MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Kharisma
SHOUD 10: „Kharisma 10” – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al lui Saint-Germain.
Draga de Linda din Eesa a menționat: „Cine vine astăzi?” Cine vine? Va fi Adamus - în fața voastră? Va fi Saint-Germain - blând, profund, iubitor?
Cine va veni? Ei bine, aceasta este o întrebare interesantă, deoarece răspunsul este întotdeauna același. Sunteți voi. Voi veniți aici. Este timpul vostru. Este întâlnirea noastră. Cântă muzica - frumoasă, frumoasa muzică* pentru o schimbare - muzica frumoasă cântă astăzi și voi veniți aici, distrași de câteva fotografii, de ceva muzică. Asta se întâmplă când voi vă acomodați și vă permiteți pe voi.
* Referindu-se la melodia „Cartea Iubirii” cântată chiar înainte de channel
Spațiu sigur. Un mediu frumos înconjurat de alte ființe iubitoare. Voi veniți aici și spuneți: "Haideți să o facem. Să mutăm lucrurile la nivelul următor. Să ne lepădăm de anumite lucruri care era nevoie să fie lepădate cu mult timp în urmă. Să pretindem că ascultăm ceva, însă haideți doar să permitem asta cu adevărat. Acum, după două luni în care nu am fost împreună, să permitem". Oh, nebuna lume de afară, tot zgomotul și toată agitația, oare va fi vreodată mai bine? Nu. Haideți doar să permitem în aceste 90 de minute sau mai mult, pe care le petrecem împreună. Așa că sunteți voi.
Eu vin aici cu o varietate de fețe diferite sau interpretări, interpretări ale conștiinței mele. Astăzi este o combinație frumoasă între Adamus și St. Germain, dar în cea mai mare parte sunteți voi. Așadar, identificați în timpul zilei, pe măsură ce avansăm - când este Adamus, când este St. Germain? Hm. Vă voi da un indiciu. Nu întotdeauna, la cel mai potrivit moment, va fi Adamus.
Adamus, energia Adam. Nu Adam ca tipul acela, ci energia Adam Kadmon, tiparul oamenilor de pe Pământ. Nu are nimic de-a face cu masculinul sau femininul, însă este Adam. Este Adam-noi (n.tr. în engleză: Adam-us unde us se traduce prin noi; este un joc de cuvinte legat de numele lui Adamus), Adamus, Adam, noi toți, voi toți care ați luat formă umană și ați plecat în această călătorie. Ah! Ce călătorie uimitoare este aceasta.
Libertate
Și iată-ne aici, 4 iulie 2015. Așa o onoare. 4 iulie sună special pentru mine. De fapt este vorba de 2 iulie, dar să nu răvășim detaliile istorice. Însă 4 iulie este întotdeauna special. De ce? Deoarece eu am fost de folos în a ajuta la crearea acestei mărețe țări. Și chiar dacă nu sunteți din Statele Unite ale Americii aceasta nu este o vorbărie patriotică goală. Eu nu prea cred în vorbăria patriotică. Ceea ce a fost, a fost un potențial nou, un potențial pentru libertate și suveranitate. Nu avea nimic cu - în mod implicit nu avea nimic de-a face - cu guvernele, ci cu libertatea și suveranitatea voastră. Iar voi ați venit aici de peste tot din lume - strămoșii voștri - din toată Europa, America de Sud, Asia, de oriunde din lume, pentru a fi aici, pentru a permite ceva numit libertate.
A funcționat? Într-o mare măsură, da. Lumea este foarte diferită față de cum era în 1776. Cu ani lumină înainte, în termeni de respect și egalitate, iar voi vedeți asta din ce în ce mai mult peste tot în lume, în fiecare zi. Este contagioasă acum, această întreagă chestie a libertății.
După cum știți, de când am venit eu, după ce dragul, dragul de Tobias a plecat, am spus că este vorba despre libertate. Și ceea ce se întâmplă în lume, dacă vreți să știți de ce energiile fac ceea ce fac, în totul este vorba despre libertate.
Unii oameni sunt pregătiți pentru ea; mulți nu sunt. Unor oameni le place cuvântul și conceptul, dar nu sunt pregătiți să-l pună în aplicare în viețile lor. Libertatea necesită o responsabilitate enormă.
Este vorba despre eliberarea de tot, așa cum vom avansa în tema de astăzi. Nu este vorba doar de libertatea de taxe. Nu este vorba doar de libertatea chiar de religie, sau politică; este vorba de libertatea voastră - de voi înșivă, cu voi înșivă.
Cei care declamă despre libertatea de guvern, ar trebui să se oprească un moment și să arunce o privire - sunt ei liberi în interiorul lor? Nu are nimic de-a face cu conspirațiile, afacerile, guvernele, religiile sau cu orice altceva, deoarece cineva poate fi liber, chiar în cea mai mare densitate dintre toate, de toți ceilalți factori. Poți fi în închisoare și poți fi absolut liber. De fapt este o experiență extraordinară să fii închis și să-ți găsești libertatea. O experiență extraordinară. Viața nu va mai fi niciodată la fel.
Am fost de folos lucrând cu cei de atunci, din Europa, în mod particular cu cei pe care voi îi cunoașteți ca Masonii Liberi, pentru a crea acest loc al libertății. De fapt nu a fost singurul loc. A fost un număr de locuri, Australia, în mod deosebit, alte țări din lume. Nu vreau să intru în lista lor deoarece veți începe să le comparați, însă acesta a fost unul din locuri. A avut energiile potrivite. A avut intențiile potrivite, așa încât acestea au început să se adune împreună.
Treisprezece colonii, 13 colonii originale și, desigur, numărul 13 - care nu este rău deloc. De fapt, este un număr foarte, foarte sacru. Dar și-a căpătat renumele de rău, Vineri 13. Așa cum atât de mulți dintre voi știu, de unde a apărut Vineri 13? De ce 13? Ei bine, are legătură cu Cavalerii Templieri care au fost chemați în diferite locuri din Europa într-o vineri 13, cu mult, mult timp în urmă, în numele bisericii și guvernelor; au fost chemați la o întâlnire, la o mare întâlnire și celebrare, și executați în acea zi. Așadar, de atunci, vineri 13 a dobândit această reputație, această energie în jurul ei.
Cei mai mulți nu înțeleg asta. Ei doar aud „vineri 13”. Sunt superstițioși. Treisprezece, un număr minunat; treisprezece colonii au pornit Statele Unite ale Americii.
Și Declarația de Independență, care de fapt nu a fost numită așa în acel timp, a fost scrisă și semnată; Declarația de Independență, votată de fapt atunci de Congresul Continental, a fost votată în 2 iulie - nu pe 4 iulie, însă 4 iulie a reprezentat o dată cu o numerologie puțin mai bună - și a fost în sfârșit ratificat draftul final. Dar sunt anumite lucruri în el și, din nou, am fost acolo întrupat într-un fel, lucrând cu Părinții Fondatori; de asemenea, eu și Masonii Liberi am avut o mare, mare influență în dezvoltarea acesteia.
Iar una dintre cele mai comune fraze din conștiință chiar acum, a fost „Toți oamenii au fost creați egali”. De fapt, acestea nu au fost cuvintele originale. Cuvintele pe care le-am vrut noi au fost schimbate mai târziu; ceea ce am vrut noi a fost: „Toate ființele sunt create egale”. Dar, vedeți voi, Părinții Fondatori erau toți bărbați, așa încât au spus: „Toți oamenii au fost creați egali”. În realitate, în versiunea originală eu am scris: „Toate ființele au fost create egale, dar unele pur și simplu au mai multă karmă decât altele” (râsete). Aceasta a fost tăiată, desigur.
Este foarte adevărat. Toate ființele cu suflet sunt egale. Egale în oportunități, egale în potențial, egale în libertatea lor. Însă multe poartă o mulțime de karmă. Karmă din viețile lor trecute, karmă de la strămoșii lor, karmă de la societate. O mulțime dintre ele cară aceasta și, prin urmare, nu-și dau lor adevărata libertate pe care o merită cu adevărat.
Discutarea karmei merge înapoi la vremea lui Tobias, care a spus că aceasta este doar o credință. Nu este reală. Nu se află acolo, în cosmos. Nimeni nu-i ține socoteala. Nu există cu adevărat Înregistrări Akașice cu toate acestea. Cineva este liber de karma sa în momentul în care îi dă drumul. Poți avea cel mai rău cazier din lume; poți avea viață după viață de fapte rele, în momentul în care spui: "Eu eliberez acea povară, acea karmă. O eliberez, sunt liber de vinovăție". Este un lucru greu de făcut atunci când te simți rău față de tine însuți, atunci când ai rănit alți oameni, atunci când te-ai rănit pe tine însuți. Se simte aproape ca iresponsabilitate. Dar, de fapt, este cel mai responsabil lucru pe care îl poți face, deoarece, în momentul în care dai drumul karmei tale, în momentul în care dai drumul percepțiilor tale despre trecut, aceasta schimbă potențialul viitor. Așa cum a spus Tobias, viitorul este trecutul vindecat, eliberat.
Așadar, Părinții Fondatori scriind, de asemenea, documentul original, au pus în el o linie: "Toate ființele au dreptul la preocuparea asupra vieții, libertății și fericirii". De fapt, versiunea originală, care apoi a fost schimbată, desigur, versiunea originală este: "Toate ființele au dreptul non-extraterestru..." (câteva chicoteli), deoarece, vedeți voi, extratereștrii nu ar trebui să interfereze cu oamenii și cu calea oamenilor. Ce știu ei despre călătoria umană? "Toate ființele au dreptul non-extraterestru la viață, libertate și țelul iluminării". Țelul iluminării. De fapt, a fost Benjamin Franklin care a spus: "Mie nu-mi place prea mult acel cuvânt. 'Iluminare', ce înseamnă asta? Cum vor percepe oamenii asta? Și, desigur, el a vrut să-l schimbe în 'fericire'. Iar eu am spus: "Ben..." (râsete) Am făcut-o, am făcut-o într-adevăr. Am spus: "Ben, oricum, ce este fericirea?” Iar Ben a avut un zâmbet mare pe fața sa.
Acum, Ben era puțin hedonist (n.tr. Hedonism - cultul plăcerii, concepție potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, desfătarea); îi plăcea mâncarea, băutura, doamnele, orice îi stârnea vechiul său centru mare al plăcerii. Și a avut un zâmbet mare pe față. "Fericire", a spus el, "Toată lumea va ști ce înseamnă aceasta". Așa încât a fost schimbat. După aceea am spus: "Ben, du-te și fă să zboare un zmeu" (râsete). Nu-mi place acea schimbare care a fost pusă acolo. Dar, este ceea ce este - "Viață, libertate și țelul fericirii". Și, dacă voi credeți poveștile mele, vă iubesc. (mai multe chicoteli) În cea mai mare parte adevărate, totuși. Am fost cu adevărat acolo. Masonii, Masonii Liberi, au avut o influență incredibilă în fondarea acestei țări. Este vorba despre libertate.
Libertate. Revin la ea de la ceea ce am vorbit despre anii din urmă care au făcut ca mulți oameni să devină supărați. Sunteți pregătiți pentru ea, pentru propria voastră libertate, liberi de felul în care vă percepeti pe voi înșivă, de limitările percepției voastre de sine? Libertatea nu are nimic de-a face cu lumea exterioară. Libertatea este un lucru foarte personal din interiorul vostru. Liberi de a fi voi înșivă. Liberi de vinovăție sau de rușine sau de povara trecutului.
Obțineți un trecut în care nu există guvern, nu este religie, nu este o vecinătate sau oricine care vă poate spune cum să trăiți. În mod simplu, voi ieșiți din acel algoritm. Voi vorbi despre asta mai târziu.
Așadar, iată-ne aici, pe 4 iulie 2015. Iată-ne aici - iată-vă aici - în realizare - nu în țel, ci realizare - a vieții voastre, cum vreți s-o creați, în libertate și iluminare.
Haideți să respirăm profund cu asta.
Energii uimitoare ce curg chiar acum. Hm.
În regulă, haideți să începem. Hm. (Adamus fluieră și apoi murmură) Hm, mm, mm, mm.
De ce ați așteptat?
Așadar, în ultimul nostru Shoud, am spus ce v-a reținut? De ce ați așteptat? De ce ați așteptat pentru iluminare? Ce a fost? Și am spus că, într-adevăr odată ce vă prindeți, este vorba doar de câteva cuvinte, odată ce vă prindeți, o veți permite. Ce ați simțit? Când ați plecat de aici, măcar v-ați reamintit? Nu, probabil că nu.
Ei bine, haideți să mergem împrejur, foarte repede, cu microfonul. De ce ați așteptat? Și, vă voi spune ceva chiar acum. Linda va înmâna cuiva microfonul iar cine-l va lua se va speria, oricine îl va lua. Opriți-vă un moment. Nu vă gândiți la asta. Spuneți pur și simplu ce vă iese din gură, doar atât timp cât nu este prea lung. Doar spuneți, pentru că deja o știți. Începeți să gândiți la asta și începeți să-mi oferiți un răspuns makyo și apoi energiile devin ciudate. Doar spuneți-o. De ce ați așteptat? Linda, vom avea doar patru.
De ce ai așteptat, David?
DAVID: Ei bine, de fapt într-adevăr mi-a plăcut comentariul lui Geoff de mai devreme - dependent de viață.
ADAMUS: Da. Bun.
DAVID: Adică, aceasta a rezonat cu mine.
ADAMUS: Da.
DAVID: Și apoi, cealaltă parte, este un "și", este că am dorit nu doar să primesc iluminarea și să plec, ci realmente să mă bucur cu adevărat, efectiv, de viață pentru prima dată.
ADAMUS: Bun. Răspuns excelent. Excelent.
Următorul. De ce ai așteptat? Linda colindă după pradă. De ce ai așteptat?
SUE: Motivul care a venit la mine a fost de a fi aici în acest timp, în mod special în acest moment.
ADAMUS: În regulă, și ce este cu acest timp?
SUE: Acesta este magic.
ADAMUS: Bun. Da.
SUE: Daa, pentru a înțelege și a simți...
ADAMUS: Dar, de asemenea, a fost magic, știi tu...
SUE: Nu.
ADAMUS: ... în altă viață, cu două sau trei vieți în urmă. Ehh, a fost destul de tare.
SUE: Oh, bine.
ADAMUS: Daa, daa, daa.
SUE: Daa.
ADAMUS: Magic. Bine. Ai magie în viața ta?
SUE: Eh, nu. (ei râd) Nu în acest moment.
ADAMUS: În regulă, dar așteptăm.
SUE: Da.
ADAMUS: Uau. Știi tu, am fost în viitor și am văzut că aproximativ în anul 2077, este cu adevărat un timp magic, iar tu ai fi putut aștepta și ai fi putut veni înapoi pentru asta.
SUE: Nu.
ADAMUS: Nu. Tu o vrei acum.
SUE: Daa. Hai s-o facem acum.
ADAMUS: Cum o vei face?
SUE: Predare. Permitere.
ADAMUS: Predare față de ce?
SUE: Față de mine însămi.
ADAMUS: Bun. Hai s-o numim permitere.
SUE: Permitere, corect.
ADAMUS: Predare sună puțin slugarnic.
SUE: Corect. Ei bine, daa, oamenii...
ADAMUS: Bate-mă! Bate-mă! (ei râd)
SUE: Permitere.
ADAMUS: Permitere. Bun.
SUE: Și simțind permiterea înăuntrul meu.
ADAMUS: Bine.
SUE: Daa.
ADAMUS: Mulțumesc.
SUE: Cu plăcere.
Încă doi. De ce ați așteptat? Daa.
De ce ai așteptat?
ALI: Ceea ce a venit a fost că am așteptat. Nu am avut încredere în mine însămi.
ADAMUS: În regulă. Ai încredere în tine acum?
ALI: Mă încred în mine din ce în ce mai mult.
ADAMUS: Asta nu este ceea ce am întrebat.
ALI: Da, am.
ADAMUS: Pentru că, "din ce în ce mai mult" merge așa pentru totdeauna și totdeauna și totdeauna.
ALI: Am încredere în mine însămi.
ADAMUS: Bun. Îmi place asta. Chiar dacă nu o crezi, deoarece credințele sunt mai degrabă subțiri și false, chiar dacă nu crezi asta, interpreteaz-o. Pur și simplu - (el pocnește podiumul său ușor cu palma) Îmi place asta! - joac-o.
ALI: în regulă.
ADAMUS: Și apoi știi ceva?
ALI: Este.
ADAMUS: Vei vedea mai târziu, apoi este. Există... Voi vorbi despre algoritmi mai târziu și cum se întâmplă toate acestea. Bun. Îmi place. Încă unul. Nu am primit răspunsul încă, dar avem câteva răspunsuri bune. Răspunsul, că veni vorba, este răspunsul lui Adamus. (Adamus chicotește)
Da. De ce ai așteptat?
SART: Atârn pe aici pentru înghețată. (râsete)
ADAMUS: Știi tu, nu-mi place să-ți spun că vaca e moartă.
SART: Probabil frică.
ADAMUS: Frică.
SART: Daa.
ADAMUS: Asta este bună.
SART: Frică.
ADAMUS: Frică de ce?
SART: Frica de a părăsi fizicul.
ADAMUS: Daa.
SART: Și...
ADAMUS: Ei bine, ai făcut-o foarte des.
SART: Daa.
ADAMUS: Ești pe cale să o faci - nu chiar acum, dar mai târziu. Mai târziu. Ce crezi că se întâmplă acolo?
SART: Cred că este frica de a nu fi terminat (treburile) pe partea aceasta.
ADAMUS: Ahh! Începem acum - frica de a nu fi terminat.
SART: Daa.
ADAMUS: Ce este acolo de terminat?
SART: N-am nicio idee (ei râd).
ADAMUS: Vezi problema pricinuită de aceasta? Tu ești realmente foarte exact și foarte deschis în legătură cu asta. Nu ai terminat. Aceasta este una dintre dependențele față de viață despre care urmează să vorbim în august. "Nu am terminat." Terminat cu ce? "Nu știu". Dar nu ai terminat.
SART: Mda.
ADAMUS: Nu crezi că aceasta ar putea merge pur și simplu pentru totdeauna și totdeauna și totdeauna, și merge. Este o dependență față de viață. Da. Bun.
SART: Mda.
ADAMUS: Mulțumesc.
Așadar, am pus întrebarea, de ce ați așteptat? Răspunsul meu, dacă am microfonul, ceea ce am, răspunsul meu ar fi "Nu am așteptat". Nu am așteptat. Într-un fel este puțin cam nebunesc, dar "nu am așteptat. Eu trăiesc și experimentez. Sunt o ființă umană trecând prin provocări, dar trecând printr-o uimitoare trezire care s-a întâmplat deja, de fapt și-ul este deja aici, însă mă distrez, Adamus. Mă distrez din belșug. De ce? Deoarece realizez că (iluminarea) este deja aici. Sunt deja iluminat. Și realizez că încă pot juca jocul. Încă pot fi dependent de viață. Încă pot să mă amuz. Încă pot... Știi tu, a învăța înseamnă o mulțime de distracție. Și înflorirea, desfășurarea, înseamnă o mulțime de distracție, astfel încât fac asta de asemenea, Adamus".
Prin urmare, data următoare când pun întrebarea: "De ce ați așteptat?" "Nu am așteptat, nu am așteptat. Sunt iluminat și de asemenea mă distrez jucând acest joc. La naiba! Creez lucrurile așa cum faci tu. La naiba! Pur și simplu mă distrez făcând lucrurile pe care nu mi-am permis să le fac în alte vieți! Am o petrecere în această după-amiază. Aceasta este pentru că pot, Adamus. De aceea."
(pauză mică)
O tăcere căzu peste audiență. (câteva râsete). Nu sunt sigur că acesta a fost unul din acele înțelepte: "Oh daa" sau unul din acele: "Despre ce vorbește el?" (Adamus chicotește) "Ai vrea te rog să deschizi berea și să mergem mai departe cu ea!"
Credeți în Dumnezeu?
În regulă, întrebarea următoare, Linda fii gata. Următoarea întrebare. Că veni vorba, vreau să mențin ziua de astăzi simplă. Știu că aveți o petrecere, așa că vreau să mergem mai departe cu lucrurile. Deci nu vom merge foarte profund. Acesta nu va fi unul dintre acele Shoud-uri clasice, dacă asta este în regulă. Sunt unele (dintre ele) care doar sunt. Vreau să spun, este doar, știți voi, era acel moment al lunii, ca să spun așa și doar a trebuit să o facem.
Așa că următoarea întrebare este credeți în Dumnezeu?
În regulă, acum, voi realizați că pe această planetă cam 78 de procente din populația lumii crede într-o formă de Dumnezeu? În grade variate, bineînțeles, și în diferiți Dumnezei, bineînțeles, însă aproximativ 78 de procente cred în această Ființă Supremă sau Forță din afara lor înșile. Rămân astfel cam 22 de procente, și aproximativ 10 procente, de fapt, sunt atei declarați: „Nu există niciun Dumnezeu”.
Desigur, după cum știți, asta nu contează. Îl poți nega pe Dumnezeu, dar lucrul amuzant despre un ateu, un adevărat ateu, este că nici măcar nu-l va lua în seamă. Nu știe cuvântul. Nu este în conștiința sa. Acesta este un adevărat ateu. Este ca și cum: „Ce ai spus? Despre ce vorbești?” Nu au nicio înțelegere despre Dumnezeu. Așa-numiții atei se gândesc tot timpul în mintea lor mentală la Dumnezeu. Nu contează pentru mine dacă ei cred sau nu. De fapt, ateii sunt cei cu care este cel mai ușor de lucrat. Nu au multe noțiuni pre-concepute sau speranțe mari sau dorințe. Ei trăiesc; ei mor.
Când mor, este atât de amuzant să lucrezi cu ei. „Bunăăă! Ești mort!” Și ei spun ceva de genul: „Nu, nu sunt, încă pot să mă mai simt (pe mine însumi). Încă sunt conștient.” „Dar ești mort. Nu ai un corp! Uite, lăsă-mă să-ți arăt. Vezi acel accident de mașină acolo jos? Acela ești tu.” „Ahhhh! Ohhh! Așadar a fost un Dumnezeu! Ohhh! Ohhhh! Ar fi trebuit să o ascult pe mama mea”. (râsete)
Apoi, desigur, încep să se confeseze, ceea ce nu vreau să ascult. Ei gândesc că acum este momentul să se confeseze și… nu, nu, nu, nu, nu. Este ca și cum: „Știi, ești mort, doar că nu mai ai un corp și încă poți fi ateu. Încă poți să fii ateu. Este în regulă”. Ajungem la aceasta mai târziu. Este destul de amuzant, de fapt.
Și, apoi, este un procent din populație care pur și simplu nu pricepe. Mă refer la Dumnezeu, la orice. Pur și simplu ei nu pricep. Nu vor să priceapă. Nu sunt atei, sunt ne-religioși. Pur și simplu nu pricep. Nu vor să priceapă. Este prea mult de gândit despre asta. Încerci să vorbești cu ei despre viața de apoi sau despre Spirit sau Dumnezeu sau miracole sau orice de felul acesta. Sunt atât de concentrați pe elementele de bază, rudimentare ale vieții, încât nu o pricep.
Însă 78 de procente dintre oamenii de pe această planetă cred într-un fel de Ființă Supremă. Acesta este unul dintre singurele concepte care reprezintă conștiința de masă mai mult decât orice, mai mult decât orice pe această planetă. Așa că vă puteți imagina influența pe care o are.
Așa că, Linda, hai să alergăm la audiență, aici; voi pune întrebarea: crezi în Dumnezeu?
Da. April, crezi în Dumnezeu?
APRIL: Nu în definiția tipică a lui Dumnezeu, nu.
ADAMUS: În regulă, bun. Și în care definiție atunci?
APRIL: (face pauză) Conștiință, bănuiesc. Ar fi o conștiență, o forță.
ADAMUS: Te rogi?
APRIL: Nu.
ADAMUS: Nu. Ar fi în regulă dacă ai fi făcut-o. Crezi că este vreo ființă mai înaltă?
APRIL: Mai înaltă, nu.
ADAMUS: Mai joasă?
APRIL: Nici mai joasă. (râd) Nu, eu...
ADAMUS: Și realizați, vă rog, voi toți, că mă joc cu voi așa doar pentru a face energiile să se miște. Daaa, în regulă. Nu mai înaltă, nu mai joasă. Ce?
APRIL: (face pauză din nou) Încerc să ies din capul meu aici.
ADAMUS: E greu. Daaa, este greu de făcut.
APRIL: Da!
ADAMUS: Da, cu adevărat greu. Ce faci este să respiri profund și, apoi, eu te scuip. (ea suspină; audiența spune: „Ohhh!”) Am trezit-o!
APRIL: (râde) Da!
ADAMUS: Ea a devenit… De fapt, nu am făcut-o, dar vedeți? Ohhh, o spun mereu, dacă veți preda, va trebui să distrageți. Cu adevărat trebuie, deoarece ceea ce se petrece este că oamenii ajung în capetele lor și, apoi, ohh, ajung atât de limitați și aglomerați în asta. Trebuie să faceți ceva ca să distrageți. (Adamus se preface că scuipă din nou; câteva chicoteli) Deci acum te-am scos din capul tău. Acum, de fapt, pe parcursul întregii distrageri ai avut un fel de sentiment bun sau ceva a ieșit la suprafață. Care a fost lucrul legat de Dumnezeu?
APRIL: Dumnezeu este eu însămi.
ADAMUS: Bun.
APRIL: Totul este parte din mine.
ADAMUS: Asta este tot ce este mai bun?
APRIL: Da. Este al naibii de bine! (ei chicotesc)
ADAMUS: Bun. Văd că învățați. Și spune-mi numai un cuvânt pentru a-l descrie pe Dumnezeul pe care-l simți.
APRIL: Dulceață.
ADAMUS: Dulceață. Ei, nu este un cuvânt pe care l-aș folosi pentru a-l descrie pe Dumnezeu, dar îmi place. Îmi place.
APRIL: Aș fi spus iubire.
ADAMUS: Știți, haideți să aducem tabla de scris reală aici. Nu - acest lucru (Ipad-ul) este foarte straniu.
LINDA: Nu, dar tu ești!
ADAMUS: Haideți să aducem acea tablă de scris aici. (este adusă tabla de scris pe scenă)
Deci, în regulă, dulceață. Bun. Mulțumesc.
APRIL: Îți mulțumesc.
ADAMUS: Uhiu! Nu este o eliberare să fi terminat cu asta?
APRIL: Da.
ADAMUS: Oh! Dar știi ce se va petrece mai târziu? Vei re-trăi acest moment care este înregistrat pentru toată istoria și este pe banda video. Îl vei retrăi și te vei agita în minte: „Ce ar fi trebuit să spun? Ce ar fi trebuit să spun? La naiba!”
LINDA: Oh, uită-te la asta!
ADAMUS: „Adamus m-a scos în față. La naiba, Adamus a fost… știam, însă doar nu puteam să o spun”. Și, apoi, o vei pricepe. Bun.
(Se uită la tablă și observă că picioarele nu au fost extinse.) Oh, în regulă. Voi face așa atunci când scriu (îngenunchează pe podea). Mulțumesc, domnilor (multe râsete).
SART: Hei, am întrebat!
ADAMUS: Nu, totul este în regulă. Ei mă vor tot timpul în genunchi. Nu știu de ce.
LINDA: Întrebi despre Dumnezeu.
ADAMUS: Sigur. De ce nu? (mai multe chicoteli; cineva vine să ajusteze tabla). Așa că, în timp ce așteptăm pentru asta, între cei 78 de procente care cred în Dumnezeu este o varietate de căi diferite de a o defini. Unii cred în deism, un Dumnezeu mare, acolo sus. Un singur Dumnezeu, atotputernic, cu adevărat îndepărtat, dar, într-un fel, deasupra tuturor - deasupra a tot; peste treburile oamenilor, peste treburile universului - însă foarte departe, undeva, zeitatea de acolo, departe.
Și sunt o mulțime de religii diferite care au propria lor definiție despre zeitate. Sunt câțiva care o numesc Allah, câțiva care o numesc Dumnezeu. Sunt câțiva care o numesc Spirit sau oricum, dar zeități.
Sunt și cei care au o viziune panteistă despre Dumnezeu - Dumnezeu este totul. Dumnezeu este natura. Dumnezeu este în aer. Dumnezeu este în noi toți. Însă, chiar și în acel sistem de credință, Dumnezeu tot este mai mare. Este în tot, însă, cumva, tot este mai mare. Acestea sunt cele două căi primare de a defini credința cuiva în Dumnezeu.
Haideți să mai mergem împrejur puțin mai mult. Credeți în Dumnezeu? Nu este nicio judecată în aceasta. Vom scrie - ai vrea să scrii „dulceață”?
ALAYA: Dulceață.
ADAMUS: Daaa, daaa. Nu, nu-ți spun ție dulceață. Acesta este cuvântul de pus acolo, dar ești chiar dulce, foarte dulce, de fapt. Da.
VINCE: Sigur!
ADAMUS: Sigur, crezi în Dumnezeu. În regulă.
VINCE: Daaa.
ADAMUS: Și cum l-ai defini pe acel Dumnezeu sau cum l-ai caracteriza?
VINCE: Ei bine, este omniprezent. Om-... peste tot.
ADAMUS: Ommmm.
VINCE: Eu aici, acolo sus.
ADAMUS: Daaa, marele om. Omniprezent, omnipotent, atotputernic, atoatecunoscător. Acesta este Dumnezeul tău?
VINCE: Nu. De asta ne-a creat pe noi, ca să mergem și să avem o experiență pentru el sau ea, ei.
ADAMUS: Corect, corect. Nu este dur? El sau ea, ce folosești?
VINCE: Acela.
ADAMUS: Daaa. Este una dificilă. Deci tu crezi că Dumnezeu este...
VINCE: Hei, încă sunt în viață după tot rahatul pe care l-am tras.
ADAMUS: Există un Dumnezeu!
VINCE: Există un Dumnezeu!
ADAMUS: Există un Dumnezeu! (râsete) Îmi place. Strălucitor. Bun. Așa că spune-mi un cuvânt sau două pentru tablă.
VINCE: Universal.
ADAMUS: Universal. În regulă. Bun. Totuși, cum ar fi dincolo de univers? Universul este ca un loc mic, dacă luăm totul în calcul.
VINCE: Ei bine, hai să trecem la multivers, omniversul.
ADAMUS: Omniversul. Bun! Bun! Îmi place.
VINCE: Dă-mi un delta și-ți voi da un epsilon.
ADAMUS: Omnivers. Vom pune dedesubt un alt punct acolo. Doar omni. Omnidirecțional, omnisexual, omni-tot. Corect? Doar… (markerul s-a uscat) Oh, aici. Lasă-mă să reîncarc asta pentru tine. (îl ține pe cap un moment; câteva râsete)
În regulă, următorul. Da.
Crezi în Dumnezeu? Un subiect ușor astăzi. Dacă ar fi existat un Dumnezeu, am fi avut markere magice mai bune. (câteva chicoteli) Da.
DONNA: Eu însămi.
ADAMUS: Oh, tu ești Dumnezeu.
DONNA: Daaa.
ADAMUS: În regulă. Deci, ce?
DONNA: Deci acolo!
ADAMUS: Vreau să spun… (râsete) Ce faci cu asta? Vreau să spun, ce faci cu asta? Spui: „Eu sunt Dumnezeu…”
DONNA: Ei bine, pentru asta suntem aici ca să înțelegem, mă gândesc, corect? Ce facem cu aceasta.
ADAMUS: Daaa. Ce faci cu aceasta? Vreau să spun, știți voi: „Eu sunt Dumnezeu și…” ai creat universul?
DONNA: Da. (ezitant; ei râd) A fost una dintre zilele mele cele mai bune!
ADAMUS: Una dintre zilele tale mai bune. Ai creat iadul, de asemenea.
DONNA: Daaa. Daaa. Daaa, am făcut asta totalmente.
ADAMUS: Spune-mi câteva cuvinte pentru tablă. Dumnezeu. Dumnezeu. (ea suspină profund) În timp ce tu te gândești la asta, realizați cât de mulți oameni cred în Dumnezeu, cred în îngeri - de fapt, un procent ceva mai mare - aproape de 80 de procente dintre oameni cred în vreun fel de ființă angelică. Nu chiar Dumnezeu, dar nici om. O ființă care are ceva mai multă putere, ceva mai mult șarm, ceva mai drăguță decât oamenii.
Mai mulți oameni cred în ceea ce numesc ființe medii, față de cei care cred în Dumnezeu. Acum, asta este interesant. Cum ai putea să crezi în îngeri dacă nu ai crede cu adevărat în Dumnezeu? Oamenii sunt cu adevărat ciudați. Da. În regulă. Acum ne întoarcem la cuvântul tău.
DONNA: Drăguță distragere.
ADAMUS: Daaa. (ei râd) Este atât de bună. Adevărata distragere are loc atunci când ei abia dacă o pot observa. O pot simți, dar sunt atât de dispuși să meargă mai departe cu aceasta. Nu ar fi atât de nepoliticoși să o menționeze. Doar curg cu ea: „Oh, în regulă”. Da. Nu că ai fi fost nepoliticoasă, desigur. Ai fost perspicace.
DONNA: Mulțumesc.
ADAMUS: Da.
DONNA: Creator conștient.
ADAMUS: Eii. Ahh, în regulă. În regulă. Voi lăsa asta să se strecoare de această dată.
DONNA: Prea mult makyo?
ADAMUS: Ajungem acolo.
DONNA: Ajungem acolo.
ADAMUS: Ajungem acolo.
DONNA: Ei bine, este crearea...
ADAMUS: Crearea.
DONNA: …însă a fi conștient de aceasta, cum ar fi să o faci în starea de somn, dar cu adevărat să alegi și să creezi.
ADAMUS: Da! În regulă.
DONNA: Asta voiam să spun.
ADAMUS: Mulțumesc.
DONNA: Cu plăcere.
ADAMUS: Vom pune doar „creator conștient”, „Creator cu conștiință”?
DONNA: Ambele.
ADAMUS: Daaa, ambele.
DONNA: Ambele.
ADAMUS: În regulă, pune ambele.
DONNA: Creator conștient este frumos.
ADAMUS: Doar scrie „ambele”.
SCRIBUL: Ambele? (câteva chicoteli)
ADAMUS: Doar scrie a-m-b-e-l-e.
DONNA: Creator conștient.
ADAMUS: Daaa, „creator conștient”. În regulă, încă doi.
Pentru toți cei care privesc acum online, vă pun aceeași întrebare așa cum îi întreb pe toți cei de aici. Credeți în Dumnezeu?
Că veni vorba, nu există răspuns corect sau greșit. Nu este bine sau rău. Este o discuție importantă și voi ajunge la punctul meu (de vedere) cel târziu în anul următor, cu aproximație.
LINDA: Oh bun! Bine.
ADAMUS: În regulă.
LINDA: Altcineva?
ADAMUS: Da. Crezi în Dumnezeu? Da. Dacă ar fi existat vreun Dumnezeu, oamenii n-ar mai muri. Așa spun ei: „Dacă ar fi existat vreun Dumnezeu, n-ar mai fi fost toată durerea și suferința pe Pământ”. Crezi în Dumnezeu?
NICOLE: Cred în mine.
ADAMUS: Crezi în tine. În regulă, dar crezi în Dumnezeu?
NICOLE: Într-o măsură oarecare.
ADAMUS: Într-o măsură oarecare, în regulă. Trecutul tău religios este?
NICOLE: Am fost catolică.
ADAMUS: Ai fost catolică. Timpul trecut, o accept.
NICOLE: Daaa.
ADAMUS: Daaa. Simți vreodată lunga mână a bisericii care încă, într-un fel, încearcă să te sondeze?
NICOLE: Nu.
ADAMUS: Adevărat?
NICOLE: Nu.
ADAMUS: Oh, vei vedea că o fac. Și tu o faci, însă este în regulă.
LINDA: Îi poți spune că minte.
ADAMUS: Sigur, sigur, sigur.
LINDA: Nu ai încredere în ea?
ADAMUS: Oh, nu, pot vedea chiar prin ea (chicotește). Sunt mereu uimit că oamenii spun lucruri și acestea nu sunt cu adevărat acolo. Acesta este unul dintre lucrurile pe care le descoperiți despre voi înșivă, ce gândeați despre voi nu este adevăratul voi.
Începi să realizezi că, ei bine, te-ai născut și ai crescut catolică și… măicuțe în viața ta?
NICOLE: Niciuna. (râsete)
ADAMUS: Erau atunci?
NICOLE: Nu.
ADAMUS: Preoți?
NICOLE: Eii, nu la școală.
ADAMUS: La ce fel de Biserică Catolică ai fost? Fără măicuțe, fără preoți. Ce…
NICOLE: Ei bine, am avut...
ADAMUS: Călugări hinduiți, poate?
NICOLE: Aveam (oră de) biserică (religie) în fiecare zi, de obicei în jurul prânzului. Daaa.
ADAMUS: În fiecare zi în jurul prânzului.
NICOLE: Daaa. Dar nu era nicio măicuță la școală. Doar...
ADAMUS: Doar preoți?
NICOLE: Doar preoți.
ADAMUS: Frați (călugări)?
NICOLE: Nu.
ADAMUS: Doar preoți. Uau. În regulă.
Dar unde am rămas? M-ai distras (râsete și câteva aplauze) Veți începe să descoperiți că sunt nivele și, chiar dacă nu mai mergi la Biserica Catolică, încă este o influență acolo, ca un fel de strat. Nu e rău, dar încă este acolo într-un anumit grad. Îți voi arăta mai târziu.
Și cum l-ai defini, într-un cuvânt sau două, pe Dumnezeu?
NICOLE: (face pauză) Nu-mi vine nimic în minte (ea chicotește).
ADAMUS: Asta este în regulă. Hai să ajungem acolo altfel. Când simți, când vorbesc despre Dumnezeu, ce sare în minte imediat?
NICOLE: Makyo.
ADAMUS: Makyo, daaa. Asta este bine. Pot să adaug câteva lucruri? Puțină frică. Puțină îndoială. Un fel de… „supra-umbrire” ar fi cuvântul pe care l-aș folosi. Supra-umbrire. Ca și cum ar fi acolo; intelectual, nu o crezi, partea makyo despre Dumnezeu, dar supra-umbrirea este acolo, ca un fel de nor. Puțin. Puțin. Nu atât de mult încât să-ți cauzeze o mare dificultate în viața ta, dar te reține, pe voi toți, puțin. În regulă, mulțumesc.
NICOLE: Mulțumesc.
ADAMUS: Și încă unul. Mulțumesc. Nu este o presiune imensă? Uhu! Uau.
LINDA: Ești dur!
ADAMUS: Când luăm asta în considerare din punctul de vedere al acelei camere (video) milioane de oameni din toată lumea și Dumnezeu se uitau la tine. (câteva râsete) Dumnezeu era foarte interesat: „Ce va spune ea despre mine astăzi?” În regulă. Următorul. Crezi în Dumnezeu?
ELIZABETH: Da.
ADAMUS: Iar acel Dumnezeu, ar fi?
ELIZABETH: Cred că asta e o întrebare foarte bună, Adamus.
ADAMUS: Sigur.
ELIZABETH: Pentru că auzim…
ADAMUS: Dumnezeu mi-a spus să întreb.
ELIZABETH: Ei bine, am să-i explic asta lui, ei, ce-o fi.
ADAMUS: El, el (în șoaptă).
ELIZABETH: Exprimăm, undeva pe calea noastră: „Eu sunt Dumnezeu de asemenea”.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Sunt co-creator cu Dumnezeu.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Este interesantă pentru mine încercarea de a înțelege esența a ceea ce întrebi.
ADAMUS: Daa, daa.
ELIZABETH: Și cred că pentru mine, Dumnezeu, acest cuvânt, înseamnă această forță omniprezentă, Totul, pe care noi îl exprimăm individual, ne-a creat ca o expresie a acestui Dumnezeu și, de aceea, suntem Dumnezeu în expresie.
ADAMUS: În regulă. În regulă (câteva râsete). Trebuie, trebuie să-ți dau… (se îmbrățișează) Mulțumesc, Dumnezeule. Deci să scriem: „Dumnezeu generează confuzie” (mai multe râsete).
ELIZABETH: Dar nu are sens pentru tine?
ADAMUS: Nimic nu are sens pentru mine!
ELIZABETH: Nu că a avea sens este…
ADAMUS: Și nu îmi pasă. Nu trebuie să aibă sens.
ELIZABETH: Corect, pentru că logica nu este răspunsul la întrebare.
ADAMUS: Corect. Logica, da.
ELIZABETH: Cât despre cunoaștere, cred că noi în mod individual, mai ales Shaumbra, simțim acea unitate, acea conectare, acea cunoaștere, „Eu Știu că Știu” din când în când.
ADAMUS: Corect.
ELIZABETH: Și, astfel, în acel moment, suntem acel lucru.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Dar mi se pare că ne comportăm ca expresii ale acelui lucru atotcuprinzător.
ADAMUS: Nu chiar.
ELIZABETH: Oh, bine atunci.
ADAMUS: Vreau să zic, da, într-o oarecare măsură, o să ajung la asta imediat…
ELIZABETH: În regulă.
ADAMUS: ...ca să demonstrez ce vreau să spun. Dar chiar m-ai ajutat cu tranziția, mulțumesc.
ELIZABETH: Oh, mă bucur.
ADAMUS: Mulțumesc.
ELIZABETH: Cu plăcere.
ADAMUS: Deci ce să scriem aici? Care e…
ELIZABETH: Oh, în regulă. Bună întrebare. Dumnezeu infinit atotcuprinzător. Ce este Dumnezeu? Tot Ceea Ce Este.
ADAMUS: Tot Ceea ce este. În regulă. În regulă. Makyo infinit.
ELIZABETH: Serios?! Deoarece cu ce…
ADAMUS: Și nu mă iau de tine.
ELIZABETH: Cu ce creăm? Cu ce… care este sursa? Știu că este în noi.
ADAMUS: O spui sau o știi? O trăiești sau o gândești?
ELIZABETH: Am simțit-o. Am trăit-o ocazional.
ADAMUS: De câte ori în viața asta?
ELIZABETH: Oh, să mă gândesc. Patru sute șapte zeci și… Nu știu. (râsete)
ADAMUS: Doar întrebam. Mulțumesc. Mulțumesc.
ELIZABETH: Mi-ar plăcea să știu răspunsul, răspunsul tău la acea întrebare.
ADAMUS: Da. Cred în Dumnezeu?
ELIZABETH: Ei bine, vezi, Dumnezeu e un cuvânt și ce înțeles are când pui tu întrebarea?
ADAMUS: Dar 78% din oamenii de pe planeta asta cred într-o versiune…
ELIZABETH: Cred în ceva mai înalt.
ADAMUS: … de Dumnezeu. Asta vreau să spun. Și există acest strat, acest nor uriaș dens și corupt peste omenire. Și am spus că discutăm mai lejer azi, așa că o să-i dăm papucii lui Dumnezeu.
ELIZABETH: În regulă.
LINDA: Oh, asta este lejer. E lejer.
ADAMUS: Nu, sunt foarte serios.
LINDA: Daa, chiar e lejer.
ADAMUS: Este lejer. O să te simți mult mai bine după. (Linda chicotește) Deci, mulțumesc.
ELIZABETH: Mulțumesc mult.
ADAMUS: Răspunsurile individuale specifice nu sunt atât de importante. Vreau să simțiți ce s-a întâmplat în această cameră. Este foarte evident.
Dumnezeu
Vorbim despre Dumnezeu. Acel lucru care este - aș spune că singurul lucru care, probabil, are mai multă conștiență sau mai multă conștiință în omenire este Cupa Mondială (râsete). Este adevărat! Dar… de fapt este un adevăr.
Este în conștiință și oamenii… este atât de confuz. Cuvintele pe care le-aș folosi pentru a descrie percepția oamenilor despre Dumnezeu ar fi ‘confuzie’, ‘copleșitor’, ‘distant’, ‘agasant’, ‘vag’, ‘mental’, ‘masculin’ - mă întorc din nou la enervant - ‘foarte enervant’ și toate lucrurile acestea, și în asta cred oamenii! Ei cred într-o ființă mai măreață decât ei, de undeva acolo. Îi spuneți Dumnezeu sau Allah, cum se nimerește. Brusc, suntem în genunchi și ne rugăm. Care-i treaba cu asta?
Dar asta este una din componentele de bază ale conștiinței umane, ale omenirii. Este unul din algoritmii care vă creează viața de zi cu zi.
Înțelegerea lui Dumnezeu pe această planetă este, în cel mai bun caz, incredibil de naivă și, poate în cel mai rău caz, infinit de coruptă. Este foarte controlată și absolut incorectă - cu excepția cazului în care vreți să fie corectă, numai dacă o credeți.
Pun această întrebare simplă: „Credeți în Dumnezeu și ce înseamnă Dumnezeu pentru voi?” Sunteți mult mai conștienți și mai inteligenți și toate celelalte decât mulți alți oameni. Chiar și așa a fost ceva luptă. Ați devenit mentali. Ați încercat să folosiți cuvintele potrivite. Ați încercat să vă referiți la acest lucru care este doar un fel de concept vag.
Ținând cont că voi aveți o mai bună înțelegere și mai multă iluminare, imaginați-vă cum ar fi să ieșiti pe ușile acestea, să mergeți în oraș și să întrebați oamenii pe stradă.
Răspunsurile sunt absolut jalnice, în opinia mea umilă, absolut jalnice. Din cele 78 de procente de oameni care cred în Dumnezeu, aproape 60 până la 62 la sută îi lasă pe alții să se gândească în locul lor la Dumnezeu; îi lasă pe alții să hotărască ce este acest Dumnezeu. Nu își pun întrebări. Când cineva spune: „Dumnezeu tatăl, sus în Rai”, „De ce este tată? Unde este Raiul? Ce face Dumnezeu toată ziua?” Ei îi lasă pe alții să se ocupe de asta.
Întrebați mulți oameni: „Ce este Dumnezeu?” „Nu știu. Știi tu, este in Rai.” Ce nu este în regulă cu această imagine? Și continuă. Continuă și apoi oamenii sunt făcuți să se simtă vinovați și speriați de Dumnezeu. „Oh, nu gândesc și nu cred corect despre Dumnezeu.” Am zis aici, pe această scenă, îl urăsc pe Dumnezeu. Nu-mi fac griji. Desigur, nu sunt în formă umană. Nu am nimic de pierdut. Dar… (câțiva chicotesc)
Nu, nu contează. Chiar nu contează, pentru că Dumnezeu este o construcție a conștiinței umane, o reflectare a conștiinței umane și atât. Dumnezeu nu are de-a face cu sistemele umane de credință curente. Dar nu puteți să le spuneți asta pentru că vă vor ucide, și nu le puteți spune asta pentru că devin foarte deranjați. Devin foarte mentali. Mentalul se transformă în emoțional, emoționalul în irațional. Oamenii sunt dresați și învățați să se teamă de Dumnezeu, să-l adore pe Dumnezeu. Chestia asta nu are niciun pic de sens.
Revizuindu-l pe Dumnezeu
Așadar, motivul pentru care fac asta pe 4 iulie, de Ziua Independenței, este ca noi să - noi, toți cei de aici, și voi - să aducem noul Dumnezeu. Pare a fi un lucru mare, dar nu este așa de dificil de adus un Dumnezeu diferit acestei planete. Nu unul care are nevoie să fie adorat. Nu unul la care este nevoie să vă rugați. Nu unul care este undeva, acolo. Nu vorbesc doar despre lucrurile pe care le faceți pentru voi; vorbesc despre aducerea în conștiința omenirii.
Conștiința actuală a lui Dumnezeu este veche de aproximativ 5000 de ani. Nu contează cu adevărat, dar este veche. Foarte veche. Este jalnică. Este foarte masculină, foarte furioasă, răzbunătoare, câte și mai câte. Desigur, nu vă spun ceva nou, dar poate nu realizați ce influență are conceptul de Dumnezeu pe această planetă - o influență extraordinară. Și, când vorbiți despre Dumnezeu, chiar și cu teologi educați, ei nu știu. Folosesc o mulțime de cuvinte - cuvinte care nu prea au sens pentru nimeni, nici măcar pentru ei - și încearcă să definească folosind tot felul de termeni academici. Habar nu au.
Sunt cei care se întorc spre Biblie sau spre Sfintele Scripturi: „Acesta este Dumenzeu.” Nțț! Nu, acestea au fost scrise acum multă vreme și nu se mai aplică.
Acum câteva săptămâni, în Sedona, am spus că este sfârșitul New Age. Ce nu am spus, ce nu am putut spune acolo dar pot spune aici, că este de fapt sfârșitul Erei lui Dumnezeu. Sfârșitul vechiului Dumnezeu, este sfârșitul acelei Ere. Este o Eră a Conștiinței acum.
Este dificil de vorbit despre conceptul de Dumnezeu, pentru că lucrurile devin mentale. Cum spunea Tobias, la un moment dat, Dumnezeu este o experiență, în mod absolut o experiență. Poți vorbi despre asta toată ziua fără să conteze dar, în cele din urmă, este o experiență personală.
Cu toată stima pentru voi toți, încă sunt straturi pe care le purtați cu voi, o frică de Dumnezeu. Orice ați spune, orice ați învăța, încă există în interiorul vostru stigmatul lui Dumnezeu. Un fel de: „Ei bine, există ceva acolo, o ființă măreață, un creator măreț, măreț omnipotent, atotputernic, tot...” Încă aveți acest strat și este momentul să-i dați drumul. Este momentul să-i dați drumul.
Iarăși, vorbele complică lucrurile, dar voi folosi câteva. Dumnezeu este simplitatea absolută. Doar simplitate de bază. Nu este nimic complex la acest lucru.
Nu ține socoteala. Nu cunoaște timpul. Nu vă știe trecutul. Doar vă știe pe voi. Nu ține scorul. Nu vă cere să fiți vrednici de el, deloc. Nu-i pasă. Este un Dumnezeu nepăsător și spun asta într-un mod foarte bun. Nu împarte favoruri, nu are echipe sportive favorite, contrar a ceea ce cred mulți oameni (câteva chicoteli).
Dumnezeu, în esență, cum a pomenit cineva aici, este conștiință. Doar conștiință. Dar ce este conștiința? Pur și simplu conștiență, fără formă sau structură, fără mărime, fără putere. Fără putere.
Conceptul modern de Dumnezeu este conceptul de putere. Puteți folosi cuvintele unul în locul altuia. Cel puțin, unii oameni religioși ar putea folosi oricare dintre cuvinte. „Cred în putere. Cred în Dumnezeu atotputernic.” Spuneți: „Cred în puterea atotputernică.” Aceasta este esența problemei: corelarea directă între Dumnezeu și putere pe această planetă.
Dumnezeu trebuie să trăiască undeva foarte departe. Este atât de puternic, atât de puternic încât - ea, el - nu poate fi aici. Vedeți în ce probleme intrăm cu definirea.
Știe tot. Lui Dumnezeu, Spirit, oricum vreți să-i spuneți, nu îi pasă. Nu îi pasă deloc. Aceasta este cea mai mare formă de compasiune, că veni vorba. Nu este o indiferență în nepăsare. Este atât de multă compasiune, pentru că Spiritul, Dumnezeu, nu vă vede așa cum vă vedeți voi.
În această nouă eră a conștiinței, cea mai mare schimbare care se poate întâmpla pe această planetă este eliberarea vechilor concepte despre Dumnezeu. Acest lucru este greu de făcut atunci când a fost înrădăcinat în primi voștri ani, în anii mai târzii, vieți după vieți de înradacinare, a unei ființe de departe.
Ce facem? Ce facem?
În primul rând, începem să simțim, să gândim, să asociem credințele voastre despre Dumnezeu. Acum, voi spuneți un lucru, dar în același timp, iar Linda vă dă microfonul, sau chiar în timpul vostru privat, spuneți: “Cred într-un Dumnezeu iubitor.” Stați puțin aici. Spuneți că voi credeți într-un Dumnezeu iubitor, dar există de asemenea o credință adâncă într-un Dumnezeu răzbunător sau un Dumnezeu furios sau un Dumnezeu, chiar dacă nu este răzbunător sau furios, un Dumnezeu căruia nu i-ați câștigat respectul, nu sunteți recunoscuți de acest Dumnezeu.
Deci în ciuda a ceea ce spuneți, încă există aceste sentimente și straturi. Știu dincolo de orice dubiu că oricât ați învăța, încă există în voi frica de moarte, în diverse grade, întrebându-vă ce se va întâmpla. Și aduceți toată povestea despre Dumnezeu pentru că este legată de moarte - oh, am vrut să spun povestea despre putere și legătura ei cu moartea - ce se va întâmpla când ajungeți în partea cealaltă? Cu cine vă întâlniți? O să fiți în stare să vă descurcați? Întrebări mari. “Când mor și mă duc pe partea cealaltă, oh! O să mă pot descurca cu toate aceste entități, toate aceste… ”
Vrei o bere? Du-te afară. (Adamus chicotește) Linda făcea un gest ca și cum ar trebui să beau ceva. Sandra, de cât timp ne cunoaștem?
SANDRA: Am făcut-o pentru tine.
ADAMUS: Treizeci și șapte de mii de ani, plus minus câteva decade.
SANDRA: Deja am făcut-o …
ADAMUS: Treizeci și șapte de mii de ani și ai crede că este suficient de intuitivă să înțeleagă că e timpul pentru cafea. Nu-mi arăta degetul.
MOFO (Marty): Am eu un cappuccino cu căpșuni.
ADAMUS: Daaa, dar deja l-ai început.
LINDA: Îți arăta mâna. (câteva râsete)
ADAMUS: Deci, să ne întoarcem la Dumnezeu.
Așadar, încă vă faceți griji în privința lui Dumnezeu. Știți, ne adunăm ca acum, vorbim chestii deștepte, și „Oh da, am depășit toate credințele vechi.” Nu chiar. Încă există acea frică.
Unul din cele mai mari motive pentru care oamenior le este frică de moarte nu este doar durerea fizică. Ce naiba se întâmplă când treci dincolo? Care este dinamica puterii în celelalte tărâmuri? Sau ce este Dumnezeu în celelalte tărâmuri? Asta este o mare grijă. Cum o să vă feriți de spiritele malefice în celelalte tărâmuri? Satan și celelalte ființe puternice și Dumnezeu, cum vă veți descurca cu toate acestea? Veți putea să treceți neobservat de Dumnezeu la fel cum ați încercat aici jos?
Să revin la subiect. (I se dă cafeaua) E proaspătă?
LINDA: Nu la fel de proaspătă ca tine (râsete).
ADAMUS: Mm, în regulă. (Ia o gură și apoi tușește).
SART: Proaspăt făcută acum câteva ore.
ADAMUS: În regulă. Ne descurcăm.
Deci - mare, mare, mare - să intrăm într-o nouă conștiință a lui Dumnezeu. Să facem asta. Prima oară pentru voi și apoi să o lăsăm să radieze spre omenire, care încă este blocată pe un Dumnezeu vechi și puternic. Să trecem dincolo de conceptele de Dumnezeu care sunt ținute în minte, pentru că voi ați spus asta, nu eu. Vă refereați la Dumnezeu ca el. Ați spus cuvinte ca ‘puternic’, ‘universal’ și alte lucruri. Am fi putut să continuăm mult și bine, dar totul se reduce la aceleași lucruri. Este confuzie, haos, incertitudine și frică, cam așa.
Dumnezeu nu a făcut nimic pentru voi în viața voastră. Îmi place să fac declarații ca… oh! Îmi doresc să se fi uitat (la asta) niște creștini. Dar nu se uită. Ce-i în neregulă cu ei? Eh? Oh, se uită la televiziuni creștine. În regulă.
Haideți să facem asta (Linda oftează). Pentru următoarea transmisiune să schimbăm numele pe Internet, poate să facem un site nou - Transmisiuni Nou Creștine (câteva chicoteli).
LINDA: Nu!
ADAMUS: Și vom transmite o emisiune.
LINDA: Nu!
ADAMUS: Da. Transmisiuni Nou Creștine. Îmi place.
LINDA: Nu! La naiba, nu!
ADAMUS: Lăudăm și adorăm și apoi …
LINDA: Isuse nu!
ADAMUS: Continuăm discuția cum o facem acum.
Deci, Dumnezeu nu a făcut nimic pentru voi și așa ar trebui să fie. Nu v-a făcut niciun favor. Nu v-a salvat de la acel accident potențial grav. Nu v-a adus dragostea vieții în viața voastră de care oricum ați divorțat. Nu a făcut nimic. Nu v-a făcut mai deștepți, mai strălucitori sau orice altceva. Oamenii cred într-un Dumnezeu ciudat. Tot timpul se roagă.
De fapt, în orice noapte, undeva între nouă și zece procente din energia gândurilor este îndreptată spre rugăciuni. Undeva pe la 60 de procente sunt gânduri sexuale, dar restul sunt rugăciuni (câteva râsete) și în fiecare noapte sunt emise. Vreau să spun că le simt, în funcție de unde sunt la momentul acela. Dar, știți, vine noaptea, oamenii se bagă în pat, încep rugăciunile.
Nu știu dacă este amuzant, dar este o comedie super; nu știu dacă este cel mai trist lucru de pe planetă, pentru că Dumnezeu nu răspunde la rugăciuni. Lui Dumnezeu nu îi pasă. Dumnezeu nici măcar nu vă iubește (Adamus chicotește).
LINDA: Ohhh! (audiența oftează) Ohhhhhh!
ADAMUS: Oh! Vedeți! V-am atins!
LINDA: Ohhhh!
ADAMUS: În sfârșit v-am atins. Ohhh!
LINDA: Ohhh!
ADAMUS: Ohhh! Uite. Uite. Ați fost martori chiar aici. Se înregistrează. Voi cu toții, ohh! Faceți același lucru - „Ohhhh!” Nu, Dumnezeu nu vă iubește. Nu-i asta o chestie dură?
Acum, aceasta - aceasta - când eu spun asta, ea vă va arăta conexiunea voastră. Voi trebuie să aveți un Dumnezeu care vă iubește. Trebuie să aveți un Dumnezeu care e mai deștept decât voi, mai mare decât voi, mai puternic decât voi. Dumnezeu nu vă iubește. De ce? Pentru că, de fapt, oamenii sunt cei care au creat iubirea, care au experimentat iubirea pentru prima dată. Dumnezeu nu a cunoscut iubirea până să apară oamenii.
Oamenii sunt cei care au adus-o din marea, marea lor pasiune pentru… este un fel de pasiune ciudată. A fost o pasiune de a fi în viață. A fost o pasiune provenită din singurătate, din căutarea altcuiva. A fost o pasiune de reîntoarcere Acasă, unde nu se află nici Dumnezeu. Dumnezeu nu este acasă. Ciocăniți la ușă, hei? Dumnezeu? Nu e nimeni acolo.
Aceasta a creat iubirea. A creat acest lucru uimitor care se află acum pretutindeni în cosmos. Dar nu Dumnezeu a creat-o. Dumnezeu nu v-a iubit pe voi (Linda vociferează) și nici acum nu o face. Acesta este ultimul test al lui Dumnezeu. Vedeți, aud toate cuvintele și aud toate conceptele și toate discuțiile despre Dumnezeu. Mergeți la un rabin într-o zi: „Dumnezeu nu teiubește”. Ohhh! Oh (chicotind). Nu, asta este chiar bună. Acesta este ultimul test al umbririi unui Dumnezeu foarte vechi.
Voi vreți ca Dumnezeu să vă iubească. Vreți ca Dumnezeu să vă recunoască. Vreți ca Dumnezeu să fie mai bun decât voi. Ei bine, nu este niciuna dintre acestea. (Linda începe să hohotească, câteva chicoteli). Câștigați ceva; pierdeți ceva (mai multe râsete).
Vreau să simțiți asta pentru o clipă, vă rog. Nu este nevoie ca Dumnezeu să fie suprem. Nu este nevoie.
Acum, mintea o ia razna. Încercați să umpleți un vid chiar acum, să umpleți vidul vechiului Dumnezeu. Astfel, în ce credeți voi? Unde plasați voi acest Dumnezeu? Doar opriți-vă pentru o clipă. Încetați să vă străduiți atât de tare să-l înlocuiți pe Dumnezeu.
Nu este necesar ca Dumnezeu să fie suprem sau să aibe vreo putere. Mă bucur că Dumnezeu nu vă iubește, deoarece iubirea poate fi un lucru atât de dureros. Iubirea se poate întoarce împotriva voastră, într-un anumit moment. Voi știți asta. Iubirea poate fi atât de aspră uneori, atât de frumoasă, desigur, dar atât de aspră.
Iar eu chiar o voi pune pe seama voastră. Dacă Dumnezeu v-ar fi iubit, atunci nu ar mai fi trebuit să vă iubiți pe voi înșivă, vedeți voi. L-ați fi lăsat pe Dumnezeu să o facă. Hmm.
Dumnezeu nu are nevoie să vă iubească, să aibă sentimente amoroase față de voi deloc, deoarece Dumnezeu, Spiritul este în mod simplu compasiune și conștiență.
Acestea sunt atribute omenești pe care voi le puneți pe seama a ceva ce numiți Dumnezeu, Spirit, Allah, oricum; proiecții ale dorințelor umane care urcă în acest nor și creează acest lucru numit Dumnezeu, iar el nu este nimic din toate acestea. Nu este niciunul dintre acestea.
Voi vreți să-l definiți. Vreți să-l exprimați în cuvinte. În cele din urmă, este de nedefinit. Este numai o experiență.
Definirea noului „Dumnezeu”
Vom încerca să formulăm câteva definiții, dar definiții flexibile. Aș spune că prima este „simplu”. Simplu. Spiritul este simplu. Nu are nevoie de complexitate deloc și nici voi, de altfel. Nici voi.
Spiritul este, să-i spunem conștiență sau conștiință, realizare. Conștiența nu trebuie să fie preamărită. Nu are nevoie ca cineva să o venereze. Nu are nevoie de reguli și regulamente. Este în mod simplu Eu Sunt. Iar această conștiență este ceva ce aveți și voi, de asemenea.
Sunt multe discuții despre a fi ființe însuflețite, dacă sunteți extensii ale lui Dumnezeu și dacă încă este Dumnezeu marele jucător? Nu, nu, nu. Niciuna dintre acestea. Încă vreți cumva să vă agățați de o credință foarte adâncă și veche că veniți de la Dumnezeu, că ați fost creați și nu ați fost. Voi nu ați fost creați. Nu sunteți de la Dumnezeu. Nu sunteți mici cățeluși ai lui Dumnezeu. Nu sunteți nici copiii lui Dumnezeu. Nu sunteți într-o lesă a lui Dumnezeu. Nu vă întoarceți acasă, așa cum știți, dar, de asemenea, nu vă aflați într-un fel de lesă a lui Dumnezeu care vă controlează, vă trage înapoi sau care vrea ca voi să faceți anumite lucruri.
Este un sentiment foarte ciudat să spuneți dintr-o dată: „Dumnezeu nu mă iubește” și să spuneți deodată „Dumnezeu nu m-a creat pe mine”. Foarte ciudat, aproape un sentiment de goliciune și vă rog să fiți pentru un moment, în mod simplu, în acea goliciune. Veți încerca să definiți asta. Veți încerca să spuneți: „Ei bine, uite ceea ce spunea Adamus, și uite cum urmează să redefinesc asta. Și voi încerca să șlefuiesc puțin... rahatul lui Dumnezeu (Linda suspină adânc; râsete) și îl voi face un pic mai bun. Și…” Dar este! Este unul mare și stă chiar în mijlocul cupei conștiinței omenești (Adamus chicotește). Este...
MOFO: Delicios!
ADAMUS: Te transmiteam pe tine prin channeling, Mofo (mai multe chicoteli).
Veți încerca să redefiniți și eu vă rog pe voi toți, începând de acum și până la următoarea noastră întâlnire, să nu o faceți. Veți trece prin consternări despre Dumnezeu și am să vă spun chiar acum că, atunci când veți pune capul jos noaptea pentru a încerca să dormiți, eu voi fi acolo și vom vorbi despre Dumnezeu ceva mai mult. Voi continua să vă presez cu asta. Iar voi veți încerca s-o ignorați. Veți încerca să: "Oh, este prea mult pentru mine să mă ocup de asta", și o veți ignora. Dar voi fi chiar acolo, deoarece noi împreună vom aduce o nouă conștiență și conștiință a lui Dumnezeu pe această planetă.
Nu vom scrie o mulțime de cărți lungi. Nu vom avea reguli și regulamente. Va fi o simțire, o experiență a noului Dumnezeu.
Și, vă voi spune imediat, vom avea o redefinire, o curățare a casei și vom aduce înăuntru o nouă simțire, iar acesta nu va fi cel din urmă adevăr. Acesta se va schimba. Poate în zece ani de acum încolo, poate în 100 sau 500, dar se va schimba din nou cu conștiința.
Dumnezeu - mie nici măcar nu îmi place acest cuvânt. De fapt îl numesc, această conștiență, o numesc Theo. Theo. Ai vrea să scri asta pe tablă? (către Linda) Theo. Am avut odată un câine pe nume Theo. Avea obiceiul să mă muște mereu.
SART: Păi, mă întreb de ce?
ADAMUS: Theo… (Adamus râde). Eh, am avut un alt câine care se numea Sart și… (râsete)
Theo, așa îi spun, Celui Etern. Cel Etern, mereu mi-a plăcut acest nume. Acesta este Cel Etern. A fost unimea. Este etern. Aceasta continuă. Fără timp. Nu ocupă spațiu. Simplitatea sa este unitatea lui.
Theo, de asemenea, cred eu, înseamnă Dumnezeu în limba greacă, așa încât este un cuvânt foarte bun de utilizat. Theo, Cel Etern. Acesta este cuvântul meu. Cu mult timp în urmă am încetat să utilizez (cuvântul) Dumnezeu sau chiar Spirit. Chiar și acesta a ajuns să fie un pic prea folosit în conștiință. Așa că al meu este doar Theo. De asemenea, sună ca Theodore, tipul de la ușa următoare. Daaa.
SHAUMBRA 6 (femeie): Ce spui despre Thea?
ADAMUS: Thea. Thea pentru versiunea feminină, desigur, dar nu se compară cu Cel Etern. Eternul „A”?
SHAUMBRA 6: Ce spui despre Eternul tot.
ADAMUS: Totul este „E”. Eter-...(n)itate. Vedeți? De aceea eu folosesc doar Theo. Și nu este un nume masculin. Este doar Cel Etern.
SHAUMBRA 6: Theodore nu este masculin?
ADAMUS: Theodore este bărbat, dar Theo, originalul grecesc, nu avea nimic de-a face, cu adevărat cu masculin sau feminin; este doar Dumnezeu. Și la originile acestuia, a fost cuvântul grecesc „Theo” care însemna - este foarte important - „este”. Acesta însemna este. Dumnezeu este. Aceasta este tot ce înseamnă este: este. Dumnezeu este. Și de acolo putem merge oriunde, pentru că Dumnezeu este. Dumnezeu este în tot și, de asemenea, într-un fel fiind acolo sus. Dumnezeu este singular, dar pretutindeni.
Haideți să o luăm în felul acesta: Dumnezeu este indefinibil în cel mai bun caz posibil, deoarece Dumnezeu este. Orice alege cineva să creadă sau să simtă - este. De aceea, este Dumnezeu. Este o parte din voi. Este o parte a conștiinței. Nici măcar nu îmi place cuvântul „creație” pentru asta.
Și haideți să mergem un pas mai departe. Mereu îmi place să spun: „Dumnezeu este _______ meu” și apoi umpleți spațiul liber. „Dumnezeu este totul meu - gândurile și simțirile mele, corpul meu, emoțiile mele, potențialele mele” și da, pentru a le aduce în preajmă, deoarece voi sunteți Dumnezeu. Tu ești Dumnezeu.
Acum, aceasta nu înseamnă vreo cale de fanfaronadă. Aceasta nu înseamnă în vreun fel a pune presiune pe voi pentru a spune: „Oh, dar dacă eu sunt Dumnezeu cum se face că nu pot să manifest dintr-odată un pahar cu vin?” Acestea sunt ...
LINDA: Sandra (Adamus chicotește)
ADAMUS: …dorințe umane. Așa încât „Dumnezeu este ____ meu” și apoi voi completați spațiile goale. Dumnezeu este orice este al meu. „Dumnezeu reprezintă gândurile mele chiar acum. Dumnezeu reprezintă toate sentimentele mele.”
Așa că vă voi cere din nou, de acum și până la următoarea noastră sesiune: „Dumnezeu este _____ meu,” orice se întâmplă să fie acesta.
Aș dori să trecem dincolo de acest întreg concept despre ceva care se află acolo undeva, care, probabil, este în mod special mai masculin, mai controlor și care are putere. Este foarte simplu, foarte, foarte simplu, totuși va fi dificil. Așa cum ați învățat acum, lucrurile simple pot fi foarte provocatoare.
Algoritmul lui Dumnezeu
Permiteți-mi să fac încă un pas mai departe în aceasta. Voi știți ce sunt algoritmii? Un algoritm este utilizat în software (programe pentru computer) Este un proces care are loc pentru un anumit rezultat final. Sau, sunt algoritmi în matematică, sunt formule matematice care duc la un anumit răspuns final.
Algoritmii înseamnă la bază curgerea, tiparul care duce la un anumit rezultat.
Există un algoritm al lui Dumnezeu, algoritmi. Ei sunt așa… nu sunt ca algoritmii digitali sau algoritmii științifici sau ca natura. Chiar natura are tiparele sale, algoritmii săi.
Algoritmii, în cele din urmă, sunt bazați pe sisteme de credință. Și voi spuneți: „Nu, dar este matematic. Este adevărul.” Matematica este doar un sistem de credință. Sau spuneți: „Ei bine, nu, este digital și algoritmul unui anumit software trebuie să fie în anumite feluri.” Nu, este încă doar un sistem de credință. Este curgerea conștiinței, care atrage energiile, care aduc anumite tipuri de rezultate finale, anumite tipuri de manifestări.
Așa încât, în cele din urmă, fiecare algoritm este rezultatul unui sistem de credință. Este un algoritm al lui Dumnezeu chiar acum pe planetă. Este o curgere, un proces care are loc. El apare ca rezultat al sistemelor de credință ale oamenilor, creează anumite tipare ce se finalizează în anumite manifestări sau creații.
Algoritmul Dumnezeului liber, nerestricționat este chiar lucrul pe care… știți cum spuneți uneori: „Ah, o chestiune de circumstanțe. Ceva s-a întâmplat. Am întâlnit o persoană. Șansele ca noi doi să ne întâlnim în acest moment, în acest loc, cu toate variabilele, sunt aproape imposibile. Magic.” Nu. De fapt, este un algoritm al lui Dumnezeu care creează toate circumstanțele, chiar dacă implică sute de alți oameni. Chiar dacă pare să fie din noroc, este doar un algoritm al lui Dumnezeu. Uneori, ceea ce ați crede ca fiind foarte, foarte complex, deoarece sunt toate aceste straturi, toate aceste lucruri care se petrec, toate aceste șanse potențiale și improbabilități și orice altceva, dar în algoritmul lui Dumnezeu, algoritmul Theo, ceea ce eu aș numi algoritmul luminii, este foarte ușor.
Pentru mintea umană este derutant și compleșitor. „Dar dacă nu m-aș fi întors la un anumit moment să aud un zgomot care a apărut deodată acolo, să văd o persoană pe care abia am zărit-o într-o parte, dar a fost cineva cu care trebuia să mă întâlnesc, deoarece urma să-mi spună despre o nouă oportunitate. Dacă nu ar fi fost acel zgomot acolo…” și spuneți ceva de genul: „Oh Dumnezeul meu, viața este atât de riscantă”. Și este ca și cum: „Cum ar fi dacă?” În algoritmul lui Dumnezeu nu este nicio problemă. Doar curge. Doar se petrece. Doar este acolo.
Algoritmul, în esență, vine din pasiune și dorință. Nu atât de mult din cea umană, ci o pasiune profundă interioară care creează ceea ce vreau să numesc lumina, dar nu ca luminile acestea; un flux de lumină, în esență ca un flux de conștiință, dar nu chiar la fel. Așa că haideți să-l numim doar un flux de lumină, o strălucire a conștiinței care iese afară.
Acesta atrage, în esență, în această realitate, trei tipuri diferite de energie - electrică, magnetică și ceva ce numesc plunk (n.tr în engleză plunk înseamnă acord/sunet). Este chiar acolo. Nimeni nu știe încă ce este acesta. Știința nu știe de el, însă plunk este, în esență, - este un cuvânt real pe care-l folosim - este, în esență, gravitația, dar într-un fel diferit față de ceea ce știți că este gravitația și are o influență colosală asupra manifestării finale.
Există gravitație, așa cum știți, deoarece atunci când scăpați ceva pe podea, când îi dați drumul, cade. Există, de asemenea, și antigravitația. Într-un fel este reversul gravitației. Nu înseamnă că trage lucrurile în sus, însă forța gravitațională atrage ceva sau respinge ceva.
Gravitația nu este numai un fenomen fizic; este un fenomen emoțional. Este gravitație în emoțiile voastre. Este un fenomen al pasiunii voastre, dorinței voastre, de asemenea. Ea atrage sau respinge lucrurile. Astfel că îmbinați asta cu magnetismul și cu electronica, cu impulsurile electrice, așa încât obțineți acest fascicul de lumină, cam în felul în care fluxul conștiinței vine și culege toate aceste energii încărcate negativ și pozitiv sub formă de electricitate, magnetism și plunk; dintr-o dată, aveți realitate. Dintr-o dată, aveți algoritmul lui Dumnezeu. Dintr-o dată, aveți manifestare.
Așa că, acum, permiteți-mi să închei.
Este timpul pentru o nouă conștiință despre Dumnezeu pe această planetă și mulți îi vor rezista. Nu trebuie să mergeți în afară să evanghelizați către nimeni. Este doar realizarea acesteia pentru voi înșivă, apoi este acolo. Acesta este unul dintre cei mai mari inhibitori ai libertății pe această planetă. Dumnezeu, religia - concepte foarte, foarte vechi.
Odată ce deveniți liberi de unele dintre aceste concepte vechi despre Dumnezeu, odată ce acesta devine o experiență, o experiență de ușurință eliberatoare, veți începe să înțelegeți cum funcționează toate acestea. Nu în sens biologic, științific, ci din algoritmul lui Dumnezeu și atunci, dintr-odată vă aflați în el. Nu sunteți în afara lui. Nu este un mister cum se petrec aceste lucruri.
Nu mai aveți de-a face cu puterea, astfel, nu trebuie să vă îngrijorați despre aruncarea universului în aer sau de a răni pe altcineva. Realizați dintr-o dată cum totul vine laolaltă și atunci începeți deodată să realizați cum voi sunteți algoritmul lui Dumnezeu, cum influențați totul, cum creați totul.
Deci, este mult de parcurs într-o singură zi și aș vrea să încheiem aceasta doar cu un scurt merabh. Sunt o mulțime de gânduri, o mulțime de întrebări despre încotro ne îndreptăm, ce ar trebui să înțelegeti, ce ar trebui să obțineți. Doar opriți-vă un minut.
Doar opriți-vă un minut. Este vorba doar despre a fi experiența lui Dumnezeu, a Spiritului, mai degrabă decât de a-l avea pe acesta ca pe un mister vag acolo.
Haideți să reducem lumina pentru a pregăti merabh-ul nostru.
Să respirăm profund.
(începe muzica)
Merabh-ul Theo
În merabh doar permitem schimbarea conștiinței. Nu trebuie să vă gândiți la asta. Nu trebuie să faceți eforturi pentru asta.
Am spus o mulțime de cuvinte astăzi. O mulțime de… puteți simți energiile plutind prin încăpere, zburând împrejur oriunde se întâmplă să vă aflați.
Haideți să respirăm profund și începeți să realizați libertatea voastră; libertatea voastră de vechiul Dumnezeu al puterii și controlului, fricii, oh daaa, și chiar al iubirii.
Și chiar în timp ce vorbeam, vă întrebați: „Ei bine, sunt eu o persoană rea dacă nu mă agăț de acel Dumnezeu vechi? Oare eu nu mai cred în Dumnezeu deloc?” Nu. Doar vă schimbați. Doar vă schimbați, astfel încât, în cele din urmă Theo va deveni mult mai personal, radiant, viu, real.
Are loc dintr-odată o contopire între știință și Spirit. Odată ce veți începe să realizați cu adevărat algoritmul lui Dumnezeu, curgerea conștiinței în manifestare, deodată aceasta aduce laolaltă aceste două lumi care au fost despărțite de foarte mult timp - știința și religia. Aceasta este ceea ce facem noi aici.
Deodată vom începe cu adevărat să aducem la viață Theo, să aducem aceasta cu adevărat ca pe o experiență, nu ca pe un sistem de credință sau gânduri.
Așadar, vă întreb pe voi, vă simțiți confortabil cu ne-definirea lui Dumnezeu? Sunteți confortabili cu a merge la un nou nivel al conștiinței? Dumnezeu nu trebuie să fie undeva, acolo. Dumnezeu nu trebuie nici măcar să vă iubească. Aceasta este una dificilă.
Vă simțiți în regulă doar cu a lăsa asta deoparte și a vă permite să începeți să îl experimentați pe Cel Etern? Chiar a elibera concepte ca cel de creator, veți ajunge să realizați că aceasta nu este acel tip de relație. Voi nu sunteți o marionetă a lui Dumnezeu. De fapt, nu ați fost creați de, construiți de, proiectați de Dumnezeu. Un fel de senzație ciudată: „Ei bine, eu de unde am venit?” Șhh!
Dumnezeu este.
Dumnezeu este simțirea mea, cunoașterea mea.
Dumnezeu este compasiunea mea.
Dumnezeu este viața mea de zi cu zi.
Dumnezeu este naivitatea mea la fel ca și inteligența mea.
Îmi place aceasta: „Dumnezeu este ______ meu” și apoi orice ar fi.
Nu trebuie să fie doar partea bună. Poate fi o treabă dificilă. „Dumnezeu este tot gunoiul meu. Tot gunoiul meu, toată vinovăția și rușinea.” Lui Dumnezeu nu-i pasă.
Astfel că vom intra pe teritorii relativ necartografiate aici. Și este nevoie de ființe destul de curajoase și îndrăznețe ca să facă asta, dar este timpul.
Vom ajunge acolo unde vorbim despre asta - îmi place - algoritmul lui Dumnezeu, curgerea, curentul de conștiință care preia energie, preia dinamici ale vieții, apoi acestea devin astfel.
Deci respirați profund și doar folosiți acest moment pentru a permite.
Va deveni ceva fascinant de urmărit, să simțiți propria voastră experiență, propria voastră realizare, știți voi, când puteți fi confortabili cu a spune: „Eu nu am nevoie ca Dumnezeu să mă iubească. Nu am această cerință.” Din nou, la început va fi un fel de sentiment gol, ciudat, dar apoi, dintr-odată: „Oh uau, aceasta a fost o călătorie destul de mare pe care am pus-o pe seama lui Theo. A fost o călătorie destul de mare pe care am pus-o pe seama mea, de fapt.”
Așadar, este Ziua Independenței aici, în America. Este ziua suveranității aici la Cercul Crimson, un timp al eliberării și libertății, al vieții și al iluminării.
Respirați profund. Respirați profund.
Furtuna va trece, hm, așa cum fac ele întotdeauna. Mă adresez celor care se află aici la Centrul Cercului Crimson. Furtuna va trece. Eh, un pic de vânt și ploaie. Furtuna vine ca să curețe. Ați observat vreodată cum furtunile doar par să ajungă la momentul corect sau poate greșit? Doar vin. De ce vine aceasta acum? Este algoritmul lui Dumnezeu. Și, din nou, mintea se străduiește să priceapă: „Cum se întâmplă toate acestea și de ce?” Apoi, deodată, respirați profund și realizați că pur și simplu este absolut perfect. Este doar potrivit.
Și atunci voi respirați profund și realizați: „Știi ceva, în sfârșit am priceput ce spune Adamus.”
ADAMUS ȘI AUDIENȚA: Totul este perfect în întreaga creație.
ADAMUS: Cu aceasta, dragii mei prieteni, ne vom întoarce luna următoare pentru mai mult. Vă mulțumesc, este mereu o onoare să fiu în serviciul vostru. Mulțumiri. (audiența aplaudă).
Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Nicolae Bogdan Ioniță, Anca Apostol, Florin M.
revizuire: Loredana Ioniță și Mirela Ghenea.