Materialele Cercului Crimson
Seria [Următoare]

SHOUD 12: "Spiritul este prezent"
ADAMUS prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
2 iulie 2011
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, fără greşeală, Adamus din Domeniul Suveran, pe deplin integrat cu Saint-Germain acum, după adunarea noastră din Sedona. Dintre toate locurile, acolo am ales să-mi fac eu integrarea. (râsete) Dacă tot vorbeam de asta, ce indica azi makyometrul? Care e nivelul de makyo în sală? Ridicat? Scăzut? Nivelul de makyo online… hmm, camera de aici, te rog. Roy, ai fost plecat un timp! (vorbeşte spre cameră) Care este nivelul de makyo al fiecăruia dintre voi, cei care priviţi online? Ceva mai ridicat decât este aici, în grup.

Nivelul de makyo. Nu prea rău astăzi. Nu prea rău azi. Îl reduceţi, ajungeţi la claritate, ajungeţi la mesajul real. Ajungi la tine, Pete. Iar apoi Pete încetează să mai existe, slavă domnului! Slavă domnului, pentru că atunci există Eu Sunt. Scuze că mă iau de tine, Pete, dar mereu te aşezi la margine de rând.

PETE: Cu un scop anume!

ADAMUS: Aşa că haideţi să respirăm adânc, Shaumbra, pe măsură ce începem această zi, acest mesaj. Ahh! E o conştiinţă bună în sală, ca şi a celor ce privesc online. Larry?

LARRY: Ce mai faci?

ADAMUS: Eu fac bine, ca întotdeauna. Tu ce mai faci? Nu mă lua cu makyo.

LARRY: Mai bine.

ADAMUS: Mai bine. Un răspuns bun. Mai bine. Scuză-mă o clipă. (iese afară) Mai bine. Cred ca urmează o petrecere! (afară erau pregătite mesele şi grătarul) Cred că Shaumbra o să sărbătorească şi cred că nu o să stau pentru.. burgeri, zău? Burgeri, chifle şi copii răzgâiaţi? (râsete) Aşa că, dragi Shaumbra… o să stau puţin. (revine în interior)

Ce chemaţi?

Dragi Shaumbra, rezonanţa care vine din voi, din interiorul vostru, al fiecăruia, este foarte simplă, foarte clară. Ceea ce chemaţi acum este exact ceea ce primiţi, orice din viaţa voastră. Ceea ce chemaţi în adunările noastre, cu… (ia pălăria cuiva) Mulţumesc. Din nou, aş vrea ca unul dintre voi care are capul mai mare să aducă din când în când o pălărie.

Ceea ce chemaţi în aceste adunări este exact ceea ce primiţi. Nu era vremea pentru Saint-Germain. Era timpul, ei bine, pentru Adamus. Adamus, marca înregistrată – marca înregistrată a Shaumbra, a voastră, a dragei de Linda, a Aandrei şi a lui On, a tuturor învăţătorilor Cercului Crimson, cu siguranţă a lui Cauldre – şi asta primiţi. (râsete, căci pozează cu pălăria) Mulţumesc. Mulţumesc. (audienţa aplaudă)

Aşa că, dragi Shaumbra… mulţumesc. (dă pălăria înapoi) Dragi Shaumbra, ceea este în interior, care uneori scapă minţii – mintea nu înţelege cu adevărat ce este acolo, aici (inima) – îi scapă şi creează o confuzie. Voi aţi chemat la un nivel profund, care realmente are o încărcătură mai mare decât acest lucru (capul). Aţi chemat şi aţi spus: “Vreau să merg înainte. Vreau să mă extind. Vreau să ies din acest blocaj makyo, din realitatea densă, orientată spre procesare. Vreau să merg înainte”. Astfel că atunci când chemaţi, aţi şi ieşit.

Acum deveniţi mai clari, voi toţi, în legătură cu cele pe care le chemaţi. Trebuia să treci prin exerciţiul scrierii unei cărţi. (vorbeşte cu Todd Schaafer, care tocmai a lansat cartea “The Acceptance Guidebook” – Ghidul Acceptării) Nu era vorba atât de mult despre carte. A fost o mare oportunitate pentru tine, maestre Todd, să îndepărtezi din vechituri. Ai îndepărtat multe vieţi de identităţi vechi, de makyo, aşa cum ai descoperit, de adevăruri vechi, de clişee vechi ce nu se mai aplică vieţii tale. Tu ai fost atât de curajos ca să le împărtăşeşti cu alţii, iar acea carte va fi lăsată pe cale pentru ca alţii să o găsească la timpul potrivit, la locul potrivit, sincronistic, în viaţa lor.

Astfel că voi aţi chemat şi asta avem aici, această împletire, acest mesaj, acest mod diferit de a face lucrurile, Edith, cu care, ştii, unii oameni s-ar putea să nu rezoneze. Nu contează. Nu contează. Nu e mai bine sau mai rău. Este ceea ce au chemat ei. Ca urmare, pe noi iată-ne aici. Iată-ne aici. Deci aşa! (râsete, căci se uită la Linda, îmbrăcată într-un costum de Statuia Libertăţii, întrucât este înainte de 4 iulie, sărbătoarea naţională a independenţei SUA) Extravagant!

EDITH: Da!

ADAMUS: Semeni cu o franţuzoaică cu care mă întâlneam eu la un moment dat. (multe râsete şi aplauze) Sau numai eu văd uşoara asemănare cu coarnele de pe cap? Nu ştiu. Dar e foarte frumos, într-adevăr (Linda îl atinge cu “torţa”) şi e frumos… Nu poţi să dai în channeler.

LINDA: Nu, doar te-am atins cu torţa.

ADAMUS: Hai să vorbim despre libertate. Îţi mulţumesc pentru că porţi un costum – ţie şi celor câţiva care au făcut asta. Vă mulţumesc pentru că aţi ieşit din rolul vechi şi că vă distraţi.

LINDA: Ce am în carte?

ADAMUS: Mmmm…. Premii Adamus!

LINDA: Iahuuuu!!!! (arată premiile Adamus din “cartea Statuii Libertăţii”)

ADAMUS: Ce nu este în cartea ta? Bani. Bani.

LINDA: Ahhh! Bietul de tine. Bietul de tine.

“Istorie”

ADAMUS: Aşa că hai să vorbim puţin despre libertate, de vreme ce suntem la acest subiect, de vreme ce este atât de apropiată. Trebuie să... înainte de a intra în prelegerea mea trebuie să vă amintesc că istoria este una din cele mai mari ficţiuni ale tuturor timpurilor.

LINDA: Mmm, hmmm.

ADAMUS: Unde este butonul cu râsete despre care am auzit? (râsete, căci ia telecomanda şi se uită la butoane) Ar trebui să citeşti instrucţiunile. Acesta chiar e un punct jos. Daţi-mi voie să repet. Istoria este una din cele mai mari poveşti de ficţiune din toate timpurile. (râsete în sală, cineva porneşte înregistrarea cu râsete) Încă nu sunteţi pregătiţi pentru maximă audienţă! Una din cele mai mari ficţiuni ale tuturor timpurilor, pentru că istoria, ei bine, istoria voastră, istoria întrupărilor voastre nu este cu adevărat asta.

Mai întâi de toate, aşa cum a arătat atât de frumos Kuthumi în Sedona, de curând[1], el nu era cu adevărat Pitagora. Este o descendenţă, poate că este un văr sau un frate al sufletului său, dar nu era Kuthumi cu adevărat, iar el nu era Pitagora, Baltazar şi niciunul dintre cei despre care se susţine că ar fi fost. Asta este liniar. Este progresia liniară a spiritului, iar adevăratul spirit nu progresează liniar. Există o asociere, aţi putea spune, cu acele aspecte ale sufletului – veri, o anume familiaritate şi, desigur, o anume întrepătrundere, pentru că vin din aceeaşi sursă a sufletului – dar, aşa cum Ah-Kir-Rah i-a arătat lui Kuthumi, nu sunteţi voi cu adevărat.

Este un lucru minunat să treceţi de la conceptul unei unice vieţi – vă naşteţi, păcătuiţi, muriţi, mergeţi în iad sau pe unde vă duceţi. Este o săritură cuantică să începeţi să luaţi în considerare întrupările, conceptul de reincarnare. Vă amintiţi cum a fost când aţi realizat prima dată că există reîncarnare? Cât de eliberator, cât de frumos era şi cât de liberi eraţi, pentru că nu mai aveaţi o singură şansă, ci 1.400? Dacă nu vă descurcaţi de data asta, rezolvaţi data viitoare.

Într-un fel, aşa cum a arătat Ah-Kir-Rah, Kuthumi nu era cu adevărat acele întrupări. Nu era nevoie să ducă povara aceea cu el. Nu există niciun motiv ca voi să purtaţi poverile întrupărilor sufletului vostru. Însă da, sunt amintiri dragi, simţiri, asocieri atunci când mergeţi într-un loc. Mergeţi în Atena sau în Moscova, aveţi o senzaţie de reamintire şi spuneţi: “Am avut o viaţă trecută aici”. Eu bine, nu, nu cu adevărat. Sufletul vostru a avut o viaţă trecută acolo. Voi, dragii mei, sunteţi liberi. Sunteţi absolut liberi. Este uluitor. Nu aveţi nevoie să purtaţi acel bagaj cu voi. Voi sunteţi ceea ce sunteţi.

Se poate spune – s-a spus în unele din Şcolile vechi ale Misterelor – că întrupările anterioare erau mai degrabă liniare, până la această întrupare. Însă această întrupare, aşa cum a arătat Tobias, este diferită. Este acea viaţă. Voi sunteţi aspectul, fiinţa care face integrarea vieţilor, care aduce înapoi aspectele sufletului, cea care este sufletul, este sufletul în această viaţă. Nu mai este distant. Nu vă mai scapă. Nu mai este ascuns în colţuri întunecoase ale trecutului vostru. Este aici, chiar acum.

Atunci când chemaţi din fiinţa voastră, fie că mintea înţelege sau nu cuvintele, dar când strigaţi după evoluţia sufletului vostru, o primiţi. O primiţi. Nu va fi mereu ceea ce vrea acel aspect sau ceea ce aşteaptă mintea, iar uneori ştiu că intraţi într-o stare de confuzie, de consternare şi de frustrare din cauză că este diferit de ceea ce aţi gândit că va fi, dar este exact ceea ce aveţi nevoie. Este exact ceea ce alegeţi voi. Asta este, atunci când ne adunăm astfel, când putem râde puţin, ceea ce este... este un miracol în sine, acela că fiinţele spirituale au învăţat să râdă din nou. Amuzant. (râsete, căci Linda încearcă să pornească înregistrarea cu râsete) Da.

Dar hai să ne întoarcem la istorie. (în cele din urmă se aude şi înregistrarea cu râsete) Hai să ne întoarcem la istorie. Istoria este cel mai mare basm, pentru că nu conţine toate elementele. Deseori este scrisă de către ceea ce numiţi voi învingătorii, este scrisă de învăţaţi. Este foarte multă informaţie eronată în legătură cu timpurile lui Yeshua, de exemplu. Eu râdeam, de fapt, de unele din slide-urile de mai înainte, „Biblie versus RH”, pentru că există foarte multă informaţie şi oamenii o iau foarte literal.

Niciodată să nu faceţi asta cu această informaţie. Mai întâi de toate, o să se întoarcă împotriva voastră. În al doilea rând, este vorba despre esenţă, nu despre cuvinte. E vorba despre simţiri, despre radianţă, nu despre detalii. Când începeţi să citaţi fraze exacte din oricare mesaj, realmente îi îndepărtaţi pe oameni. Mă îndepărtaţi pe mine (face o pauză, aşteptând înregistrarea cu râsete) şi de fapt vă îndepărtaţi şi pe voi. Sinelui vostru nu-i place să audă toate acele lucruri didactice... (înregistrarea cu râsete) Cred că azi avem o pauză în sistem. (înregistrarea cu râsete)

Oh, noi nu suntem liniari! Pricep. Dă-i drumul când vrei. (audienţa râde, căci înregistrarea cu râsete rulează de două ori) Istoria acestei... (apare brusc un slide cu sonorul “Rrrrrrrrr! Rrrrrrrrr!!”)

LINDA: Nu am făcut eu aşa.

ADAMUS: Istoria acestei ţări nu este cea scrisă în cărţi. Ei bine, o parte a ei este scrisă în cărţi, dar adevărul acestei ţări, America, nu se află cu adevărat în cărţi. Oh, nu ar fi mers atât de bine şi în cele din urmă nu contează cu adevărat.

Întrucât suntem îmbrăcaţi pentru această ocazie, întrucât vorbim despre libertate şi pentru că este weekendul vostru sacru – oh, americanii îl tratează aşa de sacru! (râsete, căci face o pauză, iar Linda încearcă să pornească iar înregistrarea cu râsete) Ok, acum îţi luăm asta. (râsete, căci îi ia telecomanda Lindei şi o dă Normei) Să nu i-o dai lui! (lui Garret) Vaai! Vulpea să păzească coteţul găinilor? Nu! (mai multe râsete)

Istoria europeană

Haideţi să aruncăm o privire, o privire rapidă la istorie. Europa era în tulburări de... ei bine, de câtă vreme îmi amintesc eu. Însă Europa era în tulburări în mod special în perioada secolelor XVII şi XVIII. Erau multe lupte, războaie, familii mici, dar puternice, controlau mulţi oameni şi vieţile lor, iar ei nu mai puteau răbda. Ceva trebuia să se schimbe, dar sistemul nu vroia să se schimbe. Sistemul era destul de mulţumit cu sine, dar conştiinţa ţinutului – a celui fizic – şi conştiinţa oamenilor din acele ţinuturi obosiseră şi le ajunsese, din diverse motive, în care voi intra în această prelegere. Însă în principiu era un punct de schimbare a unei ere, o schimbare de eră pe care o experimentaţi acum, în schimbările sale cumulate.

Trebuia să fie o schimbare în cele din urmă în echilibrul masculinului şi femininului, care nu era prea prezent în Europa la acea vreme. Era dominată de masculin, energiile erau foarte masculine, chiar şi la unele dintre reginele pe care le cunoşteam şi cu care lucram. Ele încă erau foarte, foarte controlate de consiliul de bărbaţi din jurul lor. Europa din acea vreme, deşi noi depuneam multe eforturi pentru a aduce un anume echilibru, Europa din acea vreme nu accepta noua înţelegere a spiritului, a lui dumnezeu.

Biserica... pe care am iubit-o mult în zilele sale de început… vă rog să nu interpretaţi asta greşit, am iubit-o mut, ca şi voi toţi. Am fost parte a grupului mare, care a contribuit la crearea sa, care a ajutat la aducerea energiei lui Yeshua pe această planetă. Apoi, cinci, şase sute de ani după fondarea bisericii, a intrat în corupţia omenirii, a virusului energiei sexuale şi îndeosebi în dezechilibrul masculinului.

Biserica ţinea strâns întreaga Europă sub aspectul politicii, finanţelor, absolut, şi arta la fel – ceea ce era o ruşine, fiindcă, aşa cum am spus înainte, arta va salva lumea. Cu adevărat. Biserica ţinea strâns autorităţile şi toate afacerile. Orice se întâmpla, puteai fi sigur că şi-a amestecat şi biserica o mână, fie în bine, fie în rău. Oh, erau amestecaţi în corupţie şi în grupări criminale ale vremii. Erau amestecaţi în orice tranzacţie, în orice distribuţie de produse, care înseamnă, de fapt, distribuţie de energie. Nu era vorba doar despre predicarea textelor sacre, care sunt absolut sacre. Dacă vă întoarceţi la primele traduceri, acolo se spuneau lucruri foarte frumoase.

Astfel că exista un mare dezechilibru şi aveam dificultăţi în remedierea lui. Mereu exista lupta împotriva altor forţe. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care unele dintre grupuri, precum cel numit Frăţia Albă – de fapt nu se numea deloc astfel, era doar Frăţia –, masonii liberi şi altele au fost fondate. Au fost fondate (a) pentru ca oamenii să poată studia cu adevărat mistica şi (b) pentru ca unii să poată avea o slujbă în afara bisericii. Cumva ca un sindicat de la acea vreme.

Am lucrat intens cu cele precum doamna de Pompadour, Maria Josepha în Germania, cu Margot din zona franceză, cu multe, multe alte personaje feminine sau dintre membrii feminini ai familiilor regale. Multe dintre ele au participat, de fapt, au participat în secret la Şcolile Misterelor. Cele mai multe dintre ele s-au întrupat în Europa la acea vreme, la finalul secolului XVII şi în tot secolul XVIII, s-au întrupat în familii regale, în poziții de putere, anume pentru a ajuta la schimbarea echilibrului a ceea ce se petrecea în Europa.

Atunci când ei, atunci când voi, atunci când eu şi alţii, cei care lucram la asta, am înţeles că probabil nu se va produce, că era mult mai dificil să curăţăm casa veche şi să o reconstruim – casa Europei –, noi am realizat că exista un tărâm nou, un ţinut liber, care fusese pregătit, conservat mult, mult timp, numit America. Nu contează cine l-a descoperit – Norvegia –, dar ideea este că… (râsete) Ideea este că… Ei, se vor lupta la nesfârşit pentru asta. Ideea este că noi am realizată că va fi mai uşor să creăm o ţară nouă, una liberă, care a fost numit Noua Atlantidă. Era mai uşor să aducem unele din energiile feminine aici, iar unele dintre femei şi dintre ceilalţi – şi femeile pe care le-am menţionat – au fost parte integrantă din crearea acestei ţări.

Acum, istoria vorbeşte despre cei care au semnat pentru Declaraţia de Independenţă şi pentru Constituţie, iar voi cunoaşteţi multe dintre numele acelor bărbaţi. Ei au venit mai târziu. Şi ei, de asemenea, mulţi dintre ei, înţelegeau ce se petrece. Înţelegeau că femeile Europei, soţiile regilor şi prinţilor, baronilor şi conţilor, ajutau la crearea acestor lucruri.

America urma să devină o lumină călăuzitoare. Urma să atragă oameni din întreaga lume. Singurul mod în care această ţară ar fi putut funcţiona ar fi fost să aibă oameni din toate ţările Europei, din Africa, din Asia şi în cele din urmă din ceea ce acum numiţi America de Sud. Erau şi indigeni, urmau să fie şi cei care mai fuseseră mult timp pe Pământ, dar şi cei noi. Unii au numit acest loc „cazanul de topire”, dar trebuia să aibă acel echilibru, trebuia să aibă echilibrul energiei feminine. Trebuia să existe toleranţă, chiar şi faţă de organizaţiile religioase. Trebuia să existe toleranţă faţă de biserică. V-aţi putea gândi că noi am spus: “Nu, biserica o ţinem în afară”, deoarece a provocat atâtea probleme în Europa, cu dezechilibrul spre masculin şi cu ceea ce numim virusul energiei sexuale.

Istoria americană

Astfel că această ţară măreaţă a fost pregătită, iar mulţi au venit aici înainte de Mayflower[2]. Despre ei nu s-a scris. Mulţi au venit aici ca să pregătească energetic acest ţinut. Unii dintre voi poate că aveţi amintiri, fiindcă sufletul vostru s-ar putea să fi avut o întrupare ce a fost prezentă în acel timp. E foarte similar cu fiinţele angelice care au venit pe Pământ înainte ca acesta să fie populat de vreun fel de fiinţă vie. Fiinţele angelice au venit aici şi au semănat. Astfel că au existat grupuri ce au venit în America cu mult timp înainte de menţiunile din cărţile de istorie şi au semănat.

Ei au vorbit cu indigenii, cu oamenii din Primele Naţiuni, cei pe care i-aţi numi indieni, despre crearea aici a Noii Atlantide. Indigenii au înţeles în întregime. Este o parte a descendenţei lor şi o parte a istoriei lor, pe care au transmis-o din generaţie în generaţie: “Într-o zi acest pământ măreţ va găzdui oameni din întreaga lume, oameni cu conştiinţă înaltă, oameni care înţeleg ce se petrece într-o eră nouă a omenirii”. Contactele de la origini cu indigenii erau favorabile şi corecte, echitabile şi sincere.

Din nefericire, mai târziu s-a constatat că unii dintre indigeni nu vroiau să renunţe, aşa cum fuseseră deja de acord. Anasazii, hai să vorbim despre ei: au înţeles la un anume punct că acest pământ va găzdui oameni din întreaga lume, care vor căuta crearea ţinutului libertăţii. Anasazii au plecat cu toţii, dintr-o dată – puf! Oh, aţi putea spune că a fost o boală – nu contează. Aţi putea spune că era nava-mamă – probabil că nu. Indiferent ce spuneţi, indiferent ce spune istoria, nu contează cu adevărat. Însă ei au înţeles, iar mulţi dintre ei s-au reîntrupat drept ceea ce aţi numi primii colonişti în acest ţinut.

Acest ţinut a fost infuzat cu energie feminină şi masculină, cu un echilibru foarte sănătos al ambelor. A fost creat pe principiile libertăţii, ale libertăţii pentru fiecare persoană. Da, ştiu că puteţi spune că a durat sute de ani ca să se ajungă acolo, la dreptul de vot al femeilor. Nu a contat, deoarece femeile erau realmente influenţa… sau ar trebui să spun că zeiţa, femininul, reprezenta influenţa subterană în această ţară. Astfel că oamenii au venit aici şi totul a fost proiectat cu o mare cantitate de libertate. Am mai vorbit despre libertate în unele din mesajele noastre de dinainte. Vor oamenii libertatea cu adevărat? Este discutabil, însă la vremea fondării acestei ţări, da, o vroiau. Aşa că, dragi Shaumbra, această ţară a fost proiectată ca lumină călăuzitoare care să radieze ce poate fi libertatea către toate celelalte ţări, către întreaga Europă, către întreaga Africă, Asie, către întreaga lume.

Se ştia de la început că această ţară va avea o abundenţă de resurse, de bani, de ceea ce aţi numi putere – dar este cu adevărat doar capacitatea de a atrage energie pentru a vă servi – şi se ştia că această ţară va fi puternică în ceea ce priveşte trecerea prin cele mai întunecate timpuri de pe Pământ, cele ale războaielor mondiale şi ale altor evenimente. Se ştia că această ţară va rămâne puternică, că va fi lumina pentru unele din cele mai întunecate zone ale omenirii. Va rămâne puternică chiar şi atunci când fiinţe din afară, din dimensiuni exterioare, vor încerca să interfereze. Această ţară, în esenţa sa, ştia că într-o zi va elibera acel rol, că nu va mai fi nevoie de o mare putere pe această planetă, că nu va mai fi nevoie să fie singurul loc în care să există o uriaşă abundenţă a puterii. Asta se petrece acum. Noua Atlantidă funcţionează.

Ştiu că mulţi vă întrebaţi încotro merge această ţară, de ce sunt atâtea probleme economice. Ei bine, economia este o problemă în întreaga lume, în cea mai mare parte. Trebuie să râd: de curând cineva a întrebat dacă prevăd prăbuşirea economiei mondiale. Deja s-a petrecut! Asta e partea frumoasă. Cu adevărat! Nu se bazează pe nimic în aceste zile, în afară, poate, de încredere, iar oamenii au ieşit din încredere.

Substanţa reală a economiei globale s-a prăbuşit acum câţiva ani. Lucrul interesant este că încă mai continuă. Voi mai continuaţi. Nu e ca în vremea marii căderi[3], când era hos pretutindeni. Acesta e lucrul uluitor. S-a prăbuşit şi iată-ne aici. Deoarece conştiinţa alege să meargă mai departe, nu mai are nevoie de structura în care se afla înainte. Nu are nevoie de o structură comună, comunistă, aşa cum susţin unii oameni – o structură comunistă. Nu are nevoie de o cădere totală. S-a prăbuşit şi este aici.

Este o analogie bună cu voi înşivă. Voi v-aţi prăbuşit şi încă sunteţi aici. V-aţi prăbuşit în toate felurile posibile, mental, fizic, spiritual, dar totuşi este ceva ce perseverează în voi, în relaţia voastră cu propriul suflet, în dorinţa şi pasiunea voastră de a trăi, care continuă. Este uimitor. Este o teorie interesantă – lucrurile se pot sfărâma şi încă pot merge înainte. Sfidează cea mai marte a fizicii şi logicii, dar este foarte, foarte adevărat. Priviţi în următorii câţiva ani, fie că este vorba despre voi personal, fie că este vorba despre grupuri, despre naţiuni sau despre lume, că se poate prăbuşi. Cu alte cuvinte, identitatea veche se destructurează, se de-identifică, însă identitatea reală, adevărul real continuă. Ah! Este un lucru frumos.

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să respirăm adânc cu asta. Ţineţi minte aceste lucruri. Vom conecta punctele, pentru că toate se leagă.

Istoria atlantă

Acum ne vom întoarce la Atlantida. Atlantida. Ne vom întoarce acolo, deoarece Atlantida a reprezentat a doua eră a omenirii. Lemuria a fost prima, Atlantida a doua. Societatea atlantă nu avea nici un concept asupra lui dumnezeu. Ei căutau Sursa, dar nu în ceea ce consideraţi voi a fi termeni spirituali. Nu era conceptul unei fiinţe mai măreţe. Căutau magia. Căutau secretul. Căutau elixirul, iar mulţi atlanţi şi astăzi fac acelaşi lucru. Voi, dragi atlanţi, v-aţi aflat în aceeaşi capcană uneori.

Ei căutau acel lucru unic, cum să combine câteva substanţe şi să obţină sursa de bază a vieţii, fie că era în... ei credeau că este în apă sau în anumite alimente. Au început să se uite insistent la cer – voi aţi început să vă holbaţi la cer –, spunând: “Trebuie să fie acolo, pentru că aici nu am găsit-o. Trebuie să fie pe undeva, pe acest cer magic, în stelele nopţii” şi au început să facă, de fapt, multe lucruri interesante. Astronomia şi astrologia provin din Atlantida. Dar, pe când ei făceau asta, pe când cercetau stelele în căutarea Sursei, a venit timpul, a venit momentul evoluţiei acelei ere, iar lucrurile au început să se strice. Lucrurile au început să se destrame în Atlantida.

Acum, aţi putea spune că finalul a fost provocat de Azura Timu [4], de războaie şi de dezechilibrul energiei sexuale. Acele lucruri au venit ca răspuns, tot aşa cum lucrurile vin spre voi ca răspuns. Acele lucruri au venit ca răspuns la chemarea din partea conştiinţei, chemarea din interior, pentru următoarea evoluţie, următoarea spirală, următorul pas mare, pasul care a spus: “Trebuie să fie ceva mai mult. Cam este timpul să integrăm, să lucrăm cu şi să fim acel ceva. Ce este?”

Ei bine, Atlantida a căzut, indiferent de motiv – războaie, vreme, distrugere, asteroizi, toate celelalte. A căzut. Nu s-a petrecut dintr-o dată, dar a fost dureros. A fost foarte, foarte dureros. Cei mai mulţi dintre voi aţi trecut de acea durere, dar încă mai există durere reziduală rămasă în urmă, căci era un ţinut pe care l-aţi iubit foarte mult timp.

Atlantida era un loc al unei societăţi comunale, însemnând că trăiaţi împreună. Nu exista individualitate. Nu exista unicitate. Era doar ceva mare. Copiii voştri erau crescuţi în comunitate. Era ca un kibuţ mare. Hmmmm, nu mai suntem amuzanţi, nu-i aşa? Dar a fost amuzant. O mare com... (înregistrarea cu râsete) O comună mare.

Pe măsură ce lucrurile au început să se destrame – pentru un motiv foarte bun, a început să se deterioreze – atlanţii, oamenii care rămăseseră, au intrat sub pământ. Cu adevărat au făcut asta. Foarte, foarte puţini puteau supravieţui pe suprafaţa Pământului la acel timp. Era violentă, cu incendii, inundaţii, cu furtuni… cumva ca acum. Era foarte violent. Era dificil. Fiarele, animalele, deveniseră feroce. Substanţa, structura energetică a relaţiei dintre oameni şi animale s-a deteriorat. Animalele s-au întors împotriva oamenilor şi invers. Nu erau vremuri prea plăcute. Majoritatea celor rămaşi au mers sub pământ.

Acum, aici este o metaforă interesantă. Dedesubt, sigur, unii dintre voi v-aţi gândit că veţi avea o ascunzătoare. Unii v-aţi gândit că eraţi mai aproape de sursa cristalelor, acolo unde erau energii ale cristalelor ce menţineau societatea în mişcare. Aveaţi electricitate, cu fire mici ce mergeau în toate părţile. Scuze, ăsta era sarcasm.

LINDA: Ha, ha, ha.

ADAMUS: Atlanţii foloseau cristale, aşa că au intrat sub pământ. În acele timpuri erau obişnuiţi oricum să intre sub pământ, pentru că de acolo îşi aveau energia. Au intrat sub pământ, însă metafora, simbolismul, sunt foarte importante aici, pentru că era evoluţia unei ere. Ei căutaseră în stele răspunsul. Era timpul să devină reali, să intre în pământ, să se conecteze cu Gaia.

Una dintre problemele din Lemuria era că spiritul în corp fizic era atât de uşor, atât de aerian, că nu se putea susţine aici, nu se putea împământa, iar acest lucru a fost dus mai departe în Atlantida. Acum, prin intrarea în pământ, realmente s-a făcut legătura cu Gaia. Zeci de mii de ani oamenii au trăit în cea mai mare parte în subsol, iar când timpul a fost potrivit au început să iasă la suprafaţă. Prin urmare, piramidele au fost modul de a ieşi. Erau un tip de protecţie şi de găzduire, erau şi un fel de punct de focalizare energetică.

Piramidele, dragii mei prieteni, în cea mai mare parte – nu toate, dar cele mai multe – au fost construite din adânc în sus. Istoria spune: “Ei bine, nu. Ei au luat o grămadă de blocuri de piatră şi le-au tras mii sau sute de mii de mile, blocuri de piatră prea mari ca să fie mişcate chiar de grupuri de bărbaţi. Le-au construit dinspre interior spre exterior. Încă mai existau suficiente resurse de energie în structurile cristalelor din sol, plus sursele naturale de energie din pământ – sursele termale, cele de căldură, de presiune – nu era aşa de dificil să le construiască din interior în sus.

Ca revelaţii interesante, acum ei descoperă tot mai multe piramide îngropate în adâncul pământului. Ei bine, nu doar praful deşertului le-a acoperit. Multe dintre ele… vor descoperi că au fost construite din sol în sus. Un sistem uimitor de tunele mergea între ele. Ce altceva aveaţi de făcut în aceşti 10.000, 20.000 de ani în subsol? Construiaţi şi mai multe tunele, ştiţi, conectate. Fluvii subterane purtau bunuri dintr-un loc în altul.

Plante... voi spuneţi: “Dar nu este întuneric acolo?” Nu, nu era, deoarece exista suficientă energie cristalină – încă mai există – care oferea o iluminare frumoasă, stabilă, care, de fapt şi foarte sincer, era mai frumoasă decât cea a soarelui. Era o radiere. Soarele are o lumină dură şi cu efecte energetice aspre. Acele structuri ale cristalelor erau frumoase. Şi de asemenea… atlanţii ştiau cum să le folosească pentru a genera orice vroiau. Erau sursa lor de energie. Puteau creşte hrană. Puteau, oh, puteau face vindecări cu unele dintre acestea.

Nu a mai rămas multă energie cristalină acolo, cu excepţia marelui cristal din centrul Pământului. Acolo nu e doar lavă topită. Este un cristal imens în centrul Pământului. Încă este acolo. Acesta e un lucru bun. Asta vă permite vouă să fiţi aici.

Ne întoarcem la subiect. Energiile din cristale au început să plece acum mult timp, iar asta a fost adecvat, pentru că oamenii au cerut asta, nu pentru că aţi fi fost răi, iar energiile nu v-au mai plăcut şi au decis să plece. A fost potrivit. A fost tranziţia, pentru că în cele din urmă, dragă David, dragă Penny şi Edith – draga mea Edith, oh, un sărut azi (o sărută) –, fiindcă în cele din urmă este vorba despre a realiza că este aici. Este aici sau nimicul o atrage aici. Eu Sunt o atrage.

Istoria recentă

Următorul pas: oamenii au început să iasă din subsol. La început a fost traumatic, dificil. Au fost multe lucruri frumoase în legătură cu... Erau şi grădini dedesubt. Erau grădini foarte frumoase. Mai târziu unii au încercat să recreeze acele grădini la suprafaţă. Grădinile din Babilon încercau să fie o replică a unora din frumoasele, uluitoarele grădini din interior.

Acum, nu vă lăsaţi prinşi în asta, nu vă gândiţi că trebuie să vă duceţi acasă, să luaţi lopata şi să începeţi să săpaţi. (râsete) Este vorba despre a trăi chiar aici, chiar acum. Vă pot auzi pe unii dintre voi, da. Dacă aş fi un marketer mai bun, aş lansa o lopată specială Adamus… pentru makyo. (râsete)

LINDA: Ha, ha, ha, ha, ha.

ADAMUS: (râzând) O audienţă dură. Aşa că, dragi Shaumbra, înţelegeţi că era se schimba. Se ieşea din era atlantă şi se intra în era christică, era de cristal, era christică, astfel că toate aceste schimbări erau parte din asta. În era christică, era vorba despre a începe să înţelegeţi conceptul de dumnezeu, de spirit, al Sursei, dar care nu era un loc sau un lucru, ci al Sursei mereu prezente, al Sursei care sunteţi voi.

Astfel, conceptul de dumnezeu, Spirit, a început să prolifereze printre cei care trăiau acum la suprafaţă, iar cei ce trăiau la suprafaţă, aşa cum sunt oamenii dispuşi să facă, nu s-au putut pune de acord asupra unui singur concept de dumnezeu. Au început să creeze zei pentru orice – zei ai cerului, ai apei, ai focului, ai păsărilor, ai urşilor, ai peştilor. Orice ar fi fost, un zeu a fost creat pentru acel lucru. Mai există încă religii pe Pământ care adoră peste 100.000 de zei. Acum, niciun om nu este capabil să adore şi să mulţumească toţi aceşti zei, pentru că, ştiţi, zeii sunt capricioşi şi au nevoie de multă adorare. Nu e suficient timp în fiecare zi pentru fiecare dintre cei 100.000 şi lor nu le place dacă încercaţi să-i mulţumiţi pe toţi odată. Nu e suficient de onorant. Nu-mi vine să cred ce amuzant sunt azi, dar voi nu râdeţi. (râsete)

Astfel că oamenii au început să dezvolte mulţi, mulţi zei şi îi adorau pe mulţi dintre ei. Într-un fel era corect, căci există o conştiinţă a păsărilor. Există o conştiinţă a copacilor. Există o conştiinţă a furnicilor. Luaţi oricare dintre specii şi are un o conştiinţă de grup sau colectivă pe care o puteţi accesa. Însă nu este un dumnezeu, ca să spun aşa, şi nu are nevoie de adorare. Focul este o energie adusă în manifestare de către conştiinţă. Este o energie care răspunde conştiinţei. Toată acea energie răspunde şi se manifestă în diverse moduri.

Astfel că în cele din urmă, un atlant minunat, un atlant grozav, care fusese un lider cunoscut de mulţi dintre voi în vremurile Atlantidei, pe numele său Abram, Abraham, a apărut şi a spus: “Hai să-i dăm afară pe toţi zeii şi să avem un singur dumnezeu”. Conceptul lui era foarte clar şi de fapt avea destul de multă dreptate. El a spus: “Hai să înţelegem conceptul de…” – conceptul originar era ceea ce cred că aţi numi panteism şi se referea la un dumnezeu – există o singură Sursă -, iar asta a fost în regulă până când mulţi, mulţi, mulţi ani mai târziu, oameni au început să intre peste el.

Abraham, din care, apropo, derivă cea mai mare parte a marilor religii ale lumii – islamul, iudaismul, creştinismul – Abram avea conceptul unui singur dumnezeu, un dumnezeu viu, un dumnezeu real, iar acel dumnezeu era al tuturor lucrurilor. Oamenii l-au distorsionat mai târziu şi au început să-l transforme într-un dumnezeu din afară şi nu aşa trebuia să fie. Bisericile au început să spună: “Nu zei – un singur dumnezeu, absolut, aşa ne este mai uşor tuturor, însă acel dumnezeu este în altă parte. Dumnezeu este în rai, nu aici”. Aceasta cu adevărat a dezechilibrat cumva schimbarea acelei ere. Într-un alt fel a oferit experienţe bune oamenilor, dar până azi dumnezeu a rămas pe afară.

Nu mai poate fi astfel. Nu mai poate fi astfel, căci pe măsură ce această eră nouă, pe care o numim era Noii Energii, evoluează, prinde formă, nu puteţi avea un dumnezeu care să fie în altă parte. Trebuia să aduceţi acasă acel dumnezeu. Trebuia să aduceţi aici acel dumnezeu, iar exact asta se petrece acum pe planeta voastră.

Era actuală

Dacă vreţi să eliminaţi toată aglomeraţia, tot acel makyo filosofic, discuţiile politice şi economice, puteţi ajunge până la urmă la un singur lucru de bază. Evoluţia acestei ere înseamnă „Eu Sunt dumnezeu”, dumnezeul prezent chiar aici, în loc să fie altundeva, dumnezeul care se manifestă şi păşeşte pe Pământ.

Nu este doar o tendinţă religioasă ori spirituală. De fapt, hai să îndepărtăm asta de revistele de spiritualitate sau religie. Este un trend de conştiinţă care are loc. Nu are legătură cu religiile. Religiilor nu le place. Religiile, aşa cum au tendinţa şi oamenii, intră foarte mult în sistemul lor. Sunt foarte prinse în el, iar apoi îşi extrag puterea din el. Cu alte cuvinte, sunt anumiţi oameni, anumite grupuri, organizaţii ce deţin putere şi nu vor să interfereze ceva cu asta. Ei bine, din păcate, oricând aveţi o structură a puterii, mai devreme sau mai târziu va cădea. Iar acesta este un lucru bun.

De fiecare dată când veţi crea ceva prin control şi, în general, prin putere – deoarece controlul şi puterea merg mână în mână – se va prăbuşi. Oricând creaţi ceva în libertate, oricând creaţi ceva şi îi daţi libertatea absolută, aceeaşi libertate pe care spiritul şi sufletul vostru v-au dat-o vouă, va înflori şi va evolua. Şi oricând creaţi ceva – o carte, un proiect sau orice altceva, o nouă identitate pentru voi – şi îi daţi libertate, poate îndura cele mai dificile furtuni. Poate trece prin haosul absolut. Poate rezista colapsului oricărei alte structuri – de fapt, într-un fel, se descurcă mai bine în acele situaţii – pentru că este expresia liberă a spiritului. Are libertate. Are graţie.

Astfel că dacă vă întrebaţi în legătură cu viaţa voastră, creaţiile voastre şi propriul Eu Sunt, amintiţi-vă asta. Este ceva ce facem cu grupul Keahak 99. Ei încă nu ştiu asta. Aşa că, dragi Shaumbra, nu este o schimbare de eră spirituală sau religioasă. Este o schimbare a conştiinţei. În cele din urmă, dacă priviţi în urmă, la istoria omenirii, veţi înţelege că dumnezeu, spiritul, este prezent chiar aici.

De fapt, dragi Shaumbra, este un dumnezeu viu. Este era la crearea căreia aţi contribuit, iar multor oameni, multor grupuri de pe Pământ nu le place deloc. Oh, ei nu ştiu neapărat că voi sunteţi aceia. Ei cred că sunteţi doar nişte new ageri superficiali. Daţi-le voie. Lăsaţi-i să creadă asta, pentru că nu este aşa. Nu sunteţi deloc astfel. De asta vorbim despre makyo – despre a scăpa de unele din neadevăruri şi de unele din zorzoanele vechi. Evoluţia conştiinţei, dumnezeul cel viu prezent pe Pământ – exact asta se petrece. Puteţi privi la ceea ce se petrece în lume, care este curentul subteran. Mişcarea sau cauza subterană se petrec. Puteţi vedea asta în economie, politica, psihologie.

Voi, dragii mei prieteni, aţi chemat ceva diferit. În esenţă, aţi spus: “Sunt pregătit să evoluez şi nu-mi pasă ce implică”. Niciodată să nu mai spune asta din prima. Mai întâi negociaţi. (râsete) Aţi spus: “Sunt pregătit pentru ceva”, astfel că v-au răspuns fiinţe precum Kuthumi ori Tobias, eu şi alţi mesageri. Noi nu suntem mesageri. Suntem, simplu… noi clarificăm. Asta suntem, cei care clarifică. Noi am ajutat ca acestea să fie spuse în cuvinte, prin lucrul uluitor numit Shoud, claritatea voastră pe care mintea nu vă lasă să o vedeţi.

Dincolo de minte

La această limită înaintată a spiralei evoluţiei, treceţi prin a învăţa cum să mergeţi dincolo de minte. Dacă restrângem puţin, mintea a devenit dumnezeu, într-un fel. Ştiţi, trebuie să clarific ce a spus Cauldre mai devreme. Mintea, implicit, a devenit dumnezeul, dar, pe de altă parte, cea mai mare bătălie cu dumnezeu se poartă în minte. Este un fel de paradox. În vreme ce oamenii consideră mintea supremă, aveţi această luptă imensă ce continuă, cu mintea şi spiritul. De asta cei mai mulţi oameni nu au şi nu pot avea percepţii de iluminare. Ei nu pot avea momentele ahmyo, care în cele din urmă devin momentul ahmyo-tot-timpul.

Ei sunt blocaţi în minte. Acesta este un uriaş câmp de luptă, câmpul de luptă al minţii ce luptă pentru teritoriul ei, împotriva unui dumnezeu care oricum este mental. Astfel că toate acestea se petrec. Voi aţi chemat şi aţi spus: “Este timpul. Noi – eu – vrem ceva diferit”. Astfel că noi am răspuns. Cel mai mare subiect de discuţie, cât timp voi fi cu voi, se referă la trecerea dincolo de minte. Când voi ieşiţi din minte, eu plec. Ce înţelegere grozavă.

LINDA: Hmmm.

ADAMUS: Nu, eu urmez modul în care mă conectez cu voi deocamdată, dar nu va mai fi nevoie să facem asta, rutina în care suntem, pentru că dintr-o dată aveţi atâta încredere în voi că nu mai aveţi nevoie de separare. Asta este – o separare. La un anume punct o veţi integra.

Un exemplu bun: cei mai mulţi dintre voi l-au integrat pe Tobias. Cei mai mulţi dintre voi l-aţi integrat pe Tobias. Acum, Tobias este o fiinţă suflet, evident, care trăieşte o exprimare numită Sam, însă esenţa lui... nu aveaţi nevoie ca Tobias să stea pe scaun, cu ochii închişi, ca să aducă mesaje sacre cu toată pompa din jur. (câteva râsete) Nu aveaţi nevoie. Tobias v-a răspuns în modul în care aveaţi nevoie să vi se răspundă. Acum zece ani asta aveaţi nevoie să vedeţi şi să percepeţi. Astăzi mă aveţi pe mine. (râde) Este puţin diferit.

Revenim la subiect. Cea mai mare problemă a mea în lucrul cu voi este trecerea dincolo de minte. Este dur. Este cu adevărat dur. Puneţi-vă în locul meu într-o zi, pentru că mintea stă pe loc şi încearcă să priceapă totul. Sunt momente în care alunecaţi dincolo de minte, dar apoi vă trageţi înapoi. Spuneţi: “Oh, dumnezeule, îmi pierd minţile”. Ei bine, da! Pentru asta suntem aici. Despre asta este vorba.

Unii dintre voi se tem foarte tare să meargă dincolo de minte, pentru că nu ştiu ce este acolo. Nu ştiţi ce este în întunericul de dincolo de minte. Şi ai auzit, ai fost hipnotizată, draga mea. (vorbeşte cu cineva din sală). Oh, ei au fost hipnotizaţi. Oh, nu atât voi, dar oamenii au fost hipnotizaţi să creadă că, dacă nu se umplu pe sine cu tot acel makyo despre dumnezeu, Iisus şi toate celelalte lucruri, dacă nu sunt constant plini de asta, ei bine, atunci sunteţi cu toţii doar un vas gol pentru... (audienţa spune “Satana”) Nu am spus eu cuvântul, cu voi. Satana. Din nou, vorbind despre slide-urile de mai devreme – Biblie sau RH – există foarte, foarte, foarte puţine menţionări ale Satanei în Biblie. Cu adevărat. Lucifer. Lucifer, îngerul de lumină, hello?! Însă răsucit şi distorsionat.

Astfel că există o mare frică faţă de trecerea dincolo de minte, pentru că aţi fost hipnotizaţi să gân... …hipnoza în masă este foarte uşor de făcut. (râsete, căci face o faţă “hipnotică” spre cineva) Este foarte uşor de făcut, căci mintea este precum… este un fertilizator pentru hipnoză. Mintea este un teren fertil, pregătit. Oh, vrea aşa de mult să fie hipnotizată. Ştiţi de ce? Pentru că nu se poate suporta pe sine. Cu adevărat nu poate – cel puţin nu în modul în care este dezvoltată, astfel că se face pe sine vulnerabilă la hipnoză, ca să nu trebuiască să-şi facă faţă sieşi. Aşa că e foarte susceptibilă la hipnoză. (râsete)

LINDA: Ce a fost amuzant?

ADAMUS: Nimic. Ei au crezut că sunt amuzant. Nu eram. Trecerea dincolo de minte – ce se petrece? Ce este în întuneric, în acel abis, în acel nimic? Mintea nu poate contempla asta. Aceasta este problema. Mintea nici nu poate începe să contemple asta, astfel că trage o linie şi spune: “Nu este nimic acolo. Este non-existenţa. Este sfârşitul. Este finalul, moartea sau, şi mai rău, pur şi simplu intrarea în nimic”. Nu! Dincolo de minte este experienţa, potenţialul, alegerea, viaţa. Asta este dincolo de minte.

Astfel că treaba mea, cea pentru care am fost chemat, este să vă ajut să ieşiţi din minte. Vreau să fac asta cu multă.. ei bine, cu multă clasă şi fineţe. (râsete) Fac asta prin… (înregistrarea cu râsete) prin ceea ce unii dintre voi numesc giumbuşlucuri. De ce? Ei bine, mai întâi de toate, dacă aş fi stat aici, cu Cauldre cu ochii închişi şi doar rostind o predică, aţi dormi buştean cu toţii. Vreau să fiţi prezenţi. De ce? De ce? Pentru că – şi aş vrea să văd tricouri, pălării, abţibilduri cu asta (scrie pe tablă) – este era Spiritului prezent.

Spiritul este prezent

Spiritul este prezent. Este o frază mică şi de impact. Spiritul este prezent. Vezi, Sart? Da? Tricouri? Da. Spiritul este prezent. Aceasta este era. Este era integrării. Este era aducerii… lasă-mă să o dau cuiva în care să am încredere. (râsete, căci încearcă să îi ia telecomanda Lindei) Este era aducerii Spiritului pe Pământ în această viaţă, în acest corp, în momentul Acum. Prezent. Spiritul este prezent. Prezent înseamnă chiar acum. Nu mai târziu, nu să îl studiaţi, nu să aspiraţi la el. Spiritul este prezent în această sală.

Acum, mintea spune: “Ei bine, eu nu sunt încă Spiritul. Nu sunt pregătită. Trebuie să mai fie ceva”. Apoi voi creaţi acea dinamică, pentru că vine de aici. Voi o creaţi, astfel că mereu există lucrul următor. Mereu există acea aşteptare. Mintea voastră o creează, fiindcă mintea nu-şi poate imagina Spiritul fiind prezent. De ce? Pentru că pierde controlul, crede că iese din existenţă.

De fapt voi aţi programat-o pentru control. Aţi renunţat în favoarea minţii. Aţi spus: “Tu să ai grijă de lucruri. Eu o să dorm mult timp”. Dar acum, la naiba, vă treziţi. Vă treziţi. Mintea nu ştie ce să facă, astfel că este confuză. Vă treziţi, vreţi mai mult. I s-a spus că este la conducere, că are controlul. A fost hipnotizată încă din vremurile Atlantidei, dar în ultimii 50 de ani ai omenirii a fost mai multă hipnoză decât în toate vremurile Atlantidei la un loc, mai multă decât în toate timpurile de pe Pământ luate la un loc. O uriaşă programare a avut loc.

Deci cum ieşiţi? Cum intraţi în voi şi ieşiţi din minte? Aşa cum v-am spus în Şcolile Misterelor, nu încercaţi să vă pricepeţi calea de ieşire din minte. Nu se poate. Este mintea, care încearcă să priceapă cum să iasă din sine, dar ea mereu va fi în ea însăşi. Aşa va face. Se va spirala absolut în sine. Va fi delirant de fericită, pentru că este ocupată, pentru că are activitate. Încearcă să priceapă lucrurile. Îşi urmăreşte propria coadă, iar în final, epuizată şi obosită, va spune: “Vezi? Chiar muncesc din greu la asta. Merit premii.” Nu! Meriţi să fii împuşcată! (râsete) Meriţi să închei toate astea. Cum se spune? Dacă te întâlneşti cu Buddha pe drum, omoară-l! (Linda suspină) Absolut…

KERRI: Da!

ADAMUS: Absolut. Absolut. De ce? Un singur cuvânt. Începe cu “m.” (audienţa spune: “Makyo!”) Makyo! Makyo şi mintea, ambele încep cu “m.” Spiritul este prezent. Aceasta este era şi asta începeţi să trăiţi voi, dar nu vă puteţi gândi calea spre ea. Nu vă putem ţine prelegeri despre asta. De fapt nici nu încercăm. Noi venim aici – noi, eu, ceilalţi – spunem nişte cuvinte şi sperăm că o parte din energie răzbate. Sperăm că răzbate câte ceva. Este timpul pentru a trăi spiritul pe Pământ, prezent în momentul Acum.

Se discută mult în prezent în cercurile ştiinţifice. Savanţii încep să apară cu revelaţii uimitoare – revelaţii uluitoare– că există forţa vieţii în tot. Există conştiinţă în tot. De fapt nu este adevărat. Îmi pare rău. Ei vorbesc, de exemplu, că există conştiinţă în fiecare foton de lumină, fiindcă în experimentele ştiinţifice ei observă fotonii – particule mici, mici, mici, practic nonfizice – şi sunt uimiţi. Într-o clipă o particulă este acolo, iar în momentul următor nu mai este. Unde se duc? Alături, în următoarea dimensiune. Nu diferă de a ieși pe uşa de aici şi... ai vrea să demonstrezi, Todd? Vrei să ieşi pe uşă? (Todd iese pe uşă) Bun. Apoi mergi ceva mai departe. (râsete)

LINDA: Todd, Todd, Todd.

ADAMUS: Pfff, nou-veniţi. (multe râsete) Mereu se aşează la capete de rând. Nou-veniţi.

LINDA: Scuze. (către soţia lui Todd)

ADAMUS: Astfel că aceste particule fotonice se duc... (soţia lui Todd se duce după el) Curajoasă! Şi iubitoare! (mai multe râsete) Vrei să mergi şi tu acolo? (râde, căci ea nu poate deschide uşa) Vedeţi? Distragere. Am vorbit despre asta luna trecută. Puţină distragere, oh, apoi devine mai uşor şi… da, mulţumesc. Mulţumesc. (aplauze, căci Todd se întoarce)

Astfel că acei fotoni par a glisa în şi din realitate. Ei bine, ce este în realitate? Ei au glisat în următoarea stare dimensională, în următoarea realitate. Este la fel de uşor ca a respira, iar în lucrarea pe care o face Aandrah, este vorba despre a respira. Vă strecuraţi sau să extindeţi în alte dimensiuni. Nu are sens să fiţi singulari într-o dimensiune, vom vorbi despre asta într-un moment.

Astfel că întrebarea este: au conştiinţă fotonii sau oricare dintre celelalte particule subatomice? Nu, nu, nu, nu au. Nu au. Ele răspund conştiinţei voastre, iar aici greşesc puţin savanţii acum. Ei spun: “Oh, există conştiinţă şi lumină. Nu ştiam asta înainte, dar când stau aici şi îmi fac experimentele văd fotonii mişcându-se şi făcând nişte lucruri interesante. Trebuie să aibă conştiinţă”.

Nu. Voi, fiinţele umane, aveţi conştiinţă. Orice altceva este un răspuns către conştiinţă. Totul, totul. Alţi oameni, da, dar lăsaţi-i deoparte un moment. Orice altceva, inclusiv regnul animal, inclusiv regnul vegetal, toate sunt răspunsuri la conştiinţa voastră. Voi le-aţi creat. Conştiinţa voastră este precum un magnet multidimensional. Atrage şi respinge. Solidifică şi deconstruieşte. Constant continuă. Vine de aici (arată spre cineva).

LINDA: Merită aplauze? (Adamus dă din cap “Nu”) Nu?

ADAMUS: Nu.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Aşa că, dragi prieteni, conştiinţa constant aduce şi elimină lucruri. Subliniez aici şi acum că Spiritul este prezent. Voi sunteţi prezenţi. Este vorba în această eră, în cele din urmă, să vă daţi voie să fiţi dumnezeu viu. Nu un dumnezeu conceptual, nu un dumnezeu mental, ci Spiritul prezent aici. aceasta evoluţia/dezvăluirea acestei ere. Mulţi se vor certa cu voi. Vor apăra ceea ce au. Vă vor ridiculiza, vor râde de voi: “Ha! Cum poţi să spui aşa ceva?” Dar, ştiţi, lucrul interesant este că mai devreme sau mai târziu vor veni la voi – oh, ar putea fi peste vieţi întregi – şi vor înţelege exact cum eraţi de clari, ce anume radiaţi, ce emiteaţi.

Uneori vă îndoiţi de voi. Nu, reformulez. Vă îndoiţi de voi aproape tot timpul. Dar aveţi dreptate. Este corect. Sunteţi pe calea cea bună. Aveţi înţelegerea intuitivă exactă a ceea ce se petrece. Mintea se îndoieşte. Mintea este infiltrată şi poluată şi încearcă să tragă înapoi, după care sunteţi cu adevărat nefericiţi. Sunteţi amărâţi. Nivelul vostru de energie este prost. Se pare că totul se destramă din cauza acelei îndoieli. Nu intru azi în asta, deja am vorbit despre ahmyo.

Dar sunteţi pe calea cea bună. Fără îndoială, cu adevărat, absolut adevărat, iar lucrul distractiv este că voi ştiţi. atunci când stăm astfel aici, în loc de a vă umple cu şi mai mult makyo, noi încercăm să-l smulgem. În loc de a intra în cap aici, facem tot felul de glume pentru ca voi să spuneţi în final: “Ştiam eu! Mereu am ştiut! La naiba! De ce m-am îndoit de mine?” Ar fi mult mai uşor, mult mai distractiv dacă v-aţi opri din îndoială. Ce vă împiedică de la bucuria absolută a Spiritului ce este prezent? Puteţi vedea asta ca abţibild pentru maşină? Spiritul este prezent – în maşina pe care o conduceţi în acel moment. Pe tricoul vostru – Spiritul este prezent în acest corp ce poartă tricoul urât. Spiritul este prezent, pe şapca pe care o purtaţi pe cap – “Spiritul este prezent acum în creierul meu. Nu am nevoie ca mintea să împingă Spiritul deoparte”. Spiritul este prezent în acest frumos moment Acum.

Astfel că întrebarea este: cum ajungeţi de aici până aici? Care este saltul? Ei bine, de fapt nu există. Ce facem mai departe? Cum facem Spiritul să fie prezent în corp? Voi sunteţi pionierii noii conştiinţe, dar încă nu trăiţi la acceleraţie maximă, încă nu trăiţi în înaltă definiţie. O asimilaţi câte puţin în fiecare zi, treceţi de unele bariere vechi, dar cum trăiţi? Ei bine… (cineva spune:“Respirăm”) Respiraţi! Integraţi! Integraţi.

Integrare

Acum, am primit scrisori, scrisori spirituale, energetice, care spun: “Fac respiraţia, dar nu se petrece nimic”. Greşit. Greşit. Nu vă faceţi griji pentru felul în care respiraţi sau pentru cât de mult respiraţi sau nu. Ceva se petrece. Mintea nu vede neapărat, deoarece nu vede deloc Spiritul. Mintea va avea o experienţă cu Spiritul, dar nu va percepe neapărat lucrările sale ce se desfăşoară în viaţa ta, Mary, care se petrec în corpul tău.

Cumva e amuzant. Tu spui: “Dar eu respir şi nu se întâmplă nimic”. Ei bine, se petrece. Este chiar acolo, dar nu ţi-ai dat voie să vezi. Şi se petrece. Scutură tot rahatul din viaţa ta, ceea ce este ceea ce ai vrut tu. (râsete) Şi reprezintă un efect direct, despre care vom vorbi într-un moment. Dar cum faci asta? Integrare. Integrare absolută.

Este vorba despre integrarea Spiritului în momentul prezent. Este vorba despre invitarea Spiritului din inima voastră, prin respiraţie, prin oprirea o clipă, prin acea pauză şi permisiunea ca Spiritul, voi, să fie prezent în viaţa voastră – nu în trecut, nu în viitor, nu altă dată, fără îndoială. Fără îndoială. Încă mai există acel mecanism, acel mecanism hipnotizat din voi care spune că trebuie să vă îndoiţi de tot. Trebuie să analizaţi, cumva ca un virus din computerul vostru: “Trebuie să verific totul”. Nu, nu e aşa. Şi mai spuneţi: “Ei bine, da, dar dacă fac vreo prostie?” Cine judecă dacă este o prostie?

Este şi programarea veche pe care o aveţi unii dintre voi, aceea că… (face cu ochiul exagerat) oh, mai fac asta o dată, pentru cameră (face cu ochiul din nou) … programarea veche pe care o aveţi unii dintre voi, aceea că “Nu pot face asta şi asta, căci dacă fac vreo prostie?” Aveţi înregistrări vechi aici. Unii dintre voi le rulaţi de ceva timp. Unii mai mult decât alţii, căutaţi mereu ceva greşit. Am vorbit despre asta la şcoala de alchimie din Sedona. Scanarea constantă. Constanta… este o hipnoză – “trebuie să cred că ceva e greşit”, astfel creierul vostru scanează constant. De fiecare dată când trageţi un pârţ, vă îngrijoraţi că e ceva greşit. Este natural! (râsete)

LINDA: Pardon? Ce-a fost asta?

ADAMUS: Nu e şi acesta un cuvânt uman? (porneşte înregistrarea cu râsete) De fiecare dată când eliberaţi gaz, vă faceţi griji. Vedeţi, nu sună la fel de bine. Da, flatulenţă. Trecerea gazului, aşa îi spun eu mereu. De fiecare dată când vă doare puţin genunchiul sau aveţi un moment în care nu vă amintiţi ceva – oh, binecuvântaţi momentele în care nu vă amintiţi lucruri, căci sunteţi absolut pe calea corectă – dar apoi vă faceţi griji pentru asta, pentru că softul rulează. Puteţi închide softul. Cu siguranţă puteţi.

Astfel că ajungem la punctul de acum, în care spunem: “Cum facem asta? Cum o facem?” Integrare. Cum integraţi? Doar respiraţi adânc. Bucuraţi-vă de momentul în care sunteţi. Nu vă mai gândiţi la asta. Daţi-vă voie să fiţi în spaţiul sigur. Nu e nevoie să fugiţi... opriţi cu toţii acum scanarea mentală, “ce am greşit” ori “de ce anume să mă îndoiesc”. Doar opriţi-le. O rog pe Aandrah să vină în faţă şi vom avea nişte muzică, doar pentru că este frumoasă, puţină distragere, şi hai să facem ceva integrare. Spiritul este prezent.

Nu e nevoie să porunciţi Spiritului să vină, apropo. Spiritul aşteaptă la uşă, de mult timp. Divinitatea voastră aşteaptă acolo, pregătită pentru invitaţie, dar voi alergați prin casă precum pălărierul nebun, spunând: “Ce e greşit? Ce e greşit? Ce e greşit? Simt o prezenţă la uşă, sigur e ceva greşit. A venit să mă ia.” Nu! E doar spiritul vostru care vrea să vină. Apoi, când auziţi asta, începeţi: “Nu ştiu dacă sunt pregătit. Nu ştiu dacă am curăţat totul. Nu ştiu… am casa în ordine? Pot să primesc musafiri? Trebuie să fac un ceai? Ce…” Oh! Dragi oameni, respiraţi adânc şi doar integraţi cu Aandrah. Aandrah, îţi aparţine. (câteva aplauze)

[începe muzica – “Lemurian Home Coming” de Anders Holte][5]

AANDRAH: Acest moment este al vostru. Este creaţia voastră. Vreţi să primiţi? Vă invit acum, pe când vă simțiți corpul relaxându-se, să permiteţi. Permiteţi. Doar simţiţi asta. observaţi cum muzică vă poartă în adânc, tot mai adânc. Profund, adânc. În adânc. Această muzică a fost respirată în creaţie în Camera Regelui. Aveţi o cameră măreaţă în voi. Staţi acum aici... adânc... în centru. Simţiţi asta... acest spaţiu magnific... adânc şi liniştit. Pe măsură ce respiraţi pe nas, daţi voie să curgă în adânc, tot mai în adânc...

Simţiţi asta, căci în bazinul vostru, în centrul vostru, este pace. Pace dincolo de imaginaţia minţii. Tăcere. În acea tăcere, Spiritul vă aşteaptă. Doriţi să primiţi fiecare respiraţie, curgând în adânc, în adânc, în adânc… doar primiţi. Doar primiţi… această ploaie de iubire… ploaia de compasiune. Doriţi? Vreţi? Daţi drumul. Daţi drumul. Tăcere… linişte… pentru ca trupul să poată respira. Primiţi, mângâiaţi-vă propriul spirit, iar apoi eliberaţi.

Respiraţi şi primiţi. Respiraţi şi eliberaţi. Lăsaţi această poveste de iubire să crească. Respiraţi, căci Spiritul este aici, în jurul vostru şi cu voi. Simţiţi asta, această iubire imensă. Respiraţi adânc acum. Cu blândeţe… cu blândeţe… cu blândeţe. Profund, tot mai adânc. Simţiţi asta... ceea ce vrea să vă mângâie. Inspiraţi... expiraţi... căci fiecare respiraţie este o invitaţie, o invitaţie ca spiritul să vină. Tot ceea ce sunt, tot ceea ce noi suntem. Respiraţi şi primiţi. Adânc, adânc… adânc în miracolul vostru. Respiraţie după respiraţie. Respiraţie după respiraţie… devine o vibraţie curgătoare, esenţă vie, uman şi Spirit, atât de împletite, atât de minunate. Tu mă respiri pe mine, dragă Spiritule? Eu te respir pe tine? Adânc… în profunzime stau, în centrul meu, căci împreună respirăm fiecare respiraţie... mireasma noastră. Doriţi să primiţi parfumul creaţiei divine, voi şi esenţa voastră? Da, da.

ADAMUS: Aandrah, e ceva ce contempli de ceva timp, dar nu eşti sigură dacă eşti pregătită să şi faci acel lucru. Cum faci respiraţia cu... hai să spunem, cu un grup avansat ca acesta, un grup iluminat, cum faci respiraţia fără cuvinte? Te las să încerci. Muzica continuă. Ah, îţi dau câteva indicii. Se face prin ochi. Se face prin gesturi. Se face prin mişcare corpului din timpul respiraţiei, dar fără cuvinte. Continuă. (Aandrah gesticulează lent, în tăcere, în timp ce muzica se continuă)

Acum, fără muzică, cum respiri cu un grup fără cuvinte şi fără muzică? Cu acest grup, destul de uşor. (tăcere lungă, timp în care Aandrah respiră cu grupul)

Un moment frumos, magic. Mulţumesc. Ah. Ah, vedeţi, conştiinţa, Spiritul prezent în momentul Acum, dintr-o dată nu mai are nevoie de cuvinte. Oh, uneori cuvintele sunt bune. Oamenii au nevoie să le audă. Aandrah s-a tot întrebat în legătură cu asta în ultimul timp. Cum treceţi dincolo de cuvinte? Cum treceţi dincolo de muzică?

Ei bine, atunci când sunteţi cu un grup iluminat, îndeosebi, dar se poate face cu oricine, nu este nevoie de cuvinte. Conştiinţa începe să răspundă direct altor conştiinţe, fără să trebuiască să cheme nicio energie în acel moment. Devine un moment magic. Nici măcar nu încercaţi să chemaţi energie. Nu încercaţi să faceţi nimic. Energia stă temporar în repaus, onorând şi respectând respiraţia, de la conştiinţă la conştiinţă.

Mm, un lucru uluitor. Dintr-o dată, Aandrah respira cu voi, voi respiraţi cu ea, fără să fie nevoie să se spună vreo vorbă. Nu e nevoie să fie vreo energie, giumbuşlucuri sau nimic altceva. Fără muzică. Acesta e un lucru frumos. Spiritul este prezent atunci când nu aveţi nevoie de toată tulburarea, când le reduceţi pe toate, când intraţi în claritate. Ah! Mulţumesc, draga mea. (Adamus respiră adânc) Respiraţi adânc, ahhh.

Ce emiteţi?

Următoarea: claritatea. Claritate. Am vorbit despre asta înainte şi o să vă întreb care este mesajul vostru. Care este mesajul vostru? Ce emiteţi? Ce iese în afară? Paul, ce mesaj transmiţi tu, radiezi, emiţi?

PAUL: Că totul este în regulă.

ADAMUS: Că totul este în regulă. Aşa este? (Paul dă din cap “Da”) Bun. Bun. Asta cred şi eu, de fapt. Este important acum să fiţi foarte clari în legătură cu ce emiteţi, pentru că, aşa cum am spus la începutul acestei sesiuni, priviţi la ceea ce primiţi. Priviţi la ceea ce primiţi. Nu e vreo greşeală. Primiţi exact ceea ce emiteţi.

Însă ceea ce emiteţi nu vine prin cuvinte. De fapt, cele mai multe cuvinte umane realmente nu au sens. Atunci când ascult oameni care spun lucruri, ei de fapt nu spun nimic. Este doar ciclul mental, învârtirea. Ei doar umplu spaţiul, se gândesc că dacă pun nişte makyo pe acolo – nici măcar doar lucruri spirituale, ci orice fel de lucruri –, dacă îl exprimă, ei fac un lucru bun, ştiţi, aruncă vorbe în afară. Astfel că vă întreb: ce emiteţi? Ce exprimaţi? Ce vine de aici (inima) – nu de aici (capul), dar ce vine de aici (inima)? Începeţi să vă ascultaţi singuri cuvintele şi apoi tăceţi. (râsete) Nu mai vorbiţi. Se trăncăneşte mult şi ştiţi ce este trăncăneala, pe lângă makyo? Poveşti. Ştiţi ce sunt poveştile? Trecutul. Ştiţi, poveştile necesită procesare. Poveştile fură energie. Poveşti vechi, poveşti de victimă – se petrec multe. Nu neapărat cu voi, dar din partea multor oameni se petrec multe.

Fără claritatea înţelegerii reale a mesajului pe care îl emiteţi, intraţi cumva pe modul automat şi primiţi ceea ce meritaţi, iar asta nu e mult. Nu meritaţi mult şi nu primiţi mult. Asta ar fi fost amuzant, dar… fiindcă mintea trăcnăneşte. Chiar şi când nu vorbiţi, continuă trăncăneala minţii, foarte neclară, iar unul dintre lucrurile pe care le facem în Şcolile Misterelor este să ajungem la puţină claritate. Nu este mereu uşor, dar ne întoarcem la elementele de bază. De multe ori încercăm să revenim la lucrurile de bază, iar oamenii sunt încă în makyo. Apoi vin la mine cu fraze de tot makyo, de tot rahatul, gândindu-se că o să le dau un premiu Adamus, dar nu îl primesc.

Dar, dragi Shaumbra… (către Linda) Tu ar trebui să primeşti unul, pentru costum. Da. Da. (audienţa aplaudă) Da. În cea mai mare parte a timpului nici nu sunteţi clari, iar când vă gândiţi la asta, devine şi mai neclar. Dar asta radiaţi voi în afară şi asta atrage lucruri în viaţa voastră. Ce emiţi tu, Bonnie?

BONNIE: Aş vrea să fie lumină.

ADAMUS: Nu, nu ce ai vrea să fie, ce emiţi? O să avem nevoie de microfon. O să ne luăm un moment de Bonnie. Ce emiţi? Nu ceea ce ai vrea, dar ce transmiţi acum? Hai să spunem că eu sunt doar o entitate şi că nu înţeleg deloc cuvintele umane. Pentru mine nu au niciun sens. Sunt de pe o planetă îndepărtată. Ce transmiți tu energetic? Ce transmiţi prin conştiinţa ta?

BONNIE: Ok, dacă nu e lumină, atunci e strălucire.

ADAMUS: Asta transmiţi tu acum? Asta aş simţi dacă aş fi vreun extraterestru, care nu a fost niciodată pe Pământ, dacă nu te-aş putea vedea sau auzi? Eu doar îţi simt esenţa; este strălucire? Totul din viaţa ta străluceşte.

BONNIE: Mi-ar plăcea, da.

ADAMUS: Makyo. Scuze, dar aşa este. Este, iar dacă nu te poţi dezbrăca de tot aici, unde altundeva poţi face aşa ceva? Ceea ce mulţi oameni…

LINDA: Zău? Vrei şi un răspuns la asta? (râsete)

ADAMUS: Bonnie, nu e vorba despre tine anume, dar mulţi oameni emit frică. Sunt constant transmise frica şi conflictul, frica şi barierele, îndoiala şi lipsa valorii de sine. Acum, mintea ar putea gândi: “Da, dar eu am fost la universitate, am doctorat, un serviciu şi o familie grozave”. Ei vă urăsc. (râsete) Astfel că mintea vă înșeală. Ceea ce emiteţi cu adevărat – nu voi, dar ceea ce au tendinţa oamenii de a emite – este un fel de frică, de insecuritate şi asta într-o zi bună. Cea mai mare parte a timpului ei emit doar un fel de bâiguială. Este doar gunoiul ce iese, gunoiul energetic, deoarece conştiinţa lor este amestecată. Nu au nici cea mai vagă idee despre ce emit, aşa că emit doar gunoi. E ca un semnal constat ce iese, fără sens, dar ocupă timp şi spaţiu şi preia… deviază energia. Nu o confiscă, dar deviază energia. Deci ce emiţi cu adevărat? Bonnie, pot vedea semnalul tău pretutindeni. Îl pot simţi peste tot. Vrei să-ţi spun eu?

BONNIE: Da.

ADAMUS: Dorinţă. Dorinţă. Ai o mare dorinţă iubitoare. Ai o mare dorinţă, tu ai numi-o dorinţa de lumină, dar este o dorinţă şi tu o emiţi. Îmi pare rău, dar e o nevoie – nu eşti singura, sala este plină de cei ca tine –, ceva incomplet, o lipsă de… este dorinţa de a avea mai mult de la viaţă. Tu mi-ai spus că putem face asta. Tu m-ai rugat. Aproape că m-ai mituit să mă iau de tine azi. (râsete) Scuze. Nu accept mită decât dacă este foarte mare. Aşa că... dorinţa. Tu te uiţi – te poţi înfuria pe mine, poţi închide ochii, fă orice vrei –, dar te uiţi la ceasul vieţii tale, care ticăie şi spui: “Am venit aici cu un scop, la naiba, şi am investit mult timp şi bani în atingerea acelui scop şi unde este acum? Când o să vină? Trebuie să ajung pe patul de moarte ca să ajung la el în cele din urmă?”

Aşa că, Bonnie, tu emiţi dorinţă. Tu emiţi dorinţă. Iar dacă înţelegi că eşti conştientă de ceea ce este, fără să devii mentală, poţi transmuta asta în împlinire. Poţi avea Spiritul prezent în viaţa ta acum. Nu e nevoie să ai o relaţie romantică incompletă cu Spiritul, o relaţie distantă. Poate fi chiar aici, chiar acum. Poţi da microfonul înapoi sau poţi arunca cu el în mine.

Tu ce emiţi, Kerri? Ştiai că merg în partea asta şi ai spus: “Adamus, te rog să vii şi să vorbeşti cu mine”. Ai spus: “Apari lângă mine”. Iată-mă, draga mea. Ce facem cu asta?

KERRI: Eu... probabil nesiguranţă.

ADAMUS: Nesiguranţă.

KERRI: Da.

ADAMUS: Da. Dă-mi voie să simt. Este... nu este lucrul de bază. Acela este că... nu ai încredere în tine. Ai această putere dinamică şi te temi să o dezlănţui. Te temi că va distruge tot Pământul, omenirea, pe prietenii tăi şi pe toată lumea, aşa că te tragi înapoi şi îţi oferi multe alte motive, dar ceea ce radiezi este “O să mă reţin. O să stau în mine”. Prin urmare, te reţii şi exact asta primeşti înapoi – nimic –, fiindcă tu te restrângi în interior. Ce s-ar întâmpla dacă ai da voie să iasă?

KERRI: De exemplu, cum?

ADAMUS: De exemplu, nu contează! Nu-mi pasă. Oricum vrei tu. Eu nu pot... nu pot...

KERRI: Sunt al naibii de obosită deja! Ştii, deja sunt sătulă! (râsete, cineva spune: “Începe. Atenţie!”) E ca şi cum… futu-te, ok!? Futu-te! M-am săturat să tot aud rahatul ăsta! Nu vreau să mă abţin, dar e ca şi cum când am făcut totul…

ADAMUS: De ce este aşa?

KERRI: Nu ştiu! Nu ştiu!

ADAMUS: Te dai mare.

KERRI: Uuuu!

ADAMUS: Eşti laşă. Nu, te ajut să treci prin mânie. Te fac să fii realmente furioasă pe mine.

KERRI: Păi chiar sunt furioasă pe tine! Adică…

ADAMUS: Nu, te prefaci furioasă. Te prefaci că eşti furioasă.

KERRI: Mă şi reţin, totuşi. Sunt furioasă.

ADAMUS: Da, vedeţi? Se reţine. Dar vrea şi să-i dea drumul. Te rog, te-ai putea ridica o clipă? Ştiai că o să facem asta. Poţi să-i dai voie să iasă pe aici? E cel mai uşor loc. Dă-mi şi microfonul înapoi de data asta, pentru că ar putea durea. (râsete) Doar dă-i voie să iasă, Kerri, în faţa tuturor. Doar dă-i voie să iasă. Nu-l mai ţine pe loc.

KERRI: (strigă) Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! (audienţa aprobă şi aplaudă)

ADAMUS: Cam laş. Da. Oh, vă lăsaţi prea uşor, prieteni. Nu a fost aşa de bine. A fost... hai aici, în faţă, vino până aici. Odată ce îi dai drumul, combini puţină mânie şi puţin umor, îi dai voie să iasă şi nu mai e nevoie să ţii toate astea în tine. Dă-i voie să iasă.

KERRI: Adică nu a fost ceva mare? Eu am simţit că aşa a fost. (audienţa strigă: “Doar urlă”) Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! Scuze!

ADAMUS: Nu. Nu, nu. A fost… Joe spune că te aude aşa dată pe lună. (râsete)

KERRI: Nu, e speriat.

ADAMUS: Hai să facem asta cu adevărat. Vrei să fac asta împreună cu tine? Sigur?

KERRI: Mm hmm.

ADAMUS: Ok. Bine. (cineva spune: “Şi noi facem asta”) Hai să facem asta cu toţii! Absolut. La trei: unu, doi, trei... (strigă toţi)

Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! Mai bine, mai bine. Bun. Bun, mulţumesc. Mulţumesc. (audienţa aprobă şi aplaudă)

Aşa că, dragi prieteni… vă mulţumesc. Mulţumesc. Vezi, în loc de a fi aici (arată spre cap), aşa cum ai tendinţa, ştii, doar... dă voie să iasă. Ţipă totul în afară. În special cu… tu încerci să ţii totul înăuntru. Aceasta este esenţa a ceea ce emiţi şi exact asta primiţi înapoi – reţinere. Abţinere. De fapt, acum nu prea mult timp, ai spus: “Viaţa mea este ca o mare abţinere. Totul este în aşteptare, în starea de a nu se dezvolta”. Dă-i voie să iasă.

Aşa că, dragi Shaumbra, ce emiteţi? Ce este acolo? Nu ceea ce este aici (capul), ci claritatea. Acum, puteţi reduce totul la unul sau două cuvinte, iar voi ştiţi ce este. Acum, dacă încercaţi să abordaţi asta prin minte, dacă încercaţi să o gândiţi, nu se va petrece. Doar întrebaţi-vă pe voi, pe eu Sunt: “Ce este?” Eliberaţi, răspunsul va veni. Răspunsul vostru va veni. Ce este? Emiteţi frică? Reţinere? Dorinţă? Oricare dintre aceste concepte simple. Ce emiteţi?

Este important acum – şi am să vă agit cât de mult va fi nevoie – este important să începeţi să deveniţi clari în legătură cu ce se petrece acolo, fiindcă nu se petrece doar acolo. Are loc şi aici. Se petrece în voi. Acelaşi mesaj de reţinere care este emis sau dorinţa ce iese se petrece şi în tot corpul vostru de conştiinţă chiar acum. El aude asta. Aude asta şi acesta este mesajul. Nu primeşte micile mesaje ale minţii. Nu aude... corpul vostru de conştiinţă nu vă aude cuvintele. Niciodată. Îşi primeşte simţirile de aici.

Deci ce emiteţi acolo pentru voi înşivă? Odată ce începeţi să deveniţi cu adevărat clari în legătură cu asta şi înţelegeţi că de fapt puteţi alege – nu e nevoie să se petreacă pur şi simplu şi nu e nevoie să fie bâiguiala care este emisă în afară – începeţi să deveniţi foarte eficienţi energetic. Acum consumaţi cantităţi imense de energie, cu treburi inexplicabile şi cu energii deviate aici şi acolo. Este ca o autostradă cu totul congestionată, dar fără un flux real. Maşinile merg în toate direcţiile, drumul se opreşte brusc, toate benzile ajung în acelaşi punct în acelaşi timp. Cam aşa este. Este o nebunie energetică.

Pe măsură ce începeţi să deveniţi cu adevărat foarte, foarte, foarte clari, pe măsură ce începeţi să reduceţi, aşa cum spunea Todd despre cartea lui, pe măsură ce scoate acel makyo, ce emiteţi cu adevărat? Nu este vorba despre a fi duri cu voi sau despre a vă judeca pe voi. Este vorba despre a fi conştienţi de voi, fiindcă aceste câteva cuvinte la care puteţi reduce totul sunt exact ceea ce aude fiecare parte din voi. Exact asta a împiedicat Spiritul să fie prezent. Exact asta a îndepărtat Spiritul sau a ţinut Spiritul la distanţă, căci o parte din voi transmite: “Nu sunt pregătit. Nu sunt pregătit. Nu sunt pregătit. Nu sunt pregătit”. Este ca o hipnoză. Fiecare parte din voi răspunde apoi ca atare şi începe să creadă asta. Terminaţi cu viaţa foarte limitată, neîmplinitoare, o viaţă de care vreţi să treceţi chiar acum.

Claritate

Este un mesaj în toate acestea. Pe când intraţi în acea claritate – “Ce transmit eu cu adevărat?” – puteţi schimba acel lucru. Îl puteţi schimba. Nu pe aici (arată spre cap), ci pe aici (arată spre inimă). Ceea ce este aici, sus, este cumva implicat, dar puteţi schimba simţirea. Am vrut ca Aandrah să facă respiraţia fără cuvinte căci dintr-o dată nu aveţi nevoie de cuvinte. Dintr-o dată, voi respiraţi cu ea şi ea respira cu voi, respiraţiile voastre unite. Este la fel cu înţelegerea clarităţii voastre şi cu ceea ce emiteţi.

De exemplu, puteţi emite mesajul “dorinţă” către alţii, către lumea din jur şi către voi. Odată ce recunoaşteţi asta, spuneţi: “Nu.” Simţiţi acel mesaj al dorinţei. Cum se simte a fi? Ei bine, se simte a fi plin de nevoie şi incomplet. Are în sine o anume senzaţie, cred că voi aţi numi-o de melancolie, dar se învecheşte după un timp. Dorinţa poate avea puţin din ceea ce cred că aţi numi o falsă iubire sau o natură senzuală, dar după un timp este foarte obositor.

Deci ce vreţi să transmiteţi? Ce veţi simţi cu adevărat? Poate fi împlinire în loc de dorinţă. Iar dacă o simţiţi – nu să vă gândiţi la ea, nu să scrieţi pe o bucată de hârtie de o mie de ori, nu să fugiţi să spuneţi tuturor despre asta – însă simţiţi: “Ce este împlinirea? Ce înseamnă că Spiritul este prezent în viaţa mea? Cum se simte asta?” Apoi începe să se petreacă.

Apoi chiar şi mintea începe să priceapă şi să spună: “E drăguţ!” Iar când mintea face asta, începe să se integreze în corpul de conştiinţă. Dintr-o dată sunteţi clari, iar dintr-o dată exact asta începeţi să atrageţi – tot ceea ce este împlinit, tot ceea ce este complet, tot ceea ce este aici doar ca să danseze, doar pentru celebrare. Nu este aici fiindcă este incomplet şi trebuie să îndrepte ceva, ci este aici pentru că este Spiritul prezent.

Lucruri multiple

În viaţa în care am fost contele de Saint-Germain, s-a spus - şi era în cea mai mare parte adevărat - că puteam compune o scrisoare cu o mână, puteam scrie o bucată muzicală, o simfonie sau o operă cu cealaltă mână, puteam conversa cu două sau trei persoane, totul în timp ce dormeam.

LINDA: Deci erai femeie!!! (multe râsete şi aplauze)

ADAMUS: Nu m-ai lăsat să termin… fără să mă plâng.

LINDA: Ohhhhh! Ooooohhhh! Ooooohhhhh! (audienţa râde şi huiduie)

ADAMUS: Nu ai... nu are un buton cu huiduieli. Ceea ce am vrut să spun este că făceam toate acestea în timp ce mă bucuram absolut de fiecare moment al vieţii mele. Era în parte adevărat, în cea mai mare parte era adevărat. Iată-vă aici, fiinţe foarte singulare, uneori poate duale. Puteţi conduce o maşină şi puteţi vorbi la mobil, ceea ce mă uluieşte uneori. Însă puteţi îndeplini una sau două treburi simultan – puteţi vorbi la telefon în timp ce gătiţi cina. Poate puteţi scrie puţin la computer în timp ce ascultaţi muzică. De ce? De ce? Pentru că aţi fost programaţi astfel, deoarece canalele voastre energetice, fluxul, distribuţia energiei în corpul vostru de conştiinţă au fost programate astfel. Asta e greşit. Nu există niciun motiv pentru care să nu fiţi în stare să faceţi multe lucruri în acelaşi timp. Acum, există nişte limitări fizice, dar poate că nu.

Aşa că, dragi Shaumbra, aducând toate acestea la un loc, ideea discuţiei noastre de azi este că sunteţi fiinţe multitalentate, multidimensionale, dar v-aţi reţinut. Voi doar faceţi un lucru aici, altul dincolo. Voi aţi adus timpul şi spaţiul şi este timpul să sfărâmaţi asta. Este timpul să treceţi dincolo. Este timpul să realizaţi că puteţi începe să faceţi lucruri multiple.

Aşa că... tema. Nu dau deseori teme pentru Shaumbra, dar acum este o temă. Încercaţi să faceţi lucruri multiple. Mergeţi acasă, lucraţi cu prietenii, lucraţi cu un grup, nu e nevoie să fie ceva personal. Cât de multe lucruri puteţi face în acelaşi timp? În seara asta puteţi purta o discuţie şi mânca un cârnat în timp ce dansaţi, de exemplu? Acum, mintea spune: “Ei bine, mai întâi de toate, nu ar trebui să fac asta. În al doilea rând, poate că nici nu pot să o fac.” Dar, absolut, puteţi. Vreţi să fiţi în Noua Energie. Vreţi să fiţi în... Spiritul este prezent. Spiritul nu e obligat să facă doar unul sau două lucruri în acelaşi timp.

La început va fi foarte ciudat. Încercaţi să scrieţi cu ambele mâini sau să scrieţi la computer cu o mână şi să scrieţi ceva cu totul diferit cu cealaltă mână. Va fi straniu la început, dar mai devreme sau mai târziu veţi avea acel moment “aha” despre care a vorbit Tobias. Veţi realiza că viaţa a fost foarte strânsă, foarte limitată, că a fost trăită în dualitate. Nu mai e nevoie să fie astfel. Imaginaţi-vă cât de distractiv ar fi să faceţi toate aceste lucruri simultan. Iată secretul: nu vă puteţi gândi la asta în timp ce o faceţi, altfel nu o să meargă. Dacă vă gândiţi, dacă încercaţi să spuneţi: “O să-mi pun jumătate din atenţie aici, un sfert aici şi încă un sfert aici,” se destramă. Nu funcţionează. Mintea este programată, hipnotizată să facă doar câteva lucruri în acelaşi timp.

Realitatea este că acum faceţi foarte multe. Credeţi că doar staţi aici uitându-vă la mine, huiduindu-mă pe mine, dar de fapt faceţi multe. Desigur, ochii sunt conştienţi; staţi pe scaun, iar părţi din corpul vostru lucrează ca să-l echilibreze, ştiţi, să vă ţină drepţi pe scaun. Astfel că e multă activitate. Multă activitate este în curs. Se face şi lucrare de conştiinţă. Acum se petrece şi lucrarea de expansiune în spirală. Acum are loc şi o eliberare. Părţi din voi investighează alte potenţiale acum, potenţiale de mâine sunt investigate de voi acum, doar că nu sunteţi conştienţi de asta. Astfel că puteţi face multe lucruri simultan.

Iar când vă jucaţi puţin cu asta – încercaţi să scrieţi la calculator şi să şi scrieţi de mână în acelaşi timp sau faceţi două, trei, patru lucruri diferite – va fi ciudat şi probabil că mă veţi înjura din nou. Dar dintr-o dată începeţi să realizaţi că se petrec multe şi că aţi putea face mult mai mult. Deveniţi mult mai eficienţi cu energiile voastre. Puteţi elibera acele energii pentru creaţiile voastre mari sau numai pentru a fi fericiţi, prezenţi împreună cu Spiritul pe Pământ în fericire totală. Realizaţi că nu este nevoie să faceţi nimic. Analogia este că nu aveţi nevoie de cuvinte pentru respiraţie. Ajută uneori, poate pun lucrurile în mişcare, dar apoi puteţi elibera chiar şi cuvintele şi puteţi elibera şi gândirea.

Cu asta, dragi prieteni, este timpul pentru celebrarea voastră. Draga mea, (către Linda) azi arăţi adorabil. Da, da. (aplauze) Şi trebuie să spun că proiectantul marii doamne ar fi impresionat de tine. (pe ecran apare un clip cu artificii) Frédéric Bartholdi, arhitectul Statuii Libertăţii, ar fi impresionat şi onorat de ce ai făcut tu. (aplauze)

Cu asta, dragi prieteni, aveţi o celebrare mare. Amintiţi-vă că totul este în regulă în întreaga creaţie.

Şi aşa este.

[1] Channelul se numeşte „Soul Encounter” („Întâlnire cu sufletul”) şi este disponibil în limba engleză în Shaumbra Shoppe. Urmează a fi tradus în curând şi în limba română. (n.tr.) [reveniti la text]
[2] Corabia despre care se spune că a adus primii colonişti din Anglia în ceea ce urma să devină America, în anul 1620. (n.tr.)[reveniti la text]
[3] Criza din 1929. (n.tr.) [reveniti la text]
[4] Tobias vorbeşte pe larg despre Azura Timu şi despre sfârşitul Atlantidei în channelul „Atlantida se ridică”, parte a seriei „Rana lui Isis”, disponibila integral în limba română în Shaumbra Shoppe. (n.tr.) [reveniti la text]
[5] Disponibil în Shaumbra Shoppe. [reveniti la text]


* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!