MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”

SHOUD 7 – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson

5 martie 2016

www.crimsoncircle.com

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al Domeniului Suveran.

Ahh! Dragii mei prieteni, haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Îmi place că Shaumbra are clasă, stil. Îmi place când voi faceți ceva, fie că este vorba de punerea laolaltă a unui video ca acesta* - făcut chiar aici, la Crimson Circle, nu în altă parte - când puneți laolaltă un video ca acesta, când faceți orice în viața voastră, nu contează ce este asta, voi o faceți cu stil și clasă. Asta face diferența. Asta înseamnă că voi vă puneți energia în ea. Vă puneți creativitatea voastră în ea.

* Se referă la video "Despre Copii"

Cei mai mulți oameni doar fac lucruri. Ei doar le fac pe o bază foarte repetitivă, fără să-și infuzeze conștiința lor, pasiunea lor, energia lor în ele. Însă voi începeți să vă puneți Sinele vostru în creațiile voastre, să vă puneți pe voi în ele. Asta înseamnă un mare pas. Acesta este un pas curajos de a vă pune Sinele în viața voastră, în creațiile voastre.

Dacă nu o faceți, nu merită. Nu merită să le faceți. Dacă nu faceți asta din pasiunea inimii voastre, nu merită să o faceți. Apoi doar treceți prin fiecare zi, repetând aceiași pași mereu și mereu. Sunteți într-o rutină lumească, plictisitoare a vieții. Însă când vă puneți inima în asta, chiar știind că ar putea fi un mare risc - cineva ar putea s-o respingă, s-ar putea să nu le placă, s-ar putea să nu meargă - nu contează. Cel puțin trăiți. Acum îmi voi lua cafeaua (câteva chicoteli).

SANDRA: Am așteptat.

ADAMUS: Da, mulțumesc (câteva aplauze).

SANDRA: Am știut că vei ajunge la ea în cele din urmă.

ADAMUS: Mulțumesc. Și de aceea tare îmi place să lucrez cu Crimson Circle, acum că mergem înainte. Noi am luat această decizie cu vreo două săptămâni în urmă. Mergem înainte, mergem înainte în acest lucru numit iluminare întrupată, și este atât de diferit, atât de plin de pasiune, atât de riscant, înfricoșător, groaznic. Există momente când vreți să vă întoarceți la cele lumești, deoarece a fost sigur. Însă voi și eu știm că nu mai puteți trăi așa nicidecum. Nu veți mai trăi deloc așa. Veți pleca înainte de a mai trăi așa.

Vom intra mai mult în asta astăzi, însă chiar acum mi-ar plăcea să iau un instantaneu energetic în acest moment, fie că sunteți aici în studio, fie că priviți online sau priviți mai târziu. Să iau un instantaneu energetic - nu o fotografie vizuală, ci o fotografie energetică - a voastră și a orice din jurul vostru chiar acum. Să fac o fotografie energetică.

(pauză)

Și apoi, când terminăm astăzi aici, să fac încă una. Veți vedea cum puteți afecta schimbarea în viața voastră. Poate subtil, poate liniștit, dar veți simți diferența dacă faceți un alt instantaneu energetic al vostru și al realității voastre la sfârșitul acestui shoud.

Așadar, haideți să respirăm foarte profund cu asta.

O Întrebare

Vom începe astăzi cu o întrebare. Îmi place să încep cu o întrebare; vă face să fiți treji, vă face să simțiți înăuntrul potențialelor și posibilităților.

LINDA: Asta înseamnă să merg cu microfonul?

ADAMUS: Da, te rog. Așadar, întrebarea de deschidere de azi și este o întrebare provocatoare; este o întrebare ezoterică. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, însă va fi un răspuns (al lui) Adamus, desigur (râsete).

LINDA: Duh!

ADAMUS: Și vă cer să simțiți cu adevărat asta. Vă cer să simțiți cu adevărat înăuntrul ei, în timp ce Linda scanează publicul pentru a vedea cine va primi microfonul mai întâi.

LINDA: Nu vă puteți ascunde.

ADAMUS: Este iluminarea ceva ce alegeți sau ceva ce acceptați?

Este iluminarea ceva ce alegeți sau ceva ce acceptați? Și, în timp ce voi reflectați, înainte de a veni Linda cu microfonul, vreau doar să menționez, de asemenea, că eu și Kuthumi, amândoi, am petrecut ceva timp cu Kahlil Gibran (al cărui poem a fost prezentat în video), lucrând cu el.

LINDA: Sigur.

ADAMUS: Conversând cu el, așa cum am făcut cu Blavatsky, dar, eh, ea mirosea întotdeauna a tutun vechi (vreo două chicoteli). Însă absolut, el a fost unul dintre adevărații învățători de pe această planetă și acum este un Maestru Ascensionat și, de fapt, este disponibil pentru channeling (pentru a face channel).

LINDA: Hm.

ADAMUS: Hm. Dar mai bine ești un bun scriitor, sau cel puțin ești dispus să-ți pui inima în asta.

LINDA: Hm.

ADAMUS: Deci întrebarea, este iluminarea ceva ce alegeți sau ceva ce acceptați? Linda, microfonul; publicul, răspunsuri.

LINDA: În regulă. Sunt atrasă imediat… Am știut că aici este unde trebuie să merg.

ADAMUS: Da, interesant. Te-ai schimbat puțin.

TAD (îmbrăcată ca personajul Gildei Radner, Roseanne Roseannadanna): Nu știu de ce… Nu am nicio idee… ei bine, nu sunt - am venit jos, de sus. Voi prieteni, vă distrați al naibii de mult și eu doar… (râsete) Am făcut (accesat) Viața Maestrului. Am stat în pat patru zile. Picioarele mele put. Stomacul mă doare. Oh, doamne, e groaznic.

ADAMUS: Deci cum ai...

TAD: Așa.

ADAMUS: Ce nume, ce titlu ți-ai da ție? Ce rol interpretezi?

TAD: Oh, Roseanne Roseannadanna.

ADAMUS: Ah! Bun, bun, bun.

TAD: Daa. Ea a fost sus (arătând spre cer), știi tu, dar în căutare. Voi vă distrați prea mult… în orice caz.

ADAMUS: Și ai vrea să explici puțin despre, publicului ce vizionează - exact aici, Rose - Roseanne Roseannadanna.

TAD: Ei bine, am fost un personaj al Gildei Radner. Voi toți probabil nici măcar nu vă născuserăți, dar a fost în zilele de început ale spectacolului Saturday Night Live (Noaptea de Sâmbătă în direct - spectacol de varietăți rulat de postul tv american NBC între anii 1975-1977 și reluat în anii 80) și ea a fost foarte… ea a fost un personaj bun și Gilda tocmai a trecut dincolo (a murit) și este sus, în Tărâmurile Apropiate de ceva vreme.

ADAMUS: Lucrând cu tine, văd.

TAD: Ei bine, ea încearcă.

ADAMUS: Daa, daa. Ea încearcă (Adamus chicotește și publicul râde).

TAD: Nu știu cât de bună ajunge ea să fie, dar oricum, am invitat-o jos.

ADAMUS: Ea își pune pasiunea în interpretarea ei, în rolurile ei, și nu se reține. Criticată de mulți, dar este un exemplu al "Dacă o vei face, fă-o cu viață și pasiune." Așadar care este răspunsul tău la întrebare?

TAD: Ambele.

ADAMUS: Ambele.

TAD: Ambele.

ADAMUS: În regulă.

TAD: Daa.

ADAMUS: Bun, bun. În regulă, de ce? (câteva aplauze)

TAD: Am uitat care a fost întrebarea, dar știam răspunsul (o mulțime de râsete). Jur! L-am avut! Am avut răspunsul iar acum, dacă ai vrea, să repeți întrebarea.

ADAMUS: Deci Linda ți-a șoptit la ureche și a spus, "Indiferent ce întreabă el, spune, 'Ambele'."

TAD: Ambele. Nu spune: "Nu știu".

ADAMUS: Nu știu.

TAD: Pentru că...

ADAMUS: Daa.

TAD: ...asta nu zboară.

ADAMUS: Deci ambele. În regulă. Hai să începem cu alegerea.

TAD: Ei bine, trebuie să ai o alegere conștientă în asta. Trebuie să fie o alegere, o focalizare, o cale. Trebuie să alegi să fii în ea, dar așa cum ai spus, se va întâmpla oricum, deci într-adevăr, știi tu, WTF (n.tr. în engleză What The Fuck, care se traduce cu Ce dracu/naiba), adică...

ADAMUS: Deci pe care ai pune-o prima, acceptarea sau alegerea?

TAD: Cred că trebuie s-o accept mai întâi și apoi să aleg.

ADAMUS: În regulă. Asta pare într-un fel pe dos, dar în regulă. Daa. Daa.

TAD: Să accept alegerea. (Adamus chicotește). În regulă.

ADAMUS: Bine. Bine, mulțumesc.

TAD: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc pentru răspunsul tău.

TAD: Mulțumesc.

ADAMUS: Da (câteva aplauze). Mulțumesc. Îți este puțin cam cald cu aceea? (referindu-se la peruca imensă pe care o poartă ea)

TAD: Îmi va fi...

ADAMUS: Îți va fi (Adamus chicotește).

TAD: ...în curând. Sunt doar - daa.

ADAMUS: Bun. Bun. Următorul. Este iluminarea ceva ce alegeți sau ceva ce acceptați?

ANDY: Cred că ea a lovit drept la țintă, pentru că în mintea mea ai nevoie să faci o alegere conștientă pentru a merge acolo.

ADAMUS: Corect.

ANDY: Dar nu ajungi niciodată cu adevărat acolo. Trebuie s-o permiți înăuntru.

ADAMUS: Corect.

ANDY: Deci este un fel de...

ADAMUS: Deci, găina și oul totuși. Care vine prima, alegerea sau acceptarea?

ANDY: Fiind om, îmi place partea cu alegerea.

ADAMUS: Îți place partea cu alegerea.

ANDY: Deoarece este ceva ce pot să fac.

ADAMUS: În regulă. Grozav. De ce a traversat găina drumul?

ANDY: (pauză vagă) Mă predau. De ce?

ADAMUS: Nu știu. Am întrebat asta de secole (câteva râsete), nimeni nu pare să știe răspunsul. Eu doar...

ANDY: Va trebui să găsim o găină.

ADAMUS: Ei bine, daa. Da. Da.

ANDY: Daa. Bine.

ADAMUS: Bun. Următorul. Iluminarea - este alegere sau este acceptare?

JEANNE: Eu sunt de acord, de asemenea, cu ambele.

ADAMUS: Ambele, și care este găina și oul tău?

JEANNE: Cred că am acceptat-o înainte să vin în această viață și partea mea umană alege să termine ce a început.

ADAMUS: În regulă, atunci de ce ai nevoie să alegi?

JEANNE: Pentru că părții mele umane îi place s-o facă...

ADAMUS: Îi place s-o dreagă.

JEANNE: ...să stea agățată în dualitate.

ADAMUS: Daa. Daa.

JEANNE: Dar partea mea umană, știi tu, la un anumit punct partea mea umană, ca și copil, partea mea umană a ales și - vreau să spun partea mea umană a acceptat-o - iar eu am dansat cu asta și apoi am blocat-o și am re-ales-o. Apoi când viața doar - pur și simplu nu pot să trăiesc fără...

ADAMUS: Deci în care te afli mai mult chiar acum, în alegere sau acceptare?

JEANNE: Acceptare.

ADAMUS: Acceptare?

JEANNE: Acceptare.

ADAMUS: În regulă. Bine.

JEANNE: Doar acceptare, daa.

ADAMUS: Acceptare.

JEANNE: Daa. Umanul trebuie doar să o permită.

ADAMUS: Bine. Bune răspunsuri până acum.

LINDA: Până acum?

ADAMUS: Până acum.

LINDA: Până acum?

ADAMUS: Vom mai lua vreo două (răspunsuri).

LINDA: Bine.

ADAMUS: Iluminarea. Este vorba despre alegere sau e vorba de acceptare?

LINDA: Scott.

SCOTT: Cred că...

ADAMUS: Dacă nu te-ar deranja să te ridici...

SCOTT: Oh, sigur. Da.

ADAMUS: ...așa încât întreaga lume să te poată vedea pentru totdeauna.

SCOTT: Cred că sunt ambele.

ADAMUS: Ambele.

SCOTT: Datorită puterii lui "și".

ADAMUS: Da.

SCOTT: Și este simultan. Odată ce o alegi, ea există apoi deja într-o altă realitate.

ADAMUS: Cum o duci tu cu acceptarea ei, Scott?

SCOTT: Mm. Încerc să fac tot posibilul chiar acum (el chicotește).

ADAMUS: Cât de bun este tot posibilul tău? Daa, asta sună întotdeauna ca un fel de mică eschivare...

SCOTT: Bună întrebare (el chicotește).

ADAMUS: "Încerc tot posibilul". Asta înseamnă de fapt "Eșuez (râsete). Însă eșuez încet."

LINDA: Au!

ADAMUS: Eșuez încet (ei chicotesc).

LINDA: Au!

ADAMUS: Cam așa sună. Citesc energiile aici. Deci cum o duci cu acceptarea?

SCOTT: Credeam că o duc destul de bine până cu două zile în urmă sau cam așa și după aceea sunt cam în genul, în regulă, acum pot folosi o mică susținere.

ADAMUS: Daa.

SCOTT: Așa.

ADAMUS: Destul de bine. Destul de bine este un altul dintre acei termeni pentru "E de rahat într-adevăr, însă nu sunt dispus să admit înfrângerea încă". (ei chicotessc)

SCOTT: Ar putea fi puțin.

ADAMUS: Iubesc oamenii. Ei nu spun ceea ce intenționează cu adevărat, dar dacă simți într-adevăr energia din spatele cuvintelor a ceea ce spune oricine, se prezintă o întreagă poveste diferită. Așa, dar cel puțin zâmbești.

SCOTT: Da, asta este sigur.

ADAMUS: Daa. Este unul din acele zâmbete (câteva râsete în timp ce Adamus oferă un zâmbet care arată forțat) Deci, daa. Așadar, adu microfonul înapoi aici. Nu am terminat.

LINDA: Oh! În regulă.

ADAMUS: Ei bine, nu. Deci lucrurile au devenit cu adevărat dure. Ce se întâmplă?

LINDA: Scuze, Scott.

ADAMUS: Ce se întâmplă?

SCOTT: Ehh, doar, um - Le spuneam oamenilor când am venit aici de data aceasta, că ultima lună aș putea s-o rezum ca fiind o dezordine minunată. Văd acolo câteva co-creații minunate, însă este cel mai nebun timp, cred, pe care l-am avut vreodată în această viață. Astfel.

ADAMUS: Haos elegant.

SCOTT: Haos elegant. Da.

ADAMUS: Daa. Știi tu, acesta este de fapt un lucru bun.

SCOTT: Acesta este, acesta este… daa.

ADAMUS: Greu de trecut prin (el).

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Dar este într-adevăr, într-adevăr, într-adevăr un lucru bun și voi vorbi despre asta.

SCOTT: Nu cred că aș fi putut să gestionez acest nivel de intensitate cu zece ani, poate chiar cu cinci ani în urmă.

ADAMUS: Daa, sau cu un an sau doi în urmă, poate.

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Daa. Daa.

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Bine.

SCOTT: Deci sunt - dinspre acea parte, sunt destul de mândru de mine însumi pentru...

ADAMUS: O mică îndrumare...

SCOTT: În regulă.

ADAMUS: ...de la unchiul Adamus?

SCOTT: Da (câteva chicoteli).

ADAMUS: Tu te străduiești cu lucruri chiar acum.

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Nu doar cu unul. Există unul în atenție (focalizare) însă sunt multe, multe alte probleme împrejur.

SCOTT: Mm hmm.

ADAMUS: Încerci să le rezolvi cu vechile tale unelte.

SCOTT: Da. Da. Pot vedea asta.

ADAMUS: Vechile șmecherii. Vechile șmecherii.

SCOTT: Daa, în maniera 'îmi dau seama'. Daa.

ADAMUS: Pentru că ele au mers într-un fel înainte.

SCOTT: Da.

ADAMUS: În parte oricum și vechile unelte te vor duce prin crize.

SCOTT: Mm hmm.

ADAMUS: Ele nu vor mai funcționa deloc. Nu o vor mai face, iar asta este înfricoșător când lucrurile pe care te-ai bazat, fie că sunt mici clișee pe care ți le spui ție însuți, fie că sunt lucruri precum a te proiecta în viitor și totul este bine, fie că sunt tipare și rutine în care intri - ei bine, doamne, dacă vei face o fotografie… (Linda râde) Hai să intrăm cu toții în asta. E în regulă (el vine în public).

LINDA: Bine.

ADAMUS: Voi intra în asta. Și încă voi vorbi cu tine...

SCOTT: Distragere, daa.

ADAMUS: ...deoarece tu ești cel mai important lucru pentru mine chiar acum. Însă… (râsete în timp ce Adamus se alătură într-o fotografie cu Sart și Linda) Așadar, vechile unelte nu mai funcționează deloc, și de aceea… de aceea se întâmplă vreo două lucruri. Îmi place distragerea.

SCOTT: Uh huh.

ADAMUS: Și îmi place distragerea intenționată deoarece oamenii și Shaumbra au tendința să devină foarte prinși în tipare, în tiparele vechi - "Ne vom întoarce pentru a face asta. Ne vom întoarce să… dacă toate celelalte eșuează, la naiba, hai să medităm doar sau să incantăm sau ceva de genul ăsta sau chiar să ne întoarcem și să ne rugăm." Deci deveniți prinși într-o rutină, și îmi place să distrag, pentru că vă scoate din mental pentru un moment. Țăcăne conștiința. (n.tr. pocnește conștiința pe neașteptate) Ca atunci când dați drumul la un elastic, în special pe încheietura voastră (de la mână), este ca și cum schimbă lucrurile. Distragerea țăcăne conștiința (și o mută) în alt loc. Știți voi, conștiința este într-un fel trasă din tensiunea a tot prin ceea ce treceți, iar voi încercați să vă dați seama de tot folosind vechile unelte. Ei bine, doar distrageți-vă pe voi înșivă dacă trebuie. Faceți ceva care să vă distragă. Săriți de pe o fereastră - de la primul etaj, desigur (câteva chicoteli). de la primul etaj sau...

SCOTT: Ei bine, acum caut o fermă în care să locuiesc, asta ar fi cea mai ușoară (distragere) (amândoi râd).

ADAMUS: Dar faci ceva pentru a te distrage pe tine, pentru a întrerupe tiparul, pentru a ieși din el. Așa că, e bine.

SCOTT: În regulă.

ADAMUS: Deci, te lupți, încerci să folosești vechile instrumente, nu o să meargă.

SCOTT: Daa, și se simte ca în ultimul Shoud, când vorbeai despre a merge într-un spațiu pe care - care pentru mine nu există.

ADAMUS: Exact.

SCOTT: Așa că...

ADAMUS: Exact.

SCOTT: ...doar am ajuns să știu că e pe partea cealaltă (de văl).

ADAMUS: Daa. Și apoi încerci să exiști mergând într-un spațiu care nu există pentru că nu ai fost niciodată acolo, și instantaneu ești învins înainte de a face orice. Așa că doar spui: "O s-o fac. Nu o să mă mai gândesc la asta", și apoi ești acolo.

SCOTT: În regulă.

ADAMUS: Bine.

SCOTT: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Următorul.

LINDA: Știi, Adamus, Geoff te-a îmbrăcat chiar frumușel azi (publicul este de acord).

ADAMUS: Ce-ar fi dacă eu l-am îmbrăcat pe Cauldre...

LINDA: Nuuuu! (râsete)

ADAMUS: ...pentru că altfel nu avea de gând să fie gata. Nu e nevoie de un Maestru Ascensionat să-ți dai seama de asta! (și mai multe râsete) Bine! Uită-te la garderoba lui! Da.

NANCY: Pentru mine, cred, este vorba de a accepta.

ADAMUS: A accepta. În regulă.

NANCY: Pentru că întotdeauna m-am simțit ca și când am fost împinsă în direcția în care am avut nevoie să merg.

ADAMUS: Da. Împinsă de cine?

NANCY: Mă întreb. (ei chicotesc)

ADAMUS: Din nou, nu trebuie să fii un Maestru Ascensionat să-ți dai seama de asta. Ceva idei despre ce te-a împins?

NANCY: Daa, Yogananda.

ADAMUS: Mmm, ceva idei despre ce l-a impins pe Yogananda să te împingă? Yogananda nu te împinge dacă nu e prezent altceva.

NANCY: Eu însămi, presupun.

ADAMUS: Presupun.

NANCY: Daa.

ADAMUS: Daa. Daa. Daa. Dacă aș avea un premiu Adamus, ți l-aș da astăzi, dar nu cred… (Sart îi oferă unul de-al lui). Astea sunt ale tale să le ții pentru totdeauna. Da. Luna viitoare. Ne vom întoarce la premiile Adamus, dar mulțumesc pentru răspunsul tău.

LINDA: Ce vrei? Ai avut o cerere specială?

ADAMUS: Premii Adamus?

LINDA: Nu! Prea târziu pentru asta.

ADAMUS: Se mai sinchisește altcineva să le distribuim? (cineva spune "Nu") Pune-le următoarele pe listă.

LINDA: Îți voi găsi câteva. Îți voi găsi câteva.

ADAMUS: Bun, bun.

LINDA: Dar nu azi.

ADAMUS: Nu azi.

LINDA: Nu azi.

ADAMUS: Luna viitoare, în regulă. Iluminarea, este o alegere sau acceptare?

SHAUMBRA 1 (femeie): (suspină) Ei bine, la început m-am gândit că desigur, e o alegere. Și pe urmă m-am gândit, ei bine, în mod natural, amândouă. Și apoi m-am gândit, ei bine, nu, este acceptare și aș repeta exact ceea ce această frumoasă Nancy a spus, pentru că exact asta am simțit. E ca și când trebuie să o accepți, trebuie să fii într-un spațiu al acceptării, și apoi poți alege.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Cred că mai întâi este acceptarea.

ADAMUS: Interesant. Dintr-o perspectivă umană, sună puțin invers, dar interesant. Daa.

SHAUMBRA 1: Daa. Daa.

ADAMUS: Bine. Daa.

LINDA: Hm.

ADAMUS: Hm. Încă cineva.

LINDA: Încă cineva.

ADAMUS: Daa.

LINDA: Oh, hai să mergem la Mofo.

ADAMUS: Toată lumea, "Mofo! Mofo!" Daa, daa. Da, da.

MOFO (Marty): Uau, mai bine aș spune ceva inteligent! (râsete)

ADAMUS: Sau, distrage-ne repede, una din două.

MOFO: Daa, daa.

ADAMUS: Distrage-ne repede.

MOFO: Priviți! Elvis! (spune Marty indicând cu degetul într-o parte a sălii, mai multe râsete). Um, chiar o să-mi dau cu presupusul aici și doar o să spun: amândouă.

ADAMUS: Amândouă.

MOFO: Uau.

ADAMUS: În regulă.

MOFO: Șocant, huh!

ADAMUS: Uau!

MOFO: Șocant.

ADAMUS: Uau. Deci din nou: oul și găina. Care a fost primul? Care este mai predominant în viața ta acum?

MOFO: Acceptarea, desigur.

ADAMUS: Acceptarea.

MOFO: Daa.

ADAMUS: În regulă.

MOFO: Alegerea vine prima, dar atunci trebuie să accepți 'sfântul caca'... care vine odată cu asta.

ADAMUS: Îmi pare rău. Sfântul ce?

MOFO: Caca. (n.tr. Marty folosește schize, care e o variantă engleză, urbană, simplificată a cuvântului scheisse = rahat, din germană)

ADAMUS: Rahat.

MOFO: Daa.

ADAMUS: Cuvânt nou?

MOFO: Sigur, de ce nu?

ADAMUS: Sigur. Bine. Bine.

MOFO: Sunt bun la inventat din astea.

ADAMUS: Sfântul caca! Bine. Bine. În regulă, deci pentru tine acum, mai mult despre acceptare, dar alegerea vine prima.

MOFO: Categoric. Categoric.

ADAMUS: În regulă.

MOFO: Daa.

ADAMUS: Bine. Bune răspunsuri. De fapt, toate răspunsurile au fost bune. Devine din ce în ce mai greu să vă încurc, prieteni, într-adevăr devine mai greu, și voi cei care stați acasă și voi probabil spuneți: "Da, asta e. Amândouă. Sunt amândouă."

Și acum răspunsul lui Adamus? Sunt amândouă. Sunt amândouă. Oricum, un fenomen interesant, pe care unii dintre voi l-ați atins și apoi v-ați îndoit de voi, pentru că eu am implantat îndoiala (câțiva chicotesc), este că iluminarea a venit prima. Iluminarea a venit prima. Întreaga cale către iluminare și în final acceptarea au venit întâi.

E interesant. Și e un tipar evoluționist după multe vieți pe planetă, după o mulțime de experiențe și în final ajungând la sfârșitul lanțului experiențelor, spunând, în esență: "În regulă, cât de mult o să mai experimentez pe planetă? Suflete, ce să mai aleg cu adevărat să fac?" La un anumit punct, acel proces de iluminare a fost început de dinamica unei conștiințe/energii evolutive. A început.

Apoi, într-un punct interesant, voi ați ales-o. Umanul a ales-o. Umanul știa deja că se întâmplă destule lucruri în viață voastră. O mulțime de lucruri se schimbau. Vă simțeați diferiți față de alți oameni. Treceați printr-un mare tumult interior și la un anume punct, fie că a fost stimulat de o carte sau un guru sau orice altceva, umanul a ales-o.

Alegerea iluminării a fost pur și simplu o validare a ceva care se întâmpla deja. Alegerea pe care voi, ca oameni, ați făcut-o, fie că ați ales iluminarea, trezirea, spunând: "Îmi aleg asta ca direcție, ca împlinire a mea." Puteți aproape să auziți sufletul râzând, un râs dulce, spunând: "S-a întâmplat deja." Doar că în sfârșit recunoașteți/admiteți și validați. Voi ca oameni acum, nu mai rezistați și nu vă mai luptați. În sfârșit acceptați ceva care se întâmplă oricum.

Este o întrebare interesantă și o întrebare puțin de genul oul sau găina, dar am vrut ca voi toți să fiți conștienți că această întreagă călătorie către iluminare - sau, de fapt, întregul proces al iluminării întrupate - se întâmplă, și are loc de mult timp. Poate nu conștient. Poate că omul nu a fost conștient de el, dar a fost evoluția sufletului. Se va întâmpla oricum, iar când voi v-ați oprit la un punct și ați spus: "Iluminarea, asta este ceea ce aleg în viața mea acum", a fost ca și cum ați adus împreună aceste energii, ați adus acea validare a ceea ce se întâmpla deja, aducând o ușurință în asta, ne-mai- creând această separare dintre viața umană și suflet, ci de fapt le-a adus pe acestea împreună, în unitate.

Deci când alegeți (iluminarea) conștient, când ați știut că vă treziți, când ați știut că aceasta a fost calea acestei vieți, a fost ca un râs dulce din partea spiritului vostru care spune: "Se întâmplă oricum." Acum dragă omule, vrei doar să accepți?

Nu voi conduceți iluminarea. Nu voi sunteți responsabili pentru iluminarea voastră, așa cum am spus de multe ori înainte. Nu se bazează pe ce se întâmplă aici sus (în cap), cum vă gândiți drumul către iluminare, cum încercați să vă forțați drumul prin ea. Este cu adevărat o chestiune de acceptare. Acceptarea cu adevărat a lui Eu sunt, a Sinelui vostru suflet. Se întâmplă deja, iar întrebarea pentru astăzi adresată tuturor, ca un fel de validare, este: puteți doar să o acceptați?

Nu este guvernată de un consiliu angelic. Nu spiritul o face. Nu există ghizi spirituali, arhangheli, nimic din toate astea. Voi știți asta. Vine de la Eu Sunt. Și nu vă puteți gândi la asta ca la o alegere a lui Eu Sunt; este evoluția sufletului, și se va întâmpla într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu pentru toată lumea, dar voi toți ați fost aici, pe planetă, mai mult decât alții.

Ați avut mai multe vieți. Ați fost unele din ființele originale aici, pe planeta asta. Ați fost aici. Ați făcut asta. Ați făcut aproape orice și în evoluția sufletului, el spune că acum e timpul pentru integrare. Este timpul să aduceți toate acestea împreună într-un singur mare crescendo, exact ca la finalul unei melodii, exact așa cum toată muzica, luminile, energiile vin împreună - (clap!) - și se integrează. Așa că vă rog, ați vrea doar să vă dați voie să o acceptați? Încetați să vă gândiți că voi sunteți cei care să o planificați și să o inventați. Nu trebuie (să o faceți). Nu trebuie.

Așa că respirați foarte profund cu asta. Ahh! Mm. Bun.

Linda, avem nevoie de tine aici cu suportul tău magic de scris.

LINDA: Oh, dumnezeule!

ADAMUS: Da, mi-au luat tabla mea de scris (n.tr. flipchartul cu foi pe care Adamus scria de obicei cu markerul), au spus că nu dădea bine pe cameră.

LINDA: Oh, săracul de tine. Ohh!

ADAMUS: Așa că ea are acum un suport de scris magic.

În regulă, patru puncte principale azi. Primul punct - o să vă conduc eu înspre el.

1. Totul Trece Prin Propriile Evoluții

Totul trece prin propriile evoluții, propriile cicluri. Totul, de la voi la natură, la ceea ce numim timp și experiență. Sufletul trece prin propriile evoluții. Omul, mult mai mult decât sufletul, omul trece printr-o serie de cicluri și tinde să rămână înțepenit (blocat) în propriile-i tipare.

Există o energie electrică și magnetică și gravitațională care literalmente trage omul în ciclurile sale, în tiparele sale. Și omul are tendința de a sta în aceste cicluri, repetându-le - un exemplu simplu, vieți trecute, încarnare - o repetiție, o repetiție, din nou și din nou. Datorită dinamicii, atrage - lumina din voi atrage - energii electrice, gravitaționale și magnetice care vă țin apoi în aceste cicluri.

Mai devreme sau mai târziu va trebui să se rupă. Energia nu poate rămâne statică. Energia nu poate sta într-o formă pentru totdeauna. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să se elibereze, să revină la starea sa originală. Nimic nu poate sta la fel la nesfârșit. Nimic nu poate sta la fel la nesfârșit, altceva decât conștiința, altceva decât conștiința. Orice altceva se schimbă.

Dar avem această planetă, această planetă care evoluează de milioane și milioane de ani, și avem biologia umană. Avem natura. Avem gândurile și toate celelalte. Ele merg în tipare.

Tiparele sunt minunate, într-un fel, pentru că voi ajungeți să fiți foarte familiarizați cu energiile, cu experiența. Dar tiparele, de asemenea, au un mod de a vă ține în ele. Asta este cu adevărat una din cele mai mari provocări. Știți voi, treceți prin toate bazaconiile mentale, de genul: "Ce e în neregulă cu mine?" Puteți scăpa de 99,99 la sută din ele, pentru că nu este vorba despre ce e în neregulă cu voi, ci este vorba că sunteți blocați în acele tipare care știți că pur și simplu nu mai sunt potrivite.

Dar mintea umană, pentru că este în tipare, este foarte structurată, va încerca literalmente să meargă mai adânc în tiparele sale. Va merge mai adânc în ea însăși pentru a încerca să afle răspunsul și nu va putea. Atunci este momentul când înnebuniți sau lucrurile se schimbă în viața voastră sau deveniți atât de sătui de ceea ce experimentați încât, în sfârșit, începeți să acceptați și să permiteți. În sfârșit începeți să ziceți: "Hei, vechea cale nu mai merge de niciun fel. Am încercat de o mie de ori și pur și simplu nu va mai merge, așa că am de gând să mă predau. Dau drumul la tot. Nu către o ființă necunoscută, Spirit, Dumnezeu, îngeri sau orice; pur și simplu dau drumul. Punct. Nu mai am energie să continui la nesfârșit". Așa că dați drumul, și atunci schimbările se petrec.

Oamenii și această planetă, totul pe această planetă, această dimensiune, a fost în tipare pentru mult timp. Tiparele sunt amuzante. Știți voi, sunt cu mult mai puțin înfricoșătoare. Tiparele sunt amuzante deoarece când vă întoarceți în cerc complet de unde ați plecat - știți voi, aveți aceste tipare, aceste cicluri ale vieților și toate astea - e cumva amuzant pentru că ajungeți să experimentați asta din nou și din nou și poate să culegeți ceea ce n-ați înțeles de prima dată sau de a doua oară sau a 847-a oară (câțiva chicotesc). Dar după un timp e ca și când: "În regulă, m-am prins acum. Am prins-o."

Așa că la un moment dat se sparge, explodează. La un moment dat este destulă conștiință, destulă acceptare pentru ca deodată toate tiparele să înceapă să se dezmembreze. Ele încep să cadă - la început, la nivel foarte personal, în interiorul vostru și apoi, mai târziu, la nivel foarte global - și asta e ceea ce se întâmplă acum.

Un lucru interesant s-a întâmplat în Februarie, foarte interesant lucru. Am auzit discuția mai devreme când ați spus că Februarie a fost intens, că Februarie a fost o lună frustrantă; putem folosi diverse cuvinte dar intensă, frustrantă, înfricoșătoare, amuzantă, orice alt cuvânt care începe cu "f"? (râsete). (n.tr. joc de cuvinte, ultimele trei cuvinte în text-ul original din engleză au început cu "f", iar în engleză înjurăturile cele mai uzuale încep cu litera "f")

LINDA: Nebunie.

ADAMUS: Sau cu alte cuvinte - puteți să le răcniți; eu o să le repet - orice alt cuvânt pentru a descrie luna? Terifiantă? (cineva spune "Frumoasă") Frumoasă. Mulțumesc.

LINDA: Intensă.

ADAMUS: Intensă, s-a spus deja. Da. (cineva spune "Haotică") Haotică, absolut. (cineva zice "Perturbatoare") Perturbatoare, într-un mare fel. Într-un mare fel. (cineva spune "Șocantă") Șocantă, amețitoare. (cineva spune "O zi în plus") Glorios. O zi în plus. (câțiva râd și cineva strigă: "Daaa!") De ce nu? Să adăugăm o zi în plus. Polarizat. Minunat.

LINDA: Politically incorrect (n.tr. politically correct/incorrect - expresie preluată ca atare din limba engleză și folosită în această formă și în limba română, care înseamnă că între participanții la discuție s-a convenit să nu se folosească cuvinte sau comportamente într-un mod care ar putea ofensa pe cineva, grup de oameni sau individ. În cazul nostru specific din shoud, este vorba ca Adamus să nu folosească cuvinte urâte...). (mai multe râsete)

ADAMUS: Politically incorrect. Momente de extaz absolut. Vise ciudate.

LINDA: Hmm.

ADAMUS: Visele devin din ce în ce mai ciudate.

LINDA: Mm hmm.

ADAMUS: Vom vorbi. Ohh! Devin mai ciudate?

LINDA: Mmm!

ADAMUS: Ce se întâmplă cu visele?

LINDA: Mm.

ADAMUS: De ce - am să mă abat (de la subiect) pentru un moment - de ce oare este atât de puțină muncă de cercetare reală, în ce privește visele, în a înțelege visele? Sunt câteva cărți și sunt câteva institute ce se ocupă de somn și vise, dar ele nu au nicio idee despre ce se întâmplă.

Petreceți o treime din viață într-o stare de vis. Cei mai mulți dintre oameni le dau deoparte: "Ei, a fost doar un vis". Probabil că glumiți! Probabil că glumiți, când se întâmplă atâtea în vis și sunt oameni care doar ridică din umeri - "Ei, a fost doar un vis" - ca și cum ar fi un desen animat care rulează în mintea voastră toată noaptea? Ca și când n-ați avea nimic mai bun de făcut decât să puneți rahatul ăsta în minte? (câteva chicoteli)

LINDA: Ce a fost asta?

ADAMUS: Și apoi să vă treziți și să spuneți: "Ce a fost asta?" sau încă și mai rău: "Nu-mi aduc aminte ce visez". Visele voastre au cel puțin 12 nivele diferite în același moment pe parcursul nopții. Visați chiar acum, dar ăsta e cu totul alt lucru. Așa că, înapoi la punctul nostru aici.

Un lucru interesant s-a întâmplat în Februarie și cei mai mulți dintre voi l-au simțit într-o măsură sau alta. Dar ce faceți? Îl tratați ca pe un vis. "Oh, a fost doar o lună". E ca și când: "Sper ca asta să nu se mai repete prea curând" (câteva râsete). Ridicați din umeri și ziceți: "Sunt doar energiile care sunt intense". Dar ce s-a întâmplat, de fapt, în luna asta? Ce s-a întâmplat cu adevărat? Ei bine, permiteți-mi să vă explic.

LINDA: În regulă. (câteva râsete)

ADAMUS: În regulă. Un fenomen interesant.

Noul

După milioane și milioane și milioane și milioane de ani de stat în cicluri care se schimbă încet, încet, încet; după milioane de ani de stat, în esență, în aceleași tip de corpuri (biologie) și aceleași procese mentale; milioane de ani în care natura trece prin evoluția sa, procesele sale de viață/moarte, procesul de înnoire și apoi de moarte, an după an, după an; după eoni de timp în care lucrurile au stat doar în tipare sau cicluri, înnoirea - înnoirea, dar asta înseamnă într-un fel ca și cum se iau aceleași energii vechi și doar se reformează, poate făcând o mică curățare a energiei copacului, dar în esență doar înnoirea - un lucru interesant s-a întâmplat începând cu mijlocul, până la finele lui Februarie.

Această planetă a devenit nouă mai degrabă decât să se înnoiască. Ce vreau să spun cu asta? Asta înseamnă că, conștiința, dorința și pasiunea au atins un anume punct pe această planetă care nu a mai fost atins vreodată înainte și de la care totul va trebui să fie nou.

LINDA: Hm.

ADAMUS: Hm. Uau. "Ce înseamnă asta? Voi căpăta o mașină nouă? (câteva râsete) Mă plimb și…" Daa. De fapt, da.

Acum, revenim la premisa simplă că totul a stat în tipare pentru un timp lung. Se schimbă încet - asta e adevărata voastră frustrare. Se schimbă al naibii de încet - tot ce este în tipare. Deodată, un punct, ați putea spune, un fel de prag a fost atins pe planetă. Așa că, acum, totul trebuie să fie nou mai degrabă decât înnoit.

LINDA: Dezbrăcat! (râsete) (n.tr. joc de cuvinte - Adamus folosește termenul newed pentru înnoit, ceea ce se pronunță aproape la fel cu cuvântul nude care înseamnă dezbrăcat, gol pușcă sau culoarea pielii, la care face Linda aluzie.)

ADAMUS: Nou. Dacă cineva se dezbracă de haine și fuge pe aici gol chiar acum, voi înțelege (mai multe râsete). (n.tr. Adamus răspunde la gluma Lindei)

Totul va fi nou. Acum, o să vorbesc mai mult despre asta și cu mai multe detalii în ProGnost-ul de la mijlocul anului. Tehnologia suține asta. Nu tehnologia o cauzează, dar tehnologia o susține.

Totul va fi nou, și asta urmează să fie diferit, pentru că voi spuneți: "În regulă, ei bine, oh doamne, m-am mutat într-o casă nouă, deci nu-i asta ceva nou în viața mea?" Nee. Ăsta-i un ciclu. E doar - e doar o casă. E doar mutatul dintr-un loc în altul. Este o înnoire mai degrabă decât ceva total nou.

Voi spuneți: "Ei bine, mi-am dat demisia de la vechiul job și am un job nou care mă plătește mai bine și îmi place mai mult". Asta e o înnoire. Asta nu e ceva nou. Sau voi spuneți: "Mi-am vândut mașina și mi-am luat una nouă." Nu, e tot o mașină. Nu e ceva nou, e doar ceva înlocuit. E doar ceva, până și cu viețile voastre, știți voi, veniți pentru o nouă viață, și este cam: "Ei, o nouă încarnare." Și de fapt, nu, doar v-ați înnoit un contract vechi ca să vă întoarceți din nou în vechiul corp biologic și în vechea minte.

Un lucru amuzant s-a întâmplat în Februarie. Totul urmează să fie nou, să fie în afara ciclurilor, în afara tiparelor și, așa frumos cum sună, asta va fi teribil de înspăimântător pentru majoritatea oamenilor, alții decât voi, pentru că asta este ceea ce v-ați dorit. Totul devine nou.

O vedeți, dar urmează să o vedeți cum continuă și va continua să se simtă la fel de intens, mai puțin dacă știți ce se întâmplă energetic în realitate. O veți vedea în - Linda a utilizat un exemplu înainte - politică. Va deveni nouă. Vechiul mod de a o face - cred că vorbeați de alegeri înainte - ceva urmează să se întâmple care o va spulbera. Trebuie să o facă. Trebuie să o facă (câteva aplauze).

LINDA: E pe calea cea bună! E pe calea cea bună! (n.tr. se referă că este momentul să se întâmple ceva)

ADAMUS: Da, dar în același sens eu spun asta și voi spuneți: "Ei bine, uită-te la cel care livrează noutatea, sau mesagerul, livratorul. Ce nebun" sau oricum se întâmplă să simțiți. Nu am nicio preferință la un termen anume. Și voi spuneți: "Ei bine, ce idiot?" (n.tr. probabil se referă la Donald Trump)

Ei bine, priviți la ce se întâmplă de fapt. Nu e vorba de un idiot; este vorba de faptul că lucrurile se schimbă. Ceva trebuia să scuture copacul. Ceva trebuia să scuture lucrurile, să le spulbere și asta se întâmplă, iar multă lume se sperie foarte tare pentru că le ia mica lor bază de putere. Le ia ciclurile, tiparele, nivelurile de comfort. Ei devin speriați.

Speriați, (în) frică - sper că voi toți ați avut parte de o doză bună de frică în ultima vreme (Adamus chicotește). Nu, spun asta, pentru că frica are o energie incredibilă în ea. Este o combinație a dinamicilor magnetice, gravitaționale și electrice care absorb totul înăuntru. Asta se întâmplă când intrați în frică adevărată. Sunt sigur că toți ați simțit frica reală absolută. Nu doar puțină nervozitate, ci frică reală. Este ca și cum - dacă o vizualizați pentru un moment - frica determină ca totul să se prăbușească în sine, cauzează încordare și contractare și intrarea într-un fel de întuneric. Încearcă să găsească siguranță, dar nu este siguranță, orice ar fi. În frică, încercați să ieșiți din existență, să ieșiți în afara strălucirii luminii voastre. Acesta este ultimul lucru pe care vreți să-l faceți.

De fapt frica, uneori, poate fi o forță pentru schimbare foarte, foarte dinamică. Poate să destrame lucrurile, pentru că frica vă va duce în miezul lucrurilor. Fricii nu-i pasă de makyo. Încercați makyo în frică, nu merge. Fricii nu-i pasă de micile clișee drăguțe. Voi spuneți: "Ei bine, mă duc să-mi fac un masaj ca să trec peste frica mea." Nu prea cred. Nu o să reușiți să treceți de ușă, sunteți în prea multă frică. Cum ați putea să vă faceți un masaj?

Deci frica are acea incredibilă… e ca gaura neagră a forțelor gravitaționale, electrice și magnetice. Doar înghite înăuntru. Dar apoi destramă tot. Destramă toate vechile structuri, dacă permiteți asta.

Oamenii rămân blocați în frică mult timp, câteodată. Sunt prinși în ea, mai ales în medicamente - scuze că tot vorbesc despre asta, dar ele nu sunt un lucru bun. Începeți să luați medicamente pentru a trece peste frică și deodată sunteți blocați în ea. Într-un final o să ieșiți, dar pentru mulți dintre voi, acea frică de "Oh, doamne, ce o să se întâmple mai departe?" poate fi un lucru incredibil. Vă aduce la momentul vostru de adevăr și lumină, ceea ce e cu adevărat important. Deci înapoi la punctul principal.

Totul devine nou acum. Această planetă nu mai poate rămâne în cicluri. Cât o să dureze asta? Nu știu. Nu e chiar partea importantă - sute, mii de ani, cine știe; mai degrabă sute - dar totul se schimbă acum. În loc de reînnoire, va stabili o cale pentru nou. Ar putea trece prin câteva reînnoiri până când ajunge la nou. S-ar putea distruge până ajunge la nou, dar totul devine nou. Urmăriți asta. Fiți atenți la ce se întâmplă acum în lume. Mulți dintre voi ați cam intrat în propriile voastre peșteri și nu ați mai vrut să vedeți ce se întâmplă în lume, dar acum e un timp potrivit să ieșiți și să priviți, pe măsură ce această dinamică are loc în lume. Se leagă mult cu ce am vorbit în ProGnost, dar acelea sunt doar forțe ce susțin trecerea la nou.

Noul va afecta guvernele, finanțele - știți voi, toate categoriile tipice - mâncare, sănătate, tot restul. Multe se vor prăbuși mai întâi, dar apoi vor trece în nou.

Ce este noul? Înseamnă ceva care este în afara vechii rutine. Ceva care este, ați putea spune, cuantic. Ceva care este atât de diferit de felul cum a fost făcut înainte, încât va fi dificil chiar să încercați să vă imaginați. Ar fi dificil să înțelegeți, cel puțin în vechea minte umană, pentru că vechea minte umană este în reînnoire, mai degrabă decât să devină nouă.

Dar asta mă aduce la un alt punct, că primul lucru pe care o să-l observați, și pe care l-ați observat, devenind nou… apropo, nu e interesant că nou este ca și cuvântul din engleză știa (n.tr. cuvântul "new" - "nou" este similar cuvântului "knew" - "știa" în limba engleză, se pronunță la fel). Deci voi cam știați noul (câteva chicoteli). Știați că va deveni nou. Da, știați noul. Poți scrie asta.

LINDA: Care parte?

ADAMUS: Știați noul (knew new) (câteva chicoteli).

LINDA: OK, este acesta punctul doi?

ADAMUS: Deci asta era doar o distragere.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Deci totul devine nou și începe, așa cum știți, cu mintea și corpul, cu voi în mod personal, și începe cu lucruri despre care am vorbit - Libertate Ancestrală. Asta a fost una dură, mai dură decât v-ați fi putut imagina, mai dură decât v-am spus că o să fie, pentru mulți dintre voi, pentru că ați avut vieți pe același tipar sau ciclu ancestral.

Să spuneți conștient: "O să ies din el", să spuneți: "Eliberez energiile ancestrale", ei bine, doar alegeați, doar validați un proces care se întâmpla oricum. Nu voi erați cei care făceau asta; se întâmpla. În sfârșit i-ați dat aprobarea, ați putea spune, l-ați validat, ceea ce vă permite apoi să acceptați acest lucru care se întâmpla deja în viața voastră.

Când în final ați spus: "Da, bine, familie, dau drumul" mulți dintre voi ați descoperit probabil "Oh, se întâmpla deja oricum."

Deci veți observa asta în corp. Nu veți recicla doar, reînnoi acel corp, și mulți dintre voi veți încerca foarte tare să faceți asta. Vă gândiți mental: "O să fiu mai tânăr. O să fiu mai sănătos." Nu. Veți deveni noi. Nu doar vă veți fortifica sau întineri corpul curent.

LINDA: La naiba! Pe bune?!

ADAMUS: Nu. Așa că nu mai încercați (Linda oftează). Nu, și spun asta serios. Aceasta a fost de fapt o bună intrare a dragei Linda din Easa. "La naiba! Tot timpul ăsta am folosit loțiuni. Am încercat să gândesc pozitiv despre mintea mea. Am încercat să fiu tânără și am încercat să aduc energii de tinerețe în corpul meu." Doar vă reînnoiți ceva vechi, ceva ce mai degrabă chiar nu vă doriți atât de mult...

LINDA: Ești sigur?

ADAMUS: …în loc să deveniți noi (câteva chicoteli). Mai degrabă decât să deveniți noi.

Ce este noul? Ce este nou când e vorba de biologie? Nu contează (Linda oftează exasperată). Nu trebuie să vă gândiți calea prin asta - oricum nu ați putea - deci ce faceți? (câțiva spun "Permite") Permite, acceptă. Puteți face o alegere spunând: "Bine, o să devin nou", neștiind ce înseamnă de fapt, ce va urma, apoi permițând. Apoi lăsați să se întâmple. Și veți avea momentele voastre de frică absolută, teroare sau îndoială. Nu știu care e mai rea, îndoiala sau frica? Care credeți că e mai rea? (câțiva spun "Îndoiala") Îndoiala. Aș tinde să fiu de acord. Aș tinde să fiu de acord. Îndoiala. Îndoiala e cicălitoare. Îndoiala e gri și plictisitoare și e ca și cum ai fi sufocat încet pe o perioadă cam de cinci ani. Știți voi, e chiar agonie, versus frica - bleahhh!! (se sufocă) - o simțiți chiar acum (câteva chicoteli).

Știți voi, un lucru amuzant în frică este că deodată simțiți viața, cel puțin dorința pentru ea, într-o manieră foarte disperată, ca într-o experiență în apropierea morții, ca și cum: "Oh, doamne! Sunt viu, dar o să mor într-o clipă" (câteva chicoteli). Îndoiala e ca: "Ei bine, nu știu. Sunt viu? Sunt mort?" Și "De ce am gânduri de genul ăsta?" Și "Nu ar trebui să am gânduri de genul ăsta? Nu știu ce ar trebui să fac." Eh, șș… asta e îndoiala. Știți voi, este o energie urâtă, urâtă.

Deci se va petrece în corpul vostru, devenind noi. Ce este asta? Nu contează. Se va întâmpla oricum. Asta e partea amuzantă. E ca o glumă a iluminării - se va petrece oricum (câteva chicoteli). Puteți să vă îngrijorați. Daa, voi râdeți. Daa. Nu, de fapt, e un punct atât de frumos și cred că a fost Kuthumi primul care l-a introdus în Crimson Circle acum mulți ani, dar se va întâmpla oricum. Într-un fel puteți spune că s-a întâmplat, dar de ce să vă îngrijorați? De ce să vă îngrijorați? Și asta sună bine, știți, foarte frumos filozofic, dar apoi ieșiți pe ușă și este de genul: "Ehhh! O să mă îngrijorez!" pentru că sunteți în tipare. Sunteți într-un fel în tipare vechi.

Vine în mintea voastră - noul - iar mintea voastră nu înțelege asta, nu-i place cu adevărat. Mintea voastră încearcă să se reînnoiască. Mintea voastră încearcă să vă păcălească și pe ea însăși gândind că lucrați la ceva împreună și că voi o să cam reparați puțin lucrurile pe aici, știți voi, să chemați echipa psihiatrică de construcție și remodelare și să cam reparați lucrurile, pentru că au ajuns puțin în dezechilibru acolo. Și veți pune niște vopsea pe ea și veți pune un nou covor și veți încerca să ignorați mirosul urât care era mereu acolo. Ooh. Daa, e adevărat că mintea are un miros. Sunt vechile gânduri. Știți voi, gândurile vechi sunt ca brânza veche din frigider. Sunt ca "Ohh! Oh!"

LINDA: Ce?!

ADAMUS: (publicul spune: "Ugh!" și Adamus chicotește) Deci asta se va întâmpla gândurilor voastre. Noul. Obișnuiți-vă cu asta. Va fi înfricoșător la început, pentru că veți simți că le pierdeți (gândurile). Veți încerca să vă întoarceți la tipare. Veți încerca să vă întoarceți la o mulțime de moduri în care erau făcute lucrurile în trecut, în cicluri. Încercați doar să lustruiți ciclurile puțin și să le faceți să devină puțin mai bune. Uitați de asta. Mintea devine nouă - un nou mod de gândire.

Am vorbit de curând, mai ales în Keahak - apropo, înscrieți-vă acum pentru programul de anul viitor. Va fi mai dinamic decât celelalte.

Am vorbit în Keahak și aici despre a merge în Simțul Maestru, și acesta e noul. Acesta e noul pentru minte. Și mintea va încerca, va pretinde că va înțelege Simțul Maestru. Mintea va fi cam în genul: "Da, asta este ceea ce este Simțul Maestru și așa funcționează." Nu. Încercați doar să vă reînnoiți mintea. Veți ieși din minte în Simțul Maestru. Se poate întâmpla când conduceți (mașina) pe stradă. Se poate întâmpla în orice moment, în orice punct, dar se întâmplă. Se întâmplă, în mod absolut.

Ne întoarcem la această întrebare, este vorba de a face o alegere sau de a accepta ce se întâmplă deja? Voi o acceptați. Când o alegeți, e ca și cum ați face: "Oh, bine. M-am prins. Deja călătoresc pe drum în mașină cu 120 de mile (n.tr. circa 192 km/h) pe oră. Acum doar accept că asta fac." Voi deja intrați în iluminare. Ar trebui să fie un confort mare pentru voi. Chiar un confort foarte mare. Dar mai este și acel: "Ei bine, dar nu trebuie să fac ceva? Nu… adică, nu ar trebui…" Șșș! (cineva zice "Respiră") Respirați. Faceți ceva cu pasiune. Creați un film grozav. Scrieți o carte, orice, și nu vă mai îngrijorați de cum o să fie primite. Doar faceți ceva. Puneți-vă pe voi în viață, dacă nu pentru altceva, ca o distragere.

Deci mintea se schimbă total. Voi vă îngrijorați de asta. Vă îngrijorați și spuneți: "Oh, doamne. Sunt deprimat" sau "Oh, frate, sunt psihotic." Daa, în regulă. Ei bine, știți ceva? Toată lumea este. Daa, toată lumea este. Intrați în clubul lor (câteva chicoteli). Nu, am simțit mult energiile și fiecare om este total dat peste cap.

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Nu, e adevărat! Trebuie să fiți aici ca să fiți aici, făcând asta dată după dată, după dată, după dată, fără să vă opriți și să spuneți: "Stai o clipă. Despre ce e vorba? Ce vreau eu să fac?" Deci, nu, fiecare om e psihotic, până la un punct. Unii, într-o măsură foarte, foarte mare. Cei care întreabă sunt cei mai puțin psihotici, dar ei sunt făcuți să se simtă cei mai psihotici. Daa. Cei care (se) întreabă sunt de fapt cei sănătoși mental, dar apoi se compară cu cei cu adevărat psihotici, cu cei care sunt mulțumiți cu tiparul și apoi simțiți că e ceva în neregulă cu voi. Nu, chiar deloc.

Deci acest nou, totul va deveni nou. Totul. Și nu e doar o declarație mică și frumoasă. Nu e ceva ce o să se petreacă, să zicem, în 20 sau 30 de ani de acum încolo. Deja a început.

Am trecut acel prag, acel punct, acum o săptămână sau două. A existat o acumulare și voi ați simțit-o și nu a fost o coincidență că am ales data de 14 februarie 2016, acum ceva timp, pentru: "O să mai continuăm să ne dăm întâlnire? (Adamus chicotește) Și când o să ne sărutăm?" (mai multe râsete) Pentru că ați putut simți că se va ajunge la un capăt cam în momentul ăsta. Noul (Crimson Circle) site (pagină de internet), lucruri noi în viața voastră.

Noul este minunat. Toată lumea vrea noul - sau crede că vrea noul - dar ceea ce fac ei de fapt este doar o reînnoire. Adevăratul nou este foarte, foarte diferit. Va apărea în tehnologie. Va apărea în afaceri. Va apărea în tot de la serviciile medicale până la relații.

Familiile vor deveni noi. Există un tipar al familiilor de când oamenii s-au cuplat (câteva chicoteli) și acel tipar a existat dintotdeauna în miezul familiei, în nucleul familiei. Și sunt oameni care vor încerca mai mult decât oricând să meargă la reînnoire sau ce numesc eu vechi. Vor încerca să se retragă, pentru că asta îi sperie ca dracu. Iar ei cred că trebuie să fie ceva - "Diavolul face toate astea" sau "Omenirea iese din echilibru" sau "Dumnezeu este supărat". Inventează toate aceste scuze fără sens pentru a se întoarce la trecut, iar asta nu va funcționa pentru ei. Nu va funcționa.

Ați aflat asta în propria voastră viață. Când încercați să mergeți înapoi și să o faceți chiar acum în modul vechi, nu funcționează. Așa că faceți ceva nou în viața voastră. Înfricoșător până la un punct, dar este atât de eliberator și atât de nou. Este atât de diferit. Faceți ceva nou.

Când a fost ultima oară când ați făcut ceva nou în viața voastră?

(pauză scurtă)

Atât de demult, eh? (Adamus chicotește) O liniște căzu peste public. Nu, când a fost ultima dată când chiar ați făcut ceva nou? Adică, nou. Nu doar să mergeți pe o stradă diferită la serviciu. Asta e doar a merge pe o stradă diferită la serviciu. Dar ceva atât de nou, ce nu ați făcut niciodată; nu știți care va fi rezultatul. Aceasta este de fapt o definiție destul de bună pentru nou - nu aveți nicio idee care va fi rezultatul, dar o veți face (cineva spune: "Și m-am înscris la Keahak"). Te înscrii la Keahak, vezi? Asta a fost ceva nou. Ceva atât de nou încât nu știi rezultatul.

Umanul va juca la sigur, și a juca la sigur înseamnă să stai în reînnoire mai degrabă, decât să spuneți: "Vreau să ies total din asta. Nu știu ce se va întâmpla. Este înfricoșător și este eliberator. Este înfricoșător și este atât de plin de pasiune. Este înfricoșător și frate, de ce nu am făcut (ceva) nou înainte de asta? De ce am așteptat atât de mult?

Și apoi ce se întâmplă? Îndoială. Apoi începeți să vă întrebați: "Ei bine, mai bine nu o fac. Poate ar trebui să mai aștept. Poate eu…" Nu, doar faceți ceva cu adevărat nou în viața voastră. Doar uimiți-vă pe voi înșivă, șocați-vă pe voi prin faptul că faceți ceva total nou. Și apoi priviți.

Lumea devine nouă. Nimic nu se mai poate doar reînnoi. Adică, va trece prin câteva cicluri de a încerca să se reînnoiască apoi se va prăbuși. Puteți să aplicați asta la orice fațetă majoră a vieții voastre. La orice. Si știu că mulți oameni vor specula și vor fi conversații în media voastră socială - "La ce se referă el legat de asta?" Totul va deveni nou. S-ar putea să se clatine la început, dar apoi va deveni nou. Totul. Tot la ce vă puteți gândi va deveni nou, inclusiv tradițiile vechi. Tradițiile vechi. Oh, ele se vor chinui cel mai mult cu noul, indiferent de instituția sau tradiția veche.

Și știți - lui Cauldre nu-i place exemplul, dar o să-l pun acolo oricum; nu justific nimic, dar vă dau un exemplu de cum funcționează lucrurile - aveți multe temple antice sacre, frumoase, peste tot în lume, și grupuri, organizații, religii le venerează. Le mențin. Acestea au devenit puncte sacre pentru ei. Nu că asta ar fi bine sau rău, doar așa este. Și apoi vin teroriști care le aruncă în aer, și lumea țipă: "Ohh! Uite ce fac teroriștii." Ei bine, într-un fel, sunt teroriștii sau e doar energia necesară pentru deblocare?

LINDA: Ehhhhh!

ADAMUS: Ehhh, vedeți. Acum, eu nu spun că asta ar fi bine sau rău. Doar spun...

LINDA: Ughhh!

ADAMUS: …priviți, priviți cum se petrece. Și nu spun să mergeți și să aruncați în aer temple antice.

LINDA: Oh, mulțumesc pentru acest act de tăgăduire (râsete).

ADAMUS: Nu trebuie să faceți asta, pentru că ceva - dacă nu e un terorist, va fi un cutremur. Dacă nu e un cutremur, va fi un meteor care cade din rai și - bum! - le aruncă în aer. Am ajuns la un punct pe această planetă, doar în ultimele câteva săptămâni, unde totul devine nou.

Imaginați-vă în felul ăsta. Totul se învârte. Totul se învârte și câteodată tiparele de învârtire sunt puțin mai largi și puțin mai încete, uneori sunt puțin mai rapide și puțin mai înguste, însă doar continuă să se învârtească și învârtească întruna. Uneori ciclurile de viață sunt lustruite. Adăugați puțină vopsea peste ele. Le ștergeți de praf. Le ungeți, le curățați, dar ciclurile continuă să meargă și să meargă. Asta e reciclare. Asta e reînnoire, și pur și simplu nu va mai funcționa.

Deci aveți acum aceste cicluri de viață și ele se aplică la orice fațetă de viață, orice instituție din viață, orice lucru din viață la care ați putea să vă gândiți. Deci ele sunt în tiparele lor, în ciclul lor și apoi devin noi. Cu alte cuvinte, ies din ciclu, ies din tipar, din ritm. Devin noi. Totul va merge acolo.

Unele lucruri vor încerca cu disperare să rămână în tipar, să stea în ciclul lor și vor fi justificate prin a spune: "Așa se presupune să fie și ăsta este felul în care Dumnezeu vrea să fie, și ăsta e felul în care l-am făcut de eoni, așa că, vom rămâne în asta", și apoi e ca și cum ați lua acel elastic de la încheietură și ați trage și ați trage și ați trage de el până când se rupe și pocnește. Și apoi devine nou. Apoi intră în noul nivel al realității. Totul este cauzat de schimbarea conștiinței.

Dacă ați crezut că februarie a fost intens, așteptați până în martie.

LINDA: Frumos.

ADAMUS: Sau aprilie. Suntem în martie. Sau aprilie sau mai. Dar când aveți înțelepciunea de a înțelege că ce se întâmplă este că totul pe această planetă - nu aplic asta la tot universul - dar totul de pe această planetă devine nou.

Observați oamenii pe care îi știți cum încearcă să rămână în tipar. Observați oamenii pe care îi știți pe măsură ce viețile lor sunt afectate de ceva, pentru că în nou ce se întâmplă este că - dacă aveam tabla mea de desenat, aș desena asta. Dar în nou,...

LINDA: Vrei? Hai, poți să o faci.

ADAMUS: Nu, punctul numărul doi, fizica schimbării.

2. Fizica Schimbării

LINDA: Fizica schimbării?

ADAMUS: Da, fizica schimbării.

LINDA: Asta e numai punctul numărul doi?!

ADAMUS: Daa, avem zece.

LINDA: Ohh! Fizica schimbării.

ADAMUS: Punctul numărul doi, fizica schimbării. Te grăbești?

LINDA: Nu.

ADAMUS: Te distrezi?

LINDA: Uh huh.

ADAMUS: Uh huh. În regulă. Bun, bun (câteva râsete). Fizica schimbării. Și apoi mă vei invita să desenez pe chestia aia? (el face o față)

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Oh, este nou. Sunt în regulă cu asta.

LINDA: Ahhh! (publicul spune de asemenea "Ahhh" și câteva aplauze)

ADAMUS: Nu știu cum funcționează, nu știu rezultatul, dar este nou și sunt dispus să mă aventurez în asta, pentru că sunt un nou tip de bărbat (râsete).

LINDA: Bine, o să-ți dau propria ta pagină nouă așa că nu poți să o dai în bară. Uite aici. Uită-te la asta. Uită-te la asta. Putem să o facem.

ADAMUS: Iisuse!

LINDA: Te privesc.

ADAMUS: Iisuse!

LINDA: Te privesc.

ADAMUS: În regulă. Trebuie să fiu mai...

LINDA: Preiei conducerea?

ADAMUS: Îmi pare rău, dar în lumină (el mută piedestalul).

LINDA: Preiei conducerea, nicio problemă.

ADAMUS: Deci… (el desenează o linie) Iisuse! (câteva chicoteli) Lucrul diavolului! (râsete)

(Notă: pentru a vedea ilustrațiile lui Adamus, uitați-vă la PDF sau la varianta video a acestui mesaj.)

LINDA: Vrei să dispară aia?

ADAMUS: Nu! Vreau asta.

LINDA: Oh, chiar așa?

ADAMUS: Daa, daa. Deci asta e lumină care vine din alte tărâmuri pe această planetă. Este un șuvoi de lumină. Vorbesc aici despre fizica schimbării, așa că voi cam înțelegeți ce se întâmplă. Și de-a lungul drumului lumina atrage energie care vine în plusuri… hai să zicem plusuri și minusuri, și se aliniază de-a lungul razelor acestei lumini (Adamus desenează minusuri și plusuri în jurul liniei). Și asta este simplu o reprezentare, nu un desen literal aici, dar se aliniază.

Deci această lumină vine în realitate. Energia este adusă înăuntru. Energia este colectată de-a lungul liniilor luminii și se asamblează pe sine pe baza conștiinței și nivelului de acceptare, care este adus la suprafață de alegere - care înseamnă de fapt doar să spuneți: "Ok, mă rog" - care e adus la suprafață de alegere și apoi toate aceste energii se aliniază și realitatea este creată pe o varietate de niveluri diferite. Deci asta s-a întâmplat dintotdeauna, alinierea energiilor.

Câteodată, aceste plusuri și minusuri care curg de-a lungul șuvoiului de lumină se vor cam reajusta. Ele realizează că s-au grupat cam mult, că sunt prea dezordonate, prea îngrămădite împreună. Deci, câteodată, ele își re-formează tiparele, încercând să se așeze în echilibru. Dar mai devreme sau mai târziu toată energia, așa cum a spus Tobias acum mult timp, energia caută rezolvare. Energia nu vrea să fie blocată în tipare. Așa că, mai devreme sau mai târziu - cum scoatem toată asta de acolo?

LINDA: Bine. Bine, atinge asta.

ADAMUS: (șoptește) Pagină nouă.

LINDA: (șoptește de asemenea) Pagină nouă, chiar acolo.

ADAMUS: Atât de bine! Vezi cum a dispărut asta? Mai devreme sau mai târziu totul se prăbușește și dispare (câteva chicoteli). Și ce avem încă este acel șuvoi de lumină care vine înăuntru - lumina este de fapt o rază de conștiință, deci asta nu se va schimba - acum avem acest șuvoi de lumină care vine și ce facem? Ce facem? Ne întoarcem la plusuri și minusuri? Nu. Ne întoarcem la energia care este de fapt laolaltă. Aveți plusuri și minusuri într-o sferă de conștiință. Acestea sunt plusuri și minusuri care acum nu mai au dualitate și polaritate, dar sunt împreună (el desenează minusuri și plusuri împreună înăuntrul unor cercuri mici). Au fost aduse împreună. Asta e nou. Nu e doar revopsit și curățat. Nu e doar aducerea unor noi tipare din cele vechi de energie a plusurilor și minusurilor. Nu mai este dualitate. Acești mici muci de aici nu sunt...

LINDA: Muci?

ADAMUS: …nu mai sunt în dualitate.

Deci, nou înseamnă total diferit și este foarte ciudat pentru corpul vostru și pentru mintea voastră. Ele nu înțeleg. Sunt obișnuite de secole, eoni, milioane de ani cu plusuri și minusuri. Sunt obișnuite cu un anumit fel al forțelor magnetice, de gravitație și electrice care lucrează cu energiile pentru a crea realitatea, iar acum toate astea ajung să fie date la o parte. Și acum, deodată, există practic energie de unitate, energie singulară, masculină și feminiă adusă laolaltă, plusurile și minusurile sunt acum la fel, unde nu mai poți face diferența dintre ele. Asta e nou. Asta e nou.

Deodată, sunteți într-un loc ca ăsta, dar de asemenea realizați că pereții, podeaua, tavanul, totul nu mai este static sau stabil. Totul este fluid. Totul se schimbă și asta cauzează o senzație imensă de disconfort.

Când vi se întâmplă asta, există un simț (o percepție) imens de îndoială și disconfort și o dorință de a merge înapoi la căile vechi, deoarece cunoșteați calea veche. Este un sentiment enorm care vine în plus și spune: "Fac ceva greșit aici, și trebuie să mă opresc chiar acum. Mă pierd." Dar, dragii mei prieteni, nu înnebuniți. Chiar deloc.

Totul despre voi devine nou. S-ar putea să treceți prin niște cicluri de reînnoire la început. Este ca și cum ați proba - "Chiar sunt pregătit pentru asta? Chiar cred asta? Chiar accept ceva care oricum o să se întâmple?" Deci veți încerca să reînnoiți sau să reciclați la început, dar apoi devine nou.

Când știți despre asta, când aveți înțelepciunea acesteia, nu mai este atât de înfricoșător. Ați putea să vă imaginați toate astea petrecându-se… v-ați putea imagina într-un fel prin ce au trecut Maeștrii Ascensionați, care au venit înaintea voastră? Erau acolo pe cont propriu, în cea mai mare parte. Ei nu aveau întâlniri ca acestea. Ei nu înțelegeau cu adevărat lucruri precum channeling sau comunicare multidimensională. Ei mergeau (treceau prin asta) pe cont propriu. Asta a fost înfricoșător. A dracului experiență, însă teribil de înfricoșătoare, astfel încât i-a rupt în bucăți până la miezul lor. Deci aici, cel puțin, avem frumusețea și beneficiul de a face asta împreună.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Totul devine nou pe această planetă. S-ar putea să dureze ceva și cu siguranță vor fi greutăți. Greutățile vin din rezistență, din a nu permite ce oricum se întâmplă natural. Toată energia caută rezolvare, caută să se întoarcă la starea pură de serviciu pentru conștiință.

Simțiți asta pentru un moment. Toată energia, totul din viața voastră este acolo doar să vă servească conștiința. De-a lungul drumului a fost distorsionată și alterată, ținută înapoi, strivită, mentalizată, ceea ce înseamnă că ați încercat să vă gândiți calea prin tot. Dar acea energie, care acum fuzionează împreună ieșind din dualitate, intrând în nou, acea energie este acolo doar a fi în serviciu pentru voi.

Treaba amuzantă este, este că voi petreceți o perioadă uriașă de timp gândindu-vă calea… cum - trebuie să luăm microfonul aici - cât de plin de succes a fost asta, încercarea de a vă gândi calea în toată asta? Doar din curiozitate.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Cum a fost asta pentru voi, gândindu-vă calea prin lucruri?

LINDA: Să vedem. Hmm.

ADAMUS: Răspunsul e atât de evident, doare.

LULU: Da, pot să-l simt aici (ea chicotește).

ADAMUS: Pardon?

LULU: Bine. Care era întrebarea? (ei chicotesc)

ADAMUS: Întrebarea este, ești trează sau adormită? Nu, nu. Asta nu era întrebarea.

LULU: Oh.

ADAMUS: Întrebarea este (despre) toată gândirea pe care ai făcut-o în viața ta - nu ești o gânditoare obsesivă, dar ești o gânditoare serioasă. Cât de mult te-a ajutat asta cu adevărat pe tine?

LULU: Ei bine, sunt pregătită să renunț.

ADAMUS: În regulă. Bine.

LULU: Totul este terminat, am încercat orice și este doar ca și cum am terminat cu asta.

ADAMUS: Daa. Daa, este doar, este… gândirea căii tale în iluminare sau chiar în această viață este jalnică. Nu funcționează.

LULU: Nu.

ADAMUS: Sunt sigur că majoritatea dintre voi știu că cel mai mare sens a cum vreți să-l numiți - succes sau împlinire - este atunci când îl așteptați mai puțin, momentele ciudate, lucrurile amuzante care se petrec. Atunci când vă gândiți calea, pur și simplu nu este cu foarte mare succes.

LULU: Ei bine, ce am realizat este că de când am fost o fetiță, totul a mers atât de liniar și eu o permiteam.

ADAMUS: Corect.

LULU: Odată ce am fost conștientă de ceea ce făceam, apoi am început să mă gândesc la asta și să mă lovesc de lucruri tot timpul.

ADAMUS: Exact. Exact. Și pur și simplu nu va funcționa în afara cazului în care vei...

LULU: Nu.

ADAMUS: …rămâne în tipare sau cicluri pentru întreaga ta viață. Atunci este în regulă. Dar tu nu ești. Nu poți fi.

LULU: Nu sunt.

ADAMUS: Daaa. Evoluția, schimbarea, noul a venit în viața ta cu mult timp în urmă, fie că o știai sau nu, și acum pur și simplu îl vei accepta? Daa.

LULU: O fac, însă în același timp simt de parcă într-un fel o forțez. Ca și cum sunt într-o cutiuță, știind că trebuie să o sparg...

ADAMUS: Daa, daa.

LULU: … dar încă mă aflu înăuntru. Așa că mă face să fiu kkchh (să împing).

ADAMUS: Asta este în regulă, pentru că ce se petrece… este cu adevărat în regulă, deoarece va fi ceva ce va veni pe parcurs care va spulbera acea mică cutiuță. Pur și simplu nu poate să rămână acolo. Vreau să spun, e înfricoșător când te gândești la asta. Este ca și cum: "Oh, dumnezeul meu. Cutiuța mea, protecția mea,… mea" Este lucrul în care (de fapt) nu vrei să fii. Deci ceva - dacă îi reziști (opui rezistență), dacă încerci cu disperare ca doar să reînnoiești - ceva va veni pe parcurs și îl va spulbera.

LULU: Daa, abia aștept să dau câteva șuturi în fund (ea chicotește).

ADAMUS: Daa. Daa. Și aș putea începe aici cu un loc bun pentru șuturile în fund? Al tău, propriu.

LULU: Al meu. Mmmm.

ADAMUS: Daa, daa.

LULU: Deja mi-am tras în al meu de atât de multe ori (ea chicotește).

ADAMUS: Daa, daa. Daa, însă doar lovește-l ca să mergi mai departe, nu să cazi. În regulă.

LULU: În regulă. Îți mulțumesc.

ADAMUS: Doar unul sau încă doi. Deviez pentru un moment, dar uneori mă întreb, cantitatea de energie cheltuită ca să vă gândiți calea în ceva care se petrece oricum. Este ca și cum mergeți în mașină - îmi plac analogiile cu mașina; n-am condus niciodată o mașină, mi-ar plăcea să o fac (câteva râsete) - însă conduceți pe parcurs o mașină și este una dintre aceste mașini inteligente și doar își face propria sa treabă. Conduceți pe drum cu 60 de mile pe oră (n.tr. aproximativ 92 km/h) și ea se auto-ghidează și orice altceva și, apoi, gândiți că trebuie să deschideți ușa și să ieșiți și să o împingeți pentru a o face să meargă cu 60 de mile pe oră. Însă așa arată modul prin care vă gândiți calea în toate acestea. Toate se petrec. Merge pe drum. De ce vă gândiți că trebuie să ieșiți și să împingeți? Este cam periculos, de fapt, la 60 de mile pe oră.

Încă unul sau doi. Ahh, unul bun să fie ales, vreau să spun să obținem ceva de la acesta (câteva râsete). Cum este acea gândire, Timothy?

TIMOTHY: Funcționează foarte slab.

ADAMUS: Daa, îți mulțumesc. Și acum ce vei face?

(face pauză)

Nu te gândi la asta, Timothy (râsete). Știi ceva? Dacă nu e altceva - aproape că nu te poți abține - doar amuză-te atunci cu asta. Încetează să devii atât de muncit de asta, pus jos de asta și supra-gândind orice.

Știi ce se va schimba, Timothy și oricine? Matematicile. Matematicile au reprezentat o cale de a măsura sau de a înțelege realitatea, practic asta (el desenează), mișcarea energiei și a luminii. Și există formule matematice, și sunt minunate, deoarece reduceți lucrurile la matematici în vechi. Însă matematica urmează să zboare pe ușă. Urmează să fie spulberată și este ca și cum: "Oh, dumnezeul meu. Ce ne vom face? Fără matematică lumea se va dezmembra". Ei, lumea se dezmembrează oricum.

Puteți să vă imaginați pentru un moment - simțiți, pentru că nu puteți gândi despre asta - imaginați-vă, doar simțiți pentru un moment ceva ce este dincolo de matematică, dincolo de unul, doi, trei, patru, cinci și așa mai departe, care este dincolo de "pi", care este dincolo de algebră și trigonometrie (scurtă pauză). Uau! Mintea nu poate cuprinde/înțelege asta, însă ăsta este noul și se va petrece. Se va petrece. Ceva atât de nou încât înlocuiește matematica. Fenomenal! Acum, matematicienii vă vor spune că asta nu se poate întâmpla, însă ei încă nu au înțeles infinitatea.

TIMOTHY: Adevărat.

ADAMUS: Adevărat. În regulă, îți mulțumesc. Îți mulțumesc. În regulă.

Mai avem încă unul aici, cu mâna ridicată. Ah, un voluntar real. Nu un voluntar al Lindei. Daa, deci cum te-a ajutat acea gândire pe tine?

HENRIETTE: Îmi dă...

ADAMUS: Ai vrea să te ridici?

HENRIETTE: Ei bine, îmi dă migrene.

ADAMUS: Daa, evident! Daa.

HENRIETTE: Și am cu adevărat o întrebare arzătoare...

ADAMUS: În regulă.

HENRIETTE: …astăzi și asta este, este acest tot nou - este un nou corp fizic, este acela în care dacă corpul se simte ca și cum se dezintegrează sau dacă tu simți lucruri care doar sunt complet străine întregii existențe trecute, este asta o parte - simt eu oare o parte din acest proces de trecere în nou? Sau este asta o reflectare a, în regulă, luna februarie a fost foarte intensă, am avut o mare oportunitate unde lucrez chiar acum, mă simt foarte plăcut raportat la rezultat, dar după o săptămână de intensitate, corpul meu doar a preluat-o.

ADAMUS: Daa, sigur.

HENRIETTE: Și este asta propria mea rezistență omenească datorită tiparelor mele vechi sau este asta parte din nou? Vreau cu adevărat să înțeleg asta, deoarece...

ADAMUS: Oh voi răspunde la asta în...

HENRIETTE: …simt lucruri care sunt nebunești acum.

ADAMUS: Sigur. Voi răspunde la majoritatea dintre acestea în al treilea punct al meu, pe care-l vom prezenta doar într-un moment. Dar, între timp, tu simți asta. A fost o schimbare cuantică, ați putea spune, în ultimele câteva săptămâni, nivelul, în esență, la care a ajuns conștiința a declanșat acest lucru în care totul va deveni nou. Și asta nu s-a petrecut înainte. Era obișnuit să fie, ați putea spune: "Totul se va reînnoi la diferite viteze și la diferite nivele de intensitate. Totul se va reînnoi", însă acum totul devine nou. Totul. Îmi puteți da orice subiect, orice întrebare, orice temă și toate vor trece în nou. Orice. Natura. Natura. Acesteia îi va trebui cel mai mult timp. Este în cele mai vechi tipare ale acestei planete și îi va lua cel mai mult timp pentru a trece în nou. Însă ce numim ciclurile anotimpurilor, ciclurile vieții și morții ale naturii însăși, căreia nu-i pasă să moară - știți voi, nu este afectată așa cum sunt oamenii - chiar și asta se va schimba, tiparele în întregime.

Și voi începeți să simțiți asta și se reduce la matematici și științe. Cu siguranță, la știință. Toate acestea vor trece în nou. Și va fi o imensă presiune asupra oamenilor, deoarece ei cred că vor nou, însă nu vorbim despre o reclamă comercială aici. Nu vorbim doar despre un deodorant nou și îmbunătățit. Vorbim despre tot ce va trece în nou și un lucru interesant este că voi ați condus "atacul". Voi ați condus atacul și l-ați simțit în corpul vostru.

Punctul numărul trei, punctul numărul trei pe tablă - fă aceea să dispară (Linda face să dispară desenul). Este cu mult mai bine față de a irosi hârtie.

3. Lucrul Care Se Află Cel Mai Mult în Calea Ta ești Tu

Punctul numărul trei, lucrul care stă în calea ta mai mult decât orice altceva, lucrul care te împiedică în calea ta mult mai mult decât orice altceva ești tu.

LINDA: Ooh.

ADAMUS: Vreau să spun, știați asta, însă am vrut să o declar aici ca punctul meu numărul trei. Lucrul care îți stă în cale mai mult decât orice altceva ești tu. De asta am început cu întrebarea, întrebarea simplă: "Iluminarea, o accepți sau o alegi?" Ea se petrece. Se petrecea. Devine nouă. Este naturală. Este evoluția și chiar și dincolo de evoluție. Este revoluția.

Și sufletul, sufletul este mereu în nou. Niciodată nu se reînnoiește; este mereu în nou. Așa că și voi veți fi de asemenea, însă voi ajungeți să stați în calea voastră (proprie).

Credeți că trebuie să faceți efort pentru iluminare în viața voastră. Auziți cuvintele și spuneți: "În regulă, mă voi opri din a împinge atât de tare", însă ascundeți lucruri peste tot prin buzunarele voastre. Ascundeți lucruri: "În regulă, voi face noul. Voi elibera lucruri. Voi accepta", însă mereu aveți planul vostru de rezervă. "În regulă, asta a fost o grămadă de rahat. Cel puțin am asta" (Linda suspină pe măsură ce el se preface că pune ceva în buzunarul său) Și este un cuvânt nou (Adamus chicotește). "Cel puțin am planul meu de rezervă" și vă voi cere ceva chiar acum, ceva dur. Sunteți dispuși să renunțați la planul de rezervă uman centrat-pe-om, focalizat-pe-minte?

LINDA: Mmm (cineva spune "Da").

ADAMUS: Spuneți da și știu că o spuneți cu convingere. Știu că o spuneți cu convingere, însă sunteți dispuși să renunțați la planul de rezervă? Și uneori este cumva cam vag, cumva cam cețos, nu sunteți cu adevărat siguri, dar știți voi, planul de rezervă ar putea fi doar: "Mă voi duce la Shoud-uri. Voi asculta online, însă îi voi lăsa pe ceilalți să treacă primii pentru a mă asigura doar că ei nu dispar în inexistență. Acesta este planul meu de rezervă. Voi fi numărul patru sau cinci. Ei bine, de fapt șase sau șapte."

Sunteți dispuși să renunțați la acel plan de rezervă? Pentru că cel mai mare lucru care vă stă în cale sunteți voi. Credeți că alegeți iluminarea? Nu. Alegerea iluminării din perspectiva minții omenești era doar acordul final: "În regulă, se petrece. În regulă, o vom face." Și asta a adus lucrurile cumva într-o paralelă, le-a adus într-un echilibru mai sănătos, însă sunteți cu adevărat gata să renunțați la acel plan de rezervă, la acel scenariu "cum ar fi dacă"?

Și trebuie să vă spun, fiecare le are. Toți le au. Este o caracteristică umană: "Trebuie să am planurile mele de rezervă. Dacă asta nu merge? Ce fac mai departe?" Mintea se proiectează pe sine în ceea ce ea denumește un viitor, dar nu este. Este aceeași dezordine, doar un fel de altă zi diferită. Și ea se proiectează pe sine acolo și spune: "Ce-ar fi dacă?" Astfel ea va crea un plan de rezervă. Asta este ca și cum ai pune ciment pe frânele unei roți de la mașină. Este ca și cum lipești împreună părți care ar trebui să se miște. Acel plan de rezervă încetinește totul, iar planul de rezervă a fost creat de îndoială. Îndoială. "Nu sunt sigur dacă asta este real."

Vă voi spune un lucru despre realitate. Sper să vă lăsați cu adevărat să simțiți asta.

Nu contează dacă orice din asta a fost făcută vreodată înainte. Nu contează dacă există de fapt consilii angelice și un Consiliu Crimson. Nu contează dacă există un St. Germain. Nu contează dacă există un Dumnezeu. Nu contează că vedeți lucrurile cumva de sus în jos și sunteți cumva scurși în partea de jos a întregului ciclu al creației. Nu contează că există un Nou Pământ. Nu contează dacă există nici măcar acest lucru numit Spirit. Nu contează nici măcar puțin, deoarece din momentul în care permiteți conștiința acestora, totul devine așa.

Ar fi putut să nu existe niciodată ceva numit iluminare, niciodată un Maestru iluminat care să fi mers vreodată pe fața Pământului. Ar fi putut fi doar partea biologică total plictisitoare, evoluția de la spuma de lac până la asta, de-a lungul a milioane și milioane de ani și nu a fost creată de energiile lui Dumnezeu sau nimic altceva. Știți, lucrul amuzant este că nu contează, deoarece în momentul în care conștiința voastră este acolo, apoi devine așa. Apoi l-ați creat pe Dumnezeu. Apoi ați creat noul. Ați creat ceva în afara vechiului ciclu. L-ați creat pe St. Germain și pe Adamus. Nu contează dacă nu a fost niciodată acolo înainte.

Ați putea să creați asta de jos în sus și poate fi creată de sus în jos. Nu contează cu adevărat. Ce contează este dacă propria voastră conștiință este acolo. Apoi devine așa. Apoi universurile și dimensiunile sunt create.

Nu contează dacă timpul era o constantă și energia era doar energie, deoarece din momentul în care visați ceva dincolo (de asta), asta se petrece apoi. Asta-mi place la creație. Funcționează în ambele sensuri. Este de sus în jos și este de jos în sus. Asta este partea uimitoare.

Deci, dacă vă îngrijorați de planul vostru de rezervă, vă îngrijorați de ceea ce se va întâmpla, nu contează, pentru că, în esență, voi o creați, îi permiteți. Nu vine de la mintea umană; vine din permitere și, apoi, este așa. Apoi devine așa.

Și înainte ca să înnebuniți cu toții și să spuneți: "Oh, dumnezeul meu. Chiar nu există cu adevărat ceva mai înalt ca mine?" Da și nu. Ăsta este adevăratul "și" al acesteia. Este ca un fel de parte lipsă pe care religiile și filosofiile nu vor să o recunoască. Acestea nu o vor recunoaște, deoarece, într-un fel, asta înseamnă recunoașterea creatorului real - tu.

Trebuie să fie un alt creator, marele creator, creatorul mai bun și astfel ele nu vor recunoaște că, de fapt, ambele vin împreună. Uimitor.

Cel mai mare lucru care vă stă în cale sunteți voi. Gândirea este ce vreau să spun prin "voi". Planificarea, trasarea, planurile de rezervă, acele "ce-ar fi dacă", "trebuie să-mi lucrez calea spre iluminare. Trebuie să-mi câștig calea mea în ilumiare. Trebuie să sufăr pe calea mea spre iluminare." Dați-vă deoparte din calea voastră (proprie). Cred că Tobias a spus asta cu mulți ani în urmă? Doar dați-vă naibii din calea voastră.

Mergeți mai departe și bucurați-vă de viață. Faceți ceva ce ați vrut mereu să faceți. Treceți dincolo în nou, dar încetați din a încerca să planificați și să trasați acest întreg lucru. Se va petrece oricum.

Acest întreg lucru al iluminării s-a jucat (derulat) de mult timp. Când ați crezut că ați ales-o, ați gândit că erați cel care o face să se petreacă, nu erați. Doar ați recunoscut-o.

Este ușor de spus, este greu de făcut - ieșiți din propria voastră cale - deoarece dinamicile vieții de afară o fac să fie, știți voi, vreți să o jucați în siguranță, să jucați cu precauție. Dar opriți-vă pentru un moment și luați în considerare ce am spus. Totul devine nou acum.

Totul devine nou pe această planetă - partea biologică, știința, matematica, politica, sistemul bancar, tehnologia, totul. Bolile, acestea devin noi. Poate boli noi, însă acestea devin noi. Totul devine nou. Este unul dintre aceste fenomene, vorbim despre acesta cumva în liniște aici, un grup mic al celor online (și) al celor care sunt aici. Vă veți uita înapoi peste cinci, zece ani și veți spune: "Oh, dumnezeul meu. Totul a devenit nou." Oameni din toată lumea vor înnebuni și "Ce se petrece?" și vor avea tot felul de dileme cu asta și voi veți spune: "Doar devine nou." Deci, bun.

Și punctul numărul patru.

LINDA: Un nou ecran? Același ecran?

ADAMUS: Oh, hai să nu irosim niciun spațiu digital aici. Hai să conservăm cât de mult putem (câteva chicoteli). Da, Punctul numărul patru, același ecran. Nahhh! Hai să facem un ecran nou! Hai să facem un ecran nou. În regulă, bun.

Și punctul numărul patru, care aduce toate acestea împreună. Cred că simt oarece muzică de merabh care se aude chiar acum (Adamus chicotește și cineva poate fi auzit că spune "Bine"). "Oh, bine", spune el: „Taci din gură acolo (pe scenă). Pot să dorm puțin.”

(începe muzica)

Haideți să reducem luminile sălii de asemenea, pentru ca oamenii care se uită online să nu vă vadă că dormiți.

LINDA: Încă ești la punctul patru?

ADAMUS: Daa, cel de-al patrulea punct. Ajungem la acesta.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Haideți să respirăm foarte profund pe măsură ce intră muzica scânteietoare.

Ahh! Înainte să o facem, v-am cerut să faceți o poză instantanee mai devreme. Simțiți din nou. Simțiți din nou. Fără a încerca să o măsurați sau să o cuantificați, ci o simțire adevărată. O simțire adevărată că nu trebuie să cuantificați sau să măsurați. Nu trebuie să puneți niciun cuvânt la asta. Amintiți-vă, cu mult timp în urmă când am vorbit de „sans definition”, fără definiții? Acela a fost începtul vieții Maestrului. Ceva s-a schimbat aici și cu voi.

Doar lăsați-vă să simțiți asta pentru un moment. Ce a fost aceea?

Ei bine, nu contează cu adevărat. O veți înțelege mai târziu.

Chiar acum nu vă forțați pe voi înșivă să o înțelegeți. Doar simțiți-o. Simțiți-o.

Pe parcursul discuțiilor noastre și pe parcursul distragerilor mele, lucrurile din jurul vostru s-au schimbat.

(pauză)

4. Nu Fiți în Așa (mare) Grabă

Acum, pentru punctul numărul patru - oho - pentru punctul numărul patru, ceva simplu, ceva ușor.

Cu tot ce am vorbit astăzi, totul despre schimbări, totul despre lucrurile care devin noi, totul despre „Este iluminarea ceva ce tu alegi sau ceva ce accepți?” Cu toate acestea, punctul numărul patru, (este) nu vă grăbiți. Nu fiți într-o așa de mare grabă.

Mulți dintre voi încearcă să-și grăbească calea în iluminare, gândesc mult, împing mult. De ce? De ce? Se petrece oricum.

În timp ce stăm aici chiar acum, în timp ce vă distrăgeam, ea se petrece. Nu este bazată pe timp. Nu este bazată pe valoare. Nu este nici măcar o cantitate. Este nemăsurabilă. Și nu încercați să vă întreceți cu alți oameni ca să ajungeți acolo. Cu adevărat nu este ceva ce să faceți vreodată cu un alt om - „Sunt eu mai iluminat decât tine?” Este doar, asta nu contează. Nu este nici măcar o problemă.

Nu există nicio grabă pentru asta. Există un factor care intră în jocul acesta, dar eu sunt… există un factor. Este între aici și moarte. Voi spuneți: „Ei bine, vreau să am asta înainte să mor.” Dar haideți să trecem în nou cu asta. Haideți să trecem total în nou.

Ce-ar fi dacă acest vechi, vechi, vechi ciclu al morții, calea către moarte, ce-ar fi dacă ar deveni nouă? Ce-ar fi dacă moartea nu mai este ce a fost în alte vieți? Vedeți, utilizați o veche însemnătate a morții pentru a vă îndrepta către iluminare. „Mai am 20, 30, 40 de ani rămași”, spuneți voi. ”Voi fi iluminat până mor și voi avea câțiva ani cel puțin să mă bucur de iluminare”. Dar ce-ar fi dacă până și însemnătatea morții devine nouă?

Spuneți: „Ei bine, ce înseamnă asta, voi continua să trăiesc? Adică…” Ce-ar fi dacă este atât de în afara cutiei, atât de diferit de vechiul ciclu al vieții și al morții că nu mai contează absolut deloc?

Ce-ar fi dacă moartea nu mai este ceea ce vă aduceți aminte să fi fost? Dacă nu este acel moment final în corpul uman și brusc - eghhh! - cădeți pe neașteptate. Ce-ar fi dacă asta devine nouă de asemenea?

Atunci nu este nicio grabă către iluminare pentru că moartea era singura măsurătoare reală, barometrul, motivul pentru a vă grăbi către iluminare. Ei bine, asta și a ieși din condiția vieții voastre din acest moment, dar moartea era cel mai mare factor, cea mai mare problemă. Uau.

Și apoi vă puneți propriile voastre chestii pe voi. Spuneți: „Isuse, dacă nu o obțin în această viață, dacă nu realizez iluminarea înainte de a muri, va trebui să mă întorc și să încep tot procesul din nou, sperând să-mi aduc aminte câte ceva din asta, sperând să nu fie atât de dificil în următoarea viață”. Și apoi: „Ugh! Altă viață?” Vedeți, și apoi este această presiune constantă - „Trebuie să mă grăbesc. Trebuie să mă grăbesc”. Dar de ce?

Graba însăși sunteți voi care stați în calea voastră. Graba devine mentală, asociind o limită de timp și apoi măsurându-vă pe voi. Ați parcurs 60% acolo? Sunteți la 90% din distanță/drum/obiectiv? Și brusc sunteți înapoi în ciclul timpului, înapoi în ciclul viață/moarte, înapoi în a încerca să găsiți o soluție, înapoi în a vă gândi că alegeți iluminarea în loc doar să o permiteți.

Nu fiți în așa grabă, pentru că voi - voi, omul - nu este cel care o face oricum. Nu este responsabilitatea voastră. Nu a fost niciodată.

Chiar acum Eu Sunt-ul care sunteți vă cere doar să trăiți, să fiți în pasiune, să vă bucurați de toată această experiență a iluminării, de nou.

Un lucru amuzant se întâmplă în asta, o dinamică foarte interesantă. Încercați să vă grăbiți în iluminare, încercați să împingeți, încercați să ieșiți din vechile cicluri cât de repede puteți, dar de fapt Eu Sunt nu vă va lăsa să faceți asta. Nu vă va lăsa doar să alergați către iluminare și prin procesul care duce la iluminare. Nu vă va lăsa să treceți peste cea mai frumoasă experiență pe care ați avut-o vreodată, câtă vreme sunteți în corp.

Eu Sunt vă va spune: „Încetinește. Nu e nicio cursă/ întrecere. Încetinește. Asta e ceea ce Eu vreau să experimentez, ceea ce noi vrem să experimentăm împreună.”

Sufletul, Eu Sunt, îți va spune: „Vreau să experimentez prin tine. Vreau să experimentez intrarea în nou, intrarea în iluminare și realizare. Așa că încetinește ca să putem experimenta asta împreună.”

Eu Sunt, sufletul îți va spune: „Asta e ceea ce am vrut să simt, ceea ce am vrut să percep, ceea ce am vrut să fiu. Așa că omule, oprește-te din a ne refuza asta amândurora. Încetinește. Nu mai suntem în timp. Nu mai mergem linear. Te rog, hai să experimentăm realizarea. Hai să experimentăm tranziția de la o dinamică a energiei la mai multe dinamici ale energiilor.”

Sufletul îți spune: „De aceea suntem aici chiar acum. Nu e ca și când am fi la facultate, să vedem dacă putem absolvi în trei ani în loc de patru sau cinci”, pentru unii dintre voi chiar șapte sau opt. „Nu suntem aici pentru a încerca să trecem printr-o cursă cu obstacole.”

Eu Sunt spune: „Hai doar să experimentăm asta.”

Omul spune: „Ei bine, tu nu știi cât de greu este. Tu nu știi.” Și sufletul spune: „Hai atunci doar să experimentăm frumusețea acestui lucru. Hai doar să experimentăm frumusețea și pasiunea și schimbarea energiilor. Hai să experimentăm atunci noua creație împreună”.

Eu Sunt spune: „Nu eu sunt cel care a făcut să fie greu. Tu ești. Tu ai stat în drum. Tu ai încercat să interferezi cu toate astea. Tu ai încercat să-ți gândești calea, să muncești la calea ta. Nu te-am rugat niciodată să faci asta. Ai încercat să fii instigatorul, maestrul planificator. Nu te-am rugat niciodată să faci asta. Deci poți doar să te dai din drum, să vii cu mine și să te bucuri, să simți, să percepi experiența iluminării.”

Eu Sunt spune: „Știi, într-un fel e ca și când am sta afară într-o minunată seară de vară, departe de oraș, acolo unde este liniște și ne-am uita la stele împreună; am privi stelele căzătoare, văzând departe în galaxii, simțind uimitoarele energii ale cosmosului. Doar să stăm și să facem asta împreună, în loc ca tu, dragă omule, să te gândești că trebuie să faci ca totul să funcționeze și că totul se va dărâma fără tine; în loc ca tu să crezi că gândurile tale fac ca acele stele căzătoare să străbată cerul; în loc să fii tu cel ce crede că totul se va dărâma dacă închizi ochii pentru un moment.”

Deci, spune Eu Sunt: „Hai doar să stăm aici împreună uitându-ne la stele. Hai să ne bucurăm de frumusețea acestui moment, în loc să încercăm să ținem totul laolaltă (în funcțiune), încercând să reparăm totul, încercând să facem ca asta să se întâmple”.

Eu Sunt spune: „Hai doar să stăm aici împreună - tu și cu mine, omul, Eu Sunt - și să ne bucurăm de frumusețea profundă a creației noastre. Nu e nicio grabă. Nu poți să grăbești cerul nopții în încercarea de a-l transforma în zi. Nu poți să grăbești mișcarea naturală a conștiinței."

Eu Sunt spune: „Știi, noi experimentăm asta în formă umană. La asta ne-am înțeles. Suntem aici să împărtășim această experiență. Așa că acum, la naiba, poți doar să te lași pe tine însuți să o experimentezi?”

(pauză)

Acum tu, omul, faci o respirație profundă și într-un fel trebuie să râzi de tine gândindu-te cum ai încercat să muți munții din loc și ei nu se mișcă prea departe; gândindu-te cum ai încercat să rezolvi toată asta și a fost o mulțime de efort, o mare luptă.

Tu, omul, gândind: „Oh, toate lucrurile pe care le-am făcut. Acum chiar mă gândesc la gândirea mea. Gândind ca și cum asta ar fi făcut o diferență. Gândind că, ei, cu adevărat, nu m-a dus prea departe.”

Și apoi în acel minunat moment, tu și Eu Sunt, stând împreună în aceasta frumoasă seară de vară privind în sus către stelele care strălucesc în depărtare, Eu Sunt își extinde frumoasa mână de lumină către tine și spune: Dragă omule care Sunt Eu, vrei doar să mă iei de mână? Doar ia-mă de mână pentru un moment. Nu depinde de tine. Doar te rog să te bucuri de experiență, să trăiești experiența, să simți experiența. Asta e tot ce te rog. De restul s-a avut grijă.

Dragă omule, poți trăi viața? Poți fi în pasiune? Poți să permiți creațiilor tale să se manifeste? Poți să permiți viselor tale să devină adevărate? Asta-i tot ce îți cer, dragă omule. De restul s-a avut grijă, deja.

„Așa că, dragă omule, dragă omule, nu fi într-așa o grabă. Fii în pasiune și bucură-te de viață. Voi fi întotdeauna acolo, chiar dacă nu pare că am sta împreună aici în această noapte înstelată, sunt mereu aici.”

„Și adu-ți aminte, dragă omule, că toate astea devin noi. Întreaga planetă devine nouă și, indiferent ce se întâmplă, doar adu-ți aminte că totul e bine în toată creația.”

Mulțumesc, dragă Shaumbra. Până luna viitoare, așteptați-vă ca totul să se schimbe. Mulțumesc. Mulțumesc (publicul aplaudă). 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi,Gratziela Badea, Florin M. 
revizuire: Mirela Ghenea, Carmen Rivalet