Materialele Cercului Crimson
Seria Maeştrilor

SHOUD 4: "Cum funcţionează?" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
12 decembrie 2009
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

În toată fiinţa mea Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Bine aţi venit în lumea mea. Voi spune asta din nou: în toată fiinţa mea Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Vom reveni mai târziu la această afirmaţie, dar acum sunt atât de încântat să mă aflu aici. (ochii lui Cauldre se deschid) Sunt obişnuit să vă văd pe cei mai mulţi dintre voi energetic, nu fizic, aşa că la început e un mic şoc atunci când vă privesc, când văd deghizările în spatele cărora vă ascundeţi, când văd zâmbetele frumoase din această zi, strălucirea din ochi, care nu era prezentă acum câţiva ani.

Oh, da, încă sunt provocări, încă sunt jocuri, încă mai lucraţi cu problema, ei bine, cu faptul că voi nu mai sunteţi aici cu adevărat. Nu voi cei vechi. Acum asta merge direct la esenţă. Merge la esenţă. Voi cei de acum doi ani, de acum cinci ani, nu mai sunt aici. Aţi născut un nou voi, iar acum vă obişnuiţi cu el, la fiecare nivel.

Există părţi din voi care vor să se întoarcă la sinele vechi. Este frustrant când nu puteţi face asta. Atunci când încercaţi să vă întoarceţi şi descoperiţi că nu mai este acolo, devine puţin înspăimântător. Dar, totuşi, este o mare celebrare în faptul că v-ai renăscut pe voi, iar acest sine, sinele pe care l-aţi renăscut… nimeni nu şi-l poate ascunde de mine astăzi! (râsete, căci Adamus scrutează din priviri audienţa)

Acest sine pe care l-aţi renăscut nu este doar continuarea vieţilor voastre trecute. Scuzaţi-mă o clipă. La cum îl umpleţi pe Cauldre de fire într-o bună zi o să-l electrocutaţi... şi mai suflă şi ventilatoarele şi mai e şi echipamentul electronic. (Adamus scoate un device electronic din buzunarul lui Cauldre) Ne pare rău, domnule Kuderka, dar vom folosi aceasta mai târziu. Aşa... mai bine.

Realizaţi cât de mult zgomot există în realitatea voastră atunci când eu apar astfel? Trebuie să respir adânc. Există zgomot de la lumină, de la ventilatoare, de la electronice, de la tot ce se află în jurul vostru, fără să-i mai includem şi pe ceilalţi oameni, fără să mai includem şi zgomotul lor energetic. Însă voi provocaţi toate aceste lucruri în jur.

Hmm. Aşa că… aşa că voi nu sunteţi doar o continuare a vieţilor voastre trecute. Din acest motiv vă încurajez să nu vă concentraţi prea adânc pe ceea ce aţi fost. Este interesant, iar prin natura înţelegerii reîncarnării, voi înţelegeţi evoluţia şi călătoria sufletului. Mie, într-adevăr, mi-e milă de cei care sunt „veniţi o singură dată”, care cred că sunt veniţi o singură dată. Ei vin doar… (Adamus păşeşte spre audienţă, apoi se întoarce) Nu mă iau de nimeni acum, las asta pentru mai târziu. Pot simţi acea împingere energetică… (râsete) care mă împinge înapoi. E ca şi cum… vorbeam despre zgomot. Pas cu pas, în profunzimile Shaumbra intrăm! (mai multe râsete)

Aşa că mie îmi este milă de cei veniţi o singură dată, dar acesta este un sistem de credinţă pe care ei îl aleg acum. Ei păstrează totul relativ limitat. Joacă jocul: „o singură dată, bine sau rău, rezolvă sau distruge”. Pe de altă parte, există tendinţa celor născuţi din nou – voi – cei născuţi iar şi iar şi iar – de a crede că sunteţi o continuare a vieţilor voastre trecute. Nu este deloc aşa. Aspectele vieţilor voastre trecute au construit o mişcare a energiei astfel încât voi să puteţi veni în această viaţă, să eliberaţi toate vieţile şi, într-un fel, să o luaţi de la început, să fiţi cine vreţi să fiţi.

Încă puteţi simţi atracţia tuturor vieţilor voastre trecute. Încă este uşor să vă întoarceţi şi să vă întrebaţi cine aţi fost şi ce aţi făcut. Şi, într-un fel, este, cum spuneţi voi, o evitare, nu vă asumaţi responsabilitatea pentru voi înşivă atunci când spuneţi că sunteţi doar fostele voastre vieţi ce merg înainte. Dar nu sunteţi. Nu sunteţi. Aţi putea efectiv să spuneţi că aţi murit o moarte spirituală, o moarte în istorie sau istorică, acum un număr de ani, depinde.

Probabil că vă amintiţi situaţia în care aţi simţit doar un nimic total, întuneric total, lipsa totală a pasiunii, uitarea, uitarea a cine eraţi. Aveaţi acel mare semn de întrebare: „Cine sunt eu? Cine sunt eu?”, pentru că v-aţi reinventat pe voi înşivă. Iar când te-ai reinventat pe tine, frate, (se adreseaza cuiva din audienţă), atunci când te-ai reinventat pe tine a fost interesant, pentru că ai preluat multe caracteristici noi.

Noua esenţă cu care v-aţi dat voie să veniţi, acea esenţă nouă are multe instrumente care nu au mai fost folosite niciodată, în nicio viaţă, noi instrumente precum: cum veţi lucra cu Noua Energie? Noi instrumente precum cum să vă cereţi corpul înapoi? Noi instrumente precum capacitatea de a trece dincolo de limitările minţii şi un instrument nou şi esenţial – cum să înţelegeţi lucrul numit Dumnezeu, lucrul numit Spirit?

Atunci când v-aţi renăscut pe voi, ştiaţi că acestea vor fi problemele pe care le veţi contempla în această viaţă, aşa că aţi prevăzut mecanismele care să poată gestiona toate acestea. Aşa că toate cele despre care vorbim acum nu sunt realmente noi. De fapt este o reamintire, o reamintire pentru voi, vă ajută să înţelegeţi lucruri care sunt deja aici. Ceea ce vom face aici în următoarea oră sau cam aşa ceva va fi să aducem acestea la suprafaţă sau să le aducem în această realitate în loc de a le ţine în alte realităţi.

Cea mai mare problemă care apare este îndoiala, acea iritantă, enervantă îndoială care continuă să apară. Este o asemenea problemă şi, din nou, noi discutăm mult. Voi ştiţi că puteţi face asta. Voi ştiţi că puteţi face asta. Atunci când vorbim în starea de vis, noi râdem şi râdeţi şi voi, pentru că ştiţi că puteţi face asta, dar când vă întoarceţi aici apare îndoiala. Vine din... ei bine, părţi din voi care nu mai sunt realmente părţi din voi, dar voi cumva continuaţi să le clamaţi. Cu alte cuvinte, credinţe vechi, frici vechi, lucruri care s-au petrecut în vieţi trecute sau în altă viaţă pe care le tot scoateţi la iveală. Voi continuaţi să le invocaţi ca scuze, ca îndoieli în această viaţă, dar ştiţi că acest lucru este de fapt foarte simplu. Dar care este lucrul? Vom vorbi despre asta mai târziu.

Despre Shaumbra

Dar acum aş vrea să împărtăşesc cu voi că în 2002, pe când Cercul Crimson şi Shaumbra prindeau cu adevărat formă, foarte mulţi dintre voi aţi auzit chemarea de a vă strânge din nou şi nici măcar Tobias nu ştia câţi veţi fi. Puteau fi doar câţiva. Puteau fi mulţi. A ieşit că erau foarte mulţi, foarte mulţi cei care şi-au amintit că sunt Shaumbra, că sunt familie. Ei – voi – sunt participanţii la Consiliul Crimson. Aici, pe Pământ, voi îi spuneţi Cercul Crimson, dar în alte tărâmuri sunteţi participanţi activi la Consiliul Crimson. Aveţi un rol sau v-aţi asumat responsabilitatea de a înţelege natura conştiinţei şi a energiei.

Acum, aţi putea crede că în tărâmurile angelice, cu toată înţelepciunea şi toate fiinţele măreţe care sunt aici, noi înţelegem toate aceste lucruri. Dar nu este aşa, oh, iar în asta constă frumuseţea. Nu ştim, noi împărtăşim această experienţă cu voi. Cu alte cuvinte, cum răspunde conştiinţa în această dimensiune a Pământului, care este foarte solidă, foarte densă? Cum răspunde conştiinţa voastră aici? Cum aduceţi energia ca instrument? Noi învăţăm împreună cu voi. Voi aduceţi înţelepciunea şi cunoaşterea la Consiliul Crimson, care include fiinţe care nu au fost niciodată pe Pământ, include fiinţe care au mai fost pe Pământ şi au decis să nu se mai întrupeze pentru mult timp şi vă include, desigur, pe voi, fiinţe umane, fiinţele angelice care îşi aduc înţelepciunea înapoi.

Dar se petrece ceva ciudat. Cât de înţelepţi aţi fi la adunările Consiliului Crimson, tot aveţi tendinţa de a uita aici. Încă aveţi tendinţa de a a uita aici, în parte pentru că da, energia Pământului este foarte densă, iar unul din lucrurile pe care le învăţăm prin voi este cum să străpungem densitatea, cum să readucem claritatea.

Noi mai învăţăm prin voi, voi învăţaţi pentru voi, cum să facem tranziţia într-o conştiinţă cu totul nouă. Nu s-a mai făcut înainte. În arhive nu există nimic. Nu există nimic în Înregistrările Akashice care să fi trecut prin aşa ceva. Există o încercare, în special atunci când începeţi să vă contemplaţi vieţile trecute, există o tentativă de a vă întoarce şi a spune: „Ei bine, cum era în Egipt?” Nu aţi trecut pe atunci prin aceeaşi experienţă. „Cum a fost în timpul lui Yeshua?” A fost o schimbare diferită. A fost mult mai înceată şi mai densă decât cea prin care treceţi voi acum.

Voi treceţi printr-o schimbare incredibilă, chiar aici. Este uimitoare, este uimitor ceea ce învăţăm. Parte din rolul meu de aici este să amintesc continuu de conectarea voastră cu Consiliul Crimson, cu voi înşivă. Este foarte uşor de uitat acea conexiune, e atât de uşor să credeţi că sunteţi uitaţi de tărâmurile angelice, să vă gândiţi că sunteţi uitaţi de Consiliul Crimson. Nu este aşa. Nu este deloc aşa.

Acum nişte ani, pe când Tobias vă strângea din nou energiile la un loc, el era foarte încântat să vadă cât de mulţi au răspuns şi era încântat să ştie că voi voiaţi să fiţi cu adevărat pionieri şi învăţători, începând cu voi înşivă mai întâi, nu doar să ieşiţi şi să ţineţi prelegeri altora pe bază de teorie, ci chiar trecând prin experienţa transformării, a alchimiei de aici, a alchimiei energiei de aici.

La acel moment Tobias ştia şi că el se va întoarce pe Pământ ca să vi se alăture, aşa că a vorbit cu mine şi a spus: “Adamus, eşti interesat să preiei sau să vii în Consiliu când o să mă întorc eu pe Pământ?” Eu, de fapt, aveam o ofertă de la alt grup. (râsete) Iar aceasta este o poveste adevărată, dragi Shaumbra, dar eu chiar aveam o altă ofertă, aşa că iniţial răspunsul meu a fost că nu sunt disponibil, deoarece vreau să mă concentrez pe alt grup, cu un anume tip de energie. Nu vreau să mă împrăştii peste tot şi vreau să mă concentrez pe Shaumbra. De asta nu mă veţi auzi ca Adamus că lucrez cu multe alte grupuri. Cu acesta lucrez, cu acest grup.

Tobias mi-a vorbit ceva mai mult, aşa cum ştiţi, destul de convingător. Cred că a şi plâns puţin, (câteva râsete) dar mi-a vorbit un timp şi m-a convins ca cel puţin să iau în considerare oferta. Aşa că am început să-i pun întrebări legate de cei câţiva ani în care a lucrat cu voi aşa cum a făcut-o, iar el mi-a explicat ce întâmpina cu voi toţi. El mi-a explicat provocările voastre, mi-a explicat vulnerabilităţile voastre, dar mi-a explicat şi care sunt aspiraţiile şi dorinţele voastre.

Aşa că am plecat să cuget singur – “Să merg la Cercul Crimson sau să merg la celălalt grup”. În esenţă, nu literalmente, ci în esenţă am scris elementele pro şi contra. Era un conflict.

Acum, celălalt grup era foarte dedicat. Erau foarte ceremonioşi. Erau foarte… oh, energia lor se simţea ca fiind atât de calmă, iar ei făceau multă meditaţie şi lucrări în grup şi erau o încântare. Ei aveau percepţii spirituale minunate, minunate, la un alt nivel, nu pe Pământ, concepte minunate care se aflau acolo, în afară. Cu alte cuvinte, ceea ce dezvoltau ei, ceea ce aduceau ca grup era plasat într-o altă dimensiune. Ar fi fost destul de uşor, pentru că acest grup puteam spune câteva cuvinte despre alegere şi ei mi s-ar fi prosternat la picioare. (Adamus râde) Ei sunt foarte, foarte… adoră să adore, indiferent ce ar fi sau ce a mai apărut – ei adoră să adore.

Am privit şi la Shaumbra. (râsete) Am privit la Shaumbra şi, discutând cu Tobias, el m-a făcut să vizitez câteva din adunările voastre de la începuturi – erau adunări aşa cum avem aici acum – uneori ca oaspete anunţat, de multe ori ca oaspete din umbră, dar v-am privit. (râsete) “Tobias,” am spus, “Tobias, acesta este un grup dur. Este un grup care nu are respect pentru aproape nimic”. (multe râsete, ovaţii şi aplauze) Celălalt grup, dacă i-aş fi dat teme de făcut, le-ar fi făcut (râsete), în fiecare zi, de cinci, de zece ori pe zi.

Grupul acesta… ştiu că nu vă faceţi tema şi de asta vă iubesc. (Adamus râde) Ştiu că o faceţi în felul vostru propriu. Ştiu că nu vă aşezaţi timp de 20 de minute pe zi ca să lucraţi cu Pakawa. Aş fi atât de dezamăgit dacă aţi face asta! Sunteţi prea ocupaţi să trimite emailuri în lume! (râsete, căci Adamus se adresează unei persoane din audienţă) ştiu cum e cu respiraţia – respiraţi doar când daţi de necaz. (multe râsete) Asta o ţine pe Aandrah foarte ocupată. Este o multă muncă de salvare.

Ştiu că respiraţi în inima voastră. Ştiu că vreţi să respiraţi, că doriţi să respiraţi, dar sunteţi foarte ocupaţi cu alte activităţi din viaţa voastră. Dar eu ştiu că voi, de asemenea, înţelegeţi respiraţia. Voi înţelegeţi ce este, aşa că într-un fel, chiar dacă nu respiraţi adânc acum, voi respiraţi. Voi respiraţi. Aandrah ştie asta. Aandrah ştie că voi înţelegeţi. Înseamnă o curgere a energiei. Înseamnă a trăi. Înseamnă a visa. Ştiu că voi ştiţi asta.

Aşa că a trebuit să arunc o privire la acest grup şi am spus: “Ce anume la Shaumbra mi se pare atât de al naibii de frustrant (râsete) şi agitant, dar constat că este o asemenea provocare încât trebuie să mi-o asum? Ce este diferit faţă de celălalt grup?” Este faptul că voi sunteţi reali. Voi sunteţi foarte, foarte reali. S-ar putea să existe alte cuvinte care să descrie asta – pricepuţi, fermi, vioi, murdari uneori. Vreau să spun că voi realmente intraţi în viaţă, nu doar vorbiţi despre ea. Nu doar staţi pe vârf de munte şi contemplaţi. Voi sunteţi ea. Sunteţi foarte, foarte reali şi de asta îmi place atât de mult să lucrez cu voi. Din acest motiv noi avem multe pe care să le aşteptăm pe măsură ce mergem înainte. Voi vă aveţi unul pe altul. Ne avem unii pe alţii.

Ştiind ce este în inimile voastre, nu există nimic care să ne oprească. Să ne oprească de la ce? Nu ştiu, dar orice am alege să facem nimic nu ne va opri. Iar eu ştiu încotro se îndreaptă. Se îndreaptă către un loc în care veţi realiza marea simplitate a tot. Noi am mai vorbit despre asta înainte – simplitate, simplitate. Simplităţii nu-i lipseşte profunzimea, culoarea sau sensul. Simplitatea are mai mult din aceste caracteristici decât viaţa confuză, mentală, pe care o duceţi atât de mulţi dintre voi.

Participarea la viaţa mentală/de dramă este, de fapt, foarte plictisitoare. Nu are profunzime. Are lungime. Are un tip liniar de lungime, dar nu are profunzime, iar ceea ce eu aud cu adevărat că cereţi în vieţile voastre este profunzimea, sensul, culoarea, relaţia cu voi înşivă şi cu lumea din jur. În prezent nu există cu adevărat o relaţie, există un răspuns. Există un răspuns de la voi către voi, un răspuns de la voi către lumea din jur, un răspuns de la voi către corpul vostru, dar nu există cu adevărat o relaţie. Iar într-acolo ne îndreptăm noi. Acea relaţie va fi atât de profund de simplă încât veţi face un astfel de gest (Adamus se loveşte peste frunte) atunci când veţi ajunge să înţelegeţi.

Şi de fapt nu e nevoie să petreceţi vieţi de suferinţă, de disciplină şi de practici... fiecare dintre voi a trecut prin asta înainte. Fiecare dintre voi într-o viaţă trecută – fie că aţi fost preot, călugăriţă ori rabin, fiecare dintre voi, fie că aţi fost un mare meditator, un mare rugător, orice aţi fi fost – aţi făcut asta înainte. Aţi trecut prin toată gama, de la a nu avea nicio disciplină, într-un fel, la supra-disciplinare. A nu se confunda cu concentrarea, e o mare diferenţă. Însă disciplinarea, gândul că aceasta vă va oferi o percepţie, v-a oferit percepţii despre lucruri precum cât de al naibii de plictisiţi eraţi cu disciplina, de cât de mult vă dureau genunchii de la atâta disciplinare şi, mai mult decât orice, cât de mult vă durea capul de la atâta disciplină. Apoi a venit o zi în care aţi spus: „La dracu cu disciplina. Gata, punct” şi aţi eliberat.

Dar apoi asta vă lasă un vid. Ce urmează? Cu ce o să o înlocuiţi? Care este următorul truc pe care o să-l faceţi? Şi, cumva, cam pe aici sunteţi. Cum ajungeţi la iluminare? Nu cumva ar trebui să faceţi ceva? Nu cumva ar trebui să citiţi nişte versete în fiecare zi sau să faceţi anumite lucruri în fiecare zi. Absolut că nu.

Motivul pentru care îmi place să lucrez cu voi este că sunteţi reali şi voi chiar ştiţi asta. Sunteţi distraşi, vă gândiţi că exista ceva nou ce ar trebui să faceţi şi încercaţi acel lucru nou şi e ca şi cum spuneţi: “Nu funcţionează. Miroase ca lucrul vechi. Este doar vechea curvă cu o rochie nouă-nouţă”. (râsete) Suntem foarte, foarte reali.

Deci voi ştiţi asta, dar voi staţi şi spuneţi: “Dar nu ar trebui să fac şi eu ceva, să studiez ceva, să fac anumite exerciţii?” Nu, deloc. Deloc. Cum a spus mai devreme înţeleptul maestru şi muzician (se referă la Roger Drienka), “Daţi-vă la o parte din calea voastră. Daţi-vă la o parte din calea voastră”, iar atunci va veni în zbor. Ieşiţi din gândirea că trebuie să vă manipulaţi energiile, să le manipulaţi prin… fie că este prin disciplină sau sisteme complexe, acestea nu mai funcţionează. Acestea sunt distrageri.

Acest grup este real, real însemnând că voi ştiţi că sunteţi aici, trăind. Nu încercaţi să ieşiţi din asta, de fapt încercaţi să intraţi şi mai mult în ea, mai mult ca oricând, să fiţi aici mai mult ca oricând. Sunteţi reali pentru că nu încercaţi să evitaţi energiile. Bune sau rele, nu încercaţi să le evitaţi. Voi sunteţi foarte reali atunci când vă daţi voie, acum, în cele din urmă, să simţiţi. Începe să simţiţi – uau. Este o senzaţie copleşitoare, copleşitoare, atunci când începeţi să simţiţi.

Este o mare schimbare de energie atunci când ieşiţi din logică, când treceţi dincolo de ea. Logica încă mai serveşte, într-o anumită măsură, unui scop, dar atunci când vă daţi voie să simţiţi de aici şi de aici şi de aici şi din fiecare parte din voi, la început este puţin copleşitor. Dar voi aţi făcut asta. V-aţi dat voie să simţiţi viaţa, să vă simţiţi pe voi şi să-i simţiţi pe alţii. Iar această simţire vă va conduce către adevărata înţelegere a simplităţii, a profundei, frumoasei simplităţi, nu de aici (arată spre cap), ci de aici (arată spre inimă), care trece dincolo de orice cuvinte, care trece dincolo de toate cuvintele... (râsete, căci Adamus ia o căciulă de Moş Crăciun de pe capul cuiva din audienţă şi şi-o pune lui pe cap) Aş împrumuta şi barba, dar ţi-ar fi frig! (râsete) … care trece de toate cuvintele şi pur şi simplu este. Nu o puteţi explica. Nu vreţi să o explicaţi, iar într-acolo ne îndreptăm.

Da, uitaţi-vă la mine (multe râsete, Adamus pozează cu căciula de Moş Crăciun pe cap), maestru spiritual, dar asta îmi place la Shaumbra. Putem face asta. Nu este nevoie să fim pretenţioşi şi nu e nevoie de robe fluturânde, deşi mi-ar fi plăcut un costum ceva mai frumos, însă… (râsete) într-acolo ne îndreptăm. Mulţumesc. (aruncă înapoi căciula şi se apleacă spre Linda) Îmi stă bine părul?

LINDA: Da.

ADAMUS: (râsete) Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să rămânem reali. Haideţi să rămânem foarte, foaret reali. Aceasta este permisiunea voastră de a fi voi. nu contează ce gândeşte altcineva. Voi ştiţi asta. Nu contează dacă este caraghios. Nu contează dacă este serios. Haideţi să rămânem foarte, foarte reali pe măsură ce mergem înainte. Şi haideţi să respirăm adânc acum…

Viaţa la limită

Aşa că pretutindeni în jur sunt energii interesante. Interesante. În fiecare zi probabil că simţiţi că sunteţi chiar la limită, că aţi putea trece peste ea. Apropo, o să rog pe cineva să-mi aducă o tablă de scris şi nişte instrumente de scris. Asta e o sală de curs, dar nu văd nicio tablă aici, aşa că… Da. (cineva întreabă: „Acum?”) Acum este mereu un moment foarte bun. (râsete) Mereu e un moment foarte bun. Aşa că... o să mai fie nevoie de câţiva ca să o aducă.

Aşa că au fost energii foarte interesante, iar eu ştiu că aţi simţit că sunt zile în care eraţi atât de aproape de limită încât eraţi pe punctul de a vă pierde echilibrul. Unele zile sunt ciudate şi stranii. Ce se petrece? Ei bine, este doar energie în mişcare, de fapt, iar voi o simţiţi în toate lucrurile din jurul vostru, dar voi o simţiţi în voi. Treceţi prin procesul de reconstrucţie. A început acum ceva timp, dar se intensifică acum, se intensifică profund şi azvârle toate tiparele, logica şi lucrurile care au fost. Din acest motiv simţiţi acum că sunteţi la limită şi că va daţi eliberaţi si o să dispăreţi. Nu ştiţi ce o să se petreacă, dar veţi cădea în, poate, nimic sau... ştiu că vă faceţi griji că înnebuniţi. Deja sunteţi nebuni, aşa că nu vă faceţi griji că s-ar întâmpla asta.

Deja se petrece. Iar eu definesc „nebunia” spunând că sunteţi dispuşi să eliberaţi multe limitări, multe structuri. Asta e nebunia. Asta e nebunia şi nebunia e minunata. Ştiţi, în unele din… Ah, da, iată că vine. (cineva aduce tabla de scris) Chiar aici, te rog.

Într-unele din spitalele de boli mintale, cei care sunt numiţi cei mai nebuni sunt cei mai fericiţi. Acum, nu toţi, vă rog să nu înţelegeţi greşit. Unii sunt tulburaţi. Se află într-un fel de iad. Însă unii dintre cei consideraţi nebuni sunt cei care, de fapt, sunt destul de fericiţi. Acum, dacă i-am putea scoate din acele spitale...

Nebun înseamnă că aţi eliberat. Acum, nu cred că e nevoie să fiţi îngrijoraţi că veţi fi duşi într-un spital, pentru că acum ei va dau doar medicamente. Ei bine, ele sunt un spital în sine. Nu reprezintă un loc fizic, ci un fel de închisoare. Dar nu veţi trece pe medicamente. Nu veţi trecele la ele, aşa că nu vă faceţi griji pentru asta. Daţi-vă voie să înnebuniţi puţin. Fiţi foarte, foarte reali.

Energiile actuale

Energiile, în special în această săptămână, au fost extraordinare pe Pământ. Multe lucruri se petrec la niveluri subtile, iar ceea ce se petrece la niveluri subtile ajunge să se afle în această realitate, vine să se manifeste aici, mai devreme sau mai târziu. Astfel că există un fel de efect întârziat al acestor mari schimbări de pe Pământ. Vedeţi voi, există schimbări ce au loc acum şi care se vor manifesta mai târziu în tiparele vremii, schimbări de acum care se vor manifesta în titluri de ştiri care vor apărea, schimbări care vor afecta ştiinţa şi tehnologia – deja le afectează.

Unul dintre lucrurile de care sunt foarte încântat că voi lucra cu voi, cel puţin în următorii câţiva ani, este ca vom experimenta cu toţii o explozie a tehnologiei. Şi nu vorbesc doar despre computere, vorbesc despre medicină, ştiinţă şi înţelegerea energiei, cum lucrează energia.

Nu este interesant că vor trece câţiva ani până când vor apărea articole în presa importantă, care azi ar fi considerate nebuneşti, despre cum lucrează energia. Lipseşte înţelegerea adevărată a energiei. Este foarte rudimentar ceea ce se cunoaşte acum pe Pământ. Este aproape amuzant, dar în următorii ani va exista o înţelegere mult mai profundă a energiei, va fi în timpul vieţii voastre şi se va datora lucrării pe care noi o facem aici, pe care voi o faceţi aici.

Atunci când veţi citi acele articole şi ele vor explica marile descoperiri ştiinţifice despre cum lucrează universul, vă veţi gândi: “Ei bine, noi am venit cu asta acum zece ani. Noi ştiam de mult timp”. Doar că durează un timp până se manifestă.

Aşa că vreau să subliniez două lucruri. Într-unele din zile, atunci când vă veţi gândi că înnebuniţi, nu este aşa. Atunci e momentul să respiraţi adânc şi să vă mulţumiţi vouă înşivă. Respiraţi adânc şi ştiţi că nu sunteţi singuri în asta. Nu veţi ajunge nebuni. Nu vă destrămaţi. Voi exploraţi noi pământuri, teritorii noi, dimensiuni noi. Voi le exploraţi tot timpul, în interiorul vostru, în exteriorul vostru.

Oslo

Nebună săptămână. Am petrecut mare parte din ea la Oslo. Am avut câteva activităţi acolo. Am fost de toate, de la pisică la conte şi la om de serviciu cât timp ne-am jucat în Oslo. Desigur, aşa cum ştiţi, Premiul Nobel pentru Pace i-a fost acordat lui Abraham Obama (se referă la conexiunea dintre Abraham Lincoln şi Barrack Obama) în această săptămână. Şi este foarte adevărat. A fost o experienţă interesantă şi nu au fost doar cei care s-au adunat acolo ca să participe, nu au fost doar politicienii şi elita.

Există oameni care, deşi s-ar putea să nu se numească pe ei înşişi Shaumbra, lucrează la acelaşi nivel cu ceea ce faceţi voi cu conştiinţa şi înţelegerea. Există cei care, daţi-mi voie să o spun, realmente nu au fost acolo. Cu alte cuvinte, fiinţe care sunt Maeştri Ascenionaţi care vin pe Pământ, unii sunt deja pe Pământ, tocmai s-au născut, care sunt atât de pasionaţi de acest eveniment încât şi-au manifestat corpuri pentru o scurtă perioadă de timp. Alte fiinţe au venit din alte tărâmuri pentru a participa la acest eveniment şi au preluat aparenţa de oameni.

A fost un eveniment magnific şi nu a fost vorba doar despre înmânarea unui premiu pentru pace. A fost vorba despre marcarea cu adevărat a unei schmbări pentru omenire, marcarea unei schimbări pentru omenire, rezultat al lucrării pe care voi şi alţii ca şi voi au făcut-o de ceva timp. Voi ar fi trebuit să fiţi invitaţi acolo. Voi ar fi trebui să fiţi cei care stăteau pe acele scaune, spunând că voi aţi contribuit la aducerea unei conştiinţe noi pe Pământ. Voi aţi ajutat la aducerea unei conştiinţe care permite unei fiinţe precum Abraham Obama să vină pe Pământ şi să fie aleasă preşedinte al unei naţiuni măreţe.

Este, apropo, aşa cum probabil ştiţi, împlinirea... nu îmi place termenul, însă... a dorinţei Marii Frăţii Albe. Era vechiul club atlant pe care îl aveam. Nu avea nici olegătură cu albul şi nici nu era aşa de mare. (râsete) A fost bună, nu mare. Dar a existat dorinţa de a avea America drept pământ al unei noi speranţe atunci când noi am ştiut, acum sute de ani, atunci când nu am putut debloca energia în Europa, nu puteam aduce compasiunea şi acceptarea între diferite ţări, căci erau prea multe probleme umane de putere, lăcomie şi religie, că aceste State Unite erau proiectate ca noua Atlantidă sau noua speranţă.

Iar acum vedem, mulţi ani mai târziu, din perspectiva mea, desigur, care am fost foarte implicat în politica europeană, vedem cum un lider al acestei mari naţiuni poate fi pe cât de spiritual este el şi pe cât de spirituală este soţia lui – ei nu pot flutura asta public, aşa cum ştiţi din discuţiile voastre cu alţii, însă în curând va veni vremea în care vor fi mult mai deschişi – însă să vedeţi o fiinţă spirituală, o fiinţă compasionată, un om negru – nu că asta ar trebui să reprezinte o diferenţă, dar aşa este – şi un om tânăr, destul de tânăr, care să se afle în acest mediu este inspirator. Foarte inspirator. Mi-a reînnoit speranţa în omenire. Am avut speranţă în voi, omenirea, uneori, este sub semnul întrebării.

Omenirea este 95% bunătate. 95% bunătate. Există acel 5%, fie că este cel 5% din individ sau 5% din populaţie care nu are acea bunătate, iar el pare să pună în umbră imensa bunătate a oamenilor.

Am văzut la adunarea de la Oslo culminarea lucrării pe care am făcut-o cu toţii – nu ca să salvăm lumea, ci ca să fim noi înşine, să aducem Spiritul pe Pământ. nu ca să avem Spiritul pe undeva, ci ca să îl aducem pe Pământ într-un mod foarte real, într-un mod onest şi plin de simţire – asta am văzut.

Trebuie să spun că nu eram destul de pregătit pentru ceea ce am experimentat în Oslo. M-am gândit că o să fie mai mult conflict, mai multă dramă. Cu adevărat mă aşteptam ca forţele întunecate, dacă aşa vreţi să le spuneţi, ca negativitatea să fie acolo, adusă de participanţi. Deseori negativitatea, energiile negative, sunt atrase atunci când văd atât de multă lumină ce se adună, aşa cum am văzut acolo în alţi ani.

Energii “negative”

Atunci când ne adunam astfel, în special în vremurile de început, când energiile voastre nu erau atât de stabile – erau pline de speranţă şi erau înalte, dar nu erau atât de stabile – energiile întunecare obişnuiau să se strângă în jur, cumva hrănindu-se, cumva încercând să dovedească faptul că bunătatea voastră nu este chiar atât de bună, încercând să ţină energia blocată. Ei nu ştiu altceva. Cu adevărat nu ştiu altceva. Ei nu... aceste energii, fie că sunt psihice sau umane, nu ştiu altceva. Nu se trezesc dimineaţa încercând să fie negative. Pur şi simplu sunt, iar ei urmează propriile tipare şi propriile închisori.

Dar fiind în Oslo şi văzând, asta mi-a reînnoit speranţa până la punctul în care am avut o adunare cu unii dintre... voi îi numiţi maeştri, dar sunt doar cei morţi! Am avut o adunare pentru a discuta cum să reaşezăm modul în care lucram cu voi, pentru că merge atât de repede. Trebuie să lucrăm cu voi într-un ritm diferit acum şi să vă vorbim diferit. Vă vorbim diferit, mai real ca oricând pentru că voi sunteţi mai reali ca oricând. Ca rezultat al acelei adunări recente, noi am realizat că ceea ce voi numiţi negativ, întuneric, oricum, cei care nu sunt aşa de drăguţi ca voi îşi vor intensifica lucrarea lor, cumva ca o ultimă şarjă. Ei ştiu că schimbarea este iminentă. Ei ştiu, iar atunci când spun „ei” nu este un grup organizat, ci doar conştiinţă negativă. Este atât de blocată, conştiinţă atât de blocată. Ei întreabă, într-un fel, cum să se deblocheze, dar sunt precum un câine turbat – dacă încerci să-i ajuţi, te muşcă.

Dar pentru că se schimbă atât de repede noi ştim că răspunsul lor va escalada. Este, am spus, ultima şarjă înainte de a intra pe Pământ într-o eră de cooperare absolută şi de multă acceptare. Este sfârşitul celor care nu înţeleg iluzia puterii, sfârşitul dezechilibrelor severe in dinamicile energiei unor lucruri precum finanţele şi guvernele, autorităţile.

Mai sunt circa doi ani în care ceea ce numiţi fiara va încerca să-şi obţină atenţia, fiara va încerca să negocieze, iar asta veţi vedea de multe ori de acum şi în următorii câţiva ani, da, până la sfârşitul lui 2012. Această fiară, aşa cum îi spun eu, îşi va negocia poziţia. Nu vrea să fie uitată. Ştie că războiul său nu mai este real. Ştie că locul său se restrânge rapid pe Pământ.

Oamenii nu o vor tolera – oamenii buni, oamenii care au compasiune. Fiara nu va mai fi tolerată, aşa că îşi va schimba tacticile. Tacticile sale din trecut au fost lucruri precum războiul, crima, manipularea şi folosirea tehnicilor de frică. Însă săptămâna trecută noi am realizat că ea a realizat că a pierdut. Toate războaiele din lume, nu mai pot face nimic pentru ea, aşa că va începe să negocieze.

Aceste negocieri vor avea ca scop să-şi păstreze locul, să-şi menţină identitatea. Şi, cel puţin în tărâmurile în care eu lucrez în care şi voi lucraţi, de fapt, noi nu vom negocia. Nu există negociere. Nicio negociere, iar asta nu are legătură cu faptul că am vrea să câştigăm. Nu are legătură cu victoria, dar are legătură cu ceea ce aleg oamenii pentru ei înşişi. De ce să negociem atunci când… tu negociezi cu tine legat de echilibrul luminii şi întunericului tău? Nu. Deloc. Nu că ai încerca să anihilezi întunericul. Tu încerci să integrezi sau să înţelegi ceea ce ai numit întuneric. Nu există negociere.

Aşa că vreau ca voi să fiţi conştienţi de ceea ce se petrece şi de ce se petrece atunci când citiţi ştirile. De fapt există câteva fiinţe foarte iluminate care se află acum în poziţii guvernamentale, iar prin prăbuşirea recentă a sistemului financiar aşa cum era... şi s-a prăbuşit, apropo. Încă mai există pretenţia că este acolo, dar s-a prăbuşit. Ceea ce l-a făcut să se prăbuşească, ceea ce l-a făcut să intre în colaps a fost lipsa de încrederii pe care tu şi tu şi tu (Adamus atinge diverse persoane din audienţă cu carioca pe care o are mână) o aveaţi în sistemul financiar. Singurul lucru care l-a ţinut la un loc a fost încrederea şi nu mai există încredere în sistemul vechi, iar ceea ce faceţi acum este că voi dezvoltaţi un sistem cu totul nou.

LINDA: Oamenilor nu le place să-i atingi tu cu carioca.

ADAMUS: Le place foarte mult să fie atinşi. (râsete) Noi vorbim în alte tărâmuri, în stare de vis şi ei spun: „Pe tine te-a atins? Pe mine m-a atins. Da. Adamus chiar mă iubeşte!” (râsete)

Aşa că vreau ca voi să fiţi conştienţi de asta, pentru că veţi vedea că alţii vor încerca să negociereze cu voi – familia, prietenii, angajatorii voştri. Clienţii voştri vor începe să negocieze. Vechiul conflict care era aşa (îşi loveşte pumnii strânşi) va fi acum aşa (îşi mişcă degetele similar cu vorbirea). Oh, vor fi intenşi şi vor fi ameninţători în negocieri, dar nu negociaţi. Nu negociaţi, pentru că îi lipsiţi de trecerea prin experienţa de a înţelege lumina din interior atunci când negociaţi. Doar le oferiţi scuza de a fi blocaţi un timp.

Şi ce este de negociat? Dacă sunteţi în prezenţa lui Eu Sunt Cel Ce Sunt al vostru, nu există nimic de negociat. Nu este nimic de oferit. Nu este nimic la care să renunţaţi, aşa că fiţi conştienţi de negocieri, bine? Excelent.

Luminile de pe cerul Norvegiei

Oslo – luminile de pe cer. Despre ce a fost vorba? Acum, este foarte interesant, iar eu… (Adamus se uită la ceas) S-ar putea să ne lungim astăzi. (râsete) Este interesant. Ce a provocat luminile de pe cer?

SHAUMBRA: Noi.

ADAMUS: Noi. Acesta e răspunsul corect. Noi am fost. Luminile de pe cer – aţi văzut spirala de lumină. Cei mai mulţi dintre voi au văzut imaginile, au fost primul lucru pe emailul Shaumbra de pe reţeaua Grapevine, iar asta este bine. Aşa ar trebui să fie. Aflaţi, simţiţi, înţelegeţi rapid, pentru că energiile încă erau acolo. Indiferent că aţi primit mailul două ore mai târziu, două zile mai târziu, energiile încă erau acolo. Oh, erau foarte, foarte puternice.

Despre ce a fost vorba? Despre conştiinţă. Conştiinţă văzută. Asta a fost tot. Conştiinţă văzută, un portal strălucitor, frumos, iluminat, manifestat. Acum, lucrul interesant este că portalul era acolo oricum. Vreau să spun că a apărut ca rezultat al lucrării care s-a făcut în această zonă şi pe tot Pământul. Aşa că portalul era acolo, dar lucrul interesant era că până de curând oamenii nu l-au putut vedea, cu atât mai puţin să-l fotografieze. A fost mereu acolo, dar nu a fost perceput, tot aşa cum energiile din jurul vostru sunt acolo, dar voi nu le percepeţi.

Aşa că acest lucru strălucitor în cele din urmă a intrat în conştiinţă. A intrat în conştienţă. Aceasta a fost lucrul semnificativ – că noi l-am văzut, că voi l-aţi văzut. A fost fotografiat. Este acolo. Era acolo datorită activităţilor intense care au avut loc atunci în Norvegia şi pe care voi toţi le-aţi accesat cu mult timp înainte de ceremonia premiilor Nobel. Aşa că energiile au fost create de voi toţi, o deschidere, un semn, un semn pentru voi înşivă, nu din partea extratereştrilor, nu neapărat din altă dimensiune, deşi voi aţi deschis calea către o altă dimensiune.

Acum, iar aici devine interesant, unii spun: „Ei bine, de fapt era doar o rachetă rusească rătăcită. Aţi văzut-o spiralându-se fără control şi apoi a ieşit de pe traiectorie, iar lumina vaporilor de combustibil a creat acel lucru strălucitor”, dar nimeni nu poate explica strălucirea albastră care a apărut exact în mijlocul său. Dar altceva decât că au fost ruşii... oh, daţi vina pe ruşi! (râde) Mă amuz pe mine mai mult decât vă amuz pe voi. (râsete)

Aşa că, acum, a fost o rachetă? Nu contează. Nu contează! Şi hai să spunem că a fost o rachetă – nu cumva a fost un simbol în faptul că o rachetă a ieşit din echilibru şi s-a rătăcit? Lumea nu mai tolerează puterea militară. Nu funcţionează. Dumnezeule, nu funcţionează. Mii de ani, milioane de ani ne-au arătat că nu funcţionează. Nu merge. Aşa că şi dacă ar fi fost o rachetă, ceea ce nu a fost, dar chiar dacă ar fi fost o rachetă, asta indică sau simbolizează faptul că cade în spirală în afara controlului şi că Vechea Energie nu mai lucrează.

LINDA: Gâtul lui Cauldre este uscat. (îi dă ceva de băut)

ADAMUS: Aşa este.

Aşa că, oricum, deviez aici. Oslo – ceva foarte frumos şi vom continua acolo săptămâna aceasta. Avem acel summit, sumitul global pe probleme de mediu. Detest să îl numesc „al încălzirii globale”. (Adamus suspină) Se încălzeşte, se răceşte. Vânturile sunt tot mai puternice, totul se calmează. Mările îşi ridică nivelul, mările seacă. Toate acestea sunt adevărate. Este schimbător. Ceea ce se petrece acum la acea conferinţă este că discutăm despre iniţiative globale. Ceea ce facem cu adevărat este să aducem conştienţa că Pământul este acum al vostru. Gaia pleacă, la revedere. Voi moşteniţi, preluaţi responsabilitatea.

Ce faceţi Pământului? Ce faceţi Pământului? De fapt voi nu puteţi produce prea multe pagube Pământului. Se repară singură. O sută de mii, două sute de ani – se va întoarce la normal. (râsete) Un atac nuclear – nu contează. Este doar energie şi este transmutată înapoi în Pământ mai devreme sau mai târziu. Oamenii s-ar putea să nu mai fie, dar Pământul va fi aici. Dar ceea ce se petrece acum, când Gaia pleacă - onorându-vă pe fiecare dintre voi şi voi onorând acest suflet frumos –, pe măsură ce Gaia pleacă responsabilitatea se întoarce la voi.

Ce veţi face cu Pământul? Pământul nu este atât de sensibilă. Cu alte cuvinte, Pământul are un mod de a se curăţa absolut pe ea însăşi, tot aşa cum faceţi şi voi. Da, puteţi încerca să faceţi prăpăd, dar Pământul se va repara. Însă acum este precum predarea ştafetei către oameni. Este simbolic faţă de cum vă trataţi pe voi înşivă. Este simbolic faţă de cum manifestaţi lucruri, de cum trăiţi în realitate. Aşa că această mare iniţiativă nu se referă cu adevărat la încălzirea globală, ci la asumarea responsabilităţii. Este vorba despre a fi Eu Sunt Cel Ce Sunt. Nu o mai aveţi pe Mama Pământ pentru a pasa către ea, însă ce veţi face? Nu mai sunt ghizii spirituali cărora să le pasaţi, nu mai aveţi vieţi trecute care să preia ele, nu mai aveţi guru şi maeştri care să preia ei, însă ce veţi face?

Visele

Cum sunt visele tale, Kathleen?

KATHLEEN: Sunt bune. Sunt foarte vii, multe simboluri în scris.

ADAMUS: Credeam că tu nu visezi.

KATHLEEN: Visez, doar că nu-mi aminteam visele.

ADAMUS: Iar acum ţi le aminteşti.

KATHLEEN: Îmi amintesc pantofi verzi şi pardesie mov.

ADAMUS: Excelent. Excelent

KATHLEEN: Piraţii din Caraibe.

ADAMUS: Ai grijă ce mănânci înainte să te culci, dar este excelent. (râsete) Excelent. Bine. Şi este bine pentru că tu visai oricum. Doar aveai acolo un blocaj şi nu ţi-ai dat voie să crezi cu adevărat că visezi aşa. O parte din tine se temea de vise, o parte din voi era confuză din cauza viselor, iar o parte din tine juca jocul minunat al omului mărunt, iar tu nu eşti aşa ceva.

Visele tale îţi vor reaminti – apropo, pantofii se leagă de călătoria ta – îţi vor reaminti de cine eşti cu adevărat, nu neapărat de cine ai fost, ci de cine eşti cu adevărat, vezi tu. O parte din ele îţi vor reaminti că eşti fenomenală. Eşti. Ai atât de multe de oferit. Eu privesc acum energia ta şi spun: „De ce nu lucrezi cu copiii mici?” De ce nu lucrezi cu copii? Căci tu te poţi conecta direct cu ei. Nu au toate acele straturi pe care le au alţi oameni. Dar tu încă nu crezi în tine. Visele tale te vor deschide către cine eşti cu adevărat.

Şi, te rog, nu presupune că asta înseamnă că o să te gândeşti că într-o viaţă trecută ai fost o regină mistică – ceea ce probabil că ai fost – dar te va deschide către toate potenţialele, toate capacităţile tale înnăscute, toate energiile tale, iar asta te va speria tare de tot. Iar apoi, într-o bună zi, în curând, o să vorbim despre un vis foarte, foarte ciudat pe care l-ai avut, iar eu o să-ţi amintesc de discuţia noastră de acum.

Deci, unde rămăsesem? Oslo. Da, desigur. Încălzirea globală. Asumarea responsabilităţii pentru voi înşivă.

Visele. Visele. Am repetat asta iar şi iar. Am tot repetat-o mereu şi voi continua să o repet. Visele voastre sunt foarte, foarte semnificative. Lucrarea pe care o faceţi în alte tărâmuri, mesajele pe care le scrieţi pentru voi în vise, conştienţa voastră.

Dacă faceţi ceva în starea de vis, de exemplu sunteţi învăţători pe Noul Pământ, de ce nu o faceţi şi aici? Dacă lucraţi în alte tărîmuri cu familiile spirituale care au fost traumatizate, de ce nu lucraţi cu oamenii aici? Dacă voi vă adunaţi energiile cu alte fiinţe angelice pentru a crea universuri noi, bazate pe cele mai înalte principii pe care le-aţi învăţat aici, cum de nu faceţi asta aici? Cum de nu deschideţi o şcoală simplă, nu scrieţi o carte sau vă exprimaţi pe voi?

Îndoiala. “O să o citească cineva? Dar dacă nu intră pe lista de bestselleruri?” Niciunul din aceste lucruri nu contează. Visele vă vor deschide către ceea ce faceţi cu adevărat. Aşa că vă invit, vă rog, să ţineţi un carneţel lângă pat. Scrieţi visele voastre. Ştiu că sunteţi Shaumbra şi că o să daţi din cap acum şi o să mă înşelaţi mai târziu şi nu veţi face asta, dar sunt nepreţuite. De fapt este distractiv.

Deci… visele. Luna trecută am spus că vom face o experienţă în grup, împreună, pe 11 a 11-a, doar ca să vă amintiţi să o faceţi. Haideţi să facem împreună o experienţă în vis şi am făcut-o. Am făcut-o. Iar eu glumesc cu voi, dragi prieteni, dar când are loc un experiment, sunteţi primii care săriţi. Temele nu prea vă plac, dar o experienţă, oh, imediat săriţi.

Aşa că noi am avut acea experienţă în vis şi au participat mii şi mii şi mii de Shaumbra, atât de mulţi încât a trebuit să aducem ajutoare suplimentare. Nu voi intra în visele individuale, deşi mi-ar plăcea foarte mult dacă cineva ar fi interesat să le pună într-un fel de jurnal, un jurnal ca o carte. Mi-ar plăcea să lucrez cu ei individual pentru a-i ajuta să înţeleagă mai mult ce se află în spatele lor.

Însă ce s-a petrecut în aceste vise? A fost un vis de grup şi unul individual. Mai întâi de toate, nu s-a petrecut neapărat în acelaşi timp. Prima întrebare pe care am primit-o de la voi pe emailul celest a fost: “La ce oră? Eu stau în altă parte a lumii. E 6 dimineaţa ora Germaniei sau 6 dimineaţa ora Japoniei?” Nu contează. Noi transcendem timpul. Se petrece oricum. Timpul este o asemenea iluzie. De fapt este un instrument frumos, dar este o iluzie atât de înşelătoare.

Noi am avut această mare experienţă împreună şi s-a referit la conflictul care are loc acum între minte şi ceea ce trece dincolo de minte, conflictul care are loc în voi referitor la folosirea minţii ca instrument pentru călăuzirea de zi cu zi în viaţa voastră, pentru judecată şi pentru a vă ţine concentraţi aici, pe Pământ, pentru a vă ţine fixaţi aici, versus deschiderea către... hai să o numim inteligenţa divină, voi cei reali, voi cei deplini, oricum am numi asta. Aveţi tendinţa de a spune că mintea este localizată aici (arată spre cap) – creierul este aici, mintea este pretutindeni –, însă voi tindeţi să asociaţi mintea cu un anume loc şi lucru. Voi spuneţi: “Deci unde este inteligenţa divină?” Pretutindeni. Este inerentă şi întreţesută în fiecare parte din voi – fiecare gând, fiecare parte din corpul vostru, fiecare amintire şi fiecare potenţial. Este pretutindeni.

Aşa că aveţi acum acest conflict, această luptă dintre cele două – de fapt lupta vine doar din minte – şi voi încercaţi să rezolvaţi. Încercaţi să negociaţi cu voi şi la asta s-a referit visul. Voi încercaţi să negociaţi cu mintea voastră care negociază cu voi. Cum ne descurcăm cu asta? Ce rol joacă mintea când mergem mai departe?

Mintea încearcă să negocieze acum cu voi. Încă are nevoie să fie importantă. Încă are nevoie de recunoaştere, aşa că spune: “Chad, spune-mi, cum o să fiu şi eu parte din viaţa ta? Tu eşti spiritual, văd asta acum”, vă spune mintea. “Ştiu că nu te întorci. Am încercat să te fac să te întorci. Am vrut ca tu să faci cale întoarsă. Te-am testat ca să te întorci. Nu te vei întoarce. Ce vei face pentru mine acum? Ce poziţie, ce titlu, ce autoritate, ce putere o să-mi dai mie? Am lucrat pentru tine”, spune mintea, “am lucrat pentru tine dintotdeauna, de foarte mult timp. Acum, la naiba, merit puţin respect când mergi înainte. Vreau un rol în acest nou „tu”. Vreau să controlez nişte părţi din viaţa ta. Vreau ca toată lumea să ştie că încă sunt aici. Vreau control. Vreau putere şi tu îmi eşti dator”.

Asta se pune în scenă acum. Desigur, eu dramatizez. Asta se pune în scenă şi la asta s-a referit visul vostru ca indivizi şi ca grup. Noi am făcut asta separat am făcut-o şi împreună.

(se adresează Lindei) Cum mă descurc?

LINDA: Minunat.

ADAMUS: Apă?

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Vorbeam despre timp, nu despre mesajul meu. Stiu că mesajul meu este minunat! (râsete) Timpul.

LINDA: Ai 28 de minute.

ADAMUS: Oh, nu se poate face în timpul ăsta. Hai să mergem înainte oricum. Aşa că… nici măcar nu am… asta a fost doar partea de încălzire, nu am intrat în conţinut! Dar ne distrăm. Aşa că… mulţumesc, mulţumesc. (audienţa aplaudă, Adamus râde)

Dragi Shaumbra, învăţaţi să jucaţi teatru, vă rog. Învăţaţi să jucaţi teatru. Eu fac asta tot timpul. Nu e nimic altceva decât un mare act teatral, iar eu sunt mândru de asta. O fiinţă creatoare este dăruită cu abilitatea de a juca, dar voi ajungeţi foarte blocaţi în faţada umană şi vă gândiţi că trebuie să vă luaţi în serios şi că dacă jucaţi teatru nu este real. Nu, nu. Actoria vă va elibera. Actoria te va elibera de Edith. Va fi eliberatoare, iar apoi o vei iubi pe Edith, dar vei fi liber de acea concentrare strânsă pe care aţi avut-o asupra voastră. Este un lucru minunat, eliberator. Încearcă, Bonnie. Încearcă actoria. Încearcă actoria. Voi toţi să încercaţi să jucaţi teatru. Înnebuniţi puţin cu asta. Veţi descoperi că este expansional şi vă simţiţi foarte bine. Hannibal ştie. Absolut. Vă permite să vă bucuraţi de viaţă. Încercaţi actoria.

Deci, înapoi la punctul principal. Experimentul în vis, marele experiment în vis, s-a referit la lupta ce are loc. Mintea voastră spune: “Uau! Lucrurile se schimbă. Rolul se schimbă, clar”. E ca atunci când unii vin să vă spună că slujba voastră s-a încheiat. Primiţi... cum îi spuneţi voi, notificarea sau sunteţi concediaţi. Concediaţi – din engleza britanică.

LINDA: Daţi afară.

ADAMUS: Daţi afară. Da, sună foarte brutal. Daţi afară. Mai degrabă aş prefera să fiu concediat decât să fiu dat afară. (râsete) Sau fără slujbă, dar dat afară... nu ştiu. Aşa că e ca atunci când şeful vostru vine să vă spună că serviciul vostru se schimbă, că poate a fost restructurat. Ei bine, ce faceţi? Începeţi să negociaţi. “O să iau un birou mai mic” sau, în cele mai multe cazuri, o masă de lucru mai mică. Asiguraţi-vă că primiţi un birou, nu o măsuţă. Vă veţi reduce salariul. Vă veţi reduce titulatura. Nu vreţi cu adevărat niciunul din aceste lucruri, dar negociaţi. Asta face mintea voastră acum. Mintea veche negociază şi ce o să faceţi voi? Ce o să-i daţi?

SHAUMBRA: Ciocolată.

ADAMUS: Ciocolată. Ciocolată, da. (râsete) De asta iubesc Shaumbra. (Adamus râde, şi mai multe râsete în audienţă) Celălalt grup, nu o să-i spun niciodată numele, însă celălalt grup i-ar fi oferit iubire, mângâiere şi îngrijire şi… nu, Shaumbra îi dă ciocolată. (râsete)

Nu veţi negocia, sper, pentru că mintea, mintea umană, va fi acolo. Nu pleacă nicăieri. Nu pleacă, doar că nu-şi va mai asuma rolul pe care l-a avut. De fapt îşi va asuma un rol mai bun, un rol care i se potriveşte mai bine, un rol care este o binecuvântare pentru tot ce înseamnă voi, dar nu va mai conduce corabia. Voi veţi face asta. Şi nici nu îndrăznesc să spun “inteligenţa divină”, pentru că rapid veţi recrea mintea într-un mod nou şi veţi folosi asta ca scuză sau ca scăpare. Voi veţi manageria, vă veţi asuma responsabilitatea şi la asta s-a referit visul

Se petrece la nivel individual. Se petrece la nivel de grup, fiindcă vă extindeţi cu toţii acum, ca grup. Voi toţi veţi trece dincolo. Mintea nu moare, se transformă. Mintea, aşa cum aţi ştiut-o şi aţi folosit-o, nu dispare din realitatea cunoscută. Se integrează. Se integrează. Devine „parte din”, unul din multele, multele voastre instrumente.

Aşa că haideţi să respirăm adânc… (pauză) … şi haideţi să trecem la segmentul următor, în care eu voi folosi aceasta (carioca) şi tabla.

Cum funcţionează?

LINDA: Ai 22 de minute.

ADAMUS: 22… Se numeşte “Cum funcţionează”. Cum funcţionează? Vom trece printr-o fizică foarte simplă aici. Voi veţi vrea să o complicaţi, iar eu fac asta dintr-adins astăzi, ca să văd dacă puteţi pricepe energetic sau la nivelul conştiinţei sau dacă e nevoie să o disecaţi mental. Va fi atât de simplu încât veţi vrea să faceţi lucrurile confuze, dar să nu faceţi asta. Cum funcţionează? Ok.

(Adamus desenează un punct şi un cerc în jurul său) Aceasta este o reprezentare a voastră. Da, aşa arătaţi voi energetic.

LINDA: Arată indecent.

ADAMUS: Nu este indecent. (râsete) Nu ştiu de unde ai scos şi asta. (mai multe râsete) Pot să desenez şi ceva indecent, dar nu o să o fac.

LINDA: Nu sunt singura care a crezut asta. (râsete)

ADAMUS: Nu e uşor să fiu eu! (mai multe râsete)

Acesta este simbolul vostru. Este un simbol, un simbol străvechi. Înseamnă că acesta (punctul) este Sursa, de aici veniţi voi, acesta este sinele vostru suflet acum. Cercul exterior reprezintă totul, de la Zidul de Foc până la conştiinţa voastră extinsă. Însă este un simbol al vostru. Foarte, foarte simplu. Aş putea desena şi o siluetă stilizată, dar asta e o reprezentare mai bună. Acesta (punctul) este Tot Ceea Ce Sunt şi acesta (cercul) este exprimarea voastră în această realitate.

Acum, aceasta este conştiinţa. Voi pune un “C” acolo (în cerc), de la conştiinţă, iar asta sunteţi voi. Voi sunteţi conştiinţa divină. Sunteţi fiinţă suflet. Nimeni nu vă poate lua sufletul. Sufletul vostru este conştiinţă. Conştiinţa este conştienţă. Dacă daţi deoparte corpul fizic, mintea, amintirile şi toate celelalte, încă sunteţi conştienţă, pentru că mereu veţi fi conştienţi de voi. Chiar dacă totul este dat deoparte, chiar dacă vă întoarceţi la timpurile în care aţi trecut prin Zidul de Foc în nimic, încă sunteţi conştienţi de voi, iar asta a fost partea înspăimântătoare – să fiţi conştienţi de voi în nimic. A fost şi o parte minunată, pentru că a făcut ca voi să începeţi să creaţi.

Deci aceştia sunteţi voi. Conştiinţa foloseşte energia, atrage energia. Atrage energii către ea, pe baza dorinţelor sale. (Adamus desenează săgeţi care merg către cerc) Dorinţa poate fi să se cunoască pe sine, să se exprime pe sine, să se joace cu sine, să înveţe pentru sine, orice, însă la un nivel interior foarte profund ea cheamă energia. Energia înseamnă, în esenţă, potenţiale, probabilităţi care stau într-un loc latent, neutru. Ele se află acolo, în zona neutră (Adamus desenează un pătrat în care scrie „N” de la neutru), aşteptând să fie chemate. Energia este mişcare şi stimulare. Energia respiră viaţă în conştiinţă. Conştiinţa, ca urmare, le cheamă, le aduce şi începe să le folosească. Destul de simplu.

Acum aveţi această energie ce participă împreună cu conştiinţa şi vrea să facă ceva cu ea. Vrea să creeze. Face asta prin manifestare. Aşa că o să punem încă un pătrat aici – “M” de la manifestare. Şi le pun în aceste pătrate, cutii, pentru că înseamnă că este real. Este un fel de simbol univesrsal pentru manifestare.

Aveţi acum energii care vin în manifestare ca nişte raze. (Adamus desenează unde de la “conştiinţă” la “manifestare”) În zona aceasta (undele desenate), de la conştiinţa care atrage energie către manifestarea voastră – către manifestare, aducând-o într-un fel de realitate – aveţi un număr de diverse elemente care vin să se joace. Timpul şi spaţiul vin să se joace.

Uneori voi spuneţi: “Bine, conştiinţa mea vreau un anume lucru, dar el nu vine aici. Nu se manifestă. Ce greşesc?” Ei bine, nu greşiţi nimic, pentru că aţi putea manifesta la un nivel non-fizic. (Adamus desenează în afara pătratului “M”) Cu alte cuvinte, aţi putea să chemaţi acel lucru în alte tărâmuri, l-aţi putea manifesta în alte dimensiuni. Dar ori de câte ori chemaţi energia, ea se manifestă undeva.

Voi spuneţi: “Dar cum de nu se manifestă aici (pătratul “M”), chiar aici?” Spuneţi: “Vreau să merg la cazino şi să câştig şi nu se manifestă”. Multe lucruri se petrec în zona de aici (între “conştiinţă” şi “manifestare”) – timpul, spaţiul, alţi oameni. Alţi oameni, intenţiile lor şi energiile lor pot, de fapt, să încetinească sau să blocheze acea manifestare.

Iar mai apoi aveţi şi elemente-cheie aici. Verau să fiţi în mod deosebit atenţi la aceste cuvinte. (Adamus scrie lângă ceea ce a ilustrat) Aveţi dorinţa sau pasiunea sau, cum să spunem asta, intenţia, forţa... nu e chiar cuvântul potrivit, Cauldre. Dorinţa voastră... cât de mult doriţi asta? Intensitatea. Un cuvât absolut genial – intensitatea.

Aceştia sunt cei mai mari factori care vin să se joace în această perioadă foarte importantă dintre momentul în care aduceţi energia în ceea ce aţi vrea să creaţi şi până când se manifestă. S-ar putea să se manifeste la un nivel diferit, într-o dimensiune diferită. Este pe undeva pe afară. Dacă doriţi să câştigaţi la cazino, s-ar putea să se fi petrecut în altă parte, poate că nu aici. Dorinţa, pasiunea, intensitatea a ceea ce voi vreţi vin să se joace, iar asta va face marea diferenţă în viaţa voastră. Voi mai adăuga un element pentru bunul meu prieten de aici – simplitatea. Simplitatea face marea diferenţă.

Aţi putea sta doar o clipă ca să simţiţi… voi aveţi o dorinţă a sufletului, ceva ce vrea să creeze sufletul vostru, iar apoi intervine mintea şi face totul complex? Iar mintea este cea care se îndoieşte. Sufletul vostru nu se îndoieşte niciodată cu adevărat, mintea are îndoieli. Se aşează în calea acestui desen groaznic pe care l-am făcut aici, dar voi pricepeţi şi mie îmi place să desenez. Aşa că acestea sunt punctele-cheie (arată spre cuvinte) şi aici primiti voi note proaste. Ei bine, toată lumea ia note proaste, dar aici le luaţi şi voi.

Vă ascundeţi. Vă temeţi. Vă temeţi din două motive. Unul este că experienţele trecute vă spun că veţi fi puşi la pământ atunci când creaţi. Aşa că intraţi într-un fel de mod de creaţie de nivel jos. Nu vreţi să ieşiţi prea mult în evidenţă în faţa mulţimii. Nu vreţi să ieşiţi în evidenţă dintre alţi oameni, pentru că s-ar putea să fiţi puşi la pământ. Dacă sunteţi puşi la pământ, amintiţi-vă, este doar energie. Doar absorbiţi-o, respiraţi-o, este doar energie. Critica – este un lucru minunat. Ar trebui să aveţi nişte critică la micul dejun. (râsete) Duceţi-o în interior, este doar energie. Aşa că aici aveţi voi dificultăţi. (către Linda) Cum stau?

LINDA: Oh, ai 12 minute.

ADAMUS: 12 minute. Bine.

Aşa că acum haideţi să spunem că aveţi o manifestare aici, pe Pământ. Evident, voi manifestaţi lucruri. Voi creaţi lucruri, nu de cel mai înalt nivel la care v-ar plăcea să fie, însă aduceţi nişte lucruri aici. Acum, acea manifestare, oricum ar fi ea – manifestarea ar putea fi bani în buzunar, o relaţie, ar putea fi educaţie, poate fi orice, nu contează. Ar putea fi fizică sau non-fizică. Manifestare. Aţi putea fi cam frustraţi, pentru că nu este chiar ceea ce ştiţi voi că ar putea fi.

Apropo, trebuie să abordăm aici problema creatorului ezitant, al celui ce manifestă ezitând, pentru că o parte din voi se teme de critică, o parte din voi se teme de cât de adevărat, cât de clar şi cât de puternic puteţi manifesta. Vă temeţi de propriile voastre gânduri. De asta noi reorientăm acum gândurile, ne întoarcem la simţirile adevărate, deoarece… Cauldre a dat un exemplu amuzant şi nici măcar nu l-a realizat înainte. (se referă la povestea pe care Geoff a spus-o înainte de channel, în segmentul de introducere) A trecut pe sub pod alaltăieri şi s-a gândit: “Dumnezeule, ce s-ar petrece dacă ar cădea un tren de pe pod”, iar a doua zi asta s-a petrecut. Asta e cam înspiământător! El a creat asta?

A fost o scânteie care s-a adăugat şi ea. Au mai fost şi alte elemente. Garantat, au mai fost şi alte elemente, dar e posibil ca gândurile voastre să facă un tren să deraieze? Absolut. Absolut.

Aşa că există o retragere care are loc la nivelul de aici (zona energiei) – o retragere ce spune: “Mai bine nu, pentru că nu am încredere în mine. S-ar putea să arunci lumea în aer” – din greşeală, desigur, (râsete) nu intenţionat – dar un gând rău…” Iar apoi priviţi tot felul de filme şi aveţi tot felul de idei nebuneşti. Acele filme stimulează gânduri foarte ciudate, aşa că voi spuneţi: “Mai bine să nu creez decât să creez vreun iad”. (pauză) Asta a fost amuzant. (câteva râsete)

Aşa că acum manifestaţi aici (arată spre „manifestare”) în general doar un fragment din ceea ce aţi vrea cu adevărat să manifestaţi, dar manifestaţi aici. Acum, aici dăm de o mică problemă. Tot ce este manifestat, însemnând că o conştiinţă atrage o energie, o aduce în această realitate, trebuie să se mişte. Trebuie să continue să curgă. Manifestarea voastră, creaţia voastră – o carte, copiii voştri, orice ar fi – trebuie să continue să curgă. Fluxul este o parte naturală a energiei pe care aţi adus-o aici (“conştiinţa”). Vedeţi cum curge energia? Vrea să continue să curgă aici (de la “manifestare”).

Făcând asta, într-un flux nerestricţionat, ea se reorientează sau se reformează pe sine. Creaţia voastră continuă să crească şi continuă să se adapteze până la punctul în care… aş fi vrut să fi avut mai mult loc să scriu aici, aşa că o să scriu ceva mai jos. (Adamus desenează un cerc) voi reprezenta manifestarea sau creaţia voastră ca un cerc, încă o dată, ce se întoarce la cel original. Se întoarce la cel original. În fluxul potrivit, continuă să curgă. Continuă să se extindă. Manifestarea sau creaţia originală niciodată, niciodată nu se opreşte. Continuă să se extindă, iar aşa ar trebui să fie. Aşa este Spiritul. Aşa sunteţi voi prin natura voastră.

Dar nu, voi opriţi totul aici (arată spre pătratul “manifestare”), în general, pentru că încercaţi să controlaţi, deveniţi leneşi, nu aveţi încredere în acea manifestare pentru a-i lăsa exprimarea ei şi gândiţi că este în proprietatea voastră. Vă gândiţi: “Ei bine, eu am creat-o, ca urmare o şi stăpânesc”. Nu, nu este aşa. Oh, nu, nu este aşa. Voi aţi creat-o şi vă puteţi mândri şi bucura de ea, dar fiecare creaţie trebuie eliberată, trebuie să fie liberă. Iar atunci când este liberă, vă alimentează pe voi. Vă aduce vouă. Atunci când lăsaţi creaţiile voastre să fie libere, fiecare lucru frumos pe care ele îl află sau îl fac, fiecare expansiune, fiecare exprimare se întoarce oricun la voi. Este darul care continuă să vină, iar şi iar.

Dovada? Spiritul însuşi şi voi. Spiritul a spus: “Andy, mergi înainte. Mergi înainte. Nu vreau să te controlez. Te iubesc prea mult. Nu vreau să-ţi spun ce trebuie să devii sau ce nu poţi deveni. Te iubesc prea mult, aşa că, Andy, mergi înainte. Fă orice vrei, eu mereu voi fi acolo”.

Iar frumuseţea Spiritului este că orice ea a învăţat şi a simţit, tot ceea ce era frumuseţe sau distrugere, a simţit şi Spiritul, cunoaşte şi Spiritul. Spiritul nu are nevoie să tragă sforile. Nu sunteţi marionete. Spiritul a spus: “Mergi înainte. Mergi înainte şi fii şi cine sunt eu, în cele din urmă, dar în propria ta exprimare. Fii tot ceea ce sunt eu, dar în felul tău propriu”. Spiritul nu a oferit 20% din Sine. Spiritul nu v-a oferit 80% din Sine. Spiritul s-a oferit 100%. Şi nu au existat niciun fel de condiţii, niciun fel de limitări şi niciun fel de politică de returnare. (pauză) Asta a fost amuzant. (câteva râsete)

Aşa că ceea ce se petrece este că aveţi tendinţa de a vă bloca – control, frică, răni, lene, nu vă asumaţi responsabilitatea, prea multă copleşire – iar atunci această creaţie, manifestarea, se înfurie. Energia are nevoie să continue să curgă şi va curge cu sau fără voi. Va curge si va face lucruri amuzante – energia – atunci când trebuie să curgă. Nu-i pasă cum. Conştiinţa voastră, într-un fel, este la fel. Trebuie să se extindă. Nu-i pasă cum. Nu ştie de sus sau jos, doar ştie. Nu cunoaşte rai sau iad, pur şi simplu este. Trebuie să curgă.

Iar dacă se opreşte din curgere şi voi continuaţi să o limitaţi, va exploda. Poc!! (Adamus trage linii deasupra desenului) Va crea un mare dezastru dacă este nevoie. Nu-i pasă. Se va exprima pe sine în acel mod – voi vă veţi exprima pe voi în acel mod. Asta este drama, destul de distractivă o dată sau de două ori, dar nu de milioane de ori. Va exploda. Asta se petrece cu atât de mulţi oameni şi de asta avem acum în lume o asemenea problemă cu bolile mintale.

Se blochează în minte. Vrea să iasă. Energiile intelectului uman vor să se extindă acum, vor asta cu disperare. Oh, au trecut, dumnezeu ştie, câteva milioane de ani de când avem acelaşi fel de cadru mental şi au trecut câteva sute de mii de ani de când avem structurarea atlantă a minţii. Şi, dumnezeule, mintea vrea... vrea să se extindă. Cu adevărat. Chiar dacă aveţi acest conflict, dedesubtul lui se află dorinţa sa de extindere.

Mişcarea energiei

Aşa că întrebarea de astăzi este: ce faceţi ca să eliberaţi acea energie? Studiaţi? Nu. Daţi câteva ture pe stradă? Vă voi ajuta puţin. Sunt vreo două lucruri pe care le facem şi sunt foarte simple. Veţi spune: “Adamus, de ce m-ai făcut să pierd o oră şi jumătate? Spune-mi de la început ce este”, dar mai lucrează şi alte lucruri aici.

Deci sunt câteva lucruri simple pe care să le faceţi. (Adamus are un pahar cu apă în mână şi se adresează cuiva din public) Nu o să o vărs peste tine azi. (râsete) E de ajuns că ai fost botezat odată. Sunt câteva lucruri simple pe care le puteţi face şi o să mă întorc la o sursă cu care am avut ceva conflicte, dar pe care o să o folosesc aici, pentru că sunt multe lucruri bune în ea. Mă voi întoarce la scriptură. Scriptura. La început a fost cuvântul. Cu toţii ştiţi asta, dar ştiţi ce înseamnă? Începutul. Traducerea a fost proastă. Proastă traducere. Dacă realmente aţi intra în ceea ce înseamnă cu adevărat, începutul este respiraţia. Aandrah ştie asta. Începutul a fost respiraţia. Trebuia să fie aşa. Atunci când Spiritul v-a trimis înainte, trebuia să o facă prin respiraţie. A fost, de fapt, prima respiraţie pe care avut-o Spiritul vreodată. Până când Spiritul nu v-a oferit vouă iubirea sa deplină, nu a existat respiraţie. De asta Era Ceea Ce Era. De asta nu era exprimarea. Spiritul trebuiasă se exprime, să se deschidă şi să experimenteze.

Aşa că Spiritul a respirat… (Adamus respiră adânc) şi ca urmare voi sunteţi. La început este respiraţia. La început respiraţia a creat cuvântul. Oh, traducerile, nu prea bune… mii de ani. Poate că o să scriu eu o Biblie nouă (Adamus râde), cu traducerea corectă. Dar am destul de făcut deocamdată.

Aşa că avem respiraţia şi cuvântul. Ce este cuvântul? Ei bine, cuvântul este exprimare. Cuvântul este exprimarea care merge înainte. Voi ştiţi despre respiraţie şi am vorbit destul despre ea, iar Aandrah se află aici, în poziţia din care să vă facă să respiraţi continuu. Dar ce e cu cuvântul? Cuvântul.

LINDA: (imită alarma de la ceas) Ning ning ning ning ning ning ning.

ADAMUS: Nu există timp (râsete) precum timpul de Acum. Nu, sunt absolut fascinaţi. Ar fi foarte dezamăgiţi dacă m-aş opri acum. Oh, trebuie să ajungem la final. Mai avem câteva minute.

LINDA: Are loc o petrecere după tine.

ADAMUS: Petrecerea este acum. Asta e petrecerea. (audienţa aplaudă) Deci cuvântul. Cuvântul. Cuvântul este captiv. Este prins în capcană. Cuvântul este prizonier în voi şi îl vom scoate de acolo în câteva minute. Ceea ce vreau să spun cu asta este – şi noi am vorbit în câteva Şcoli ale Misterelor şi vom continua să vorbim despre asta, însă vreau să vorbim chiar acum – atunci când vă ascult, mă cam înfurii. Atunci când vă vorbesc şi spun: “Ce vreţi? Ce vreţi să se petreacă? Ce alegeţi?”, aud acea voce mică, un firicel de voce. Nu vorbesc despre volum, vorbesc despre intensitate, pasiune şi dorinţă. Ce s-a întâmplat cu ele? Iar dacă nu le puteţi exprima prin voce, cine o să vă creadă?

Nu sufletul vostru. Sufletul vostru nu vă aude. (vorbeşte foarte intens) Şi nu vorbesc despre a striga. Vorbesc despre a fi reali, autentici şi despre a lăsa să iasă afară.

Voi spuneţi cuvinte ce vin din minte şi nu este inimă în ele. Aveţi vreri şi dorinţe, dar nu intensitate. Voi spuneţi: “Dar eu nu ştiu cum să creez”. Nu, pentru că trebuie să vă deschideţi şi asta începe cu vocea. Oh, nu că vocea voastră ar fi magică. Dar dacă nu o puteţi face acolo, dacă nu puteţi exprima din acel loc simplu, rudimentar, cum o să vă audă Spiritul? Cum or să vă audă aspectele voastre? Cum o să vă audă sufletul vostru? Sufletul nu vă poate auzi.

Voi rostiţi încetişor cuvinte umane şi sufletul vostru nu vă poate auzi. Vrea să vă audă, vrea să vă cunoască, dar voi vă ascundeţi. Vă ascundeţi. Cum să vă audă alţi oameni? Vreau să spun, ei vă aud cu urechile, dar atunci când vine de aici, prin cuvinte mititele, ei nu vă aud. Ei nu vă cred. Vă miraţi de ce nimeni nu vă răspunde? Vă miraţi de ce nu vă puteţi câştiga prieteni şi nu puteţi influenţa oameni? (râsete) Ei nu vă aud şi voi nu vă auziţi pe voi. Şi mă minţiţi dacă îmi spuneţi: “Oh, Adamus, da, dar eu strig din adâncurile mele profunde”. S-ar putea să strigaţi, să vă smiorcăiţi, dar nu le aduceţi la suprafaţă.

Şi dacă nu puteţi vorbi cu voce umană şi să puneţi pasiune în ea, acea energie este suprimată. Toată energia şi potenţialul sunt pur şi simplu blocate şi captive în diverse locuri, iar mai devreme sau mai târziu vor exploda. Şi ce se petrece când explodează? Ei bine, o să urlaţi. O să ţipaţi. Sunteţi reali şi vă exprimaţi, dar de obicei e prea târziu. În mod obişnuit deja veţi fi făcut multe ravagii până atunci. Ah, le puteţi întotdeauna îndrepta, dar este o pierdere de timp.

Vreau să încep să vă aud pe voi, nu doar din vârful buzelor, nu doar vorbărie, vorbărie, vorbărie. Vreau să vă aud pe voi, chiar dacă este o şoaptă, dar să ştiu că este reală (vorbeşte cu mare pasiune) – “Din toată fiinţa mea Eu Sunt Cel Ce Sunt!” Este vreo îndoială faţă de asta? Eu am început astăzi spunând: „Din toată fiinţa mea Eu Sunt Cel Ce Sunt” şi mă bucur de asta şi o celebrez şi nu dau înapoi.”

Atunci când unii dintre voi – nici nu vreau ca voi să folosiţi cuvintele decât dacă le spuneţi cu adevărat – când unii dintre voi spun cele mai sacre cuvinte, rostesc: „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. (Adamus le rosteşte foarte plat) Zău? Nu prea cred. Voi încercaţi să vă convingeţi singuri mental – “Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Nu. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Asta este pasiunea. Asta este dorinţa. Asta este intensitatea, iar ea mută munţii. Aceasta atrage aici din zona neutră atât de multă energie încât radiază, nu doar picură, ci radiază strălucirea energiei în manifestările voastre, iar apoi strigă, se mişcă şi sunt reale. Da, puteţi trânti un tren de pe şine. Nu veţi face asta, cei mai mulţi dintre voi nu o vor face. (râsete) Nu veţi provoca pagube pe termen lung, asta e sigur.

Deci – respiraţia. Aveţi respiraţia, însă vocea... Vocea. Ştiu că mulţi dintre voi spun: “Dar eu nu am o voce prea bună”. Nu vorbesc despre calitatea tonală. Vorbesc despre deschidere. Exprimare. Despre a lăsa totul să iasă. Toate stau acolo. Dati-le voie să iasă. Este simbolic şi pentru deschiderea spiritului vostru, a sufletului vostru, a conştiinţei voastre, a portalurilor, a tot. Daţi-le voie să iasă. Daţi-le voie să iasă.

Nu este o coincidenţă extraordinară că la recenta noastră Şcoală a Misterelor (cea de la Berlin de la sfârşitul lunii noiembrie – n.tr.) i-am avut pe cei care înţeleg vocea Spiritului? S-a întâmplat ca Anders şi Cacina să fie acolo. Nu a fost un accident. Nu este interesant şi ciudat că se întâmplă să avem astăzi cu noi un muzician celebrat şi dăruit, care să fie cu noi în ziua în care vorbesc despre folosirea vocii Spiritului pentru a aduce la suprafaţă toată acea energie blocată care se află în adânc, pentru a ne deschide şi a permite curgerea? Nu este uimitor că Hannibal se întâmplă să fie aici? Nu este extraordinar că Hannibal este aşa de încântat să vină în faţa grupului şi să vă facă să strigaţi şi să vă deschideţi? Iar dacă este cineva care ştie cum să facă asta, acela este Hannibal. Aşa că vă rog să îl întâmpinaţi pe dragul meu prieten, Hannibal Means, care vă va face să vă deschideţi. Nu neapărat cântec, ci deschidere. Deschidere. Deschiderea animalică, acum. Veţi învăţa mai târziu şi să cântaţi, dar acum vorbim despre deschiderea animalică. Urmează-mă. Vom merge în faţă, te rog. (audienţa aplaudă, iar Hannibal îl urmează pe Adamus în faţa sălii)

Acum, vă voi provoca pe fiecare să vă deschideţi. Daţi voie să iasă. Nu vă faceţi griji, nu ascultă nimeni altcineva, cu excepţia celor 20.000 de oameni aflaţi online. (râsete) Iar voi, cei aflaţi acasă, deschideţi-vă. Urlaţi. De fapt, aici, în sală, este mai uşor, pentru că suntem toţi la un loc. Ei sunt acasă, iar soţul ori soţia lor este în altă cameră (râsete) şi o să audă strigătul, ţipătul de eliberare alinător de la nivelul primordial şi or să se întrebe ce se petrece, dar este în regulă.

Deci, microfonul?

LINDA: Are nevoie de microfon?

HANNIBAL: Fără microfon?

ADAMUS: Cum vrei tu. Cum vrei tu. Aşa că o să-l aşez puţin pe Cauldre pentru o clipă, iar voi ceilalţi urlaţi.

HANNIBAL. Ok, deci vom face asta împreună. Staţi drepţi, respiraţi adânc, picioarele aşezate bine pe podea. Începe din abdomen. Respiraţie adâncă. (Hannibal începe să cânte ca un ţipăt) Deschideţi gura! (Hannibal şi audienţa continuă să strige cam 45 de secunde) Uaa...!

ADAMUS: N-am auzit nimic. (râsete) Încă o dată. Încă o dată.

HANNIBAL: Încă o dată!

ADAMUS: Foarte adânc de data asta. Din adânc, strigaţi din picioare.

HANNIBAL: Ar fi mai bine dacă v-aţi ridica. (audienţa se ridică în picioare) Respiraţie adâncă, profundă. Respiraţie adâncă, adâncă. Mai adâncă. Şi…

(Hannibal şi audienţa ţipă şi strigă din nou, de data aceasta mai tare, pentru circa 65 de secunde)

ADAMUS: Excelent. Excelent. (aplauze din audienţă)

LINDA: Mulţumim, Hannibal.

ADAMUS: Acum, acum energia este în mişcare. Energia se mişcă. Acesta este un alt punct important, energia se mişcă – nu o suprimaţi. Dar nu o suprimaţi. Lăsaţi-o să... are un ecou. Reverberează. A fost eliberată şi nu mă refer doar la energia sunetului. Sunetul, evident, poate face lucruri minunate, dar voi aţi mers în profunzime, la lucruri ce erau blocate, foarte adânc, le-aţi dat voie să înceapă să iasă.

Acum, vă rog, daţi-i voie să continue să curgă. Nu o controlaţi. Nu o limitaţi. Nu fugiţi de ea. S-ar putea să aducă la suprafaţă nişte probleme care realmente au fost îngropate adânc în interior, dar nu le suprimaţi acum. Lăsaţi acea energie să continue să se mişte şi să curgă.

Ar putea însemna că mâine s-ar putea să vă doară spatele, pentru că acea energie, pe măsură ce curge, pe măsură ce trece prin coloana voastră, prin lucrurile vechi ce erau ascunse acolo, dragă învăţătorule, lucruri vechi care erau ascunse acolo, va lovi punctele slabe sau mai sensibile. Ar putea însemna că vă loveşte în spate. Ar putea însemna că vă loveşte astfel încât mâine să aveţi o mică problemă nazală, o mică problemă cu sinusurile. Este OK. Este OK. Este acum energie în mişcare.

Nu vreţi să o ţineţi blocată acolo. Nu vreţi să o suprimaţi. Se va curăţa, iar când energia este în cele din urmă eliberată, curăţată, are un ciclu de viaţă care îşi continuă expansiunea sau exprimarea până la un nivel, iar apoi, la un anume punct, revine în starea de energie pură.

Dar acum este diferit. Energia care a fost blocată şi care acum curge nu se întoarce neapărat în câmpul neutru – iar asta este puţin dificil de explicat – rămâne aici (arată zonele „conştiinţă” şi „manifestare” de pe desen). Rămâne cu voi. Se întoarce în stare neutră, dar stă cu voi.

Iar apoi strigă, tot aşa cum aţi strigat şi voi, strigă către marele “N” – Noua Energie. Noua Energie este aici, dar nu vă aude. Este disponibilă, dar nu ştie că voi o vreţi. Atunci când vă ascundeţi, când vă ascundeţi creaţiile, atunci când vă ascundeţi spiritul, de ce ar vrea Noua Energie să vină? Acum, dacă îi daţi drumul, dacă o lăsaţi să curgă – şi puteţi face asta prin respiraţie, prin voce şi prin alt lucru pe care nu-l mai putem discuta, pentru că e prea târziu, o să facem asta în sesiunea următoare …

LINDA: DJ-ul este aici.

ADAMUS: Exact. Aşa că v-a auzit! V-a auzit şi acum ştie că puteţi cânta. (râsete) Iar seara asta este seara cântecului. Daţi-i drumul. Daţi-i voie să iasă şi doar conform cu scala muzicală, nu doar un cântec mecanic. Vreau să spun: daţii drumul cu adevărat. Lăsaţi-l să iasă, pentru că spiritul vostru vrea să vă audă şi nu poate. Cu adevărat. Foarte, foarte, foarte adevărat că nu poate. Vă puteţi ascunde de dumnezeu. Vă puteţi ascunde de aproape orice. Nu ştiu de unde a mai apărut şi asta: că dumnezeu ştie tot, vede tot. Cred că de la călugăriţele care încercau să vă sperie de moarte. (în şcolile catolice – n.tr.) Dar nu este adevărat. Vă puteţi ascunde de orice şi vă pricepeţi îndeosebi la a vă ascunde de voi înşivă. Mulţi…

LINDA: În concluzie…

ADAMUS: Nu, nu în concluzie (râsete), însă în primul strat al rezumatului nostru (multe râsete) mulţi Shaumbra – Tobias a vorbit despre asta – mulţi Shaumbra vor pleca, vor merge în altă parte, iar pentru ei - binecuvântări. Nu este vorba despre corect sau greşit, însă ei ştiu intensitatea lucrurilor în care vom intra. Ei ştiu că nu mai există ascundere. Nu vă mai puteţi ascunde aici. Poţi închide acolo, te rog? (o usă este deschisă) Îngheţi...

LINDA: Da, omule.

ADAMUS: Nu mai există ascundere. Aţi făcut asta prea mult timp şi strugaţi către noi, cei din alte tărâmuri, cu lista voastra de nevoi, dorinţe şi vreri şi apoi vă întrebaţi de ce nu merge? Ei bine, pentru că vă ascundeţi de voi, iar ca urmare vă ascundeţi de spiritul vostru. Vă ascundeţi de Noua Energie, de tot. Haideţi să aducem asta la suprafaţă acum, prin respiraţie.

Respiraţia dovedeşte că sunteţi în viaţă, dovedeşte că vreţi să trăiţi. Respiraţia face ca energia să se mişte. Vocea, nu doar vocea fizică, ci energia vocii voastre, este exprimarea spiritului vostru. Iar când voi vă deschideţi vocea, spiritul vostru vă poate auzi. În cele din urmă vă veţi auzi pe voi înşivă. Aţi umblat într-o ceaţă. Nici măcar nu v-aţi auzit pe voi.

Voi spuneţi cuvinte, dar vin din minte. Sunt structurate. Aproape că nu există energie în limbaje. De asta eu nu-i voi vorbi lui Cauldre în cuvinte. Nu au sens. Sunt rahat. Voi atrageţi mici bucăţele şi le rostiţi în cuvinte, iar ele nu au aproape niciun sens. Iar eu am să vă provoc pe toţi să faceţi acelaşi lucru acum. Va fi frustrant, dar poate fi amuzant. Şi ştiu că nu o să vă faceţi tema, aşa că o să mă întorc şi o să vorbesc despre asta luna viitoare. Dar cel puţin o dată, cel puţin o dată în luna viitoare vorbiţi-mi mie fără să folosiţi cuvinte. Şi va fi o provocare – sau nu. Sau nu.

De fapt este foarte, foarte simplu. De fapt, în centrul vostru, la rădăcini sau la începuturi noi nu foloseam cuvinte. Vorbiţi cu mine. Spuneţi-mi o poveste despre voi. Poate fi o poveste inventată, pentru că nu există născociri. Poate fi o poveste reală. Spuneţi-mi o poveste fără să folosiţi cuvinte, luna următoare.

Iar voi spuneţi: “Ei bine, cum să nu folosesc cuvinte?” Ahhh, ah, ah, ah, lăcustelor, (râsete), asta rămâne să descoperiţi voi. Iar apoi eu voi comunica cu voi fără cuvinte. De fapt vă va fi mai uşor să primiţi. Este o cunoaştere pe care o aveţi pur şi simplu, atunci când eu comunic cu voi. Partea dificilă este că puteţi exista fără aceste cuvinte, cuvintele limbajului. Cu alte cuvinte, trebuie să folosiţi adevărata voce a Spiritului, care nu are un limbaj. Fără limbaj.

Vom lucra să o aducem la suprafaţă. Vom lucra la manifestarea conştientă, la manifestarea deliberată, nu acel lucru ceţos, obscur pe care l-aţi făcut voi. A fost doar un răspuns. Acum noi vom face – mai am un minut şi jumătate – vom face manifestarea conştientă deliberată.

Ascultaţi-vă vocea voastră. Ascultaţi-vă vocea atunci când vorbiţi cu alţi oameni. Nu încerc să vă fac să vă simţiţi prost atunci când vă spun să vă ascultaţi vocea, dar veţi realiza cât de slabă a fost. Nu este autoritate în ea. Nu este încredere în ea. Este superficială. Ascultaţi cum vorbiţi cu copiii voştri, cu soţul sau soţia şi în special cu oamenii cu care lucraţi. Fiţi foarte atenţi la vocea voastră. Nu volum, ci intensitate. Nu imperativă, ci o voce a simplităţii şi o voce a dorinţei. Veţi începe să realizaţi cât de mult v-aţi ascuns.

Cu asta, dragi, dragi Shaumbra, este timpul ca eu să mă întorc la Oslo, unde mă aşteaptă în curând un mic dejun de lucru. Micul dejun de pisică nu este foarte bun (râsete), dar aş face orice ca să ţin energia în mişcare. Şi nu uitaţi: aveţi încredere în voi, pentru că totul este în regulă în întreaga voastră creaţie.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece xistă o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!