Materialele Cercului Crimson
[Următoarea] Serie

SHOUD 3: "Ahmyo" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
2 octombrie 2010
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Bine aţi venit la adunarea noastră, dragi Shaumbra, şi nu mă scuz deloc pentru schimbarea programului. (Adamus îşi aduce mesajul înainte de obişnuitul segment de introducere pe care îl susţin de obicei Geoff şi Linda) Cred că am spus la ultima noastră adunare să vă aşteptaţi la neaşteptat. (râsete) Mulţumesc! (ia eşarfa cuiva)

Aşteptaţi-vă la schimbări şi surprize. Însă astăzi e un motiv foarte solid. Se petrec multe în lume, în caz că nu aţi observat. Chiar dacă nu mai citiţi ziarele, chiar dacă nu urmăriţi ştirile, ar trebui să simţiţi asta absolut. Tensiune, presiune, rezistenţă, dramă – oh, iar asta e doar viaţa voastră! (râsete) Restul lumii trece prin schimbări extreme.

Dacă tot vorbim de asta, am o întâlnire destul de curând, aşa că am vrut să convoc această adunare mai devreme, ca să le pot rezolva pe amândouă. Poate, în funcţie de modul în care se rezolvă lucrurile, o să citiţi despre asta în ziare sau la ştiri, dacă faceţi asta, sau veţi auzi mai târziu. Am o întâlnire foarte presantă pentru… (respiră adânc) Mari schimbări se petrec.

Astfel că am convocat această adunare ceva mai devreme. Oh, slide-urile mai pot aştepta. Vrea cineva cu adevărat să le vadă? (câteva răspunsuri din partea audienţei)

LINDA: Da!

ADAMUS: Da, absolut. (râsete)

LINDA: Da.

ADAMUS: Vorbind de asta, oh, lumea se schimbă foarte rapid, iar acesta e un lucru bun. E un lucru bun. Aţi cerut asta de mult, mult timp. Au fost vieţi în care aţi spus: „Aleg schimbarea”. Vieţi în care aţi lucrat ca să facilitaţi schimbarea care se petrece acum în lume.

(cineva intră în sală) Nu ai primit mesajul, Ursule-Care-Râde? Emailul, emailul celest – “Azi începem mai devreme”? Grăbeşte-te. Du-te la toaletă. Întoarce-te aici. (râsete)

Două dinamici foarte puternice au loc. Frumoşi pantofi. (către cineva din audienţă) Frumoşi pantofi. Dacă ar învăţa şi Cauldre să nu se mai îmbrace ca un cowboy austriac! (multe râsete)

Grupuri şi dinamici de pe Pământ

Aşa că două schimbări majore se petrec pe lume acum şi afectează totul. Unu – există un grup de oameni, adunaţi în guverne, autorităţi, în locuri de influenţă şi de putere, care cred că oamenii nu pot avea grijă de ei înşişi, că oamenii obişnuiţi nu pot fi responsabili de propriile gânduri, de propriile acţiuni sau fapte. Ei cred că oamenii au nevoie de un fel de călăuzire din partea autorităţilor, a bisericilor, a altor lucruri. Ei nu cred că oamenii sunt prin natura lor inteligenţi, buni, onorabili. Ei cred că omenirea este încă, oh, în propria formă de eră întunecată. Ei cred că oamenii lăsaţi în voia lor vor distruge Pământul prin război, prin poluare, prin corupţie.

Shaumbra, sunteţi parte din acel grup? (audienţa răspunde la unison: “Nu!”) Nu, nu, nu. De fapt, va fi o experienţă interesantă în următorii câţiva ani, datorită acestui grup care crede – ei cred sincer – că oamenii nu pot fi responsabili pentru ei înşişi. Nu li se poate încredinţa putere, bani, alegerea sau nimic altceva. Există un grup care crede că oamenilor trebuie să li se spună ce să facă.

Ei fac asta sub stindardul lui dumnezeu, al ţării, al familiei şi în esenţă ei nu cred, Diane, că şi voi sunteţi dumnezeu. Ei cred că fără legi, reguli şi regulamente o să vă distrugeţi singuri, astfel că mai cred şi că vă fac o favoare, vedeţi voi.

Mai există un grup de oameni pe Pământ care nu dau doi bani. (cineva râde tare) Mulţumesc. O să mă uit la tine când o să vreau să râd. (râsete) Un grup de oameni ca voi, oameni ce ştiu, ce cred cu adevărat că oamenii sunt prin natura lor buni. Încă mai lucrează la probleme şi la karmă, încă sunt atraşi sau dependenţi de dramă, dar dacă li se acordă alegerea adevărată, pură, dacă li se oferă liberul arbitru divin în vieţile lor, se vor ridica la înălţimea ocaziei. Oh, s-ar putea să treacă prin ceva haos. S-ar putea să mai treacă prin nişte crize ca să ajungă acolo, dar în cele din urmă vor lua decizia care este cea mai bună pentru ei şi, în cele din urmă, orice e cel mai bun pentru voi e cel mai bun şi pentru lume.

Aşa că aveţi o dinamică foarte interesantă în curs. Există oameni foarte pasionaţi, în mod deosebit pasionaţi atunci când e vorba să se gândească la faptul că oamenii trebuie să fie controlaţi, că oamenii vor distruge mediul, vor distruge economia, vor distruge totul în jur. Ei se luptă din greu, foarte din greu, pentru control – controlul vieţii voastre – dar ei fac asta, aşa cred ei, dintr-un spaţiu al binelui.

Puteţi vedea asta în dinamică, o puteţi vedea în politica şi îndeosebi în religie. Ce religie din ziua de azi – cu adevărat, ce religie din prezent – crede că şi voi sunteţi dumnezeu, crede că puteţi să vă descurcaţi cu acest volum uriaş de energie ce vine, că vă puteţi descurca cu alegerile din viaţa voastră, cu voi înşivă? Şi noi ştim, Kerri, că tu poţi. Ştim că poţi. Hai să respirăm adânc cu asta.

Aceasta este una din forţele rezistenţei… îţi mulţumesc. (înapoiază eşarfa) Da. Am infuzat-o cu energia şi iubirea mea. Da.

Aşa că, o altă dinamică – foarte, foarte similară, în acelaşi timp – o altă dinamică este a unui grup de oameni de pe Pământ care nu vor schimbarea. Dacă ei vor ceva, atunci vor să se întoarcă la căile vechi, iar voi ştiţi că nu se poate. (face o pauză cât timp bea ceva, apoi se strâmbă)

LINDA: Ce vrei? Ce ţi-ar plăcea?

ADAMUS: Am crezut că poate este cafea. Însă ei nu vor schimbarea. Se tem de schimbare. Ei gândesc, probabil, că schimbarea este ceva diavolesc, ceva necunoscut. Schimbarea nu e dumnezeiască, aşa că ei vor să ţină lucrurile la fel sau să se întoarcă la ceea ce numesc „vremuri mai simple”. Dar nu erau mai simple. Doar amintiţi-vă unele din vieţile voastre trecute, cât de „ne-simple”erau, cât de inconştiente erau acele vieţi.

Dar ei vor să se întoarcă. Ei vor să se întoarcă, oh, cândva între acum 1400 şi acum 2000 de ani. Înapoi la vremurile bune! (râsete) Da, înapoi în pustie. Astfel că ei fac tot ce pot pe baza conştiinţei de masă ca să reziste schimbării.

Mai sunt şi unii care ştiu că schimbarea este inevitabilă. Se va petrece, într-un fel sau altul. Mai sunt şi unii care înţeleg cât de frumoasă este schimbarea.

Pot să apăs nişte butoane? (inspectează echipamentul electronic din spatele sălii) Uau! Uluitor.

Astfel că acestea sunt dinamicile pe care le simţiţi în jurul vostru în viaţa voastră. Voi simţiţi că această conştiinţă de masă, o parte din ea, nu crede că puteţi fi responsabili. O parte din ea nu vrea schimbarea, iar aceasta cauzează, ei bine, uluitoare conflicte energetice, conflicte asupra cărora voi lucra ceva mai târziu, astăzi. Şi poate, doar poate, v-ar plăcea să vă alăturaţi mie în lucrarea noastră, mai târziu. Aţi vrea să faceţi asta? (audienţa răspunde “Da”)

LINDA: Mie să-mi spui mai multe înainte. (multe râsete)

ADAMUS: O să vă spun că este foarte incitant, cu o energie înaltă, multă dramă, multă pasiune, multă dualitate, totul combinat şi amestecat cu nişte intrigă şi conspiraţie.

LINDA: Aştept să ne povesteşti. (mai multe râsete)

ADAMUS: Nu e nevoie să vă luaţi corpul fizic acolo. De asta vă temeţi – că o să vă rănească ceva corpul fizic. Nu vă îngrijoraţi pentru conştiinţa voastră. Ştiţi că este foarte flexibilă şi foarte rezistentă. Nu sunteţi îngrijoraţi să veniţi acolo în spirit, să staţi pe acolo şi să priviţi ce se petrece. Nu vă temeţi deloc dacă eu spun „hai să mergem în acest conflict” – se va petrece astăzi mai târziu, cândva, mâine –, dar hai să mergem acolo cu spiritul vostru, cu conştiinţa voastră şi hai să nu favorizăm vreuna dintre părţi, chiar dacă uneori asta e amuzant. Hai să nu încercăm să forţăm rezultatul situaţiei, chiar dacă ar putea implica – respiraţi adânc – vieţi umane şi proprietăţi. Haideţi să mergem doar acolo şi să aducem potenţiale noi, potenţiale ce nu sunt realizate acum de părţile implicate. Vedeţi voi, asta este ceea ce un adevărat lucrător pentru schimbare… este ceea ce face au adevărat spiritul.

Ştiţi, aceasta este ceva ce realmente Spiritul – cel mare, cel etern – Spiritul nu poate face asta aşa cum o puteţi face voi, credeţi sau nu. Spiritul este acolo tot timpul, dar, spre deosebire de voi, Spiritul nu poate merge acolo ca să aducă potenţiale noi. Cu adevărat, cineva care se află în formă umană conştientă şi care înţelege cum să-şi extindă energia are cel mai înalt nivel de conştiinţă pentru a aduce potenţiale noi, chiar mai mari decât fiinţele angelice. Fiinţele angelice sunt cumva aeriene. Sunt cumva ne-solide. Însă un om care îşi extinde energia într-o situaţie ca aceasta poate aduce mai multe potenţiale ca oricine sau orice altceva. Aşa că haideţi să facem asta după ce treceţi de slide-urile de azi, după ce întâlnirea se va fi încheiat.

Oh, apropo, îmi pare rău că aţi pierdut chemarea că începem mai devreme. Nu tu, Larry. (vorbeşte în camera lui Larry) Cei care… hai să trecem aici (la o altă cameră de filmat). Îmi pare rău că aţi pierdut chemarea. Azi începem mai devreme. Dacă vă pare rău că pierdeţi slide-urile, or să fie după aceea, dar acum eu aduc un mesaj. Mulţumesc.

Aşa că haideţi să mergem acolo mai târziu. Acum, o să vă afecteze sau mai bine spus, cum o să vă afecteze atunci când veţi merge acolo? Probabil că veţi simţi tensiunea. Probabil că veţi simţi cantitatea uriaşă de energie gata să se izbească. Nu vă va răni corpul sau nu e nevoie să fie aşa. S-ar putea să simţiţi puţină nelinişte, dar, ei bine, aţi mai simţit asta înainte de a veni astăzi aici. (râsete) Va continua. V-aţi întrebat în ultimele câteva zile: “Ce se petrece?” Vom vorbi despre asta într-un minut.

Aşa că, dragi Shaumbra, hai să călătorim împreună ceva mai târziu.

Ce alegeţi?

Mai departe. Luna trecută am vorbit despre marile întrebări cu care vă confruntaţi înainte de adunarea noastră – marile întrebări fiind marile dileme prin care aţi trecut – “Vreau să stau pe planeta asta?” Ei bine, nu vreţi o moarte fizică dureroasă, dar dacă aţi putea doar să pocniţi din degete şi să fiţi pe partea cealaltă, aţi face-o? Fără durere. Fără bucăţi rămase în urmă. Dacă v-aţi putea întoarce pe partea cealaltă pur şi simplu, aţi face-o? (cineva din audienţă spune: “Nu”)

Spuneţi că nu, dar circa două treimi din Shaumbra cărora li s-a dat tema – tema de făcut – de a fi cu adevărat cu acea întrebare în săptămânile ce au urmat adunării noastre, două treimi încă nu ştiu ce vor să facă, încă amână şi întârzie, încă mai trec prin acel scenariu mintal groaznic în care spun: “Pe o coloană o să scriu de ce ar trebui să stau, pe cealaltă coloană de ce ar trebui să plec.” Iar ceea ce se petrece cu adevărat este că energia este foarte prinsă, foarte, foarte blocată. Iar apoi, când eu le amintesc, aşa cum am făcut-o, că este timpul să ia o decizie, ei au fiecare scuză din carte. Fiecare scuză. Chiar îşi creează nişte drame în vieţile lor, drame ce nu e nevoie să fie acolo, ca să poată evita să răspundă la întrebare. Ei se află în acea zonă intermediară. Nici măcar nu este o zonă a nimicului, pentru că puteţi alege „nici un lucru”, însă ei aleg doar blanc. Ei doar aleg… nici măcar nimic nu este. Ei doar aleg, ei bine, de fapt aleg frustrarea.

Cealaltă parte a întrebării ce a fost pusă înainte de adunarea noastră de data trecută a fost: dacă veţi rămâne, ce vreţi să faceţi? Ce veţi face? Ei bine, este o întrebare dificilă şi frustrantă. „Nu ştiu. Ce vrea Spiritul să fac eu?” Staţi şi gândiţi la ce vreţi să faceţi. Asta vrea Spiritul.

Unii dintre voi deveniţi foarte mentali în legătură cu întrebarea. Aţi început să vă întoarceţi la experienţele anterioare – ce se simţea a fi bine, ce nu. Micul clenci aici, cu această întrebare, a fost că e aproape imposibil de răspuns la ea, pentru că ceea ce vă este disponibil acum în câmpul potenţialelor voastre nu este ceva ce mintea poate înţelege. Şi totuşi voi aţi simţit asta. Aţi simţit: “Există ceva ce să fac eu. Nu e ceva ce trebuie să fac pentru omenire, e ceva de făcut pentru mine. Nici măcar nu e nevoie să fac asta pentru aspectele mele. Pot să o fac pur şi simplu pentru mine”. Aţi simţit asta, dar când aţi încercat să o articulaţi, aţi încercat să o puneţi în cuvinte, v-a eludat, a dispărut. Este foarte, foarte natural.

Mergeţi cu simţirile. Nu e nevoie să definiţi. Nu e nevoie să fiţi în stare să scrieţi pe o foaie de hârtie exact ce vreţi să faceţi. Intraţi în acele simţiri. Ceva care este împlinitor, ceva distractiv, ceva eliberator – poate asta vreţi să faceţi. Şi nu am întrebat ce serviciu vreţi. Poate că nici nu vreţi un serviciu. Ştiţi, puteţi supravieţui fără un serviciu. Chiar puteţi. Întrebaţi-o pe Aandrah, întrebaţi-l pe On –Norma, Garret. Întrebaţi-i pe mulţi dintre cei ce nu sunt în tipul de serviciu din lumea veche, din vechea conştiinţă. Puteţi supravieţui în afara acestor lucruri. Absolut. Asta este ceea ce numim o fiinţă suverană.

LINDA: Dar unii oameni gândesc că asta înseamnă să nu facă nimic.

ADAMUS: Dacă alegeţi să nu faceţi nimic, este în regulă. Este în regulă. Iar dacă încetaţi să fiţi mentali în legătură cu ce vreţi să faceţi şi intraţi în simţire, dintr-o dată veţi realiza că Spiritul adoră să se extindă. Spiritul vostru adoră să interacţioneze. Spiritul într-o stare neutră, plictisită se agravează. Spiritul vrea să se extindă şi să se exprime. Am să scriu asta. Poate că aţi mai auzit asta înainte, dar apoi aţi ales să uitaţi. Spiritul vrea să se extindă, mereu, mereu.

Aţi văzut înfăţişarea. Spiritul nu se poate întoarce şi nici nu vrea. Spiritul nu vrea să nu facă nimic, pentru că în centrul Spiritului, în centrul vostru, este absoluta bucurie a vieţii, bucuria absolută a extinderii pentru a descoperi: “Ce urmează? Ce pot crea?” Spiritului nu-i place să fie blocat. Aşa că şi dacă încercaţi să nu faceţi nimic şi încercaţi să staţi acasă, în fotoliul „Lazy-Boy” – asta este o mobilă mare şi urâtă din sufrageriile americane – aproape că nu puteţi. O să vă înnebuniţi singuri. O să vă turbaţi singuri, iar apoi veţi începe să intraţi în hiperanaliza voastră, o să intraţi în multă procesare mentală şi apoi o să aveţi o cădere, dar cel puţin faceţi ceva! (râsete) Şi cu adevărat nu spun că… ei bine, cu puţin umor, asta este ceva. Este experienţa de a vă înnebuni singuri absolut.

Spiritul vrea şi să se exprime. Atunci când vă treziţi dimineaţa şi totul pare atât de perfect, nu aveţi nicio grijă pe lume, este o zi frumoasă, restul familiei a plecat la treburi, aveţi toată casa numai pentru voi şi simţiţi bucuria copleşitoare, ce vreţi să faceţi? Să cântaţi, să vă plimbaţi sau să respiraţi, dar veţi vrea să exprimaţi asta cumva. Aşa este Spiritul. Bucuria expansiunii duce la bucuria exprimării. Aşa că, dragii mei, ar fi foarte dificil… puteţi să încercaţi! …ar fi foarte dificil să nu faceţi nimic. Când a fost ultima dată când nu ai făcut nimic?

LINDA: Acum două secunde.

ADAMUS: Ah, nu, nu. Nu, pentru că tu pricepi aici (arată spre capul ei) şi de aici, din inimă, desigur, mă iubeşti absolut. Asta înseamnă a face ceva. (multe râsete)

Aşa că, dragii mei prieteni, unde eram? Am deviat puţin. Deci experienţa şi expansiunea.

Încrederea în voi înşivă

Aşa că se petrec multe acum. Vreau să mă concentrez pe ceva astăzi – foarte, foarte important. Aţi putea spune că facem următorul pas. Vă va conduce spre experienţa noastră de grup de mai târziu, de diseară. Am să pun o întrebare şi o rog pe Linda din Eesa să alerge cu microfonul.

LINDA: Plăcerea mea!

ADAMUS: Pregătită?

LINDA: Da, domnule.

ADAMUS: Pentru grupul de aici, am să vă întreb: care este nivelul de încredere în voi înşivă pe o scală de la 1 la 10, zece fiind cel mai înalt – încredere absolută, necondiţionată. Unu înseamnă că ar fi mai bine să vă închideţi într-o debara. Simţiţi asta. Respiraţi adânc, simţiţi asta. Nu există răspunsuri greşite. Nu există nici răspunsuri corecte. Voluntari, Linda.

LINDA: Oh, voluntari. Aici, chiar aici.

ADAMUS: Voluntari. (râsete) Nivelul de încredere în voi.

GAIL: Trebuie să mă ridic în picioare?

LINDA: Fă ce alegi.

ADAMUS: Haide.

GAIL: O să mă ridic. Ştiam că o să te iei de mine. Depinde unde sunt, pe ce plan…

ADAMUS: Ah, respiră adânc.

GAIL: Respiraţi cu toţii cu mine, vă rog.

ADAMUS: Da. Nivelul de încredere în tine.

GAIL: Luna trecută a fost cam de unu şi jumătate.

ADAMUS: Unu şi jumătate. Bun. Mulţumesc pentru sinceritate.

GAIL: Da.

ADAMUS: Da, dar acum cum este?

GAIL: Acum este cam opt, nouă.

ADAMUS: E bine. Bun. Media ar fi de 2,2. (râsete)

GAIL: Da, cam aşa ceva.

ADAMUS: Da. Da şi este bine să recunoşti asta. Mulţumesc pentru sinceritate. O să schimbăm asta azi. O să schimbăm asta. Tu o să schimbi asta.

Următorul. Nivelul de încredere în voi acum.

MICHELLE: Cinci.

ADAMUS: Ridică-te, daca se poate. Da?

MICHELLE: Cinci.

ADAMUS: Cinci. Cinci. Pot să fiu personal cu tine?

MICHELLE: Sigur.

ADAMUS: Sigur. Oh, te aud spunând: “Oh-h-h!” (râsete)

MICHELLE: Sigur.

ADAMUS: Oh-h, sigur! În ce anume nu ai încredere la tine? Iar apoi să-şi ofer eu răspunsul.

MICHELLE: Atunci când simt că am încredere în mine, realizez că nu este complet aici.

ADAMUS: Da. În ce anume nu ai încredere la tine?

MICHELLE: Că fac mereu lucrurile aşa cum trebuie.

ADAMUS: Bun. Dacă aş putea...

MICHELLE: Da.

ADAMUS: A face alegerea greşită. Încrederea în corp – problemă, problemă, problemă. Încrederea în credinţele proprii – problemă, problemă, problemă. Şi voi, toţi ceilalţi, probabil că le aveţi pe acestea. Aşa că vă mulţumesc.

Există frica absolută, atunci când ajungeţi la acest punct al evoluţiei, de a nu face alegerea greşită. Dumnezeule, câte vieţi – o mie, 1.400, 1.800? Nu vreţi să faceţi marea greşeală acum, făcând alegerea greşită! (râsete) Să nu vă trimită înapoi la viaţa numărul unu. Să vă trimită în Lemuria sau, dacă aveţi noroc, în Atlantida.

Aşa că nu vreţi să faceţi alegeri greşite. (ia un exemplar din cursul de studiu personal „Viaţa Interdimensională”) Ah, excelent program pentru cei interesaţi de expansiunea multidimensională. Mulţumesc. Eu l-am realizat. (râsete)

Încrederea în corp. Aţi avut vieţi – fiecare dintre voi – vieţi de conflict cu corpul. Corpul este ceea ce vă ţine aici. de asta vă înfuriaţi pe el. Asta a fost amuzant. (râsete)

Într-un fel vă manifestaţi asupra corpului toate resentimentele faţă de problemele cu viaţa pe Pământ. Dacă nu ar fi fost afurisenia de corp, nu ar fi fost nevoie să vă faceţi griji. O să facem o micuţă călătorie mai târziu, astăzi, iar unii dintre voi se tem puţin: “Ce o să se petreacă?” Ei bine, atunci când am spus că nu e nevoie să vă faceţi griji, că nu o să se întâmple nimic cu corpul vostru, voi aţi spus: “Ok, atunci pot face orice.”

Problema cu corpul. Problema cu credinţele.

Fiecare dintre voi, cei de aici, ca şi cei ce vin târziu la transmisiunea noastră… (vorbeşte din nou spre cameră) Sunt Adamus. Aţi venit târziu. (câteva râsete) Nu e Geoffrey, nu. El nu o să arate niciodată aşa de bine. (râsete, căci pozează) Vă mulţumesc.

Încrederea în credinţele voastre. Aţi fost implicaţi în dumnezeu ştie cât de multe organizaţii religioase şi spirituale. V-aţi umflat – v-aţi supra umflat cu credinţe. Cu credinţe. Iar credinţele sunt amuzante. Ele sunt extraordinar de distractive, tot aşa cum şi actoria este distractivă, dacă înţelegeţi ce faceţi. Dar dacă uitaţi că jucaţi un rol şi vă luaţi în serios şi vă gândiţi că acest lucru e real, atunci nu mai e distractiv. Dacă vă luaţi credinţele în serios, o să doară. O să vă blocaţi şi va trebui să ieşiţi cumva din acele credinţe.

Credinţele nu sunt rele. Vreau să lămuresc asta. Nu e nimic greşit în ele câtă vreme înţelegeţi că le-aţi creat şi că le puteţi de-crea oricând. Câtă vreme înţelegeţi că acele credinţe servesc un scop temporar, nu vă blocaţi în ele. Cât de mulţi dintre voi – nu e nevoie să răspundeţi tare – dar cât de mulţi dintre voi au crezut în iad o mulţime de vieţi? V-aţi blocat în asta. Aţi fugit jumătate din viaţă sau din vieţi de frica iadului. Nu aţi avut ceea ce aş numi experienţa completă şi deplină în acele vieţi, pentru că fugeaţi de un sistem de credinţă – iadul. V-a speriat de moarte. (câteva râsete) Mulţumesc.

Următorul. Următorul. Încrederea în voi, pe o scală de la 1 la 10, unde vă aflaţi acum?

KAREN: Şapte sau opt, în ultimele zile.

ADAMUS: Şapte sau opt. Dar per ansamblu? Hai să spunem în ultimii doi ani.

KAREN: Oh, în sus şi în jos. În sus şi în jos.

ADAMUS: Fă o medie.

KAREN: Oh, poate patru sau cinci în medie.

ADAMUS: Patru sau cinci. Ok. Bun.

KAREN: Dar uneori merge mult în sus şi alteori foarte jos.

ADAMUS: Da. Dar acesta e efectul de roller coaster. Este parte a efectului trezirii. Şi care au fost problemele cu încrederea în tine?

KAREN: Atunci când pot auzi cu adevărat bine în interior, am avut o încredere foarte bună şi a mers mult în sus.

ADAMUS: Nu asta am întrebat. Care au fost – doar respiră adânc un moment – ce a făcut cu adevărat să ieşi din încrederea în tine? Este foarte evident. Ah, acum te gândeşti. Nu simţi.

KAREN: Probabil mă bazez pe uman.

ADAMUS: Acum o să-ţi dau eu răspunsul corect. Că o să răneşti pe altcineva. Tu ai una din cele mai dulci, mai frumoase şi mai radiante dispoziţii, dar ai rănit nişte oameni. Nu intenţionat, nu ai vrut neapărat asta, dar i-ai rănit pe alţii. Deci ce faci? Ce faceţi oricare dintre voi atunci când i-aţi rănit pe alţii – incluzând aici uciderea, torturarea, acel gen de lucruri – atunci când răniţi cu adevărat pe cineva? (cineva spune: “Te simţi vinovat”)

Vină. Vă închideţi. Vă retrageţi. Vă retrageţi şi spuneţi: “Niciodată…” Oh, nu detestaţi asta – niciodată? „Niciodată nu o să mai fiu în poziţia de a răni pe cineva”, pentru că aţi avut şi încă mai aveţi anumite puteri, talente magnifice neexprimate acum, pentru că le asociaţi cu rănirea altora.

Şi nu vă acuz pentru că nu vreţi să-i răniţi pe alţii. Într-un mod teoretic – scuze, Pete –, filosofic, nu puteţi să-i răniţi cu adevărat pe alţii. Într-un alt fel, al Noii Energii – scuză-mă, Bonnie – într-un alt mod al Noii Energii, chiar dacă aţi încerca acum să-i răniţi pe alţii, nu aţi putea. Nu aţi putea. Chiar dacă aţi încerca să faceţi o alegere conştientă, care e foarte neatrăgătoare, nu puteţi răni pe nimeni altcineva acum. Conştiinţa voastră, conectarea voastră cu propriul spirit nu vor permite asta.

Ştiind asta, ştiind că nu poţi răni pe altcineva, nu-ţi redă multă încredere? Nu ne putem ridica până pe la un şapte?

KAREN: Sigur. Da.

ADAMUS: Absolut. Absolut. Ai aşa de multe talente, eu ştiu cine eşti. Noi am mai lucrat împreună. Ştiu ce poţi face ca lider şi ca persoană creativă. Dar tu te-ai retras. Nu poţi răni pe nimeni acum.

Ştiu că asta poate îi provoacă pe unii, pe unii dintre cei care ascultă. “Cum adică nu pot? Pot să ies acum pe uşă, să iau un cuţit şi să mă duc furios la mall.” Nu, nu puteţi. Nu, nu puteţi. Poate că alţii pot, dar voi nu puteţi. Nu din cauza sistemelor de credinţă, nu pentru că voi sunteţi foarte morali. Pentru că acum aveţi o conştiinţă ce nu va permite asta.

Următorul. Nivelul de încredere. Da, unde vă aflaţi acum?

PAUL: Probabil şapte sau opt.

ADAMUS: Şapte, opt. Destul de scăzut în comparaţie cu unde ai putea fi, în comparaţie cu bucuria pe care ai putea să o ai. Ce te opreşte?

PAUL: Variază în funcţie de cât de încrezător sunt.

ADAMUS: Da.

PAUL: Şi sunt deschis să aud orice lucru pentru calibrare, orice contribuţie atunci când nu sunt sigur.

ADAMUS: Ce te împiedică să ajungi la 10? Este foarte evident. Toată lumea ştie.

PAUL: Microfonul. (multe râsete şi câteva aplauze)

ADAMUS: Asta e bine.

PAUL: Vreau o insignă Adamus.

ADAMUS: O să o ai. O ai. Toţi cei care au avut microfonul până acum primeşte o insignă. Dar hai să urmăm asta. Da. Da, complimentele mele. Deci eşti pe la şapte-opt. Ce se află între tine şi 10? Fiindcă toată lumea ar trebui să fie la 10 absolut şi nu o să fiu mulţumit până când nu o să fiţi la 10.

PAUL: Nu simt că am cunoaşterea completă în acest moment.

ADAMUS: Mai zi o dată. Ridică-te, ridică-te. Haide. (râsete, căci Adamus merge spre Paul, care se dă deoparte) Dă-i înainte. Nu-ţi face griji. Am spus că voi nu aţi răni pe nimeni. Nu o să scoateţi un cuţit. O să o fac eu! (Adamus îi dă o palmă, audienţa suspină şi râde) Dar vreau să te aud spunând asta din nou. Haide. Nu au completa…

PAUL: Cunoaştere, conştienţă în conştiinţa fizică.

ADAMUS: Gata. Dă microfonul înapoi. Asta te împiedică să ajungi la 10, nivelul 10 de încredere în tine. Scuze pentru palmă, o să treacă.

Tu vrei să ştii. Vrei să intelectualizezi. Vrei să pricepi, iar dacă nu poţi, dacă nu se procesează aici dacă nu are sens, dacă nu intră în calcul, nu o să faci asta. Asta te împiedică. Acel… oh, asta mă pune în mişcare… acel salt de încredere care trece dincolo de minte, care intră profund în inimă şi în simţire, acel „Nu dau doi bani, nu e nevoie să ştiu. Nu e nevoie să procesez aici, sus. Nu e nevoie să devin mintal. La naiba cu analiza, doar o să trăiesc acest lucru”. Asta te împiedică să ajungi la 10. Totul în rest e bine.

PAUL: Deci să ies din minte?

ADAMUS: Daaaaaa... (râsete) Vreau să spun că da! Da. Nu încerc să te jenez, dar absolut, ieşi din minte. Încetează să mai încerci să pricepi. Te descurci bine uneori, laşi energia minţii să plece. Ai o minte uluitoare, dar dacă ar exista ceva dincolo de minte? Dacă ar fi ceva...

Am să mă adresez minţii tale pe acest subiect. Mintea, dacă ar fi ceva şi mai bun, mai mare, mai inteligent, care să nu aibă nevoie de substanţe chimice şi de circuite electrice pentru a pricepe lucrurile? Dacă ar fi ceva măreţ şi care este deja acolo? Ce crezi despre asta?

PAUL: Nu pun asta sub semnul întrebării, dar nu am accesul conştient în măsura în care vreau să trec dincolo de opt.

LINDA: Să-i iau premiul înapoi? (râsete)

ADAMUS: Nu, nu, nu. Asta e bine. Asta e bine. (râsete) Asta e bine. Dacă aş… dacă aş avea o piscină plină cu apă acum şi dacă aş fi ales un channeller ceva mai solid, te-aş lua, te-aş arunca în apă şi ţi-aş pune capul sub apă, şi l-aş ţine acolo până când ai fi pe punctul de a muri – sunt genul! – până când să vrei o gură de aer atât de mult, încât să dai orice pentru ea. Orice, orice.

Iar apoi şi-aş scoate capul din apă, te-aş resuscita şi şi-aş spune: acum, dacă vrei atât de mult să ştii şi să fii tu însuţi, atât de mult să treci dincolo de minte, dacă ai atâta dorinţă pentru asta, atunci vei ajunge acolo. Cu alte cuvinte, nu vrei suficient de mult.

PAUL: Dar pot să simt asta.

ADAMUS: Da! Da, bun, mulţumesc. Bun dialog. Şi e cu adevărat foarte simplu. E vorba doar despre acel salt, că nu trebuie să… Dă-mi voie să spun într-un mod diferit. Nimic din acestea nu are sens şi nu va avea niciodată. Niciodată nu o să-ţi satisfaci intelectul uman. Niciodată nu o să-ţi satisfaci mintea în legătură cu ce se petrece pe Pământ, niciodată. Nu poţi pricepe niciodată. Aşa că încetează să mai încerci. Încetează să mai încerci.

Adevărata viaţă – nu e nevoie să încerci să îi dai un sens. Este în moment. Este spontană. Este din intuiţie. Vine din gnost. Iar mintea voastră – mintea ta, domnule – ţip şi spune: “Scoate-mă de aici. Eliberează-mă de povara de a trebui să fiu aşa de deşteaptă, de a trebui să pricep totul. eliberează-mă de limitările mele, astfel încât eu” – fiecare parte din voi – „să mă pot extinde şi să pot creşte, să mă pot întinde”. Şi mintea vrea asta. Asta e. Nu e nevoie să vă luptaţi cu mintea, ea vrea. Dar sunteţi atât de programaţi, aşa de hipnotizaţi – voi toţi – ca să gândiţi că trebuie să pricepeţi şi nu va fi aşa, aşa că eliberaţi. Distraţi-vă. Bucuraţi-vă.

PAUL: Mulţumesc.

ADAMUS: Cu siguranţă. Absolut. Şi am să-ţi dau un premiu Adamus extra. (Linda suspină, căci Adamus scoate bani din buzunarul lui Cauldre. Râsete, căci ea încearcă să-i ia banii) Nu pune mâna pe channeller! Nu pune mâna… e un joc. Este un joc. E de ales între bancnota de un dolar a lui Cauldre şi o bancnotă aproape nou-nouţă de o sută de dolari. Pe care o alegi? (pauză cât timp îi arată bancnotele lui Paul) Într-atât e de greu?! (multe râsete)

LINDA: Da, fiindcă ştie că mă uit la el!

PAUL: Nu mă tem. Da. Pe Franklin. (bancnota de 100 de dolari)

ADAMUS: E a ta. Mulţumesc. (aplauze) Întotdeauna, întotdeauna să verifici buzunarele lui Cauldre înainte de o sesiune. Aşa că… Şi este în regulă. De fapt… de fapt tu ai făcut o sută de dolari, Cauldre tocmai a făcut o mie, iar eu sunt bogat pe vecie, aşa că nu am nevoie.

PAUL: Oricând vrei! (râsete)

ADAMUS: Absolut! Şi, Shaumbra, ar trebui….

LINDA: Acum dă-mi ce mai are în buzunar. (râsete)

ADAMUS: Cauldre a rămas acum doar cu mărunţeii. Uite doi dolari. Aşa că… apropo, Shaumbra, e doar o bucată de hârtie! El tocmai a obţinut o bucată de hârtie şi toată lumea e încântată. E doar o bucată de hârtie. Dar există multă energie în ea.

Acum de fapt, aş vrea să treceţi dincolo de minte şi o transformaţi în ceva mai mare. Cum faceţi asta? Scoţi bancnota de o sută, o ridici, te uiţi la ea şi încerci să o transformi într-una de o mie. Nu! Faceţi asta… o să trecem printr-un exerciţiu mai târziu. O să o folosim, te rog, la exerciţiul pe care o să-l facem mai târziu. Pune-o în buzunar şi eliberează. Da, bun. Excelent. Bun.

Încă vreo câţiva. Nivelul de încredere în voi. Ridică-te, te rog. Face să fie şi mai greu, nu-i aşa?

APRIL: Da, aşa e.

ADAMUS: Oh!

APRIL: Aş spune opt.

ADAMUS: Opt. E bine. E bine. Şi ce te împiedică să…

APRIL: Bancnota de 100 de dolari! (multe râsete)

ADAMUS: Ştii unde se află! Da. Ce te împiedică? Te apropii. Ce te reţine?

APRIL: Cred că este frica de… este fie frica de a nu ajunge acolo, fie teama de a ajunge acolo. Sunt ambele. Sunt ambele.

ADAMUS: Absolut. Absolut, şi este foarte înţelept, iar dacă aş mai avea nişte bani, aş… hai să vedem dacă mai am ceva de valoare…

LINDA: Nici să nu te gândești. (râsete)

ADAMUS: Dar da, este o situaţie interesantă. Te poţi aşeza. Interesantă situaţie. Vă apropiaţi, ajungeţi la nivelul opt şi în special la nivelul nouă şi spuneţi: “Ei bine, dacă aş uni punctele? Dacă aş ajunge la un punct de încredere totală în sine? Ce s-a petrece atunci?” Aandrah?

LINDA: Stai, stai, stai, alerg cu microfonul. Fug, fug, fug.

ADAMUS: Ei ating punctul încrederii absolute. La ce trebuie să renunţe?

AANDRAH: La frica ce a fost atât de familiară atât de mult timp.

ADAMUS: La ceea ce le este familiar.

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Şi cu asta, la joc.

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Jocul. Şi ce se petrece? O parte din voi spune: “Ei bine, dacă vechia familiaritate nu mai este aici şi jocul dispare, nu mai am nimic de făcut”. Dar mai aveţi.

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Mai aveţi. Este doar… este ceva ca o stare de vis, un joc ce este jucat cu sinele. Aşa că ajungeţi la încrederea completă, renunţaţi la joc. Iar o parte din voi spune: “Dar, bine, dacă nu mai am jocuri de jucat, de ce să mai stau aici?” Este un joc nou şi nu e un joc al dualităţii. Este noua bucurie de a fi aici, pe Pământ, în corp fizic, fără suferinţe, fără dureri, fără toate celelalte probleme. Aşa că… bun. Încă unul.

LINDA: Ok. Încă cineva.

ADAMUS: Şi vezi să fie alegerea bună. Să nu alegi greşit. (râsete)

LINDA: Ei bine, ţi-am luat bijuteriile, aşa că suntem în siguranţă.

ADAMUS: Nu poţi face alegerea greşită. Nivelul de încredere în sine?

LITTLE FOX: Dintr-un motiv sau altul instantaneu a izbit nişte asperităţi. (râsete) Aş spune că se plimbă între şapte şi opt.

ADAMUS: Şapte, opt. OK. Şi ce se află între?

LITTLE FOX: Oh, uit ca e o călătorie, să mă distrez şi să nu mai fiu aşa de serios, şi, gândindu-mă la asta, în special acum, când vin potenţiale noi pentru mine, să mă simt în siguranţă.

ADAMUS: Da. Acum pot să-ţi ofer răspunsul meu?

LITTLE FOX: Sigur.

ADAMUS: A.O.

LITTLE FOX: A.O.

ADAMUS: A.O. – alţi oameni. Alţi oameni. Vezi, tu faci toată această lucrare pentru alţi oameni. Asta e pasiunea ta. E viaţa ta. E justificarea ta pentru a sta aici. “Fac asta pentru alţii”. Alte variante sunt: “Am copii. Eu…” Iată şi preferata mea: “Am părinţi care sunt bolnavi, iar ca urmare nu pot să am timp pentru mine, pentru că am grijă de ei”. Makyo.

Deci A.O. Tu faci asta pentru toţi ceilalţi. Trebuie să fii aici ca să îi călăuzeşti pe toţi nefericiţii prin perioada lor de trezire. Trebuie să fii aici ca să ai grijă de copii tăi, pentru că fără tine, evident, or să se sfărâme în bucăţi, pentru că, ei bine, poate că ei nu sunt aşa de divini. Evident, tu trebuie sa ai grija de alţii. Aşa că, AO. Mulţumesc.

LINDA: Ultimul?

ADAMUS: Este alegerea ta.

LINDA: Cred că ar fi plăcut să auzim ceva de la tânăra Mackenzie.

ADAMUS: Este alegerea ta. Dar eu nu mai am nicio remarcă alunecoasă pentru nimeni. Continuă.

MACKENZIE: Trebuie să mă ridic în picioare?

LINDA: La timp.

ADAMUS: Da, trebuie să te ridici.

LINDA: Bine ai venit, Mackenzie.

MACKENZIE: Mulţumesc.

ADAMUS: Pe o scală de la 1 la 10.

MACKENZIE: Sincer, trebuie să spun că întrebarea…

ADAMUS: Nu, vreau să mă minţi. (râsete)

MACKENZIE: În regulă, pot să o fac şi pe asta.

ADAMUS: Nu, hai să mergem pe sinceritate.

MACKENZIE: Întrebarea mă face cumva să fiu confuză.

ADAMUS: Cu adevărat?

MACKENZIE: Poţi spune că sunt la 10 sau la zero, pentru că sunt eu însămi.

ADAMUS: În regulă.

MACKENZIE: Iar dacă nu am încredere în mine, cum pot să fiu eu?

ADAMUS: Adevărat.

MACKENZIE: Aşa că, în mintea mea, încrederea este cumva irelevantă, pentru că nu există altă cale să fii tu însuţi. Fie eşti tu însuţi, fie încerci să nu fii.

ADAMUS: Da. Şi pe cine ştii care să fie cu adevărat el însuşi?

MACKENZIE: Pe nimeni.

ADAMUS: Cine ar fi standardul tău?

MACKENZIE: Ăăăăă, scuze. (priveşte în lateral)

ADAMUS: Nu te uita în sala asta! (râsete)

MACKENZIE: Ştiu! Ştiu! Am văzut ecranul şi ea (Linda) era acolo, iar eu m-am uitat dincolo! (multe râsete)

ADAMUS: Filosofic sunt de acord. Practic, am nişte dificultăţi. Ai absolută dreptate, dar pe cine ştii care să fie cu adevărat… cine este exemplul de Eu Sunt sau este cu adevărat el însuşi?

MACKENZIE: Nimeni.

ADAMUS: Nimeni.

MACKENZIE: Nu. Toată lumea urmează reguli. Ei încearcă şi se integrează în societate. În majoritatea timpului, ei încearcă şi se gândesc la alţi oameni, la ce or să… cum or să le răspundă alţi oameni…

ADAMUS: Da.

MACKENZIE: … şi ce ar trebui să facă pentru ei. Iar la final totul se încheie când nimeni nu e sincer cu sine, pur şi simplu pentru că se petrec tot felul de alte lucruri. Aşa cum spunea profesoara mea alaltăieri despre cum a aflat că generaţia noastră este copleşită de toată informaţia care vine de peste tot, că este greu să fii doar un singur lucru. Aşa că…

ADAMUS: Adevărat. Bun. Mulţumesc. Şi, dă-mi voie să întreb, lăsând toate acestea deoparte, ce simţi acum, pe o scală de la 1 la 10? Ştiu că sunt superficial că întreb asta, dar…

LINDA: Are 13 ani şi e cu o grămadă de adulţi.

ADAMUS: Se descurcă uluitor de bine.

MACKENZIE: Treisprezece?! Am 16 ani!

LINDA: 15, ci o grămadă de adulţi.

MACKENZIE: Cu şase. Şaisprezece.

ADAMUS: Acum, unde este nivelul tău de încredere după toată nebunia asta?

LINDA: Şaisprezece.

ADAMUS: Acum, nivelul de încredere.

MACKENZIE: Presupun că poţi spune că sunt la 10, pentru că sunt eu însămi şi asta este cine sunt.

ADAMUS: Ok. Bun.

MACKENZIE: Chiar şi cu toate celelalte.

ADAMUS: Bun. Excelent. Mulţumesc.

LINDA: Îţi mulţumim pentru că ai fost aşa de curajoasă.

ADAMUS: Aşa că, dragi Shaumbra, am vorbit despre asta alaltăieri, în programul de la radio. Am vorbit despre problema încrederii şi este foarte, foarte important să înţelegeţi unde sunteţi. Nu e nevoie să-i acordaţi şi un număr, dar chiar aveţi încredere implicită în voi? Aveţi încredere în corp? Aveţi încredere în alegerile voastre? Aveţi încredere în deciziile voastre? Aveţi încredere… aveţi încredere în Spirit? Aveţi încredere în viaţă? Aveţi încredere în viaţa în lumea de acum, atât de plină de haos? Aveţi încredere să fiţi absolut voi, abandonându-vă? Să staţi în faţa unui grup şi să cântaţi? Să faceţi ceva ieşit din comun? Aveţi încredere că această parte a călătorie în care vă aflaţi acum, numită trezirea iluminării voastre spirituale, este reală? Sau este doar şi mai mult gunoi?

Aşa că ridic subiectul şi cumva forţez ca să irit – unde sunteţi acum cu încrederea în voi înşivă – pentru că va fi greu să mergeţi înainte sau, hai să spunem, să vă extindeţi mai mult dacă nu înţelegeţi cel puţin nivelul vostru de încredere. Acum, nu e vorba că trebuie obligatoriu să aveţi 100% încredere în voi, ci despre a înţelege de ce nu aveţi încredere în părţi din voi.

Am mai vorbit alaltăieri despre… ei bine, daţi-mi voie să vă ofer un exemplu. Hai să spunem că vă treziţi mâine dimineaţă şi vă este greaţă, vă este rău, transpiraţi, asudaţi, vomaţi. Care este primul lucru pe care îl faceţi? Să fugiţi la toaletă, sper. (câteva râsete) Al doilea: „Ce am greşit? Ce am mâncat stricat?” Click, click, click, click prin minte, evaluând totul. apoi: „Ce încearcă Spiritul să-mi spună?” După aceea: „Poate corpul meu e mai puternic decât sufletul, pentru că uită-te la mine, mă îmbolnăvesc”.

Acum, vă ocupaţi de asta, eliberaţi multe la toaletă. Încă vă simţiţi groaznic şi decideţi să vă aşezaţi la calculator şi să lucraţi puţin. Telefonul sună şi tresăriţi pentru că nu vă simţiţi aşa de bine, iar când faceţi asta izbiţi computerul, iese fum şi se arde. “Oh, nu, o să fie una din acele zile”, vă spuneţi. „De ce e scăzută energia mea? Ce greşesc? Ce se întâmplă cu mine? Sunt atacat de stafii? De fiinţe extraterestre? Poate că e vreo energie demonică ce pândeşte prin casă. Ştiu că ar fi trebuit să chem pe cineva să se ocupe de feng shui ca să scoată energia demonică, iar acum ea preia conducerea”.

Aşa că lucraţi la asta. Stingeţi focul. Realizaţi că nu mai aveţi computer, aşa că vă decideţi să săriţi în maşină – ştiţi ce o să urmeze – ca să vă duceţi la magazinul de computere. În timp ce conduceţi pe stradă, gândindu-vă la ziua mizerabilă de până acum, un accident de maşină. Nimeni nu e rănit, dar acum şi maşina fumegă – arată ca şi cum computerul vostru, dar cu roţi. E varză. E varză, iar voi spuneţi: “Ce greşesc?”

Acum, toate acestea fiind date… oh, apropo, în timp ce staţi acolo aşteptând să vină poliţia, realizaţi că nu aveţi permisul sau talonul maşinii. Le-aţi lăsat acasă, iar acum scoateţi portofelul, vă uitaţi prin el, iar cineva vine, vi-l fură şi fuge.

„Ar fi trebuit să fi stat în pat”. Nu. Răspuns greşit. Întrebare – puteţi fi într-un asemenea spaţiu de încredere ca să ştiţi că este absolut perfect? Şi puteţi râde tare: “Ha, ha, ha. Ştiu că eu am creat asta. Nu dumnezeu a creat toate astea. Adamus, hmm, nu, nu el a creat. (râsete) Spiritele demonice nu au creat asta. Eu am creat.” Puteţi fi la acel nivel de încredere şi să spuneţi: “La naiba, e amuzant!” Sau, cel puţin: “Ştiu că va evolua din acest punct începând”. Aceasta e încrederea. Aceasta e încrederea. Aş putea intra şi în alte scenarii, în care vine poliţia… oh, nu intru acolo. Asta e încrederea.

În fiecare zi primim – noi, Consiliul Crimson – primim mii de plângeri de la Shaumbra din întreaga lume. “De ce se petrece asta?” Ei bine, răspunsul pe care îl dăm noi este „Pentru că voi aţi creat”. “De ce se petrec toate aceste lucruri în viaţa mea? Oh, trebuie să fie din cauză că e nevoie să ies şi să urmez un curs de cristale şi mai trebuie, ştii, să iau vitamine şi...” Le adunaţi pe toate la un loc.

Dar dacă aţi avea nivelul de încredere în care să ştiţi implicit că este perfecţiunea? Dar dacă toate aceste lucruri ce s-au petrecut azi… când aţi chemat un taxi ca să vă ducă acasă, aţi întâlnit pe cineva – poate pe şoferul de taxi, poate pe altcineva – aţi întâlnit pe cineva care aduce mari daruri în viaţa voastră – poate bani, poate iubire, prietenie, învăţătură, orice. Poate că toate aceste lucruri care s-au petrecut au fost parte a proiectării voastre, a ceea ce aţi numi sinele vostru suflet, care... sufletului vostru nu-i pasă cu adevărat despre toate incidentele umane. Vrea să fie cu voi, iar voi aţi cerut asta. Iar când aţi făcut asta, a adus o dinamică de neoprit şi se va petrece.

Şi slavă domnului că există înţelepciune în suflet care o să… acum, nu sufletul vostru a creat acele accidente, dar energia dintre voi şi divinitatea voastră, o energie care a fost emisă şi a readus experienţele manifestate pentru a face totul posibil şi va continua să aducă acele experienţe. Sufletului nu-i pasă dacă aţi lovit maşina, fiindcă mai există şi alte maşini. Nu-i pasă de calculatorul vostru, pentru că oricum era timpul să renunţaţi la el. era timpul să luaţi unul nou, fiindcă există lucruri pe care nu le puteaţi face decât cu un computer nou. Nu-i pasă dacă v-aţi vărsat maţele de dimineaţă, pentru că a însemnat eliberarea unor toxine din corp, ce erau blocate acolo de mult timp. Nu-i pasă de niciunul din aceste lucruri, pentru că el – voi – voi aveţi o înţelegere mai profundă şi o înţelepciune mai adâncă.

Acum, ce se aşează în cale? Aspectul umanoid, aspectul uman căruia nu-i place schimbarea, care nu vrea să meargă înainte. Aspectul uman care nu-şi crede propriul sine. Cu adevărat nu o face. Nu se crede pe sine, căci aspectul uman nu e real. Este fabricat. Este un rol şi nu se crede pe sine pentru că ştie că este un rol, dar din păcate voi nu ştiţi că este un rol – încă.

Toate lucrurile ce se petrec – vă rupeţi un picior, vă pierdeţi serviciul, orice. Dar dacă aţi avea încredere absolută? Dacă aţi avea un zâmbet larg şi aţi spune: “Propria mea călăuzire de la mine însumi permite ca aceste lucruri să se petreacă ca să mă mişte din loc” sau orice ar fi, “ca să mişc lucrurile, ca să continue să se extindă.”

Întrebarea este: puteţi avea acel nivel de încredere? E o întrebare mare. Puteţi avea acel nivel de încredere atunci când vine peste voi un val de nelinişte, aşa cum a fost recent, şi să spuneţi: “Totul este în ordine perfectă în viaţa mea” – în viaţa voastră. Dacă pierdeţi avionul, dacă o să cădeţi pe gheaţă şi vă loviţi la spate, puteţi avea acel nivel de încredere? Puteţi?

Acum, se petrece ceva interesant. Am să vă ofer sfârşitul poveştii. Atunci când faceţi asta, atunci când alegeţi asta, atunci nu mai e nevoie să se petreacă toate aceste lucruri, pentru că deja v-aţi deblocat. Aşa că o parte din voi se teme: “Oh, dumnezeule, dacă o să am încredere, o să-mi pierd serviciul, partenerul o să mă părăsească, iar câinele o să moară, oh, dumnezeule, ia te uită la toate astea”. Se petrec doar pentru că nu vă aflaţi la nivelul 10, pentru că sunteţi la doi, la opt sau la şapte.

Numerele nu contează. Dacă există o măsură de neîncredere, fie că vă aflaţi la nivelul 1 sau la 9,99, este la fel. Este la fel. Aşa că nu contează dacă cineva a spus: „Sunt la nivelul doi”. E la fel cu 9,999. Nu aveţi încredere. Nu aveţi încredere.

E un punct foarte important. Oh, respiraţi adânc. Eu pot… oh, sunteţi aşa de mentali cu mine. Oh! E ca şi cum întrebaţi: „Ei bine, cum să am încredere în mine?” Faceţi o alegere şi respiraţi adânc. Asta e tot. Şi de fiecare dată… oh, iată şi clenciul. În următoarea săptămână sau cam aşa ceva – 10 zile, între o săptămână şi 10 zile – veţi avea o experienţă legată de acest moment, de încrederea în voi înşivă.

Ceva se va petrece – şi nu am spus ce anume, doar am spus ceva – şi vă va aminti, vă va aminti de discuţia pe care o avem aici. şi vă va da oportunitatea de a face o alegere foarte conştientă. “Am încredere în mine? Sau intru în dramă, intru în simţirea că nu merit cu adevărat?” O să aveţi o experienţă. Scrieţi-o după ce are loc. Scrieţi o mică povestioară despre ea. Vă ajută să împământaţi energia şi ar putea fi bună pentru viitoarea carte pe care o scriem împreună.

Ahmyo

Azi va fi cumva un fel de zi Zen şi îi mulţumesc lui Robert pentru că s-a îmbrăcat aşa. Ai putea să te ridici, cu tot cu şal? Un aspect Zen astăzi. (Robert se ridică) Da, înfăţişarea de călugăr Zen, da. (câteva aplauze)

Există un cuvânt – un cuvânt gen Zen – pentru încrederea absolută în sine. Ahmyo. Ahmyo. Îl puteţi spune? (audienţa şi Adamus spun împreună: “Ahmyo”) În alte tărâmuri, nu e un cuvânt, este un fel de vibraţie. Ahhh-mmmm-yoooo. Cumva curge. Hai să facem asta. Ahhhhh-mmmm-yoooo.

Încredere absolută – nu în lume, nu în lumea exterioară, nu în alţi oameni, nu în zeităţi, în entităţi sau altceva – ci în voi înşivă. Ahmyo. “Ahmyo. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Ştiu că orice se petrece în viaţa mea, eu îl creez la modul absolut pentru cel mai înalt bine al meu. Nu ca pedepsă, nu pentru…” – nu pot să înjur, dar – “nu pentru vreo lecţie, nu pentru că sunt rău. Eu creez acestea pentru cel mai mare bine al meu.”

În momentul în care ajungeţi la acel punct, deblocaţi potenţiale ce înainte vă erau necunoscute. În momentul în care puteţi fi în acest loc al Ahmyo, încrederea absolută – “Eu îmi creez propria viaţă. Nu-mi pasă cum arată circumstanţele exterioare, eu creez” – acesta e ahmyo. Este încrederea absolută, necondiţionată, nementală în sine. Ahmyo. Atunci când sunteţi în acel punct – la care sunteţi deja, doar că trebuie să recunoaşteţi asta – apoi lucrurile pot să înceapă să se mişte. Apoi începem să ne distrăm puţin, ceea ce vom face într-un moment. Ahmyo.

Ahmyo este pur, absolut pur, sinele pur. Este cumva un fel de realizare a lui Eu Sunt. Ahmyo, atunci când încetaţi să vă mai îndoiţi de tot ce se petrece, încetaţi să mai încercaţi să le analizaţi. “Totul este creat de mine pentru” – orice vreţi să spuneţi voi – “binele mai înalt, pentru propria mea expasiune sau pentru bucuria vieţii mele. Fiecare lucruşor.” Acel nivel de încredere în sine este cel spre care toţi Maeştri Ascensionaţi au aspirat sau l-au experimentat, aş spune, în viaţa lor finală pe Pământ. Acesta – ahmyo – este ceea ce aţi putea numi pasul final şi, poate, cel mai plin de bucurie.

Imaginaţi-vă pentru un moment, imaginaţi-vă, închideţi ochii dacă alegeţi, dar imaginaţi-vă cum este să aveţi încredere absolută şi necondiţionată în voi înşivă. Ahmyo. Aceasta include încrederea în corp. Da, chiar dacă se îmbolnăveşte sau are dureri, puteţi avea încredere în el? Ahmyo. Indiferent ce se petrece, voi aţi creat, din iubire de sine.

Ceea ce se petrece este că atunci când începeţi cu adevărat să aveţi înţelegerea conştientă a lui ahmyo, încetaţi să vă mai îngrijoraţi pentru mărunţişuri. Încetaţi să vă mai îngrijoraţi pentru ceea ce urmează să se petreacă, vedeţi voi, pentru că realizaţi că ceea ce urmează a se petrece este absolut perfect. Însă în momentul în care vă aflaţi în starea lui ahmyo, se deschid toate potenţialele unei boli – care nu este cu adevărat o boală, este doar un semnal clar. Se deschid potenţialele unor lucruri precum lipsa de abundenţă pe care v-aţi focalizat – lipsa – de atât de mult timp. Dintr-o dată, atunci când spuneţi: “Eu am creat asta”, se extinde, de deschide către cel mai înalt potenţial.

Atunci nu va mai fi nevoie să experimentaţi tot gunoiul din viaţa voastră. Atunci nu mai aduceţi aceste… ceea ce aţi numi scenarii proaste, pentru că nu mai e nevoie de ele. Ceea ce aţi numi sufletul vostru v-a atras atenţia şi cerea doar să aveţi încredere în voi, să aveţi încredere în voi.

Care ar fi antiteza lui ahmyo? Makyo! (râsete) Absolut. Makyo. Acum, pentru unii dintre voi care nu ştiu ce înseamnă, aş spune că termenul pentru makyo este… înseamnă fals, înşelător, că distrage şi, de asemenea, ceea ce eu… pot să spun cuvântul? Trebuie să-l scriu, pentru că mi s-a spus să nu spun „rahat” în faţa unui grup. (râsete, căci scrie „rakhat”) Iată, în versiunea spaniolă, rakhat, da. (râsete) No hablo inglés.

Aşa că opusul lui ahmyo, care este puritate, încredere, nicio inhibiţie, adevăr, aţi putea spune că opusul său este makyo. În ce priveşte makyo, în general asociez cuvântul cu distragerea spirituală sau RH spiritual şi se petrece. Se petrece tuturor celor pe care i-am cunoscut vreodată şi care se află pe calea spirituală, inclusiv lui Buddha – mult makyo acolo – inclusiv unora dintre marii lideri spirituali ai tuturor vremurilor, inclusiv fiecărui maestru ascensionat pe care l-am cunoscut vreodată.

Ei ajung la punctul lui makyo în călătoria lor. Se petrece pe undeva prin apropierea finalului realizării de sine, iar ei încep să se polueze pe ei înşişi cu mult rahat – rahat spiritual, retoric, dogmatic, organizaţional şi structural. Şi de asta – îi irit pe unii uneori – dar spun să renunţaţi la astrologie. Acum, mie îmi place astrologia, dar nu când e o dependenţă. Iubesc cristalele, atunci când îmi împodobesc mâinile şi corpul…

LINDA: Bine ai venit în clubul meu.

ADAMUS: …ca bijuterii. Ştiţi, mie îmi place Tarotul, atunci când e făcut cum trebuie, atunci când dă putere. Dar toate aceste lucruri, inclusiv – teren sacru aici – inclusiv Shaumbra poate fi makyo. Toate aceste lucruri devin distrageri. Sunt false. Sunt puse acolo din câteva motive. Unu – ca să umple un vid, pentru că atunci când intraţi în această parte a procesului trezirii, dintr-o dată ceea ce percepeţi a fi înainte este un mare vid, un mare nimic. Cu alte cuvinte, nu puteţi vedea dincolo de eliberarea jocurilor umane, aşa că ceea ce urmează se simte ca a fi gol. Deseori atunci voi vă puneţi makyo în cale, puneţi multe distrageri în cale pentru a umple un vid.

Acum, să se ştie că nu există vid în întreaga creaţie. Nu poate exista. În această dimensiune, în oricare altă dimensiune, nu există vid. Nu există vid. Scăpaţi de credinţa că există viduri. Nu poate fi, pentru că este creaţie. Nu poate fi. Aşa că voi vă încărcaţi viitorul sau vidul ce vine cu o grămadă de rahat, un joc.

Makyo este plasat acolo deseori pentru că există o rezistenţă faţă de încheierea jocului, astfel că acestea sunt doar atuuri la joc sau jucării ce sunt puse acolo. Makyo mai este aşezat acolo – toate distragerile şi toate celelalte – pentru că voi nu înfruntaţi problema reală care se află acum în faţa voastră, şi aceasta este ahmyo. Încrederea.

Am văzut fiinţe umane foarte înţelepte, uluitoare, radiante, spirituale, foarte evoluate în calea lor, aşa cum aţi spune voi, care sunt pregătite să facă ultimul pas în ceea ce aţi numi starea de ascensiune şi dintr-o dată încep să mă ia cu tot felul de makyo. Brusc, în ultimul moment, intră în falsitate. Trebuie să o umple cu ceva. Ei se tem literalmente să facă acest pas – 100% încredere în sine. Pot ajunge la 99,9, dar aceasta a fost o linie înfricoşător de trecut. Mereu există ceva. “Pot să am încredere în tot la mine, în afară de…” şi completaţi voi mai departe, “în afară de modul în care arăt, în afară de inteligenţa mea, de cum le par altora.”

E o mare capcană pentru lucrătorii spirituali, pentru liderii spirituali. Brusc ei se gândesc că trebuie să apară într-un anume mod în faţa altora – înţelepţi, inteligenţi, emanând o lumină albă, binecuvântări şi vorbe înţelepte. Deloc! Deloc. De fapt, adevăratul învăţător şi lucrător spiritual devine foarte uman, pentru că nu se teme de asta. Nu se teme de asta. Încredere absolută.

Haideţi să trecem acum la partea practică a discuţiei noastre. Nu vreau să vă răpesc din timpul pentru slide-uri. (râsete)

LINDA: Suntem mai îngrijoraţi pentru mâncare.

ADAMUS: Vom continua să vorbim despre ahmyo – încrederea absolută – însă între timp, în seara asta, mâine, atunci când vom pleca în grup în haos, trădare şi potenţial dezastru, veţi avea oportunitatea de a privi la propriul ahmyo. Aveţi încredere în voi că este real, că experienţa noastră de grup va fi reală? Sau doar inventăm?

Vedeţi, vedeţi acel nivel ce declanşează încrederea? “Dar dacă doar inventăm?” (cineva spune “Nu contează”) Ei bine, nu contează. Absolut. Absolut, dacă aş mai avea încă o sută… dar primeşti un premiu Adamus doar pentru asta. Nu contează.

LINDA: Cine?

ADAMUS: Frumoasa doamnă din spate.

LINDA: Care dintre ele?

ADAMUS: O să ridice mâna.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Ştiţi, unii dintre voi s-ar lupta cu mine în legătură cu asta, cu faptul că spun că nu contează. “Dar dacă inventăm toate astea? Dacă e doar o distragere genială?” Iar eu am spus că de fapt nu contează. Nu adevărat nu contează. Exact. Aşa că haideţi să respirăm adânc cu asta.

Aşa că veţi avea oportunitatea de a experimenta makyo, ahmyo, pe amândouă, în seara asta şi în următoarele 10 zile. Şi nu este o pedeapsă sau o lecţie. Este o experienţă pe care v-o oferiţi ca să puteţi începe cu adevărat să simţiţi în loc de a vă gândi la asta, în care, Paul, în care poţi să intri în inima sa – aici, aici… (ia telefonul mobil al lui Paul) Nu, nu-ţi vreau biluţele, vreau doar telefonul, (râsete) ok, mulţumesc – în care poţi să intri în simţirea sa reală. (mai multe râsete, căci Paul îi cere telefonul şi Adamus se strâmbă) Prins în fapt. Prins în fapt.

Aşa că… (Adamus ridică telefonul) Sună! Hello? Tobias? Tu eşti? (râsete) Oh, Kuthumi. Vorbim mai târziu. Ştiu că e important, dar acum sunt cu un grup, vorbim. Venim cu toţii mai târziu. Ok, mulţumesc. Ăăă, namaste. (multe râsete)

Infuzarea

Aşa că, ok, acum trecem la aplicaţii practice. Aici devine distractiv. Fiecare să ia un obiect. Paul, suta de dolari va fi obiectul tău. Fiecare să ia un obiect din geanta proprie. Ar putea fi o bijuterie, ar putea fi bani, ar putea fi unul din blestemăţiile de telefoane mobile, poate fi orice. Un pix, da. Da, da. Ceva care să vă aparţină vouă, nu ceva care să aparţină altcuiva. Pot fi chei, pot fi bani.

(către Linda) Al tău ce este?

LINDA: Bijuteria ta.

ADAMUS: Nu, căci este bijuteria mea. Trebuie să fie obiectul tău.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Trebuie să fie ceva care al tău.

LINDA: Nu pot să cer ceva?

ADAMUS: Ceva. Ai un inel frumos azi.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Un inel frumos. Vrei mai multe bijuterii?

LINDA: DA!

ADAMUS: Pornim! (râsete) Acum, o să începem şi o să continuăm să facem un proces a ceea ce o să numesc infuzare. Împrumut puţin de la Aandrah şi On. Ei fac un curs de fuziune a sufletului. Fuziunea sufletului.

ADAMUS: Pornim! (râsete) Acum, o să începem şi o să continuăm să facem un proces a ceea ce o să numesc infuzare. Împrumut puţin de la Aandrah şi On. Ei fac un curs de fuziune a sufletului. Fuziunea sufletului.

Ce se petrece acum este că… sunt frustrat de lipsa… cuvintele nu pot defini mereu… însă sufletul vostru, partea voastră umană şi aspectele voastre se integrează. Fuzionează. De fapt nu au fost niciodată separate. Este o iluzie, însă voi aţi creat o iluzie foarte puternică de separare faţă de dumnezeul interior. Este deja acolo, nu pe undeva pe afară. Voi aţi creat o credinţă foarte puternică şi o iluzie foarte puternică a aspectelor – părţi fragmentate din voi – care uneori se întorc regulat pentru integrare, dar deseori sunt foarte fragmentate.

Aşa că este o mare iluzie. Iar ceea ce se petrece acum este că – daţi-mi voie o clipă – ceea ce se petrece acum este că fuzionează. (pauză, în timp ce el îşi toarnă nişte cafea şi ia un fursec) Ok. Înainte să ajungeţi voi la ele, trebuia să iau şi eu. Niciodată nu mai rămâne nimic. Acum, pe măsură ce sufletul şi sinele fuzionează, pe măsură ce totul se întoarce în unitatea sa naturală, acum este timpul ca voi să începeţi să luaţi acea imensă, frumoasă energie a sinelui vostru divin şi să începeţi să o infuzaţi în obiecte din viaţa voastră. Să infuzaţi.

Nişte reamintiri: nu faceţi asta cu alţi oameni. Folosiţi doar obiecte ce sunt ale voastre, care sunt ale voastre. Care sunt ale voastre. Nu folosiţi obiecte împrumutate. Nu vă folosiţi copiii. De preferat să nu vă folosiţi nici câinii pentru asta. Lucraţi cu obiecte. Vom începe să infuzăm energia. Vom începe să o plasăm în lucruri precum banii, telefoanele mobile, maşina voastră, computerul, orice vă aparţine.

Există o barieră nenaturală între voi şi realitatea din jurul vostru. Voi aţi găsit această cale, această cale cu adevărat isteaţă, de a vă separa de orice altceva şi de voi înşivă în acelaşi timp. V-aţi separat de această planetă ca şi cum ea este planeta, iar voi sunteţi aici, şi o avem pe Mama-Pământ aici, pe Gaia, astăzi. Dacă se poate, te rog să te ridici şi să... da, da. Mulţumesc. Mulţumesc. (audienţa aplaudă, căci se ridică o doamnă îmbrăcată ca Gaia)

Aşa că… şi din cauza unui fel de… aţi putea spune de mânie sau de rezistenţă faţă de a fi pe deplin întrupaţi pe Pământ, v-aţi separat de lucrurile din viaţa voastră. Există credinţa că lucrurile materiale vă vor ţine captivi aici. Nu e aşa. De fapt ele vă vor ajuta să vă eliberaţi. Aşa că vom începe să infuzăm… voi veţi începe să infuzaţi energia voastră în lucruri din viaţa voastră şi faceţi asta foarte simplu. (se întoarce spre Linda)

LINDA: Ce?

ADAMUS: Caut...

LINDA: Ce?

ADAMUS: ...un obiect pentru Cauldre. O să iau inelul tău, numai în scopuri demonstrative. E foarte uşor.

Acum, înţelegeţi că sunteţi o fiinţă radiantă, fie că ştiţi, fie că nu. Întotdeauna daţi energii. Unele au caracteristici electrice sau magnetice, altele au caracteristici a ceea ce aţi numi mai mult lumină, ştiţi, ca în lumină (arată spre luminile din tavan), iar unele dintre ele se încadrează mai mult în spectrul energiei spirituale pure. Voi radiaţi constant, dar faceţi asta cumva inconştient, fără prea multă focalizare.

Puteţi începe să vă infuzaţi energia în obiecte fără nicio agendă. Nu încercaţi să transformaţi obiectul în altceva. Literalmente vă împărtăşiţi pe voi. Iar când faceţi asta, atunci când vă infuzaţi în acest inel, nu renunţaţi la nimic din voi. Nu luaţi o parte a energiei voastre de bază ca să o puneţi în altă parte, pentru că acum, în Noua Energie, nu există pierdere. Mereu se câştigă. Vedeţi voi, Noua Energie lucrează diferit. Nu e luată niciodată. Valoarea de bază a energiei rămâne mereu aceeaşi sau mai mare, aşa că nu vă faceţi griji că aţi renunţa la o parte din voi.

O să facem o infuzare aici sau ceea ce unii dintre voi aţi numi contopire – o contopire şi o împletire. Cuvântul franţuzesc pentru contopire – mélange? (cineva din sală confirmă: “Mélange”) Mélange. Oo,nu sună mai bine decât „infuzare”?

Aşa că hai să spunem că o puteţi numi cum… hai să spunem împreună. Mélange. Hai să spunem cu… ai putea? (Alain pronunţă cuvântul în franceză, “mélange”) Microfonul, te rog.

LINDA: Nicio problemă.

ADAMUS: Trebuie să auziţi nuanţele, frumuseţea limbii franceze.

ALAIN: Mélange.

ADAMUS: Mélange. (vorbeşte cu gura plină de fursec) Mélange. (multe râsete) Cauldre vorbeşte mai bine franţuzeşte cu gura plină. Mélange. (mai multe râsete)

Aşa că vom începe infuzarea. Nu fiţi confuzi în legătură cu ea. Este un proces foarte simplu. De ce? De ce? De ce să facem asta? Pentru că acest inel sau orice obiect ţineţi în mână deţine mult mai mult potenţial decât doar pe cel evident pe care îl vedeţi. Cel evident – câteva pietricele – chiar aş vrea să-i cumpere Cauldre nişte pietre mai mari – şi ceva aur. Apropo, aurul – o să vedem asta pe măsură ce… o să intrăm în pietre preţioase şi bijuterii.

LINDA: Oh, iubitule. (râsete)

ADAMUS: Aurul este frumos, pentru că aurul este probabil cea mai bună substanţă umană pentru echilibrarea energiilor în alchimie. Alchimiştii nu încercau să transforme lucruri în aur. Ei foloseau aur adevărat sau dinamica energetică a aurului pentru a echilibra un proces. Oricând alchimizaţi, oricând transmutaţi, oricând deblocaţi energii ce se află în ceva există un imens schimb de energie şi de transmutare. De fapt poate fi copleşitor. Alchimiştii lucrau cu aurul pentru că are un mod de a echilibra procesul, astfel încât să nu vă copleşească. Un pic de aur duce departe în echilibrarea reală a alchimiei.

De ce vom infuza? Ei bine, pentru că acest inel e mai mult decât un inel. Acest inel are potenţiale pe care nici nu ai început să le realizezi. Acea bancnotă de o sută de dolari pe care o ai acum– este a ta, nu mai e a lui Cauldre – are potenţiale în ea. Este o bucată de hârtie, dar are potenţiale uriaşe prin infuzare.

Cu alte cuvinte, să fiţi atât de încrezători în voi încât să puteţi pune o parte din voi în acel obiect fără grija că alt om o să vă facă ceva rău sau că un spirit malefic o să vă posede. Ele nu vor să vă posede. Aveţi încredere în mine. Nu când sunteţi la punctul în care sunteţi în evoluţia voastră. Sunteţi prea clari pentru ei. Ei caută alţi oameni. O să vorbesc despre asta mai târziu. Deci cum infuzaţi? (Adamus respiră adânc şi respiră încet şi deliberat asupra inelului)

Tocmai am făcut asta. Am respirat adânc. M-am relaxat. Fără agendă. Nu am încercat să forţez schimbarea. Nu e nicio forţare, nicio rezistenţă. Am atâta încredere în mine încât nu e nevoie să îmi fac griji pentru asta, iar prin respiraţie am infuzat. M-am expansionat în acest obiect fără cerinţe, fără să spun: “Ok, acum trebuie să te transformi în cinci inele mai mari ca acesta.” Fără nimic din toate astea, doar simţind atâta bucurie în legătură cu viaţa mea încât o pot împărtăşi cu lucrurile fizice din jurul meu.

Acum respiraţi adânc. Luaţi obiectul. Eliberaţi toate aşteptările. Aveţi încredere în voi. Ahmyo. Ahmyo. Şi doar respiraţi-vă pe voi în acel obiect. (pauză cât audienţa îşi infuzează obiectele) Dacă aveţi acel mic imbold al minţii ce spune: „Ce naiba faci?” sau „Nu ar fi trebuit să mănânc usturoi la prânz”, eliberaţi-l.

Acum, tocmai aţi împărtăşit sau aţi expansionat sau v-aţi respirat – apropo, respiraţia este cel mai uşor lucru de făcut. Mai sunt multe alte lucruri, dar respiraţia este uşoară – doar v-aţi împărtăşit pe voi, pe Eu Sunt al vostru, pe ahmyo al vostru, cu acest obiect.

Nu este prana. Nu este chi. Nu este vreo energie a câmpului universal. Sunteţi voi. V-aţi prins? Nu vine din altă parte. Nu intraţi într-un bazin de energie de pe altă planetă. Nu este energia tipică a forţei vieţii ce curge prin lucruri. Sunteţi voi. Pu şi simplu voi.

Acum, ceea ce se petrece este că brusc vă cuprinde. Sunteţi aici acum. Nu prizonieri, ci aţi devenit parte din asta. Cu acel nivel de încredere, de ahmyo, nu vă temeţi. Nu vă temeţi că “Oh, dumnezeule, tocmai mi-am pus toată karma rea acolo.” Este puritatea voastră. Este ahmyo al vostru. Puteţi să şi cântaţi ahmyo. Ahhhhhhhhmmmmyooooooooo. Puritatea mea, iubirea mea, intrând în asta. Îţi mulţumesc. (dă inelul înapoi Lindei)

Priviţi, observaţi cum deblochează potenţialele. Acum dă-mi voie să întreb – ce se petrece dacă brusc – pot să-l iau înapoi? (către Linda) – ce se petrece… acum tu respiri în asta, în acest frumos inel, şi dintr-o dată îl pierzi? (se preface că îl aruncă pe uşa din spate, iar Linda se sperie)

LINDA: Nici să nu te gândeşti.

ADAMUS: O să-l pun aici, cu alte lucruri capturate azi. Aşa că brusc îl pierzi. “Oh, nu, am greşit! Se întoarce împotriva mea ca un fel de vrăjitorie.” Nu. Aşa trebuia să fie. Întoarceţi-vă la ahmyo. Aici se petrece ceva. Inelul nu e pierdut. Inelul s-a expansionat în altă dimensiune, o dimensiune non-fizică.

LINDA: Asta s-a petrecut cu cadoul de ziua mea de anul acesta?

ADAMUS: Exact asta s-a petrecut. Exact asta s-a petrecut! Poţi spune povestea.

LINDA: Eram în Turcia la bazar. Ne uitam la lucrurile frumoase din bazar şi dintr-o dată Geoff, influenţat puţin, cred, a văzut o brăţară de aur foarte frumoasă şi mi-a cumpărat-o. era superbă, te uimea. Era şi foarte valoroasă. Mi-a plăcut mult, am acceptat-o şi am pus-o la mână, iar ea a dispărut în avionul care ne ducea în Egipt. (râsete, căci Linda se preface că plânge)

ADAMUS: Sau nu a fost aşa? Sau nu a fost aşa? Ori s-a petrecut altceva? Doar s-a strecurat în altă dimensiune? Ori s-a strecurat pe încheietura vreunei turcoaice sau egiptence? Nu contează? Nu contează, pentru că în asta era multă energie frumoasă, nu doar aurul şi doar frumuseţea acelui obiect, ci energia iubitoare a lui Cauldre şi ziua de naştere a Lindei. Acum, makyo spune: „Am greşit ceva. Nu am grijă. Ar trebui să am mai multă grijă de lucrurile mele”. Sau iată alt exemplu de makyo folosit chiar de Linda: “Nu merit să fiu iubită”.

LINDA: M-ai expus. Mulţumesc.

ADAMUS: Expusă de tot. (râsete) “Nu merit. Nu sunt o soţie suficient de bună. Ar trebui să… nu pot să accept acest dar frumos”. (Linda îl loveşte cu o pernă) Numai eu lovesc aici. (râsete) Aşa că acesta e makyo. E o grămadă de rahat. Ahmyo înseamnă: “Acel dar va continua să dăruiască. Acel dar a ieşit şi s-a expansionat. Nu e nevoie să stea la mâna mea, deşi ar putea fi plăcut. Acel dar este afară, aducându-mi alte daruri”.

Totul depinde de conştiinţa voastră – de conştiinţa voastră. Dacă sunteţi în makyo, aveţi dreptate. Aţi pierdut prostia aia de lucru şi nu se mai întoarce. Dacă sunteţi în ahmyo, aţi deblocat potenţialele ce erau în el şi erau multe. Puteţi avea atâta încredere? (cineva spune „uau”) Uau e în regulă. Uau. Aceasta e viaţa în Noua Energie şi asta facem noi.

Aşa că ne întoarcem la… (o sărută pe Linda) Asta a fost din partea lui Cauldre. Acum, infuzarea, hai să ne întoarcem la ea. Contopire, mel… mel… a, să vă rog să faceţi asta cu obiecte şi o puteţi face oricând, oriunde. Chiar dacă sunt alţii în jur… Dacă pot să iau de la tine… o să-l folosesc pe acesta. (ia mobilul lui Paul)

LINDA: Ohoo.

ADAMUS: Chiar dacă alţii sunt în jur şi vreţi să faceţi o mică infuzare… (râsete, căci Adamus ridică mobilul şi respiră spre el „pe furiş”) nu e nevoie sa ei să observe. Sau aţi putea pretinde că vorbiţi… (ridică telefonul la ureche şi respiră într-o parte, spre telefon. Şi mai multe râsete). Vedeţi, vă puteţi infuza energia în orice.

Aplicaţii practice

Deci care sunt aplicaţiile practice… ei bine, mai întâi de toate amintiţi-vă motivul pentru care faceţi asta, pentru care îl împărtăşiţi pe Eu Sunt al vostru. Sunteţi acum atât de curajoşi şi încrezători încât puteţi ieşi şi fertiliza tot ce aveţi cu el. Răspândiţi-l. Va aduce obiectele la viaţă. Le va aduce la viaţă.

Încercaţi dacă vreţi. Dacă aveţi o statuetă, o statuie micuţă acasă – ştiu că aveţi cu toţii, chiar dacă le ascundeţi nu nu-mi spuneţi nimic despre ele – o statuetă a lui Kwan Yin, a lui Iisus. Dar, vă rog, nu-l folosiţi pe Iisus pe cruce, ci pe Iisus care stă. Sau doar vreun mărunţiş pe care l-aţi primit de-a lungul vremii. Nu cred că există vreo statuetă a lui Adamus pe undeva, dar ar fi incredibil. Sau mergeţi şi cumpăraţi ceva din târg. Nu e nevoie să fie definit în vreun fel. Poate fi un animal împăiat, o păpuşică, ceva.

Începeţi infuzarea. (demonstrează respirând într-un pahar) Veţi aduce acel obiect la viaţă. Un obiect neînsufleţit, o statuetă – veţi începe să le aduceţi la viaţă. Vor începe să menţină, să poarte şi să vă exprime energia. Este o extensie naturală a voastră. Brusc acel obiect ce stătea pe noptiera voastră sau pe undeva pe acolo, după câteva luni de infuzare blândă – e un cuvânt-cheie cuvântul „blând” – brusc vă veţi uita la el şi va cânta şi va dansa.

Înseamnă asta că şi alţii le vor vedea cântând şi dansând? Nu. Or să vadă? Posibil. Posibil. Sau ar putea observa să se petrec lucruri ciudate în sală. Însă vor începe să cânte, să danseze şi să vorbească şi sunteţi voi. Să nu uitaţi asta: sunteţi voi. Sunteţi voi. Este iubirea voastră, bucuria voastră, în acele obiecte. Iar în acelaşi timp, se vor deschide potenţiale noi. Nu e vorba despre a adora acele obiecte, ci despre a avea atâta încredere în voi încât să vă deschideţi şi să împărtăşiţi – ah, ahmyo – cu orice. Hai să ne gândim la nişte aplicaţii practice în ultimele nouă minute pe care le mai avem. Aşa că, Linda, microfonul, te rog.

LINDA: Plăcerea mea.

ADAMUS: Şi, vă rog, o reamintire – doar obiectele voastre acum. Ştiu că unii dintre voi vor încerca să respire asupra soţilor sau soţiilor. Nu faceţi asta. (râsete) Este lipsă de compasiune. Doar obiectele sau posesiunile sau oricum vreţi să le spuneţi. Cu adevărat recomand să nu folosiţi animale acum. O să ajungem şi la asta la un moment dat. Da, „le stăpâniţi”. Dar nu, de fapt nu. Vor adora să răspundă acestui lucru. Ei – da, unul dintre voi a înţeles – deja răspund la asta. Deja o fac. Acel animal de companie sunteţi tot voi, dar nu faceţi asta conştient. Reţineţi-vă de la asta pe moment.

Lucruri precum copacii – plimbaţi-vă pe afară, printre copaci, dar staţi deoparte de la a vă infuza în ei. Obiecte pe care le stăpâniţi, care sunt ale voastre. Bijuterii. Hai să ne gândim şi la altele. Aplicaţii practice. Veţi aduce la viaţă şi veţi deschide potenţialele obiectelor materiale din viaţa voastră.

LINDA: Pixul meu.

ADAMUS: Pixul tău. Pixul este bun. De ce un pix?

LINDA: Pentru a crea fluxul pixului pentru ca eu să mă exprim.

ADAMUS: Doar obiectele voastre, fără animale, fără oameni. Păstraţi totul simplu, în special în luna care urmează sau în următoarele două luni. Ok, un pix. Acum respiri asupra unui pix. Faci ahmyo. Tu deschizi. Infuzezi – amintiţi-vă acest cuvânt, infuzare – energia ta. Nu prana, nu alte lucruri – energia ta, sinele tău. Da, pixul tău. Ok.

CAROL: Ce-ar fi… maşina?

ADAMUS: Maşina. Excelent. Dă-i un premiu. Un premiu, da.

LINDA: Cine a fost? Cine? Carol.

ADAMUS: Maşina. Acum, faceţi asta – ştiţi – o faceţi oricum, dar nu conştient. Maşina devine voi la câteva zile după ce o luaţi, iar ale voastre se acumulează în maşină. Aveţi probleme cu maşina? Respiraţi adânc. De fapt maşina poate să se mişte spre alt potenţial al său şi să vă servească într-un mod mult mai mare, ceea ce vrea să facă, dar nu a putut până acum.

Folosiţi ahmyo, respiraţi în maşină, în timp ce conduceţi. Ha, ha, ha, ha, ha, ha (Adamus se preface că ar conduce, în timp ce respiră foarte repede; râsete) Acum faceţi alegerea conştientă de a vă infuza în maşină. Se deschid noi potenţiale. Vă va servi, vă va plimba mai în siguranţă şi cu mai mare încredere şi cu mai puţină benzină decât înainte. Absolut. Următorul.

KATHLEEN: Computerul!

ADAMUS: E evident. Hai să mergem cu microfonul aici.

JOSHUA: Cardul de credit.

ADAMUS: Cardul de credit! Îmi place asta! Îmi place! (audienţa aplaudă) Acum, amintiţi-vă, fără agendă, fără agendă. Nu spuneţi: “Oh, plăteşte creditul”, pentru că dintr-o dată se implică un fel de polaritate sau dualitate şi nu vreţi să intraţi în asta. Doar vă respiraţi pe voi în asta. Acel card de credit prinde viaţă. Se deschid potenţiale noi. Sunteţi în încrederea în voi, aşa că nu vă temeţi de potenţiale. Le puteţi gestiona, puteţi lucra cu ele şi respiraţi în ele. Excelent. Excelent. Ai primit un premiu Adamus?

LINDA: Am avut grijă de asta.

ADAMUS: Cred că ar trebui să primeşti două. Vezi? Cardul de credit deja lucrează. (râsete) Aşteptăm microfonul. Următorul.

LINDA: Chiar aici.

KATHLYN: Autorizaţia de afaceri.

ADAMUS: Autorizaţia de afaceri. E foarte bine. Ce fel de afaceri?

LINDA: Ce fel de afaceri?

KATHLYN: Am o afacere de pregătit grădinari.

ADAMUS: Pregătirea unor grădinari. Bun. Excelent. Respiră în asta fără agendă, dar respiră-ţi sufletul în ea. Ştiţi, pentru mulţi dintre voi, sufletul vostru nu se află în viaţa voastră acum şi vrea să fie. Partea voastră umană este în viaţa voastră şi nu e sigură că vrea să fie. Acum puteţi râde. (râsete)

Aşa că vă respiraţi divinitatea în viaţa voastră. Vedeţi cum lucrează? Aşa de simplu. Divinitatea a fost separată. A fost pe afară, pe undeva. Acum vă respiraţi sufletul în viaţa voastră. Da! Da! Sunt încântat. Ce altceva? Ce altceva?

INGE: Dar ochelarii?

ADAMUS: Ochelarii. Ei bine, sigur. Sigur. Ochelarii, dar fără agendă. Fără agenda că ochii vi se vor îmbunătăţi. Încredere absolută. Voi doar respiraţi pentru că sunt obiect pe care îl purtaţi pe faţă şi este pentru voi. Nu spuneţi: (respiră repede) “Hah, hah, hah, claritate, hah, hah, hah, ochi mai buni”. Voi doar vă respiraţi sufletul în asta. În loc de a avea o separare între voi şi lumea materială, le fuzionăm acum, nu-i aşa, Aandrah? Absolut. Deci ochelarii. Ce altceva? Ce este cu adevărat important?

LINDA: Doar un minut. Un minut. Aici.

ADAMUS: Doar la microfon.

VINCE: Cheile de la casă. Cheile de la casă.

ADAMUS: Cheile de la casă. Dar toată casa? Doar staţi acolo şi – hah! (râsete, căci Adamus suflă foarte tare) Da.

VINCE: Ei, eu nu gândesc pe o scară aşa de largă ca tine!

ADAMUS: Casa sau cheile. Dar da, cheia reprezintă casa, aşa că puteţi face asta doar cu cheia. Absolut, casa. Casa voastră conţine mult din energia voastră, mai mult decât orice altceva. Cu adevărat. Pentru că este… ei bine, petreceţi foarte mult timp acolo, este refugiul vostru. Aşa că respiraţi în casa voastră. Sufletul vostru intră acum în casă, în casa voastră fizică. Sufletul vostru a fost în altă casă, iar acum poate veni în căminul vostru. Vedeţi cum lucrează? Voi aduceţi, fuzionaţi, vă infuzaţi pe voi în viaţa voastră şi asta deblochează potenţiale ce erau necunoscute înainte. Următorul.

ALAYA: Bună, Lara, Marty. Ştiu că sunteţi acasă acum. Mâncarea. Mâncarea.

ADAMUS: Mâncarea, tot ce mâncaţi. Absolut! Şi, vă rog, nu încercaţi să faceţi magii cu mâncarea. Voi încercaţi să Reiki-zaţi mâncarea. Nici măcar nu o binecuvântaţi. Nu e nevoie să o binecuvântaţi. Doar permiteţi sufletului să fie în acea mâncare şi deblochează potenţiale, fie că e vorba despre pizza sau fasole organică, cartofi prăjiţi sau alfalfa. Nu contează. Treceţi peste toate dietele voastre pentru că nu contează. Sufletul vostru este acum în acea mâncare. Nu mai depindeţi de mâncare pentru energie, proteine sau altceva. Ceea ce faceţi cu adevărat este să spuneţi: “Deja am asta în interior, iar acum o voi mânca, pentru că îmi place.” Larry.

LARRY: Tot portofelul.

ADAMUS: Tot portofelul tău. Ok, da. E bine, pentru că portofelul tău e simbolic. Ce mai face portofelul tău?

LARRY: Gol. (râsete)

ADAMUS: Cum?

LARRY: Gol. Este gol. Ai cumva o sută? (râsete)

ADAMUS: Da. E greu sau uşor?

LARRY: Greu.

ADAMUS: Nu te mai uita la tine. (Larry priveşte în camera pe care o operează)

LARRY: Mă uit ca să mă asigur că te prind în cameră.

ADAMUS: Portofelul. Ai absolută dreptate. Acum te provoc pe tine, te provoc să faci asta din încredere, nu din starea de makyo, nu dintr-o stare de nevoie sau ceea ce simţi a fi gol, ci dintr-o stare de ahmyo. Încredere totală. Ai putea, prietene drag... nu te mai uita la cameră.

LARRY: Ea vorbeşte cu mine. (regizoarea îi spune ceva în căşti)

ADAMUS: Spune-i să nu se uite în cameră.

LARRY: Opreşte!

ADAMUS: Poţi, odată pentru totdeauna, să-şi respiri sufletul în viaţa ta şi să primeşti abundenţa, fără să te îngrijorezi că te va distrage de la călătoria ta spirituală?

LARRY: Da.

ADAMUS: Mulţumesc. Bun. Ok. Următorul. În ce altceva vă mai respiraţi?

DAVE: Instrumente muzicale.

ADAMUS: Absolut. E foarte bine. Instrumente muzicale, chiar dacă – şi în special dacă – nu cântaţi la niciunul. Mergeţi şi cumpăraţi unul. Respiraţi în el. priviţi cum prinde viaţă. Cu adevărat! Ok, încă vreo câţiva, apoi am o întâlnire. Kuthumi o să se supere dacă întârzii.

URSUL-CARE-RÂDE: Patul meu.

ADAMUS: Patul tău. E foarte bine. Chiar e foarte bine. Ce se petrece în patul tău? Nu, nu vreau să… (râsete)

LINDA: Te rog!

URSUL-CARE-RÂDE: Da, altarul meu. Da.

ADAMUS: Patul, pentru că este platforma pentru eliberarea în vis.

URSUL-CARE-RÂDE: Da.

ADAMUS: Nu e vorba doar despre somn, dar îţi poţi imagina potenţialele asociate cu patul tău? Excelent. Încă cineva. Şi, poate, Jean, o să creezi un forum online în care Shaumbra să poată scrie unele din lucrurile în care îşi vor respira sufletul şi îi vor da voie să prindă viaţă, iar apoi se vor corecta atunci când vor respira asupra altor oameni. Da.

JEAN: Corpul meu.

ADAMUS: Corpul – excelent! Excelent. Hah, hah (respiră tare) – corpul vostru! Corpul vostru! Absolut. Aţi avut iluzia că sunteţi prizonieri în acest corp şi că vă trădează. Sau, dacă nu a făcut-o încă, o va face. Aveţi credinţa în moartea de boală, de bătrâneţe sau de epuizare.

Aşa că toate acestea se petrec în corpul vostru. Dar dacă voi – hah – v-aţi respira pe voi în corp? Unii dintre voi gândesc că trupul vostru este casa sufletului vostru. Hmm, hmm, hmm, hmm, hmm. Nu v-aţi lăsat sufletul acolo, pentru că nu vă place cu adevărat acel corp, sănătatea lui orice fel de probleme afiliate sau asociate cu fizicul. Respiraţi în corp. Absolut. Excelent. Sper că toată lumea primeşte un premiu Adamus.

LINDA: Da, domnule. Da.

ADAMUS: În regulă. Este timpul să încheiem. Vom continua luna viitoare. Între timp, vă rog, găsiţi câteva obiecte. Oh, nu e nevoie să exageraţi, dar găsiţi nişte obiecte care realmente au semnificaţie pentru voi, lucruri pe care le-aţi găsit şi aici, pe tablă. Poate fi o bijuterie. Poate fi o piatră pe care aţi găsit-o de mult şi pe care aţi adus-o acasă şi stă pe...

Sper că nu aveţi un altar. Ai tu, Ursule-Care-Râde? (el dă din cap că da) Dă-l jos. Dă-l jos. Azi, nu mai târziu de mâine. Fără altare. Singurul lucru de pe altarul vostru ar trebui să fie fundul tău. (râsete) E o afirmaţie adevărată. Nu vreau să văd nimic altceva pe un altar. Ar trebui să vă adoraţi doar pe voi sau o poză a voastră, dacă vă temeţi să vă puneţi fundul acolo.

Te provoc. Dă totul jos şi pune o poză cu tine acolo. Te provoc. Ok. Altar, mare brânză. Ce? Crezi că Iisus vrea să fie pe altarul tău? Nu! Crezi că Buddha vrea să fie pe altarul tău? Nu! El vrea ca voi să fiţi pe altarele voastre.

Nu există vreun maestru ascensionat care să se respecte şi care să vrea să fie adorat. Deloc! Toţi au poveşti de rahat. Am spus unele dintre ele la adunările voastre. Cu toţii şi-au avut porţiunea de makyo în călătoria lor – să stea atârnaţi de cruce, să moară de foame, orice a fost. Ei nu vor ca voi să îi adoraţi, ştiţi de ce? Ei nu vor ca voi să urmaţi aceeaşi cale pe care au mers, tot aşa cum voi nu vreţi ca cei ce se trezesc acum să urmeze exact acelaşi drum pe care l-aţi parcurs voi. Vreţi ca ei să vă adore pentru cele prin care aţi trecut în viaţa voastră? Absolut – poate – că nu!

Nu şi nu a fost greşit, dar voi bătătoriţi calea. Există – oh, Kuthumi, termin într-o clipă – există o cale mai eficientă de a face asta, în graţie, şi asta este ahmyo. Este graţia absolută în acţiune. Graţia absolută. Ei nu vor să fie pe altarul vostru. Daţi-i jos. Gaia nu vrea să fie pe altarul vostru. Ea pleacă, aşa cum ştiţi. Nu vrea să fie acolo. Cristale? Şi-au pierdut energia acum mult timp. Nu e nevoie să adoraţi cristale sau altceva. Poza voastră, poza voastră pe altar.

Aşa că haideţi să respirăm adânc. Noi am trecut prin multe azi, încă o adunare minunată. Hai să facem o recapitulare rapidă. Încrederea, ahmyo. Este important. Dacă veţi face acea infuzare, vreţi să o faceţi dintr-un loc al încrederii. Vreţi să aveţi încredere în voi, fără rezerve şi fără ezitări. „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Ce mai este? Apoi puteţi face infuzarea.

O să intrăm în… cam trei sau patru serii vom vorbi despre infuzare şi diferenţa pe care o produce în viaţa voastră. Face o diferenţă uriaşă pentru fiinţele angelice care vin aici pentru prima dată. Va reprezenta o diferenţă uriaşă în ceea ce facem împreună. Va reprezenta o diferenţă uriaşă pentru potenţialul lumii. Va reprezenta o diferenţă mai târziu, astăzi, mâine, oricând ne avem adunarea noastră. Uriaşă diferenţă.

Aşa că haideţi să respirăm adânc, încredere, ahmyo. Respiraţi adânc şi înţelegeţi că atunci când conştient vă împărtăşiţi sufletul, vă împărtăşiţi pe voi şi vă respiraţi în obiectele din viaţa voastră, nu mai creaţi o separare între voi şi lumea materială. Nu mai creaţi separare între voi şi spiritul vostru în această lume. Atunci când respiraţi viaţa în acele obiecte, ele prind viaţă cu adevărat şi vă vor servi într-un mod cu totul nou.

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să respirăm adânc şi ne vedem ceva mai târziu în seara asta. Între timp, trebuie să vă reamintesc tuturor că totul este bine în întreaga creaţie, iar ca urmare noi suntem tot ceea ce suntem. Guten abend.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece xistă o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!