LINDA: Oooohh.

ADAMUS: Doar văd dacă ești trează. Aduce tipul de tipare perturbatoare pe Pământ care vor fi potrivite pentru o schimbare. Unor oameni nu le va plăcea asta. Unii oameni nu o vor accepta. Alții își vor ascunde capul în nisip, dar se întâmplă. Iar aceasta nu este deloc o chestiune de frică. Observ că unii dintre voi sunteți aproape gata să scrieți ceva. Nu este niciun fel de teamă. Niciun fel.

Când te muți într-o casă nouă sau îți reamenajezi casa actuală, este într-un fel perturbant, însă pentru scopul de a merge într-un loc mai bun, ceva mai plăcut. Sunt perturbări pe drum. Vor fi în acest an.

Vă voi ruga chiar acum să sărbătoriți aceste perturbări, global și personal. Din punct de vedere personal vor fi perturbări, însă ele nu vor fi cele de genul cu care v-ați obișnuit în trecut, știți voi, probleme ale corpului sau chiar probleme emoționale. Vor fi probleme ale tiparelor din viața voastră - perturbări ale modului în care abundența vine la voi, perturbări ale modului în care visați noaptea, perturbări ale modului în care energia voastră este administrată. Niciuna dintre acestea nu sunt rele. Așadar nu vă întrebați pe voi înșivă. Nu vă gândiți că ați făcut ceva greșit.

Va exista o perturbare care e posibil să vă provoace o îmbolnăvire bruscă și să trebuiască să plecați de oriunde ați fi, însă într-adevăr este pentru întregul scop al conștiinței, al vostru, al unei ființe umane conștiente.

Perturbări legate de locuri de muncă, perturbări în conexiunile familiale și în tot restul acestora. Puteți accepta chiar acum, că toate aceste perturbări sunt aduse la suprafață pentru voi, de nimeni altcineva, ci de voi, pentru binele vostru? Pentru voi. Multe dintre sisteme trebuie să fie perturbate pentru că altfel continuați să le urmați și nu veți ajunge nicăieri, iar viața nu s-ar schimba. Apoi veți deveni foarte, foarte frustrați. Știți voi, atunci când viața pur și simplu nu se schimbă - este aceeași măcinare în fiecare zi, aceeași mizerie mergând prin capul vostru, aceleași probleme în viața voastră -  este mizerabil. Este groaznic. Dar veți avea aceste perturbări care vor schimba tiparele pentru a vă schimba viața, pentru a vă face un adevărat Maestru pe această planetă.

Așadar haideți să respirăm foarte profund cu aceasta. Nu vă mai întrebați despre voi înșivă. Fără să vă mai îndoiți deloc. Atât de mult timp și energie risipite pentru asta.

Haideți sa respirăm foarte profund cu aceasta.

Acesta este anul trăirii ca Maestru. Asta este și ne vom întoarce în decembrie și ne vom uita cu atenție la acesta. Vom avea o mare petrecere pentru cei care încă sunt aici (câteva chicoteli). Voi încă veți fi aici.

SART: Costumați-vă!

ADAMUS: Voi încă veți fi aici. Da, costumați-vă. Daa. Vom avea o mare petrecere și vom arunca o privire asupra lui, însă acesta este anul Maestrului. Asta este, dragii mei prieteni Shaumbra. Asta este. Am vorbit mult, ne-am pregătit mult; asta este. Este acum ori nu se va întampla mai nimic pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Voi n-ați tolera așa ceva. Vă cunosc. Nu ați tolera dacă v-aș spune, ei bine, vă puteți întoarce și o puteți face în următoarea viață sau în viața de după aceasta sau indiferent. Nu ați tolera asta. Ca atare ați setat dinamica pentru ca (anul) acesta să fie așa și nu este datorită anului calendaristic; este datorită locului în care se întâmplă într-un fel să fiți în acel calendar. Asta este.

Așadar, n-ar fi natural să existe foarte multe perturbări, iar perturbările nu sunt rele. Ele pot fi foarte, foarte bune. Dar asta este, Kerri. Asta este.

Vor fi momente în care vă veți da cu capul de pereți. Vor fi momente în care vă veți tăvăli pe jos, plângând. Vreau ca voi să vă opriți chiar atunci, să respirați profund și să realizați că este absolut perfect. Daa. Dați drumul unor lucruri din acelea vechi care, cu adevărat nu vă mai servesc.

Acum...

KERRI: Nu sunt speriată.

ADAMUS: Nu ești speriată (râsete). O voce din întuneric - “Nu sunt speriată! Poate cineva să arunce vă rog o funie și o lanternă și niște mâncare și nu sunt speriată.”

Este un punct foarte important în care vom pătrunde chiar acum, un punct foarte important, pentru că acum suntem Maeștrii, voi sunteți aici; un punct foarte important. Se numește Simțul Maestrului. Simțul Maestrului.

Veți permite acestuia să patrundă înăuntru. Apoi veți deveni foarte confuzi din cauza lui, iar apoi îl veți înțelege în sfârșit. Unii dintre voi deja l-ați trăit în viața voastră, însă nu sunteți siguri ce este. Lăsați-mă să explic, dacă vreți, Simțul Maestrului. Vrei să scrii asta pe tablă, Linda? Îi voi cere Lindei să se ocupe de scris aici. Sus de tot, cu litere de tipar, Simțul Maestrului.

Pentru ca orice să fie simțit/perceput - ne vom întoarce la câteva lucruri de bază aici - pentru ca orice să fie simțit, trebuie să aveți anumite calități. Numărul unu - și scrie aceasta centrat în mijloc și vom avea cam cinci lucruri care merg în jos, cinci sau șase, centrat la mijloc - numărul unu, conștiența. Trebuie să aveți conștiență.

Acum, majoritatea oamenilor nu sunt conștienți că trebuie să ai conștiență. Nu, pe bune. Unii dintre voi vorbeați înainte despre oameni că devin și mai inconștienți, închizându-se, ascunzâdu-și capul în nisip, iar ei nu au niciun simț al conștienței. Nu sunt conștienți deloc.

Numărul doi, doar desenează o săgeată de aici, iar apoi scrie următorul cuvânt. Numărul doi, pentru a fi capabil să simți orice, al doilea lucru care se petrece este că trebuie să ai lumină. Lumină. L-u-m-i-n-ă. Scrie centrat, chiar dedesubt. Trebuie să ai lumină.

Lumina se întâmplă natural. Atunci când este suficientă conștiință, conștiența Eu Sunt -  nu mentală, ci o conștiență Eu Sunt, un fel de conștiență Eu Exist - care practic emite, radiază lumină. Nu acel gen de lumină (de la becuri), dar a fost numită lumina pasiunii, iluminarea. Așadar aveți lumină. Lumina vine de la ceea ce ați numi suflet, din conștiență. Lumina emană în afară atunci când există conștiență.

O persoană care este conștientă chiar și la nivelul cel mai de bază - aici, nivelul Eu Sunt - emite, radiază o lumină către toți ceilalți. De aceea oamenii simt, simt ceva diferit la voi toți. Ei nu știu ce este; aceasta îi încurcă. De fapt asta îi exasperează. Ei se luptă cu ea și găsesc o cale să o împingă în afară, deoarece nu se potrivește în cutia lor hipnotică drăguță. Așa că o împing în afară. Dar voi aveți lumină.

 

Pentru cei dintre voi care au fost în Keahak, care sunt în Keahak, vă puteți întoarce la Diagrama Creației elementară.

 

De aici, din lumină vine energia. Energia, de care am vorbit - acestea sunt bazele, știu că am vorbit despre asta - însă energia este practic compasiunea sufletului care a fost foarte condensată, atât de mult adusă în el însuși, astfel încât trece de fapt printr-un proces de cristalizare care o transformă în  energie. Conștiința a fost suficient de conștientă încât să își ofere un mijloc de a se experimenta pe sine, iar aceasta este energia.

Energia este, așa cum știți din discuțiile noastre, este neutră, absolut neutră până când este activată de pasiune și dorință, nu de gând; până când este activată. Așadar energia vine apoi să servească Maestrul. Energia este acolo să vă servească pe voi. Niciodată să lucreze împotriva voastră, niciodată pentru a fi acumulată de voi sau de oricine altcineva. Iar aici, în acest scenariu chiar aici, dacă am fi avut loc - poți scrie pur și simplu acolo foarte mic (lângă cuvântul “energie”) - aici este locul unde intervine dinamica puterii. Aceasta a fost o problemă în creație de mult timp, deoarece sunt multe, multe ființe pe această planetă și oriunde altundeva care confundă puterea cu adevărata energie.

Puterea este o zaharină. Este artificială. Nu există, dar sunt destui cei care nu se vor, nu se iubesc pe ei înșiși sau onorează pe ei înșiși suficient pentru a fi în propria lor energie. Nu se consideră suficient de vrednici pentru a avea propria lor energie pentru propriile lor creații și o iau de la altcineva. Sunt inconștienți sau orbi la faptul că nu există putere. Nu aveți nevoie de energie de la nimeni altcineva. Este toată acolo înăuntru pentru voi, ați putea spune, în cantități nelimitate. Este din belșug.

Chiar acest lucru mic și amuzant de aici - dinamica puterii - este ceea ce a cauzat să se întâmple foarte multe lucruri interesante peste tot în creație. Ați fost pe sfârcul puterii pentru mult timp (câteva chicoteli), și, și… hei ascultați, dacă Kerri poate vorbi despre a renunța la… (mai multe chicoteli) Ați fost seduși de putere mult timp - este asta mai bună? - seduși de putere pentru mult timp și în sfârșit realizați că nu aveți nevoie de ea. Însă un lucru amuzant se petrece, aveți acel gol/interval acolo de care vorbeați înainte, unde spuneți: “Bine, am să mă îndepărtez de putere”, dar ohhh! Apoi este acest mare gol, un vid și dintr-o dată e ceva de genul: “Nu mai am energie deloc și pierd tot ce am. Cad în abis deoarece nu mai am puterea, vechea energie a puterii.”

Un lucru haios se întâmplă. Ați avut vreodată acel gen de vis în care cădeți, cădeți, cădeți, cădeți, cădeți, cădeți într-o gaură adâncă și întunecată - “Dumnezeule, ce se va întâmpla? Am să mor. Am să cad și mă voi lovi de fund” - și dintr-o dată, chiar înainte de a lovi, vreau să spun, chiar cu un milimetru înainte de a lovi pământul, dintr-o dată vă transformați. Dintr-o dată, nu vă izbiți de pământ sau vă transformați într-o pasăre și zburați departe sau vă opriți dintr-o dată și apoi vă ridicați.

Ei bine, așa a fost pentru mulți dintre voi. Ați fost în vechiul joc al puterii și dintr-o dată ieșiți din el, însă simțiți ca și cum picați deoarece, ei bine, nu mai aveți deloc acea veche dinamică. Însă chiar înainte de a lovi fundul voi realizați dintr-o dată: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Aceasta este lumina mea, a nimănui altcuiva. Aceasta este energia mea, a nimănui altcuiva.” Însă divaghez.

Următoarea pe listă mergând în jos, următorul lucru pe care îl aveți este ceea ce am vorbit în ultima vreme. Aveți, am să o numesc mișcare aici. Mișcare. Următoarea.

Mișcare. Folosesc acest cuvânt și reprezintă timpul și spațiul și activitatea și trecutul și viitorul și toate celelalte, deoarece voi de fapt nu vă mișcați, așa cum vorbeam cu vreo două Shoud-uri în urmă. Voi nu vă mișcați. Orice altceva se mișcă prin voi. Dar aici sus (în minte) și în fiecare din simțurile voastre umane ați fost antrenați, programați, hipnotizați, orice, să credeți că voi vă mișcați.

Vă face foarte mici atunci când vă gândiți la asta; “Trebuie să mă mișc împotriva întregului mare univers.” Dar vă shimbați perspectiva și dintr-o dată realizați că totul se mișcă pentru voi. Totul. Vine la voi. Dacă nu sunteți conștienți, dacă nu sunteți conștienți sau dacă nu sunteți, cum ați spune voi, pregătiți, acestea încă se vor mișca prin voi, dar nu veți fi în punctul de conectare pentru a le utiliza. Vor trece exact prin, dar vor veni înapoi mai târziu. Nu puteți greși.

Așadar, pentru a putea simți ceva, trebuie să aveți un nivel de conștiență; creați automat și radiați acest lucru numit lumină; vă conectați la energie fără putere, iar acum există mișcare. Acum aveți o experiență vie, iar de aici - următoarea, jos la bază - sunteți capabili să percepeți. Să percepeți sau să simțiți.

Acum, am menționat înaine cu Mary Sue, și eu...

LINDA: I-e sau e-i? (câțiva oameni spun: “E-i”)

ADAMUS: E-i-e-i-o (râsete).

Așadar Mary Sue scria pe tablă adineauri și știe puțin din problemele Lindei. Ai vrea să vii aici doar pentru o clipă?

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Minunat. Chiar aici sus pe scaunul Lindei.

Acum, am să vă dau un exemplu înainte să mergem la pasul următor. Mary Sue - Mary Sue Dickerson - o frumoasă, inteligentă, foarte inteligentă și timidă doamnă (Adamus chicotește). Cum se simte să fii aici sus?

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Bun. Așadar, ea a sudiat și a simțit și a trecut prin câteva experiențe personale uimitoare, pe care nu le-a împărtășit cu adevărat cu prea mulți oameni și, bineînțeles s-a întrebat pe sine, bineînțeles, deoarece asta este ceea ce face Shaumbra. Dar în studiile sale, ea a dat peste ceva care încă nici măcar nu realizează totuși cât de intim este implicată în asta, mergând înapoi.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Mult mai mult inplicată decât știi chiar acum.

Ea a studiat pe cineva. Ai vrea să îi dai microfonul, te rog? Pe cine ai studiat sau ce ai studiat?

MARY SUE: Walter Russell.

ADAMUS: Walter Russell. Ai vrea să scrii asta pe o nouă foaie de hârtie (către Linda)? Și spune-ne puțin despre Walter Russell.

MARY SUE: A intrat într-o stare divină pentru 39 de zile și nopți iar când a ieșit…

ADAMUS: A luat-o razna. Bine. Daa (câteva chicoteli).

MARY SUE: (chicoteli) Exact.

ADAMUS: Ei bine, așa a făcut.

MARY SUE: A avut un nou concept despre univers.

ADAMUS: Un nou concept despre univers. Și în ce perioadă s-a întâmplat asta?

MARY SUE: A fost în 1921.

ADAMUS: 1921. Când a trăit el, aproximativ? Între ce ani și ce ani?

MARY SUE: El s-a născut în 1870 - și ceva și a murit în 1962.

ADAMUS: La ce vârstă aproximativ?

MARY SUE: Nouăzeci-și-doi.

ADAMUS: Nouăzeci-și-doi. Nu-i rău. Nu-i rău. Și de unde era el?

MARY SUE: S-a născut în Boston.

ADAMUS: Boston. Și cine au fost unii dintre prietenii lui?

MARY SUE: Mark Twain.

ADAMUS: Oh, Mark Twain (ea chicotește; publicul spune “Ooh!”). Nu, aceasta este o companie bună, dacă mă întrebați pe mine. Și cine altcineva?

MARY SUE: Thomas Watson.

ADAMUS: Thomas Watson.

MARY SUE: IBM.

ADAMUS: IBM, daa. Și cine altcineva?

MARY SUE: Uh… ( Adamus șoptește ”Tesla”) Tesla. Nikola Tesla.

ADAMUS: Nikola Tesla.

MARY SUE: Și l-a cunoscut și pe Einstein, la fel de bine.

ADAMUS: Și l-a cunoscut și pe Einstein. Nu s-au văzut ochi în ochi tot timpul, însă… Deci este în companie bună. Acum, acesta este un nume care este nou pentru foarte mulți. (Cineva întreabă “De ce”) De ce? Și ce știi  - tu s-ar putea să nu știi asta - dar ce i-a spus Tesla despre munca sa?

MARY SUE: I-a spus să...

ADAMUS: Chiar știi!

MARY SUE: I-a spus să o pună deoparte pentru o mie de ani, deoarece, poate atunci lumea ar putea fi pregătită pentru ea.

ADAMUS: O poveste foarte adevărată. Foarte, foarte adevărată. Și care a fost rolul tău în asta?

MARY SUE: S-a întâmplat să aud un interviu despre el.

ADAMUS: Nu, adevăratul rol.

MARY SUE: Oh.

ADAMUS: Care a fost implicarea ta cu Walter?

MARY SUE: Ohh! Nu am nicio idee! (ei chicotesc)

ADAMUS: Ce nu avem noi voie să spunem în această clasă? Nu ar trebui să o spunem. Inventează ceva.

MARY SUE: Umm, l-am cunoscut?

ADAMUS: Daa, ei bine, asta este destul de evident. Cum? Inventează.

MARY SUE: Umm.

ADAMUS: Inventează ceva!

EDITH: Ai fost a doua lui soție.

MARY SUE: Am fost a doua lui soție? (ea chicotește) Nu știu.

ADAMUS: Nu, nu. Nu a doua soție, ci… ei bine, destul de aproape. Bine.

MARY SUE: Prima lui soție?

ADAMUS: Aproape. Este un fel de soție, dar nu...

MARY SUE: Ohhhh! (râsete și “Ohhhh!” din partea publicului)

ADAMUS: Nu mă “oh” pe mine, “Oh” pe ea! Ei bine… ei bine...

MARY SUE: Nu știu despre ea. Va trebui să-mi spui despre ea.

ADAMUS: Mai târziu. Mai târziu (ea râde). Așadar ai fost foarte implicată în a ajuta să-l inspiri.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: În regulă. Și nu trebuie să le spunem soțiilor lui, sunt moarte oricum (ea chicotește). Deci, a fost însurat cu prima soție pentru cât timp?

MARY SUE: Cincizeci-și-cinci de ani.

ADAMUS: Cincizeci-și-cinci de ani. Asta este o perioadă lungă de timp. Iar apoi ce s-a întâmplat?

MARY SUE: O altă femeie a apărut și l-a sunat la telefon, iar el a spus: “Ți-am auzit vocea de câteva decenii”.

ADAMUS: Acum, trebuie să ne oprim chiar aici. A fost acesta un om înțelept sau ce? ”Oh, daa. Ți-am auzit vocea de câteva decenii (râsete). Și care este zodia ta?” Bine. Trebuie să fi fost și ea destul de bătrână, de asemenea.

MARY SUE: A fost puțin mai tânără ca el.

ADAMUS:  Daa, cam cu 35 de ani mai tânără, deci puțin. Bine. Deci, acum, te aduc aici sus, te întreb asta. Tu ai făcut ceva muncă și ce ai realizat în această muncă pe care ai făcut-o? În liniște, deoparte făcând acest mic lucru, ce ai realizat?

MARY SUE: M-a ajutat să înțeleg conceptul de univers fără substanță.

ADAMUS: Daa. Bine. Acela este un mare nimic (câteva râsete). Aceea e o glumă.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Aceea este o glumă. Bine. Vreau să spun că aceasta nu este o critică. Este o glumă. Univers fără substanță. Dar nu, acesta este într-un fel, mai mult la nivel personal legat de Russell și de mine.

MARY SUE: Eu te-am cunoscut?

ADAMUS: De mult timp, cu mult timp înainte să-l fi cunoscut pe el, dar noi nu am făcut… nu, nu am făcut... (râsete)

MARY SUE: (chicoteli) Oh, bine.

ADAMUS: Nu, ceea ce ai descoperit de-a lungul drumului - n-aș vrea să pun cuvinte în gura ta, dar - a fost: “Oh atât de mult din ceea ce Adamus a vorbit…”

MARY SUE: Bine, Bine, eu…

ADAMUS: Ai fost uimită. Ai fost uluită.

MARY SUE: Ei bine, eu...

ADAMUS: Ai fost atât de captivată.

LINDA: (strigând) Las-o să vorbească! (Adamus chicotește)

MARY SUE: Aceasta a ajutat... ceea ce tu ai… bine. M-a ajutat să înțeleg că eu sunt conștiință, iar asta m-a ajutat să preiau responsabilitatea pentru mine însămi și ceea ce mi se întâmplă.

ADAMUS: Desigur.

MARY SUE: Iar partea în care simt că ai jucat un rol, care este o parte foarte mare...

ADAMUS: Daa, în regulă.

MARY SUE: …este...

ADAMUS: Stai așa o secundă. Înainte să mergi… (Adamus scoate o batistă și se preface că își șterge lacrimile din ochi; râsete)

MARY SUE: …este că m-ai ajutat să înțeleg că sinele meu uman nu trebuie să le știe pe toate.

ADAMUS: Da.

MARY SUE: Că pot să am încredere în...

ADAMUS: Nu, despre mine (râsete).

MARY SUE: Oh. Ai făcut-o să fie amuzantă?

ADAMUS: Daa, bine. Asta e bine. Asta va fi pe piatra mea spirituală de mormânt: “A făcut-o să fie amuzantă”. Bine.

Așadar, motivul pentru care am vrut să te aduc aici sus este datorită câtorva lucruri: ai făcut ceva studiu, ai scris o mică prezentare pe care eziți (a) să o publici, (b) să mergi la pasul următor, corect?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: În regulă. Oprește-te din a te îndoi de tine.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Bine. Deoarece ai făcut un angajament față de Walter cu mult timp în urmă că tu vei continua munca.

MARY SUE: Uau.

ADAMUS: Daa, uau.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: La naiba. Iar dacă nu o faci te vei auto-zăpăci. Deci, de ce să mergi cu toată frustrarea și îndoiala? A fost un fel de înțelegere în care tu ai spus: “Bine, nu o vom ascunde o mie de ani, însă o vom aduce înapoi la momentul potrivit”, dar cu un nou fel de energie, deoarece o mare parte din ea este foarte dificil de citit (n.tr. se referă la carte).

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Foarte, foarte dificil și într-un fel adormitoare, însă unele puncte sunt foarte, foarte bune. Nu a fost un tip haios.

MARY SUE: Daa.

ADAMUS: Nu la fel ca alți oameni pe care îi cunosc.

MARY SUE: Și m-ai ajutat azi și prin faptul că ai definit energia.

ADAMUS: Da, vezi?

MARY SUE: Pentru că asta a fost mereu o confuzie pentru mine.

ADAMUS: Desigur. Și Walter a nimerit corect în mare parte. A avut conștiința sa cosmică ce a durat aproape 40 de zile. Aproape o făcuse, dar Iisus a spus: „Nu, doar eu sunt cel cu 40 (ea chicotește). A ta e mai scurtă cu circa 4 ore.” Dar erau atât de multe principii. A avut așa o înțelegere. Un lucru major în care nu sunt de acord cu el, dar n-o să intrăm în asta, dar atât de multă înțelegere și era cu mult înaintea timpului său. El și Tesla erau cu foarte mult înaintea timpului lor.

Dar ce se întâmplă acum? Ei se întorc. Nu se reîncarnează, dar se întorc prin cei ca voi și prin alții ca voi toți, pentru că acestea nu sunt secrete. Acestea, de fapt, nu sunt chestii complexe, dar cei ca Walter, intră în minte și devin atât de academici. Însă aceasta revine acum.

Deci (a) motivul pentru care te-am adus aici sus este să îți reamintesc; (b) nu te mai îndoi de tine însăți; (c) el vrea și tu vrei să continui să dezvolți asta. Ia materialul de bază și continuă să scrii. Deci când o să publici asta?

MARY SUE: Bună întrebare.

ADAMUS: Știu că e o întrebare bună, dar inventează o dată. Orice, doar inventeaz-o. Când o să… ei mor. Muriți cu toții să știți? (participanții sunt entuziasmați) Vreți primul capitol? (participanții spun: „Da!”) În regulă. Vrei să pui un preț pentru asta sau e gratis?

MARY SUE: Încă nu m-am gândit la asta.

ADAMUS: Ei bine, gândește-te rapid.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Ai două alegeri, nu chiar dificile, una sau cealaltă.

MARY SUE: Pun un preț pentru asta.

ADAMUS: Pui un preț pentru asta. În regulă. Bun. Bun. Mulțumesc.

MARY SUE: În regulă. (câteva aplauze)

ADAMUS: Și atunci devine obligatoriu să treci la pasul următor.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Bine. Când o s-o avem?

MARY SUE: Cel puțin un an.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu. Primul - ceea ce ai scris deja, un pic curățat.

MARY SUE: Bine. Umm...

ADAMUS: Poate că asta ar trebui să fie reclama, știi tu, pe gratis?

MARY SUE: Bine, asta poate fi pe gratis.

ADAMUS: Daa, asta poate fi pe gratis. În regulă.

LINDA: Poate fi în revistă?

ADAMUS: Prea lung, dar pot fi pasaje și restul posibil de descărcat online.

MARY SUE: În regulă, pot s-o fac pe scurt.

ADAMUS: Daa, în regulă. Bun.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: În regulă, mulțumesc. Mulțumesc.

MARY SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Deci, nu te îndoi de tine (participanții aplaudă). Daa. Frumos, frumos.

Frumoasă muncă. Timpul este potrivit și fiecare dintre voi are ceva. Fiecare dintre voi are ceva - o poveste de spus, o experiență de împărtășit, adevăruri - adevăruri reale - și o să se râdă de voi și nu contează. De Russell au râs tot felul de ființe.

A fost, știți voi, a fost cu adevărat ocolit de către societățile academice și filozofice. A murit fără - de asta nu-i știți numele, a murit fără recunoaștere. De fapt lui chiar nu i-a păsat cu adevărat la sfârșit, dar l-a cam jignit că nu a fost recunoscut pentru ceea ce făcuse. Informație uimitoare, simplă, despre felul cum funcționează universul și foarte compatibilă cu ce vorbim noi aici, pentru că ce vorbim noi aici este adevărul vostru și este un adevăr universal. Și doar când intrați în creierul vostru și gândiți prea mult și vă îndoiți prea mult atunci îl deformați și vă îndepărtați ușor de țintă.

Așadar, înapoi la subiect: E nevoie de conștiență care radiază o lumină, care apoi captează energia, care intră în mișcare - energie activată în mișcare - ce creează o percepție a realității.  Asta are sens? Este relativ simplu? Dacă era Walter, ar fi avut toate aceste teorii academice; o să păstrez totul foarte simplu. Deci pentru a simți/percepe orice, aveți acești pași foarte simpli. Se rezumă la percepție. Acolo sunteți voi acum. Sunteți în mijlocul percepției voastre.

Dar voi știți și eu știu că voi știți că percepția nu e total reală. Percepția este prea limitată și voi țipați să ieșiți în afară. Știți că e mai mult. Știți că este ceea ce ați numi mai bine, mai fericit și restul. Astea sunt cuvinte pentru „există altceva”, și chiar este. Aceasta este vestea bună.

Bine, acum haideți să ne uităm la cele cinci simțuri umane ale voastre. Acestea sunt mecanismele voastre senzoriale. Vreau să vă imaginați pentru un moment… ei bine, dați-i drumul și - aveți cinci simțuri umane care lucrează aproape tot timpul - continuați și închideți-vă ochii pentru un moment. Dintr-o dată vă pierdeți simțul văzului. Mintea voastră creează propria viziune, pentru că a văzut prin ochii voștri, așa încât poate recrea imagini în capul vostru. Dar acele imagini din capul vostru - acesta este un punct atât de important - acele imagini din capul vostru sunt doar o reprezentare artificială a imaginilor care au venit prin ochii voștri. Deci când spun măr, voi ați văzut un măr așa că mintea voastră creează o imagine a unui măr, dar este încă limitată.

Imaginați-vă pentru un moment, acum, că vă pierdeți total acest simț al văzului, vederea voastră spre exterior, abilitatea de a vă deschide ochii și a vedea lucruri în jurul vostru și vederea voastră  interioară. Nu mai sunt reprezentări artificiale ale imaginilor vizuale ce vin în creierul vostru. Pierdeți tot. Doar imaginați-vă asta pentru un moment. Nu vă luptați cu ea, doar dați-i voie să fie. Viața dintr-o dată se schimbă. Viața devine foarte, foarte diferită fără vedere.

(pauză)

Și gustul. Dintr-o dată vă pierdeți simțul gustativ. Buf! Iese pe geam. Nu-l mai aveți deloc. Papilele voastre gustative nu mai funcționează. Nu mai simțiți gustul mâncării niciodată. Veți avea o amintire a gustului de când ați gustat prăjituri și broccoli și hamburgeri sau, pentru voi vegetarienilor, tofu. Veți avea o amintire a acestuia, dar nu veți mai simți gustul niciodată. Acel simț a dispărut odată cu vederea voastră.

Și dintr-o dată pierdeți acel simț al mirosului. A dispărut cam în același timp cu simțul gustativ. Niciun miros. Nu mai mirosiți un trandafir niciodată. Nu mai mirosiți din nou flatulența despre care vorbea Linda (câteva râsete) așa că acel leac pentru cancer nu va funcționa pentru voi. Nu mai mirosiți o zi de primăvară, prospețimea din aer. Nu vă mai mirosiți iubitul, acea aromă a unei alte persoane, niciodată. Pierdeți asta acum alături de gust, alături de văz.

Apoi pierdeți simțul tactil. Terminațiile nervoase ale pielii voastre care vă permit să vă simțiți corpul, să simțiți când mângâiați un câine, să vă simțiți mâna în apă, senzația și puțină presiune, niciodată nu mai sunteți capabili să simțiți din nou îmbrățișarea unei alte persoane. Pierdeți asta. A dispărut.

Și în final vă pierdeți simțul auzului.

(pauză lungă)

Ce se întâmplă cu o persoană care își pierde toate cele cinci simțuri primare? Va înnebuni. Mintea nu poate face față.

Mintea va încerca să creeze simțuri noi. Mai întâi de toate, va încerca să le facă pe cele vechi să funcționeze. Când asta nu se întâmplă, va încerca să creeze unele noi, dar va fi prea târziu. Veți înnebuni dacă vă pierdeți mecanismele senzoriale. Vă veți ieși din minți.

Simțurile sunt o extensie a minții voastre. Mintea folosește acele cinci lucruri pentru a aduna, interpreta și măsura date și a vă crea realitatea. Așa trăiți. Asta și mintea voastră vă creează realitatea. Așa percepeți totul, totul, totul din jurul vostru.

Mintea blochează în altă parte orice altceva. Mintea blochează în altă parte toate celelalte mișcări, lumini, energii fundamentale care trec pe acolo, deoarece nu este capabilă să le perceapă cu aceste cinci simțuri și cu ea însăși. Acesta este un punct foarte, foarte important.

Vă puteți deschide ochii oricând. Aveți văzul înapoi - chuu! - miracolele se întâmplă.

Deci, un punct foarte important: realitatea este bazată pe cele cinci simțuri. Toată lumea le folosește. Toată lumea - chiar și pe o cale spirituală, o cale religioasă, oricine este implicat în orice tip de dezvoltare-de-sine, dezvoltare personală - folosește aceste cinci simțuri pentru a-și înțelege realitatea.

Haideți să ne întoarcem la analogia noastră cu grădina zoologică. Dacă sunteți la zoo, sunteți prinși în zoo și continuați să gândiți și să simțiți ca un animal, nu o să ieșiți niciodată din zoo. Nu o veți face niciodată, deoarece vă folosiți simțurile pentru a supraviețui în zoo, a trăi în zoo, poate pentru a gândi câteodată să ieșiți din zoo, dar deveniți mulțumiți cu zoo. Și vă folosiți simțurile, simțurile voastre animale, acum, în mod exclusiv astfel încât să rămâneți mereu la zoo, chiar dacă se deschid porțile. Și asta este exact ce li se întâmplă oamenilor. Cinci simțuri, destul de vechi, simțuri destul de rudimentare, sunt folosite pentru a interpreta realitatea voastră, dar există atât de mult de jur împrejurul vostru.

Există ceva numit Simțul Maestrului și nu are niciun sens pentru celelalte simțuri. Lăsați-mă să ilustrez puțin cum funcționează acesta.

Simțul Maestrului nu depinde de și de-abia e conectat cu celelalte simțuri. Simțul Maestrului deschide lumi noi, dar, David, nu vei fi niciodată capabil să guști acea lume sau chiar să gândești în acea lume sau să auzi acea lume, pentru că ai nevoie de un Simț al Maestrului dincolo de această mică realitate. Nu de simțurile voastre umane. Ele nu funcționează acolo, nici nu ar trebui să funcționeze cu adevărat.

Simțurile voastre umane vor continua să funcționeze în această realitate, în acest mediu, dar voi treceți în celelalte - ceea ce ați numi - dimensiuni, realități, posibilități și potențiale, iar ele nu mai funcționează, și asta e partea dificilă.

Asta este cea mai grea, cea mai provocatoare dintre toate informațiile despre care am încercat vreodată să-i învăț pe Maeștrii în devenire sau pe Maeștrii de acum, pentru că veți încerca cu disperare să vă folosiți cele cinci simțuri umane ale voastre și mintea pentru a interpreta ceva care e deja acolo, dar nu poate fi simțit/perceput.

Haideți să ne oprim pentru o clipă și să considerăm asta. Sunteți un dispozitiv senzorial - gust, văz, sunet, miros și atingere. Amintiți-vă ce tocmai am făcut, eu vi le-am luat. Ce se întâmplă? Înnebuniți, pentru că nu puteți… nu mai sunteți în stare să continuați să vă interpretați realitatea, așa că înnebuniți. Nu înnebuniți; e un lucru bun care se întâmplă. Ieșiți din minte. Treceți dincolo de minte, dar corpul vostru va muri probabil la fel de bine, pentru că el are nevoie de un feedback (interpretare) constant.

Așa că lăsați-mă să creionez un exemplu. Oamenii trăiesc în mod esențial într-o realitate liniară și cele cinci simțuri ale lor, pe care le voi pune aici ca un cinci, sunt toate adaptate la această realitate foarte liniară. Această realitate este reală. Ea există. Este aici, dar totul pe parcursul acestei acestei linii a realității este interpretat de simțurile voastre și de mintea voastră. Totul. (Notă: Urmăriți  Shoud-ul video sau PDF-ul pentru a vedea ilustrațiile lui Adamus.)

Deci este foarte dificil să ieșiți din asta, iar falsitatea, problema legată de religii și programele de dezvoltare de sine, este că toate folosesc încă cele cinci simțuri ale voastre și mintea voastră pentru a descoperi cum să aveți o viață mai bună. Dar tot ceea ce faceți este să deveniți un animal mai bun la grădina zoologică. Asta-i tot. Încă simțiți realitatea din acele simțuri umane mai degrabă limitate. Ele sunt liniare. Sunt foarte liniare. Încă încercați să interpretați viața de acolo.

Simțul Maestrului iese din toate acestea. Simțul Maestrului nu este legat în creier sau în partea umană sau în fizic. Dar oamenii încearcă încă să facă asta și merg pe ambele căi. Încearcă să interpreteze trecutul și viitorul și asta este foarte liniar. Rămâne la fel și dă naștere la mai multă similaritate până când vine cineva - cineva ca Walter Russell, ca voi toți - care spune: „Nu. Există ceva diferit. Eu știu. Știu că e ceva diferit, dar la naiba, de fiecare dată când încerc s-o înțeleg, de fiecare dată când încerc s-o simt, nu e nimic acolo.” Vedeți, asta este frustrarea. Știți că e acolo, dar încercați să vă folosiți cele cinci simțuri cam brute și creierul vostru pentru a vă da seama. Nu funcționează.

Ce e de făcut? E așa de frustrant - „Ei bine, dar cum altfel să o fac?? Asta este ceea ce am. Am cinci simțuri. Am mintea. Cum să fac asta?”

Ei bine, înainte să intrăm în asta vreau să realizați ceva; că asta este ceva liniar. Asta este o mișcare - mișcare, care include timp, spațiu și tot restul acestora - mișcare - și o realitate bazată pe timp interpretată prin simțuri. Dar așa cum vorbim chiar acum, există alte mișcări, alte dimensiuni, alte lucruri care se petrec. Nu sunt liniare; voi doar nu aveți simțul pentru a înțelege ce se întâmplă acolo.

În aceeași ordine de idei, aveți matematica voastră. Acesta e un exemplu bun, matematica (el desenează o linie orizontală cu zero la mijloc). Și ea merge 0, 1, 2, 3, 4 și -1, -2, -3, -4. Ce!? Scrie tu (către Linda).

Apropo, realizați că nu a fost cu foarte mult timp în urmă în istorie când s-a descoperit că acolo măcar există un zero? Nu, pe bune. Adică, asta a fost o mare revelație. „Uoa! Există un zero.” Și apoi persoana care a zis asta a fost decapitată în ziua următoare (pauză ușoară). E o poveste bună. (Adamus râde) Ei, bine, cu două zile mai târziu (câteva chicoteli). De ce? Pentru că a perturbat gândirea de atunci. „Cum ar putea să existe acolo un zero? Noi începem de la unu.” Și de-abia după mult timp au descoperit, „Oh, da, există un zero.” Și apoi biata persoană care a venit cu numerele negative - „Cum poți să ai numere negative?” - a fost doar închisă și apoi torturată. Și apoi, mai târziu, a fost, „Oh, da. Există numere negative.”

Ei bine, sunt numere care merg de asemenea așa (pe verticală în sus) și cei foarte deștepți dintre voi spun: „Nu prea cred, Adamus.” Ba da, există. Sunt 1, 2, 3, 4 care merg așa (pe verticală în jos) și numere care merg așa și numere care merg așa și în partea cealaltă (diagonal, etc.) Dar când voi simțiți doar liniar, doar local/limitat și doar mental, nu le veți vedea. Nu le veți vedea și când încercați să vă folosiți simțurile curente pentru a ajunge aici și aici și în altă parte...

Voi știți că există un 4 acolo sus. Când… oh, mă entuziasmez atât de mult unde mergem! Când fizicienii și oamenii de știință ajung în final să înțeleagă că atunci când combini acest 4 (vertical) cu acest 4 (orizontal) - și acest 4 de sus este într-o realitate total diferită, într-o dimensiune total diferită care nu poate fi simțită/percepută, dar este acolo - când o să înțeleagă asta, ea va furniza podul sau calea către înțelegerea adevăratei fizici cuantice.

Chiar acum, ei doar orbecăie în fizica cuantică. Încearcă să o înțeleagă cu simțurile lor actuale. Odată ce își dau seama că un 4 de aici și un 4 de aici și un 4 din spate de aici și unul de aici, jos și începi să le legi împreună, acum ai adevărata expansiune exponențială, adevărata evoluție.

Acum, avem o evoluție care se cam târăște cu greu înainte, în mod liniar, bazată pe cinci simțuri. Este înceată și nu va mai funcționa. Va fi perturbată anul acesta, iar perturbarea va cauza mult infern. Își vor bate joc de oricine va apărea cu teorii despre matematica în diferite dimensiuni, așa cum s-a râs de Walter Russell pentru atât de multe din lucrurile cu care a venit el. Dar am descoperit mai târziu că sunt reale.

Deci merge să spun, cele cinci simțuri și o minte; nu veți ajunge unde încercați să ajungeți - iluminare, realizare - folosindu-le pe acestea. Deci cum ajungeți acolo? Acesta e lucrul frustrant, despre care atât de mulți dintre voi s-au întrebat în ultimul timp. Este frustrarea și pasiunea - „Cum să ajungem acolo?”

Este foarte simplu. Ne întoarcem la ceva foarte, foarte de bază. Este… oh, Linda va critica. Este - dacă poți scrie - Conștiență elementară (101). Scrie asta deasupra (101 înseamnă lucrurile de bază). Conștiență de bază (101). Ce este asta?

Eu Exist. Eu Exist.

V-am rugat de ani de zile să simțiți asta. Nu să o gândiți, ci să simțiți „Eu Exist.” Mulți dintre voi v-ați plictisit pentru că ați continuat să vă gândiți la ea. Tot încercați să o transformați în ceva ce nu e necesar. Tot încercați să o simțiți/percepeți cu mintea și așteptați să - „Ei bine, nu am simțit furnicături pe tot corpul” sau „Nu o văd. Nu am…” Nu. Nu veți simți asta. Este Simțul Maestrului care o înțelege. Nu e deloc ca cele cinci simțuri umane. Nu e deloc ca mintea.

Când Walter a avut epifania sa, a încercat să scrie despre ea. A scris puțin despre ea, dar de fapt era foarte mental, și nici cartea sa nu a reușit să o exprime, iar el a avut o notă de tăgăduire în cărțile sale și a spus: „Cum poate scrie cineva despre ceva ce mintea pur și simplu nu poate înțelege? Eu știu că am experimentat-o”, a spus el și a făcut-o, „dar nu o pot descrie”. Deoarece încerca să o descrie în termeni senzoriali și mentali care sunt foarte, foarte limitați. Deci nu a putut să scrie despre asta.

Ce faceți totuși? Simțul Maestrului. Cum ajungeți acolo? Întoarceți-vă la Conștiența 101. Scrie dedesubt acolo „Eu Exist.” Nu este un gând; este o cunoaștere. Nu este o mantră sau o meditație; este o conștiență.

V-am spus mai demult că o să vă săturați de mine vorbind despre asta, pentru că voi vreți niște șazam (n.tr. uimire), niște magie.Vreți ceva care vă gâdilă cele cinci simțuri ale voastre, singurul lucru care credeți că-l cunoașteți acum.

Vă întoarceți la „Eu Exist”, acel Eu Sunt conștiență și la Simțul Maestrului, care este atât de dificil de predat dar foarte ușor de experimentat, și dintr-o dată mergeți exponențial. Aveți cunoașterea că nu știți cum sau de ce aveți asta.

Deodată, sunteți dincolo de timp și spațiu, și deodată realizați ceea ce am vorbit de ani de zile, că dintr-o dată viitorul este chiar aici. Ceea ce este nerezolvat în acest moment este rezolvat în altă dimensiune și dintr-o dată este aici. A fost dintotdeauna, veți realiza, dar v-a lipsit deoarece ați simțit/perceput doar prin acele cinci simțuri și prin minte.

Când cineva se deschide către Simțului Maestrului, care nu este singular dar nu-l vom analiza în termeni mentali; nu vom încerca să-i facem o diagramă - nu încercați vreodată să faceți asta. Odată ce Simțul Maestrului se deschide și este acceptat și permis, și vă țineți naibii mâinile și urechile și ochii și orice altceva departe de el, pentru că - nu încercați să-l transformați într-un simț uman - odată ce-l permiteți; odată ce vă permiteți să înnebuniți destul ca să realizați că el e acolo; odată ce nu vă mai gândiți la el și nu mai încercați să-l construiți în creierul vostru sau să-l vedeți cu ochii voștri; odată ce realizați pur și simplu că este acolo, totul se schimbă. Jocul se schimbă. Și asta va aduce 2016 și asta este perturbarea și frumusețea tuturor acestora.

Acesta este cel mai provocator lucru de predat dintre toate, deoarece îi ia foarte mult timp cuiva să ajungă aici. Chiar așa este. Iei pe cineva de pe stradă care duce o viață normală, obișnuită, relativ inconștientă; îl iei și nu poți pur și simplu să o aduci aici, așa cum i-am auzit pe Cauldre și pe Linda povestind despre interviu. Și ceea ce pare atât de evident și normal pentru voi, pentru altcineva - peouuu! - i-ar arunca în aer. Adică, corpul lor, mintea lor, totul.

Durează mult să ajungi în acest punct - multe cuvinte de-a lungul multor ani și multe channeluri pentru a ajunge în acest punct - și acum suntem aici și, într-un fel, nu pot cu adevărat să vă învăț asta. Vă pot spune că este acolo. Pot să vă spun de Simțul Maestrului, dar mintea va spune: „Dar ce este? De unde vine? Cât de mare este? Cum pot să-l îmbunătățesc? Îl vreau chiar acum în viața mea. Nu simt nimic. Nu simt nimic.” Pffff. În regulă. De aceea am spus la începutul zilei că o să vă izbiți de perete până când, ce faceți? (audiența spune „Permiți”) Permiteți, absolut, și sunteți pregătiți și nu puteți greși. De fapt, nu veți putea scăpa de asta. Asta e partea amuzantă. Va fi aici pentru fiecare dintre voi.

Îmi voi încălca într-un fel propriile reguli. Știți, dacă voi faceți regulile, voi puteți să le și încălcați, așa se spune (câteva chicoteli). Și voi pune puțină muzică de merabh și pur și simplu o să permitem Simțul Maestrului, iar mintea voastră va spune: „Dar ce este? Unde este?” Simțurile voastre vor încerca să-l simtă și nu pot. Și atunci deveniți cu adevărat liniștiți.

Apropo, trebuie să menționez mai întâi câteva lucruri. Liniște. Oamenii vorbesc mult. Există o mulțime de zgomot care pătrunde tot timpul și este liniar. Este perceput printr-o varietate de simțuri diferite, nu doar prin urechile voastre, ci și prin atingere; puteți simți sunetul. Dar merge cam așa (el desenează o linie orizontală).

Totul în viața voastră are - nu vreau să-l numesc un opus - dar are și un aspect diferit. Deci avem, haideți să numim zgomot, aici. Întotdeauna există… este un opus al gravitației, sau este o diferență a gravitației. Opusul nu este cuvântul potrivit. Este… o să-l numim pur și simplu anti. Nu înseamnă împotriva, înseamnă doar diferit. Deci orice are acel alt aspect care nu este simțit/perceput, de obicei, de către simțul vostru uman.

Liniștea este pur și simplu cealaltă direcție pe un plan foarte liniar al zgomotului. Liniștea, deoarece în modul tipic de gândire voi credeți că simțiți liniștea; doar simțiți puțin mai multă tăcere. Nu există de fapt niciodată liniște.

Dar liniștea există. Trebuie. Dacă există zgomot, există liniște. Dacă există gravitație, există non-gravitație. Sunteți obișnuiți cu forța gravitației, forța care trage lucrurile în jos; forța care e opusul ar împinge lucrurile în sus. Dar de fapt acestea sunt amândouă calități senzuale umane liniare. Adevărata liniște este cam așa (desenează o linie cu unghi drept). Se petrece aici și se petrece când mergi acolo sus și se petrece când mergi aici (linii la mai multe unghiuri). Dar voi nu sunteți conștienți de asta, deoarece căutați liniștea prin simțurile umane. Nu o veți găsi. Veți găsi doar puțin mai multă tăcere.

Este la fel ca… dinamica din această realitate este o Împingere-Forțată, dacă vrei să scrii asta te rog (către Linda). Trebuie să o menținem în alertă aici. Împingere-Forțată.

LINDA: Pagină nouă?

ADAMUS: Sigur, de ce nu? Irosim niște hârtie. Problemele din viață nu sunt legate de mediu, nu este vorba de foametea de pe această planetă, nici măcar despre energia de pe această planetă. Acestea sunt distrageri mari. Problema este dacă puteți fi Eu Sunt-ul? Problema… hârtie, hârtiemototolită (n.tr. cuvânt creat de Adamus), nu contează. Atunci când conștiința umană crește la un anumit punct, veți realiza că ați privit și lucrat la capătul greșit al cămilei în tot acest timp (râsete și cineva întreabă „Poate fi vindecat cancerul?”). Da, nu cămilele. Nu, nu. Dar acestea sunt distrageri mari. Toate sunt liniare. Toate se bazează pe cele cinci simțuri.

Există atât de mult efort pus în aceste lucruri, și ele vor cauza doar… sunt jocuri de putere și sunt doar noi interpretări ale Vechii Energii și ale jocurilor de putere, dar nu voi intra acolo.

Trăiți într-o realitate Împinge-Forțează. Totul cere o dinamică a împingerii, a forțării sau lucrurile sunt împinse înapoi către voi. Atunci când vreți să împliniți ceva în viața voastră trebuie să depuneți efort pentru asta și să vă luptați și să o forțați. Atunci când vreți să mutați vaza aceea, vaza St. Germain aflată deasupra acelui piedestal, trebuie să - și nici măcar nu vă mai gândiți la asta - pur și simplu mergeți și o ridicați și o forțați. Acesta este doar un aspect al realității.

Doar am mutat acea vază; s-a dus în altă parte. Nu a trebuit să o ating. Nu a trebuit să depun efort pentru aceasta deloc. Lumina mea a adus aici energie interdimensională care a mutat-o. Edith se uită înapoi: „Nu văd, încă stă aici.” Bine (râsete).

Dar ideea este că ați devenit atât de familiari cu realitatea Împinge-Forțează, o dinamică a exercitării energiei și nu mai simțiți nimic altceva, deoarece fiecare dintre simțurile voastre omenești a fost condiționat și hipnotizat doar spre acea felie a realității. Dar acolo se află cu mult mai mult. Pentru fiecare calitate a fizicii, există multe alte calități de asemenea. Dar nu le veți vedea, auzi, atinge, mirosi, gusta sau să fiți capabili să le înțelegeți prin minte. Așa că ieșiți din minte. Mergeți dincolo de minte.

Vreau să menționez rapid un alt lucru înainte de a rezuma și de a face merabh-ul nostru, deoarece vine pizza.

Vă folosiți mintea - vă văd pe unii dintre voi încercând să vă folosiți mintea - pentru fenomene psihice. „Mută mingea aceea - mmmm - de pe piedestal. Mmmm.” Încă este Împinge-Forțează. Împinge-Forțează categoric. Presiune absolută. Dinamica absolută de a face ca ceva să se întâmple în loc de a o permite.

Ați făcut ca lucrurile să se întâmple toată viața voastră, cu toate că v-ați străduit uneori, dar ați uitat tot timpul că există un unghi de nouăzeci de grade pe care îl faceți și care nu necesită niciun efort. În loc să le faceți să se petreacă, le permiteți să o facă. A face să se întâmple încă este real. Voi desena aceasta. Unii dintre voi se întreabă despre ce naiba vorbesc.

Deci aici folosiți efort și forță pentru a face ca ceva să se întâmple. Credeți că mișcați lucruri în viața voastră, fie că studiați și obțineți un titlu sau obțineți o slujbă sau doar vă curățați garajul. Credeți că mișcați ceva. Oh, scrisul lui de mână este teribil. Credeți că mișcați ceva în viață. Negați chiar faptul esențial că totul se mișcă independent de voi. Totul este deja în mișcare datorită luminii voastre. Deci credeți că trebuie să faceți efort, să forțați lucrurile să se întâmple în viața voastră, precum energia psihică. Știu că fiecare dintre voi a încercat aceasta înainte. Ați încercat să mutați un obiect fără să îl atingeți. Sunteți terminați/storși, deoarece folosiți cinci simțuri omenești și efort.

Există o altă cale de a face aceasta. Nu pentru a înlocui aceasta, nu a ascensiona deodată într-un mod liniar. Nu faceți aceasta. Este acel „și”. Deodată realizați că în mod absolut nu există efort, nici forțare, nici încercare.

Mintea voastră nu poate cuprinde asta. Ea spune: „Ei bine, rahat, trebuie să mă gândesc că acel lucru se mișcă, nu-i așa? Trebuie să mi-l imaginez că se mișcă.” Nu, nu trebuie. Acesta este simțul Maestrului. El înțelege. Nu trebuie să faceți hocus-pocus, deoarece pur și simplu aveți de-a face cu realitatea Împinge-Forțează. Aveți de-a face cu mintea, cu simțurile. Deodată realizați că Simțul Maestrului deja l-a mișcat. Aceasta nu a solicitat niciun efort deloc. Aceasta a fost permitere.

„Ei bine, nu ar trebui ca eu să inițiez ceva? Nu ar trebui ca eu să aleg?” Nu. De fapt, nu trebuie.

”Ei bine, nu ar trebui să… şi dacă fac asta greșit? Ce-ar fi dacă mingea începe pur și simplu să se bălăngăne de jur împrejurul camerei și omoară niște oameni?” V-ați întors la a gândi ca un om. Sunteți înapoi în grădina zoologică. Sunteți animalul de la zoo. Deja știți că este perfect. Acesta este Simțul Maestrului. Este uimitor.

Că veni vorba, vă voi spune încă un lucru înainte de a face merabh-ul, deoarece acea pizza este fierbinte chiar acum. Ce este mai important, pizza sau realizarea? (publicul strigă ”Realizarea!”) Ambele! Ambele! (Adamus râde) Ambele! Ei haideţi! Haideți să trăim! Rahat! Cine a spus… vedeți? Vedeți, ați mers de-a lungul acelei căi, știți voi: „Oh, trebuie să ne mișcăm pentru…” Nu, nu. Pizza, realizarea, toate dintr-odată.
 
Hipnoza

Încă un lucru. V-am mai vorbit înainte despre hipnoză și oamenii sunt cu toții hipnotizați, chiar dacă în diferite grade. Atât timp cât aveți cinci simțuri care funcționează și acestea sunt singurul lucru pe care îl folosiți, sunteți vulnerabili la hipnoză, susceptibili la aceasta. Știu că unii dintre voi v-ați îngrijorat: „Oh, oare începe să sune telefonul și deodată sunt jos la mall cu mitraliera? (cineva spune „Oh, ei bine.”) Oh, ei bine, pur și simplu o altă zi. Nu! Am spus că nu puteți face ceva greșit.

Aveți grade diferite de hipnoză, deoarece acele cinci simțuri și mintea voastră sunt vulnerabile la hipnoză. Vulnerabile. De aceea faceți lucruri care în realitate nu sunt ale voastre; de aceea faceți lucruri care nu vă place să le faceți; de aceea repetați tipare pe care încercați să le spargeți folosind forță și efort, numite puterea voinței, și ele nu funcționează. Nu funcționează. Sunteți hipnotizați în ele. Și apoi încercați să ieșiți. Cum încercați să ieșiți din acestea? Prin mintea voastră, prin hipnoza voastră, prin simțurile voastre animalice de la grădina zoologică. Încercați să ieșiți din ele chiar prin acel lucru în care vă aflați și atunci vă îngropați tot mai mult. Doar deveniți din ce în ce mai mult un animal de la zoo. 

Nu puteți fi hipnotizați… sau partea din voi care nu poate fi hipnotizată este Simțul Maestrului, este fantezia, este imaginația. Cineva nu vă poate hipnotiza imaginația; nu o poate face, sau fantezia voastră. Cu vreo două shoud-uri în urmă am spus un cuvânt cheie, fantezie. A vă elibera pe voi înșivă. Aceasta nu poate fi hipnotizată vreodată, vreodată.

Dacă aș fi căutat un subiect bun pentru hipnoză, nu aș fi mers la un - încerc să mă gândesc la cuvântul corect politic. Hei, haideți să facem asta pentru 2016 - fără cuvinte corecte politic. Este prea multă muncă. M-aș duce la casa de nebuni. Aș merge la casa de aiuriți. Aș merge la azilul de nebuni, oricum ați vrea să o numiți. Nu aș merge acolo pentru a încerca să hipnotizez. Nu-i puteți hipnotiza pe acei oameni minunați. Nu puteți. Ei deja și-au ieșit din minți! Nu puteți hipnotiza ceva ce nu se află acolo. Ei deja sunt plecaţi de-acolo. Doar nu se mai potrivesc cu oricine altcineva. Nu, nu, nu. Nu aș merge acolo. Aș merge la cumpărături… Aș merge la - Cauldre îmi spune - aș merge la Walmart (publicul oftează). Sunt o mulțime de oameni acolo. Sunt o mulțime de cumpărători. Acela este un loc grozav de a hipnotiza pe cineva - ”Vei cumpăra acea mâncare proastă”. Eh, ei ar fi făcut-o oricum, așa că acesta nu este un exemplu bun (câteva râsete).

Nu aș merge la secţia de psihiatrie de la un spital. Nu, nu aș face-o. De fapt, cei mai ușor (de hipnotizat) sunt cei care iau antidepresive. Cu ei este într-adevăr ușor. Ei sunt atât de deschiși în multe feluri, altele decât spre ei înșiși. Așa că aș sta departe de ei, în același mod. Nu puteți hipnotiza fantezia, imaginația sau Simțul Maestrului.

Simțurile voastre omenești, ele sunt hipnotizate. Asta nu este ceva rău în totalitate. Vreau să spun, vă puteți distra cu asta. Mintea voastră este categoric hipnotizată. Dar această altă parte, acest Simț al Maestrului nu poate fi hipnotizat. Aceasta este eliberarea voastră. Mulți dintre voi v-ați îngrijorat de asta încă de când v-am vorbit despre telefonul care sună. [Suspină adânc!] Unii dintre voi ați căpătat fobie de telefon. Nu ați mai răspunde la telefon deloc. (Adamus chicotește). Indiferent cine sună: ”Nu pot răspunde la asta. Ei s-ar putea să mă fi hipnotizat.” Știți ceva? Vor face altceva, știți voi, vor suna din clopoței sau vor face click cu camera foto (râsete deoarece Dave face fotografii). În regulă.

Haideți să respirăm profund în Simțul Maestrului. Acolo ne îndreptăm.

Aveți cinci simțuri omenești; vom merge dincolo de ele. Vom face o întoarcere în unghi exact de nouăzeci de grade, o rotire de nouăzeci de grade de-a lungul căii și vom realiza, că dacă există cinci simțuri umane, există și cinci non-simțuri, sau 15 sau 1000 sau doar unul.

Haideți să avem puțină muzică de genul merabh, John.

(începe muzica)

Haideți să reducem luminile sălii. Dacă băiatul cu pizza vine, invitați-l să stea aici cu noi. Dați-i un bacșiș bun.

Ahh! Respirați foarte profund. Muah! Vă iubesc pe toți. O fac cu adevărat.

Am așteptat, temător să ajungem în acest punct. ”Temător” spune ea, ”De ce temător?” Oh, asta este ceva dificil de predat. Ceva ce nu puteți simți în mintea voastră sau cu degetele voastre sau nu o puteți mirosi. Nu, nu poate fi văzut. Nu poate fi auzit. Ei bine, avem muzica dar...

Respirați foarte profund.

Mi-a fost teamă de asta, într-un fel, spunându-mi mie însumi: „Oare sunt eu destul de bun pentru a preda asta?” (o mulțime de râsete și ”Ohhhh”-uri)

SART: Acesta este primul lucru pe care l-a spus în această dimineață.

ADAMUS: „Oare sunt eu destul de Maestru printre Maeștrii Ascensionați pentru a preda asta? Ar fi putut Kuthumi să facă o treabă mai bună? (Cu o voce tristă) Poate Tobias nu ar fi trebuit să plece atât de devreme (mai multe chicoteli). Poate el ar fi trebuit să vă învețe asta. El Morya, oh, el este atât de chipeş. Ei l-ar fi ascultat pe el.”

Și atunci m-am trezit din visul meu de rahat și am spus: „Bineînțeles că pot să predau asta!” La fel ca fiecare dintre voi. Treziți-vă din acel vis de rahat, bine?

LINDA: O-ho!

ADAMUS: Este adevărat. Am spus că nu voi fi corect politic. Asta cere prea mult efort.

Oh, și apropo, știți asta, nu-i așa? Eu o știu. Acolo este atât de mult mai mult. Acolo este atât de mult încât nu le veți putea simți cu lucrurile cu care v-ați obișnuit să lucrați și nici măcar nu vă puteți gândi calea către ele. Aceasta a fost problema dragului de Walter. El a încercat să-și gândească drumul prin asta. A avut o informație atât de bună dar a devenit atât de mental și i-am spus: „Walter, taci. Permite, Permite.”

Simțul Maestrului, bănuiesc că ați putea spune că este intuitiv. Este cunoaștere. Este simplu. Veți realiza că acest vocabular este un simț limitat, la fel ca și celelalte simțuri umane. Atât de limitate.

Așa că ajungem în acest punct. Totul este pur și simplu despre a permite. Acum, este în regulă să gândiți. De fapt chiar este, deoarece nu puteți să vă rețineți. Și atunci vă veți întreba dacă ați făcut asta corect? Mai târziu vă veți întreba: „Cum pot să aduc asta înapoi?” Nu puteți.

Amintiți-vă despre ce am vorbit mai înainte. Creația este în mișcare; voi nu sunteți. Voi doar îi dați voie să vină la voi.

Doar îi dați voie să vină la voi.

Haideți să mergem chiar un pas sau doi înapoi, cu mult mai în spate. Vă amintiți? Am spus că realizarea este o dezvăluire naturală. Este o dezvăluire lipsită de efort. Faceţi acea întoarcere exactă la dreapta către lipsa de efort. Ieșiți de pe acea cale liniară întrând în lipsa absolută de efort.

(pauză)

Mi-ar plăcea să fac o mică clarificare chiar aici, în timp ce intrăm în acest an, ca de fiecare dată când gândiți trebuie să aplicați efort asupra realizării voastre, asupra măiestriei voastre - mentală, fizică, emoțională - facem simultan o întoarcere de nouăzeci de grade spre lipsa de efort. Le puteți face pe ambele.

Apoi simțiți acea lipsă de efort. Simțiți cum într-un fel, acest Simț al Maestrului - nu, nu îl voi numi al șaselea simț și nu o faceți nici voi, deoarece aceasta înseamnă să rămâneți liniari - dar deodată realizați că a fost mereu aici.

Doar nu a fost simțit.

Nu a fost conștientizat, dacă acesta este un cuvânt; realizat.

Cu ceva timp în urmă am spus haideți să înlocuim cuvântul ascensiune cu iluminare, apoi am spus haideți să înlocuim iluminare cu realizare. Ce este realizarea? Este doar, ei bine, simțire/percepție, dar dincolo de cele cinci simțuri umane, dincolo de ceea ce ați fost obișnuiți să fie.

Amintiți-vă, v-am spus că acest an urmează să fie cu adevărat perturbator, perturbator însemnând că vom perturba acea dependență sau seducție față de cele cinci simțuri umane. Și nu fiți surprinși dacă, ei bine, hai să spunem că auzul vostru devine puțin aiurea sau că ochii voștri par să, ei bine, par să nu funcționeze așa cum o făceau înainte. Indiferent. Tot ceea ce spun este că vom perturba câteva tipare vechi. Nu vă veți înlocui vederea actuală umană cu o super-vedere, cum ar fi vederea super bionică. Nu este vorba despre asta, deoarece atunci încă sunteți în liniaritate.

Vom permite acest lucru pe care eu îl numesc Simțul Maestrului, o cale diferită a realizării. Nu este mentală de asemenea. Aceasta este frumusețea sa. Acesta este cel mai bun lucru legat de el. Simțul Maestrului nu este mental. Nu este un nou mod de a gândi. Simțul Maestrului este total în afara vechilor grafice.

Nu există niciun fel de efort. Niciun efort. Nu este nicio chemare sau implorare. Amintiți-vă, lumina voastră face ca energia să treacă în mișcare și să vină către voi. Depinde doar de voi să o primiți.

(pauză)

Pare puțin ciudat la început. Aceasta este foarte de înțeles când există acea dorință de a vă folosi simțurile voastre sau mintea voastră pentru a înțelege. Este puțin ciudat să fii pur și simplu fără efort, să permiți. Chiar încercați să faceți exerciții mentale pentru a vă, oh, extinde. Vă imaginați pe voi înșivă împingându-vă în afară, făcându-vă mintea sau orice să fie mai mare. Nici acestea nu funcționează.

Vom merge în ceva total în afara tărâmului simțurilor actuale și, eu includ mintea printre simțuri; total în afara acestui tărâm și este vorba doar ca voi să permiteți, să primiți.

Nu-mi pasă cât de buni sau răi ați fost, cât de deștepți, cât de proști, bărbați sau femei, cu cinci vieți sau cinci sute. Nu contează.

Fără efort, vă rog. Știu că se simte ciudat, dar nu există Împinge-Forțează aici.

(pauză)

Simțul Maestrului este aproape indescriptibil. Este dincolo de fizica și știința și matematica, actuale. Ei vor ajunge aici.

(pauză)

Alții au folosit diferite denumiri pentru aceasta. Mie îmi place Simțul Maestrului. Alții au încercat să-l denumească în diferite feluri. Nu contează. Este dincolo de modul în care detectați voi în prezent, în care măsurați sau evaluați viața din preajma voastră.

Este Simțul Maestrului.

Vă va schimba viața. Vă va elibera din aceea grădină zoologică. Și nici măcar nu va mai trebui vreodată, vreodată, vreodată să vă îngrijorați că vă veți întoarce acolo.

Fiți în acest moment lipsit de efort pentru voi înșivă.

Respiraţi foarte profund.

(pauză)

Am fost atât de confuz când Simțul Maestrului meu a venit la mine în mod permanent. Știți voi, am avut niște bucățele și părticele ale sale, ceva conștiență a sa. Dar când a fost acolo, chiar am încercat să-l fac să se potrivească cu orice altceva. Am încercat să-l fac să se potrivească în mintea mea și pur și simplu nu a mers. Am încercat să-l fac să se potrivească cu simțurile mele umane, care, ei bine, erau singurul lucru pe care îl știam cu adevărat în acel moment. Dar nu a mers. Așa că în cele din urmă am încetat să mai încerc. Și apoi, și numai atunci, lumina Simțului meu de Maestru a strălucit cu adevărat. Atunci și numai atunci, când am încetat să mai încerc.

Simțul Maestrului nu conține nicio putere. Niciun fel de putere.

(pauză)

Face ca energia să se miște către el într-un fel foarte diferit. Mișcă energia către el, către voi, cu ceea ce eu numesc grație, ușurință. Dar îmi amintesc că am încercat să îmi folosesc forța, împingerea, acea întreagă dinamică a cauzei și efectului ca parte a realității liniare. Am încercat asta; nu a funcționat.

(pauză)

Este în regulă. Nu greșiți dacă mintea voastră pălăvrăgește aiurea sau dacă încercați să vedeți asta. Nu o faceți greșit, dar haideți să facem de asemenea, acea cotitură de nouăzeci de grade, în același timp.

Există anti-Împingere-Forțare, anti-gravitație, anti-simțuri. Asta este ceea ce permitem noi.

Simțul Maestrului nu este omenesc.

(pauză)

Nu mai suntem animalele de la zoo.

(pauză prelungită)

Respirați foarte profund.

Vedeți cât de ușor este? Partea amuzantă este că unii dintre voi spun: „Dar nu se întâmplă nimic.” Nu, nu se întâmplă cu simțurile voastre umane. Nici nu ați vrea să o facă. Spuneți voi: „Dar atunci cum îmi dau seama că se petrece ceva?” Pentru că îi permiteți.

Nu puteți simți asta în vechile moduri sau să o gândiți în vechile moduri. Este într-un fel ca acel lucru vechi Zen. „Cum știu că sunt aici?” „Pentru că Eu Sunt.”

„Cum știu că acel Simț al Maestrului este aici?” „Deoarece este.” Nu putea fi nimic mai simplu decât atât.

„Ei bine, dar nu ar trebui să lucrez la asta?” Numai dacă voi vreți să o faceți.

(pauză)

„Cum știu ce este acest Simț al Maestrului?” ați putea spune. Deoarece l-ați avut întotdeauna.

„Cum știu că nu doar inventez asta?” Voi inventați totul. Doar ați devenit hipnotizați să vă inventați viața, așa cum fiecare își inventează viața și ați căpătat o mare f-invenție (n.tr. Adamus evită să rostească cuvântul fuck). Totul este inventat.
 
Așa că, de ce să nu inventați, ei bine, să permiteți ceea ce sunteți cu adevărat, ceea ce vreți cu adevărat?

(pauză)

Mi se face atât de foame! (Adamus chicotește)

Este lipsit de efort, Simțul Maestrului. Este aici. Nimănui nu i se refuză acesta. Dacă sunteți frustrați în legătură cu el - „Unde este? Nu îl simt” - este totul în regulă. Respirați profund și permiteți.

Amintiți-vă că acea cotitură cu exact nouăzeci de grade vă scoate în afara Bulevardului Liniar spre Aleea Fanteziei. Este o scurtătură spre Autostrada Iluminării care, în cele din urmă, conduce către Realizare.

Bine. Respirați foarte profund.

Respirați foarte profund, dragi Shaumbra.

Respirați foarte profund. Ah! Ooh! Ei bine, cred că vi l-am predat (Adamus chicotește).

Daa, voi reveni la Clubul Maeștrilor Ascensionați în seara aceasta și voi spune: „La naiba, am avut dreptate!” (râsete) „Am știut că ei vor pricepe. Am știut că era timpul.”

Așa că, dragii mei prieteni, vom continua cu aceasta. Avem o mulțime de lucruri de făcut anul acesta, daa! Evident. Avem atât de multe de făcut, însă mergem în această altă direcție acum. Va părea ciudată, ireală uneori. Este ea cu adevărat acolo? Este cu adevărat tangibilă? Dar amintiți-vă, nu mai este vorba doar despre acea viață liniară cu cinci simțuri. Nu veți ajunge niciodată pe Bulevardul Iluminării pe acel drum. Niciodată.

Așadar, permitem celelalte perspective. Nu doar perspectiva fizică. Permitem toate celelalte perspective să înceapă să intre.

Aceasta se va simți ciudat. Sunt de acord cu acest lucru. Se va simți în mod categoric ciudat. Dar atunci voi veți ajunge să înțelegeți că el este atât de natural și că a fi acel animal de la zoo pentru atât de mult timp a fost, de fapt, starea nenaturală.

Deci haideți să respirăm foarte profund cu aceasta și știți cum vom încheia. Știți că vom respira foarte profund împreună și vom spune: An Nou Fericit! (publicul spune „An Nou Fericit!”)

Și totul este bine în întreaga creație.

Vă mulțumesc, dragii mei prieteni. Fie ca Simțul Maestrului să fie cu voi (publicul aplaudă).