînțeles, și devine din ce în ce mai intens acum. Dar ce vine cu asta este de asemenea o binecuvântare. Și astea nu sunt doar cuvinte, pentru că știu că atât de mulți dintre voi aveți în ultima vreme reale sentimente senzitive, experiențe. Puțin aici, puțin acolo, puțină simțire din nou, deschiși din nou. Dar apoi vă închideți. Vă este teamă de ea. Este în regulă. Se va deschide oricum.

Iau o direcție ușor diferită în acest Shoud, pentru că vreau să înțelegeți că deveniți mai senzitivi și mai senzuali. Este în regulă. Este puțin incomod, dar este în regulă.

Acum, aș vrea să fac ceva. Aș vrea să fac un merabh, dar aș vrea să îl fac puțin diferit. Și vreau să ascultați foarte atenți și apoi nu vorbiți până ce nu e totul gata. (Adamus face o pauză și apoi chicotește) Trebuie să vorbesc cu Cauldre un minut. (râsete când se duce în spatele scaunului și se preface că discută) În regulă, am discutat. În regulă.

Uitați ce vom face. În primul rând, vom aprinde luminile din audiență și toată lumea, voi acasă, simțiți asta. Ce se petrece aici? Și luminile de scenă. Bine. Aprindeți toate aceste lumini. Nu este intens? ”Oh! Stingeți acele lumini.” Nu, avem nevoie de ele.

În al doilea rând, într-o clipă vă voi pune să așezați toate scaunele voastre în cerc, fără să vorbiți. Niciun cuvânt. Niciun cuvânt. Orice scaune în plus așezați-le unele peste altele, lângă zid, puneți-le acolo. Doar destule scaune pentru numărul de oameni din cerc. Nu încă. Nu încă. Și toate astea fără să vorbiți, și am nevoie să pot merge de jur împrejur prin spatele cercului și de o deschidere aici ca să mă plimb în interiorul cercului. Deci, doar acele scaune. Echipa de producție, vă rog să nu participați la asta. Fiți pregătiți de filmare totuși. Am nevoie ca voi toți să fiți foarte conștienți. Vom folosi pentru asta, în principal, camera doi, trei și patru, ca să fiți foarte conștienți.

Așa că acum, fără niciun cuvânt, și vom cronometra asta. Cine va fi cronometrul nostru? În regulă. O sa cronometrăm asta. Ai un ceas?

LINDA: Evident!

ADAMUS: Evident. În regulă. Avem un brand de ceas ”evident”. Te uiți la el, ”Evident”. (câteva chicoteli). Este ca un Timex (n.tr: un brand american de ceasuri), ”Evident!” Bine, începând de la trei, fără vorbă. Vom cronometra asta, scaunele în cerc.

(pauză pe măsură ce toată lumea începe să mute scaunele)

Și Crash, o să vrei să faci poze în interiorul și în exteriorul cercului.

Aud voci și nu sunt ale mele. Un loc pentru mine să trec, în mijloc, chiar aici unde ți-ai pus scaunul. Am nevoie de un loc pe unde să trec.

Cum stăm cu timpul, Linda?

LINDA: Nu ai dat startul.

ADAMUS: Știu, dar cum stăm? Edith?

EDITH: Sunt prezentă.

ADAMUS: Fără telefoane mobile. Fără vorbărie. Cât timp a trecut de când am început să facem asta?

LINDA: Un minut.

ADAMUS: Nu.

LINDA: Două minute.

ADAMUS: Nu. Nu ai cronometrat.

LINDA: Nu ai spus când să încep!

ADAMUS: Suntem aproape acolo.

(pauză)

Aproape am terminat. Adunați o parte din aceste scaune acolo. Dați-mi spațiu să mă plimb.

(pauză mai lungă)

Bine. O sută patruzecișiopt de secunde. Nu-i rău. Nu-i rău. Bine. Acum vă puteți relaxa. Bine. 

Câteva lucruri de observat. În primul rând, noi facem ceva diferit. Sunteți obișnuiți să stați în aceleași scaune, în același mod tot timpul. Noi am făcut ceva diferit. Nu a fost rău, nu-i așa? Acum puteți să vorbiți (Adamus chicotește). Puteți să râdeți. Da, da. Nu chiar așa de rău. În regulă, acesta este primul lucru - viața se schimbă când intrați în iluminare. Nu vă așteptați la aceleași scaune vechi, aceleași rânduri vechi tot timpul. 

Numărul doi, dacă ați fi vorbit - chiar vreau să simțiți asta - dacă ați fi vorbit în timp ce încercam să facem asta, ne-ar fi luat aproximativ alte cinci minute. Când vorbiți mult, sunteți realmente în distragere. Gura vă merge, creierul vă merge, apoi unii dintre voi le-ar fi spus altora ce să facă și unii dintre voi s-ar fi așezat și ar fi socializat puțin. Unii dintre voi s-ar fi dus să facă pipi și să facă alte astfel de lucruri. Este uimitor ce se poate întâmpla, în special cu procesul creativ, cum este acesta, atunci când omului nu-i merge gura. Acesta este un punct atât de important. 

Dacă doriți să realizați ceva în viața voastră - un proiect, trecerea la alt nivel în iluminarea voastră - tăceți din gură și permiteți. Asta-i tot. Începeți să vorbiți - vorbirea și gândirea sunt cam simultane, sunt foarte similare - începeți să vorbiți, începeți să gândiți și deodată ați dat peste cap un proces de altfel foarte lin. Acesta a fost lin, atunci când luați în considerare că nu ați mai făcut așa ceva până acum. S-a făcut o dată, pe un vapor, în Egipt. A fost dificil, dar a mers.  

Când încetați vorbăria și toată gândirea și doar permiteți, există o curgere care are loc și deodată iată ce se întâmplă. Nu este ceea ce numesc un cerc perfect, dar e destul de bine. Este precum un ou. Sunt în mijlocul unui ou aici, o formă mare de ou. Așadar, este foarte important, foarte important. 

Schimbă energiile din sală, nu-i așa? Schimbă foarte multe și, de fapt, aduce mai multă senzualitate. Mai multe simțuri încep să se deschidă. Unii dintre voi cred că vom începe brusc să cântăm Kumbaya, în câteva clipe. Nu facem asta. Nu despre asta este vorba. Doar am vrut să fac ceva diferit pentru acest merabh.  

Voi toți care priviți online - unde sunteți? (el caută camera video corespunzătoare). Oh, voi toți care priviți online, aduceți-vă pe voi aici, acum. Șșș! Nu mai vorbiți. Aduceți-vă în acest cerc, în ceea ce facem și experimentăm aici.

Acum, doar… vă gândiți la asta. Pur și simplu faceți asta. “Eu Sunt Aici,” vă amintiți? “Eu Sunt Aici,” atunci voi sunteți aici. În regulă, bine.

Acum, punem puțină muzică de merabh și respirăm profund. Asta-i lucru este distractiv. Este ca și când am merge cu cortul. (câteva râsete). 

Și nu îmi place - adică, îmi place asta (un mic vas), deoarece scrie pe el St. Germain, îmi place - dar nu-mi plac toate aceste lucruri de-aici, așadar îl vom muta (cineva mută piedestalul de acolo). Oh, doar respirați profund și simțiți frumusețea muzicii și a acestei zile.

Ah! Respirați foarte profund și vom menține luminile aprinse. Voi vă distrați acolo în spate (către echipa de producție). Nu ați făcut asta vreodată, nu-i așa? Da. Dar nu-i așa că-i distractiv? Este creativ. Dacă v-am fi spus dinainte, v-ați fi îngrijorat - “Ei bine, cum obținem asta și cum facem aia?” Dar voi sunteți doar în moment. Există o curgere a sa. Există un fel de senzualitate a sa. 

Așadar respirați foarte profund. Hai să începem.

Acesta este un merabh pentru a da drumul multor răni. Știu că noi am făcut rana, rana, rana, dar încă există unele răni. Dar o vom face acum puțin diferit. În loc să ne luptăm cu ele sau să încercăm a le înțelege, o vom face pur și simplu în mod senzual. Doar le dați drumul. Și partea mai importantă în acest merabh - să lăsăm acele răni să plece, dar să îmbrățișăm înțelepciunea. 

Vedeți, în fiecare experiență pe care ați avut-o vreodată, indiferent cât de dificilă a fost, indiferent dacă a cauzat durere și moarte, există înțelepciune. Asta-i ce îi place sufletului. Iubește înțelepciunea. Nu îi pasă de restul lucrurilor. Chiar nu. Nu-i pasă de toate greutățile, de toate poveștile. Iubește înțelepciunea. 

Aproape că puteți permuta cuvintele “înțelepciune” și “senzualitate”. Sunt atât de apropiate. Înțelepciune. Este acea esență pe care sufletul o scoate din orice i s-a întâmplat vreodată, orice a experimentat prin voi. Înțelepciunea. Nu înseamnă deștept. Înseamnă, ei bine, este esența, senzualitatea.

În loc să vă luptați cu rănile voastre, în loc să încercați să vă vindecați rănile acum, voi doar le dați drumul și apoi îmbrățisați înțelepciunea, simțirea. 

Și înainte să mergem mai departe cu asta, doresc să vă reamintesc tuturor că toate aceste lucruri despre care am vorbit - senzualitate, înțelepciune, oricare dintre acestea, iluminare - nu implică niciun fel de efort. Dacă lucrezi la ea, nu se petrece. Nu implică efort. Dacă încercați, dacă vă străduiți, dacă vă luptați în interiorul vostru, dacă vă faceți planuri, dacă faceți o înțelegere cu voi înșivă, dacă vă faceți griji, dacă sunteți nerăbdători și dacă sunteți tot restul acestor lucruri, înseamnă că lucrați la asta.   

Realizarea, care înseamnă într-adevăr a veni în simțuri, este permiterea ei. Nu există niciun plan în creierul vostru despre cum se face corect, cum se respiră corect, cum se stă corect, cum se mănâncă corect, cum se - orice. Nu există niciunul. Și acesta este punctul unde atât de mulți care au fost pe cale merg prost. Ei bine, nu prost, dar au devenit atât de distrași în makyo-ul lor, ca și cum ar ei trebui să o facă. 

Oricine rană este acolo, orice durere sau greutate, orice dezgust față de voi înșivă, pur și simplu eliberați-o fără efort. Dacă lucrați la ea, înseamnă că nu permiteți. Dați-i drumul - ea vrea să plece - și apoi îmbrățișați înțelepciunea.

Hai să dăm muzica puțin mai tare și voi toți sunteți aici, acum - aceia dintre voi care priviți online, și voi sunteți aici. Vreau să simțiți ce urmează. Muzica mai tare, vă rog.

(muzica devine mai tare)

Respirați foarte profund. Fără să mai lucrezi la ea, Edith (Adamus își pune mâinile pe umerii ei). Respiră foarte profund. Bine.

(Adamus apoi trece la următoarea persoană și își așază ușor mâinile pe umerii săi, continuând astfel până la ultima persoană)

(Joanne) Există atât de multă înțelepciune… atât de multă înțelepciune de luat aminte.

(Shawna) Da, pot simți durerea. Cred că ai putea spune, am fost acolo. Așa că o înțeleg, dar acum doar dă-i drumul. Nu lucra la asta. Nu o forța. Nici nu fugi de ea. 

(Sart) Nu fugi de ea. Chiar ești pregătit să primești acea înțelepciune, bine? Respir-o. Bine. 

(Denise) Nu te mai închide. Nu mai lucra atât de greu, te rog. Doar permite-o. Înțelepciunea - înțelepciunea și senzualitatea - aproape același cuvânt. 

(Mary) Nu există un răspuns ascuns undeva. Nimic nu te ocolește. Nu trebuie să fii atât de dură. Nu mai lucra la ea. Uff! Voi toți.

(femeie) Respiră foarte profund. Doar relaxează-te în ea. Toate lucrurile dificile, după ce vei trece de partea cealaltă a lor, (când) simți ce se întâmplă cu adevărat, vei realiza că este atât de multă înțelepciune de luat aminte. Atât de multă. 

(Alaya) Aici este locul unde pur și simplu eliberezi toate acele răni. Nu îți mai servesc. Chiar nu. Doar au avut nevoie de o bună ocazie, un bun merabh dintr-un Shoud ca acesta, să le dai drumul. Nu lucra la asta. Pot simți că lucrezi la asta. Pur și simplu dă drumul.

(Nancy) Și tu realizezi că eu nu fac nimic din toate acestea. Eu doar stau aici. Așa cum ți-am spus înainte, eu sunt cu tine la fiecare pas pe cale. Nu fac nimic. Eu doar îți spun că ești în regulă. Ei bine, tu deja știi asta, nu-i așa? Acum du-te și culege acea înțelepciune. Dă drumul tuturor celorlalte lucruri și doar adu-ți înăuntru înțelepciunea. 

(Caroline) Doar îți reamintesc ceea ce știi deja. Nu există nimic asemănător atingerii unei ființe umane, atât de aproape de un om, în totală compasiune, onoare și iubire. Eliberează toată acea durere. Respiră în tine înțelepciunea. Gata cu durerea.

(Vince) Este ca și cum joc rolul Maestrului, Maestrul care este în tine. Iubesc acest rol, deoarece pot să simt atât de profund în absolut fiecare dintre voi. Tu ești puțin ca Lord Ventor. Atât de aproape, prietene. Te ții atât de strâns. Doar respiră foarte profund. Adu în tine acea înțelepciune. Doar permite.

(Ursul care Râde) Aceasta arată cam gen new age, nu-i așa? Da, însă este foarte senzual. Respirație foarte profundă. Pregătește-te pentru câteva zguduieli în viață, care vin destul de curând. Doar permite-le, ai vrea? Doar permite-le. Nu le decora. Doar permite-le. Maestrul din tine întreabă: “Poți să ai, pur și simplu, încredere?”

(femeie) Cred că mă distrez mai mult decât am făcut-o într-o lungă perioadă de timp cu voi toți. Și pentru cei care priviți online, în timp ce merg de jur împrejur, eu vă ating de asemenea pe absolut fiecare dintre voi. Ah, nu trebuie să-ți fie frică. Doar permitere. Bine.

(Marcus) Aceasta este vremea doar să eliberezi rănile. Totuși, nu lucra la asta. Tu lucrezi la asta, va rămâne acolo. Doar elibereaz-o și imediat vei respira în tine înțelepciunea. O respiri în tine. Iată-te. El nu se agață, vezi. Acest prieten permite acea înțelepciune în el. Hm. Bine. 

(Tom) Pur și simplu adu-ți înțelepciunea în prim plan. Nu-i nevoie să o înăbuși. Doar adu-o în prim plan. Pentru unii dintre voi, este atât de clară, înțelepciunea, precum acest bărbat măreț de aici. Atât de multă înțelepciune, dar aproape că-ți este frică să o evidențiezi. Doar că el nu crede că este destul de corect. Nu, doar scoate-o la iveală. Adu-o în față.

(Alain) Toate rănile. Energie blocată - asta este. Doar respiră profund și hai să depășim asta. Apoi, lasă acea înțelepciune să răsară. Nu mai încerca să te vindeci sau să te repari. Doar lasă acea înțelepciune să se manifeste. Cuvântul înțelepciune și senzual, creativ - sunt aproape toate la fel.

(Patricia) Într-una din aceste zile vom face asta din nou, nu la un Shoud, ci pentru oricine dorește să vină aici și să o facă. Și mi-ar plăcea ca fiecare dintre voi să aibă șansa ca doar să atingă și să simtă și să cuprindă cele mai mărețe ființe. Respiră foarte profund. Nu mai lucra la asta. Doar permite-o. În regulă.

(femeie) Mm. Tu ai atât de multă sensibilitate, îți produce erupții pe corp. Acum doar lași aceasta să treacă prin tine - fără să lucrezi la ea, doar o lăsăm să tranziteze - și ce vine în locul ei este înțelepciune… și multă grație.

(David) Realmente să ai încredere în tine - asta-i minunat, dar este ceva dificil. Uneori ai putea întreba ce ar fi de încredere acolo, dar, ei bine, la fel ca Lord Ventor, mai devreme sau mai târziu, nu ai alte opțiuni și tu doar ai încredere. Nu mai lucra la asta. Nu mai încerca să înțelegi. Doar permite. Bine.

(Steve) Ei bine, acesta este un Shoud diferit, nu-i așa? (Adamus chicotește) Respirație foarte profundă. Respirație foarte profundă. Ah! Atât de mult este gata să se manifeste, dragul meu om bun. Atât de mult este gata. Unele lucruri vechi îngropate acolo, tu doar respiri profund. Nu trebuie să știi ce este asta, tu doar realizezi că este timpul. Timpul să depășești. Extraordinar.

(Tiffany) Bine. Aici este cineva care este gata. (Adamus chicotește) Atât de pregătită să dea drumul la multe lucruri. Dar ea de fapt nu credea că știa cum să scape de asta. Ea credea că este fixat de ea permanent, precum un tomberon plin cu gunoi și lipit cu bandă adezivă în jurul ei. Ei bine, îndepărtează banda adezivă și lasă coșul de gunoi în urmă, bine? Asta-i tot. Foarte simplu. Voi face o poveste Maestru din asta, într-o zi. În regulă.

(Larry) El vrea să-mi tragă un pumn. Nu, chiar vrea. Vreau să spun, chiar vrea (cineva chicotește). Da, da. El știe că eu știu Kung Fu și că sunt în spatele lui (Adamus chicotește). De fapt, el este amuzant. El nu încearcă, nu lucrează prea din greu la asta. El doar nu crede că este posibil. Ce-i mai rău? Să lucrezi din greu la asta sau doar să nu crezi în ea? Pe care ați prefera-o?  Pe niciuna, bine? În orice ai crede este realitatea pe care o creezi. Orice permiți în viața ta, fără toate acele scuturi și bariere și orice altceva ai montat, ca un fel de prevenire a vătămării tale; indiferent ce permiți este ceea ce devine. Este atât de simplu, nu pentru alți oameni, ci pentru tine. Încetează makyo-ul. Începe să simți din nou, prietene. Oh! Începe să simți din nou. Aceasta este înțelepciunea, bine? Suntem amici? (el dă din cap și ei bat cuba) Bine. Bine.  

(Astraya) Ah! Un înger. Aceasta va fi într-adevăr plictisitor pentru recapitularea Shoudului, pentru data viitoare. Sau poate că nu. Respiră foarte profund. Ești atât de aproape. Și Lord Ventor are un interes special pentru tine. Mai bine ai grijă. El este - hm - englez (câteva chicoteli). Doar dă-i drumul, bine? Nu lucra la asta. Doar dă-i drumul, bine? În regulă.

(Vicki) Și trebuie să întreb, poți să-mi simți atingerea? (ea dă din cap) Vreau să spun, nu doar atingerea fizică, ci...

VICKI: Oh, da.

ADAMUS: Da. Bine. Acum adu-o în corpul tău. Este senzuală. Nu sunt doar mâinile pe umerii tăi, ci ești tu și eu, într-un fel contopindu-ne, dansând, simțind. Bine, respirație profundă. Prea multă rezistență, bine? Doar permite. Observi că nu este vreun plan în atingere, bine? Mulțumesc.

(Olivia) Respirație foarte profundă. Ah, atâta frumusețe în ochii tăi, dar și ceva durere. Bine. Doar dă drumul. Bine. Totul este acum despre înțelepciune. Este vorba despre a fi senzuală. Bine. Gata cu munca grea. Nu mai încerca.

(Tess) Pentru toți cei care privesc, voi toți, sunteți aici. Faceți parte din aceasta. Eu nu merg în jur doar de la un om la altul. Sunt cu voi toți. Și nu eu fac asta. Eu doar spun, draga mea, hm, nu este multă durere acolo. Nu sunt multe probleme. Ce-ar fi să fii unul dintre primii în Realizarea lor, în simțurile lor? Puțin cam intimidant, dar eu simt că ești pregătită. Respiră aceasta în tine. 

(Eric) Hm. Bine… (pauză lungă) Observă că nu s-a spus un cuvânt  (Eric dă din cap). Nu era nevoie. Îți mulțumesc. N-a fost nevoie. Era totul acolo.

(Olga) În regulă. Doar respiră. Doar, ooh. Simt ca și cum, chiar în partea superioară a pieptului, ții unele lucruri. Scuipă-le. (Adamus face un zgomot de scuipat și ea chicotește). Și apoi, când ai râs, aceasta aduce la suprafață atât de multă înțelepciune.

(Elizabeth) Ah! Nu mai lucra la ea. Nu te mai lupta. Atât de multă senzualitate vine în tine chiar acum, pur și simplu curge în tine. Aproape că puteți să o vedeți când vă uitați la ea. Nu te teme de ea. Doar întreabă-te unde a fost. Bine. 

(Carole) Uitați-vă la toate acele Premii Adamus de pe ecusonul cu numele ei. Oh, doamne. Ea ori a cheltuit mulți bani, ori chiar este bună. Fără muncă. Gata, da? Respiră profund. Adu-o la înțelepciune. Îmbrățișează acea înțelepciune din fiecare experiență pe care ai avut-o vreodată. (Adamus plesnește ceva pe spatele ei). Ei! Ea se agăța de unele lucruri. A trebuit să le dau afară. Era ca o insectă pe spatele tău.

(Silvia) Respirație profundă. Aici este cineva care nu se agață de prea multe. Nu prea multe probleme vechi, slavă domnului, dar ea așteaptă doar permisiunea de a fi senzuală, de a fi iluminată. Totuși, nu vine de la mine. Va trebui să o faci pentru tine, bine?

Haideți să respirăm profund împreună.

Câteva puncte pentru astăzi. Așteptați-vă ca lucrurile să fie diferite. Nu vă așteptați să ședeți în aceleași scaune, în aceleași rânduri, în același mod. Când vine un cerc la voi, îmbrățișați-l.

Faceți asta în liniște, fără multă gândire, fără multe planuri și griji. Doar faceți asta. Ca să creați acest lucru astăzi a durat mai puțin de trei minute. A fost ușor. Lăsați să vină la voi. Tăceți din gură când o faceți. Opriți intervenția umană în procesul iluminării. Da, va fi diferit. Da, poate că va trebui să vă faceți treaba (producția) aici, în spate, într-un mod foarte diferit. Totuși nu a fost atât de rău. Da, poate că este puțin ciudat. Noi stăm într-un cerc. Eu vin de jur împrejur atingându-vă pe toți.

Spiritul, iluminarea vine la voi în moduri la care probabil nu v-ați așteptat. Ați încercat să o faceți în același mod tot mereu, mult timp și ați așteptat rezultatul iluminării, și se va întâmpla într-un mod foarte diferit. 

Și al treilea și probabil cel mai important punct astăzi, voi nu puteți să lucrați la calea voastră în iluminare. Nu mai puteți să duceți vechile voastre lupte și nu vă mai puteți lupta cu vechii voștri demoni și să lucrați din greu la ea și să o mai urziți și să o plănuiți, așa cum ați făcut-o. Pur și simplu o permiteți. Pur și simplu o permiteți.

Din când în când, va veni o distragere, fie că sunt eu stând în spatele vostru - o distragere frumoasă. Nu am făcut nimic. Nu am vindecat. Nu vreau să fac asta. Nu v-am dat energie. Nu am făcut nimic. V-am distras destul de mult așa încât să vă simțiți pe voi înșivă. Orice ați simțit, fie că sunteți aici sau că priviți online, orice ați simțit nu am fost eu. Ați fost voi.

Haideți să respirăm foarte profund împreună. 

Vă mulțumesc, dragii mei prieteni, pentru că mi-ați permis să fiu aici cu voi, în acest moment minunat, senzual și înțelept.

Haideți să respirăm foarte profund și să ne amintim că totul este în regulă în toată creația, în special a voastră. Vă mulțumesc.

Eu sunt Adamus, în cerc. Vă mulțumesc. (publicul aplaudă)