MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”

SHOUD 9 – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
7 mai 2016
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al Domeniului Suveran.

Ce zi avem la dispoziție (râsete). Voi spune că este - ei bine, mai întâi de toate, aici în Colorado, dacă putem avea o focalizare (a camerei de filmat) în afara ferestrelor, puteți vedea o mulțime - însă eu o numesc ziua Transilvaniei (mai multe chicoteli). Cumva încețoșată, cumva misterioasă. În Transilvania, noi am avut multe zile frumoase la fel de bine, însă apoi ele se interpuneau cu aceste zile în care ceața se revărsa. Totul era ținut în loc. Știți voi, acea greutate ce vine cu ceața, ce te face cu adevărat să mergi în interior. Amintiți-vă, că mulți dintre voi ați fost în Școlile Misterelor de mult în Transilvania, în minunata noastră Școală a Misterelor cu un foc mare în șemineu, cu muzica minunată sunând prin holuri, însă afară plin de mister, încețoșat, înnorat, cu întreruperi ocazionale ale urletelor unui lup sălbatic. A-uuuuuuuu!

LINDA: Acesta e un lup?

ADAMUS: Ah, aranjamentul perfect. Acesta a fost...

LINDA: E un lup?

ADAMUS: Este un câine de pe undeva.... Fă tu ca lupul.

LINDA: Nu! Eu am o voce de fată.

ADAMUS: Corect. Hai să facem cu toții ca lupul.

PUBLICUL ȘI ADAMUS: A-uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! (râsete)

ADAMUS: Mai mult ca o bufniță, însă ați prins ideea.

Ah! Ah! (Sandra îi înmânează cafeaua) Și vine la mine. Mulțumesc. Mulțumesc. Vedeți, nici măcar nu trebuie să cereți. Pur și simplu vine la voi. Nu este acesta felul în care (lucrurile) trebuie să fie? (Publicul spune “Da”) Doar vin la voi. Chiar înainte să mă fi gândit la cafea - urma să mă gândesc la cafea în două minute - însă chiar înainte să mă gândesc la asta, universul cu adevărat - prin Sandra - universul mi-a adus cafeaua. Către asta ne îndreptăm. Asta este ceea ce vreau ca absolut fiecare dintre voi să experimentați în viața voastră. Nu este vorba doar de un gând drăguț, fericit.  Este noua realitate. Pur și simplu vine la voi. Și apoi realizați: “Oh, asta-i drept. Urma să cer o ceașcă de cafea în două minute.”

LINDA: Arăți destul de pus la punct.

ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc. Așa că hai să toastăm pentru -  vine la voi. (publicul spune: “Noroc”) Noroc.
 
LINDA: Noroc.

ADAMUS: Ascultați, ascultați.

Vă voi spune chiar acum, că astăzi este o zi perturbatoare. Este un iad al energiei astăzi, iar noi suntem exact în mijlocul nu știu a cât de multe planete diferite - cum le numiți - retrograde.

LINDA: Oh, cinci. Cinci planete în poziție retrogradă.

ADAMUS: Cinci. Și, știți voi, odată ce mergeți dincolo de două, nu mai contează dacă sunt cinci sau 50. Vreau să spun, că pur și simplu totul devine întors pe dos, iar voi veți descoperi astăzi asta. Dacă v-ați simțit puțin grețoși (ați avut senzația de greață) înainte de a vă conecta online, sau înainte de a veni aici, înainte de a vă alătura online; dacă simțiți acest gen de reacție în abdomen (intestine) asupra lucrurilor, este pentru că pur și simplu vom întoarce masa cu susul în jos.

Știți, voi începe prin a spune, știu că sunteți în punctul lui destul (ajunge). Pur și simplu sunteți sătui de căile vechi. Ajunge. Problema este cum ieșiți din asta? Cum treceți dincolo? Deoarece, de atât de multe ori ați fost sătui, este ca un mare elastic în jurul taliei voastre iar voi mergeți mai departe, ca și Seria (n.tr.: se referă la seria Mergi mai departe) și mergeți înainte și uoaaaaa! Pur și simplu sunteți trași înapoi în conștiința de masă, în vechile tipare. Așadar astăzi trebuie să avem de-a face cu unele energii foarte perturbatoare.

LINDA: Ooh!

ADAMUS: Voi supăra câțiva oameni (Linda suspină). Nimic diferit.

LINDA: Promiți?

ADAMUS: La fel ca întotdeauna, însă câteva lucruri în plus decât în mod normal. Vă voi determina pe câțiva din voi să deveniți grețoși (să simțiți greață) în mod energetic (Linda suspină/oftează din nou). Nimic diferit (Adamus chicotește). Voi cauza o reală, cred că o numiți discuție pe social media voastră, și voi spune o mulțime de nume diferite, nu în mod necesar ale Shaumbrei, ci ale altora. Iar la urma urmei, pentru că Eu sunt, voi veți fi de asemenea, pentru că faceți parte din aceasta.


Clubul Maeștrilor

Că veni vorba, felicitări pentru Clubul Maeștrilor al vostru (publicul aplaudă). Știți cât de demult urma să vină? Cât de demult este de când Tobias, Kuthumi, oricare dintre voi, eu însumi, am așteptat ca voi să vă declarați vouă înșivă că sunteți Maeștri, să puneți deasupra un semn, să acționați ca Maeștri? Totul este un act și tot ce trebuie este ca cineva să fie destul de curajos pentru a spune: “La naiba, noi suntem Maeștri”, să puneți o placă pe perete și, prin urmare, sunteți. Totul este cu adevărat atât de simplu. Și întreaga premiză a lui ‘vine la tine’ este atât de simplă la fel. Nu reprezintă o mulțime de pași grei, dificili. Este vorba de a vă da vouă înșivă permisiunea. Este un act al conștiinței, care înseamnă a juca (n.tr.: a interpreta un rol). Ei bine, desigur, este vorba de interpretare (a rolului).

Unii oameni vor spune: “Ei bine, daa, însă doar jucați ca un Maestru”. Ei bine, jucați ca și cum ați fi niște idioți. Adică, este ca și cum… (suspine și râsete)

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Sau, sau… dar e adevărat (câteva aplauze). Nu mă voi reține astăzi, promit. Daa (râsete).

Că veni vorba, dacă unii dintre voi se întreabă dacă Donald Trump studiază căile mele? Într-un fel.

LINDA: Ohh!

ADAMUS: O proastă interpretare. Foarte, foarte rea, știți voi, deoarece trebuie să cunoști acea linie pentru a păși pe ea. Dar, daa...

Oricum, este uimitor, iar întreaga chestie este că vine la tine. Totul. Nu doar lucrurile minții voastre, ci ceea ce doresc inima și sufletul vostru în viață, vin la voi. Este ușor. Este natural. Nu este vorba de a lucra la asta.

Vă puteți imagina? Acesta este unul din lucrurile pe care vom începe să le destrămăm, să le nimicim. Nu lucrați la asta. Nu vreau ca voi să mai lucrați la asta. Vreau ca voi să-i permiteți să vină la voi. Nu vreau ca în mod constant să aveți acel elastic în jurul brâului vostru, să mergeți în măiestria voastră și alunecând de-a lungul ei, acel elastic să vă pocnească deodată în vechea voastră poziție. Am terminat cu asta. Am terminat.

Vreau să le mulțumesc celor care au participat și celor care nu au participat la plasarea angajamentelor (de plată). A fost o energie a Shaumbrei, fie ca ați plasat angajamentul sau ați plătit, fie că nu ați făcut-o și doar ați avut un zâmbet pe fața voastră și ați contribuit în mod energetic. Vreau să vă mulțumesc.

Și au fost două lucruri importante în asta. Unul a fost, ca și grup, ca Shaumbra, voi toți sunteți gata în mod personal individual să vă extindeți. Vă e teamă ca dracu de asta, vă e frică de ce s-ar putea întâmpla, însă sunteți gata. Sunteți în acel - îmi place asta - sunteți în acel punct al acelei tensiuni în care vă e frică de asta, însă pur și simplu nu mai puteți sta deloc în vechi. Deci sunteți exact în acel fel de linie a barierei, iar asta generează o minunată tensiune care va fi de fapt ca un elastic. Dar de această dată, în loc să vă mențineți brâul încins, vi-l puneți (elasticul) peste fund și vă trageți înapoi și vă aruncă (râsete). Acesta este modul în care ar trebui să fie folosit elasticul. Reamintiți-vă asta. Nu vi-l puneți în jurul brâului vostru. Puneți-l sub fund și lăsați-l să - șuitt! - ca o praștie, lăsați-l să vă poarte acolo. Acesta este punctul în care suntem.

Așadar, în acest angajament de plată pentru extindere, a fost vorba de simbolul vostru al tuturor gata să vă extindeți, și apoi o faceți. Și, folosind acest exemplu al noului Club al Maeștrilor, a existat o mulțime de tensiune în asta din partea personalului, din partea lui Cauldre și a Lindei, din partea multor Shaumbra: “O putem face să se întâmple?” A fost - cred că ați putea s-o numiți - tensiunea sau nervozitatea legalităților legate de asta. Ar fi fost mai ușor doar să fi stat aici. Dați-mi voie s-o spun în acest fel. Doar mai ușor. Este cam în genul: “Ei bine, hai să visăm la un Club al Maeștrilor pe Pământ, însă doar să stăm aici, pentru că doamne, este vorba de bani. Este vorba de o mulțime de probleme legale. Este vorba de multă planificare. Este vorba de multă coordonare. Va fi mult efort”, ar gândi cineva. Așa că este prea ușor.

Și gândiți-vă la asta în viața voastră. Voi spuneți: “Eu vreau cu adevărat să fiu acel Maestru întrupat, dar este mai sigur, fără riscuri, doar să stau în ceea ce făceam.” Însă sunteți în acel loc minunat. Este ca și cum: “Iuuuui! Ouuu.” Este ca o piață de pește proastă. Pur și simplu miroase, știți voi și este ca și cum pur și simplu nu puteați continua să mergeți acolo. Trebuia să faceți ceva.

Așa că vă asumați ceea ce spuneți că este un risc, dar de fapt nu este. Deja vă așteaptă acel lucru dat naibii. Voi credeți că este un risc. “Ce-ar fi dacă? Ce-ar fi dacă nu funcționează corect? Dacă devin falit? Dacă îmi afectează sănătatea?” Voi treceți dincolo de asta. Deja vă așteaptă.

Aceasta - această extindere, acest nou Club al Maeștrilor - vă aștepta de peste doi ani și jumătate. Pur și simplu vă aștepta pe voi, aștepta pentru, da, direcția/conducerea personalului Crimson Circle, a lui Cauldre și a Lindei, aștepta. Când o veți face? Mintea intră acolo. “Ei bine, nu știu dacă suntem chiar pregătiți. Înseamnă o mulțime de bani.” Nu sunt o mulțime de bani (Linda îl ia în râs). Nu am văzut încă nimic care să însemne o mulțime de bani. Nu înseamnă. Totul este o chestiune de perspectivă.

Dacă colectați cupoane de cinci și zece cenți (n.tr.: o practică ce există în sistemul comercial din SUA), înseamnă o mulțime de bani, deoarece perspectiva voastră este de colector de cupoane. Am ajuns să spun, tăceți! Doar mergeți dincolo! Dați cuponul altcuiva care este prins în acea mentalitate și pur și simplu mergeți la cumpărături. Nu este vorba de o mulțime de bani. Nu-mi pasă ce gândiți voi despre a cumpăra, nu este vorba de mulți bani.

Noi - voi - insistați că mergem dincolo de asta. Insistați și rezistați în același timp. Interesant. Foarte interesant. Deci ce vom face? Acesta este momentul când aruncăm lucrurile în aer. Trebuie s-o facem. Există așa o cantitate imensă de energie înăbușită/suprimată în viața voastră, în lume. Vreau să spun, că viața voastră nu este rea în comparație cu restul lumii. Există această energie înăbușită și acesta este momentul în care spunem haideți s-o aruncăm în aer pur și simplu. Dar s-o aruncăm în aer și să ne distrăm privind cum o aruncăm în aer. Faceți asta când sunteți copii mici; doar aruncați ceva în aer, ardeți ceva. Este ca și cum: “Uau!” (câteva chicoteli) “Îmi pare rău, mamă și tată, de casă, dar doamne, asta a fost așa de tare.” Doar aruncați în aer - unii dintre voi ați aruncat în aer mașini înainte, și mașini vechi, și este ca și cum: “Doamne! Cum voi scăpa de această mașină?” Buuuum! Pufff! Pur și simplu le vom arunca în aer, dar o vom face mai degrabă din perspectiva de a ne distra făcând-o, decât: “Oh, nu! Totul se prăbușește pur și simplu.” Este în genul: “O, da! Așa merge/funcționează.”


Deci astăzi este ziua energiei perturbatoare. Acest an, ei bine, de fapt această viață, însă acest an este energie perturbatoare. Haideți s-o aruncăm în aer pur și simplu,  și asta este ceea ce vom face astăzi. Dar vă avertizez… (Linda oftează și Adamus chicotește) Ești obosită sau neliniștită? Un oftat al...

LINDA: Agitată, agitată.

ADAMUS: Agitată.

LINDA: Agitată.

ADAMUS: Vom merge către niște ținuturi sacre astăzi, pentru că ținuturile sacre sunt cele unde se află unii dintre cei mai mari, lipicioși, scârboși monștrii. Așadar vom merge în acele ținuturi sacre. De aceea v-ați fi putut simți puțin întorși pe dos înainte să începem astăzi. De aceea spun că sunt unii care se vor supăra. Lor nu le va plăcea asta. Vor dori să se țină în afară, să se separe de acele teritorii sacre din interiorul lor și din conștiința de masă, “Dar nu putem merge acolo.” Trebuie să mergem acolo. Trebuie să mergem acolo.

Deci haideți să facem o minunată respirație profundă, deoarece cealaltă parte a acestei extinderi, întregul Club al Maeștrilor, a fost atât de - vă îndoiți de asta acum? Adică, atunci când ați văzut slide-ul pe care Cauldre l-a pregătit, când ați văzut peretele de pietre cu placa de bronz, “Clubul Maeștrilor”, (ați gândit că) asta n-a fost așa o mare chestie. Este ca și cum: “Oh, daa. Este natural. Se presupune să fim acolo.” Dar uneori este atât de multă rezistență.  

A doua parte a acesteia este că totul vine la tine, totul. Acum, aceasta nu este doar o zicală frumoasă. Acesta este modul în care lucrează energia și conștiința și ceea ce unii oameni ar numi universul. Voi nu trebuie să lucrați pentru lucruri. Vă puteți aplica/folosi pe voi înșivă când alegeți. Vă puteți aplica creativitatea. Vă puteți aplica corpul fizic uneori, atunci când vreți s-o faceți. Dar nu trebuie să lucrați asupra lucrurilor. Există o mare diferență. 

Muncă/lucrare este un termen al minții. Vine din minte - muncă - iar când cineva vă spune: “Treceți la treabă.” “Uhhh!” Uau. Dacă cineva spune: “Fiți creativi.” “Oh! În regulă. Asta-i ușor.” Doar lăsați să vină la voi. Lăsați energiile să se alinieze în modul în care ar face-o un Maestru, într-o simfonie genială a energiilor ce lucrează să vă servească pe voi. Deci, Clubul Maeștrilor este un exemplu de a lăsa să vină la voi.

Echipa Crimson Circle a spus: “În regulă, este timpul.” Nu putea fi mai evident decât dacă i-ați fi plesnit peste cap cu o buturugă. Spațiul de alături devine liber; ce așteaptă ei? Totul se așează la un loc - “Dar, oh, este o mulțime de muncă și sunt o mulțime de bani.” Tăceți! Sunt acolo.  

LINDA: De ce mă arăți pe mine (cu degetul)? (unii chicotesc)

ADAMUS: Arăt cu degetul acolo la noul spațiu.

Tăceți. Este pregătit pentru voi.

Așadar, atunci când în final au spus, cea mai mare provocare în această întreagă chestie a fost să spună în final: “Haideți s-o facem.” De ce nu? De ce să nu ai un spațiu mai mare, fie că ai nevoie de el sau nu? Nu aceasta este ideea. Oamenii se justifică: “Ei bine, chiar am nevoie de asta?” Luați-vă o mașină nouă, o mașină rapidă, fie că aveți nevoie de ea sau nu. De ce nu? Eu nu înțeleg acea mentalitate: “Ei, nu am bani.” Ei bine, în asta mergeți. Vine la voi. Nu aveți banii. Începeți să jucați ca fiind un Maestru și pur și simplu sunt acolo. Pur și simplu sunt acolo.

Deci în final ei au spus “Haideți s-o facem.” Oh, agitație, agitație, anxietate. De ce? Apoi voi, Shaumbra, de peste tot din lume deodată ați ieșit înainte cu angajamentele voastre de plată, cu banii voștri, și pur și simplu au fost acolo. Pur și simplu au fost acolo. Nu există mister în asta. Nu există a trebui să fi bun la strângerea de fonduri. Ei nu sunt buni în mod special la strângerea de fonduri! Nu există a trebui să vindeți asta. Nu există a trebui - este doar “Shaumbra, alăturată la”, iar asta-i tot, și vine la voi.


Vine la tine

Pentru toată lumea care a participat financiar sau energetic, este același lucru. Doar vine la voi. Iar pentru cei care într-adevăr, într-adevăr au participat energetic, financiar - vreau să spun, că au simțit-o chiar - acum vreau să vă simțiți viața și să lăsați să vină la voi cu aceeași ușurință și grație minus toată îngrijorarea din față dacă meritați asta sau dacă aveți nevoie de asta. Lăsați să plece acea parte. Lăsați totul să vină la voi.

Iubire. Iubire. Și bani. Sigur, de ce nu? Și sănătate. Și doar energie, creativitate, orice este. Nici măcar nu trebuie să definiți asta. Nu trebuie să spuneți: “Univers, iată ce vreau”. Nu trebuie, pentru că de fapt este deja acolo înainte ca măcar să vă gândiți la asta. Și odată ce sunteți în acea stare de conștiință, nu există nimic vreodată de care să vă îngrijorați din nou. Niciodată. Cu adevărat nu există, în afara cazului în care vreți să mergeți să vă jucați o vreme în acea cutie cu nisip. Unii dintre voi o vor face. Veți spune: “Eh, știi, era ceva legat de îngrijorare și de stres și asta m-a făcut să mă simt eroic atunci când am depășit toate ciudățeniile”. S-a avut grijă de ele cu mult înainte ca voi măcar să știți asta. Acesta este modul de a trăi.

Dacă vă descoperiți fiind în creier, străduindu-vă cu asta, întrebându-vă de asta: “Oare fac asta corect? Acum trebuie să mă întorc spre vest și apoi spre nord”, ați pierdut-o. Doar o faceți și apoi simțiți grația vieții și toate energiile ei venind înăuntru să vă servească pe voi. Este atât de simplu. Orice altceva este makyo.

Iar eu știu ce se va întâmpla. Veți merge afară și vă veți juca cu asta și o veți face pe jumătate. “O voi încerca într-un fel, ca să văd dacă vine la mine”. Nu. Doar mergeți și făceți-o în întregime fără să vă gândiți la asta, fără să evaluați riscurile și probabilitățile și  dacă o faceți corect sau greșit, dacă ofensați alți oameni, oricare din acestea. Doar făceți-o. Asta urmează să fie partea grea. Se aliniază cu ceea ce ați numi principiile și valorile voastre morale? Acelea sunt de rahat oricum. Deci doar făceți-o. Da, sunt. Sunt. Nici măcar nu dau bine pentru voi - principiile și valorile voastre morale. Acelea sunt foarte vechi și foarte umane. Așadar dați-le drumul. Dați-le drumul.   


Echilibrul fizic

Un lucru interesant s-a întâmplat la minunatul nostru eveniment Aventura BON de pe Big Island (Marea Insulă din Hawaii). Am intrat în niște discuții grozave, cu  energii bune și s-au întâmplat două lucruri foarte importante. Primul, despre care voi vorbi chiar acum. Primul a fost că într-o zi am intrat într-o discuție despre, cred că era despre a exersa, despre exerciții fizice și acolo a fost chiar o discuție despre îmbătrânire, a vă menține corpul în formă, a-l lucra. Câți dintre voi de aici își lucrează corpul, cel puțin ocazional, dacă nu în mod frecvent; cât de mulți? Avansați și ridicați mâna. Arătați-le camerei (de filmat), vreau să văd asta. În regulă. Nu ați ridicat-o foarte sus. Ce faceți, sunteți obosiți sau vă lucrați corpul? Haideți! (câteva râsete) Ridicați-le cu adevărat sus.

Deci mulți vă lucrați corpul și există o mentalitate legată de asta, care merge mână în mână cu ea. Eu nu mă opun să vă lucrați corpul. Îmi plăcea, când eram în corp fizic, să fiu în acea experiență. Dar atât de des a vă lucra corpul este - voi o faceți într-un fel pe care eu îl numesc proporțional cu aspectul (fizic pe care doriți sa-l aveți): “Dacă pun în asta atât de multă durere, voi primi acest gen de răspuns”. De ce? Este ridicol. Este cu adevărat ridicol. În afara cazului în care chiar vă place durerea sau în afara cazului în care chiar credeți că trebuie să treceți prin asta.

Așadar, într-o zi, în discuțiile noastre, eu am început ziua și am spus: “Vom face o lucrare a corpului de 60 de secunde” și toată lumea a râs. Iar eu am spus da, absolut, în 60 de secunde (fiind) în fiecare zi, în conștiența corpului vostru, puteți obține aceleași rezultate sau mai bune decât într-o oră de exerciții fizice stresante, chiar dureroase.

Acum, unora dintre voi vă place să vă lucrați corpul deoarece primiți acel impuls de endorfine în creier. După ce vă lucrați corpul, voi spuneți: “Mă simt atât de bine”. Ei bine, tocmai v-ați injectat o grămadă de chimicale în creier, ceea ce este în regulă, dar apoi el va cădea.  

Pentru cei dintre voi care vor doar forma/întreținerea corpului, ceea ce noi numim tonifiere, în fiecare parte - mușchii voștri, oasele voastre, organele, fiecare parte a voastră - 60 de secunde este tot ce vă trebuie. Sunt 60 de secunde de conștiență a ființei voastre fizice. Conștiența că sunteți o ființă fizică. Nu sunteți corpul vostru, dar sunteți într-un corp. Este tot ce aveți nevoie și nu există stres în asta. Nu există gândire. Nu există trebuința de a gândi la diferite părți ale corpului vostru. Este doar “Eu exist într-un corp”. Uau, și apoi vă simțiți întregul corp ca un observator. Nu cu: “Ce este în neregulă cu corpul meu? De ce îmbătrânește corpul meu? Ce boli au avut...” Nu. Doar 60 de secunde de conștiență a lui Eu Sunt în corpul fizic. Asta este tot. Asta este tot ce aveți nevoie.

Lucrul amuzant este, vă spun - asta ar trebui să fie în toate tabloidele ca ultimul strigăt de dietă. Vă echilibrează greutatea. Vă echilibrează strălucirea feței, a ochilor, orice. Orice. Însă o faceți fără așteptarea unor anumite rezultate. Doar o permiteți. O faceți fără a vă îngrijora de corpul vostru fizic. Doar vă realizați corpul fizic. Asta-i tot. Șaizeci de secunde este tot ce aveți nevoie. Deci am pregătit pentru noi 60 de secunde de muzică pentru antrenament.  

Acum, în timpul antrenamentului stați așezați. Lăsați-vă să alunecați în scaunul vostru dacă vreți. Nu există efort care să intre înăuntru. Sunt 60 de secunde ale conștienței lui Eu Sunt al corpului vostru.

Începeți să faceți asta de câteva ori doar, și deodată veți realiza că există acolo ceva  comunicare nouă, o magie ce se întâmplă cu corpul vostru. Deodată el va începe să se trezească. Există acea conexiune care este făcută între voi și el, iar asta îl va face să realizeze: “Oh! Amicul meu s-a întors”. Iar apoi voi sunteți cam în genul: “Oh, corpul meu s-a întors”. Și este așa, este atât de frumos.

Deci vom face un antrenament de 60 de secunde aici. Doar fiți foarte comfortabili și nu există forțare a energiilor. Sunt doar 60 de secunde de conștiență a corpului vostru. Asta-i tot.

Deci respirați foarte profund și haideți să avem acea muzică pregătită în spate. La numărul trei, cele 60 de secunde ale noastre de antrenament. Unu, doi, trei...

(cântă muzica optimistă)

Asta-i tot. Asta-i tot. Este ușor. Așadar, că veni vorba, acestea vor fi disponibile gratuit ca fișiere descărcabile. Voi face o introducere scurtă. Șaizeci de secunde. Puneți-o în iYammer-ul vostru și doar făceți-o din când în când. Șaizeci de secunde.

Acum, acum Edith trebuie să-ți spun asta. Deci când adunam toate materialele laolaltă, toate înregistrările, John Kuderka a spus: “Voi pune (muzica) să cânte atât de tare încât Edith va trebui să-și astupe urechile”. Deci e nevoie să ai o discuție cu el. (câteva chicoteli).

Deci, din această cauză, eu am pregătit o altă piesă, iar aceasta este puțin mai liniștită, puțin mai blândă, dacă nu doriți muzica stimulatoare. Deci haideți să facem asta acum. Șaizeci de secunde de conștiență în corpul vostru. Asta este tot ce aveți nevoie. Dacă încă vă place fuga, alergarea, ridicarea de greutăți, orice, asta este excelent. Însă asta este tot ce aveți nevoie pentru corpul vostru fizic - conștiența biologiei voastre fără judecată. Doar conștiența - “Eu Sunt într-un corp fizic”.

Haideți să o punem pe a doua. Respirație profundă în antrenamentul de 60 de secunde.

(cântă muzica mai calmă)

Ușor. Și nici măcar nu aveți nevoie de muzică. Uneori muzica este doar frumoasă cumva. Dar de fapt, voi merge un pas mai departe, și nu i-am spus asta lui Cauldre sau Lindei sau nimănui altcineva, însă voi cere voluntari. Douăzeci și una de zile, 60 de secunde pe zi. Care este diferența în biologia voastră? Ei vor pune ceva online așa cum fac, ca un survey, chestionar. Vor găsi ei o formă. Vedeți, eu nu trebuie să mă îngrijorez de lucrurile astea. Eu doar îi anunț.  

LINDA: Nu-i mare lucru.

ADAMUS: Douăzeci-și-unu de zile. Ce diferență poate face asta, de a petrece 60 de secunde pe zi în conștiența corpului vostru? Și ce diferență veți simți în corpul vostru? Ce diferență veți simți în echilibrul din corpul vostru? Deci ei vor avea grijă de detalii. O vor anunța așa cum anunță ei asta. Luați parte și vedeți ce diferență face în viața voastră fizică. (Puteți accesa chestionarul la acest link: 60-Second Workout)

În regulă, deci ambele coloane sonore vor fi disponibile pentru descărcare gratuită. (Vă invităm să verificați zona Free Downloads a Magazinului Crimson Circle pentru a descărca fișierele audio) Noi doar vom adăuga o scurtă introducere la ele iar apoi intrați în cele 60 de secunde ale voastre. S-a făcut? (publicul spune “S-a făcut”) Este atât de ușor. Cu adevărat este. Iar partea amuzantă este că există sceptici chiar acum, cei ce se îndoiesc. Ei vor spune: “Daa, dar, dar…” De ce nu? De ce nu?

Știți voi, haideți să privim în acest mod. Să spunem, conform științei convenționale și medicinei, că nu funcționează. Știți, dacă este să trecem într-un grafic toate acestea, iar ei spun: “Daa, dar nu poate fi posibil să aibă un efect”. Ei bine, noi suntem pirați. Voi sunteți pirați. Noi sărim peste limite. În regulă, în termeni științifici adevărați, nu, nu funcționează. Dar știți ceva? Vom deveni cuantum și o vom face să funcționeze. Vom trece peste acea linie. Vom utiliza mai degrabă conștiința în loc de forță, în loc de putere. O vom face să se întâmple. De aceea vreau ca voi să faceți chestionarul, pentru că vă veți arăta vouă că puteți face, puteți fi orice vreți atunci când vă aplicați conștiința. Nu-mi pasă ce spune știința. Știința are o istorie de a fi greșită. Nu-mi pasă ce spune înțelepciunea convențională, deoarece noi nu suntem convenționali. Noi mergem dincolo de toate astea.    

Deci, de ce nu? Haideți doar să spunem de exemplu, că este un b.s. total (n.tr.: b.s., adică bullshit - rahat) Pot să spun cuvinte urâte?

LINDA: Asta a fost mai drăguț.

ADAMUS: Hai să spunem că este un rahat total. Dar hai să spunem: “Nu. Acesta este modul în care vrem să fie realitatea. Deci hai s-o facem în acest mod”, iar apoi este. Deodată, voi ați creat-o. Deodată, face diferența și nu datorită unei gândiri mentale pozitive. Asta nu funcționează. Însă datorită permiterii, datorită actului conștiinței. Șaizeci de secunde, priviți ce se întâmplă. Asta-i tot. Daa. Și funcționează.   

Vreau ca voi să începeți să înțelegeți că toate gândurile convenționale, științele, sistemele de credință nu mai sunt valabile. Nu mai sunt valabile. Voi nu sunteți limitați la asta. Sunteți liberi să ieșiți de la locurile voastre și să mergeți dincolo de conștiința de masă. Așadar, bun.


Prima întrebare a zilei

Întrebarea zilei. Linda, cu microfonul te rog. Linda va merge cu microfonul prin public. Întrebarea zilei, cu care să încep? În regulă. Trebuie că sunteți cu toții agitați chiar acum. Linda parcă este înarmată cu microfonul (câteva chicoteli). Este ca o rezistență chiar aici la Shoud și ea este exact în fața voastră.

LINDA: Oh, arăt puternică.

ADAMUS: Ea este puternică.

Întrebarea este, ce procent din timpul vostru și din energia voastră petreceți pentru judecată-de-sine, evaluare-de-sine, critică-de-sine.

LINDA: Într-o zi?

ADAMUS: În viața voastră zilnică, ce procent este petrecut pentru judecată-de-sine, evaluare-de-sine, critică-de-sine? Ce procent? Deci Linda, microfonul în public te rog. Ce procent este petrecut în aceste lucruri?

KATARINA: Oh.

ADAMUS: Oh. Da.

KATARINA: Obișnuia să fie mult, dar în ultima jumătate de an este de circa cinci până la zece la sută.

ADAMUS: Un procent de cinci până la zece la sută este petrecut de tine în această judecată-de-sine, această… gândurile tale curg prin mintea ta, într-un procent de cinci până la zece la sută. Cum obișnuia să fie asta?

KATARINA: O sută douzeci la sută.

ADAMUS: (chicotind) În regulă. Bun. Ce a făcut diferența?

KATARINA: (făcând pauză) Nu pot spune (Adamus scoate sunete înăbușite). S-a întâmplat în mod natural că asta s-a schimbat pur și simplu. Undeva s-a schimbat și noul eu doar a fost acolo și nu-mi mai pasă deloc (câteva chicoteli).

ADAMUS: În regulă. Asta-i bine. În regulă. Deci tu ești la cinci până la zece la sută. Grozav. Mulțumesc. Mulțumesc.

Ce procent din timpul vostru, din energia voastră, din viața voastră zilnică, ce procent din acele gânduri care curg prin voi este despre critică-de-sine, evaluare, judecată? Da.

MARTY: Nu pot da un număr pentru asta, dar încă este prea mult.

ADAMUS: Daa. Doar fabrică un număr.

MARTY: Daa. ‘- Șpe la sută.

ADAMUS: - Șpe. Daa. Acesta este un număr amuzant.

MARTY: Daa.

ADAMUS: Mai mult de 50 de procente?

MARTY: Nu, probabil nu.

ADAMUS: Nu.

MARTY: Nu.

ADAMUS: Mai mult de 30 de procente?

MARTY: Daa. Undeva între 30 și 50.

ADAMUS: Undeva pe acolo, daa. În regulă.

MARTY: Daa.

ADAMUS: În regulă.

MARTY: Însă cu tendință de scădere.

ADAMUS: Cu tendință de scădere.

MARTY: Da.

ADAMUS: Există zile în care atingi 100?

MARTY: Ei, daa.

ADAMUS: Sigur.

MARTY: Daa. Daa.

ADAMUS: Daa, daa. În regulă.

MARTY: Și este amuzant pentru că sunt lucruri prostești tot timpul.

ADAMUS: Exact, exact.

MARTY: Așa că e un fel de… e mai ușor de văzut, în special în acele zile de 100 %. E ca și cum: “Oh, sunt prost aici.”

ADAMUS: Fiind prost, exact.

MARTY: Daa.

ADAMUS: Ei bine, ăsta e un fel de auto-critică chiar acolo: “Sunt prost despre prostia mea.” (câțiva chicotesc)

MARTY: Ups! Daa, daa.

ADAMUS: În regulă. Bun. Ai avut vreodată vreo zi cu adevărat proastă? Știi, nu doar chestii stupide pe seama cărora aproape poți glumi, dar cu adevărat proastă.

MARTY: Daa! Daa!

ADAMUS: Din alea groaznice.

MARTY: Um...

ADAMUS: Uhiu!

MARTY: Daa, nu sunt deloc amuzante.

ADAMUS: Ooh! Uau. Ce faci ca să te descurci cu astea?

MARTY: Partea bună este că știu că e probabil un aspect; e cu siguranță un aspect.

ADAMUS: Corect, corect.

MARTY: Nu sunt eu cel adevărat și că o să treacă. Așa că doar mă las dus de val.

ADAMUS: Lasă-te. Lasă-te.

MARTY: Și am furat o mică zicală din biserică, așadar nu-i spune tatălui lui Isus, pentru că s-ar putea să se înfurie (câțiva chicotesc). Dar în aceste situații eu spun doar: “Dă-i drumul, dă-i voie lui Dumnezeu.”

ADAMUS: Daa, Daa.

MARTY: Și chiar ajută.

ADAMUS: Ce zici despre: “Dă-i drumul, Eu Sunt.”

MARTY: Daa.

ADAMUS: Daa, daa. Adică, de ce să te iei de Dumnezeu și de toți ceilalți?

MARTY: Ei bine, adică Dumnezeu, ca…(el arată spre interior)

ADAMUS: Corect, corect, corect. Corect. Da, în regulă. Ce religie?

MARTY: Am crescut  Catolic.

ADAMUS: Oh!

MARTY: Așa că, daa.

ADAMUS: Îmi pare rău pentru asta.

LINDA: Ave Maria plină de grație.

MARTY: Sper că mama mea nu se uită chiar acum.

ADAMUS: Daa, Dumnezeu nu… (Adamus râde)

MARTY: Dacă Dumnezeu nu mă distruge, mama o s-o facă! (râsete)

ADAMUS: Știi tu… (Adamus chicotește) Crezi că Dumnezeu se uită la întâlnirile noastre online?

MARTY: Ooh! Probabil pentru el ca una din acelea, știi tu, un reality show cu oamenii mlaștinilor.

ADAMUS: Corect, corect. Corect.Corect.

MARTY: “Oh, uită-te la Cretanii ăia de acolo.” (n.tr.: locuitori ai Cretei, istorie antică)

ADAMUS: Daa, daa. “Nu pot crede că există cu adevărat oameni ca ăștia”, știi, daa, când te uiți la (emisiunile) acelea.

MARTY: Nu.

ADAMUS: Oh.

MARTY: Nu.

ADAMUS: Nu știam dacă doar te face să te simți mai bine în ce te privește pe tine.

MARTY: Oh, nu. Nu.

ADAMUS: Știi tu, știi tu, uitându-te la acea...

MARTY: Viața reală e mult mai bună decât prostia aia.

ADAMUS: Corect! Corect! Bun. În regulă, deci în total ai spune, cât? Treizeci la sută, o treime din timpul tău în auto-critică?

MARTY: Da.

ADAMUS: Bine. În regulă. Bun. Mulțumesc.

Ah! Ce procent din timpul vostru în viața voastră zilnică, curente de gânduri sunt auto-critice?

OLGA: Mi-aș dori să fie mai puține.

ADAMUS: Da.

OLGA: Dar cred că e similar, cam 30, 40%.

ADAMUS: Treizeci, patruzeci.

OLGA: Da.

ADAMUS: În regulă. Da. Ce faci ca să te descurci cu asta, știi tu, când judecata apare la suprafață?

OLGA: Ca să zic așa îl simt pe “și” foarte bine.

ADAMUS:  Ah! Îmi place asta.

OLGA: Și acest “și” mă ajută mult. Deci nu cred ca asta e când… în regulă. Câteodată să mă judec pe mine e ca un pilot automat. Știi, e atunci când ești obișnuit să folosești același drum în fiecare zi.

ADAMUS: Corect.

OLGA: Câteodată poate ai nevoie să mergi într-o direcție diferită și cumva pilotul automat e în funcțiune și tu o iei în partea asta și spui, Oh, nu, nu! Azi am nevoie să merg într-acolo. Așa că “și” e ușor (de făcut) pe drum. Doar faci o întoarcere și o iei în direcția asta. Așa că atunci când intru în judecată și dacă nu-mi dau seama o continui. Dar apoi spun: “Oh, unde sunt? Oh, ăla era drumul greșit.”

ADAMUS: Daa, daa. Oh, da.

OLGA: Merg pe o direcție diferită acum.

ADAMUS: Îmi place asta.

OLGA: Așa că “și” ajută mult.

ADAMUS: “Și” e atât de frumos pentru că e ca și cum: “În regulă, am una din acele zile nașpa, fiind atacat de mine însămi/însumi, canibalizându-mă pe mine însămi/însumi” - există vreun cuvânt pentru atunci când te canibalizezi pe tine? - “Am una din acele zile nașpa. Oh, și sunt în partea cealaltă. Nu sunt singular. O zi nașpa aici; în partea cealaltă ‘și’ oh! Uau! Ce ușurare.”

OLGA: E frumos.

ADAMUS: De foarte mare ajutor, pentru că nici unul din voi nu este singular. Nici unul dintre voi nu este singular. Sunteți atât de multifațetați. Puteți avea acea zi proastă și în partea asta puteți avea o zi uimitoare. De ce să o mențineți atât de plictisitor? Ar fi ca și când ați avea un televizor cu un singur canal și atâta tot. Nu, schimbați canalul. Vedeți ce altceva mai rulează. Știți, pe acel televizor… oh, Caudre spune că nu mai răsuciți discul (n.tr. ca la telefoanele fixe vechi) (râsete). Daa, ei bine, apăsați telecomanda și e ca: Oh, nu-mi place spectacolul ăsta care se joacă. O să mut pe alt spectacol. Și știți că lucrul cel mai amuzant este că, nu este liniar. Nu este ca și cum ați muta de la un spectacol într-o axă a timpului, la altul.

Vă opriți vreodată să vă gândiți, pentru cei dintre voi care aveți, cât, 300, 500 de canale diferite, toate întâmplându-se în același timp? Toate au loc în același timp. Nu-i așa că e uimitor? E ca și viața, voi și aspectele voastre. Toate se întâmplă simultan. La care urmează să vă conectați? Și apoi în curând veți începe să realizați că nici măcar nu trebuie să vă racordați doar într-una sau alta. În curând veți fi racordați la, cât, opt, zece, toate în același timp, și nu aveți nicio problemă de fapt în a le înțelege și a fi conștient de ele total. Nu trebuie doar să mergeți de la un canal la altul. Le puneți pe toate să ruleze și sunteți absolut capabili să le înțelegeți pe fiecare dintre ele.

OLGA: Frumos.

ADAMUS: Asta e. Daa. Bun. Încă vreo doi (care să răspundă la întrebare). Ce procent din timpul vostru?

HIROMI: Cred că 60 la sută sau pe aproape, dar a fost 90 la sută.

ADAMUS: Daa. Daa.

HIROMI: Așa că e foarte puțin și...

ADAMUS: Șaizeci. Ce a dus la scăderea cu puțin?

HIROMI: Despre familia mea? Sau...

ADAMUS: Doar gânduri uzate care trec prin mintea ta. Doar auto-critică...

HIROMI: Daa, dar le-am prins.

ADAMUS: Le-am prins.

HIROMI: Da.

ADAMUS: Și erau din cauza familiei tale?

HIROMI: Mă criticam pe mine, de către mine.

ADAMUS: De către tine.

HIROMI: Daa.

ADAMUS: În regulă. Și cum a fost asta pentru tine? Cum te-a servit?

HIROMI: Prost.

ADAMUS: Prost!

HIROMI: Foarte prost! Așa că mă opresc acum și respir profund.

ADAMUS: A fost vreunul dintre ele (gânduri) care te-a făcut o persoană mai bună? Vreo auto-judecată...

HIROMI: NIciodată.

ADAMUS: Niciodată.

HIROMI: Niciodată.

ADAMUS: Ăsta e un fel de lucru amuzant.

HIROMI: Dar o fac.

ADAMUS: Dar o faci.

HIROMI: Dar mă pot opri acum.

ADAMUS: Da. Bun.

HIROMI: Și respir.

ADAMUS: Da.

HIROMI: Și merg într-o altă direcție.

ADAMUS: Da. Așa că astăzi… nu te deranjează dacă vorbim despre tine în mod particular?

HIROMI: Te rog.

ADAMUS: Ești din afara… oh, “Te rog”, spuse ea… (ei râd) Vine la mine! (râsete) Deci astăzi, când erai gata să vii aici, ai avut vreun gând de judecare auto-critic?

HIROMI: Nu, dar am avut multe, mute accidente în călătorie. Am avut...

ADAMUS: Oh, ce ai făcut greșit?

HIROMI: Fără viză.

ADAMUS: Fără viză!

HIROMI: Da, dar am putut să o avem la aeroport. Fără mașină la început, ori...

ADAMUS: Cum ați făcut asta fără viză, fără...

HIROMI: Am putut să cumpărăm de la aeroport.

ADAMUS: Oh!

HIROMI: De pe internet.

ADAMUS: Deodată: “Oh, da. Vă vom vinde o viză chiar aici.” În regulă. Daa. Ar fi trebuit doar să le spuneți că îl cunoașteți pe Adamus Saint-Germain.

HIROMI: În regulă. Data viitoare.

ADAMUS: Data viitoare.

HIROMI: Data viitoare.

ADAMUS: Nu, folosește numele meu. Nu-mi pasă.

HIROMI: În regulă.

ADAMUS: Nu, serios.

HIROMI: Mulțumesc.

ADAMUS: Serios, pentru că vor face unul din două lucruri. Ce naib… (râsete). Sau, când evocați numele meu, eu deodată sunt acolo cu voi. Deodată, e ca și cum...

HIROMI: Ah!

ADAMUS: Ah!  Ah! Vezi, e atât de simplu! Daa.

HIROMI: Nu am spus numele tău, dar ne-am gândit la tine.

ADAMUS: Oh, mulțumesc!

HIROMI: În călătorii.

ADAMUS: Daa, și eu mă gândesc la voi de asemenea, dar spune numele meu. Evocă numele meu.

HIROMI: În regulă.

ADAMUS: Știi tu, deoarece va lua cealaltă persoană prin surprindere. “Despre ce vorbește ea? ‘Îl știu pe Adamus Saint Germain.’ Ar trebui să-l știu pe Adamus ăsta? E numele șefului meu? Mi-a scăpat ceva în școală? Este ăsta cumva vreun nume de cod secret pentru teroriști? Ce e asta?” (audiența râde) Și apoi ei toți devin… vedeți, acel auto-criticism și auto-evaluare - “Ce am făcut greșit? Îl cunosc pe Saint Germain ăsta?” Iar ei devin atât de neclari și confuzi că voi doar treceți pe lângă (râsete). “Nu am nevoie de nicio viză blestemată.”  Vedeți cum funcționează?

HIROMI: În regulă.

ADAMUS: Și odată ce invocați numele meu, o să fiu acolo să lucrez și cu voi.

HIROMI: Dar a fost destul să ne gândim la tine și ne-am spus una alteia: “Oh Adamus, adu-ne o bucurie.”

ADAMUS: Daa.

HIROMI: Da.

ADAMUS: Oh, bine.

HIROMI: Unii călătoresc în drum spre Crimson...

ADAMUS: Acela nu a fost Adamus, nu face asta cu necazurile.

HIROMI: Serios?

ADAMUS: Nu. Nu. Nu. Pot să te îmbrățișez? Ai ajuns atât de departe (audiența spune “Auuu”) Daa. (ei se îmbrățișează)

HIROMI: Mulțumesc.

ADAMUS: Da.

HIROMI: Mulțumesc.

ADAMUS: Adică, o mare îmbrățișare.

LINDA: Ar trebui să o îmbrățișezi și pe prietena ei.

ADAMUS: Veniți aici! Veniți aici. Veniți, amândouă.

ADAMUS: Veniți aici. Veniți aici, amând...

LINDA: Și tu. Și tu. Veniți. Și tu ar trebui să ai o îmbrățișare.

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Și tu ar trebui să ai o îmbrățișare. Amândouă. Amândouă.

EMI: Nu am nevoie de microfon (câțiva aplaudă)

LINDA: Amândouă.

ADAMUS: Urcați aici (pe scenă). Haideți. E în regulă. E în regulă (aplauzele continuă pe măsură ce ele urcă pe scenă). Nu mușc foarte tare (vorbește ca Dracula; și mai multe râsete). În regulă. Ne vom îmbrățișa. În regulă, sunteți gata? Înregistrăm asta pe cameră pentru ca toată lumea să vadă? Și Dumnezeu - Dumnezeu se uită prin camera aia de luat vederi (mai multe chicoteli). Ei bine, sunteți gata? (ei se îmbrățișează și spun “Ohh!” și audiența spune: “Oooo”) În regulă. Rămâneți pe loc.

HIROMI: Mulțumesc.

EMI: Mulțumesc.

ADAMUS: În regulă. Acum, asta… (ele se pregătesc să plece) Stați puțin (râsete). Asta nu m-a stârnit  prea tare. Odată Tobias era în Japonia.

HIROMI: Nu știu.

ADAMUS: Da, nu, a fost.

HIROMI: Ah, serios?

ADAMUS: Da, da. Și Tobias a mers în Japonia și i-a plăcut Japonia. Și lui Cauldre și Lindei le place Japonia.

HIROMI: Și ție, Adamus?

ADAMUS: Nu, n-am fost acolo.

HIROMI: Te rog, vino.

ADAMUS: Mulțumesc. Vom fi acolo dacă tu faci un lucru pentru mine.

HIROMI: Daa.

ADAMUS: În regulă, pentru că Tobias a avut aceeași problemă. Lui i-a plăcut Japonia. I-au plăcut japonezii. I-a plăcut mâncarea. Cu adevărat i-a plăcut vinul, dar a existat un lucru care l-a necăjit pe Tobias în Japonia - îmbrățișările.

HIROMI: Noi nu îmbrățișăm.

ADAMUS: Știu. Nu-i prea bine (câteva chicoteli). Da. Așa că atunci când vă întoarceți (pe scenă), vreți să veniți aici?

HIROMI: Aici?

ADAMUS: Da, exact aici. Așa că atunci când te duci în Japonia sau chiar când vii aici, îmbrățișarea, hai s-o simțim, iubito. Hai s-o simțim cu adevărat (publicul aplaudă). În regulă, acum îmbrățișază-mă.

HIROMI: Îmbrățișare japoneză?

ADAMUS: Nu! O îmbrățișare Adamus. O îmbrățișare Shaumbra. Îmbrățișează-mă ca și când aș fi câinele tău. Adică, îmbrățișare… (râsete)

HIROMI: În regulă. (n.tr.: după ce îl îmbrățișează încă menținând ușor distanța)

ADAMUS: Oh, nu. O îmbrățișare mai mare. Daa. În regulă.

HIROMI: Daa (ei se îmbrățișează).

ADAMUS: Gah! Du-te de aici! Vino încoace! Încearcă și tu (către Emi). Adică îmbrățișează-mă ca și când e adevărat. Te gândești la mine. Vorbești despre mine. Îmbrățișează-mă ca și când ești atât de fericită că ești aici cu mine.

HIROMI: Du-te (către Emi; o mulțime de râsete, apoi ea îl îmbrățișează; cineva spune: “Bravo”.)

ADAMUS: Ce?!! Am fost îmbrățișat? (publicul spune: “Nu!”)

LINDA: Nu!!

ADAMUS: Nu!

HIROMI: Trei împreună?

ADAMUS: Trei? Asta e ciudat. Trei împreună. Asta e ciudat (mai multe râsete). În regulă, vino aici. Acum, o să demonstrez. Acum, nu… doar respiră adânc aici (Adamus face o respirație exagerată). În regulă. Vino încoace. (o cuprinde într-o îmbrățișare pasionată ca de urs; publicul aplaudă)

HIROMI: Mulțumesc. Mulțumesc. (El o îmbrățișează și pe Emi la fel de pasionat, ridicând-o în aer.)

ADAMUS: Oh! Ahh! Ahh! Ah, ah, ah!!! (mai multe aplauze și râsete) Acum, asta e - asta e pasiune. Vedeți diferența? Asta e pasiune. Știți, ohh! Și nu vă fie frică cu adevărat să...

HIROMI: În regulă.

ADAMUS: ...țineți pe cineva sau pe voi înșivă. Sau pe voi înșivă. Acum, dacă vreți să faceți asta, se face așa. E așa (se îmbrățișează pe sine pasionat), da! Doar că, țineți-vă cu adevărat… adică, asta e pasiune.

LINDA: Stai! Mai arată-ne asta o dată.

ADAMUS:Nu (râsete). În regulă, mulțumesc.

HIROMI: Mulțumesc și eu.

ADAMUS: Da. Bun (publicul aplaudă cât timp ele se întorc la scaunele lor).

ADAMUS: Haideți să ne îmbrățișăm cu toții aici. Doar ridicați-vă și îmbrățișați pe cineva de lângă voi. Nu trei (odată). Doar doi. Nu trei. (O mulțime de zgomote și activitate în timp ce publicul se ridică și se îmbrățișează unii pe alții.) Biiineee! Hai să nu ne lăsăm purtați de val! Asta nu este o clasă tantra! Este doar o simplă îmbrățișare. De ce vă sărutați cu foc acolo?

LINDA: Ohhh! (publicul continuă să se îmbrățișeze, apoi în final se așează)

ADAMUS: În regulă. Acum, simțiți cum se schimbă energia? Doar se schimbă. Bine. Și mulțumesc că ați venit tocmai din Japonia pentru o îmbrățișare. Da. Și acum… (mai multe aplauze). Și acum pentru restul zilei toți cei de aici vă vor îmbrățișa și vă vor arăta o îmbrațișare shaumbra sănătoasă și pasionată. Bun.

În regulă, iată ce vreau să spun. Am pus întrebarea ce procent din timpul vostru, din energia din viața voastră zilnică are această auto-critică, judecată, gânduri care controlează? Pentru fiecare dintre voi toți 100 la sută. O sută la sută. Vrei să scrii asta pe tablă (iPad)? O sută la sută, pentru că fiecare gând pe care îl aveți este legat de o măsură de judecată, fie că iese la iveală sau nu, nu știu, dar este legat cu aceasta. Fiecare gând.

Gândiți-vă la o îmbrățișare. O îmbrățișare. Ce e rău cu asta? Dar există acest: “Uh! Dar dacă nu o fac bine? Dacă o țin prea mult? Dacă îl îmbrățișez pe Adamus prea mult și el crede că sunt un pervers? Așa că mă voi abține. Dacă alți oameni văd asta?” Ei văd. Sunteți online. Deci chiar dacă a fost ceea ce ați numi un gând bun, este legat cu, are potețial de a ajunge cu adevărat întunecat. Orice gând.

Nu vă puteți opune. Nu puteți să vă depășiți gândurile. Puteți să “și”. Puteți merge dincolo. Spunând: “Știi ce, în regulă, Adamus - ticălosul ăla - a spus că toate gândurile mele sunt prostii și am de gând să trec în partea asta unde (gândurile) nu sunt. Nu am nevoie de auto-judecare, de auto-critică.” Nu vă duce nicăieri. Nu vă face o persoană mai bună. Nu vă face mai corecți social. Nu vă face mai disciplinați. Nu vă face să vă simțiți mai bine. Nu vă face mai sănătoși. Nu vă reține de la a fi un dependent sau un idiot sau orice altceva. Nu o face. Nu o face.

Așa că vreau ca voi să fiți conștienți că acest curent de gânduri are acest gunoi în el și nu este vorba de a încerca să-l depășiți, pentru că ăsta e încă un nivel de auto-critică. “Oh, Adamus a spus că gândurile mele sunt doar un morman de gunoi cu prostii mentale.” Nu, n-am spus asta. Am spus că sunt înăuntru. E un potențial și în unele zile iese la iveală mai mult decât în alte zile. În unele zile sunt mai multe: “Sunt gras. Sunt prost. Nu am succes. Nu sunt medium. Nu sunt…”

Respirați profund și (folosiți) “și” (n.tr.: Adamus folosește aici cuvântul “și” dar în așa fel că înseamnă “și terminați cu asta”, cuvântul “and” = și, și cuvântul “end” = sfârșit se pronunță în engleză la fel deși se scriu diferit). “Oh! Sunt în partea asta acum. Am trecut dincolo de acele bariere.” Știți, mintea e cumva programată în asta și va continua să o facă pentru o vreme. Eventual, o să cedeze când treceți dincolo în ”și”, și realizați că există o mare programare la greu, cu adevărat programare la greu. Și nu o veți ataca din interior. Nu veți depăși tot acel rahat din interior. Nu o veți face. E de fapt ca și când ați folosi criticismul ca să ștergeți criticismul. Încă naște criticism. Utilizând judecata despre sine sau atacând propria voastră auto-judecată cu mai multă auto-judecată, încă ajungeți la finalul zilei cu o mulțime de auto-judecată. Așa că voi puteți să folosiți “și” (n.tr.: și să terminați). Spuneți: “Da, e  parte din mine. Uau! Uimitor. Interesant. Și sunt aici. Nu am nevoie de asta. Nu mă duce nicăieri. Asta e doar o parte din mine, o expresie a mea, dar nu este tot ce sunt.”

A doua întrebare a zilei

În regulă, a doua întrebare. Respirație foarte profundă cu aceasta.

LINDA: Uh, oh.

ADAMUS: Mergeți înainte, pregătiți microfonul înainte să pun întrebarea.

LINDA: E gata.

ADAMUS: Pune-l la gura cuiva.

LINDA: Chiar acum?

ADAMUS: Daa, și apoi o să pun întrebarea. Vreau să văd privirea surprinsă pe față, pentru că acea cameră va arăta spre tine.

LINDA: Poți să-l ții (râsete).

ADAMUS: Camera.

LINDA: Ține-l aproape.

ANTJE: În regulă.

ADAMUS: Bun. Care este cea mai mare realizare a lui Satan? (Linda trage aer în piept surprinsă) Care e cea mai mare realizare a lui Satan? Aah! N-ar trebui să vorbim despre Satan!! (Adamus chicotește)
ANTJE (femeie): Um, îmi pare rău, dar nu înțeleg întrebarea.

ADAMUS: Îl știi pe Satan?

ANTJE: Nu.

ADAMUS: Satan!

ANTJE: Nu.

ADAMUS: Diavolul! Diavolul.

ANTJE: Daa!

LINDA: Sart îl știe! Stai! Sart îl știe! (Linda ia microfonul și îl dă lui Sart) Sart îl știe pe diavol.

ADAMUS: Uhoa, uhoa, uhoa… (Linda râde tare) Oh asta - stai! Stai. Stai! Stai.

LINDA: Sart îl știe pe diavol.

ADAMUS: Stai așa. Asta a fost o salvare clasică. Asta a fost o salvare. Vom merge la Sart, dar vreau să… știi tu, diavolul? Lucifer?

ANTJE: Da.

ADAMUS: Satan.

ANTJE: Daa.

ADAMUS: Care e cea mai mare realizare a lui Satan?

ANTJE: Că voi merge la el când voi muri.

ADAMUS: În regulă. Mergi în iad când mori. Te duci la el.

ANTJE: Te duci la el.

ADAMUS: Casa lui Lucifer. În regulă.

ANTJE: Da.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc. Te îngrijorezi vreodată de asta?

ANTJE: Nu. Nu, nu o fac.

LINDA: Nu e catolică.

ADAMUS: În regulă. Nu am zis catolic.

ANTJE: Nu. Nu, nu.

ADAMUS: Bine.

ANTJE: Nu.

ADAMUS: Bine. Următorul. Care e cea mai mare realizare a lui Satan?

SART: M-a dat afară din pat (Adamus chicotește).

ADAMUS: Asta era fosta ta soție (multe râsete). Ba dum, bum!

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Te-a dat jos din pat.

LINDA: Au!

ADAMUS: Ce vrei să spui cu asta? Te-a trezit?

SART: Nu m-a mai lăsat să stau cu el.

ADAMUS: Nu te-a lăsat să stai. A fost intimidat, nu-i așa?

SART: Daa.

ADAMUS: Daa, în regulă.

SART: Acum că Eu Sunt.

ADAMUS: Bine. Te-a dat jos din pat. Bine. Da. Dacă Satan ar apărea chiar aici, știi tu, în fața noastră? Ce-ar fi dacă… (Adamus chicotește) Ohh!

SART: Hai că începem!

ADAMUS: Doar voiam să încerc să o trec de Cauldre, dar el o bloca. Dar uite că începem lupta noastră de skanderbeg. Ce-ar fi dacă dintr-o dată Cauldre l-ar transmite pe Satan și asta ar ieși prin el, Satan. Ai sta de vorbă cu el?

SART: Daa, așa cred.

ADAMUS: Despre ce ai vorbi cu el?

SART: Cât ne-am distrat în trecut (Adamus chicotește).

ADAMUS: Voi doi erați cam așa, eh? Da, da, da. Daa. Bun. Deci ai un trecut colorat (mai multe chicoteli).

SART: Mi s-a spus asta.

ADAMUS: Bine. OK. Grozav. Următorul. Mulțumesc, Sart. Mulțumesc.

Cea mai mare realizare a lui Satan. Nu știi niciodată ce o să primești când vii aici.

BARBARA: Că Satan este aici pentru noi toți, practic.

ADAMUS: În regulă.

BARBARA: El este.

ADAMUS: Corect.

BARBARA: Este.

ADAMUS: În ce religie ai fost crescută?

BARBARA: Catolică.

ADAMUS: Catolică. În regulă. Vedeți, a dat un răspuns bun.

BARBARA: Mereu spun că sunt o catolică în recuperare.

ADAMUS: Catolică în recuperare. Daa, daa.

BARBARA: Am fost.

ADAMUS: Ok. Ce simți în legătură cu Satan chiar acum?

BARBARA: Nu dau doi bani.

ADAMUS: Chiar?

BARBARA: Nu.

ADAMUS: Nu. În regulă. Daa.

BARBARA: Cred că eram prieteni, totuși, în viețile trecute.

ADAMUS: În regulă. Sunteți toți amici cu Satan… Eu nici măcar n-am fost un amic al lui Satan.

BARBARA: Ei bine.

ADAMUS: În regulă. Daa. Și...

BARBARA: Și am avut un atașament față de aspectul Satan mai înainte, o bună parte din viața asta.

ADAMUS: Daa. Însemnând… ce înseamnă asta?

BARBARA: Doar cum am fost crescută și credințele.

ADAMUS: În regulă. Însemnând că era o frică de Satan?

BARBARA: Sigur. O frică de a mă duce în iad pentru că eram cine eram.

ADAMUS: Exact, Exact. Exact.

LINDA: Ooh! Ce ai făcut?

ADAMUS: Deci ai făcut câteva lucruri rele? Care e cel mai rău lucru pe care l-ai făcut vreodată?

BARBARA: În viața asta?

ADAMUS: Daa. Ei bine, celelalte, daa, nu prea contează. Daa.

BARBARA: Uhh, ooh. Nu știu dacă pot spune asta.

ADAMUS: Cauldre m-a rugat să nu pun întrebarea asta. Așa că o să fiu un domn și o să trec de asta. Dar măcar ai avut conștiența legată de ea pentru un moment.

BARBARA: Te-ai prins.

ADAMUS: Am înțeles. În regulă. Asta nu e chiar așa rău.

BARBARA: Probabil că și alți oameni s-au prins.

ADAMUS: Sart a făcut lucruri mult mai rele (ea chicotește). În regulă, mulțumesc.

BARBARA: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc.

LINDA: Mai mult?

ADAMUS: Cea mai mare realizare a lui Satan. Vedeți, este în regulă să vorbim de Lucifer, de diavol, și tot restul acestora aici? Dar acum stați o secundă, pentru că eu chiar a trebuit să vorbesc cu Cauldre în avans despre sesiunea asta. În mod normal, nu o fac, dar știam că sfincterul lui o să se încordeze vorbind despre...

LINDA: Ce?!!! (râsete)

ADAMUS: …vorbind despre asta. V-am spus că azi va fi perturbator. Vreți ca eu să fiu drăguț? Deci trebuia să vorbim despre asta și a trebuit să spun, dragă Cauldre, Geoffrey, o să intrăm în niște subiecte îndrăznețe - născut și crescut catolic - și trebuie să înțelegi de ce facem asta, unde mergem cu asta. Dar el era preocupat și de voi, de asemenea. Unii dintre voi veți fi putin  copleșiți? Poate că noi… ce ar gândi și ar spune alții: „Ce ai făcut la întâlnirea cu acel cult al tău azi?” Oh, l-am evocat pe Satan (câteva chicoteli). E un râs nervos - „Ohhh!” și alții dintre voi sunt cam în genul: „Oh, Doamne, asta e ceea ce facem?” Da, este, exact ceea ce facem. Îl aducem la suprafață. Marele diavol roșu este în mijlocul camerei și trebuie adus în discuție. Trebuie să fie discutat. Linda devine agitată când vorbim despre Iisus, dar și mai și, când e Satan în cameră (câteva chicoteli). Deci, da, vorbim despre asta. Deci unde suntem, cine e următorul?

LINDA: Chiar aici.

ADAMUS: Cea mai mare realizare a lui Satan e? Ai putea să stai în picioare ca să vadă toată lumea că faci parte din discuția asta despre Satan? (râsete)

SHAWNA: În regulă, deci acum sunt puțin confuză cu privire la treaba asta cu Satan.

ADAMUS: Ei bine, el face asta, știi tu (vorbind într-o voce înfricoșătoare). Satan te face confuză. Da.

SHAWNA: Ce e de fapt Satan, pentru că eu ador „Lucifer Show” (un serial TV).

ADAMUS: În regulă.

SHAWNA: Adică, chiar devin foarte interesată de el...

ADAMUS: De Lucifer Show?

SHAWNA: Daa!

ADAMUS: Nu sunt familiarizat cu asta (n.tr. se referă la serial).

SHAWNA: Este o emisiune TV numită Lucifer și el e diavolul care s-a întors. Dar e vorba despre pasiune, știi tu, și împlinirea pasiunii tuturor.

ADAMUS: Cum ar fi îmbrățișatul oamenilor foarte pasional?

SHAWNA: Orice dorințe pasionale ai se împlinesc.

ADAMUS: Corect. În regulă.

SHAWNA: Sau poți schimba și apoi să mergi în iad se pare, sau ceva, știi tu. Dar...

ADAMUS: Sună interesant. Câți dintre voi de aici urmăresc asta? (câțiva oameni ridică mâna). Uau. În rfegulă.

SHAWNA: Eu sunt singurul urmăritor de Lucifer (ea chicotește).

ADAMUS: Daa, daa (ei chicotesc).

SHAWNA: Oh, în regulă.

ADAMUS: Deci întrebarea ta este, ce este de fapt Lucifer?

SHAWNA: NU, deci acum sunt, nu sunt atât de torturată de diavol.

ADAMUS: În regulă.

SHAWNA: Sunt mai torturată de mintea mea și nehotărârea mea de a nu fi făcut alegerea corectă.

ADAMUS: Vreau să repeți asta. Asta e atât de profund. Nu ești atât de torturată...

SHAWNA: Ei bine, deci sunt așa, ăla e diavolul? Adică, știi tu, ceva ce judeci… energia, gândurile pe care le folosești să te judeci pe tine.

ADAMUS: Nu ați crede că prima și a doua mea întrebare aveau vreo legătură.

SHAWNA: Da! Deci, sunt așa, deci ăla e diavolul? Așa că sunt în - am fost torturată de sâmbăta trecută pentru că mi-am dus mașina la service și am plecat cu o mașină nouă. Nu aveam nicio intenție de a-mi lua o mașină nouă dar nu am scris un cec. Și după chestia asta, trebuie să mă duc să decid și m-a torturat toată săptămâna.

ADAMUS: De ce?

SHAWNA: E ca și cum, o iau în leasing pentru doi ani, trei ani sau doar plătesc pentru ea tot acum și termin? Nu știu.

ADAMUS: Și ești torturată de asta?

SHAWNA: Sunt total torturată din cauza faptului că aș putea face o alegere greșită.

ADAMUS: Ahh! Oh, să ne oprim exact aici.

SHAWNA: Asta e tortura.

ADAMUS: Hai să ne oprim chiar aici. „Aș putea să fac o alegere greșită”.

SHAWNA: Aș putea să o regret.

ADAMUS: Deci ce ajungi să faci pe termen lung? Ce ajung să facă majoritatea oamenilor? „Nu știu ce să fac. M-am dus la service cu mașina” - opriți-vă pentru un moment. Ce se întâmplă aici? Mașina ta îți spune: „E timpul. Nu mai suntem compatibili.”

SHAWNA: Oh, mașina mea era cu siguranță...

ADAMUS: Daa. Îți snune: „Gata. Ajunge. Te-am dus cât de departe am putut.” Îți trebuie o mașină frumoasă. Într-adevăr una frumoasă. Mai frumoasă decât cea pe care ai ales-o.

SHAWNA: Nu prea cred. E destul de drăguță (ea chicotește).

ADAMUS: Ce este?

SHAWNA: E un Lexus RX 350, design total nou. E drăguță!

ADAMUS: E în regulă.

SHAWNA: Dar apoi există vina de a cheltui banii aceia pe o mașină, de asemenea.

ADAMUS: E în regulă. Adică, e în regulă.

SHAWNA: În regulă?

ADAMUS: Daa.

SHAWNA: Dar eu am o afacere legată de managementul proprietății și pun mașini de tuns iarba și mâncători de buruieni și baloți de fân în mașina mea, ceea ce am făcut și cu celălalt Lexus al meu și devine un camion și ar fi trebuit să cumpăr un camion. Și eu cumpăr această foarte drăguță, comfortabilă, frumoasă… Nu am scris cecul încă, dar...

ADAMUS: Apropo, Cauldre spune: „Notă către sine, cumpără o remorcă” (râsete). Asta nu e ceva greu! Asta nu e dur!

SHAWNA: Ei bine, Sart nu o să-mi depoziteze remorca pe timp de iarnă!

ADAMUS: Sart e diavolul! (mai multe râsete)

Realizați ce amuzantă e viața când o lăsați să fie, când nu faceți grimase și nu vă strâmbați la ce vă aduce?

SHAWNA: Așa că m-am torturat toată săptămâna.

ADAMUS: Deci ce o să faci? O s-o cumperi sau o s-o iei în leasing?

SHAWNA: Nu m-am decis până mă întorc acasă.

ADAMUS: Doar fă o alegere chiar aici. Indiferent dacă e corectă sau greșită, doar fă o alegere, orice alegere. Doar alege una de mai sus. Ce e în spatele ușii cu numărul trei?

SHAWNA: Știu pentru că dacă o iau în leasing, pot să mă răzgândesc. Adică, aș mai putea să mă răzgândesc, dar s-ar putea să nu pierd la fel de mult… (râsete) Vedeți! Înnebune… Trec prin toate astea...

ADAMUS: Uitați-vă ce-i face Satan. O derutează!

SHAWNA: E oribil!! (mai multe râsete)

ADAMUS: Satan face asta. Doar cumpăr-o naibii odată, în regulă?! Cumpăr-o. Scrie un cec sau mă rog.

SHAWNA: Sart mi-a zis să o iau în leasing.

ADAMUS: Dar uită-te la...

SHAWNA: Unul este un absolvent de finanțe...

ADAMUS: Nu. Cumpăr-o. Cumpăr-o, și dacă nu-ți place, o vinzi.

EDITH: Exact. Sunt doar bani.

ADAMUS: Și nu contează. Nu poți face o alegere greșită. Dacă alegi să o iei în leasing pe trei ani sau o cumperi e încă  - nu poți… poți doar să respiri foarte profund?

SHAWNA: Dar vezi, nu-mi place...

ADAMUS: Nu! Nu! N-am zis să faci o respirație foarte profundă și să vorbești. Am zis doar… (Linda chicotește) Deja e rezolvată. Deja e rezolvată. Și acum doar te imploră pe tine să ..

SHAWNA: Să o termin.

ADAMUS: …să o lași să vină la tine. Dar când există acea consternare, mintea: „Oh, ce ar trebui să fac? Și aș putea să fac o alegere greșită.” O să aruncăm în aer  toate astea. O să ai o durere de cap masivă, iar asta e bine.

SHAWNA: Îmi doresc să-mi poți da la o parte asta - mi-am dorit să pot da la o parte asta din mine și să...

ADAMUS: O s-o faci pentru că - dar o să încerci să te ții de ea, de asemenea. Voi spune:, „La naiba cu tot! Doar cumpăr-o pur și simplu.” Scrie un cec. Nu-mi pasă dacă îți anulează contul de economii, pentru că nu mai poți face o alegere greșită.

SHAWNA: Ei bine, nu e greșită, dar apoi o poți regreta. Nu vreau să o regret.

ADAMUS: Nu vei mai regreta un alt lucru decât dacă alegi asta. E atât de simplu. E atât de ușor. Încercați să lucrați în locul energilori; ele vor să lucreze pentru voi. Un Maestru permite energiilor să-l servească. Asta e definiția grației.

Respiră profund. Nu-mi pasă dacă alegi ce-i în spatele ușii numărul unu, doi sau trei. Fiecare dintre ele este absolut potrivită. Niciuna dintre ele nu este mai bună sau mai rea. Nu poți face o greșeală.

SHAWNA: Dar vezi, eu vreau să fiu perfectă, deci vreau să fac alegerea corectă...

ADAMUS: Fiecare alegere este perfectă.

SHAWNA: Este tortură pentru mine.

ADAMUS: Nu există niciuna care e mai mult sau mai puțin perfectă. Și aici este unde voi toți vă băgați în chiloți foarte strâmți, pentru că sunteți cam așa: „Ce ar trebui să fac? Pe unde ar trebui să merg? Mi-e frică să nu iau decizia greșită.” Apoi ce se întâmplă? Nu mai luați nicio decizie.

SHAWNA: Exact. Mă blochez.

ADAMUS: Sau iei decizia cea mai puțin riscantă.

SHAWNA: Daa, nu sunt o persoană care riscă.

ADAMUS: Îți spun ce aș face eu. Îți spun ce aș face eu, și vorbesc serios. Dar tu nu o vei face. Aș intra și aș cumpăra două vehicule (Linda trage aer în piept surprinsă).

SHAWNA: Aproape… o să mă gândesc la asta, pentru că… (câteva aplauze)

ADAMUS: Sau pune-l pe el să ți-o cumpere. Nu, de ce nu? Acum, aici este partea din ideea de azi. Mintea sare și spune: „Oh, doamne. Ești atât de extravagantă. Nu-ți poți permite asta. Va ieși rău de tot. Va ieși rău.” Nu, nu va fi așa. Tu doar îl aduci pe  „și” aici. Este un „și”, este o realitate unde ai două vehicule. Ai mașina frumoasă pentru frumoasa și sexy de tine, ca să conduci prin oraș - „Uitați-vă la mașina mea frumoasă.” Și apoi ai camionul tău - „Hei! Uitați-vă la mine. Heh! Îmi conduc camionul” (vorbind ca un țăran; râsete)

LINDA: Frumos!

ADAMUS: Știți voi...

LINDA: Mai fă așa o dată!

ADAMUS: Nu, niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată. Nu o să mai fac niciodată asta (mai multe chicoteli).

Este atât… o lași să vină spre tine. Intri perfect în jocul meu de azi. Nici măcar nu trebuie să lucrez la asta (mai multe chicoteli). Cine a spus că poți avea doar un vehicul?

SHAWNA: Ei...

ADAMUS: Luptă pentru asta. Haide, luptă pentru asta.

SHAWNA: [Imperceptibil]… e o cale pentru zăpadă și apoi trebuie să ai încă un spațiu pentru parcare, încă un vehicul și apoi ai...

ADAMUS: Atunci mută-te în altă parte!

SHAWNA: …toate cheltuielile pentru două (mașini) și deja am…  

ADAMUS: Asculți asta? Te muți într-un alt loc acum unde poți parca zece vehicule. Și mintea sare cu toate gândurile asta de rahat, toate limitările astea, judecățile de sine și istoria sa și zice: ”Da, dar nu-ți poți permite asta. Și asta…” iar aici voi spuneți: „Gata. Nu o să trăiesc așa. Nu o să trăiesc trebuind să-mi fac griji dacă am un spațiu în plus să-mi parchez vehiculul extra.” Desigur că nu. Și apoi mintea sare și zice: „Da, dar nu e toată asta o iluzie foarte drăguță și nu o creăm noi și nu sună bine?” Așa trebuie să funcționeze, dar foarte puțini oameni fac asta. Așa sunt făcute să funcționeze energiile pentru voi. Dar dacă le opuneți rezistență, dacă tot le opuneți rezistență, dacă tot vă abțineți, sunteți în această rezistență, nu va funcționa. Va fi foarte puțin progresiv, știți voi, mergând de la ce credeați că este 90 la sută rahat în gândurile voastre la 60 la sută rahat în gândurile voastre. Și, știți voi, chiar dacă aveți 90 la sută rahat sau 1 la sută, e tot același lucru. Nu e nicio diferență între unu la sută și 90 la sută. E tot rahat. Și noi vom merge dincolo de asta. Așa că mulțumesc și da.

LINDA: Hei, Adamus. Uite! Vine la tine! (e o oală cu ceva bani înăuntru pe care ea a așezat-o pe un scaun; câteva chicoteli)

ADAMUS: Cred că mi-ai dat castronul greșit, pentru că sunt doar cinci dolari aici. Eu sunt Adamus Saint-Germain.

LINDA: Nu,nu,nu. Sunt cel puțin douăzeci și patru acolo, cred.

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Deci, în regulă. Deci noi nu...

ADAMUS: Ei bine, tot e castronul greșit.

LINDA: Ohh! Bine.

ADAMUS: Și castronul greșit pentru tine. Ce, douăzeci și patru, douăzeci și opt, ce o fi aici.

LINDA: Poate treizeci (râsete).

ADAMUS: Nu încep să număr până la o mie, Linda (ea chicotește). În regulă, deci noi cu adevărat demonstrăm un lucru astăzi aici. Uitați-vă la limitări, la gândurile de rahat, vreau să spun doar dacă nu vă amuzați cu toate acestea.

SHAWNA: Nu! Este o tortură!

ADAMUS: În regulă. Așa că doar respiri profund și doar o faci. Ia (cumpără) două. De ce nu? Însă vezi, acel Satan este ca și cum: „Oh!” În regulă. Vreau să merg mai departe cu asta deoarece încă avem destul de mult de făcut. Deci încă doi.

LINDA: Încă doi.

ADAMUS: Da. Care este cea mai mare realizare a lui Satan?

VINCE: Să ne aducă pe noi în acest punct.

ADAMUS: Daa! Asta este. - daa!

VINCE: În care nu credem, nu avem încredere în noi înșine, nu ne iubim pe noi înșine.

ADAMUS: Acesta este un răspuns foarte bun. Foarte bun răspuns, să ne aducă în acest punct. Absolut. Bun, încă unul. Ești foarte aproape, Vince, de ceea ce urma să spun. Cea mai mare realizare a lui Satan.

HENRIETTE: Să furnizeze scenariul de frică, teroare, panică și asta îi face pe oameni pur și simplu să se oprească, „animal surprins în lumină” (n.tr. referință la starea de nemișcare pe care o au animalele în mediul urban când este proiectată lumină asupra lor).

ADAMUS: Daa și toți sunt așa, unii într-un grad mai mare decât alții, însă există asta. Există acest întreg: „Ce ar trebui să fac? Ce fac greșit? Mi-e frică să iau o decizie, deoarece ar putea fi greșită și doar se va aduna în găleata cu mai multe greșeli din viața mea.” Nu puteți continua să existați în felul acesta. Nu puteți. Nu vreți să continuați, însă nu puteți continua să existați în acest fel. Trebuie să mergem dincolo de asta. Acest întreg lucru al gunoiului, al limitării, este așa de profund așezat în voi.  

Cea mai mare realizare a lui Satan

Și, că veni vorba, răspunsul meu la (întrebarea) care este cea mai mare realizare a lui Satan - să-i facă pe oameni să creadă că (el) există.

Satan. Nu există niciun Satan, în afară de cei pe care oamenii i-au creat în credințele lor și, de aceea, există/este.

Pentru ca cineva, ceva să-i convingă pe oameni că există rău în lume, asta a fost o mare realizare. Asta este ceva de care cineva sau câteva grupuri sunt cu adevărat mândre - că există rău în lume - și nu este. Și chiar dacă o credeți, dragii mei prieteni, fie că-l numiți Satan, fie că-l numiți rău, energii rele, energii negre sau orice altceva similar, faptul este că cea mai mare realizare a oricărora dintre acestea a fost credința că ele există. Și nu putem merge deloc mai departe dacă voi continuați să credeți asta.

Nu există niciun rău. Nu există decizii rele. Nu există greșeli. Nu există păcat. Nu există nicio karma.

Acum, pentru unii dintre voi asta sună elementar. Unii dintre voi spuneți: „Daa, ei bine, deja știu asta.” Însă vă implor să vă uitați la propria voastră viață, la gândurile voastre, la limitările voastre, cum acest întreg concept de rău, întunecat sau negativ este imprimat în orice faceți și asta - literalmente - dă formă vieții voastre. Dă formă vieții voastre și vă este frică să ieșiți din asta. Vă este frică de ce se va petrece dacă nu aveți auto-judecare, când nu aveți control, când nu evaluați, că veți face lucruri rele?  De asta vă rețineți, pentru că vă întrebați: „Voi face lucruri rele din nou?”

Cărați după voi lucruri din viețile trecute care nici măcar nu sunt adevărate, de fapt. Mergeți la vreun medium/ghicitor, channel și acesta vă spune: „Oh, într-o viață anterioară ai fost un ucigaș”, iar asta este ca și cum - nu chiar. Probabil că nu. Dar, știți voi, asta este multă dramă, o credeți, acesta vă ia banii și cărați aceste lucruri cu voi - „Trebuie că am fost foarte rău într-o viață trecută, pentru că uită-te la viața mea de acum. Este karma mea.” Nu. Deloc.

Nu există niciun Satan în afară de oamenii care o cred. Nu există niciun rău în toată creația în afară de răul pe care oamenii au ales să-l creadă. Și Linda, dacă putem să te aducem la tablă aici - regret că nu mai este tabla mea să scriu, dar...

LINDA: Ohh! Săracul de tine.

ADAMUS: Maestrul merge dincolo de rău pentru a trăi. Maestrul merge dincolo de rău pentru a trăi. Este chiar atât de simplu.

Este o chestie dură pentru că nu contează că-l numiți păcat, răutate, întunecime, Satan, negativ, orice - dualitate sau orice altceva - are un efect profund în viața voastră, oricât de iluminat credeți că sunteți. Aveți multe judecăți despre voi înșivă, despre ce ați făcut greșit, ce credeți că veți face greșit. Aveți judecăți despre lume. Vă uitați la lume și foarte des spuneți: „Este o lumea rea acolo, afară. Există oameni răi care fac lucruri rele.” De fapt, nu este cu adevărat, dar cât timp oamenii se înscriu la asta, este. Însă dacă încercați să vă întoarceți și să vă uitați la sursa întunecimii, sursa răului, nu există niciuna. Nu există cu adevărat până când oamenii nu o cred.

Și, apoi, ce s-a petrecut cu oamenii este că ei sunt atât de impregnați cu asta de la naștere. Păcatul Originar - „Ești rău chiar înainte să te gândești vreodată la cuvântul bun.” De la oameni religioși care înghesuie asta în mințile oamenilor. Ei programează mintea: „Există o forță opusă.”

Următoarea pagină. Scrie cuvântul rău.

LINDA: Cât de mare?

ADAMUS: Pe jumătate de pagină.

LINDA: Mulțumesc. (ea scrie „RĂU”) (n.tr. în limba engleză EVIL)

ADAMUS: Și, apoi, așa cum majoritatea dintre voi știu asta, îl inversați și ce este?

LINDA: Oooh! (ea scrie „A TRĂI”) (n.tr.în limba engleză LIVE)

ADAMUS: A trăi în limba engleză. A trăi. Este… știți voi, este… ele(cuvintele) sunt aproape…

LINDA: Îmi place asta.

ADAMUS: Sunt opuse, însă totuși sunt compuse din exact aceleași litere în limba engleză. A trăi și rău. Una ia de la cealaltă, mereu. Una ia mereu de la cealaltă. Așa că dacă spuneți filosofic: „Oh, nu cred în necurat. Nu cred în întunecime”, o faceți și asta este parte din construcția unei fațete a voastre înșivă.

Imaginați-vă, dacă ați vrea, pentru un moment, imaginați-vă că întunecimea, păcatul, Satan, răul, răutatea nu ar fi fost niciodată vreodată șoptite ființelor omenești. Imaginați-vă o societate în care, de la naștere, nimănui nu i s-a spus vreodată că era rău; nimănui nu i s-ar fi spus vreodată că există acest Satan care se strecoară printre umbre și urmărește totul, încercând să le ia sufletul. Imaginați-vă cum ar fi fost dacă nu era acest întreg lucru despre întuneric și rău. Cum asta ar schimba profund conștiința oamenilor. Doar că nu ar fi fost niciodată afirmată. Nu ar fi fost niciodată în conștiința de masă.

Dacă bisericile care stau la colțuri de stradă în toată lumea nu și-ar fi pus însemnele de pe fața clădirilor lor: „Fiți salvați acum sau Satan vă va lua sufletul”. Imaginați-vă cum era dacă asta nici măcar nu ar fi fost în sistemele de credință. Era doar a trăi și nu însemna că a trăi era a fi perfect. Însemna că a trăi era doar o experiență, că nu era niciun bine sau rău. Niciunui copil nu i s-ar fi spus vreodată că a greșit sau că a făcut ceva rău sau că era dezaprobat de Dumnezeu.

Imaginați-vă doar pentru un moment că nu vi s-ar fi spus niciodată că erați întunecați sau groaznici; nu vi s-ar fi spus niciodată că vă va avea necuratul sau că veți merge în iad într-o bună zi, că asta nici măcar nu ar fi fost în sistemele de credințe; nu vi s-ar fi spus niciodată că ați făcut ceva rău.

Ar putea fi puțin cam greu de imaginat și majoritatea oamenilor, de fapt, au ajuns să aibă nevoie de asta în viața lor - acea judecată, acea evaluare, acea dualitate și acele forțe opuse. Însă voi nu puteți merge mai departe dacă încă vă mai agățați de acele sentimente. Nu puteți.

Libertatea este eliberarea gândirii că ați făcut ceva rău vreodată. Libertatea - poți scrie asta - libertatea înseamnă eliberarea gândului că ați făcut vreodată ceva rău. Oamenii se vor lupta pentru asta. Voi vă veți lupta pentru asta până la un anumit grad. Și este foarte potrivit că facem această sesiune cu toate aceste (planete) retrograde, cu toate celelalte care se petrec. Absolut. Este un moment perfect pentru a folosi energia care este disponibilă, chiar dacă ați numi-o energie contrară sau opusă. Va ajuta la schimbarea ei.

Deci libertatea este eliberarea gândirii că ați făcut vreodată ceva rău. Și șitiți ce? Veți spune: „Ei bine, pot elibera, ce, 50 de procente, 60 de procente, poate 90 de procente”. Nu contează. Dacă încă sunt 10 procente sau 20 de procente, încă sunt 100 de procente. Este despre a elibera totul legat de a vă simți mai puțin decât ceea ce sunteți.

Nu puteți fi liberi dacă simțiți că ați făcut ceva greșit sau rău. Nu sunteți liberi dacă în viața voastră sunt încă umbre, ale lui Satan sau întunecimi sau rău, care persistă.

Aici este unul dintre acele Puncte de Separare pe care le-am avut în atât de multe dintre învățăturile mele la Școlile Misterelor. Este un Punct de Separare în care mulți vor argumenta filozofic: „Este o lume rea acolo, afară. Uită-te la lucruri. Oamenii se omoară între ei. Oamenii fură unii de la alții. Oamenii îi fac sclavi pe alții.” Da, deoarece este o credință de bază care este perpetuată, o credință de bază prin care oamenii sunt răi și că există Satan și că există întunecime. Deci ce fac oamenii? Urmează actul conștiinței. Sunt programați cu asta - „Ești rău. Ai făcut lucruri rele. Greșești.” - așa că înghețați. Vă este frică să luați o decizie. „S-ar fi putut să iau decizie greșită.” Nu puteți. Nu puteți. Cu adevărat nu puteți. Doar respirați profund și mergeți cu asta, dar cei mai mulți oameni se vor lupta pentru aceste limitări.

Dacă vă este frică să vă deschideți aripile pentru că vi s-a spus că erați răi și că vi le-ați întins prea mult, s-ar putea să faceți lucruri rele mari în loc să faceți lucruri rele mici. Vă este frică să vă deschideți, să vă revelați vouă înșivă, deoarece credeți că ați folosit greșit puterea în trecut. Cineva v-a spus sau ați citit asta într-o carte; este un lucru al vieților trecute, ați fost un rege sau o regină a vreunui ținut antic și ați făcut lucruri rele. Realitatea e că voi probabil nu ați făcut și de fapt nu contează și, de fapt vă este frică de putere. Nu există nicio putere.

Unei părți din voi, din fiecare dintre voi îi este atât de frică de putere și nu există niciuna. Nu aveți nevoie de asta. Nu există niciuna. Nu este nicio nevoie de asta. Totul vine la voi. Nu este vorba despre putere. Nu este vorba despre acumularea de energie. Este acea cunoaștere că toată energia sosește, este acolo pentru voi la momentul potrivit. Nu aveți nevoie să o depozitați. Nu aveți nevoie să vă agățați de ea, nici să vă fie frică că cineva o va lua de la voi. Totul este acolo.

Acum, ăsta este un mare salt. Ăsta este un salt imens. Cu adevărat nu îl puteți face pe acesta prin pași mici. Nu funcționează. Fie treceți în a fi fără putere, fie eliberați toate aceste credințe ale răului cu totul sau încă sunteți în acestea sută la sută. De aceea am spus, chiar dacă voi spuneți: „Ei bine, sunt jos - mă vindec de dependențele mele față de gândurile rele și frică și gândurile că sunt rău”, chiar dacă sunteți la 30 de procente, sunteți (cu adevărat) la o sută de procente.

Așa că acesta este un salt mare. Aceasta este, așa cum am spus, o zi a pertubării și a schimbării, pentru a merge la un punct în care înțelegeți că libertatea înseamnă eliberarea gândului că ați făcut vreodată ceva rău. Nu ați făcut.

Nu argumentați asta filosofic în mintea voastră, de genul: „Ei bine, în regulă, când eram copil și am dat foc la casă, știți voi, eu serveam universul”. Doar tăceți. Doar mergeți dincolo de asta. Nu încercați să o justificați. Apoi deveniți prinși în tot rahatul. Doar pășiți...

Nu există rău. Nu există putere. Și, că veni vorba, aceste două lucruri sunt atât de sinonime în conștiința de masă - rău și putere - și vă este frică de ele. Vă este frică: „Ce-ar fi dacă mă deschid cu adevărat? Ce-ar fi dacă doar mă las să fiu? Oh, dumnezeul meu, puterea și potențialul de întunecime”. Nu există niciunul. Este cea mai mare minciună care a fost vreodată vândută oamenilor și continuă să fie vândută din nou și din nou. Răscumpărarea, salvarea, orice s-ar întâmpla să fie. Totul este o minciună. Putere, întunecime, Satan, toate aceste lucruri sunt doar minciuni.

Care este cea mai mare realizare a lui Satan? Să convingă oamenii că el există și nu este așa, decât doar dacă credeți în el. La fel este cu puterea. Care este cea mai mare aberație a puterii? Nu există nicio putere. Nu aveți nevoie de ea. Așa că acum aș vrea să fac un merabh.


Mergem mai departe

Acum, merabh-ul acesta este special deoarece voi sunteți aici și deoarece este acel gen de punct în care nu spuneți: „Voi face asta și apoi mă voi gândi la ea, după aceea”. Acesta (n.tr. merabh-ul pe care-l facem acum) va merge direct la voi. Cu alte cuvinte, acest merabh este cu adevărat despre a deplasa conștiința în afara păcatului, în afara răului, în afara lucrurilor rele pe care le gândiți despre voi înșivă, deoarece vi s-a spus că sunteți răi. Vi s-a spus că răul/păcatul/vina există. Nu există. Nu există. Și îi pot auzi pe toți habotnicii Creștini evangheliști și Musulmani și orice altceva din toată lumea - „Oh! Daa, el este Satan”.

Dar hai să spunem că liderul lor stătea chiar aici, liderul religiei bisericii stătea chiar aici și voi ați avut două alegeri și că urmează ca voi să credeți în faptul că există întunecimea și răul și necuratul și că trebuia să lucrați la calea voastră înapoi prin, fie Iisus sau Mohamed sau unul dintre clovnii lor pe care-i au (câteva suspine și chicoteli). Ei sunt! Ei sunt. Nu sunt cine spun ei că sunt. Yeshua pe care l-am cunoscut eu nu se aseamănă deloc cu Iisus pe care îl promovează ei. Așa că pot să - scuip! - scuip pe Iisus (Linda trage aer în piept). Nu, pot să scuip pe Iisus, deoarece l-am cunoscut pe Yeshua. El a fost uimitor, dar el nu este cel care au pretins ei că este.

Așa că aveți alegerea voastră acum. Alegeți dintre căile lor - întunecime, rău, oamenii răi, rai, iad, că trebuie să treceți prin mântuire prin individul lor - voi alegeți acel traseu sau traseul către aici. Nu există nicio putere. Nici măcar nu există vreo întunecime. Nu există niciun Lucifer. Nu există nimic dintre acestea. Pur și simplu este un joc în care, ei bine, oamenii sunt programați.

Pe care l-ați alege voi? Pe care l-ați alege voi? Și în timp ce alegerea poate părea să fie evidentă, dintr-odată începeți să vă gândiți la asta: “Ei bine, dacă Adamus este Satan?” Am mai auzit asta înainte. Am auzit-o. „Ce-ar fi dacă Adamus este Satan și el doar încearcă să ne vândă nouă libertatea?” (râsete) „Daaa, nu vreau nicio parte din acea libertate. Asta face parte din lucrurile lui Lucifer”. Dar mintea se uită aici sus, la fel cum voi vă uitați la: „Ar trebui să cumpăr mașina sau să fac leasing pe cinci ani pentru ea?” Lucrul amuzant este că de fapt nu puteți face nicio greșeală. Prin ce călătorie vreți să treceți?

Deci haideți să facem un merabh împreună. Acum, acesta, așa cum spus, vă va afecta viața, deoarece voi îi veți da voie (să o facă).

LINDA: Ce înseamnă asta? (câteva chicoteli)

ADAMUS: Înseamnă că această întreagă iluzie pe care ați avut-o despre întunecime… chiar și new age promovează întunecimea. O promovează. Toți o promovează și este o iluzie. La fel este și cu puterea; este o iluzie. La fel este cu Satan; este o iluzie. Toate sunt - doar simțiți-le pentru un moment. Dumnezeu și Satan. Ambele sunt jocuri ale puterii. Ambele. Și vă gândiți la putere. Putere. Oh, oamenii vorbesc despre putere. Este o minciună imensă. Este o minciună imensă. Nu există niciuna și nu este nicio nevoie de asta. Există energie și ea vă servește.

(El observă furtuna de afară) Cred că mă voi transforma în Dracula (râsete), chiar aici în Transilvania. Așa că puteți respira profund și haideți să intrăm în acest merabh. Însă, că veni vorba, dacă nu sunteți - și o spun foarte, foarte sincer - dacă nu sunteți gata pentru o schimbare chiar acum, atunci deconectați-vă sau plecați.

LINDA: Schimbare în ce?

ADAMUS: Dacă nu sunteți gata pentru o schimbare chiar acum, deconectați-vă sau plecați, deoarece acesta nu va fi unul dintre acele merabh-uri în care spuneți: „Ei bine, doar voi sta în energie și, apoi, voi decide mai târziu cât de mult îmi place. Îmi place doar (în măsură de) 10 procente sau douăzeci sau treizeci?” Acesta este totul sau nimic.

Nu mai putem face asta cu atât de multă drăgălășenie și timiditate. Nu mai putem face asta - „Voi fi un Maestru prin a o face parțial”. Suntem acum totul sau nimic. Nu o putem face doar prin a încerca să vă masăm și să vă facem să vă simțiți bine și voi să faceți asta și apoi să vă întoarceți la o viață de rahat, la gânduri de rahat. Trebuie să se schimbe. Așa că acest merabh special este infuzat cu asta. Va schimba lucruri.

Așa că haideți să revenim, să avem luminozitatea aranjată potrivit. Haideți să dăm drumul la muzică.

Respirați foarte profund.

(începe muzica)

Amuzant, singura lumină este (doar) pe mine (Adamus râde).


Merabh-ul Dincolo de Minciuna Întunecimii

Deci, dragi Shaumbra din toată lumea aici, de asemenea, la Clubul Maeștrilor, este momentul pentru acea tranziție, acea schimbare în a merge în afara conștiinței răului, care a fost o forță atât de prevalentă în viața fiecăruia. A fost îndoctrinată în voi. Nu-mi pasă dacă ați venit dintr-un mediu religios sau nereligios, însă ați absorbit-o din conștiința de masă. V-ați judecat pe voi înșivă atât de mult. Și fie că folosiți cuvântul rău sau întunecat sau Satan sau doar rău, este momentul să mergem mai departe în mod complet. Nu cu zece procente mai bine sau cu cincizeci de procente mai bine, ci complet.

Acestea sunt foarte, foarte mult minciuni și da, am avut atât de multă filosofie și discuții cu filosofii de-a lungul erelor și majoritatea acestora sunt makyo. Ei încearcă să-mi explice de ce răul este real și eu spun că este real doar pentru că tu crezi în el.

Cea mai mare realizare a lui Satan, răul, întunericul, a fost să facă oamenii să creadă că acestea existau. Nu există. Nu există. Dacă toți de pe această planetă eliberează asta, merg mai departe, această planetă ar fi total diferită. Însă ei nu o vor face. Au investit în întunecime. Cu adevărat au făcut-o.

Cel mai mare ofensator dintre toate sunt religiile. Au investit în întuneric. Îl promovează. Îl folosesc în marketing-ul lor. Ele nu vorbesc despre libertate. Nu vorbesc despre grație în viața voastră. Nu vorbesc despre frumusețea sufletului vostru.

Dar, stând aici chiar acum cu un grup foarte mic de oameni, aici la Clubul Maeștrilor, aici pe Internet, puteți să-i dați drumul fără efort. Asta este frumusețea. Asta este ironia. Nu scăpați de întuneric luptându-vă cu el. Treceți dincolo. Mergeți mai departe. Asta e. Nu vă gândiți la a-i da drumul și cât de mult durează și cât de mult efort. Doar o faceți. Doar sunteți aici.

Nu vă gândiți: „Ei bine, am nevoie să mai păstrez puțin din acea frică de întuneric, acea credință în întuneric, în buzunarul din spate, doar în caz (de nevoie)? Doar dați drumul la tot, sută la sută. Și apoi pentru voi, acesta nu există. Pentru restul lumii, da, dar pentru voi nu există. Nu mai este o parte din sistemul realității și creației voastre. Punct.

Maestrul realizează că nu a făcut niciodată ceva rău, pentru că nu există rău. Maestrul realizează că el nu încearcă să depășească nimic, pentru că nu e nimic de depășit. Viața e doar o experiență. O experiență frumoasă, senzuală, pasionată și expresivă. Și în timp ce alții pot alege să trăiască în umbra întunericului din viața lor, în timp ce alții pot alege să se judece pe ei, să se evalueze pe ei și să considere părți din ei ca fiind rele sau întunecate, noi vom merge dincolo de asta.

Nu doar dizolvăm sau ștergem puțin din asta. Nu doar o vom elibera treptat. A dispărut. A plecat. Nu există nicio gravitație (forță de atracție) către minciuna întunericului. Nu există nicio atracție din partea gândirii că sunteți răi sau că puteți fi răi dacă nu sunteți atenți.

Voi mergeți dincolo de asta. Nu există o îngrijorare reziduală, dacă ați fost un dependent de droguri, dacă vă veți mai întoarce vreodată la droguri. Nu. Nu o veți mai face. Nu vă mai rețineți pe voi îngrijorându-vă, dacă ați băut prea mult la un moment dat, că vă veți întoarce direct la asta. Nu, nu o veți face. Mergeți mai departe. Nu mai face parte din minciuna pe care o cumpărați. Voi pur și simplu mergeți mai departe.

Nu vă bateți cu ea. Nu vă luptați cu ea. Nu faceți ceremonii pentru ea. Doar mergeți mai departe… dincolo de putere, care este o minciună. Dincolo de întuneric, care este o minciună. Dincolo de faptul că ați făcut vreodată ceva greșit. Asta e cea mai mare minciună pe care v-ați spus-o vreodată (vouă înșivă). Asta e cea mai mare minciună pe care ați crezut-o vreodată - că ați făcut ceva greșit.

Mintea va continua să se lupte cu voi în asta, absolut va continua să se lupte cu voi pentru asta. Va deveni mentală. Va continua să încerce să se justifice. Va continua să facă acest lucru în care spune: „Ei bine, în regulă, va fi cu zece la sută mai bine, vom lăsa să plece zece la sută din credința în minciuna întunericului.” Mintea va spune: „Dar nu ești gata. Nu o poți lăsa pe toată să plece.” Mintea va deveni filosofică despre asta. Va aduce argumente pentru asta. Nu. Nu. Până aici/destul. Am terminat.

Vedeți voi, pentru că încă este o minciună dacă voi credeți că ați făcut ceva greșit. E încă o minciună dacă voi credeți în putere. Chiar cu un singur procent de credință în întuneric și putere, veți ajunge să credeți că acel singur procent poate depăși cele nouăzeci și nouă de procente. Veți ajunge să credeți că un procent va fi de ajuns să infecteze fiecare parte din voi. Veți ajunge să credeți că se presupune că ar trebui să cărați acel un procent (cu voi), și apoi acel un procent reprezintă de fapt o sută de procente. Umbrește tot.

(pauză)

Cea mai mare realizare a lui Satan a fost să-i facă pe oameni să creadă că el există.

Cine e Satan? Oamenii care nu și-au permis lor înșiși să fie Eu Sunt-ul. Oamenii care inițial au utilizat conceptul de Satan și întuneric ca să-i controleze pe ceilalți. Oamenii care nu pot să se iubească pe ei înșiși. Acesta e Satan. Oamenii care nu au putut crede că erau divini, că ei de fapt nu pot face nimic greșit până când au început să creadă în greșit.

E un mare pas. E un pas foarte mare.

Într-un fel, este înfricoșător, pentru că există încă acea cantitate mică de întuneric, ați putea spune, reziduală, acea credință în minciună; acea credință că ați făcut ceva rău; că nu ați avut succes într-o afacere; că nu ați avut succes într-o relație, că nu ați avut succes cu copiii voștri. Este un mare pas să lași toate astea să plece. Un mare pas.

Aș putea spune că este unul dintre cele mai mari trei lucruri, cei mai mari trei pași pe care îi veți face vreodată. Ar putea fi cel mai mare.

Și va cauza un imens joc în cap. Vreau doar să vă spun chiar acum, că vă va răsuci. Dar vreau de asemenea să vă spun că e deja rezolvat. Voi deja ați trecut dincolo de el. Chiar dacă vă va răsuci creierul, gândurile, vă va pune jos la pământ, vă va face să urlați în chinuri mentale, voi deja ați trecut dincolo de asta. Ați trecut deja de minciuna întunericului și a puterii și a orice ați crezut vreodată că ați făcut. Voi deja ați trecut dincolo. Veți descoperi despre ce e vorba cu adevărat în a trăi o viață fără putere. Libertatea.

Libertatea este atunci când permiți că nu ai făcut niciodată ceva greșit. Punct.

Libertatea este atunci când permiți că nu ai făcut niciodată ceva greșit. Și privește cum mintea reacționează la asta. Privește cum urmează să încerce să-ți atragă atenția, să te câștige de partea ei: „Desigur ai făcut lucruri rele”, va spune. „Poate putem - hai să negociem”, spune mintea. „Hai să o facem puțin mai puțin greșită. În regulă”, spune mintea. „Hai să radem puțin din ce a fost greșit în toate astea. Dar a fost totuși greșit, dar nu chiar atât de greșit”. Priviți cum mintea va încerca să intre în negociere cu voi. Maestrul nu negociază.

Nu este nicio negociere în asta, deoarece chiar un singur procent de credință că ați făcut (ceva) greșit, că sunteți întunecați, că există putere, chiar acel un procent este (echivalează cu) o sută de procente. Deoarece este impregnat în voi, în conștiința de masă că Satan este atât de puternic, atât de eficient că doar un gând despre Satan poate demola întreaga casă, îi poate doborî pe virtuoși. Nu este adevărat, însă asta este ce cred oamenii și, de aceea, este.

Nu putem lucra la asta incremental. Nu putem petrece următorul an pentru a reduce minciunile întunecimii, minciunile că ați făcut ceva greșit. Așa că am ales această zi pentru a o răsturna.

Și îmi voi cere scuze față de voi în avans, foarte autentic; îmi voi cere scuze pentru ceea ce veți trece o parte dintre voi - angoasa mentală, dezbaterile interne, propria voastră luptă cu propriul vostru rău. Însă știu că este mai bine ca doar să rezolvăm asta odată pentru totdeauna și veți sfârși prin a fi în regulă. Veți sfârși absolut strălucitor, frumos.

Este greu, foarte greu pentru a merge simplu dincolo de toată vechea programare a iadului și orice altceva. Este foarte greu. Programarea răului și lumea vor încerca să vă arate: „Nu, răul este real. Uite. Uite ce se petrece în fiecare zi”. Nu este realitatea voastră; este realitatea lor. Nu vorbesc despre eradicarea conceptului de rău de pe această întreagă planetă. Vorbesc despre voi - viața voastră personală. Asta-i tot. Este încă răul acolo, afară? Daa, deoarece ei cred în el. Sunt dependenți de el. De asta și de putere, sunt dependenți.

Puteți coexista cu asta? Uneori, da. Nu tot timpul. Va trebui să vă îndepărtați. Vă va aduce prea multă durere în inima voastră să vedeți cum ei continuă să trăiască în minciună. Ei continuă să creadă în rău, Satan, întuneric în timp ce nu au nevoie să o facă.

Un Maestru Ascensionat plânge din când în când? Absolut. Pentru că doare să vezi cum oamenii continuă să sufere atunci când nu e nevoie să o facă. Însă ei nu vor asculta. Nu vor face ceva atât de ușor ca a merge mai departe de întunericul din trecut, rău, putere. Și, apoi, noi nu putem face nimic.

Așa că astăzi mergem mai departe în afara minciunii. Direct în afara minciunii. Destul. Nu negociem. Nu reducem cu zece procente, cu cincisprezece procente. Cu niciunul.

În afara minciunii.

Realizați că de asemenea ceea ce facem chiar acum aduce la suprafață mult din ce a fost suprimat, reținut, intermediat (n.tr. între rău și bine pentru a ajunge la o concluzie, valoare, principiu cu care poți funcționa). Vor ieși la suprafață acum. Vor lupta pentru supraviețuirea lor. Vor lupta pentru identitatea lor, această credință în minciună. Nu vă luptați cu asta. Nu vă angajați în asta. Mergeți mai departe.

Când spun să mergeți mai departe, este (despre) unde vă veți pune conștiința voastră? Veți menține conștiința voastră în acea minciună? Sau veți merge în libertate?

(pauză)

Libertatea este eliberarea minciunii. Asta este probabil cea mai ușoară cale de a o spune. Libertatea este de a merge dincolo de acea minciună. Este o minciună imensă.

Veți trece de asta. O veți face. Va fi dur pentru unii dintre voi, însă veți trece prin asta. De ce? Deoarece sunteți pirați. De ce? Deoarece deja ați ales-o. Deoarece sunteți cu adevărat Maeștri și știu că poate fi dur pentru voi uneori, probabil nu atât de dur cum ar trebui să fie, însă eu pot fi dur uneori. Însă eu nu aș fi aici dacă n-aș fi știut deja că sunteți Maeștri.

(pauză)

Haideți doar să stăm aici un moment, realizați că nu este niciun lucru pe care aveți nevoie să-l faceți.

Nu trebuie să vă luptați. Vă amintiți exercițiul meu de 60 de secunde? Același lucru se aplică aici. Nu aveți nevoie să lucrați la asta. Doar vă permiteți vouă înșivă să mergeți dincolo de marea minciună.

(pauză)

Cât de mult timp a trecut de când ați trăit cu această povară care nu este a voastră, că ați făcut ceva rău, că sunteți rău sau că există rău? Vă puteți imagina, din nou, o societate, un loc, un Pământ unde niciuna dintre acestea nu există? Nimeni nu a vândut vreodată această minciună.

Unde nu există acea povară. Și, știți voi, când cineva crede în ceva, acesta o manifestă. Când crede în rău, manifestă răul. Când crede că există putere, manifestă putere.

(pauză lungă)

Haideți să respirăm foarte profund acum. Haideți să respirăm profund.

Și acesta este un alt merabh care mi-ar plăcea să fie făcut disponibil pentru oricine ca download, ca să-l asculte. Mă gândesc că a fost un punct important de schimbare pentru toți. Acesta și exercițiul de 60 de secunde. Și știți ceva? Iată astăzi cadoul de la sfâșitul cărții (n.tr. referință la practica recentă de a pune la sfârșitul cărții ceva în plus, un cd, un semn de carte etc). Am început cu exercițiul de 60 de secunde și voi sfârși cu acest merabh. Și tot ce am vorbit aici - a merge dincolo de minciună - o faceți în 60 de secunde. Când mergeți mai departe de asta nu sunteți altceva decât cea mai sacră, glorioasă, divină ființă. Mergeți mai departe de toate minciunile.

Deci, haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Și acum, poate, poate veți înțelege ce vreau să spun când zic că totul este în regulă în toată creația.

Până luna următoare, dragi Shaumbra, în direct de la Munchen, Eu Sunt Adamus, în serviciul vostru.

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc (publicul aplaudă).

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Gratziela Badea, Florin M. 
revizuire: Mirela Ghenea, Carmen Rivalet