Materialele Cercului Crimson
[Următoarea] Serie
SHOUD 1: "Potenţializarea" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
7 august 2010
www.crimsoncircle.com
Descărcaţi fişierul PDF (engleză) - apăsaţi aici
Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain, aici în serviciul vostru.
Am
râs de câteva ori pe când ne pregăteam pentru acest Shoud, pentru a
douăsprezecea serie împreună. Mai întâi trebuie să o complimentez pe
Linda pentru selectarea muzicii de astăzi. Este una din primele… una din
singura dată când sunt mulţumit de ea. (râsete) Nu intenţionez să
ofensez pe altcineva, dar ea este cea care a auzit-o, care a simţit
energiile unice din spatele său şi l-a încurajat pe Cauldre să o aleagă.
O muzică frumoasă, cu simfonii, cu vocea lui Sting. Întâmplător este
foarte metafizică, în caz că nu aţi observat. Încercaţi să ascultaţi
ceva din muzică. Bună ziua, doamnelor.
Ai priceput? Aţi priceput
în timp ce muzica se cânta? Aţi descărcat? Totul era acolo! Am mai
vorbit despre asta înainte – totul se descarcă în timp ce muzica se
cântă, coboară direct în voi. Poate că face ca părul de pe braţele
voastre să se ridice, deşi nu prea mulţi au un asemenea păr pe braţe,
din fericire! (râsete) Vă aduce furnicăturile de pe spate, vă face să
respiraţi adânc. Totul era chiar acolo.
Mintea, frumoasa,
frumoasa minte, se miră de asta, se îndoieşte. Spune: „Sigur inventez”.
Chiar dacă aveţi senzaţii în corp, chiar dacă simţiţi aceste lucruri
pretutindeni în jur, mintea spune: “Bine, dar trebuie să aştept ce spune
Adamus.”
Dar iată un joc pe care îl vom juca astăzi: aţi primit
descărcarea. Nu este unică, este descărcarea unor potenţiale. Ce
potenţial veţi juca din cele pe care tocmai le-aţi primit? Cum va
decurge discuţia, acest Shoud?
Depinde de voi, depinde integral
de voi. Eu o să joc orice joc vreţi voi să jucaţi. Am putea să ne
distrăm. Am putea să râdem mult – ah, un mod grozav de a elibera
energie. Am putea fi foarte serioşi. (audienţa răspunde “nu”) Nu, nu,
nu, nu, nu. Nu. Aş putea fi foarte, foarte abuziv cu Vince. (audienţa
răspunde din nou “nu”) Nu. Nu, nu, nu, nu, nu. Nu. Sau putem face
aceasta cu uşurinţă. Putem glisa. Putem aluneca către locul în care
mergem mai departe. Acesta e unul din lucrurile pe care le vom face
astăzi.
Noua Serie
Este a douăsprezecea
serie. 12, un număr cumva important, David, cumva. (râsete) Este format
dintr-un 1 şi un 2. De fapt este… universul îşi are ritmul matematicii
sale. Oamenii au tendinţa de a lucra cu matematica pe scara lui 10.
Universul lucrează cu 12, de cele mai multe ori, nu întotdeauna. Există
dimensiuni care lucrează cu 4, cu 66 şi cu alte numere, încă în general
universul cunoscut are un mod de a reveni mereu la originile sale „12”.
Acum,
am putea să… eu aş putea. O să intru într-o discuţie lungă despre asta
într-o sesiune specială „Să-l întrebăm pe Adamus”, deşi eu nu accept
întrebări. Este doar o sesiune „Adamus povesteşte”. (râsete) Dar o să o
numesc „Să-l întrebăm pe Adamus”, ca să-i facem pe ascultători să se
simtă bine.
LINDA: Nu, hai să terminăm cu asta. Cred că e în regulă – “Adamus povesteşte.”
ADAMUS: Îi dau Lindei o listă. Este ceva ce vreau să fac foarte, foarte curând – „Extratereştri şi îngeri”…
LINDA: Ooh, asta îmi place.
ADAMUS: … „Diferenţa reală” – nu există niciuna. (râsete)
LINDA: Ooh, îmi place.
ADAMUS:
În special acum, în acest timp în care trăiţi, ştiţi că există un
influx de extratereştri şi fiinţe din afară care vin? Probabil că le-aţi
simţit pe unele dintre ele. Sunt mai multe ca oricând altă dată şi nu
sunt aici ca să salveze lumea.
LINDA: Ai spus „Extratereştri versus îngeri” sau…?
ADAMUS: “Extratereştri şi îngeri: diferenţa reală”.
LINDA: Ok. Ooh. “Adamus povesteşte.”
ADAMUS:
O infuzie de extratereştri şi fiinţe străine vine acum. Sunt şi îngeri
care vin, dar nu sunt aici neapărat ca să salveze planeta. Nu sunt aici
ca să vă ajute neapărat. Şi aş vrea să spun o istorie ce dezvăluie tot,
împreună cu Kuthumi, da, unul lângă altul, despre îngeri şi
extratereştri. Aşa că hai să facem asta, Linda, dacă îţi poţi nota…
LINDA: Unul lângă altul?
ADAMUS: Unul lângă altul.
LINDA: Cum o să fie?
ADAMUS: Ridică-te o clipă. (râsete) Treci acolo.
LINDA: Mă simt vulnerabilă.
ADAMUS:
Aşa că mai întâi… mai întâi o să fiu eu (râsete, căci Adamus se aşează
pe scaunul lui Geoff), iar apoi va fi Kuthumi. (mai multe râsete, căci
se aşează pe scaunul Lindei)
LINDA: Îţi mulţumesc pentru claritate.
ADAMUS: Nu mai e nevoie decât să se înregistreze.
Aşa
că aş vrea să avem şi o discuţie despre “12.” Este un număr întrucâtva
important. În cazul nostru, cu Shaumbra, al călătoriei în care ne-am
aflat în aceşti ani, 12 este semnificativ fiindcă ajungem la sfârşitul
unui ciclu, trecem într-un ciclu nou.
Acum, ciclurile, în
general, nu încep şi nu se încheie brusc. Nu îl încheiem pe 11, pentru
ca mai apoi să trecem la 12, iar apoi sărim la 13. Cumva se suprapun.
Din acest motiv simţiţi multiple energii, multiple niveluri de
conştiinţă în acelaşi timp. Însă este semnificativ pentru că noi, ca
grup, ieşim din Zona Trezirii, în acest an, pe măsură ce ne continuăm
discuţiile. Vom trece dincolo de aceasta, vom trece la următoarele
niveluri, despre care aş vrea să vorbesc astăzi.
Da, veţi mai
avea unele din simptomele trezirii. Veţi mai avea unele reziduuri, dar
veţi descoperi acum că aceste lucruri noi despre care vom vorbi azi se
vor juca şi ele.
Deci Cauldre a întrebat, alţi membri din staff
au întrebat de numele următoarei serii, iar eu am spus: „Da”. Ei au
continuat: “Adamus, care e numele următoarei serii?” Eu am spus: „Da”.
Uneori logica umană e greu de înţeles. Cauldre a devenit puţin frustrat
şi… (Adamus închide un ventilator) Nu-mi plac aparatele astea. Pe al tău
poţi să-l ţii (către Linda). Al meu se închide.
LINDA: Mulţumesc.
ADAMUS: Tu poţi să fii dată peste cap de acele energii, eu nu.
Uneori
am dificultăţi cu logica umană. Cauldre m-a mai întrebat încă o dată:
„Care este numele următoarei serii?” Eu am răspuns: „Da, este Seria
Următoare”! o să numim această serie – şi aş vrea să fie scrisă aşa
(Adamus scrie), o să explic mai târziu – “(Următoarea),” “(Următoarea)
Serie,” pentru că reprezintă trecerea la nivelul următor pentru noi
toţi. Pentru toţi cei care sunt încă aici, cei care nu au renunţat şi
pentru cei ce ni s-au alăturat pe cale, vom trece la nivelul următor. Va
fi încântător, alteori frustrant. Va fi dincolo de ceea ce vă puteţi
imagina acum. Va fi… cred că ne vom distra mult. O să împărtăşim
aventura împreună. Aşa că fie “(Următoarea) Serie,” dacă vreţi să o
scrieţi astfel.
Unde sunteţi?
Înainte de a începe, aş vrea ca Linda să ducă microfonul în sală, împreună cu premiile Adamus.
LINDA: Da, domnule!
ADAMUS:
I-au mai rămas puţine, trebuie să mai comand. Împreună cu premiile
Adamus şi cât ne pregătim, vreau să mulţumesc tuturor pentru că s-au
îmbrăcat elegant pentru această ocazie specială. (râsete, căci Adamus
îşi dă ochii peste cap, ironic) Da, Cauldre m-a îmbrăcat în pijamaua mea
infantilă, imprimată cu ananaşi. (multe râsete, căci Adamus se referă
la cămaşa în stil hawaian pe care o poartă Geoff)
LINDA: Tu ai spus „exprimaţi-vă”. Este o exprimare.
ADAMUS:
Făceam progrese şi învăţam onorarea – nu să mă onoraţi pe mine, ci pe
voi – făceam asemenea progrese, iar apoi să vedem cum se prăbuşeşete
totul. Însă…
LINDA: Nu eşti încântat de Kaua’i? Nu o să fii acolo?
ADAMUS: Nu o să port asta în Kaua’i.
LINDA: (râzând) O să porţi şi lucruri mai rele de atât! (Adamus râde)
ADAMUS:
Întrucât Linda este pregătită, o să adresez întrebarea: unde vă aflaţi
acum? Unde sunteţi? Vreau ca voi să răspundeţi din această perspectivă.
Hai să spunem că sunteţi reporter de televiziune şi faceţi un reportaj
despre voi. Ieşiţi în afara voastră o clipă. De obicei reporterii de
televiziune au cam 30, 40 de secunde pentru a relata o ştire, aşa că
fiţi succinţi. Unde sunteţi acum? Unde sunteţi acum? Dacă vrei, Linda...
LINDA: Plăcerea mea.
ADAMUS: O să avem voluntari din audienţă.
LINDA: (dă microfonul cuiva din sală) Tu te-ai oferit! (râsete)
ADAMUS: Este voluntariatul Noii Energii.
GREG: Da. Ok, sunt pe culoarul rapid…
ADAMUS: Culoarul rapid.
GREG: … de fapt procesul de integrare.
ADAMUS: Ce înseamnă asta de fapt pentru audienţa noastră online, care nu are nicio idee despre ce vorbeşti?
GREG: Înseamnă că atunci când am venit azi m-am gândit: „Nu-mi mai pasă ce spune Adamus. Mă duc acolo ca să fiu cu familia”.
ADAMUS: Excelent. Un… două premii Adamus pentru el.
LINDA: Oh, haide. Am o rezervă limitată!
ADAMUS:
Două premii Adamus pentru că nu este vorba despre ceea ce eu spun. Tot
ceea ce fac este să vă aduc înapoi ceea ce spuneţi. Aşa că… excelent.
LINDA: Goleşte buzunarele.
ADAMUS: Nu am bani azi.
LINDA: Goleşte buzunarele.
ADAMUS:
Cauldre i-a lăsat pe toţi acasă, cred. Hai să vedem, are o bomboană de
mentă, pentru respiraţie, dar cred că o să aibă nevoie de ea.
LINDA: Celălalt buzunar.
ADAMUS: Nimic. Excelent, două premii Adamus.
LINDA: Ok, rezolvat.
ADAMUS: Ok, următorul.
LINDA: Altcineva?
ADAMUS: Unde vă aflaţi? Sunteţi reporterul propriei vieţi. Unde vă aflaţi? Cum aţi spune asta succint?
CAROLINE: Unde mă aflu astăzi.
ADAMUS: Da. Ce mai faci? Ei bine, cum ai face o prezentare succintă a vieţii tale în general, în acest timp?
CAROLINE: Azi mă gândesc la a mă ridica deasupra durerii, pe care, evident, eu am creat-o.
ADAMUS: Ah.
CAROLINE: Şi să descopăr bucuria şi frumuseţea din toate acestea.
ADAMUS: Excelent. Te gândeşti, iar exact asta o să scriu. Bun. O să-ţi placă ziua de azi. Mulţumesc. Următorul.
SHAUMBRA 3 (femeie): Sunt în tranziţie.
ADAMUS: Tranziţie. O să te văd în curând pe partea cealaltă? (râsete)
SHAUMBRA 3: Nu acel gen de tranziţie. E cumva de la…
ADAMUS: Te bucuri de tranziţie?
SHAUMBRA 3: Ei bine, asta e ceva relativ.
ADAMUS: Adevărat. Mai bună decât unele lucruri, mai rea ca altele.
SHAUMBRA 3: Da.
ADAMUS: Ce tranziţie faci sau…
SHAUMBRA 3: De la un uragan de categoria 5, ultimii câţiva ani din viaţa mea, la centrul paşnic.
ADAMUS: Exact. Şi ai găsit acel centru paşnic?
SHAUMBRA 3: În unele zile.
ADAMUS:
În unele zile. Ce-ar fi dacă te-aş anunţa de la biroul meu de ştiri că
probabil nu vei găsi niciodată acel lucru „paşnic”? Asta e valabil
pentru voi toţi. Dacă voi căutaţi ceea ce este paşnic, aţi greşit
grupul. (râsete) Clar aţi greşit grupul.
LINDA: Încuiaţi uşile!
ADAMUS:
Există medicamente pentru „paşnic”, dar noi nu vom fi paşnici. Vă spun
asta chiar acum. Vom intra în dinamism, entuziasm, energie vibrantă,
uluitoare, dincolo de dincolo, dar nu va fi paşnic. Este în regulă?
SHAUMBRA 3: Îmi place „vibrant”. Vibrant e bine.
ADAMUS: Vibrant, da. Ok. Dar tu eşti în tranziţie, unde te afli în acea tranziţie? Eşti pe partea asta, pe partea aceea?
SHAUMBRA 3: Merg mai mult spre partea vibrantă.
ADAMUS: Mai mult spre partea vibrantă. Ok, bine. Bine. Atunci o să te bucuri astăzi, sper. Următorul.
JOE: Ăăăă… (Kerri îi spune ceva)
LINDA: Este pregătit de altcineva! (râsete)
JOE: Este puţin de „nu ştiu”. Puţin de „nu ştiu”.
ADAMUS: Nu ştiu. Bine. Îţi place asta? Nu ştiu! (râsete)
JOE: Mă simt mulţumit.
ADAMUS: Da.
JOE: Mă simt mulţumit.
ADAMUS: Mulţumit. Cu adevărat? Cu adevărat.
JOE: Ei, e cam nebunesc.
ADAMUS: Ştii că e un păcat să-l minţi pe Adamus? (râsete) Ştii ce se petrece?
JOE: În regulă.
ADAMUS: Ok. Dă-i înainte. Unde te afli?
JOE: Ei bine, eu doar… nu ştiu… abia ce am ieşit dintr-o furtună uriaşă.
ADAMUS:
Da. O altă uriaşă… o altă furtună masivă! Actualizarea ştirilor: Joe
trece printr-o nouă furtună uriaşă! (râsete) Anul trecut Joe a fost
într-o furtună uriaşă. Cu încă un an înainte, Joe a fost în altă furtună
mare. Lui Joe îi place să treacă prin furtuni uriaşe.
LINDA: Brutal.
JOE: Cred că da.
ADAMUS:
Da, da. Este în regulă. Este absolut în regulă cât timp recunoşti asta.
Dar atunci când nu o recunoşti, atunci când pretinzi că nu alegi asta,
atunci ai necazuri. Da.
JOE: Da.
ADAMUS: Da. Deci unde eşti acum?
JOE: Aici. (râsete)
ADAMUS: Asta e bine! E profund. Merită nu doar un premiu Adamus obişnuit, ci premiul Adamus „Domnul Incredibil”.
LINDA: Premiul Adamus „Domnul Uluitor”.
JOE: Mulţumesc, Adamus.
ADAMUS:
Hai să… ridică-te, vino aici. Vino aici, ca toţi cei din lume să te
vadă. Da, mă bucur că te-ai îmbrăcat elegant pentru această ceremonie
specială. (râsete) Haide. Am să-l ţin eu. (Adamus ţine microfonul, în
timp ce Joe ţine un pachet pe care i l-a dat Adamus)
JOE: Acum sunt… în esenţă am înnebunit…
ADAMUS: Da.
JOE:
… la multe niveluri nebuneşti, dar am realizat că trebuie să fiu aici
acum. Şi mai simt şi că sinele meu etern vine în Acum. Acesta e procesul
de integrare. Pentru mine, e cel mai bun mod de a descrie asta.
ADAMUS:
Dar ceea ce nu recunoşti tu este că e uluitor. Tu priveşti din
perspectiva – din perspectiva proastă a televiziunii – a îndoielii şi a
neîncrederii în tine. Lucrul prin care treci nu e de fapt prea mare.
(râsete) Dar tu acumulezi asta. O transformi în mai mult decât ar trebui
să fie. Cumva te blochezi în asta. O să-ţi spun mai târziu de ce, dar
acum aş vrea ca tu să descoperi cine eşti cu adevărat. Eşti pregătit?
JOE: Da.
ADAMUS: Trebuie să deschizi pachetul.
JOE: Oh. (râsete)
ADAMUS: Da. Nu ţi-am dat doar un tub de carton.
LINDA: Este deja deschis la un capăt.
JOE: Ceva ajutor?
LINDA: Celălalt capăt e deja deschis.
ADAMUS: Un cuţit?
LINDA: O să cadă. O să cadă.
ADAMUS: Oh, Garret! (Garret îi dă un briceag lui Joe)
LINDA: Este deschis deja. (râsete) Nu-i daţi lui Adamus cuţitul.
ADAMUS:
Ai făcut asta într-o viaţă trecută, când te-am dat afară. Era o sabie.
Era ceva mai mare. Dar… şi asta este… (audienţa aplaudă şi ovaţionează
când Joe ridică un obiect de metal ce formează cuvintele “Domnul
Uluitor”)
Şi, ştii – nu am terminat, Domnule Uluitor – este o
problemă de perspectivă şi este o problemă de potenţiale. La care vrei
să priveşti? Pe care vrei să te concentrezi? Pe furtuni? Apoi se va
petrece. Sau Domnul Uluitor? Nu înţeleg de ce un om, de ce tu, nu ai
vrea să te concentrezi pe a fi Domnul Uluitor. Este mai amuzant să te
concentrezi pe furtuni? (cineva spune “Nu”) Da. Da. Cine a spus nu?
(râsete, căci Adamus scrutează audienţa)
LINDA: Daţi în vileag.
ADAMUS:
Ai dreptate. Logic, nu ar trebui să fie mai amuzant să te concentrezi
pe furtuni, dar o faci. Totuşi o faci. Are o anumită energie, o atracţie
ce te trage în furtuni, dar în acelaşi timp ai pe birou o plăcuţă ce
spune: „Domnul Uluitor”. Nu vrei să te uiţi la ea, vrei să te uiţi la
furtuni.
Un soi ciudat de logică spune: “Trebuie să termin cu
furtunile înainte de a putea recunoaşte că sunt Domnul Uluitor”, aşa că
întotdeauna cureţi furtuni sau mereu te lupţi cu ele. Mereu te lupţi cu
morile de vânt. De ce? Eşti şi Domnul Uluitor, iar într-acolo o să
mergem acum. Vom vorbi în (Următoarea) Serie despre potenţiale şi despre
cum le alegeţi în viaţa voastră. Există ceva…
LINDA: Semnul arată foarte bine pe fundalul cămăşii tale.
ADAMUS: Aşa e.
LINDA: Da.
ADAMUS:
Nu pe cămaşa asta. Poate pe fundalul pantalonilor, dar… (râsete) Poate
pe cap, însă… (mai multe râsete, căci îşi pune semnul pe cap) Copilării.
Deci… da. Se potriveşte.
Aşa că există o dependenţă pe care aţi
avut-o cu toţii, iar acum o vom curăţa, o dependenţă de furtuni, de
dramă, de nevoia de îmbunătăţire, de toate celelalte. Am terminat cu
astea acum, nu-i aşa? Nu-i aşa? (audienţa răspunde „Da” şi aplaudă)
JOE: Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc, Adamus, foarte mult.
ADAMUS:
Încă nu am terminat cu tine. (râsete) Aşa că trebuie să spun cu
adevărat că prima dată când am simţit dovada acestui lucru a fost la
recenta noastră adunare de la Munchen, unde am simţit că Shaumbra este
realmente gata să meargă, să scape de această dependenţă, să înceteze să
se mai concentreze pe furtuni.
Furtunile sunt reale. Furtunile
din viaţa voastră personală şi toate celelalte sunt reale. Nu e vorba
despre a le împinge în adânc, a le nega sau a le depăşi. Niciodată nu le
veţi depăşi. Este vorba despre ce potenţial alegeţi. Seria (Următoare)
se va referi la potenţiale. Veţi fi sătui de mine, care voi vorbi despre
potenţializare şi potenţiale, veţi vrea să… (Adamus simulează că
vomează) Dar este adevărat, cu adevărat este. Este următorul pas în
calitate de creator conştient şi este exact aici.
Aşa că aş vrea
să pui acest semn pe bordul maşinii, iar când ajungi acasă să îl pui pe
noptieră, pentru că este potenţialul pe care l-ai putea alege. Nu e
nevoie să alegi doar veştile proaste. Îl poţi alege pe Domnul Uluitor.
Dar
trebuie să te întreb înainte de a le lăsa să pleci, poţi să accepţi că
eşti Domnul Uluitor? Nu mă minţi. Ai mai făcut-o azi. Poţi accepta că
eşti…
JOE: Fie ce o fi.
ADAMUS: Poţi accepta că eşti Domnul Uluitor?
JOE: Da.
ADAMUS:
Poţi accepta asta chiar şi când lumea din afară îţi spune că eşti un
tont? (râsete) E valabil pentru voi toţi. Voi aţi pregătit să fie
astfel. Voi aţi creat toate dovezile, dovezile exterioare, ca să spuneţi
că… orice ar fi – nu meritaţi, sunteţi tonţi, sunteţi rataţi, sunteţi
mincinoşi. Sunteţi orice ar fi. Întrebarea este: poţi cu adevărat, cu
adevărat să accepţi asta, ca să nu fie doar câteva cuvinte spuse aici,
în faţă, ci le accepţi cu adevărat?
JOE: Da.
ADAMUS: Eu…
nu mint. (râsete) Eu pot să accept asta, cu adevărat pot, dar nu mă
folosi pe mine ca exemplu. Poţi să accepţi cu adevărat?
JOE: Da! (mai tare) Da, pot să accept!
ADAMUS: Nu cred. (râsete) Nu, nu, nu, nu, nu. Chiar nu cred. Vrei să crezi. Vrei să crezi. Vrei să o accepţi, însă…
LINDA: Poate să-ţi spună să te duci naibii? (râsete)
ADAMUS: Da, da, da. Cumva mi-aş dori să o fi făcut. (mai multe râsete)
JOE: Du-te naibii!
ADAMUS: Iată! Bun. Acum, doar ca să-ţi amintesc, ca să ancorez asta, te rog să închizi ochii. Închide ochii.
LINDA: Eu nu aş face-o.
ADAMUS:
(râsete, căci Adamus face un semn pe fruntea lui Joe cu o carioca) Asta
e tot! Doar puţin… da, asta e. Îţi va aminti de acordul pe care l-ai
făcut cu tine chiar aici.
JOE: Mulţumesc.
ADAMUS: Pare interesant? O să mergi în public aşa? (râsete, căci Kerri spune: “Nu!”) Aşa că îţi mulţumesc, Domnule Uluitor.
JOE: Mulţumesc.
ADAMUS: Domnul Uluitor! (aplauze)
LINDA: Fruntea lui arată ca de Miercurea Cenuşii.
ADAMUS: Absolut.
LINDA: Este Miercurea Cenuşii, da, da.
ADAMUS: De unde crezi că emană multe probleme?
LINDA: Hello.
ADAMUS: Ok, următorul. Cine urmează?
LINDA:
Oh, aşteaptă. Steven Green a făcut premiul pe baza indicaţiei tale că
el el era Domnul Uluitor, aşa că îţi mulţumim, Steven Green.
ADAMUS: Mulţumesc, Steven Green. Mulţumesc. (aplauze)
LINDA: Cine urmează? Uşor.
ADAMUS: Am observat că nu există un premiu „Doamna Uluitoare” şi…
LINDA: Mai târziu. (râsete)
ADAMUS: Da. Unde eşti acum, Ricki?
RICKI:
Sunt la limita a ceva ce este foarte incitant şi nu contează că nu ştiu
exact ce este, pentru că eu doar… ştiu că sunt în procesul descoperirii
a ce este.
ADAMUS: Vrei una din astea? (arată o carioca)
RICKI: Nu. (Adamus râde)
ADAMUS:
La limită. Ok. Înţeleg ce spui. Este o scuză ieftină. Cu adevărat,
pentru voi toţi. Ştiţi, este precum… precum un morcov. Ştiu că îl simţi,
dar de cât timp îl simţi?
RICKI: E adevărat, de mult timp.
ADAMUS:
De mult timp, mulţumesc. Ştii, de fapt este un semn bun când începi să
te simţi la limita unei treceri, unei mari treceri. Cu adevărat e un
semn bun. Înseamnă că aţi parcurs drum lung în trezire, căci în cele din
urmă poţi simţi. Dar mai există o dinamică foarte interesantă a
energiei în care oamenii se joacă cu ei înşişi pentru a se ţine la
limită.
La limită este cumva senzual. Nu în sensul acela… în
regulă, astfel (râsete), dacă stau să mă gândesc. E chiar după colţ.
Aproape că se petrece, e chiar acolo. Ademeneşte şi seduce şi este, cum
ar spune Kuthumi, sexy, să fie chiar acolo. Dar după un timp acea
energie cumva se întoarce împotriva voastră, pentru că începeţi să fiţi
deprimaţi şi istoviţi energetic, pentru că e ca şi cum vă spuneţi: “Ei
bine, unde este?” Ei bine, voi aţi stabilit să fie în afară şi să stea
acolo şi se va supune. Se va supune până când voi veţi schimba cu
adevărat dinamica sa.
Ricki şi voi toţi, trebuie să vă spun acum
că nu vă puteţi gândi calea de ieşire din acea limită. Trebuie să vă
împing peste margine sau vă împingeţi voi înşivă peste margine. Dar asta
e bună. E bună. La limită. Dar astăzi hai să transmutăm aceasta în a fi
în flux, în jocul vostru, cu Noua Energie a voastră, de a fi integraţi
cu spiritul vostru. Mulţumesc. Următorul.
LINDA: Eşti sigură că eşti pregătită?
EDITH: Bună, Adamus.
ADAMUS: Hello, Edith.
EDITH: Eu Sunt Cel Ce Sunt în această sală a bucuriei.
ADAMUS: Da.
EDITH: Şi este Ok.
ADAMUS: Absolut! Genial. Un premiu. Un premiu. Chiar crezi asta?
EDITH: Absolut.
ADAMUS: Bun. Am încredere în tine. Nu m-ai minţi niciodată. (câteva râsete)
LINDA: Zău?
ADAMUS: Da, mulţumesc. Încă unul.
LINDA: Încă unul?
ADAMUS: Încă unul.
LINDA: Hai să încercăm cu cineva… oh, aici. E bine.
SHAUMBRA
7 (femeie): Ah, cern potenţiale. Ele vin constant la mine. Le explorez.
Le privesc. Le simt. Călătoresc cu ele. Şi nu mă pot hotărî.
ADAMUS: Ah!
SHAUMBRA 7: Ah!
ADAMUS: Ah!
SHAUMBRA 7: Ah!
ADAMUS: Ah, asta e bună.
SHAUMBRA 7: Ah! Ah!
ADAMUS:
E foarte, foarte bună. Aşa, explorarea potenţialelor. Aş spune că
merită un premiu. Explorarea potenţialelor. Unii dintre voi… fiecare
dintre voi a făcut asta. O faceţi în vis. Are loc multă explorare a
potenţialelor sau potenţializare. Din acest motiv lucrurile sunt aşa cum
sunt acum. Au tendinţa de a fi mai vii, mai pline de viaţă şi se
schimbă foarte, foarte repede, aşa cum aţi schimba voi programele la
televizor.
Voi exploraţi potenţiale, dar acum vine partea
importantă pe care ai menţionat-o, partea umană ce spune: “Pe care să-l
aleg?” Ceva face click la acest punct – vom vorbi despre asta într-o
clipă – care spune: “E periculos. De ce să aleg doar unul? Sau dacă aleg
şi este cel greşit?”
Sau, de fapt, o altă parte din voi spune:
“Simpla explorare a potenţialelor este în sine foarte recompensatoare,
de ce să mă dedic?” De ce să mă dedic? De ce să urmez marele „D”? Iar
motivul pentru care să vă dedicaţi este pentru că, după un timp, simpla
explorare, fără alegere, va fi ca şi cum aţi mânca vată de zahăr
dimineaţa, la prânz şi seara, ca şi cum aţi mânca mult zahăr şi vă
simţiţi bine, însă potenţialele au nevoie să vină în realizare, în
manifestare. Iar pentru supravieţuirea corpului de conştiinţă uman – a
minţii, a corpului fizic – este nevoie de asta. Este nevoie ca ele să
fie aduse, altfel intraţi cumva într-un foarte ciudat tip de
dezechilibru. Nu neapărat mental, însă un fel de dezechilibru energetic.
Aşa
că, din nou, vom vorbi despre aceasta azi. Se pare că vom vorbi despre
multe azi. Hai să respirăm adânc. Hai să trecem la pasul următor.
Mintea
Alaltăieri am făcut un experiment cu presa pe Internet, cu Shaumbra şi
cu alţii din întreaga lume. A fost un experiment pe care am vrut să îl
facem înainte de a-l face şi aici, în acest Shoud. Era vorba despre
minte, iar unul dintre lucrurile pe care fiecare dintre voi îl
experimentează acum, chiar acum, într-un mod foarte frumos, dar uneori
confuz, este trecerea dincolo de minte, iar acesta e un lucru dificil.
Aşa
cum am spus în discuţia noastră de la radioul de pe Internet, mintea
este foarte programată. Mintea este foarte susceptibilă la programare,
mai întâi de toate. Este mult programată de multe, multe vieţi – multe,
multe, multe vieţi de programare, îndoctrinare, un set constant de
informaţii, reglementări şi reguli ce are loc în minte. Mintea a fost
legată de conştiinţa de masă. Conştiinţa de masă, în cea mai mare parte,
nu face decât să guverneze, că conducă, să gestioneze şi să manipuleze
activităţile minţii oamenilor. Conştiinţa de masă.
Acum, voi vă
gândiţi la conştiinţa de masă ca la ceva mai mare poate. În felul în
care conştinţa de masă lucrează acum, îşi are tentaculele în fiecare om
de pe Pământ ce este interconectat cu toţi ceilalţi oameni, este
infiltrată de extratereștri şi îngeri, iar astfel controlul şi
manipularea iau o formă foarte intensă.
Oamenii sunt, ei bine,
hipnotizaţi, absolut hipnotizaţi, iar fiecare dintre voi cunoaşte şi
simte asta. O parte din voi de ani de zile se revoltă împotriva sa. De
când aţi venit pe Pământ în această viaţă o parte semnificativă a
voastră s-a revoltat împotriva acestui lucru. A durat multe, multe
vieţi.
Cu ani în urmă, Tobias a vorbit despre eliberarea
conştiinţei de masă, aşa că aţi pus în mişcare angrenajul mecanic care
să facă asta. Aţi atins un anume punct şi e nevoie de mai multă – nu e
chiar cuvântul potrivit – ci de o alegere mai agresivă, mai hotărâtă,
mai mare de a ieşi din conştiinţa de masă şi din propriul blocaj al
minţii. Propriul vostru blocaj al minţii. Am dat un exemplu alaltăieri
seară. Este un catch-22.
Iată şi exemplul, dacă nu sunteţi
obişnuiţi cu catch-22, exemplul pe care l-am folosit alaltăieri seară.
Lucraţi într-o clădire, hai să spunem că e o clădire de20 de etaje,
foarte înaltă şi foarte securizată, cu foarte puţine ferestre. Totul în
acea clădire este controlat, de la fluxul de aer până la cel al
energiei, al apei, pentru cei care au acces să intre şi să iasă din
clădire.
(pauză, cât timp Adamus gustă din mâncarea aflată în
spatele sălii) Hmmm… interesant. Shaumbra consumă lucruri foarte
interesante. Nu e o judecată, doar… (tuşeşte) o observaţie.
LINDA: Ce ai mâncat?
ADAMUS:
Gunoaie. (râsete) Şi alunecă pe gât cu autorul unui lichid ca o
putrefacţie rece. (mai multe râsete, căci mai ia o gură de suc acidulat)
Abia aştept să mă întorc într-o zi pe Pământ. (râsete)
Astfel că
lucraţi în acea clădire foarte securizată. Este intens monitorizată,
sub toate aspectele, iar voi vreţi să ieşiţi din clădire. Vreţi să
părăsiţi clădirea, căci cine ar vrea să stea în interior 24de ore pe zi,
şapte zile din şapte? Vreţi să ieşiţi. Să vă duceţi la o plimbare în
parc şi să vedeţi ce se mai petrece, pentru că ştiţi şi că toată
informaţia pe care o primiţi în interiorul acelei clădiri, cea cu care
sunteţi hrăniţi, informaţia la care aveţi acces prin Internet şi alte
canale este intens controlată şi reglementată. O parte din voi cu
adevărat vrea să iasă, realmente vrea să părăsească clădirea.
Aşa
că începeţi să-i întrebaţi pe alţii: “Cum se iese?” Ei răspund: “Oh, e
uşor, relativ uşor. Trebuie să treci strada şi să intri în cealaltă
clădire ca să primeşti un permis ca să poţi ieşi din clădirea asta”.
(pauză) Ar trebui să izbucnească hohote acum. (râsete)
LINDA: Mai vrei nişte mâncare mizerabilă, nişte gunoi?
ADAMUS:
Acesta este un catch-22 spiritual, un catch-22 mental-spiritual.
Încercaţi să vă tăiaţi calea în afara acestei limitări. Totul este
centrat în minte. Voi încercaţi să ieşiţi din ea. Ştiţi că mai este ceva
acolo, în afară. Ştiţi că mai sunt alte dimensiuni chiar aici,
pretutindeni în jurul vostru. Ştiţi asta. Vreţi să o credeţi. Încercaţi
afirmaţii, iar ele nu funcţionează deloc. Afirmaţiile sunt mentale.
Afirmaţiile şi toate celelalte lucruri – am vorbit despre asta
alaltăieri, încă n-am primit emailuri furioase – însă toate micile
ceremonii, toate afirmațiile şi incantaţiile şi toate celelalte sunt al
naibii de mentale. Sunt o glumă! Este o glumă care vi se face. Credeţi
că dacă aliniaţi cristalele într-un fel anume, dacă vă duceţi să staţi
afară când stelele se aliniază, orice ar fi – este o uriaşă glumă
nenorocită. Nu e nimic spiritual în ea. Este mentală. Este mentală şi
pretinde că e spirituală, iar voi aţi căzut în capcană. La naiba, voi
aţi creat multe aşa! (Adamus râde) Râsete? (audienţa râde politicos)
LINDA: Ar trebui să-ţi facem un indicator?
ADAMUS: Avem nevoie de un indicator.
LINDA: O să fac rost de unul.
ADAMUS: Aş vrea ca cel puţin ascultători online să creadă că primesc nişte…
LINDA: Sigur, da, da. O să-ţi facem rost de un indicator.
ADAMUS:
Astfel că aici sunteţi. Acea clădire este simbolul minţii voastre:
foarte reglementată, foarte închisă din interior şi din afară,
supracontrolată, nu de forţe demonice din afară, ci doar de succesiunea
de evenimente care are loc pe planetă. De fapt nimeni nu controlează
conştiinţa de masă. Numai voi vă controlaţi creierul, dar încercaţi să
ieşiţi din blocajul minţii. Încercaţi să ieşiţi din închisoarea minţii
folosind instrumente ale minţii.
Iar când aţi vorbit mai devreme
despre senzaţia că este aproape acolo, despre faptul că sunteţi la
limită, acesta e un alt joc al minţii. Mintea se adaptează rapid şi
spune: “hai să fim la limită tot timpul”. Oooooo! Mintea încă mai
controlează.
Gândirea, simpla explorare a potenţialelor fără
aducerea lor pe Pământ – toate sunt mentale. Toate sunt lucruri ale
minţii. Voi încercaţi să ieşiţi din minte sau să treceţi dincolo de ea
folosind instrumente pe care mintea însăşi le-a creat. Şi nu puteţi.
Acele instrumente sunt create foarte inteligent, încât doar vă vor
afunda. Niciodată nu or să vă scoată la suprafaţă. Doar vă vor afunda
tot mai adânc.
Aşa că atunci când începeţi să exageraţi cu
numerologia, cu sacra voastră numerologie… numerologia voastră sacră
este unu. Unu! Voi! Doar voi. Este singurul număr sacru ce există!
(râsete) Era să spun alt cuvânt, dar nu, lui Cauldre nu-i place.
Primeşte emailuri neplăcute când eu spun raha… ăăăă, cuvinte urâte.
Aşa,
dar mintea voastră este o glumă, pentru că acum v-a implicat şi pe voi.
Trece prin ceea ce este numerologia voastră sacră? Ce e cu… scuze… cu
astrologia voastră? Astrologia are o anume valoare – am predat-o şi eu
în viaţa în care am fost Saint-Germain – într-o anumită măsură, dar în
cea mai mare parte a timpului oamenii o folosesc greşit şi o abuzează,
iar asta e mintea lor. Mintea lor. Ei cred că este un instrument de a se
elibera, de a ieşi din închisoarea minţii. Mintea râde, spune: “Rămân
cu tine, iubire. Nu ieşi nicăieri. Nu pleci nicăieri”. Şi, vedeţi voi,
nu contează ce este, nu aleg ceva anume, însă la un anume punct mintea
ajunge acolo, înhaţă totul, îl manipulează şi îl foloseşte pentru a săpa
şi mai adânc.
Aţi văzut filmul – sunt sigur că mulţi dintre voi
l-aţi văzut, e filmul vostru –Matrix? Matrix – foarte, foarte simbolic
pentru mersul înainte şi înapoi, pentru această structură, această
halucinaţie. Aşa că întrebarea este, la un anume punct… apropo, nu e
nimic în neregulă cu mintea. Este modul în care a fost programată şi
manipulată. În esenţa sa nu e nimic greşit. Este uluitoare. Este
minunată. Aşa că întrebarea este: cum treceţi dincolo? Cum… nimeni?
Est KATHLEEN: Respirăm!
ADAMUS:
Respiraţi. E un început excelent. Mulţumesc, Kathleen. Uimitor progres.
Uimitor. Avem nevoie de premiul „Doamna Uluitoare”, pentru tine.
KATHLEEN: Oh, mulţumesc.
ADAMUS: Da, da. O să facem asta pentru tine.
KATHLEEN: Ok.
ADAMUS: Tocmai l-am comandat.
KATHLEEN: Ok.
ADAMUS: Bun. (râsete) Se lucrează la asta chiar acum.
Deci
cum… hai să spunem că sunteţi în minte. Acum, evident, în acelaşi timp
nu sunteţi deloc în minte, pentru că există o parte din voi – oricum aţi
vrea să o numiţi – însă eu o numesc Eu Sunt, voi cei adevăraţi. Voi cei
adevăraţi. Ştie că nu e chiar în regulă, iar mai mult decât orice este
obosită de joc. Vrea să iasă. Vrea să evadeze. Vrea să fie liberă.
Însă minţii i s-a acordat multă conducere asupra voastră. Din nou, nu daţi vina pe ea, doar vă arată dinamicile. Deci ce faceţi?
SHAUMBRA: Ne jucăm.
ADAMUS: Ne jucăm.
KERRI: Tonăm, bem.
ADAMUS: Bem, bem. (râsete, căci şi alţii spun: „bem”) Da.
SHAUMBRA: Cântăm.
ADAMUS: Cântaţi.
LINDA: Kerri primeşte un premiu pentru asta?
ADAMUS: Pentru ce?
LINDA: Băutura.
ADAMUS: Oh, avem în sală pe mai mulţi care au fost beţivi, aşa că, da, un premiu pentru fiecare.
LINDA: Nu am atâtea premii, haide!
ADAMUS: Da, da.
SHAUMBRA (o femeie): Creăm.
LINDA: Ce?
ADAMUS: Premii pentru… da.
LINDA: Oh, te rog! O să rămânem fără.
SHAUMBRA: Creăm.
SHAUMBRA: Dedicare.
ADAMUS: Toate răspunsurile sunt bune. Toate răspunsurile sunt bune.
SHAUMBRA: Încredere.
SHAUMBRA: Ne ascultăm inima.
ADAMUS:
Ne ascultăm inima. Absolut. Fiecare dintre acestea e un răspuns bun.
Încă nu am auzit niciunul prost, iar dacă o să aud vreunul prost o să
zbor până acolo. (râsete)
LINDA: E cineva la microfon.
ADAMUS: Da.
STEVEN: Mi-a dat mie microfonul, nu ştiu de ce.
ADAMUS: Da. Ca să oferi profunzime – sau profanitate – acestui grup.
STEVEN: Unde sunt acum?
ADAMUS:
Nu, nu, nu. (râsete) Steven, de acum să stai în faţă. Mintea ta
cutreieră. Este în regulă. Există medicamente pentru asta. (râsete)
LINDA: Care e întrebarea?
ADAMUS: Întrebarea este – dacă o persoană este în minte, cum iese din ea?
SHAUMBRA: Alegere.
SHAUMBRA: Experienţă.
ADAMUS: Alegere. Toate sunt bune, toate sunt bune.
LINDA: Avem microfoane aici! Avem microfoane!
ADAMUS: Alegeţi, experimentaţi.
SHAUMBRA (un bărbat): Prin epuizarea minţii.
ADAMUS:
Ce?! De fapt este… de fapt este un răspuns prost, este un răspuns prost
şi este un răspuns foarte bun. De fapt e un sfat foarte, foarte prost.
Dar ia ghiceşte! Asta faceţi voi. Totuşi, tu să nu mai faci asta. Dă
microfonul înapoi. Nu vreau să mai spui altceva pe aici. (râsete) De
fapt ar trebui să primeşti un premiu pentru asta. Da.
LINDA: Un premiu pentru un răspuns prost. Îmi place!
ADAMUS:
Ei bine, a fost un răspuns prost – epuizarea minţii –, dar de fapt a
fost foarte real. Deci ce face un om atunci când vrea să treacă de
limitările experienţei umane?
SHAUMBRA: Dizolvăm timpul.
ADAMUS: Epuizează… nu, ce face cu adevărat? E un răspuns plăcut, dar ce anume… nu, nu. Eu ofer acum răspunsul.
LINDA: Scott are un…
ADAMUS: Eu dau răspunsul.
LINDA: Oh, tu… trebuie să-ţi dau şi ţie un premiu? (râsete)
ADAMUS:
Nu. Sunt propriul meu premiu. (râsete şi aplauze) Fiecare dintre voi ar
trebui să fie astfel. Acum este cu adevărat bun. Este foarte bun,
pentru că ceea ce se petrece în mod tipic este că atunci când intraţi în
dinamica aceasta, oricum vreţi să o numiţi, în trezire, ştiţi că
trebuie să vă eliberaţi, iar mintea a devenit limitarea. Nu vă puteţi
înfuria pe minte, dar este limitarea. Este cea care creează o realitate
artificială foarte limitat.
Eu Sunt, inima, oricum vreţi să-i
spuneţi, ştie că mai este ceva acolo, iar acum a intrat în acest fel de
conflict cu… Rămâi cu noi? (către Linda, care a ieşit o clipă din sală)
LINDA: E chiar plăcut acolo. (râsete)
ADAMUS:
Va intra în acest conflict, iar acum veţi avea lupta constantă înainte
şi înapoi. Consumă enorm de multă energie. Dar ceea ce se petrece
deseori, iar în exemplul pe care l-am dat, al lui Buddha, Siddhartha, el
simţea că negarea minţii, a corpului, va aduce spiritul în prim-plan.
Un sfat prost. Un sfat foarte prost.
De ce ar vrea spiritul să
vrea să vină în prim-plan sau divinitatea să vină dacă voi suferiţi?
Dacă vă doare corpul, dacă vă epuizaţi… aproape că vă iese fum pe urechi
uneori, din cauză că gândiţi prea mult. Dar voi încercaţi să ardeţi
vitezele. Credeţi că arderea vitezelor, credeţi că distrugerea corpului o
să vă ofere dintr-o dată un corp nou? La naiba, nu. O să vă aducă
moartea. Ei bine, aceasta, în cele din urmă, o să vă aducă un corp nou,
dar nu cu adevărat. Cumva va fi acelaşi corp vechi, doar renăscut, iar
voi veţi avea aceleaşi probleme, acelaşi probleme mentale.
Aşa că
ceea ce se petrece cu adevărat este epuizarea, iar voi vă gândiţi că
este calea de a anihila mintea. Nu e nevoie să faceţi asta. Nu e nevoie
să faceţi asta. Mintea nu e duşmanul vostru. Cu adevărat nu este. Este
un instrument frumos, nu duşmanul vostru.
Cum să ieşiţi din minte
Ei
bine, tot ce aveţi de făcut – tot ce avem cu toţii de făcut – aş vrea
să facem chiar acum, dar de data asta nu va fi nevoie să blocăm
Internetul, aşa cum s-a întâmplat alaltăieri. Nu e nevoie să provocăm
pene de curent, pentru că vom face asta foarte lin.
Este foarte
simplu, aş vrea să plâng şi să râd în acelaşi timp. Este atât de simplu,
încât aş vrea să facem acest pariu simplu: mintea o să intervină şi o
să spună „Mmm, nu prea cred. El face să fie… nu-i pentru mine. Pentru
mine trebuie să fie mai dificil. Pentru mine trebuie să fie mai… Am
studiat spiritualitatea timp de 18 vieţi, iar ca urmare am nevoie de un
răspuns mai complex”, pentru că e posibil să arunce în aer toată acea
muncă din greu, multă suferinţă, multă căutare. Este foarte simplu.
Sunteţi pregătiţi? (Shaumbra spune: “da, ok.”) Ok.
Este acceptare
absolută. Asta e tot. Acceptare absolută. Nu vă gândiţi la ea. (pauză)
Vedeţi? Vă miraţi. Spuneţi: “Ei bine, stai aşa. Ei bine, cum ar
funcţiona? Adamus, poţi să desenezi asta? Poţi să faci un grafic care să
arate, ştii tu, dacă avem acceptare absolută şi cum evoluează ea?
Asta
e gândire. Acceptare absolută. Aceasta este Eu Sunt. Aceasta e
respiraţia vieţii. Acceptarea absolută a ce? A tot. A tot. Nu începeţi
să creaţi o structură, un tipar şi, ştiţi, un program în 12 paşi. Este
pentru voi, chiar acum, acceptarea absolută. Uau. Uau, acceptarea
absolută. E uşor, nu? Sau este greu. Ce potenţial vreţi să alegeţi?
(Shaumbra spune „uşor”) Uşor. Asta îmi spuneţi acum, dar cum o să fie
mâine, când vă treziţi?
Voi spuneţi „uşor”, dar uneori, pentru că
nu faceţi o alegere conştientă, pentru că spuneţi „uşor, mda”, iar apoi
vă îndepărtaţi de asta, după care vechile controale revin, toate căile
vechi se întorc. Atunci luna viitoare o să spuneţi: „Nu a fost aşa uşor.
A fost chiar greu. Au fost multe furtuni. Am trecut prin atâtea”. Poate
fi realmente uşor. Doar acceptare.
Ce se petrece în acceptare cu
mintea… vroiam ceva pe care să stau în picioare. Ceva înalt, cu… Linda
aduce… Oh, aici. Nu e prea înalt. (stă în picioare pe un scaun) Mintea
are dificultăţi cu acceptarea. Nu este programată pentru acceptare. Este
programată pentru analiza constantă, este programată pentru judecată şi
este programată pentru exprimarea căilor sale mentale stranii prin
dramă şi emoţie. Cu adevărat nu ştie ce să facă cu acceptarea. Chiar nu
ştie.
Astfel că mintea creează acest mare semn de întrebare
atunci când eu spun „acceptare”. Ce este acceptarea? Chiar aveţi nevoie
de cuvinte pentru asta? Chiar aveţi nevoie să pricepeţi? E nevoie să
aveţi un program de acceptare cu care să lucraţi în următoarele şase
luni? Putem să creăm unul! Putem cere o mulţime de bani. Mi-ar plăcea un
workshop despre acceptare. Cinci milioane de dolari, acceptare
garantată. Asta a fost amuzant!
Nu! Nu aveţi nevoie de asta.
Mintea nu ştie cum să-şi pună tentaculele în jurul acceptării, deci ce
se petrece? O ocoleşte. Mintea doar are un moment de gol. Pur şi simplu
ocoleşte. Merge direct în inimă, direct în Eu Sunt, direct în Voi.
Acceptare absolută. (Adamus pocneşte din degete) Pur şi simplu aţi ieşit
din minte.
Şi ştiţi cine se bucură cu adevărat în momentul în care faceţi asta?
DAVID: Mintea.
ADAMUS: Mintea. Mulţumesc. Un premiu pentru David.
DAVID: Mulţumesc.
ADAMUS: Mulţumesc. O să rămânem fără premii azi, apoi o să facem rost de unele frumoase, de aur.
LINDA: Da, sigur, cum să nu.
ADAMUS:
Da, mintea se bucură. Cu adevărat aşa este. Avea nevoie şi vroia ca voi
să faceţi această alegere şi să mergeţi mai departe. Iar acum, acea
mică grăunţă de trecere dincolo de minte, acel mic exemplu, devine acum
Standardul minţii. Acea mică sămânţă. Hai să facem asta împreună.
Aandrah, ai vrea să vii aici şi să faci o respiraţie a acceptării, de un
minut sau două? Hai să facem asta împreună.
AANDRAH: Ok!
Pregătiţi-vă. Vreţi să primiţi? Veţi accepta? Haideţi. Aşezaţi-vă în
corp. Fiţi aici. Vă invit acum să respiraţi foarte adânc. Veţi primi
asta? Veţi accepta tot ceea ce el vă oferă? Respiraţi, respiraţi doar
pentru voi. Respiraţi adânc, adânc. Primiţi. Primiţi şi îndrăzniţi să
acceptaţi această respiraţie, această excepţională respiraţie.
Simţiţi-o. Pe măsură ce curge în corpul vostru, corpul se înmoaie, se
relaxează, primeşte. Acceptaţi această respiraţie, acest dar. Este un
dar extraordinar. Respiraţi. Respiraţi doar pentru voi, doar pentru voi.
Respiraţi
adânc. Simţiţi cum respiraţia încetineşte, intrând tot mai adânc în
abdomenul vostru. Lăsaţi umerii să se relaxeze. Curge în adânc, în
centrul vostru, unde strălucitorul „voi” aşteaptă să primească.
Respiraţi. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc.
ADAMUS: Mulţumesc.
Dragi Shaumbra, acesta e un moment „uau”. Uau. (în timpul respiraţiei a
scris Uau pe tablă) Nu a fost nevoie decât de puţină acceptare, puţină
respiraţie şi aveţi fiecare dintre voi… fiecare dintre voi a creat acest
mic exemplu, acest grăunte, o sămânţă a trecerii dincolo de minte.
Nu
e nevoie să vă izbească. Nu e nevoie să provoace o pană de curent sau
să ne întrerupă legătura la Internet şi nici altceva similar. Acest mic
exemplu de trecere dincolo de minte, de a fi în corpul de conştiinţă
total, corpul vostru de conştiinţă total, oferă acum formatul sau
standardul minţii voastre. Ea spune: „În sfârşit”. V-aţi eliberat. V-aţi
eliberat mintea de strânsoare sa rigidă.
Acum, nu e nevoie să
faceţi nimic, cu adevărat, cu excepţia câtorva lucruri despre care vom
vorbi într-o clipă. Nu e nevoie să manipulaţi nimic. Nu e nevoie să
faceţi nimic. Uau, acum se va petrece, iar acesta e lucrul uluitor. Iar
dacă puteţi acccepta asta şi puteţi accepta că procesul deja este
instalat – am făcut asta cu o simplă respiraţie, procesul lucrează acum –
apoi veţi trece dincolo de minte. Nu e nevoie să lucraţi la asta şi nu
va fi suferinţă. Nu va fi nevoie să vă scurtcircuitaţi creierul. Da,
lucruri din viaţa voastră se vor schimba, dar bucuraţi-vă de asta.
Acceptaţi-le. Este uimitor şi veţi avea nevoie de asta acolo unde vă
îndreptaţi.
Scurtă trecere în revistă
O
scurtă trecere în revistă, o împrospătare rapidă. În ultima noastră
serie, seria Maeştrilor, am vorbit destul de mult despre trezire, pentru
a vă ajuta să înţelegeţi de unde veniţi, dar şi pentru a vă ajuta
atunci când îi călăuziţi pe alţii, dacă alegeţi să faceţi asta. Cei mai
mulţi dintre voi o vor face, într-o formă sau alta. Nu e nevoie să fie
prin discursuri sau cuvinte. Poate fi prin artă, prin teatru, prin
ştiinţă, matematică şi alte lucruri.
Astfel că v-am oferit o
înţelegere. Am vorbit despre formele de undă. Voi face asta rapid, ca să
nu vă plictisesc (Adamus desenează formele de undă). Am vorbit despre
forma de undă divină a voastră, despre forma de undă umană, care au fost
în această constantă curgere împreună, pentru ceea ce a părut a fi eoni
de timp. Ele vin mai aproape, se mişcă la distanţă. Aceasta a cauzat
multe cicluri în viaţa voastră, iar ciclurile se desfăşoară în diferite
tipare, în cicluri ale zilelor, lunilor sau uneori, anilor şi uneori
sunt cicluri în cicluri, însă nu contează, nu-i aşa?
Formele de
undă divină şi umană. Aţi ajuns la un punct în care formele de undă se
intersectează în cele din urmă, aici. Punctul „X”, punctul trezirii. Am
vorbit în mai multe din ultimele noastre Shouduri despre această zonă
(dinainte de “X”), perioada în care toţi aţi trecut prin destructurare.
Vă destructuraţi ca pregătire pentru a merge înainte.
Destructurarea
aproape că trebuia să se producă. Este dificil să o ocoliţi.
Altminteri, dacă nu vă destructuraţi, nu creaţi spaţiul pentru voi, cei
noi şi îmbunătăţiţi. Doar vă târâţi vechiul voi, precum… cum se spune…
vechea curvă în rochie nouă.
LINDA: Drăguţ. (râsete)
ADAMUS:
Foarte ilustrativ, foarte ilustrativ. Aşa că treceţi prin
destructurare, care, pentru cei mai mulţi dintre voi, este foarte dură –
vă pierdeţi serviciile, relaţiile, vă luptaţi cu aspectele, cu mintea,
cu voi înşivă. Destructurarea era importantă, totuşi, pentru a reveni la
unele din energiile voastre de bază
Încă mai aveţi efecte
reziduale ale destructurării şi încă le mai simţiţi uneori, dar intraţi
în zona următoare – zona tăcută (arată spre zona din jurul lui “X”).
totul devine foarte tăcut atunci când glisaţi în punctul „X”. Se face
foarte linişte, uneori enervant de linişte. “Unde e tulburarea? Unde e
drama?” pentru aceia dintre voi dependenţi de dramă, pentru aceia dintre
voi cărora le place să se petreacă multe lucruri. Este foarte enervant,
iar apoi faceţi câte un lucru care să vă asigure că primiţi ceva dramă.
Voi spuneţi: “Ce greşesc?” Doar pentru că e liniştit, „sigur greşesc eu
ceva. Vine ceva, ştiu eu. De fiecare dată când s-a mai făcut linişte
înainte, totul se duce naibii.” Da, pentru că voi creaţi astfel. Unei
părţi din voi nu-i place liniştea.
Voi intraţi în zona tăcută şi
aveţi greutăţi în a vă descurca cu asta, dar există şi ceva cu adevărat
minunat în legătură cu ea. Cumva nu mai contează. Mulţi dintre voi aţi
experimentat asta. Nu contează. Nu contează.
Începeţi să
înţelegeţi că drama este cu adevărat hrană emoţională de tip gunoi.
Sunteţi obosiţi de dramă. Vă simţiţi obosiţi de ea, dar nu ştiţi ce mai
este în afară. Într-un fel, voi încercaţi să înlocuiţi drama veche cu un
fel de dramă îmbunătăţită, dar în zona tăcută tinde să nu existe dramă.
Aici v-aţi aflat mulţi dintre voi. Da, încă mai sunt efecte vechi ale
destructurării. Acum, pe baza conştiinţei acestui grup, încotro ne
îndreptăm – unde vă aflaţi voi, de fapt, nu doar încotro ne îndreptăm,
unde sunteţi chiar acum – trecem la pasul următor. Intrăm în zona
următoare. Implică să vă daţi voie să transcendeţi vechile limitări ale
minţii.
Mintea este, probabil, una din cele mai adaptabile,
programabile, flexibile şi uluitoare părţi din voi. Îngerii, fiinţele
angelice, nu au minţi, aşa că nu prea înţeleg ce excepţională este o
minte. Acum sunteţi corp de conştiinţă, cu minte, spirit, corp, gnost,
aspecte şi toate celelalte. Cu adevărat este uluitor. Există fiinţe
non-umane, non-fizice care ar ucide să aibă ce aveţi voi – literalmente,
dacă ar putea. Din fericire, nu pot, aşa că în loc de asta manipulează.
Vor acest lucru.
Vă puteţi imagina? Imaginaţi-vă o clipă:
sunteţi înger, nu aţi venit niciodată pe Pământ. Dar imaginaţi-vă cum ar
fi să contemplaţi că aveţi mai mult decât sinele angelic ceţos şi
difuz, foarte… un fel de… aerian, cred, că este cuvântul potrivit -
integrarea unei minţi, capacitatea de a prelua o formă fizică şi, în
cele din urmă, de a fi în stare să fiţi în formă fizică prin alegere.
Trebuie să experimentaţi asta. Realmente trebuie să intraţi în ea mai
întâi.
Asta vor ei. O doresc pentru că este un fel de împlinire.
Este un fel de… aşa simt ei… de fiinţă avansată. Din acest motiv râd eu
atunci când aud oameni vorbind despre extratereştri, despre cei din
spaţiu, despre civilizaţii mai avansate. Până nu aţi fost în formă
fizică şi nu aţi avut o minte, până nu aţi fost aici, pe Pământ şi nu
aţi integrat Eu Sunt sau sinele divin, nu există nicăieri nicio formă de
viaţă mai avansată. Nicăieri. E doar o grămadă de gunoi mintal.
Dacă
o fiinţă spune că vine dintr-o civilizaţie avansată – mă îndoiesc
foarte tare, iar eu m-am plimbat destul de mult. Nu am întâlnit nimic
mai avansat ca o fiinţă umană conştientă, pentru că voi aveţi corp,
minte şi spirit, pentru că învăţaţi cum să alegeţi, cum vreţi să lucraţi
cu acestea. Vreţi să fiţi fizici sau vreţi să fiţi non-fizici? Vreţi să
fiţi mentali pentru un moment, pentru a pricepe ceva ce necesită
mentalul sau să fiţi divini? Sau cum ar fi o combinaţie a tuturor
acestora? Aceasta este cea mai avansată specie din întreaga creaţie şi
poate fi găsită doar aici, pe Pământ şi poate fi obţinută doar prin
experimentarea vieţilor pe Pământ prin procesul naşterii.
Uau!
Probabil că ar trebui să-mi dau demisia acum! Dar nu o să o fac, pentru
că vreau să vorbesc, aşa că trecem dincolo. Ce se petrece? Se petrece un
lucru interesant. Unii dintre voi au un mic indiciu sau o simţire în
ultimul timp. Alţii abia încep să facă asta.
După “X”
V-am
arătat de luni de zile diagrama liniară, orizontală, în care spiritul
şi divinitatea se intersectează în cele din urmă la punctul “X”, iar
apoi ele se întreţes. Nu mai sunt separate. Ele nu mai curg, acum sunt
întreţesute. Singurul motiv pentru care acest lucru este semnificativ
este că acum aveţi umanul şi divinul în această frumoasă ţesătură. Ele
merg împreună, fără a se mai separa vreodată. Niciodată. Nu puteţi
elimina asta. Nu puteţi merge cu spatele, chiar dacă încercaţi.
Aşa
că am prezentat asta orizontal. Ce se petrece atunci când intrăm adânc
în zona “X” şi începem să ieşim, ceea ce este orizontal se schimbă în…
(Adamus desenează forme de undă ce se intersectează) se schimbă în ceea
ce aţi numi vertical. Cu ce seamănă puţin? (Shaumbra spune: „Cu ADN-ul”)
Absolut! Absolut, cu ADN-ul, căci ADN-ul este în cele din urmă formatul
fizic al unei acţiuni divine. Apare în corpul vostru sub forma
spiralelor. Sunt mai mult de două, apropo. Sunt foarte multe. Sunt
foarte multe. Se ştia la un moment dat că erau până la 12, iar apoi, aşa
cum unii dintre voi ştiu, a apărut a 13-a, cu integrarea masculinului
şi femininului. Unii dintre voi poartă acum 15, 16, 17 spirale, unele
dintre ele încă neactivate, dar aflate în proiect. Au fost construite
pentru lucruri prin care veţi trece foarte, foarte curând.
Astfel
că acum dansul divinului şi umanului se schimbă. Se schimbă, de fapt,
pentru că nu mai sunteţi pe calea liniară prin viaţă. Într-un fel aţi
putea spune că atunci când se petrece schimbarea voi aţi pregătit toate
potenţialele de a transcende timpul şi spaţiu. Iar pentru că este atât
de strâns conectată cu ADN-ul vostru, ADN-ul – lucrarea pe care o faceţi
la nivelurile profunde al ADN-ului în ultimii câţiva ani – începe acum
să se activeze. Începe să se activeze şi nu e nevoie să faceţi nimic. Vă
rog să nu faceţi nimic. Veţi interfera cu procesul. Nu faceţi nimic.
Aşa că este foarte important că aveţi schimbarea de la orizontal,
liniar, la vertical.
Energia începe să curgă diferit de la acel
punct. Curge de deasupra şi vine de dedesubt. Nu vreau să irosesc prea
mult timp cu asta, dar în trecut aţi încercat să aduceţi energia din
ceea ce numeaţi „deasupra” şi nu prea multă venea de „dedesubt”. Toată
stătea acolo, pentru un motiv anume. Era nevoie să continuaţi să aveţi
acel flux de energie în această realitate. Însă acum voi vă aflaţi la
punctul în care nu mai e nevoie ca totul să curgă aici. Nu e nevoie să
vă ţină aici. Începe să curgă în sus. Pe când face asta, pe măsură ce
energiile trec prin frumoasele mişcări de dans, evident că se
intersectează între ele. Aceasta va veni mai târziu să se joace în
discuţiile noastre, însă încep un dans foarte interesant.
Simultan
cu acest format de bază, energia începe să se mişte pe aceste tipare şi
aleargă în toate direcţiile. Mintea spune: “Ei bine, mai devreme sau
mai târziu se vor ciocni”. Nu. Energiile încep să se mişte în toate
felurile, dar în locul vechii energii vibraţionale care putea distruge
integritatea celeilalte, acum ele încep o incredibilă… ei bine,
imaginaţi-vă că este o ţesătură. Imaginaţi-vă că este o tapiserie
cosmică umană. Exact asta se petrece în corpul şi spiritul vostru.
Mintea a tras înapoi. Mintea a avut frâna apăsată, nu ştia cum să iasă
din sine. Era blocată în folosirea instrumentelor minţii, nu ştia cum să
iasă. Noi tocmai am făcut aceasta azi. Într-atât a fost de uşor. Un
cuvânt – acceptare –, ceva respiraţie, iar apoi permiteţi să se
petreacă.
De ce sunt importante toate acestea, altfel decât
plăcerea mea de a scrie pe tablă? Îmi place să scriu pe tablă pentru că
atenţia voastră se concentrează acolo. Unii dintre voi se întreabă dacă o
să mă mai aşez vreodată pe scaun, mai ales Cauldre. Mintea este
ocupată. Mintea este distrasă temporar de toate aceste lucruri fără
sens, iar voi primiţi totul chiar aici. Permiteţi să curgă. Am monitori
ai fluxului în întreaga sală. (râsete) Asistenţii mă ajută şi mă
informează despre acest flux. Trece? În principiu mă anunţă cum stau cu
prezentarea, însă aceste fiinţe angelice spun: “Curge, curge!” Iar dacă
vă întrebaţi ce este, nu vă faceţi griji pentru asta.
LINDA: Care e scorul tău?
ADAMUS: Doar… conştiinţa şi energia se mişcă acum împreună.
LINDA: Care e scorul tău?
ADAMUS:
Oh, 100 la zero. Conştiinţa şi energia se mişcă împreună, iar despre
aceasta este vorba. Vă mai amintiţi că energia şi conştiinţa erau două
lucruri separate? Aţi făcut tot ce puteaţi face ca să le faceţi să
lucreze împreună. Conştiinţa chema energie pentru a încerca să-şi
susţină visele, manifestările, dar ceea ce se petrece acum este că nu
mai e nevoie să fie separate. Este ceea ce eu aş numi conştiinţă
holistică şi energie conţinută în acelaşi vas, în aceeaşi dinamică.
Aceasta este, apropo, ceea ce numim Noua Energie. Ele sunt împreună.
Potenţiale
De
ce sunt toate acestea importante? Ei bine, sunt importante pentru că
acum are loc o dinamică nouă (Adamus desenează) şi imaginaţi-vă că ea
tot continuă. Există o umbră a vechii orizontale. Încă mai există o
umbră a… trebuie să fie, din multe motive… cumva se intersectează aici,
dar este doar o umbră. Este o reamintire. Este un mic marcaj pe cale.
Ce
se petrece acum este că zonele de aici (în interiorul buclelor formelor
de undă ce se intersectează), în acest dans al umanului şi al
spiritului, sunt pline de potenţiale. Potenţiale. Ce este un potenţial?
Este o realitate neexprimată. Potenţialele pot fi măreţe. Pot fi
mărunte. Pot fi pământeşti şi umane sau pot fi cu totul dincolo de orice
aţi cunoscut până acum.
Un potenţial este tot ceea ce aţi putea
fi şi tot ce aţi putea să fi fost. Potenţialele nu sunt… vă rog, vă rog
să nu priviţi potenţialele ca fiind doar ceva din viitor. Aceasta
limitează. Atunci când eu spun „potenţiale”, unii dintre voi gândesc:
„Oh, da, ce este în viitor”. Nu, nu, nu. Care sunt potenţialele în acest
moment? Care sunt potenţialele pentru trecut? Voi spuneţi: „Trecutul
este trecutul”. Nu. Nu, nu, nu, nu. Trecutul a fost doar un potenţial ce
a fost activat sau realizat. Trecutul conţine potenţiale ce sunt la fel
de dinamice sau poate şi mai dinamice decât cele pe care le-aţi ales
sau decât cel care, într-un fel sau altul, şi-a găsit calea spre voi.
Aşa
că trecutul este plin de potenţiale incredibile ce nu sunt negate pur
şi simplu pentru că sunt în trecut. Trecutul conţine… ei bine, trecutul
nu mai este trecutul, de fapt. Trebuie să treceţi de acea gândire.
Gândire. Trecutul nu are legătură cu ce a fost înainte. Trecutul este în
sală chiar acum cu toate potenţialele sale, iar voi nu sunteţi, absolut
nu sunteţi cine credeţi că sunteţi.
Credeţi că v-aţi născut
într-o anume casă şi că aţi avut anumite experienţe şi traume. Credeţi
că sunt ale voastre. NU sunt! Este un potenţial al vostru. Dar dacă voi
sunteţi toate aceste alte potenţiale? Aceste potenţiale sunt ale
voastre, nu aparţin altcuiva. Nu se află într-un mare bazin de
potenţiale la care să vă duceţi şi să le selectaţi. Nu se află în
supermarketul de potenţiale. Sunt numai ale voastre. Şi aceasta este
important. Hai să respirăm adânc. (pauză)
Ceea ce se află aici
sunt potenţialele ce sunt foarte… cum aţi spune voi, viabile. Au fost
create de voi. Au fost imaginate de voi, nu în mintea, ci în inima
voastră, în sufletul vostru. Au fost imaginate de voi şi puse în scenă
în stare de vis – unele dintre ele. Însă există o buclă de potenţiale
chiar aici, aici şi în fiecare dintre zonele corespunzătoare. (buclele
de la intersecţia formelor de undă) Puteţi spune că le-aţi creat aici,
în afară (în afara formelor de undă) şi apoi le-aţi adus aici (în
interiorul spaţiului formelor de undă), pentru că aici veţi începe să
modelaţi realitatea pentru voi, tot aşa cum olarul ar da lutului forma a
ceea ce el sau ea vrea să facă din el. Iar într-acolo ne îndreptăm
acum. Aceasta este (URMĂTOAREA) şi vreau ca (URMĂTOAREA) să fie scrisă
într-un fel anume…
LINDA: Ne-am prins.
ADAMUS: … astfel,
pentru că aceste paranteze simbolizează dansul spiritului. (URMĂTOAREA).
(URMĂTOAREA) intră şi nu va fi vorba doar de explorarea potenţialelor,
ci de alegerea lor, aducerea lor aici, iar aceasta va fi, probabil, una
din puţinele provocări pe care le avem. Cum le aduceţi aici? Ele se află
aici, dar cum le aduceţi aici? Vom trece prin aceasta.
Astfel că
voi vorbi mult despre potenţializare. Este un termen, înseamnă că
sunteţi conştienţi activ de potenţiale. Iar dacă nu vă plac potenţialele
care vin, pe care începeţi să le simţiţi, potenţializarea vă permite să
creaţi orice potenţial nou doriţi – orice potenţiale noi doriţi pentru
voi.
Vom face o potenţializare de grup şi vă voi ruga ca în seria
din (URMĂTORUL) an să facem în grup acest lucru pentru lume sau pentru
alte lucruri din afara voastră. Atunci când vă faceţi potenţializarea,
faceţi-o pentru voi înşivă. Ştiu că niciodată nu urmaţi instrucţiunile
şi nici nu vă faceţi tema, însă motivul pentru care vă cer să faceţi
aceasta în particular este acela că veţi avea tendinţa de a potenţializa
pentru lume.
Nu faceţi asta individual acum. Va interfera cu
procesul propriei potenţializări, cea pentru voi înşivă. Atunci când
veţi putea veni aici, în faţa acestui grup, şi-mi veţi putea spune mie
şi oricui altcuiva că aţi devenit maestru al potenţializării pentru voi
înşivă, atunci va fi timpul să mergem şi să începem să facem asta pentru
lume… voi să începeţi să faceţi asta pentru lume şi pentru alte
civilizaţii. Dar o să facem ocazional.. de fapt vom face câteva
potenţializări pentru Pământ, pentru omenire, pentru toate lucrurile ce
se conectează.
O să facem asta şi pentru Tărâmurile Apropiate. O
să fie distractiv. Urăsc Tărâmurile Apropiate. (Adamus râde) Oh, este
aşa de mult gunoi acolo, aşa de mult gunoi. Este poluat cu gunoi
energetic. Este pasiunea mea să-l curăţ. Eh, e pasiunea mea să-l
curăţaţi voi. (râsete) Tărâmurile Apropiate Pământului sunt cele în care
fiinţele merg după ce mor pentru a continua să-şi pună în scenă
disfuncţiile perpetue. Au uitat că se trece de Tărâmurile Apropiate. Fie
mergeţi în Tărâmurile Cristaline, fie că întoarceţi la tărâmurile
familiilor angelice. Ei zăbovesc pe acolo şi pur şi simplu locul a
devenit… ceea ce era un loc atât de frumos e doar un…
Ştiţi,
motivul pentru care nu-mi place – voi şi cu mine obişnuiam să putem
merge acolo. Eram obişnuiţi să ne putem imagina pe noi înşine acolo
atunci când aveam nevoie de o pauză scurtă, atunci când aveam nevoie să
ne îndepărtăm de rigorile vieţii umane obişnuite. Obişnuia să fie plăcut
şi linişte acolo, iar acum e doar plin de gunoi. Nu mai puteţi merge
acolo, nu mai puteţi găsi un loc liniştit în Tărâmurile Apropiate ca să
vă salvaţi. Aşa că vă forţez cumva.
LINDA: Asta era amuzant?
Potenţializarea
ADAMUS:
Deci potenţializaţi pentru voi. Am făcut o potenţializare de grup… Da, a
fost amuzant. Am făcut de curând o experienţă de potenţializare de
grup, s-ar putea să vă amintiţi. Am vorbit despre energie pentru Pământ.
Ne-am imaginat. Am potenţializat o energie nouă pentru Pământ. Am
vorbit despre poluare, despre vărsarea petrolului din Golful Mexic. Am
vorbit despre asta. În funcţie de perspectiva din care priviţi, a atras
multă atenţie către problema energiei, a poluării şi a responsabilităţii
umane pentru Pământ, căci Gaia pleacă. Nu mâine, dar pleacă. Oamenii
trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru Pământ.
Aşa că
această vărsare a petrolului nu a fost planificată, dar aproape că nu se
putea să nu aibă loc. Aşa că noi am făcut o potenţializare – David a
menţionat asta azi – ce s-a petrecut? Ei bine, ei au trecut prin tot
felul de încercări şi peripeţii pentru a opri petrolul. Nu se putea
opri. De ce? Pentru că era mult prea multă dorinţă din partea lumii de a
auzi de această mizerie, iar ea a adus la suprafaţă alte sub-mizerii –
politice, financiare, ale statelor. Aceste genuri de lucruri vor
continua să se petreacă, în special în următorii câţiva ani, pentru a le
aduce în conştiinţă.
Acestea fiind spuse, noi am potenţializat.
Nu am impus o anume agendă asupra restului lumii, asupra vreunei
companii energetice sau a unei părţi geografice a lumii. Noi am
potenţializat. Ceea ce am făcut noi, aţi putea spune că a fost pulberea
magică presărată asupra tuturor potenţialelor de transformare şi de
transmutare ale alchimiei. Noi am presărat praf alchimic asupra
potenţialelor care nu erau văzute de unele din fiinţele mentale, cu
ochii închişi.
Atunci când l-am presărat, a ajutat ca acestea să
vină în lumină. Acum, nu a fost nevoie ca noi să alegem nimic. Pur şi
simplu le-am adus în atenţie, în conştiinţă, iar apoi am plecat. Am
lăsat ca lucrurile doar să fie. Ne-am imaginat. Aţi fost strălucitori.
Aţi fost strălucitori. De fapt, v-am bănuit pe mulţi că aţi încerca în
taină să vă impuneţi voinţa, spunând: “Oh, o să salvăm delfinii,
balenele, broaştele ţestoase şi orice altceva ar mai putea fi afectat de
vărsarea petrolului”. Lor nu le pasă! Multe dintre ele pleacă, apropo.
Multe dintre speciile care pleacă vor fi înlocuite de specii noi. Lor nu
le pasă. Aceasta e agenda umană.
Aşa că noi am făcut acea
potenţializare şi iată-ne aici, la scurt timp după. Ce s-a întâmplat cu
petrolul? Ce s-a întâmplat cu el? Stă pe fundul oceanului? Au venit
extratereştri să-l soarbă? (râsete) Oh, o să-l bag pe Cauldre în multe
necazuri cu discuţiile mele despre extratereştri. Dar o să vorbim în
profunzime despre ei. Da, am nişte opinii clare.
LINDA: Zău.
ADAMUS:
Zău. Deci ce s-a petrecut? L-au absorbit pe tot cu aspiratoarele lor?
Da de unde. Da de unde. Nu, nu s-a întâmplat aşa. S-a evaporat?
Contează? (Shaumbra spune: “Nu”) Nu. Vedeţi, mintea vrea să intervină şi
spună: “Bine, spune-mi exact ce s-a petrecut.” O să vă spun exact ce
s-a petrecut: a fost transmutat. A fost transmutat! Ce mai aveţi nevoie
să ştiţi? Oh, da, s-ar putea să vreţi nişte cifre şi nişte date, însă în
esenţă a fost transmutat. O parte din el a fost aspirat sau cules de
acolo. O parte din el este în… Aţi observat ştirile? Fiecare canal de
ştiri filmează aceeaşi fâşie de plajă şi o prezintă de parcă toată lumea
este poluată. Dragi Shaumbra, a fost transmutat. A fost alchimizat.
Acum,
din punct de vedere ştiinţific, ce s-a petrecut? Nu prea contează. Aţi
putea spune că s-a evaporat. Aţi putea spune că o parte a sa este prinsă
în chimicalele dispersante ce au fost folosite. Aţi putea spune că o
parte a sa stă pe fundul oceanului. Nu contează. Nu contează. A fost
transmutat şi vă mulţumesc pentru crearea unuia dintre potenţiale, un
potenţial care nu a impus agenda voastră asupra nimănui, ci un potenţial
care a spus: “Hello! Toate resursele omenirii, toate resursele
Pământului, iată o cale minunată de a face asta”.
Nici măcar nu e
nevoie să ştiţi ce cale ştiinţifică, chimică sau matematică este.
Imaginarea potenţialelor nu intră în detalii mentale, nu ajunge la acel
nivel. Nu e nevoie. Este aşa de obositor, aşa de plictisitor. Doar vă
imaginaţi. Doar potenţializaţi, iar ca urmare va fi. Probabil că vă va
speria de moarte în următoarele şase-opt luni, pe măsură ce vom vorbi
despre potenţializare şi cum se poate petrece, cum funcţionează cu
adevărat.
Vom face una chiar acum. Vom face una, mai întâi la
scară globală, iar apoi una individuală. Potenţializarea este
imaginarea potenţialelor. Pe măsură ce vom face asta acum pentru Pământ,
pentru omenire, amintiţi-vă că nu alegem un potenţial ca să-l impunem.
Doar ne imaginăm, poate, scenarii mai largi, mai strălucitoare, mai
magice şi transformaţionale pe care cele mai multe minţi nu le pot
imagina. Dacă nu şi le pot imagina, în general ele nu apar pe radarul
potenţialelor. Aşa că haideţi să respirăm adânc acum şi hai să ne
imaginăm potenţialele. (pauză)
Hai să privim care sunt
problemele umane acum. Hai să ne imaginăm un potenţial… (pauză) Încerc
să mă gândesc la unul care să aibă posibile efecte secundare relativ
rapide. În regulă, hai să intrăm în fizica particulelor. Însă nu este
nevoie să ştiţi nimic despre ea. Nu este nevoie să fiţi fizician. Acum
este nevoie să se înţeleagă cum energia şi particulele intră şi ies din
presupusa realitate. Ele sunt întotdeauna reale, doar că voi nu le
puteţi vedea întotdeauna. Însă acum v-ar ajuta să completaţi multe din
întrebările ştiinţifice şi cosmologice mari. Fizica particulelor. Vedeţi
voi, o particulă poate intra şi poate ieşi din realitate. Poate
călători la mari distanţe, ceea ce aţi numi distanţe într-o clipă,
într-o clipă. Chiar a apărut de curând discuţia dacă există ceva dincolo
de viteza luminii. Da, este, apropo.
Aşa că multe minţi lucrează
la asta, dar sunt foarte mulţi în asta. Hai să ne imaginăm ceva mai
măreţ. Ce se află cu adevărat în centrul dinamicii energiei? Nu e nevoie
să ştiţi nimic despre chimie, matematică, fizică sau altceva. Dar, de
fapt, unii din cei mai mari inventatori, unele din cele mai măreţe minţi
nu prea ştiu multe despre aceasta, dar şi-o pot imagina.
Hai să
respirăm adânc şi hai să ne imaginăm mari potenţiale noi pentru fizica
particulelor, pentru mişcarea energiei, pentru cum funcţionează cu
adevărat. Respiraţi adânc. (pauză lungă) Este aici, doar că nu a fost
recunoscut. E ca şi cum unele din aceste răspunsuri noi şi avansate pur
şi simplu ar sta în aşteptare, aşteptând ca cineva să recunoască că este
cu adevărat uluitor, cu adevărat genial modul în care energia se mişcă
şi curge, modul în care particula intră şi iese din diverse dimensiuni,
din diferitele stări ale realităţii sau diferitele containere ale
potenţialelor.
Ok, am terminat. Acum, eu unul aş mai citi din
când în când ştirile. S-ar putea să vedeţi mari descoperiri în ceea ce
priveşte fizica particulelor. Într-atât este de uşor.
Nivelul personal
Acum
hai să ducem aceasta la nivel personal. Hai să o ducem la nivelul
personal. Potenţiale. Devine dur, pentru ca aveţi toate aceste… văd
potenţiale ce sunt miriade de sfere, milioane, miliarde, fiecare
reprezentând diferite potenţiale, iar ele pot lucra în diverse moduri
unele cu altele. Puteţi combina potenţialele. Le puteţi segmenta. Le
puteţi alege pe oricare le doriţi. Mintea spune: “Ei bine, cum
funcţionează toate acestea? Şi cum să pricepem totul?” Nu faceţi asta. O
experimentaţi. Transcendenţi acea minte. Treceţi dincolo de fluxul
liniar sau orizontal, acum a trecut la forma nouă (verticală). Există
toate aceste potenţiale pentru viaţa voastră.
Am pus de mult
întrebarea – plictisindu-vă pe unii dintre voi – ce vreţi? Am pus
întrebarea pentru că ne îndreptam spre acest moment. Ce vreţi? Iar dacă
nu potenţializaţi, dacă nu vă imaginaţi, iar apoi pentru voi, ca
indivizi, dacă nu alegeţi ceva sau nici nu vă conectaţi cu ceva – da,
hai să nici nu mai folosim cuvântul „alegere” – nu vă conectaţi cu acel
potenţial care v-ar plăcea cu adevărat, el trece neobservat. Totul este
aici. Bogăţii, dacă asta este important pentru voi. Iluminare
spirituală, dacă este importantă.
Am vorbit de curând cu un grup,
în Salzburg, şi am pus aceeaşi întrebare: ce vreţi? Ce vreţi? Au fost
multe răspunsuri diferite, plăcute. Le-am spus ce aş vrea au dacă aş fi
în locul lor, ceea ce nu sunt, pentru că Eu Sunt Cel Ce Sunt. Dacă aş
avea de ales din multe, din toate aceste lucruri, ce aş alege acum? Ce
credeţi, o vacanţă?
SHAUMBRA: Un pahar de vin.
ADAMUS: Un
pahar de vin. Asta e uşor. O să manifest asta. Claritate. Claritate! Mie
nu-mi pasă de bogăţii şi nici vouă nu ar trebui să vă pese. Sunt acolo,
dar dacă nu sunteţi clari nu veţi şti niciodată că ele sunt acolo.
Iluminare. Deja sunteţi iluminaţi, doar că nu sunteţi clari în legătură
cu asta. (râsete) Totul este aici, fiecare potenţial. Este vorba despre a
fi clar.
Aşa că vă aflaţi aici, la acest punct al vieţii
voastre, mergând mai departe, oricum aţi vrea să-i spuneţi. Nu mai
aşteptaţi nimic, doar sunteţi la limită. Sunteţi la limită. V-aţi
săturat să fiţi la limită! Sunteţi chiar aici. Ce vreţi? (cineva spune:
“Claritate”) Asta e alegerea mea. Tu nu poţi să o ai. (râsete) Ce vreţi
pentru voi? Daţi-mi voie să… ne-au mai rămas 9 minute ca să faceţi
alegerea vieţii voastre.
LINDA: Eşti atent şi la timp?
ADAMUS: Da. Am o întâlnire.
LINDA: Oh!
ADAMUS: O să vă spun mai târziu despre asta.
LINDA: Cu tine?
ADAMUS:
Oh, nu. Am multe solicitări. Aşa că, dragi Shaumbra... (scurtă pauză)
Dragi Shaumbra, unde eram? Acum mă gândesc la întâlnirea mea. (râsete) O
să mă manifest puţin în realitatea fizică în seara asta, dacă ştiţi ce
vreau să spun. (mai multe râsete) Deci acestea sunt lucruri care… da,
claritate, mulţumesc. Cer propria mea claritate! Trei lucruri pe care nu
le puteţi aduce cu voi, apropo, în aceasta, deşi unii dintre voi vor
încerca. Aici va deveni puţin aspru, puţin dur.
Trei lucruri.
Numărul unu… o să le scriu. Trei lucruri pe care să nu le aduceţi în
trezirea voastră. Numărul unu. Probabil că aţi putea ghici – îndoiala.
Nu lucrează prea bine în conştiinţa avansată. Cu adevărat. Este un joc
stupid. Îndoiala este un lucru ce ţine de Vechea Energie vibraţională.
“O să mă onorez pe mine, o să mă îndoiesc de mine. O să mă onorez pe
mine, o să mă îndoiesc de mine. Mă iubeşte, mă urăşte”. Cumva aţi
folosit asta ca joc, ca să ţineţi lucrurile în mişcare, dar îndoiala nu
arată prea bine în Noua Energie. Va fi dată afară. Va fi respinsă, iar
apoi voi o să spuneţi: “Vezi, ştiam că am făcut ceva greşit”. Este o
profeţie care se împlineşte pe sine. Nu e nici un sens, nici un rezultat
în îndoială, altul decât continua îndoială. Aşa că treceţi dincolo de
îndoială. Cu adevărat. Este poate unul din cele mai importante lucruri
pe care vi le pot transmite: îndoiala nu funcţionează.
În strânsă
legătură – makyo nu merge prea bine. Makyo. Makyo. Rahat spiritual. De
ce au oamenii – de ce unii dintre voi aveţi – makyo? Pentru că vă
îndoiţi de voi.
Ştiţi ce faceţi când vă îndoiţi de voi? Veniţi cu
tot rahatul ăsta. Veniţi cu toate micile clişee, cu micile vorbe şi cu
măruntele… Ei bine, acesta e rahat! Iar voi vă spuneţi că sunteţi
spirituali. Nu sunteţi! A fi spiritual e o vechitură, cu adevărat. A
fost doar o scuză proastă pentru a fi în minte şi a părea că sunteţi mai
buni ca oricine altcineva, pentru că, în cele din urmă, vă îndoiţi de
voi. Nu vă stă bine aşa. Am avut destule vieţi de lideri spirituali, de
masturbare spirituală, de rătăcire spirituală. De ce nu vine cineva să
spună tuturor că şi ei sunt dumnezeu? Asta e. Punct. Rezolvat. Sunteţi.
Ştiţi asta.
Şi devine mental. Cu adevărat devine un lucru al
minţii această călătorie spirituală, iar mintea o transformă într-un
mare mister. Nu este. Nu este. Misterul este simplitate, de fapt.
Dumnezeu este simplu. Dumnezeu este pur. Nu e nimic complex în legătură
cu dumnezeu. Într-o zi o să spuneţi: “Oh, Adamus, mi-ai spus asta cu ani
în urmă, în Coal Creek Canyon. Nu aveam nicio idee despre ce vorbeai.
Acum pricep”. Simplitate. Asta este dumnezeu. Asta este. Aşa că nu
puteţi lua îndoiala. Nu puteţi lua makyo şi o să las aşa deocamdată. Nu
voi fi trei lucruri.
LINDA: Ei, haide!
ADAMUS: Nu, nu, nu.
Doar două. Acelea sunt… aş vrea ca voi să fiţi realmente cu ele. Aşa că
hai să intrăm în potenţiale – potenţialele voastre. Nu le-am creat eu.
Nu le-a creat dumnezeu. Clar nu le-a făcut Kuthumi. Toate acestea sunt
potenţialele voastre. Undeva, de-a lungul drumului, o dinamică din
centrul fiinţei voastre le-a ridicat la suprafaţă, le-a ridicat.
O
să mai spun ceva în legătură cu asta. Atunci când aţi părăsit Zidul de
Foc, atunci când aţi părăsit cerul, Tot Ceea Ce Este, oricum aţi vrea
să-i spuneţi, atunci când aţi plecat pentru a deveni fiinţă suverană
pură, atunci când aţi trecut prin Zidul de Foc, v-aţi imaginat şi aţi
experimentat toate potenţialele a tot ce putea să vi se întâmple în
afara lui Acasă, în afara lui Acasă, în afara Primului Cerc. De asta
v-aţi simţit aşa de groaznic. Aţi simţit că sunteţi rupţi în miliarde de
bucăţi, pentru că dintr-o dată experimentaţi totul, fiecare potenţial
care putea exista vreodată. Fiecare variaţie, fiecare versiune –
potenţialul dacă veţi spune da sau dacă veţi spune nu în orice moment,
potenţialul că veţi alege să respiraţi sau nu – aţi experimentat toate
acestea când aţi trecut prin Zidul de Foc.
Ei bine, poate că nu
tot. Aţi experimentat totul până acum. Ceea ce se petrece acum – şi care
va fi un mare factor pentru voi – este că dintr-o dată veţi realiza că
nu puteaţi experimenta toate potenţialele a tot ceea ce ar putea fi,
pentru că veţi ajunge la un punct – hai să spunem doar că este punctul
în care Eu Sunt şi Noua Energie se contopesc – unde există potenţiale ce
nu au putut fi imaginate niciodată de voi sau de dumnezeu, niciodată.
Potenţiale cu totul noi, care nu au mai existat înainte. A trebuit să vă
destructuraţi ca să faceţi loc acestor potenţiale ce nu au fost
niciodată imaginate, nici măcar în adâncul inimii lui dumnezeu.
Uau!
Ar trebui să ne oprim aici, dar ne-a mai rămas un minut. Respiraţi
adânc şi simţiţi şi imaginaţi-vă potenţialele lui Eu Sunt al vostru –
fiecare potenţial ce a fost scris şi fiecare potenţial din acest moment
pe mai departe – pentru voi. Nu în vreun loc îndepărtat, ci exact aici.
Chiar aici, în uluitoarea creaţie numită voi. În această creaţie
uluitoare a umanului şi a divinului, lucrul după care extratereştri ar
adora să-l aibă, dar este al vostru; lucrul după care ar saliva, dacă ar
avea cum, ca să-l aibă – să fie oameni, să fie divini, să fie atât de
reali, să înţeleagă cu adevărat existenţa lui Eu Sunt. Imaginaţi-vă
fiecare potenţial. Doar simţiţi-l.
Eu Sunt Cel Ce Sunt, iar prin aceasta cunoaşteţi că totul este bine în întreaga creaţie şi tocmai a deveni puţin şi mai bine.
Adios!
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Materialele
Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh
sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o
reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre
primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează
bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi
oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din
interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver,
Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey
Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi
toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de
adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un
învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi
seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste
timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată
singuri, deoarece xistă o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile
din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe
baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în
întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări
trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi
pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!