Materialele Cercului Crimson
[Următoarea] Serie

SHOUD 4: "Întoarcerea magiei" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
6 noiembrie 2010
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bine aţi venit în Ahmyo. Bine aţi venit la starea voastră naturală de a fi, în deplină încredere în voi înşivă, în Spirit, în binecuvântările şi în magia întregii creaţii. Aţi putut simţi cum lucrurile s-au liniştit puţin atunci când s-a cântat muzica, când mii şi mii – nu e nevoie să te mişti, domnule, nu am în buzunar bani pentru tine (râsete) – mii şi mii de oameni, oameni ce se trezesc, oameni din întreaga lume ni se alătură.

Haideţi să respirăm adânc în acest spaţiu sacru al lui ahmyo – starea naturală de a fi, fără grijă, fără nelinişte. Ahmyo este o stare în care nu există efort. Fără efort – imaginaţi-vă. Imaginaţi-vă viaţa fără efort. Vreau să spun să vă imaginaţi asta cu adevărat pentru un moment. Nu se va petrece dacă nu începeţi să o imaginaţi. Fără efort. Te poţi descurca cu asta, Charlie? Te poţi descurca? Vorbeşte. Vorbeşte, onorabile. (cineva îmbrăcat într-un costum de Charlie Chaplin mimează un răspuns) Te poţi descurca cu o viaţă în care nu e nici un efort? Bastonul, te rog. (“Charlie” îi dă lui Adamus bastonul) Trebuie să am susţinerea mea pentru azi.

LINDA: Să-ţi aducem şi un scaun cu rotile?

ADAMUS: Ah, mmm, fără efort.

Infuzarea

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să începem ziua cu… (loveşte cu bastonul în tavan) oh, îmi place asta! (râsete) Haideţi să începem ziua cu o infuzare. O infuzare, dar eu am să mă infuzez în voi, dacă se poate. Aveţi încredere în mine? (Shaumbra spune: “Da”) Hmm. (se strâmbă, audienţa râde) Bun, bun.

Permiteţi-mi să explic dinamicile de aici, când Caul… oh, da, e foarte drăguţ. (atinge tavanul cu bastonul) Atunci când Cauldre intră în ceea ce numiţi starea de channel, are loc un fel de capitulare. Presupun că el are încredere ca eu să vin în corpul lui, în mintea şi spiritul său, aşa că ne contopim. Eu îmi infuzez energia profund în el, iar apoi avem infuzarea frumoasă. Aşa îi vedeţi aici pe Adamus, Cauldre, minunata Linda, iar acum ce-ar fi să fiţi şi voi? Ce-ar fi să mă infuzez în voi, hmmm, iar apoi o să creăm acel lucru uluitor, pe care l-am făcut de ceva timp, numit Shoud, în care putem fi împreună. Hai să nu numim asta „a fi unul”, dar suntem în sincronicitate şi armonie.

Astfel că aş vrea să mă infuzez direct în voi, direct prin – Kathleen, dacă ai putea să te ridici un moment – direct prin buricul vostru. (arată spre buricul lui Kathleen) Da! O să mă conectez, pentru asta e aici. Voi aveţi priza. O să mă conectez. Vedeţi voi, spun că nu veţi face asta prin cap. Veţi face asta direct prin buric. Aşează-te, draga mea, şi hai să facem acest lucru. Eu mă voi respira în voi, îmi voi infuza energia. Deschideţi-vă ca să putem lucra împreună şi mai strâns.

Când îi vedeţi pe Cauldre şi pe Linda aici, ei îmi permit să mă infuzez în corpurile lor fizice, apoi în minţile lor, apoi în spiritul lor, aşa că noi facem acest dans împreună. Lucrăm în pereche, în armonie. Haideţi să facem cu toţi asta, inclusiv toţi cei care privesc azi, cei care ascultă. Doar pentru că voi sunteţi în altă parte a lumii, doar pentru că sunteţi în altă parte, nu înseamnă – aici! (priveşte într-o cameră de filmat) – nu înseamnă că suntem… e ciudat – să fiu „tras” din nou de un călugăr! (multe râsete, deoarece cameramanul, îmbrăcat într-un costul de călugăr, face semnul crucii asupra lui Adamus) Dar, amuzant, de data asta nu doare! (mai multe râsete)

Pentru toţi cei care ascultă, cei care privesc: ne vom infuza chiar acum prin buricul vostru. Haideţi să facem asta. Respiraţi adânc şi relaxaţi-vă. Nu doare, aşa cred. O să-mi respir esenţa mea în voi – de la dumnezeu la dumnezeu, de la suflet la suflet, de la fiinţă la fiinţă sacră – daţi-mi voie să mă alătur vouă chiar acolo. Respiraţi adânc. Oh, buricul a fost inactiv multă vreme. Din când în când îl mai curăţaţi, dar nu prea des. Respiraţi adânc… şi daţi-mi voie să mă alătur fiecăruia dintre voi. (pauză)

Daţi-mi voie să intru şi în mintea voastră. A fost un teritoriu sacru pentru mulţi dintre voi. Cu blândeţe, cu blândeţe ne contopim. (pauză) Daţi-mi voie să vin în spiritul vostru, în centru, în esenţă… ca să mă puteţi cunoaşte într-un mod puţin diferit, iar eu vă pot cunoaşte pe voi cu deschidere totală, cu compasiune totală, cu iubire totală. (pauză) Vedeţi, aşa ar trebui să fie. Aşa obişnuia să fie. (pauză) Fără hrănire, fără agende, doar compasiune şi iubire. (pauză) Mă infuzez în voi ca să puteţi experimenta fiecare parte din mine, ca să puteţi experimenta experienţele mele şi ca să le pot simţi şi eu pe ale voastre. (pauză) Daţi-mi voie să mă infuzez un moment aici. (atinge pe cineva; pauză)

Ah, asta cere nişte ahmyo. Necesită ahmyo ca să aveţi încredere în voi, atât de multă încât să puteţi lăsa pe altcineva să vină atât de aproape. (sărută mâna Lindei) Mmm, îmi place asta. (Adamus continuă să-i sărute mâna şi braţul; ea îl opreşte; multe râsete)

Necesită încredere reală că nimeni nu o să vă mai rănească din nou. Nimeni nu vă mai poate răni. Poate că pare incredibil astăzi. Unii dintre voi au fost răniţi de curând, dar cu adevărat, când ajungeţi la punctul de ahmyo pur – încredere – nimeni nu poate niciodată, niciodată să vă rănească. Sunteţi atât de clari încât nu e nici un lucru căruia să-i opuneţi rezistenţă, nu e nimic de care să vă temeţi, nu e nimic cu care să vă mai luptaţi. Da, da, nu mai e nimic cu care să vă luptaţi. Nu vorbeam cu indicatorul de ieşire. Nu e nimic cu care să vă luptaţi, este natural… este starea naturală. De fapt nu încercaţi să o obţineţi, doar încercaţi să o readuceţi.

A fost o vreme când puteaţi lăsa o altă fiinţă în inima voastră, în sufletul vostru, fără frică, fără grija că o să ia ceva de la voi. Acest lucru a fost închis, îngrădit, zidit, cum vreţi să spuneţi, dar au fost toate experienţele provocatoare şi dificile, cu inima zdrobită, cu durere şi agonie, iar o parte din voi încă se întreabă: “O să se petreacă din nou? Când se va petrece din nou?” Unii dintre voi încă simt că este inevitabil. Pentru că s-a mai petrecut înainte, o să se petreacă din nou.

Dar ce-ar fi să vă imaginaţi pentru un moment că nu e nevoie să se mai petreacă vreodată? Nu pentru că voi sunteţi duri şi puternici, nu pentru că aveţi multe clişee spirituale pe care să le folosiţi în apărarea voastră, ci pentru că aveţi atât de multă încredere în voi, atât de profundă, încât nimic nu vă mai poate vreodată răni, nici nu poate lua nimic de la voi, nu vă poate suprima sau înrobi din nou. Şi este real. Este foarte, foarte real, foarte real – cu excepţia cazului în care voi vreţi ca acel lucru să se petreacă. O să vorbim despre asta într-un moment.

Aşa că bine aţi venit în sala de curs a Noii Energii. Bine aţi venit la voi – la voi, asta aflaţi. Mi s-a pus o întrebare alaltăieri seară la una din emisiunile noastre radio – “Adamus, cum de eşti aşa de drăguţ azi?” (râsete) Simplu. Era o audienţă plăcută! (râsete) Iar asta este foarte adevărat, pentru că în Noua Energie nu există nimic care să nu ştiţi deja, nici un lucru care să fie mai bun la alt maestru sau fiinţă ascensionată. Însă ceea ce se petrece când ne adunăm astfel este că ne adunăm energiile la un loc, iar voi aţi făcut o cerere expresă pentru punctul în care vă aflaţi. Voi emiteţi un mesaj, cu puţin timp înainte sau când intrăm în energia Shoudului, spunând: “Asta e ce am nevoie să ştiu despre azi”. Este uluitor. Noi tocmai am mers cu două niveluri mai adânc, aşa cum spuneţi voi, când mi-aţi permis să mă infuzez în voi. Iar apoi, la final, mă puteţi expira atunci când Aandrah face respiraţia de la sfârşitul adunării. Puteţi expira, mă puteţi elibera – oh, vă rog să nu mă ţineţi înăuntru, am treburi de rezolvat mai târziu, eliberaţi-mă – însă experienţa rămâne, simţirea rămâne.

Astfel că astăzi vom acoperi nişte lucruri importante, ca întotdeauna. Vom vorbi despre patru dinamici energetice ce au loc acum. Aceştia sunteţi voi. (desenează un circumpunct) Acestea sunt patru dinamici care au loc. (desenează un pătrat în jurul cercului, împărţit în patru) Înainte de a face asta, înainte de a intra în… pentru că întrebaţi cu toţii “Ce va fi mai târziu? Despre ce e vorba?” O parte din voi adoră asta, o parte din voi este confuză, o parte nu ştie ce să facă cu ea. Aşa că vom vorbi despre asta azi.

Imaginaţia

Înainte de a face asta, haideţi să facem o micuţă călătorie împreună. Imaginaţi-vă… Oh, ador imaginaţia. Imaginaţia este exprimarea Spiritului. Este fluxul energiei. Imaginaţia a fost atât de suprimată. Ce lume mentală! De fapt nici nu ştiu dacă eu aş putea să mă întorc, aşa cum a făcut Tobias. Lumea a devenit atât de lipsită de imaginaţie, ne-creatoare, disciplinată, structurată, plictisitoare.

De fapt, ştiţi ceva? Pentru că este destul de plictisitor acolo, într-un fel, uneori vă gândiţi să mai întrerupeţi plictiseala – puţină dramă, puţină încântare, puţin haos, ceva panică. Şi eu aş face asta! (râsete) Lumea a devenit mecanică şi literală. A devenit foarte lipsită de imaginaţie. Sunteţi obligaţi să evadaţi în visele de noapte ca să aveţi puţină imaginaţie. Mergeţi în alte tărâmuri şi visaţi lucruri nebuneşti, bizare, iar când vă întoarceţi dimineaţa spuneţi: “Despre ce a fost vorba?” Ei bine, a fost un pârţ de imaginaţie pe care l-aţi tras cât aţi dormit! (râsete) Trebuia să-i daţi drumul. Scuze, David. Nu am vrut să fac asta în faţa ta. (mai multe râsete)

Haideţi să facem o călătorie, să folosim imaginaţia. O să facem o călătorie subacvatică. De ce nu? Apa e un loc grozav. Ca să facem asta, vă rog să vă puneţi costumul de scufundări – mergem la adâncime, o să aveţi nevoie de el – costumul de scufundări, echipamentul adecvat, buteliile – buteliile pentru scufundări, cele de aer – masca. Haideţi. Imaginaţi-vă cum le puneţi pe voi. Nu e un spectacol de modă. Nu e nevoie să alegeţi diverse culori, ci numai dacă aşa vreţi, desigur.

Doar săriţi direct în costum. Nu e nevoie să treceţi prin fiecare mişcare. Ştiţi ceva? Vă puteţi imagina astfel (Adamus pocneşte din degete) că sunteţi în costum. Unii dintre voi devin foarte literali. “Mai întâi îmi pun pantalonii şi…” Nu, nu, nu, nu. Acum sunteţi în costum, vedeţi? Oh, se simte a fi bine. Puneţi-vă masca pe faţă. Brusc sunteţi în barcă, în mijlocul oceanului cu ape frumoase, clare, calde, pentru expediţia noastră de azi. Voi, cei conectaţi prin Internet, vă puteţi alătura. Nu e vorba despre Coal Creek Canyon. Este vorba despre voi toţi.

Haideţi să intrăm în apă acum. Ştiţi cum se face, vă aruncaţi pe spate peste marginea bărcii. Haideţi să ne cufundăm, iar pe măsură ce faceţi asta, daţi-vă voie să simţiţi senzaţia apei, schimbarea bruscă a realităţii, cum este să începeţi să respiraţi prin masca de oxigen, să vedeţi prin mască, în apă, Acolo unde lucrurile nu sunt atât de clare aşa cum erau la suprafaţă.

Respiraţi adânc în echipamentul de scufundări. Este puţin diferit. Nu mai funcţionează la fel. Ascultaţi acel „hhhhhh hhhhhhh hhhhhh” (scoate sunete similare cu respiraţia prin tubul de oxigen) al aparatului de scufundări care lucrează pentru voi. Fiţi confortabili cu echipamentul. Mişcaţi puţin picioarele. Da, aveţi şi labele de înot. Mişcaţi-le. Vedeţi cum funcţionează picioarele. Haideţi să începem să coborâm, să coborâm. Oh, da, am uitat să vă spun. Aveţi greutăţi la picioare, ca să vă ajute să coborâţi ceva mai uşor. Haideţi să începem, să coborâm cam cinci metri. Înseamnă cam 15 picioare. Să coborâm…

Simţiţi diferenţa în ceea ce vă înconjoară. Lumina este mai difuză… se exercită presiune asupra corpului vostru, din cauza forţelor gravitaţionale ale apei de o asemenea adâncime. Respiraţia devine puţin diferită, pentru că dintr-o dată e mai multă presiune asupra pieptului. E ceva mai diferit să respiraţi aici. Respiraţi adânc prin tubul de oxigen… (pauză) …şi priviţi în jur. Încă mai vine de deasupra lumina frumoasă a soarelui, dar lucrurile sunt mult mai difuze. Nu au claritatea pe care au avut-o la suprafaţă.

Respiraţi adânc şi haideţi să coborâm cam 10 metri. Dintr-o dată vă aflaţi acolo. Este sigur. Sunteţi cu grupul. Coborâţi 10 metri şi fiţi conştienţi de diferenţă. (pauză) Este mult mai multă presiune asupra corpului fizic. Dintr-o dată sunteţi conştienţi de fiecare parte a fiinţei voastre fizice, pentru că e atâta presiune asupra sa. Mai puţină lumină a soarelui. Apa este mai rece. Respiraţia e şi mai dificilă. Respiraţi adânc… până în adânc, până în adânc, în abdomen. Respiraţi adânc… (pauză) …şi haideţi să coborâm mai adânc.

Haideţi să coborâm la 15 metri. Daţi-vă voie să coborâţi, să cădeţi în adânc. Din nou, presiunea asupra corpului vostru începe să fie aproape dureroasă. Apa este aşa de densă, e aşa de multă gravitaţie aici încât simţiţi că vă restricţionează mişcările. Se simte cum apasă pe oase şi pe articulaţii. Tot ceea ce vă durea puţin înainte, acum este accentuat, doare şi mai tare. Respiraţia – mult mai dificilă. Simţiţi că sunteţi aproape în panică după o respiraţie. (pauză) Mult, mult mai puţină lumină a soarelui. O parte din voi doreşte ca luminile să se aprindă brusc, dar aici e mult mai întunecat. (pauză)

Din cauza lipsei de oxigen începeţi să simţiţi că deliraţi puţin, că sunteţi dezechilibraţi. Unii dintre voi ar putea simţi puţină nelinişte, că vor să revină la suprafaţă. (pauză) Însă după câteva momente aici, începeţi să vă adaptaţi. Începeţi să vă obişnuiţi. Nu vă place neapărat, dar aşa este. Presiunea intensă datorată adâncimii apei vă afectează corpul, modul în care procesează şi obţine oxigenul, modul în care reacţionează. Mintea este confuză, pentru că nu e ceva obişnuit. (pauză) Dar aici suntem noi. (pauză)

Apa este relativ liniştită, până când dintr-o dată începe să se rotească în toate direcţiile. Se pare că apare un fel de stress subacvatic – curenţi, tensiuni – şi apa vine spre voi din toate direcţiile. Simţiţi că parcă vă ia corpul şi încearcă să-l învârtească într-un sens, apoi în altul. Brusc abia dacă mai puteţi vedea ceva. Lumina de deasupra nu e decât foarte, foarte slabă. Simţiţi că parcă sunteţi întorşi cu capul în jos şi începeţi să vedeţi rechini. Nu sunteţi siguri dacă sunt reali sau dacă vi-i imaginaţi în starea de semi-delir în care vă aflaţi.

Haideţi să ne oprim acolo. Este ceea ce, în esenţă, experimentaţi în viaţa voastră acum, în acest moment. Doar rămâneţi acolo, nu ne întoarcem la suprafaţă imediat. Oricând vă este confortabil, puteţi deschide ochii.

Presiune

Punctul numărul 1. Ce se petrece? Presiune intensă. (scrie „presiune”) Intensă. Foarte multă energie vine şi iese acum, e o mişcare precum a apelor învolburate. Energii vechi de milioane de ani, de zeci de mii de ani sunt eliberate din Pământ. Oase ale celor îngropaţi, inclusiv ale voastre, pleacă. Unele dintre speciile de animale pleacă, iar voi simţiţi. Vin energii din ceea ce aţi numi universul fizic, furtuni solare, energii magnetice cum nu au mai fost vreodată. Polii Pământului încep să se schimbe acum – marele lor schimb – şi voi simţiţi. Vă afectează corpul fizic.

Corpul vostru fizic s-a obişnuit cu coborârea pe Pământ acum eoni, când aţi intrat în prima întrupare umană. Corpul s-a obişnuit cu starea nefirească, tot aşa cum se obişnuieşte atunci când vă scufundaţi adânc în apă. După un timp, vă obişnuiţi vă obişnuiţi cu lipsa respiraţiei. Vă obişnuiţi cu presiunea asupra corpului. V-aţi obişnuit cu dezorientarea. Asta aţi făcut în toate întrupările voastre fizice. V-aţi obişnuit să fiţi sub apă, într-o stare nenaturală, iar când aţi crezut că ştiţi cum să vă descurcaţi cu ea, totul a început să se schimbe din nou.

Energii vin din universul fizic – hai să spunem că acesta e Pământul (desenează) – energii vin acum din universul fizic şi din universul invizibil, aşa cum nu a mai fost niciodată. Pe de o parte scot afară energii sau contribuie la propulsarea energiilor care au fost blocate mult timp. Sunteţi chiar în toiul acestor lucruri. Pe deasupra, propriile voastre aspecte vin şi pleacă, are loc refacerea ADN-ului, structura de bază şi tiparele voastre sunt cu totul răsucite, iar voi simţiţi acestea.

În special în ultima lună energiile au fost la maxim. Nu există în prezent instrumente terestre care să le măsoare exact, dar din perspectiva noastră panoramică din alte tărâmuri noi le putem simţi. Este inconfortabil pentru aceia dintre noi care circulă între tărâmuri, care vin în tărâmul fizic din când în când. Nu prea m-am mai infuzat în corpuri fizice în ultimul timp – obişnuiam să vin două-trei zile la rând – pentru că energiile sunt atât de provocatoare acum, astfel că nu ţin neapărat să petrec prea mult timp în realitatea fizică. Ne avem întâlnirile noastre de pe partea cealaltă.

Aşa că voi simţiţi toate acestea, dar iată ce se petrece: voi simţiţi în corp şi spuneţi – „Ce nu e în regulă cu corpul meu? Probabil că cedează. Adamus a spus că o să fiu bine, iar corpul meu cedează acum!” Corpul vă doare. Vă treziţi dimineaţa şi spuneţi: “Despre ce e vorba?” Gâtul. Acum simţiţi în picioare. Sunteţi atât de intenşi încât uneori mâinile şi picioarele încep să vă amorţească, se închid, pentru că e atât de intens. Dinţii, gura, toate simt energiile intense. Ce e în neregulă? Iar apoi – hai să nu fim dezagreabili – (adulmecă) sinusurile. (cineva strănută) Mulţumesc. La rând. Sinusurile se acutizează. Conectate cu ochii. Şi apoi ce se întâmplă aici? (arată spre abdomen şi în spate) Oooh, aah, ooh, ce e asta? Iar voi vă întrebaţi: “Ce nu e în regulă cu mine?”

Apoi aveţi gânduri nebuneşti şi vă gândiţi: “Oh, trebuie să mai vin pentru alt Shoud. Trebuie să mă acordez cu energia, căci realmente înnebunesc. Chiar mă destram”. Da, aşa este, dar… (râsete) “Înnebunesc cu adevărat”. Apoi aveţi discuţii cu voi înşivă, în care începeţi: “Nu, sunt o persoană bună”. “Ba nu, eşti rău”. “Încerc să fac bine”. “Ratezi totul”. (râsete)

După asta vă gândiţi: “Rezist. Am trecut prin toate astea timp de zece ani, iar ei ne spun că suntem în regulă, dar, dumnezeule, nu are nici un sens”. Ei bine, evident, nu are. Dacă aţi putea înţelege cu adevărat intensitatea acelor energii – energiile ce vin, energiile ce ies şi vârtejul pe care îl provoacă aici, pe planeta voastră şi nu doar pe planeta voastră, ci şi în tărâmurile apropiate ce vă înconjoară planeta – e ca un cuib de viespi. Este cu adevărat dificil. Dacă aveţi o persoană iubită care a făcut recent trecerea sau care va face în curând trecerea, vă rog să petreceţi ceva timp cu ea acolo. Lor le este mai greu decât vă este vouă aici. E o nebunie acolo. Este bizar şi este bine. Este bine. Este adecvat. Este vorba despre cea mai mare schimbare din istorie. Oamenii în fine înţeleg cine sune ei cu adevărat, suveranitatea lor, integrarea cu corpul lor.

Dar aici se petrece ceva foarte important. Aveţi toate aceste lucruri ce vin, e o schimbare faţă de ce aţi experimentat înainte şi ce se petrece? Ei bine, cheia – (desenează o siluetă stilizată) acesta e cineva – cheia este că acele energii par să vină direct aici. (mintea) Corpul vostru le poate asimila sau se poate adapta la ele mult mai bine decât mintea. Spiritul vostru se descurcă foarte bine când e vorba să mişte şi să curgă cu aceste energii. Spiritului de fapt îi place fluxul energiei, într-un mod minunat de pervertit – asta a fost amuzant! – dar mintea nu ştie ce să facă. Aşa că imaginaţi-vă…

David, ai putea veni aici pentru o demonstraţie? Da, cu tot cu ce ai pe cap, e perfect. (David poartă un costum din Egipt) Toate aceste energii curg pretutindeni, mintea – ea doar încearcă să-şi facă treaba – spune: “Ce nu e în regulă? Ce nu e bine?” Te poţi aşeza acum, îşi mulţumesc. “Ce nu e în regulă?”

Mintea merge şi sondează în felul ei, emite semnale energetice în tot corpul – semnale către ceafă, semnale către spate, către burtă, către ochi şi sinusuri. “Ce e în neregulă?” Mintea emite semnale către fiecare parte din viaţa voastră, către tot ceea ce aţi putea numi aspect al vieţii voastre – partea din voi care este partener cu altcineva, partea din voi care este profesionistul, muzicianul, prezentatorul la radio, orice ar fi. Mintea voastră emite, împroaşcă toate aceste… “împroaşcă” este substitutul pentru o înjurătură (râsete) –toate aceste sonde peste tot. “Ce e în neregulă? Ce nu e bine?”, pentru că mintea nu este acum în largul său. Ce nu e în regulă?

Atunci când părţi din corpul vostru recepţionează semnalul, încep: “Oh, hai să-ţi spun eu ce nu e în regulă” şi încep să ofere reacţii. Încep să spună: “Oh, presiunea e teribilă. Oasele şi încheieturile dor”. Corpul, într-un mod straniu, începe să proceseze cu mintea. Cumva devin o echipă diformă.

Aspectele primesc şi simt mesajul: “Ce nu e în regulă?” şi îşi spun: “Am crezut că totul e în regulă acasă, dar se pare că nu e aşa”, apoi încep: “Oh, dumnezeule, dacă ţi-aş putea spune despre cariera mea, despre sufletul meu! Ce ticălos… Ce nu e în regulă? Nu mă înţelege. Niciodată nu mă ascultă”. Nu partenerul, ci aspectul vostru spune toate acestea.

Aşa că aveţi toate aceste semnale ce se emit – “Ce nu e în regulă?” – venind din minte şi ele creează jocul. Totul este greşit. Apoi spuneţi: “Unde sunt? Ce se petrece?” Respiraţi adânc. De fapt nu e vorba despre voi. Mintea emite semnale false. Ce nu e în regulă acum, Suzanne? Ce e greşit?

SUZANNE: Nimic.

ADAMUS: Nimic. Vezi? Nimic nu e greşit. Ann, ce nu e în regulă?

ANN: Nimic.

ADAMUS: Nimic. Chiar crezi asta? Ha, ha, ha, ha, tu şi cu mine am mai vorbit. Ce e în neregulă? Absolut nimic – dacă puteţi crede asta. Acum, voi spuneţi: “Da, Adamus, însă am toate…” Eii, ştiţi, nimic nu e greşit. Când o să acceptaţi asta? “Da, dar simt că mă destram şi am tot felul de boli”. Nu, de fapt nu e aşa. Sunt semnale false cu răspunsuri false. Punct. Ei bine, cu adevărat? Puteţi accepta asta? Nimic nu e greşit. Ei bine… (priveşte pe cineva din sală care poartă o perucă în culorile curcubeului şi râde) Îmi place pălăria.

Nimic nu e în neregulă. Sunteţi exact unde ar trebui să fiţi. Corpul vostru de fapt nu se destramă. Nu înnebuniţi. Nu mergeţi înapoi. Nu puteţi merge înapoi. Nimic nu e greşit. Aveţi doar o serie elaborată de semnale false. Cum treceţi peste ele? (cineva spune “Ahmyo,” altcineva spune: “Da, cum se face asta?”) Cum faceţi asta? (cineva spune “Respirăm”) Respiraţi. Vă mulţumesc. Respiraţi şi înţelegeţi că sunteţi mai mult decât mintea voastră. Asta e un pic dificil, pentru că mintea a fost extrem de programată, însă voi sunteţi mai mult decât mintea. Sunteţi deasupra minţii.

Mintea voastră, de fapt, nu vrea cu adevărat să intre din nou în asta. Era obosită. Simte că s-ar putea integra cu inteligenţa divină, însă dintr-o dată este chemată pentru o misiune de urgenţă. Atunci când interveniţi voi şi spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt, totul este în regulă”, va înceta să mai transmită semnale false. Va înceta să mai primească răspunsuri false. Vă va aduce din nou în echilibru. Vă va ajuta să înţelegeţi, nu doar de la un nivel mental, ci din fiecare parte din voi, că sunteţi bombardaţi acum cu energie. Vă stoarce tot aşa cum v-ar stoarce dacă aţi fi în apă, la 15 metri adâncime. Face ca respiraţia voastră să fie acum mult mai dificilă. Face ca realitatea să pară foarte, foarte distorsionată. Şi nu este aşa. Cu adevărat nu este aşa.

Dacă există vreun mesaj pe care să-l pot transmite astăzi – toate sunt semnale false. Mâine vă puteţi certa cu mine în legătură cu asta şi puteţi spune: “Dar nu sunt false, uită-te la asta şi la asta” – mintea lucrează, iar o parte din voi de fapt se bucură de joc. Distraţi-vă. Distraţi-vă, dar sunt semnale cu totul false, absolut false. Dacă intraţi într-un spaţiu al lui Ahmyo, dacă intraţi profund în voi… a fi profund în voi nu seamănă cu a fi în adâncul apei. Adânc în voi nu are presiunea, nu are distorsionarea realităţii. Adânc în voi nu e ca şi cum vă cufundaţi în realitatea fizică şi apoi sunteţi asaltaţi de toate aceste energii. Adânc în voi înseamnă libertate şi eliberate. Nu e nimic în neregulă. Absolut nimic nu e în neregulă. Aveţi destul Ahmyo ca să vă îngăduiţi să acceptaţi asta? Nu e vorba despre credinţe. Este vorba despre ce este real, despre ce sunteţi voi.

Este foarte multă presiune acum, dar voi, ca îngeri umani foarte înţelepţi, foarte experimentaţi, o puteţi lua pe toată, puteţi lua tot atacul care vine, toate energiile care ies – şi sunt doar energii – şi le puteţi alchimiza sau transmuta. Este doar energie, nu e bună sau rea. În realitate, nu are nici un fel de presiune reală în ea. Nu are nici un haos în ea. Este doar energie şi o puteţi respira.

Această nebunie, presupusa nebunie ce are loc pe Pământ, o puteţi respira, aşa cum m-aţi respirat pe mine mai înainte. Voi spuneţi: “Dar vreţi ca eu să respir haosul, mai mult haos, mai multă nebunie? Vrei ca eu să respir toată energia terorismului, toată dualitatea, toată mânia şi ura de pe Pământ?” Absolut. Absolut, absorbiţi-o, mâncaţi-o, beţi-o, pentru că este doar energie. În realitate, nu are nicio tentă. Este doar pentru că este dificil de interpretat, este dificil de tradus în sistemele Vechii Energii care îi fac pe oameni confuzi. Este doar energie pură. Este. Da, sunt zile în care citiţi ştirile sau vă uitaţi pe Internet şi spuneţi: “E un loc nebunesc”. Absolut, este, dar este doar energie.

Aşa că acum este timpul, dacă alegeţi, să spuneţi fiecărei părţi din voi – corpului, minţii, spiritului – fiecărei părţi din voi: “Nimic nu e în neregulă. Toate sunt semnale false”. Acesta e numărul 1. Ce se petrece? Presiune. Presiune.

Tipare

Numărul doi – puteţi să ieşiţi din apă acum, cu adevărat, imaginaţi-vă că ieşiţi cu costumul ud – tipare. Tipare. Ştiţi că este interesant. Orice specie de fiinţe de care am devenit eu conştient vreodată, fie că este umană, fie că nu, fie că se află pe Pământ, fie că este în alte locuri, are tendinţa de a dezvolta tipare şi sisteme, oriunde. Cu adevărat. Chiar dacă există energii creative în alte dimensiuni, există tendinţa – cred că e naturală – de a crea tipare. Tiparele sunt un mod grozav de a vă înţelege pe voi şi lumea din jur.

În orice caz, Pământul a devenit extrem de plin de tipare. Totul este tipar – felul în care vă întrupaţi, modul în care mâncaţi, în care vă rugaţi – tot ce este în viaţa umană a devenit tot mai structurat, sistematizat, cu mai puţină libertate şi independenţă. Aveţi lucruri precum documentele tipărite – iar tiparul nu este prea vechi în aranjamentul lucrurilor. Acum lucrurile pot fi tipărite şi, prin urmare, pot fi organizate în cărţi, aşezate în rafturi şi apoi organizate în tipare energetice. Internet – noi tipare. Toate sunt moduri de transpunere în tipar. Mulţi oameni cred că tiparele fac viaţa mai simplă. Nu, nu, nu e aşa. Ele fac viaţa mai confuză, sunt mai multe lucruri ce trebuie ţinute minte, mai puţină libertate. Libertatea este dreptul prin naştere al sufletului vostru, iar tiparele îl restricţionează şi fac ca viaţa să fie mai provocatoare, mai dificilă.

Aşa că prin asta treceţi acum: v-aţi oferit vouă înşivă darul ieşirii din tipar. Ieşirea din tipar. Probabil că aţi avut mici – poate mari – indicii în viaţa voastră despre asta, însă structurile în care v-aţi aflat înainte dispar. La început e foarte deconcertant, pentru că acele tipare v-au ajutat să rămâneţi pe linie. Acele tipare v-au ajutat să daţi un sens vieţii de zi cu zi – de fapt nu a fost aşa – dar tiparele se duc. Tiparele căsătoriei, relaţiilor, banilor, mâncării, dietelor, sănătăţii – încep să se destrame. Modul în care aţi ştiut muzica în trecut, modul în care aţi ştiut psihologia în trecut, orice a fost parte din munca sau din joaca voastră înainte, modul în care scrieţi – tiparele se schimbă.

Este frustrant, pentru că pe cât de mult aţi cerut voi schimbarea, pe cât de mult aţi cerut-o, în clipa în care vine, spuneţi: “Oh, dumnezeule, ce se întâmplă! Adamus!” Oh, câte apeluri primesc noaptea! Multe. Aşa că … (râsete, căci se opreşte şi pozează pentru o fotografie) Niciodată nu ratez oportunitatea. Asta spun mereu. Niciodată, niciodată.

Astfel că aveţi nişte tipare vizibile la suprafaţă. Şi, apropo, pe măsură ce vă scoateţi din tipare, veţi descoperi mai multă libertate. Treceţi de disconfort. Veţi descoperi mai multă libertate. Asta afectează alţi oameni din jurul vostru mai mult decât vă afectează pe voi, pentru că sunt obişnuiţi cu tiparele voastre. Ei îşi creează tiparele lor în relaţie cu tiparele voastre, iar în curând toată lumea îşi are tiparele proprii şi înţelepciunea convenţională este că atunci totul curge mai bine. Înţelepciunea reală este că totul ajunge la un sfârşit. Nu funcţionează foarte bine.

Vă scoateţi natural din tipare. Nu e nevoie să faceţi nimic. Nu e nevoie să ieşiţi şi să cumpăraţi un cristal care să vă ajute să ieşiţi din tipare, deşi sunt sigur că s-ar găsi cineva să vă vândă unul. (râsete) “Grozavă idee” se gândesc acum unii dintre voi, ştiu. Cineva din Olanda deja scrie asta. Încetează. Nu face asta. (râsete)

Dar mai este un tipar care, de fapt, este mai adânc înrădăcinat şi care este mai provocator. Este într-o asemenea măsură parte din voi încât nici nu-l mai vedeţi. Aşa că am să vă rog aici, cu sprijinul Lindei şi al microfonului, să-mi spuneţi o provocare din viaţa voastră. Spuneţi-mi o problemă din viaţa voastră, ceva care vă afectează, iar eu am să vă spun tiparul. Dacă îndrăzniţi să împărtăşiţi. Îndrăzniţi să împărtăşiţi. Oh, totul e pe bază de voluntariat (Linda dă microfonul cuiva).

ALAYA: Stăteam aici şi îmi spuneam: “Nu spun nimic. Nu o să spun nimic.”

ADAMUS: O problemă, ceva înţepenit şi blocat.

ALAYA: Pe care o vrei? (râd amândoi)

ADAMUS: A doua de pe lista ta. Prima e foarte personală.

ALAYA: Da. Recreerea mea şi…

ADAMUS: Recreerea ta, da.

ALAYA: Schimbarea carierei mele.

ADAMUS: Ah, schimbarea carierei tale. Ah, bun, bun. Ok, mulţumesc.

ALAYA: Ok.

ADAMUS: E foarte pragmatic. De fapt voi vorbi despre asta într-un moment. O să aştept cu asta. Voi avea un discurs sclipitor într-o clipă, aşa că vom reveni. Altcineva. Tipare, care este provocarea? Care e a ta? Mary, care este a acum?

MARY: Problema mea cu gâtul.

ADAMUS: Problema ta cu gâtul. Este un tipar simplu. Ok, problema cu gâtul. În general vorbind, problemele cu gâtul – nu te afli în vocea spiritului tău. Ridică-te, Mary. Ridică-te. O să strigăm. Eu o să strig la tine, tu o să strigi la mine, o să facem ca energia să se mişte. Ok. La trei o să strigăm amândoi din toţi plămânii. Ok?

MARY: La microfon?

ADAMUS: Nu, lasă microfonul jos. (râsete) Doar un urlet deschis, primar. Ok, la trei, eu renunţ la microfonul meu. Unu, doi, trei…

MARY (singură): Ahhhhh! (Adamus râde)

ADAMUS: A fost bine. Nu, nu, nu a fost bine. A fost groaznic, de fapt. Încă ai blocajul acolo. Ok, o să o facem împreună de data asta.

Ok. La trei – unu, doi, trei… (strigă amândoi) Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! (Mary tuşeşte) Blocat. Blocat. Ok, hai să facem asta din nou. Ok. Respiră adânc şi – (împreună) Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! (Mary tuşeşte iar) Tot blocat. Tot blocat. Ce-ar fi ca toţi să ni se alăture. La trei – unu, doi, trei (audienţa strigă împreună cu ei) Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh!

Mulţumesc, Mary, bun. Energie blocată, e un tipar vechi, cel de a nu fi în vocea proprie. De câte ori vi s-a spus: “Taci. Nu mai vorbi, nu ştii ce spui.” Câte vieţi aţi fost persecutaţi pentru că aţi vorbit cu vocea voastră? Să vorbeşti cu Garret mai târziu. Trebuie să-i dai drumul. Trebuie să-i dai drumul – puţin cântec, puţin urlet, puţină tonare. Lucrează din abdomen.

Spiritul tău vrea să fie cu tine acum, în această realitate, dar nu se va petrece de aici (arată spre cap). De aici ai încercat. Se va petrece de AICI (îşi foloseşte vocea cea mare). Ah, Hannibal, mulţumesc. se va petrece în corp. Se va petrece în arta ta. Arta ta, chiar şi pe ea o suprimi, pentru că nu poţi scoate acea voce în afară. E un tipar vechi, aşa că e timpul să…

MARY: Am vrut să spun „arta”, dar apoi am spus „gâtul”, pentru că simt că e blocat, ca şi cum totul se trage de la gâtul meu.

ADAMUS: Ei bine, energia este de fapt blocată aici (arată spre mijlocul spatelui ei). Asta e originea, chiar aici.

MARY: Da.

ADAMUS: Iar tu o simţi aici (arată spre partea superioară a pieptului ei).

MARY: Da, şi arta mea e blocată.

ADAMUS: Şi ştii ce se petrece dacă nu o scoţi? Ia ghiceşte.

MARY: Tuşesc mult.

ADAMUS: Tuşeşti mult, da. Dar tusea vrea să îţi spună să-i dai voie să iasă.

MARY: E nevoie de…

ADAMUS: Te îmbolnăveşti. Ceva se petrece. Mai întâi, pentru că nu o eliberezi, nici nu o duci în interior. Nu respiri aşa cum ar trebui să respiri. Pentru că nu-i dai voie să iasă, sufocă fiecare parte din viaţa ta. Aşa că ajungi să mori tânără sau dezvolţi o boală care… uneori merge în altă parte a corpului, nu e nevoie să fie chiar la gât, uneori merge spre urechi, pentru că, hello, Spiritul încearcă să-ţi vorbească, dar tu nu asculţi. Spiritul încearcă să-ţi spună: “Fii Eu Sunt. Fii ahmyo. Fii vocea.” Niciodată să nu te mai temi să vorbeşti. Mulţumesc.

MARY: Mulţumesc.

ADAMUS: Alte probleme.

LINDA: Este familia noastră ce se va mări. (doamna este însărcinată)

ADAMUS: Bun. Bun.

LINDA: Shaumbra ce vor fi părinţi.

ADAMUS: Probleme?

LARA: Hai să vedem.

LINDA: Când se va naşte copilul?

LARA: 14 februarie.

LINDA: Uraaaaa!!!!

ADAMUS: Ah, bun, bun. (râsete)

MARTY: Ai putea să fii şi mai încântată de atât? (râsete)

ADAMUS: Trebuie să spun că vine un copil foarte nou. Foarte nou. Aşteaptă-te la surprize.

LARA: Ok! (râde)

ADAMUS: Da, da. Este minunat. Cel nou care vine nu o să aibă multe clenciuri vechi, nu va avea multă karmă. Vine foarte clar, dar va fi foarte nerăbdător cu voi amândoi. (râsete)

LARA: Pot să simt asta.

ADAMUS: Da.

LARA: Da. Cred că tiparul, cel care apare primul,este…e legat de bani…

ADAMUS: Da.

LARA: …şi curg, curg, curg, apoi se opresc – stop, stop, stop.

ADAMUS: Da, da.

LARA: Curg, curg, curg, stop.

ADAMUS: Da. Bun.

LARA: Aşa că nu se opresc permanent.

ADAMUS: Nu, nu. Dar e foarte bine şi speram că se ridică subiectul. Bani. Câţi – nu ridicaţi mâna, nu vreau să văd – cât de mulţi aveţi probleme cu banii? (râsete, căci el îşi acoperă ochii) Este un tipar în care aţi intrat. Undeva, de-a lungul drumului aţi dezvoltat tiparul în care niciodată nu aveţi destul sau, cum ar spune Tobias, aţi crezut conştiinţa lui „doar suficient” – doar cât să umpleţi rezervorul cu benzină ca să ajungeţi aici, doar cât să plătiţi chiria – dar nu destul ca să vă bucuraţi de viaţă.

Îşi are originile – vorbesc în general – îşi are originile în lucrarea timpurie a bisericii, ştiţi, în jurămintele de sărăcie ce încă mai adastă în jur. Eu aş spune, de fapt, că pentru cei mai mulţi dintre voi se leagă de faptul că vă gândiţi că dacă brusc o să aveţi o grămadă de bani ei or să fie mai puternici ca voi, că or să vă afecteze, or să vă corupă, or să vă determine să faceţi ceva rău. O să ieşiţi din calea disciplinată – de rahat – pe care v-aţi aflat şi asta vă va ţine cumva blocaţi pe Pământ. O parte din voi gândeşte: “Ştii, probabil că aceasta e ultima mea viaţă – poate penultima– şi dacă aş avea o grămadă de bani probabil că aş vrea să stau, pentru că o să fiu bogat şi o să pot face toate acele lucruri. Şi ştiţi ceva? De fapt eu nu vreau să rămân, aşa că nu o să am bani”. Ştiţi?

Ce ar fi dacă aţi ieşi la iveală cu stil? Asta este preferinţa mea. (râsete) Să apăreţi bogaţi, absolut! (audienţa ovaţionează şi aplaudă) Ştiţi că sunt… mintea se aşează în drum şi începe să spună: “Da, dar trebuie să mă pricep la afaceri”. Afacerile sunt rahat. Se schimbă rapid acum. Sunt aşa de vechi. Vreau să spun că afacerile de azi sunt pentru mine ca şi cum aş intra într-o biserică veche de 500 de ani. Miroase urât. Este întuneric. Nu funcţionează prea bine. Este decrepită. Aşa că… scuze.

Aşa că nu e nevoie să ştiţi nimic despre afaceri. Voi spuneţi: “Dar nu am studii”. Ah, afacerile nu înseamnă inteligenţă. Ei v-au făcut să credeţi asta. Nu e aşa. Voi vă gândiţi pentru voi: „Ei bine, nu ştiu ce să fac”. Atunci cădeţi în capcană. Tiparul – „Pur şi simplu nu ştiu ce să fac”. A fi bogat este o stare naturală de a fi. Punct. Amin! Oh, să nu intrăm în asta. (râsete) Cale greşită! Să mergem în cealaltă direcţie! Ok.

Abundenţa este o stare naturală. Lipsa abundenţei înseamnă pervertire. Cu adevărat este aşa. Sănătatea firească este naturală. Sănătatea este naturală. Orice nu este în echilibrul fizic nu este natural. Considerând că sunteţi o fiinţă naturală, este timpul să vă întoarceţi la aceste lucruri naturale. Însă tiparele, tiparele vechi, vă opresc. Trebuie să săriţi peste tipar. Eliberaţi tiparul.

De multe ori o parte din voi gândeşte: “Da, vreau să am bani”, de exemplu. Însă o altă parte din voi se strânge: “Oh, ce lacom eşti” ori “Or să te corupă” sau “Doar visezi cu ochii deschişi”, oricare dintre aceste lucruri. Trebuie să săriţi peste ele. Trebuie să spuneţi: “Acesta a fost un tipar. Îl eliberez, la naiba cu el”. Nu lăsaţi mintea să – mintea intră în tipare – nu vă înfuriaţi pe minte, ea face doar ceea ce a fost programată ca să facă.

Apoi spuneţi: “Abundenţa este o stare naturală de a fi. Am încredere în abundenţa mea”, iar apoi asta este. Nu săpaţi la asta, nu faceţi vreun hocus-pocus zilnic pentru ea, nu deveniţi mentali. În clipa în care deveniţi mentali, sunteţi înapoi în tipar şi nu se va petrece. Eu Sunt, ahmyo, este abundenţa naturală. De ce nu? De ce nu? Bun. Tipare. Următorul, provocări în viaţa ta.

SART: Hello.

ADAMUS: Hello.

LINDA: Frumos păr. (Sart poartă o perucă neagră ţepoasă)

ADAMUS: Da.

SART: Frumos, nu?

ADAMUS: Da.

SART: Ah, probabil procesul de a mă răni fizic, în ultima vreme.

ADAMUS: Da.

SART: Da. La început a fost o maşină…

ADAMUS: Asta e o parte emoţională?

SART: Probabil că doare ceva mai tare.

ADAMUS: (râzând) Da.

SART: Fie lucrez cu înţelepciune, fie pur şi simplu distrug maşina cu înţelepciune.

ADAMUS: Corect.

SART: Da.

ADAMUS: Bun. Tiparul? Ce se petrece acolo?

SART: Ei bine, am crezut că e o chemare la trezire, dar se pare că nu funcţionează aici. (el şi Adamus râd)

ADAMUS: Ei bine, acesta e puţin diferit de celelalte tipare. De fapt acesta te serveşte şi vreau să spun tuturor că acest caz al tău ar putea să nu fie valabil şi pentru ei. Însă tu te răneşti fizic, este un şoc, este dureros, însă lucrul minunat este că tu aranjezi totul ca să permiţi o infuzie şi mai mare a spiritului tău în această realitate. Tu recunoşti că nu poţi face asta mental. O parte din tine încă nu a priceput partea cu „respiră, permite, acceptă”, pentru că tu eşti foarte macho. Aşa că ce anume faci? Un macho se răneşte singur şi în durerea, în şocul momentului Spiritul este infuzat în corpul tău. Poţi continua să faci lucrurile astfel sau poţi intra în energia feminină şi doar să respiri. Da!

SART: Asta ar fi mai bine.

ADAMUS: Ar fi mai bine. Dar probabil că nu o să faci asta, fiindcă… sau nu e aşa? (cineva spune „încearcă”) Încearcă. Dă-i înainte, încearcă aici, cu toată lumea de faţă şi doar respiră. (el respiră adânc) Nu te gândi la asta, atunci ajungă să te răneşti. Doar respiră. (pauză) Continuă să lucrezi la respiraţie.

SART: Da.

ADAMUS: Da, da. Da. Te întoarce în corp, iar asta e o invitaţie pentru Spirit să vină în viaţa ta. Bun.

SART: E mai bine.

ADAMUS: Bun. Data viitoare când te mai răneşti singur, cheam-mă.

SART: Am crezut că am făcut asta data trecută. (râsete)

ADAMUS: Oh, m-ai chemat, dar m-ai chemat în nişte feluri … (multe râsete) Următorul? Încă cineva. Încă cineva. Tipare. Care este acum provocarea în viaţa voastră?

BARBARA: Să am încredere în intuiţia mea.

ADAMUS: Da, ok.

BARBARA: Inima, capul.

ADAMUS: Ok, acesta e uşor. Este un tipar. Aţi fost programaţi să nu fiţi în intuiţie, să intraţi în minte. Intuiţia fie este considerată superficială, fie că lucrează cu întunericul, ştiţi, cu tărâmurile necunoscute. Intuiţia este un lucru în legătură cu care toţi aţi fost programaţi să nu aveţi încredere. Era convenabil, pentru că dacă aţi fost programaţi să nu aveţi încredere în voi, aşi urmat sistemele. Ei bine, cei care au condus, au guvernat şi care au scos pe bandă sisteme de credinţă au spus: „Aşa e mai bine. Intuiţia e un lucru rău. De fapt, o să vă ducă pe rug dacă o folosiţi”.

Aşa că aveţi aceste tipare în care staţi departe de intuiţie, nu-i daţi voie să vină în viaţa voastră. Intuiţia este o stare naturală de a fi. A fi mintal nu e natural. Mentalul este fals. Din nou, nu am nimic cu minte, doar încercăm să trecem dincolo de vechea programare, dincolo de tiparele vechi.

Lista poate continua, dar în esenţă sunt patru lucruri diferite. Tobias a vorbit despre asta acum ani de zile. Este vorba despre abundenţă. Abundenţa este naturală. Daţi-i voie să revină. Nu vă mai gândiţi la ea, doar fiţi. Încetaţi să mai încercaţi să faceţi tot felul de combinaţii pentru ea. Văd că unii dintre voi caută abundenţa. Ptiu! (se preface că ar scuipa) Doar daţi-i voie să vină.

Celălalt lucru este corpul, problemele voastre de sănătate. Din nou, se petrec multe lucruri fizice, pentru că aţi intrat în tiparul deplasării sau al identificării greşite a energiilor, iar apoi le puneţi în corp, după care el se îmbolnăveşte şi răspunde. Mesajul fals vine din minte, necunoaşterea modului în care să ţină energiile în mişcare şi în curgere. Ele se adună şi cauzează probleme fizice.

În prezent, pentru oricare dintre voi aveţi orice fel de suferinţe fizice, fie că e vorba de cancer, de diabet, de dureri, fie de artrită sau de alte lucruri, trebuie să vă scun că din perspectiva mea sunt false. Sunt absolut false. Da, au fost diagnosticate de un doctor care lucrează cu radiografii şi alte lucruri – toate sunt false. Locul lor nu e aici. Nu sunt ale voastre. Nu le mai purtaţi cu voi. Sunt tipare vechi, moduri vechi de a aduce şi apoi de a a îngropa energia, de a o evita, după care, evident, ea va apărea în altă parte. Apare la rinichi sau la ficaţi sau – la ficat, aveţi doar unul! (râsete) – la auz, sinusuri, orice ar fi, iar apoi vă întrebaţi ce aţi greşit. Nu greşiţi nimic. Semnale false. Nu e nimic în neregulă cu voi. Într-atât e de uşor. Într-atât e de uşor… aşa de uşor.

Există tipare în relaţii, iar acestea sunt printre cele mai rezistente, cu mare aderenţă – Karma ancestrală, karma de mult, mult timp şi faptul că încă nu aţi învăţat că voi sunteţi cel mai bun iubit al vostru şi că vă sunteţi cel mai bun partener. Însă voi continuaţi să încercaţi să găsiţi un partener care să vă dezechilibreze – nu întotdeauna, dar de multe ori. Voi căutaţi la un partener ceva ce credeţi că nu aveţi la voi înşivă, aşa că ajungeţi în relaţii proaste. Devin tiparul vostru. Nu ştiţi nimic mai bun.

Există tipare în viaţa voastră pe care nu doriţi sau nu sunteţi pregătiţi să le eliberaţi. Cu adevărat nu e aşa, căci cum ar fi dacă nu aţi mai avea probleme financiare? Ce-ar fi dacă… E un mare tipar căutarea lui dumnezeu, a adevărului sau a răspunsului, în orice fel de makyo vreţi să-i spuneţi, dar e vorba despre căutare. E un mare tipar. E un tipar uriaş. Ce-ar fi dacă aţi intra în iluminare în acest moment? Ce se va petrece? O să dispăreţi de pe faţa Pămntului? Probabil. O parte din voi spune: “Nu pot, pentru că trebuie să am grijă de copiii mei.” Zău? De copiii voştri? Sunt ai voştri? Îi aveţi în stăpânire? Voi i-aţi făcut? Ei bine, într-un fel… (râsete) Dar ei nu sunt ai voştri. Credeţi-mă, nu au nevoie de voi. Detest să spun asta, dar cu adevărat nu au nevoie de voi. Vreau să spun că ei vă iubesc, da, dar să aibă nevoie de voi aşa cum credeţi, aşa cum aţi vrea voi să aibă nevoie de voi, aşa cum sunteţi uneori disperaţi să aibă nevoie de voi? Nu, nu, nu, nu. They really don’t.

Aşa că folosiţi lucruri precum: “Dar dacă se petrece un lucru bun în viaţa mea, dacă dintr-o dată scriu o carte care e un bestseller şi le place tuturor şi chiar îi ajută pe mulţi” – o să renunţaţi la ea? O să trebuiască să călătoriţi? Să staţi în faţa unor grupuri? Să vă rostiţi adevărul tare? O să trebuiască să răspundeţi la întrebări? Sau o să fiţi în lumină? Alţi oameni vor veni la voi să discute despre vieţile lor? E multă presiune! Hai să nu fac asta şi doar să mă plâng în legătură cu ea! (câteva râsete) Scuze. E un tipar, dragii mei. Nu-l vedeţi? Este un tipar, iar fiecare dintre voi are o carte metaforică, un proiect sau ceva ce vreţi să faceţi sau să deveniţi.

Faceţi channel. Compuneţi o muzică măreaţă sau – nu e nevoie să fie măreaţă – însă la ce trebuie să renunţaţi, ce tipare trebuie să se schimbe şi să se transforme atunci când vă daţi voie să vă realizaţi visele? Asta vă ţine pe loc. Nu-mi pasă ce aveţi şi ce nu aveţi, care este problema voastră, în este un tipar vechi. Ceea ce vă cer eu este să priviţi acel tipar. Observaţi problema. Ce s-ar petrece dacă nu l-aţi mai avea? Ce s-ar petrece dată aţi renunţa la controlul minţii din partea extratereştrilor? – îl folosesc ca exemplu extrem. Cu adevărat! Oh, nu aţi crede ce apeluri primesc în fiecare seară legat de asta – “Cum să scap despr eextratereştri?” (câteva râsete) Vorbiţi cu Aandrah. (Adamus râde) Ea o să-i scoată în şuturi din voi. (râsete)

Dar, ştiţi, ei cred că este real. Noi ne uităm şi spunem: “Uau, pe bune?” Dar ei se află în acel tipar pentru un motiv anume. Îi serveşte, ca orice tipar. Orice lucru cu care nu sunteţi în confort vă serveşte. Altminteri nu ar fi acolo. Dacă este acolo, sigur vouă vă place. Dacă sunteţi nefericiţi, sigur vă place. Există oameni care adoră emoţia şi drama. Oh, se plâng, pentru că în asta constau emoţia şi drama. Dar dacă ele sunt acolo, vă rog să observaţi de ce. Vă rog să observaţi de ce. Nimeni nu le impune asupra voastră şi nu se întâmplă pentru că sunteţi o persoană rea şi nu pentru că nu aţi fi iluminaţi spiritual. Vă serveşte până când le eliberaţi.

Trebuie să observaţi. La ce o să renunţaţi? La o relaţie? Copii? Realitatea fizică pe planetă în acest timp? Va trebui să renunţaţi la intimitatea voastră? O să trebuiască să renunţaţi, poate, la jocuri, la makyo, ceea ce ne conduce la următorul punct.

Destin

Acesta merită în un Shhoud întreg numai pentru el, un Shoud întreg, dar cu adevărat acest subiect se ridică acum. De fapt ne-a surprins pe unii dintre noi, pe partea cealaltă, şi se ridică suficient de mult ca să merite mai multe discuţii decât vom purta noi azi. Destinul. Credinţa în destin e greu de eliberat, pentru că în momentul în care faceţi asta trebuie să vă asumaţi responsabilitatea. De fapt, aş putea spune, e mai uşor pentru oameni să creadă şi să renunţe în favoarea unei autorităţi superioare, fie că o numiţi autoritate superioară, fie că o numiţi sufletul vostru… din când în când asta e o grămadă de makyo. Ştiţi, sufletul vostru ar avea un plan şi vă face să treceţi prin el într-un mod dureros, mizerabil şi inconştient? Cu adevărat? Sau mai credeţi că destinul ar veni de la dumnezeu. Zău? Dumnezeu nu are vreun destin. Spiritului, lui Tot Ceea Ce Era nu-i pasă, nu are nevoie să-i pese, nu are niciun plan pentru voi.

Cât de des aud de la religiile de acum de pe Pământ despre planul lui dumnezeu? Ceee?! Dumnezeu nu are nici un plan! Dacă ar fi avut unul, ar fi deja împlinit şi nu aţi mai trece prin toate acestea! Planul lui dumnezeu ar avea o finalitate. Aşa că nu există destin. Absolut, nu există karma. Absolut niciuna. Nu există plan al sufletului. Da, aveţi nişte lucruri pe care aţi vrut să le faceţi cât sunteţi aici, dar ele sunt realizate. S-au făcut acum ani de zile, iar mulţi dintre voi operaţi acum în vid: “Ce ar trebui să fac?”Aşteptaţi… (priveşte pe tavan) …aşteptaţi ca cineva să apară. Mereu mă întrebaţi pe mine: “Adamus, ce ar trebui să fac eu?” (respiră adânc şi îşi arată dinţii) Nu-mi pasă! (multe râsete) Vreau să încetaţi să-mi mai puneţi întrebarea asta. (mai multe râsete) Asta vreau eu cu adevărat! Este singurl lucru de care îmi pasă în tot universul – nu-mi mai puneţi mie acea întrebare! Nu contează. Puteţi să vă descurcaţi cu asta? Nu contează. Nu există plan. Nu există o legiune a îngerilor. Nu există un consiliu al celor 83 care să conducă asta.

Astrologia. Eu iubesc astrologia, dar urăsc ce au ajuns oameni să facă din ea. Ei au decis că este noua influenţă călăuzitoare. Ei bine, vreau să spun că ea are mii de ani vechime, dar oamenii au crezut vechile tipare ale astrologiei. Astrologia nu e nici plus, nici minus. Astrologia nu e o directivă. Astrologia, dacă o priviţi cu adevărat, înseamnă strat după strat după strat de potenţiale. Însă oamenii privesc un strat şi spun: “Oh, ar trebui să fiu aşa. Ar trebui fiu astfel. Ar trebui să…” Ştiţi de câte ori oamenii citesc astrologie ieftină în fiecare zi şi o şi cred? Iar apoi lucrurile se petrec şi ei spun: “Vedeţi? Asta s-a şi spus”. Ei bine, sigur, este o profeţie ce se împlineşte prin sine şi apoi se petrece. Ei intră în acel tipar.

Astrologia este un lucru frumos dacă o priviţi ca mecanism de explorare a potenţialelor şi apoi să le selectaţi pe cele pe care vreţi să le experimentaţi. Dacă treceţi de astrogramele tipice şi intraţi mai adânc în astrologie, în astrologia multidimensională, veţi vedea fiecare potenţial din care puteţi alege. Iar pentru că voi aţi creat acele potenţiale, există potenţiale aproape infinite din care să alegeţi, însă oamenii cred într-un fel de pachet destinic. Eu am inventat cuvântul. Îmi place. Voi credeţi într-un pachet, tot aşa cum aţi cumpăra un pachet de servicii pentru Internet, televiziune sau telefoane mobile. E ca şi cum să agreaţi un pachet de genul „Care e destinul meu?”, după care cumva îl acceptaţi. Iar în zilele proaste spuneţi: “Pur şi simplu nu ştiu. Nu pot să pricep. Undeva, acolo, sufletul meu trebuie să ştie”. Voi sunteţi acum sufletul vostru. Fără separare, fără divizare. Voi sunteţi sufletul vostru.

O să merg mai departe, pentru că Linda spune că ar trebui să fiu mai scurt, dar mă distrez aşa de bine cu Shaumbra. Alte grupuri m-ar fi aruncat afară deja. (râsete) Voi m-aţi lăsat să mai rămân. Vreau să spun – ce binecuvântare!

Următorul. Respiraţi adânc, căci ar putea fi puţin surprinzător. Acestea sunt dinamici care lucrează, vreau să spun că lucrează chiar azi. Astăzi, chiar acum. De asta simţiţi, gândiţi, reacţionaţi, vă doare, vă inspiră cum sunteţi, pentru că ele lucrează chiar acum.

LINDA: Nu eşti foarte lacom, foloseşti o grămadă de hârtie.

ADAMUS: Îmi place să folosesc hârtia, pentru că o să creştem mai mulţi copaci.

Scop

Următorul. Scopul. Revenim la o întrebare de mai devreme. Scopul. O să fac o mare afirmaţie aici şi o să trebuiască să o rumegaţi realmente. Puteţi să aruncaţi cu lucruri în Cauldre, după ce plec eu, dacă nu vă place. (câteva râsete) Nu aveţi nevoie de un scop ca să existaţi, însă voi credeţi că aveţi nevoie. “Care este scopul meu?” Se leagă de destin, se leagă de tipare şi de presiunea sub care vă aflaţi acum.

Marea, marea majoritate a oamenilor cred că trebuie să aibă un scop. Există acum cărţi care îmi induc voma spirituală. (râsete) “Viaţa mânată de un scop.” Oh nu! Iar începem, coborâm pe conductă. Scopul este makyo. Makyo absolut. Însă voi încă vă mai treziţi dimineaţa spunând: “Care este scopul meu? Trebuie să îi vindec pe alţii? Trebuie să salvez planeta?” Nu! Nu e nici un scop. V-aţi prins? Nu există scop. Respiraţi asta. Ooh, ah, e un mare gol sau nu?

Nu există misiune. Trecem dincolo de pasiunea Vechii Energii, cu alte cuvinte, de faptul că trebuie să faceţi ceva, că trebuie să fiţi ceva, că trebuie să existe un scop. Dumnezeu v-a trimis aici cu un scop. Lui dumnezeu nu-i pasă! (râsete) Cu adevărat! Spiritul nu are nici un plan pentru voi şi, prin urmare, nici un scop pentru voi. Nu aveţi nevoie de un scop ca să existaţi, ca urmare, puteţi exista? Puteţi trece peste acel lucru imens şi atât de vechi? Asta se petrece acum în viaţa voastră acum. Vine la suprafaţă.

Voi aţi avut scop peste scop peste alt scop, straturi şi straturi şi straturi de scopuri. Scopul a fost un fel de rachetă interesantă care v-a propulsat în vieţile voastre. De fapt scopul vă ţine aici, dar este fals, iar mai devreme sau mai târziu o parte din voi va spune: „Hei, asta e doar o adunătură de makyo, că scopul meu ar fi să…”, completaţi voi mai departe. Şi hai să spunem că vă atingeţi scopul – atunci ajungeţi foarte, foarte deprimaţi. Este foarte trist când atingeţi un scop, aşa că ştiţi ce faceţi? Voi puneţi scopul în faţă, ca un soi de mare morcov spiritual şi mereu încercaţi să ajungeţi la el. Voi lucraţi pentru un scop. Deveniţi „cei drepţi”. Sunteţi mânaţi de scop. Deveniţi nevrotici şi nebuni încercând să atingeţi un scop care nu a fost niciodată acolo.

Hai să tăiem acum acea coardă. Nu există scop. Uau… Dar atunci când spuneţi: “Viaţa mea nu are sens”… Da, cam aşa. (râsete) “Nu există scop? Nici sens? Nu există pasiune?” Da! Acestea sunt vechi şi sunt makyo! Acum vorbim despre ahmyo. Acelea sunt foarte vechi şi foarte infestate cu larve, târâtoare, cu gunoi şi resturi. Este o cloacă! Vă puteţi imagina pentru un moment o viaţă fără scop? Vă puteţi imagina, ha, că scrieţi cartea “Viaţa fără scop” (râsete) şi în paranteză – “Ca răspuns pentru voi toţi proştii cu fixaţii care cred că ar trebui să existe un scop!” Mi-ar plăcea!

LINDA: Ce fixaţii? Proşti cu fixaţii?

ADAMUS: Proşti! Mă descurc mai bine decât Kuthumi când e vorba de titluri de cărţi, cred. (râsete) Ştiţi, scopul este cu adevărat un partener cu care e foarte prost să fii în pat, cu adevărat e prost. Vă va jefui. O să vă fure. O să vă înşele şi o să vă prostească, o să vă inspire în mod fals. Însă atunci când vă va inspira fals, vă împiedică să aveţi adevărata inspiraţie, care este doar cea de a fi. Doar de a fi, fără scop, fără sens. Cât de eliberator! Cât de uluitor că puteţi exista pur şi simplu de dragul existenţei, că pasiunea voastră este doar să fiţi, că voi… (cineva strigă: “Daaaa!”) Daaa! Mulţumesc. Alelu… oh, nu mergem acolo. Amin? Nu. Nu, să nu facem asta. Este aşa de eliberator, dar totuşi şi foarte provocator.

De curând au venit multe lucruri în viaţa voastră. Nu ştiaţi ce sunt, dar vă întrebaţi: “Ce înseamnă asta?” “Nu e nici un sens.” “Ce ar trebui să fac?” „Nimic”. Umblaţi în toate direcţiile, iar apoi vă întrebaţi: “Ce este în neregulă cu mine?” Nimic! Aşa că aş vrea ca în luna următoare cu adevărat, cu adevărat să simţiţi că nu există nici un scop. Fără scop. Daţi-vă voie să fiţi absolut fără sens. Daţi-vă voie: “Nu am nici un scop aici. Fără pasiune.” La început se va simţi foarte straniu şi neconfortabil, pentru că aţi fost mânaţi vieţi în şir. Scopul şi pasiunea v-au absorbit aici înainte ca voi să fiţi pregătiţi să faceţi asta, în această viaţă.

Este makyo de cea mai bună calitate, dar nu mai aveţi nevoie de asta. Voi simţiţi, experimentaţi energiile din jur care vă împung, da, vă împing să ieşiţi din scop. Ieşiţi din acea veche… este programare. Este o grămadă de veche programare de sine, de programare din conştiinţa de masă, programare din partea fiinţelor din alte tărâmuri, care îşi înfig sondele psihice în voi. Ei adoră oamenii cu scop. Este cel mai măreţ mod de a se amesteca cu voi, de a dansa cu voi, de avă manipula. Eliberaţi scopul – vreau să spun scopul Vechii Energii, modul în care v-aţi gândit la el – eliberaţi pasiunea şi descoperiţi ce este acolo cu adevărat. Este uluitor. Este provocator.

Voi o să faceţi ceva – o să vă spun în avans, pentru că vă cunosc. O să spuneţi: “Ok, am aruncat asta. Am aruncat şi asta şi celelalte lucruri. Sunt curat, Adamus. Am aruncat şi scopul şi pasiunea”. Iar eu voi spune: “Nu, întoarce buzunarele pe dos. Tot mai ascunzi.” “Oh, am uitat, Adamus. Am uitat de asta”. Iar eu voi spune: „Mai verifică. Mai este încă”. “Bine, dar, ăăăă”, o să spuneţi voi, “Adamus, pe asta trebuie să o am. O să eliberez toate celelalte lucruri şi o să fiu destul de curat. O să fiu 99% curat, ca urmare o să am 99% libertate”. Nu. Nu. Trebuie să plece cu totul.

Nu vă puteţi ţine de nimic şi poate că o să treceţi prin tulburare şi poate prin ceva nelinişte, apoi o să vă puneţi întrebări: “Ei bine, ce a spus el cu adevărat?” După aceea o să deveniţi filosofici, şi o să vorbiţi cu alţi Shaumbra, apoi veţi încerca să disecaţi ce am spus. Am spus: “Nu aveţi nevoie de un scop în viaţa voastră. Nu aveţi nevoie de un scop ca să existaţi!” Punct. Punct. Apoi veţi exista într-un mod nou, cu adevărat unul minunat de nou şi de eliberator.

Aşa că acestea sunt elementele care vă influenţează viaţa acum. Sunt dure, dar voi puteţi mai mult. Voi vă daţi voie să le experimentaţi, pentru că vă extindeţi. Voi sunteţi Standardele. Voi sunteţi… ah, şi acesta e un scop vechi. Pur şi simplu sunteţi, iar acesta e un lucru frumos. Hai să respirăm adânc şi să trecem la următorul segment, unul foarte important – sau nu.

Magia

Acum mult timp… Odată ca niciodată, acum mult timp, pe Pământ exista lucrul numit magie. Unii dintre voi vor întreba mai târziu: de ce nu-i spun fantezie? Ei bine, fantezia are o conotaţie proastă, aşa că o să-i spun magie. Acum mult timp, pe Pământ, ca şi în alte tărâmuri, exista ceva numit magie.

Magia era exprimarea creativă şi schimburile creative între tărâmuri. Acum mult timp, pe Pământ voi puteaţi experimenta – puteaţi simţi, atinge, vedea – lucruri precum zânele vântului, ale aerului. Zâne ale aerului. Plutesc în aer. Plutesc în aer, trec pe lângă voi, iar mintea spune: “Oh, a fost doar o adiere.” Nu, ar fi putut fi o zână a aerului.

Există îngeri ai norilor, iar ochii voştri îi văd uneori, dar apoi intervine mintea şi spune: “Nu, sunt doar mişcările aerului şi tiparele cerului, temperatura şi umiditatea afectează forma picăturilor de apă suspendate în aer.” Ok. Ok. E un mod interesant de a trăi, dar de fapt există îngeri ai norilor. De fapt un unicorn s-a aflat în colţ pe parcursul întregii adunări. Unii dintre voi au simţit ceva straniu, dar mintea a închis tot – “Oh, e un nonsens. Nu o să încep să mă gândesc la asta, or să creadă că suntem nebuni”. Nu, ei deja cred că sunteţi nebuni, aşa că e ok. Experimentaţi unicornul.

Există gnomi. Există elfi. Există elementali ai apei – mici, sclipitoare, frumoase, magice fiinţe ale apei. E şi Merlin. Merlin, foarte real, în foarte mare măsură parte a realităţii acum. Dar oamenii au închis magia în vieţile lor, pentru că nu are sens. Aşa e, Charlie? Nu are sens. Nu este în tiparele în care ar trebui să fiţi.

Aşa că a fost eliminată acum mult timp. S-a închis, pentru ca totul să poată fi în ordinea sa plăcută, aşa că nu mai aveam nebuni umani care să vadă mici energii fugind, mici energii magice invizibile. Sunt o parte esenţială a Pământului. Au lucrat cu Gaia de la începuturile Pământului, ca să susţină viaţa pe această planetă. Însă sunt în preajmă. Şi se schimbă şi ei acum. Mulţi dintre elementali, fiinţele magice care au fost aici pleacă acum. Cei noi vin. Nu preiau neapărat calităţile fizice pe care le-aţi văzut la elfi şi spiriduşi.

Aceştia sunt reali, dragii mei prieteni. Sunt reali. Nu sunt doar basme pentru copii mici. Sunt foarte, foarte reali. Din păcate, cu pierderea creativităţii, cu pierderea imaginaţiei pe Pământ, şi ei au stat deoparte. S-a uitat de ei. Deci ce se petrece atunci când sunt ignoraţi sau când oamenii le întorc spatele? Ei sunt în compasiune, aşa că şi ei întorc spatele şi pleacă, pentru că nu sunt doriţi. Însă ei aşteaptă. Aşteaptă timpul potrivit, iar acesta este acum.

Este timpul ca magia să se reîntoarcă pe Pământ. Magia face mai multe lucruri. Deschide coridoarele dintre dimensiuni. Acestea sunt fiinţe dimensionale, în general nonfizice, magice. Ele vin să lucreze cu oamenii de pe Pământ care, doar din bucurie, doar din bucurie creează Noul Pământ, doar pentru că puteţi. Vor fi în aer, în Pământ, în apă, pretutindeni în jurul vostru. Vor veni în starea voastră de vis – dacă le permiteţi. Vor veni prin imaginaţia voastră – dacă o folosiţi. Nu sunt aici ca să vă dea răspunsuri, sunt aici ca să se joace. Sunt aici ca să vă ajute să treceţi în dimensiuni în care nu aţi mai fost niciodată, să vă ajute să vă extindeţi în afara minţii voastre.

Sunt aici ca să vă ajute să echilibraţi energiile noi, ca să le ţineţi în curgere, să le menţineţi clare. Şi sunt aici. Sunt în sală chiar acum. Au apărut în viaţa voastră. Un mic abur pe care îl vedeţi cu coada ochiului, un mic ton pe care îl auziţi, însă în momentul în care vă concentraţi asupra sa, pare să dispară, o mică simţire noaptea, atunci când dormiţi, ca şi cum ceva tocmai a venit şi s-a atins de voi.

Din nou, ne aflăm în vremurile întoarcerii magiei. Aţi mai lucrat cu ea înainte, aşa că nu e nimic ce să trebuiască să învăţaţi acum. Este vorba doar despre a-i permite să se întoarcă. Da, vor fi şi unele fiinţe noi, pe care nu le-aţi mai experimentat în trecut, dar veţi relaţiona cu ele datorită faptului că elementalii, fiinţele magice, sunt, simplu, manifestări ale infuzărilor voastre trecute. Daţi-mi voie să spun astfel. Atunci când fiinţele angelice au venit pe Pământ ca să-l însămânţeze cu energia vieţii, ele au infuzat această magie în Pământ. Atunci când voi aţi venit şi aţi intrat în corpuri fizice, unul din primele lucruri pe care le-aţi făcut a fost să începeţi să infuzaţi sau să respiraţi viaţa în lucrurile din jurul vostru.

Apropo, una dintre pregătirile pe care noi le făceam în Şcolile Misterelor din vechime a fost să luăm o statuetă de ceramică, iar voi stăteaţi cu ea ani de zile, respirând şi infuzându-vă până când statuia prindea viaţă. Începea să meargă, să vorbească, să se mişte. Atunci înţelegeaţi infuzarea. Nu mai e nevoie să staţi ani de zile. Doar faceţi asta. Aceasta este Noua Energie. Nu mai durează atât de mult. Acestea fiind spuse, fiinţele magice sunt manifestarea infuzărilor voastre, a respiraţiei voastre, în apă, în aer, în sol, în animale, în tărâmurile invizibile. Sunt ale voastre. Au fost închise mult timp, dar acum sunt gata să se întoarcă. Ei bine, daţi-mi voie să spun, voi sunteţi gata pentru ca acestea să se întoarcă.

Asta va ajuta multe lucruri. Vă va deschide imaginaţia. O va face, dacă permiteţi, vă va aduce o mare bucurie să vă jucaţi cu ei. Oh, la început o să pară puţin ciudat, pentru că vi s-a spus: “Acum ai patru ani. Nu mai poţi avea prieteni imaginari.” O să vă spun ceva – unele din cele mai mari fiinţe ale timpului nostru, deşi nu ar fi dezvăluit asta neapărat… Thomas Edison, marele inventator, unii dintre voi au avut nişte simţiri legate de asta, însă Edison se juca cu elementalii. El şi-a permis acel lux. El şi-a permis, cum aţi spune voi, acel mod de petrecere a timpului. Se bucura de asta. Nu spunea nimănui, pentru că ştia că alţii vor gândi că e nebun, dar atunci primea şi unele din cele mai bune idei ale sale. Nu pentru că îi erau furnizate, ci pentru era într-o stare creativă şi apoi avea răspunsurile.

Acest lucru a fost folosit şi de Einstein, de unii dintre cei mai mari gânditori, muzicieni, de către Mozart. Ei îşi îngăduiau să se joace cu magia vieţii. Desigur, ei nu puteau vorbi despre asta. Nu o puteau exprima, dar ştiau că este un element important pentru bucuria vieţii, pentru lucrarea lor. Unii dintre ei spuneau: „Ştii, sunt genial, dar sigur sunt şi nebun, dacă fac toate astea”. Se temeau că şi-ar putea pierde minţile. De fapt aşa era, dar era un lucru bun.

Aşa că, dragi Shaumbra, îl voi ruga pe John să pună ultimul cântec de pe CD-ul lui Anders, cel care s-a cântat la începutul sesiunii. Vă rog să respiraţi cu adevărat şi să permiteţi – înnebuniţi. Sunt multe fiinţe în sală acum, de la mereu prezentul unicorn şi până la micuţii elfi şi toate celelalte, din care unele, din nou, nici nu au calităţi de tip fizic. Daţi-vă voie să le experimentaţi. Cum faceţi asta? Ei bine, nu de aici (arată spre cap). Faceţi asta prin deschidere, respiraţie şi joacă. Haideţi să fim jucăuşi un moment. John.

[Începe muzica, respectiv “Sja Va Na”, melodia nr. 6 de pe noul CD „Oh-Be-Ahn” de Anders Holte]

Invitaţi-vă Pakawele acum. Sunt parte a magiei. Voi v-aţi creat Pakawele. Sunt părţi din voi. Sunt expresii ale voastre. Sunt fiinţe magice şi se joacă cu celelalte fiinţe. A fost atât de mult de când acestor fiinţe li s-a permis să vină, de când v-aţi dat voie să le experimentaţi. Readuce multă distracţie. Nu e nevoie să existe un scop măreţ în afară de a aduce înapoi ceea ce este natural pentru viaţa voastră, de a trece dincolo de tipare şi de limitări. Aduce multă culoare vieţii, dar, în acelaşi timp, deschide coridoarele dintre dimensiuni. Oferă o cale ce vă ajută să echilibraţi şi să ţineţi energiile în curgere.

Readucerea magiei şi a tuturor fiinţelor magice reprezintă pentru mulţi din cei pe care îi numiţi copiii de cristal, cei noi care vin…. Le oferă jucării, îi ajută să rămână în imaginaţie. De fapt, dacă vă puteţi imagina o fiinţă care nu a mai fost niciodată pe Pământ, înainte de prima întrupare, ea trece prin multă pregătire în şcolile de pe Noul Pământ, însă când vine pentru prima dată şi simte realitatea dură, dură a Pământului, aşa cum şi voi aţi simţit mai devreme, când aţi intrat adânc în apă, acea presiune extremă asupra corpului, senzaţia de confuzie şi de dezorientare, aducerea înapoi a fiinţelor magice va face să-i fie mai uşor, va face să-i fie mult mai confortabil şi mai alinător. Faceţi asta pentru voi. Readuceţi magia pentru voi, dar o faceţi şi pentru cei noi.

Cu asta, dragi prieteni, plec la o întâlnire la Florenţa. Amintiţi-vă că totul este bine în întreaga creaţie, iar ca urmare Eu Sunt Adamus, în serviciul vostru.

Arrivederci.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece xistă o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!