Materialele Cercului Crimson
[Următoarea] Serie


SHOUD 1: "Potenţializarea" – Cu ADAMUS, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
7 august 2010

www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain, aici în serviciul vostru.

Am râs de câteva ori pe când ne pregăteam pentru acest Shoud, pentru a douăsprezecea serie împreună. Mai întâi trebuie să o complimentez pe Linda pentru selectarea muzicii de astăzi. Este una din primele… una din singura dată când sunt mulţumit de ea. (râsete) Nu intenţionez să ofensez pe altcineva, dar ea este cea care a auzit-o, care a simţit energiile unice din spatele său şi l-a încurajat pe Cauldre să o aleagă. O muzică frumoasă, cu simfonii, cu vocea lui Sting. Întâmplător este foarte metafizică, în caz că nu aţi observat. Încercaţi să ascultaţi ceva din muzică. Bună ziua, doamnelor.

Ai priceput? Aţi priceput în timp ce muzica se cânta? Aţi descărcat? Totul era acolo! Am mai vorbit despre asta înainte – totul se descarcă în timp ce muzica se cântă, coboară direct în voi. Poate că face ca părul de pe braţele voastre să se ridice, deşi nu prea mulţi au un asemenea păr pe braţe, din fericire! (râsete) Vă aduce furnicăturile de pe spate, vă face să respiraţi adânc. Totul era chiar acolo.

Mintea, frumoasa, frumoasa minte, se miră de asta, se îndoieşte. Spune: „Sigur inventez”. Chiar dacă aveţi senzaţii în corp, chiar dacă simţiţi aceste lucruri pretutindeni în jur, mintea spune: “Bine, dar trebuie să aştept ce spune Adamus.”

Dar iată un joc pe care îl vom juca astăzi: aţi primit descărcarea. Nu este unică, este descărcarea unor potenţiale. Ce potenţial veţi juca din cele pe care tocmai le-aţi primit? Cum va decurge discuţia, acest Shoud?

Depinde de voi, depinde integral de voi. Eu o să joc orice joc vreţi voi să jucaţi. Am putea să ne distrăm. Am putea să râdem mult – ah, un mod grozav de a elibera energie. Am putea fi foarte serioşi. (audienţa răspunde “nu”) Nu, nu, nu, nu, nu. Nu. Aş putea fi foarte, foarte abuziv cu Vince. (audienţa răspunde din nou “nu”) Nu. Nu, nu, nu, nu, nu. Nu. Sau putem face aceasta cu uşurinţă. Putem glisa. Putem aluneca către locul în care mergem mai departe. Acesta e unul din lucrurile pe care le vom face astăzi.

Noua Serie

Este a douăsprezecea serie. 12, un număr cumva important, David, cumva. (râsete) Este format dintr-un 1 şi un 2. De fapt este… universul îşi are ritmul matematicii sale. Oamenii au tendinţa de a lucra cu matematica pe scara lui 10. Universul lucrează cu 12, de cele mai multe ori, nu întotdeauna. Există dimensiuni care lucrează cu 4, cu 66 şi cu alte numere, încă în general universul cunoscut are un mod de a reveni mereu la originile sale „12”.

Acum, am putea să… eu aş putea. O să intru într-o discuţie lungă despre asta într-o sesiune specială „Să-l întrebăm pe Adamus”, deşi eu nu accept întrebări. Este doar o sesiune „Adamus povesteşte”. (râsete) Dar o să o numesc „Să-l întrebăm pe Adamus”, ca să-i facem pe ascultători să se simtă bine.

LINDA: Nu, hai să terminăm cu asta. Cred că e în regulă – “Adamus povesteşte.”

ADAMUS: Îi dau Lindei o listă. Este ceva ce vreau să fac foarte, foarte curând – „Extratereştri şi îngeri”…

LINDA: Ooh, asta îmi place.

ADAMUS: … „Diferenţa reală” – nu există niciuna. (râsete)

LINDA: Ooh, îmi place.

ADAMUS: În special acum, în acest timp în care trăiţi, ştiţi că există un influx de extratereştri şi fiinţe din afară care vin? Probabil că le-aţi simţit pe unele dintre ele. Sunt mai multe ca oricând altă dată şi nu sunt aici ca să salveze lumea.

LINDA: Ai spus „Extratereştri versus îngeri” sau…?

ADAMUS: “Extratereştri şi îngeri: diferenţa reală”.

LINDA: Ok. Ooh. “Adamus povesteşte.”

ADAMUS: O infuzie de extratereştri şi fiinţe străine vine acum. Sunt şi îngeri care vin, dar nu sunt aici neapărat ca să salveze planeta. Nu sunt aici ca să vă ajute neapărat. Şi aş vrea să spun o istorie ce dezvăluie tot, împreună cu Kuthumi, da, unul lângă altul, despre îngeri şi extratereştri. Aşa că hai să facem asta, Linda, dacă îţi poţi nota…

LINDA: Unul lângă altul?

ADAMUS: Unul lângă altul.

LINDA: Cum o să fie?

ADAMUS: Ridică-te o clipă. (râsete) Treci acolo.

LINDA: Mă simt vulnerabilă.

ADAMUS: Aşa că mai întâi… mai întâi o să fiu eu (râsete, căci Adamus se aşează pe scaunul lui Geoff), iar apoi va fi Kuthumi. (mai multe râsete, căci se aşează pe scaunul Lindei)

LINDA: Îţi mulţumesc pentru claritate.

ADAMUS: Nu mai e nevoie decât să se înregistreze.

Aşa că aş vrea să avem şi o discuţie despre “12.” Este un număr întrucâtva important. În cazul nostru, cu Shaumbra, al călătoriei în care ne-am aflat în aceşti ani, 12 este semnificativ fiindcă ajungem la sfârşitul unui ciclu, trecem într-un ciclu nou.

Acum, ciclurile, în general, nu încep şi nu se încheie brusc. Nu îl încheiem pe 11, pentru ca mai apoi să trecem la 12, iar apoi sărim la 13. Cumva se suprapun. Din acest motiv simţiţi multiple energii, multiple niveluri de conştiinţă în acelaşi timp. Însă este semnificativ pentru că noi, ca grup, ieşim din Zona Trezirii, în acest an, pe măsură ce ne continuăm discuţiile. Vom trece dincolo de aceasta, vom trece la următoarele niveluri, despre care aş vrea să vorbesc astăzi.

Da, veţi mai avea unele din simptomele trezirii. Veţi mai avea unele reziduuri, dar veţi descoperi acum că aceste lucruri noi despre care vom vorbi azi se vor juca şi ele.

Deci Cauldre a întrebat, alţi membri din staff au întrebat de numele următoarei serii, iar eu am spus: „Da”. Ei au continuat: “Adamus, care e numele următoarei serii?” Eu am spus: „Da”. Uneori logica umană e greu de înţeles. Cauldre a devenit puţin frustrat şi… (Adamus închide un ventilator) Nu-mi plac aparatele astea. Pe al tău poţi să-l ţii (către Linda). Al meu se închide.

LINDA: Mulţumesc.

ADAMUS: Tu poţi să fii dată peste cap de acele energii, eu nu.

Uneori am dificultăţi cu logica umană. Cauldre m-a mai întrebat încă o dată: „Care este numele următoarei serii?” Eu am răspuns: „Da, este Seria Următoare”! o să numim această serie – şi aş vrea să fie scrisă aşa (Adamus scrie), o să explic mai târziu – “(Următoarea),” “(Următoarea) Serie,” pentru că reprezintă trecerea la nivelul următor pentru noi toţi. Pentru toţi cei care sunt încă aici, cei care nu au renunţat şi pentru cei ce ni s-au alăturat pe cale, vom trece la nivelul următor. Va fi încântător, alteori frustrant. Va fi dincolo de ceea ce vă puteţi imagina acum. Va fi… cred că ne vom distra mult. O să împărtăşim aventura împreună. Aşa că fie “(Următoarea) Serie,” dacă vreţi să o scrieţi astfel.

Unde sunteţi?

Înainte de a începe, aş vrea ca Linda să ducă microfonul în sală, împreună cu premiile Adamus.

LINDA: Da, domnule!

ADAMUS: I-au mai rămas puţine, trebuie să mai comand. Împreună cu premiile Adamus şi cât ne pregătim, vreau să mulţumesc tuturor pentru că s-au îmbrăcat elegant pentru această ocazie specială. (râsete, căci Adamus îşi dă ochii peste cap, ironic) Da, Cauldre m-a îmbrăcat în pijamaua mea infantilă, imprimată cu ananaşi. (multe râsete, căci Adamus se referă la cămaşa în stil hawaian pe care o poartă Geoff)

LINDA: Tu ai spus „exprimaţi-vă”. Este o exprimare.

ADAMUS: Făceam progrese şi învăţam onorarea – nu să mă onoraţi pe mine, ci pe voi – făceam asemenea progrese, iar apoi să vedem cum se prăbuşeşete totul. Însă…

LINDA: Nu eşti încântat de Kaua’i? Nu o să fii acolo?

ADAMUS: Nu o să port asta în Kaua’i.

LINDA: (râzând) O să porţi şi lucruri mai rele de atât! (Adamus râde)

ADAMUS: Întrucât Linda este pregătită, o să adresez întrebarea: unde vă aflaţi acum? Unde sunteţi? Vreau ca voi să răspundeţi din această perspectivă. Hai să spunem că sunteţi reporter de televiziune şi faceţi un reportaj despre voi. Ieşiţi în afara voastră o clipă. De obicei reporterii de televiziune au cam 30, 40 de secunde pentru a relata o ştire, aşa că fiţi succinţi. Unde sunteţi acum? Unde sunteţi acum? Dacă vrei, Linda...

LINDA: Plăcerea mea.

ADAMUS: O să avem voluntari din audienţă.

LINDA: (dă microfonul cuiva din sală) Tu te-ai oferit! (râsete)

ADAMUS: Este voluntariatul Noii Energii.

GREG: Da. Ok, sunt pe culoarul rapid…

ADAMUS: Culoarul rapid.

GREG: … de fapt procesul de integrare.

ADAMUS: Ce înseamnă asta de fapt pentru audienţa noastră online, care nu are nicio idee despre ce vorbeşti?

GREG: Înseamnă că atunci când am venit azi m-am gândit: „Nu-mi mai pasă ce spune Adamus. Mă duc acolo ca să fiu cu familia”.

ADAMUS: Excelent. Un… două premii Adamus pentru el.

LINDA: Oh, haide. Am o rezervă limitată!

ADAMUS: Două premii Adamus pentru că nu este vorba despre ceea ce eu spun. Tot ceea ce fac este să vă aduc înapoi ceea ce spuneţi. Aşa că… excelent.

LINDA: Goleşte buzunarele.

ADAMUS: Nu am bani azi.

LINDA: Goleşte buzunarele.

ADAMUS: Cauldre i-a lăsat pe toţi acasă, cred. Hai să vedem, are o bomboană de mentă, pentru respiraţie, dar cred că o să aibă nevoie de ea.

LINDA: Celălalt buzunar.

ADAMUS: Nimic. Excelent, două premii Adamus.

LINDA: Ok, rezolvat.

ADAMUS: Ok, următorul.

LINDA: Altcineva?

ADAMUS: Unde vă aflaţi? Sunteţi reporterul propriei vieţi. Unde vă aflaţi? Cum aţi spune asta succint?

CAROLINE: Unde mă aflu astăzi.

ADAMUS: Da. Ce mai faci? Ei bine, cum ai face o prezentare succintă a vieţii tale în general, în acest timp?

CAROLINE: Azi mă gândesc la a mă ridica deasupra durerii, pe care, evident, eu am creat-o.

ADAMUS: Ah.

CAROLINE: Şi să descopăr bucuria şi frumuseţea din toate acestea.

ADAMUS: Excelent. Te gândeşti, iar exact asta o să scriu. Bun. O să-ţi placă ziua de azi. Mulţumesc. Următorul.

SHAUMBRA 3 (femeie): Sunt în tranziţie.

ADAMUS: Tranziţie. O să te văd în curând pe partea cealaltă? (râsete)

SHAUMBRA 3: Nu acel gen de tranziţie. E cumva de la…

ADAMUS: Te bucuri de tranziţie?

SHAUMBRA 3: Ei bine, asta e ceva relativ.

ADAMUS: Adevărat. Mai bună decât unele lucruri, mai rea ca altele.

SHAUMBRA 3: Da.

ADAMUS: Ce tranziţie faci sau…

SHAUMBRA 3: De la un uragan de categoria 5, ultimii câţiva ani din viaţa mea, la centrul paşnic.

ADAMUS: Exact. Şi ai găsit acel centru paşnic?

SHAUMBRA 3: În unele zile.

ADAMUS: În unele zile. Ce-ar fi dacă te-aş anunţa de la biroul meu de ştiri că probabil nu vei găsi niciodată acel lucru „paşnic”? Asta e valabil pentru voi toţi. Dacă voi căutaţi ceea ce este paşnic, aţi greşit grupul. (râsete) Clar aţi greşit grupul.

LINDA: Încuiaţi uşile!

ADAMUS: Există medicamente pentru „paşnic”, dar noi nu vom fi paşnici. Vă spun asta chiar acum. Vom intra în dinamism, entuziasm, energie vibrantă, uluitoare, dincolo de dincolo, dar nu va fi paşnic. Este în regulă?

SHAUMBRA 3: Îmi place „vibrant”. Vibrant e bine.

ADAMUS: Vibrant, da. Ok. Dar tu eşti în tranziţie, unde te afli în acea tranziţie? Eşti pe partea asta, pe partea aceea?

SHAUMBRA 3: Merg mai mult spre partea vibrantă.

ADAMUS: Mai mult spre partea vibrantă. Ok, bine. Bine. Atunci o să te bucuri astăzi, sper. Următorul.

JOE: Ăăăă… (Kerri îi spune ceva)

LINDA: Este pregătit de altcineva! (râsete)

JOE: Este puţin de „nu ştiu”. Puţin de „nu ştiu”.

ADAMUS: Nu ştiu. Bine. Îţi place asta? Nu ştiu! (râsete)

JOE: Mă simt mulţumit.

ADAMUS: Da.

JOE: Mă simt mulţumit.

ADAMUS: Mulţumit. Cu adevărat? Cu adevărat.

JOE: Ei, e cam nebunesc.

ADAMUS: Ştii că e un păcat să-l minţi pe Adamus? (râsete) Ştii ce se petrece?

JOE: În regulă.

ADAMUS: Ok. Dă-i înainte. Unde te afli?

JOE: Ei bine, eu doar… nu ştiu… abia ce am ieşit dintr-o furtună uriaşă.

ADAMUS: Da. O altă uriaşă… o altă furtună masivă! Actualizarea ştirilor: Joe trece printr-o nouă furtună uriaşă! (râsete) Anul trecut Joe a fost într-o furtună uriaşă. Cu încă un an înainte, Joe a fost în altă furtună mare. Lui Joe îi place să treacă prin furtuni uriaşe.

LINDA: Brutal.

JOE: Cred că da.

ADAMUS: Da, da. Este în regulă. Este absolut în regulă cât timp recunoşti asta. Dar atunci când nu o recunoşti, atunci când pretinzi că nu alegi asta, atunci ai necazuri. Da.

JOE: Da.

ADAMUS: Da. Deci unde eşti acum?

JOE: Aici. (râsete)

ADAMUS: Asta e bine! E profund. Merită nu doar un premiu Adamus obişnuit, ci premiul Adamus „Domnul Incredibil”.

LINDA: Premiul Adamus „Domnul Uluitor”.

JOE: Mulţumesc, Adamus.

ADAMUS: Hai să… ridică-te, vino aici. Vino aici, ca toţi cei din lume să te vadă. Da, mă bucur că te-ai îmbrăcat elegant pentru această ceremonie specială. (râsete) Haide. Am să-l ţin eu. (Adamus ţine microfonul, în timp ce Joe ţine un pachet pe care i l-a dat Adamus)

JOE: Acum sunt… în esenţă am înnebunit…

ADAMUS: Da.

JOE: … la multe niveluri nebuneşti, dar am realizat că trebuie să fiu aici acum. Şi mai simt şi că sinele meu etern vine în Acum. Acesta e procesul de integrare. Pentru mine, e cel mai bun mod de a descrie asta.

ADAMUS: Dar ceea ce nu recunoşti tu este că e uluitor. Tu priveşti din perspectiva – din perspectiva proastă a televiziunii – a îndoielii şi a neîncrederii în tine. Lucrul prin care treci nu e de fapt prea mare. (râsete) Dar tu acumulezi asta. O transformi în mai mult decât ar trebui să fie. Cumva te blochezi în asta. O să-ţi spun mai târziu de ce, dar acum aş vrea ca tu să descoperi cine eşti cu adevărat. Eşti pregătit?

JOE: Da.

ADAMUS: Trebuie să deschizi pachetul.

JOE: Oh. (râsete)

ADAMUS: Da. Nu ţi-am dat doar un tub de carton.

LINDA: Este deja deschis la un capăt.

JOE: Ceva ajutor?

LINDA: Celălalt capăt e deja deschis.

ADAMUS: Un cuţit?

LINDA: O să cadă. O să cadă.

ADAMUS: Oh, Garret! (Garret îi dă un briceag lui Joe)

LINDA: Este deschis deja. (râsete) Nu-i daţi lui Adamus cuţitul.

ADAMUS: Ai făcut asta într-o viaţă trecută, când te-am dat afară. Era o sabie. Era ceva mai mare. Dar… şi asta este… (audienţa aplaudă şi ovaţionează când Joe ridică un obiect de metal ce formează cuvintele “Domnul Uluitor”)

Şi, ştii – nu am terminat, Domnule Uluitor – este o problemă de perspectivă şi este o problemă de potenţiale. La care vrei să priveşti? Pe care vrei să te concentrezi? Pe furtuni? Apoi se va petrece. Sau Domnul Uluitor? Nu înţeleg de ce un om, de ce tu, nu ai vrea să te concentrezi pe a fi Domnul Uluitor. Este mai amuzant să te concentrezi pe furtuni? (cineva spune “Nu”) Da. Da. Cine a spus nu? (râsete, căci Adamus scrutează audienţa)

LINDA: Daţi în vileag.

ADAMUS: Ai dreptate. Logic, nu ar trebui să fie mai amuzant să te concentrezi pe furtuni, dar o faci. Totuşi o faci. Are o anumită energie, o atracţie ce te trage în furtuni, dar în acelaşi timp ai pe birou o plăcuţă ce spune: „Domnul Uluitor”. Nu vrei să te uiţi la ea, vrei să te uiţi la furtuni.

Un soi ciudat de logică spune: “Trebuie să termin cu furtunile înainte de a putea recunoaşte că sunt Domnul Uluitor”, aşa că întotdeauna cureţi furtuni sau mereu te lupţi cu ele. Mereu te lupţi cu morile de vânt. De ce? Eşti şi Domnul Uluitor, iar într-acolo o să mergem acum. Vom vorbi în (Următoarea) Serie despre potenţiale şi despre cum le alegeţi în viaţa voastră. Există ceva…

LINDA: Semnul arată foarte bine pe fundalul cămăşii tale.

ADAMUS: Aşa e.

LINDA: Da.

ADAMUS: Nu pe cămaşa asta. Poate pe fundalul pantalonilor, dar… (râsete) Poate pe cap, însă… (mai multe râsete, căci îşi pune semnul pe cap) Copilării. Deci… da. Se potriveşte.

Aşa că există o dependenţă pe care aţi avut-o cu toţii, iar acum o vom curăţa, o dependenţă de furtuni, de dramă, de nevoia de îmbunătăţire, de toate celelalte. Am terminat cu astea acum, nu-i aşa? Nu-i aşa? (audienţa răspunde „Da” şi aplaudă)

JOE: Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc, Adamus, foarte mult.

ADAMUS: Încă nu am terminat cu tine. (râsete) Aşa că trebuie să spun cu adevărat că prima dată când am simţit dovada acestui lucru a fost la recenta noastră adunare de la Munchen, unde am simţit că Shaumbra este realmente gata să meargă, să scape de această dependenţă, să înceteze să se mai concentreze pe furtuni.

Furtunile sunt reale. Furtunile din viaţa voastră personală şi toate celelalte sunt reale. Nu e vorba despre a le împinge în adânc, a le nega sau a le depăşi. Niciodată nu le veţi depăşi. Este vorba despre ce potenţial alegeţi. Seria (Următoare) se va referi la potenţiale. Veţi fi sătui de mine, care voi vorbi despre potenţializare şi potenţiale, veţi vrea să… (Adamus simulează că vomează) Dar este adevărat, cu adevărat este. Este următorul pas în calitate de creator conştient şi este exact aici.

Aşa că aş vrea să pui acest semn pe bordul maşinii, iar când ajungi acasă să îl pui pe noptieră, pentru că este potenţialul pe care l-ai putea alege. Nu e nevoie să alegi doar veştile proaste. Îl poţi alege pe Domnul Uluitor.

Dar trebuie să te întreb înainte de a le lăsa să pleci, poţi să accepţi că eşti Domnul Uluitor? Nu mă minţi. Ai mai făcut-o azi. Poţi accepta că eşti…

JOE: Fie ce o fi.

ADAMUS: Poţi accepta că eşti Domnul Uluitor?

JOE: Da.

ADAMUS: Poţi accepta asta chiar şi când lumea din afară îţi spune că eşti un tont? (râsete) E valabil pentru voi toţi. Voi aţi pregătit să fie astfel. Voi aţi creat toate dovezile, dovezile exterioare, ca să spuneţi că… orice ar fi – nu meritaţi, sunteţi tonţi, sunteţi rataţi, sunteţi mincinoşi. Sunteţi orice ar fi. Întrebarea este: poţi cu adevărat, cu adevărat să accepţi asta, ca să nu fie doar câteva cuvinte spuse aici, în faţă, ci le accepţi cu adevărat?

JOE: Da.

ADAMUS: Eu… nu mint. (râsete) Eu pot să accept asta, cu adevărat pot, dar nu mă folosi pe mine ca exemplu. Poţi să accepţi cu adevărat?

JOE: Da! (mai tare) Da, pot să accept!

ADAMUS: Nu cred. (râsete) Nu, nu, nu, nu, nu. Chiar nu cred. Vrei să crezi. Vrei să crezi. Vrei să o accepţi, însă…

LINDA: Poate să-ţi spună să te duci naibii? (râsete)

ADAMUS: Da, da, da. Cumva mi-aş dori să o fi făcut. (mai multe râsete)

JOE: Du-te naibii!

ADAMUS: Iată! Bun. Acum, doar ca să-ţi amintesc, ca să ancorez asta, te rog să închizi ochii. Închide ochii.

LINDA: Eu nu aş face-o.

ADAMUS: (râsete, căci Adamus face un semn pe fruntea lui Joe cu o carioca) Asta e tot! Doar puţin… da, asta e. Îţi va aminti de acordul pe care l-ai făcut cu tine chiar aici.

JOE: Mulţumesc.

ADAMUS: Pare interesant? O să mergi în public aşa? (râsete, căci Kerri spune: “Nu!”) Aşa că îţi mulţumesc, Domnule Uluitor.

JOE: Mulţumesc.

ADAMUS: Domnul Uluitor! (aplauze)

LINDA: Fruntea lui arată ca de Miercurea Cenuşii.

ADAMUS: Absolut.

LINDA: Este Miercurea Cenuşii, da, da.

ADAMUS: De unde crezi că emană multe probleme?

LINDA: Hello.

ADAMUS: Ok, următorul. Cine urmează?

LINDA: Oh, aşteaptă. Steven Green a făcut premiul pe baza indicaţiei tale că el el era Domnul Uluitor, aşa că îţi mulţumim, Steven Green.

ADAMUS: Mulţumesc, Steven Green. Mulţumesc. (aplauze)

LINDA: Cine urmează? Uşor.

ADAMUS: Am observat că nu există un premiu „Doamna Uluitoare” şi…

LINDA: Mai târziu. (râsete)

ADAMUS: Da. Unde eşti acum, Ricki?

RICKI: Sunt la limita a ceva ce este foarte incitant şi nu contează că nu ştiu exact ce este, pentru că eu doar… ştiu că sunt în procesul descoperirii a ce este.

ADAMUS: Vrei una din astea? (arată o carioca)

RICKI: Nu. (Adamus râde)

ADAMUS: La limită. Ok. Înţeleg ce spui. Este o scuză ieftină. Cu adevărat, pentru voi toţi. Ştiţi, este precum… precum un morcov. Ştiu că îl simţi, dar de cât timp îl simţi?

RICKI: E adevărat, de mult timp.

ADAMUS: De mult timp, mulţumesc. Ştii, de fapt este un semn bun când începi să te simţi la limita unei treceri, unei mari treceri. Cu adevărat e un semn bun. Înseamnă că aţi parcurs drum lung în trezire, căci în cele din urmă poţi simţi. Dar mai există o dinamică foarte interesantă a energiei în care oamenii se joacă cu ei înşişi pentru a se ţine la limită.

La limită este cumva senzual. Nu în sensul acela… în regulă, astfel (râsete), dacă stau să mă gândesc. E chiar după colţ. Aproape că se petrece, e chiar acolo. Ademeneşte şi seduce şi este, cum ar spune Kuthumi, sexy, să fie chiar acolo. Dar după un timp acea energie cumva se întoarce împotriva voastră, pentru că începeţi să fiţi deprimaţi şi istoviţi energetic, pentru că e ca şi cum vă spuneţi: “Ei bine, unde este?” Ei bine, voi aţi stabilit să fie în afară şi să stea acolo şi se va supune. Se va supune până când voi veţi schimba cu adevărat dinamica sa.

Ricki şi voi toţi, trebuie să vă spun acum că nu vă puteţi gândi calea de ieşire din acea limită. Trebuie să vă împing peste margine sau vă împingeţi voi înşivă peste margine. Dar asta e bună. E bună. La limită. Dar astăzi hai să transmutăm aceasta în a fi în flux, în jocul vostru, cu Noua Energie a voastră, de a fi integraţi cu spiritul vostru. Mulţumesc. Următorul.

LINDA: Eşti sigură că eşti pregătită?

EDITH: Bună, Adamus.

ADAMUS: Hello, Edith.

EDITH: Eu Sunt Cel Ce Sunt în această sală a bucuriei.

ADAMUS: Da.

EDITH: Şi este Ok.

ADAMUS: Absolut! Genial. Un premiu. Un premiu. Chiar crezi asta?

EDITH: Absolut.

ADAMUS: Bun. Am încredere în tine. Nu m-ai minţi niciodată. (câteva râsete)

LINDA: Zău?

ADAMUS: Da, mulţumesc. Încă unul.

LINDA: Încă unul?

ADAMUS: Încă unul.

LINDA: Hai să încercăm cu cineva… oh, aici. E bine.

SHAUMBRA 7 (femeie): Ah, cern potenţiale. Ele vin constant la mine. Le explorez. Le privesc. Le simt. Călătoresc cu ele. Şi nu mă pot hotărî.

ADAMUS: Ah!

SHAUMBRA 7: Ah!

ADAMUS: Ah!

SHAUMBRA 7: Ah!

ADAMUS: Ah, asta e bună.

SHAUMBRA 7: Ah! Ah!

ADAMUS: E foarte, foarte bună. Aşa, explorarea potenţialelor. Aş spune că merită un premiu. Explorarea potenţialelor. Unii dintre voi… fiecare dintre voi a făcut asta. O faceţi în vis. Are loc multă explorare a potenţialelor sau potenţializare. Din acest motiv lucrurile sunt aşa cum sunt acum. Au tendinţa de a fi mai vii, mai pline de viaţă şi se schimbă foarte, foarte repede, aşa cum aţi schimba voi programele la televizor.

Voi exploraţi potenţiale, dar acum vine partea importantă pe care ai menţionat-o, partea umană ce spune: “Pe care să-l aleg?” Ceva face click la acest punct – vom vorbi despre asta într-o clipă – care spune: “E periculos. De ce să aleg doar unul? Sau dacă aleg şi este cel greşit?”

Sau, de fapt, o altă parte din voi spune: “Simpla explorare a potenţialelor este în sine foarte recompensatoare, de ce să mă dedic?” De ce să mă dedic? De ce să urmez marele „D”? Iar motivul pentru care să vă dedicaţi este pentru că, după un timp, simpla explorare, fără alegere, va fi ca şi cum aţi mânca vată de zahăr dimineaţa, la prânz şi seara, ca şi cum aţi mânca mult zahăr şi vă simţiţi bine, însă potenţialele au nevoie să vină în realizare, în manifestare. Iar pentru supravieţuirea corpului de conştiinţă uman – a minţii, a corpului fizic – este nevoie de asta. Este nevoie ca ele să fie aduse, altfel intraţi cumva într-un foarte ciudat tip de dezechilibru. Nu neapărat mental, însă un fel de dezechilibru energetic.

Aşa că, din nou, vom vorbi despre aceasta azi. Se pare că vom vorbi despre multe azi. Hai să respirăm adânc. Hai să trecem la pasul următor.

Mintea

Alaltăieri am făcut un experiment cu presa pe Internet, cu Shaumbra şi cu alţii din întreaga lume. A fost un experiment pe care am vrut să îl facem înainte de a-l face şi aici, în acest Shoud. Era vorba despre minte, iar unul dintre lucrurile pe care fiecare dintre voi îl experimentează acum, chiar acum, într-un mod foarte frumos, dar uneori confuz, este trecerea dincolo de minte, iar acesta e un lucru dificil.

Aşa cum am spus în discuţia noastră de la radioul de pe Internet, mintea este foarte programată. Mintea este foarte susceptibilă la programare, mai întâi de toate. Este mult programată de multe, multe vieţi – multe, multe, multe vieţi de programare, îndoctrinare, un set constant de informaţii, reglementări şi reguli ce are loc în minte. Mintea a fost legată de conştiinţa de masă. Conştiinţa de masă, în cea mai mare parte, nu face decât să guverneze, că conducă, să gestioneze şi să manipuleze activităţile minţii oamenilor. Conştiinţa de masă.

Acum, voi vă gândiţi la conştiinţa de masă ca la ceva mai mare poate. În felul în care conştinţa de masă lucrează acum, îşi are tentaculele în fiecare om de pe Pământ ce este interconectat cu toţi ceilalţi oameni, este infiltrată de extratereștri şi îngeri, iar astfel controlul şi manipularea iau o formă foarte intensă.

Oamenii sunt, ei bine, hipnotizaţi, absolut hipnotizaţi, iar fiecare dintre voi cunoaşte şi simte asta. O parte din voi de ani de zile se revoltă împotriva sa. De când aţi venit pe Pământ în această viaţă o parte semnificativă a voastră s-a revoltat împotriva acestui lucru. A durat multe, multe vieţi.

Cu ani în urmă, Tobias a vorbit despre eliberarea conştiinţei de masă, aşa că aţi pus în mişcare angrenajul mecanic care să facă asta. Aţi atins un anume punct şi e nevoie de mai multă – nu e chiar cuvântul potrivit – ci de o alegere mai agresivă, mai hotărâtă, mai mare de a ieşi din conştiinţa de masă şi din propriul blocaj al minţii. Propriul vostru blocaj al minţii. Am dat un exemplu alaltăieri seară. Este un catch-22.

Iată şi exemplul, dacă nu sunteţi obişnuiţi cu catch-22, exemplul pe care l-am folosit alaltăieri seară. Lucraţi într-o clădire, hai să spunem că e o clădire de20 de etaje, foarte înaltă şi foarte securizată, cu foarte puţine ferestre. Totul în acea clădire este controlat, de la fluxul de aer până la cel al energiei, al apei, pentru cei care au acces să intre şi să iasă din clădire.

(pauză, cât timp Adamus gustă din mâncarea aflată în spatele sălii) Hmmm… interesant. Shaumbra consumă lucruri foarte interesante. Nu e o judecată, doar… (tuşeşte) o observaţie.

LINDA: Ce ai mâncat?

ADAMUS: Gunoaie. (râsete) Şi alunecă pe gât cu autorul unui lichid ca o putrefacţie rece. (mai multe râsete, căci mai ia o gură de suc acidulat) Abia aştept să mă întorc într-o zi pe Pământ. (râsete)

Astfel că lucraţi în acea clădire foarte securizată. Este intens monitorizată, sub toate aspectele, iar voi vreţi să ieşiţi din clădire. Vreţi să părăsiţi clădirea, căci cine ar vrea să stea în interior 24de ore pe zi, şapte zile din şapte? Vreţi să ieşiţi. Să vă duceţi la o plimbare în parc şi să vedeţi ce se mai petrece, pentru că ştiţi şi că toată informaţia pe care o primiţi în interiorul acelei clădiri, cea cu care sunteţi hrăniţi, informaţia la care aveţi acces prin Internet şi alte canale este intens controlată şi reglementată. O parte din voi cu adevărat vrea să iasă, realmente vrea să părăsească clădirea.

Aşa că începeţi să-i întrebaţi pe alţii: “Cum se iese?” Ei răspund: “Oh, e uşor, relativ uşor. Trebuie să treci strada şi să intri în cealaltă clădire ca să primeşti un permis ca să poţi ieşi din clădirea asta”. (pauză) Ar trebui să izbucnească hohote acum. (râsete)

LINDA: Mai vrei nişte mâncare mizerabilă, nişte gunoi?

ADAMUS: Acesta este un catch-22 spiritual, un catch-22 mental-spiritual. Încercaţi să vă tăiaţi calea în afara acestei limitări. Totul este centrat în minte. Voi încercaţi să ieşiţi din ea. Ştiţi că mai este ceva acolo, în afară. Ştiţi că mai sunt alte dimensiuni chiar aici, pretutindeni în jurul vostru. Ştiţi asta. Vreţi să o credeţi. Încercaţi afirmaţii, iar ele nu funcţionează deloc. Afirmaţiile sunt mentale. Afirmaţiile şi toate celelalte lucruri – am vorbit despre asta alaltăieri, încă n-am primit emailuri furioase – însă toate micile ceremonii, toate afirmațiile şi incantaţiile şi toate celelalte sunt al naibii de mentale. Sunt o glumă! Este o glumă care vi se face. Credeţi că dacă aliniaţi cristalele într-un fel anume, dacă vă duceţi să staţi afară când stelele se aliniază, orice ar fi – este o uriaşă glumă nenorocită. Nu e nimic spiritual în ea. Este mentală. Este mentală şi pretinde că e spirituală, iar voi aţi căzut în capcană. La naiba, voi aţi creat multe aşa! (Adamus râde) Râsete? (audienţa râde politicos)

LINDA: Ar trebui să-ţi facem un indicator?

ADAMUS: Avem nevoie de un indicator.

LINDA: O să fac rost de unul.

ADAMUS: Aş vrea ca cel puţin ascultători online să creadă că primesc nişte…

LINDA: Sigur, da, da. O să-ţi facem rost de un indicator.

ADAMUS: Astfel că aici sunteţi. Acea clădire este simbolul minţii voastre: foarte reglementată, foarte închisă din interior şi din afară, supracontrolată, nu de forţe demonice din afară, ci doar de succesiunea de evenimente care are loc pe planetă. De fapt nimeni nu controlează conştiinţa de masă. Numai voi vă controlaţi creierul, dar încercaţi să ieşiţi din blocajul minţii. Încercaţi să ieşiţi din închisoarea minţii folosind instrumente ale minţii.

Iar când aţi vorbit mai devreme despre senzaţia că este aproape acolo, despre faptul că sunteţi la limită, acesta e un alt joc al minţii. Mintea se adaptează rapid şi spune: “hai să fim la limită tot timpul”. Oooooo! Mintea încă mai controlează.

Gândirea, simpla explorare a potenţialelor fără aducerea lor pe Pământ – toate sunt mentale. Toate sunt lucruri ale minţii. Voi încercaţi să ieşiţi din minte sau să treceţi dincolo de ea folosind instrumente pe care mintea însăşi le-a creat. Şi nu puteţi. Acele instrumente sunt create foarte inteligent, încât doar vă vor afunda. Niciodată nu or să vă scoată la suprafaţă. Doar vă vor afunda tot mai adânc.

Aşa că atunci când începeţi să exageraţi cu numerologia, cu sacra voastră numerologie… numerologia voastră sacră este unu. Unu! Voi! Doar voi. Este singurul număr sacru ce există! (râsete) Era să spun alt cuvânt, dar nu, lui Cauldre nu-i place. Primeşte emailuri neplăcute când eu spun raha… ăăăă, cuvinte urâte.

Aşa, dar mintea voastră este o glumă, pentru că acum v-a implicat şi pe voi. Trece prin ceea ce este numerologia voastră sacră? Ce e cu… scuze… cu astrologia voastră? Astrologia are o anume valoare – am predat-o şi eu în viaţa în care am fost Saint-Germain – într-o anumită măsură, dar în cea mai mare parte a timpului oamenii o folosesc greşit şi o abuzează, iar asta e mintea lor. Mintea lor. Ei cred că este un instrument de a se elibera, de a ieşi din închisoarea minţii. Mintea râde, spune: “Rămân cu tine, iubire. Nu ieşi nicăieri. Nu pleci nicăieri”. Şi, vedeţi voi, nu contează ce este, nu aleg ceva anume, însă la un anume punct mintea ajunge acolo, înhaţă totul, îl manipulează şi îl foloseşte pentru a săpa şi mai adânc.

Aţi văzut filmul – sunt sigur că mulţi dintre voi l-aţi văzut, e filmul vostru –Matrix? Matrix – foarte, foarte simbolic pentru mersul înainte şi înapoi, pentru această structură, această halucinaţie. Aşa că întrebarea este, la un anume punct… apropo, nu e nimic în neregulă cu mintea. Este modul în care a fost programată şi manipulată. În esenţa sa nu e nimic greşit. Este uluitoare. Este minunată. Aşa că întrebarea este: cum treceţi dincolo? Cum… nimeni?

Est KATHLEEN: Respirăm!

ADAMUS: Respiraţi. E un început excelent. Mulţumesc, Kathleen. Uimitor progres. Uimitor. Avem nevoie de premiul „Doamna Uluitoare”, pentru tine.

KATHLEEN: Oh, mulţumesc.

ADAMUS: Da, da. O să facem asta pentru tine.

KATHLEEN: Ok.

ADAMUS: Tocmai l-am comandat.

KATHLEEN: Ok.

ADAMUS: Bun. (râsete) Se lucrează la asta chiar acum.

Deci cum… hai să spunem că sunteţi în minte. Acum, evident, în acelaşi timp nu sunteţi deloc în minte, pentru că există o parte din voi – oricum aţi vrea să o numiţi – însă eu o numesc Eu Sunt, voi cei adevăraţi. Voi cei adevăraţi. Ştie că nu e chiar în regulă, iar mai mult decât orice este obosită de joc. Vrea să iasă. Vrea să evadeze. Vrea să fie liberă.

Însă minţii i s-a acordat multă conducere asupra voastră. Din nou, nu daţi vina pe ea, doar vă arată dinamicile. Deci ce faceţi?

SHAUMBRA: Ne jucăm.

ADAMUS: Ne jucăm.

KERRI: Tonăm, bem.

ADAMUS: Bem, bem. (râsete, căci şi alţii spun: „bem”) Da.

SHAUMBRA: Cântăm.

ADAMUS: Cântaţi.

LINDA: Kerri primeşte un premiu pentru asta?

ADAMUS: Pentru ce?

LINDA: Băutura.

ADAMUS: Oh, avem în sală pe mai mulţi care au fost beţivi, aşa că, da, un premiu pentru fiecare.

LINDA: Nu am atâtea premii, haide!

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA (o femeie): Creăm.

LINDA: Ce?

ADAMUS: Premii pentru… da.

LINDA: Oh, te rog! O să rămânem fără.

SHAUMBRA: Creăm.

SHAUMBRA: Dedicare.

ADAMUS: Toate răspunsurile sunt bune. Toate răspunsurile sunt bune.

SHAUMBRA: Încredere.

SHAUMBRA: Ne ascultăm inima.

ADAMUS: Ne ascultăm inima. Absolut. Fiecare dintre acestea e un răspuns bun. Încă nu am auzit niciunul prost, iar dacă o să aud vreunul prost o să zbor până acolo. (râsete)

LINDA: E cineva la microfon.

ADAMUS: Da.

STEVEN: Mi-a dat mie microfonul, nu ştiu de ce.

ADAMUS: Da. Ca să oferi profunzime – sau profanitate – acestui grup.

STEVEN: Unde sunt acum?

ADAMUS: Nu, nu, nu. (râsete) Steven, de acum să stai în faţă. Mintea ta cutreieră. Este în regulă. Există medicamente pentru asta. (râsete)

LINDA: Care e întrebarea?

ADAMUS: Întrebarea este – dacă o persoană este în minte, cum iese din ea?

SHAUMBRA: Alegere.

SHAUMBRA: Experienţă.

ADAMUS: Alegere. Toate sunt bune, toate sunt bune.

LINDA: Avem microfoane aici! Avem microfoane!

ADAMUS: Alegeţi, experimentaţi.

SHAUMBRA (un bărbat): Prin epuizarea minţii.

ADAMUS: Ce?! De fapt este… de fapt este un răspuns prost, este un răspuns prost şi este un răspuns foarte bun. De fapt e un sfat foarte, foarte prost. Dar ia ghiceşte! Asta faceţi voi. Totuşi, tu să nu mai faci asta. Dă microfonul înapoi. Nu vreau să mai spui altceva pe aici. (râsete) De fapt ar trebui să primeşti un premiu pentru asta. Da.

LINDA: Un premiu pentru un răspuns prost. Îmi place!

ADAMUS: Ei bine, a fost un răspuns prost – epuizarea minţii –, dar de fapt a fost foarte real. Deci ce face un om atunci când vrea să treacă de limitările experienţei umane?

SHAUMBRA: Dizolvăm timpul.

ADAMUS: Epuizează… nu, ce face cu adevărat? E un răspuns plăcut, dar ce anume… nu, nu. Eu ofer acum răspunsul.

LINDA: Scott are un…

ADAMUS: Eu dau răspunsul.

LINDA: Oh, tu… trebuie să-ţi dau şi ţie un premiu? (râsete)

ADAMUS: Nu. Sunt propriul meu premiu. (râsete şi aplauze) Fiecare dintre voi ar trebui să fie astfel. Acum este cu adevărat bun. Este foarte bun, pentru că ceea ce se petrece în mod tipic este că atunci când intraţi în dinamica aceasta, oricum vreţi să o numiţi, în trezire, ştiţi că trebuie să vă eliberaţi, iar mintea a devenit limitarea. Nu vă puteţi înfuria pe minte, dar este limitarea. Este cea care creează o realitate artificială foarte limitat.

Eu Sunt, inima, oricum vreţi să-i spuneţi, ştie că mai este ceva acolo, iar acum a intrat în acest fel de conflict cu… Rămâi cu noi? (către Linda, care a ieşit o clipă din sală)

LINDA: E chiar plăcut acolo. (râsete)

ADAMUS: Va intra în acest conflict, iar acum veţi avea lupta constantă înainte şi înapoi. Consumă enorm de multă energie. Dar ceea ce se petrece deseori, iar în exemplul pe care l-am dat, al lui Buddha, Siddhartha, el simţea că negarea minţii, a corpului, va aduce spiritul în prim-plan. Un sfat prost. Un sfat foarte prost.

De ce ar vrea spiritul să vrea să vină în prim-plan sau divinitatea să vină dacă voi suferiţi? Dacă vă doare corpul, dacă vă epuizaţi… aproape că vă iese fum pe urechi uneori, din cauză că gândiţi prea mult. Dar voi încercaţi să ardeţi vitezele. Credeţi că arderea vitezelor, credeţi că distrugerea corpului o să vă ofere dintr-o dată un corp nou? La naiba, nu. O să vă aducă moartea. Ei bine, aceasta, în cele din urmă, o să vă aducă un corp nou, dar nu cu adevărat. Cumva va fi acelaşi corp vechi, doar renăscut, iar voi veţi avea aceleaşi probleme, acelaşi probleme mentale.

Aşa că ceea ce se petrece cu adevărat este epuizarea, iar voi vă gândiţi că este calea de a anihila mintea. Nu e nevoie să faceţi asta. Nu e nevoie să faceţi asta. Mintea nu e duşmanul vostru. Cu adevărat nu este. Este un instrument frumos, nu duşmanul vostru.

Cum să ieşiţi din minte

Ei bine, tot ce aveţi de făcut – tot ce avem cu toţii de făcut – aş vrea să facem chiar acum, dar de data asta nu va fi nevoie să blocăm Internetul, aşa cum s-a întâmplat alaltăieri. Nu e nevoie să provocăm pene de curent, pentru că vom face asta foarte lin.

Este foarte simplu, aş vrea să plâng şi să râd în acelaşi timp. Este atât de simplu, încât aş vrea să facem acest pariu simplu: mintea o să intervină şi o să spună „Mmm, nu prea cred. El face să fie… nu-i pentru mine. Pentru mine trebuie să fie mai dificil. Pentru mine trebuie să fie mai… Am studiat spiritualitatea timp de 18 vieţi, iar ca urmare am nevoie de un răspuns mai complex”, pentru că e posibil să arunce în aer toată acea muncă din greu, multă suferinţă, multă căutare. Este foarte simplu. Sunteţi pregătiţi? (Shaumbra spune: “da, ok.”) Ok.

Este acceptare absolută. Asta e tot. Acceptare absolută. Nu vă gândiţi la ea. (pauză) Vedeţi? Vă miraţi. Spuneţi: “Ei bine, stai aşa. Ei bine, cum ar funcţiona? Adamus, poţi să desenezi asta? Poţi să faci un grafic care să arate, ştii tu, dacă avem acceptare absolută şi cum evoluează ea?

Asta e gândire. Acceptare absolută. Aceasta este Eu Sunt. Aceasta e respiraţia vieţii. Acceptarea absolută a ce? A tot. A tot. Nu începeţi să creaţi o structură, un tipar şi, ştiţi, un program în 12 paşi. Este pentru voi, chiar acum, acceptarea absolută. Uau. Uau, acceptarea absolută. E uşor, nu? Sau este greu. Ce potenţial vreţi să alegeţi? (Shaumbra spune „uşor”) Uşor. Asta îmi spuneţi acum, dar cum o să fie mâine, când vă treziţi?

Voi spuneţi „uşor”, dar uneori, pentru că nu faceţi o alegere conştientă, pentru că spuneţi „uşor, mda”, iar apoi vă îndepărtaţi de asta, după care vechile controale revin, toate căile vechi se întorc. Atunci luna viitoare o să spuneţi: „Nu a fost aşa uşor. A fost chiar greu. Au fost multe furtuni. Am trecut prin atâtea”. Poate fi realmente uşor. Doar acceptare.

Ce se petrece în acceptare cu mintea… vroiam ceva pe care să stau în picioare. Ceva înalt, cu… Linda aduce… Oh, aici. Nu e prea înalt. (stă în picioare pe un scaun) Mintea are dificultăţi cu acceptarea. Nu este programată pentru acceptare. Este programată pentru analiza constantă, este programată pentru judecată şi este programată pentru exprimarea căilor sale mentale stranii prin dramă şi emoţie. Cu adevărat nu ştie ce să facă cu acceptarea. Chiar nu ştie.

Astfel că mintea creează acest mare semn de întrebare atunci când eu spun „acceptare”. Ce este acceptarea? Chiar aveţi nevoie de cuvinte pentru asta? Chiar aveţi nevoie să pricepeţi? E nevoie să aveţi un program de acceptare cu care să lucraţi în următoarele şase luni? Putem să creăm unul! Putem cere o mulţime de bani. Mi-ar plăcea un workshop despre acceptare. Cinci milioane de dolari, acceptare garantată. Asta a fost amuzant!

Nu! Nu aveţi nevoie de asta. Mintea nu ştie cum să-şi pună tentaculele în jurul acceptării, deci ce se petrece? O ocoleşte. Mintea doar are un moment de gol. Pur şi simplu ocoleşte. Merge direct în inimă, direct în Eu Sunt, direct în Voi. Acceptare absolută. (Adamus pocneşte din degete) Pur şi simplu aţi ieşit din minte.

Şi ştiţi cine se bucură cu adevărat în momentul în care faceţi asta?

DAVID: Mintea.

ADAMUS: Mintea. Mulţumesc. Un premiu pentru David.

DAVID: Mulţumesc.

ADAMUS: Mulţumesc. O să rămânem fără premii azi, apoi o să facem rost de unele frumoase, de aur.

LINDA: Da, sigur, cum să nu.

ADAMUS: Da, mintea se bucură. Cu adevărat aşa este. Avea nevoie şi vroia ca voi să faceţi această alegere şi să mergeţi mai departe. Iar acum, acea mică grăunţă de trecere dincolo de minte, acel mic exemplu, devine acum Standardul minţii. Acea mică sămânţă. Hai să facem asta împreună. Aandrah, ai vrea să vii aici şi să faci o respiraţie a acceptării, de un minut sau două? Hai să facem asta împreună.

AANDRAH: Ok! Pregătiţi-vă. Vreţi să primiţi? Veţi accepta? Haideţi. Aşezaţi-vă în corp. Fiţi aici. Vă invit acum să respiraţi foarte adânc. Veţi primi asta? Veţi accepta tot ceea ce el vă oferă? Respiraţi, respiraţi doar pentru voi. Respiraţi adânc, adânc. Primiţi. Primiţi şi îndrăzniţi să acceptaţi această respiraţie, această excepţională respiraţie. Simţiţi-o. Pe măsură ce curge în corpul vostru, corpul se înmoaie, se relaxează, primeşte. Acceptaţi această respiraţie, acest dar. Este un dar extraordinar. Respiraţi. Respiraţi doar pentru voi, doar pentru voi.

Respiraţi adânc. Simţiţi cum respiraţia încetineşte, intrând tot mai adânc în abdomenul vostru. Lăsaţi umerii să se relaxeze. Curge în adânc, în centrul vostru, unde strălucitorul „voi” aşteaptă să primească. Respiraţi. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc.

ADAMUS: Mulţumesc. Dragi Shaumbra, acesta e un moment „uau”. Uau. (în timpul respiraţiei a scris Uau pe tablă) Nu a fost nevoie decât de puţină acceptare, puţină respiraţie şi aveţi fiecare dintre voi… fiecare dintre voi a creat acest mic exemplu, acest grăunte, o sămânţă a trecerii dincolo de minte.

Nu e nevoie să vă izbească. Nu e nevoie să provoace o pană de curent sau să ne întrerupă legătura la Internet şi nici altceva similar. Acest mic exemplu de trecere dincolo de minte, de a fi în corpul de conştiinţă total, corpul vostru de conştiinţă total, oferă acum formatul sau standardul minţii voastre. Ea spune: „În sfârşit”. V-aţi eliberat. V-aţi eliberat mintea de strânsoare sa rigidă.

Acum, nu e nevoie să faceţi nimic, cu adevărat, cu excepţia câtorva lucruri despre care vom vorbi într-o clipă. Nu e nevoie să manipulaţi nimic. Nu e nevoie să faceţi nimic. Uau, acum se va petrece, iar acesta e lucrul uluitor. Iar dacă puteţi acccepta asta şi puteţi accepta că procesul deja este instalat – am făcut asta cu o simplă respiraţie, procesul lucrează acum – apoi veţi trece dincolo de minte. Nu e nevoie să lucraţi la asta şi nu va fi suferinţă. Nu va fi nevoie să vă scurtcircuitaţi creierul. Da, lucruri din viaţa voastră se vor schimba, dar bucuraţi-vă de asta. Acceptaţi-le. Este uimitor şi veţi avea nevoie de asta acolo unde vă îndreptaţi.

Scurtă trecere în revistă

O scurtă trecere în revistă, o împrospătare rapidă. În ultima noastră serie, seria Maeştrilor, am vorbit destul de mult despre trezire, pentru a vă ajuta să înţelegeţi de unde veniţi, dar şi pentru a vă ajuta atunci când îi călăuziţi pe alţii, dacă alegeţi să faceţi asta. Cei mai mulţi dintre voi o vor face, într-o formă sau alta. Nu e nevoie să fie prin discursuri sau cuvinte. Poate fi prin artă, prin teatru, prin ştiinţă, matematică şi alte lucruri.

Astfel că v-am oferit o înţelegere. Am vorbit despre formele de undă. Voi face asta rapid, ca să nu vă plictisesc (Adamus desenează formele de undă). Am vorbit despre forma de undă divină a voastră, despre forma de undă umană, care au fost în această constantă curgere împreună, pentru ceea ce a părut a fi eoni de timp. Ele vin mai aproape, se mişcă la distanţă. Aceasta a cauzat multe cicluri în viaţa voastră, iar ciclurile se desfăşoară în diferite tipare, în cicluri ale zilelor, lunilor sau uneori, anilor şi uneori sunt cicluri în cicluri, însă nu contează, nu-i aşa?

Formele de undă divină şi umană. Aţi ajuns la un punct în care formele de undă se intersectează în cele din urmă, aici. Punctul „X”, punctul trezirii. Am vorbit în mai multe din ultimele noastre Shouduri despre această zonă (dinainte de “X”), perioada în care toţi aţi trecut prin destructurare. Vă destructuraţi ca pregătire pentru a merge înainte.

Destructurarea aproape că trebuia să se producă. Este dificil să o ocoliţi. Altminteri, dacă nu vă destructuraţi, nu creaţi spaţiul pentru voi, cei noi şi îmbunătăţiţi. Doar vă târâţi vechiul voi, precum… cum se spune… vechea curvă în rochie nouă.

LINDA: Drăguţ. (râsete)

ADAMUS: Foarte ilustrativ, foarte ilustrativ. Aşa că treceţi prin destructurare, care, pentru cei mai mulţi dintre voi, este foarte dură – vă pierdeţi serviciile, relaţiile, vă luptaţi cu aspectele, cu mintea, cu voi înşivă. Destructurarea era importantă, totuşi, pentru a reveni la unele din energiile voastre de bază

Încă mai aveţi efecte reziduale ale destructurării şi încă le mai simţiţi uneori, dar intraţi în zona următoare – zona tăcută (arată spre zona din jurul lui “X”). totul devine foarte tăcut atunci când glisaţi în punctul „X”. Se face foarte linişte, uneori enervant de linişte. “Unde e tulburarea? Unde e drama?” pentru aceia dintre voi dependenţi de dramă, pentru aceia dintre voi cărora le place să se petreacă multe lucruri. Este foarte enervant, iar apoi faceţi câte un lucru care să vă asigure că primiţi ceva dramă. Voi spuneţi: “Ce greşesc?” Doar pentru că e liniştit, „sigur greşesc eu ceva. Vine ceva, ştiu eu. De fiecare dată când s-a mai făcut linişte înainte, totul se duce naibii.” Da, pentru că voi creaţi astfel. Unei părţi din voi nu-i place liniştea.

Voi intraţi în zona tăcută şi aveţi greutăţi în a vă descurca cu asta, dar există şi ceva cu adevărat minunat în legătură cu ea. Cumva nu mai contează. Mulţi dintre voi aţi experimentat asta. Nu contează. Nu contează.

Începeţi să înţelegeţi că drama este cu adevărat hrană emoţională de tip gunoi. Sunteţi obosiţi de dramă. Vă simţiţi obosiţi de ea, dar nu ştiţi ce mai este în afară. Într-un fel, voi încercaţi să înlocuiţi drama veche cu un fel de dramă îmbunătăţită, dar în zona tăcută tinde să nu existe dramă. Aici v-aţi aflat mulţi dintre voi. Da, încă mai sunt efecte vechi ale destructurării. Acum, pe baza conştiinţei acestui grup, încotro ne îndreptăm – unde vă aflaţi voi, de fapt, nu doar încotro ne îndreptăm, unde sunteţi chiar acum – trecem la pasul următor. Intrăm în zona următoare. Implică să vă daţi voie să transcendeţi vechile limitări ale minţii.

Mintea este, probabil, una din cele mai adaptabile, programabile, flexibile şi uluitoare părţi din voi. Îngerii, fiinţele angelice, nu au minţi, aşa că nu prea înţeleg ce excepţională este o minte. Acum sunteţi corp de conştiinţă, cu minte, spirit, corp, gnost, aspecte şi toate celelalte. Cu adevărat este uluitor. Există fiinţe non-umane, non-fizice care ar ucide să aibă ce aveţi voi – literalmente, dacă ar putea. Din fericire, nu pot, aşa că în loc de asta manipulează. Vor acest lucru.

Vă puteţi imagina? Imaginaţi-vă o clipă: sunteţi înger, nu aţi venit niciodată pe Pământ. Dar imaginaţi-vă cum ar fi să contemplaţi că aveţi mai mult decât sinele angelic ceţos şi difuz, foarte… un fel de… aerian, cred, că este cuvântul potrivit - integrarea unei minţi, capacitatea de a prelua o formă fizică şi, în cele din urmă, de a fi în stare să fiţi în formă fizică prin alegere. Trebuie să experimentaţi asta. Realmente trebuie să intraţi în ea mai întâi.

Asta vor ei. O doresc pentru că este un fel de împlinire. Este un fel de… aşa simt ei… de fiinţă avansată. Din acest motiv râd eu atunci când aud oameni vorbind despre extratereştri, despre cei din spaţiu, despre civilizaţii mai avansate. Până nu aţi fost în formă fizică şi nu aţi avut o minte, până nu aţi fost aici, pe Pământ şi nu aţi integrat Eu Sunt sau sinele divin, nu există nicăieri nicio formă de viaţă mai avansată. Nicăieri. E doar o grămadă de gunoi mintal.

Dacă o fiinţă spune că vine dintr-o civilizaţie avansată – mă îndoiesc foarte tare, iar eu m-am plimbat destul de mult. Nu am întâlnit nimic mai avansat ca o fiinţă umană conştientă, pentru că voi aveţi corp, minte şi spirit, pentru că învăţaţi cum să alegeţi, cum vreţi să lucraţi cu acestea. Vreţi să fiţi fizici sau vreţi să fiţi non-fizici? Vreţi să fiţi mentali pentru un moment, pentru a pricepe ceva ce necesită mentalul sau să fiţi divini? Sau cum ar fi o combinaţie a tuturor acestora? Aceasta este cea mai avansată specie din întreaga creaţie şi poate fi găsită doar aici, pe Pământ şi poate fi obţinută doar prin experimentarea vieţilor pe Pământ prin procesul naşterii.

Uau! Probabil că ar trebui să-mi dau demisia acum! Dar nu o să o fac, pentru că vreau să vorbesc, aşa că trecem dincolo. Ce se petrece? Se petrece un lucru interesant. Unii dintre voi au un mic indiciu sau o simţire în ultimul timp. Alţii abia încep să facă asta.

După “X”

V-am arătat de luni de zile diagrama liniară, orizontală, în care spiritul şi divinitatea se intersectează în cele din urmă la punctul “X”, iar apoi ele se întreţes. Nu mai sunt separate. Ele nu mai curg, acum sunt întreţesute. Singurul motiv pentru care acest lucru este semnificativ este că acum aveţi umanul şi divinul în această frumoasă ţesătură. Ele merg împreună, fără a se mai separa vreodată. Niciodată. Nu puteţi elimina asta. Nu puteţi merge cu spatele, chiar dacă încercaţi.

Aşa că am prezentat asta orizontal. Ce se petrece atunci când intrăm adânc în zona “X” şi începem să ieşim, ceea ce este orizontal se schimbă în… (Adamus desenează forme de undă ce se intersectează) se schimbă în ceea ce aţi numi vertical. Cu ce seamănă puţin? (Shaumbra spune: „Cu ADN-ul”) Absolut! Absolut, cu ADN-ul, căci ADN-ul este în cele din urmă formatul fizic al unei acţiuni divine. Apare în corpul vostru sub forma spiralelor. Sunt mai mult de două, apropo. Sunt foarte multe. Sunt foarte multe. Se ştia la un moment dat că erau până la 12, iar apoi, aşa cum unii dintre voi ştiu, a apărut a 13-a, cu integrarea masculinului şi femininului. Unii dintre voi poartă acum 15, 16, 17 spirale, unele dintre ele încă neactivate, dar aflate în proiect. Au fost construite pentru lucruri prin care veţi trece foarte, foarte curând.

Astfel că acum dansul divinului şi umanului se schimbă. Se schimbă, de fapt, pentru că nu mai sunteţi pe calea liniară prin viaţă. Într-un fel aţi putea spune că atunci când se petrece schimbarea voi aţi pregătit toate potenţialele de a transcende timpul şi spaţiu. Iar pentru că este atât de strâns conectată cu ADN-ul vostru, ADN-ul – lucrarea pe care o faceţi la nivelurile profunde al ADN-ului în ultimii câţiva ani – începe acum să se activeze. Începe să se activeze şi nu e nevoie să faceţi nimic. Vă rog să nu faceţi nimic. Veţi interfera cu procesul. Nu faceţi nimic. Aşa că este foarte important că aveţi schimbarea de la orizontal, liniar, la vertical.

Energia începe să curgă diferit de la acel punct. Curge de deasupra şi vine de dedesubt. Nu vreau să irosesc prea mult timp cu asta, dar în trecut aţi încercat să aduceţi energia din ceea ce numeaţi „deasupra” şi nu prea multă venea de „dedesubt”. Toată stătea acolo, pentru un motiv anume. Era nevoie să continuaţi să aveţi acel flux de energie în această realitate. Însă acum voi vă aflaţi la punctul în care nu mai e nevoie ca totul să curgă aici. Nu e nevoie să vă ţină aici. Începe să curgă în sus. Pe când face asta, pe măsură ce energiile trec prin frumoasele mişcări de dans, evident că se intersectează între ele. Aceasta va veni mai târziu să se joace în discuţiile noastre, însă încep un dans foarte interesant.

Simultan cu acest format de bază, energia începe să se mişte pe aceste tipare şi aleargă în toate direcţiile. Mintea spune: “Ei bine, mai devreme sau mai târziu se vor ciocni”. Nu. Energiile încep să se mişte în toate felurile, dar în locul vechii energii vibraţionale care putea distruge integritatea celeilalte, acum ele încep o incredibilă… ei bine, imaginaţi-vă că este o ţesătură. Imaginaţi-vă că este o tapiserie cosmică umană. Exact asta se petrece în corpul şi spiritul vostru. Mintea a tras înapoi. Mintea a avut frâna apăsată, nu ştia cum să iasă din sine. Era blocată în folosirea instrumentelor minţii, nu ştia cum să iasă. Noi tocmai am făcut aceasta azi. Într-atât a fost de uşor. Un cuvânt – acceptare –, ceva respiraţie, iar apoi permiteţi să se petreacă.

De ce sunt importante toate acestea, altfel decât plăcerea mea de a scrie pe tablă? Îmi place să scriu pe tablă pentru că atenţia voastră se concentrează acolo. Unii dintre voi se întreabă dacă o să mă mai aşez vreodată pe scaun, mai ales Cauldre. Mintea este ocupată. Mintea este distrasă temporar de toate aceste lucruri fără sens, iar voi primiţi totul chiar aici. Permiteţi să curgă. Am monitori ai fluxului în întreaga sală. (râsete) Asistenţii mă ajută şi mă informează despre acest flux. Trece? În principiu mă anunţă cum stau cu prezentarea, însă aceste fiinţe angelice spun: “Curge, curge!” Iar dacă vă întrebaţi ce este, nu vă faceţi griji pentru asta.

LINDA: Care e scorul tău?

ADAMUS: Doar… conştiinţa şi energia se mişcă acum împreună.

LINDA: Care e scorul tău?

ADAMUS: Oh, 100 la zero. Conştiinţa şi energia se mişcă împreună, iar despre aceasta este vorba. Vă mai amintiţi că energia şi conştiinţa erau două lucruri separate? Aţi făcut tot ce puteaţi face ca să le faceţi să lucreze împreună. Conştiinţa chema energie pentru a încerca să-şi susţină visele, manifestările, dar ceea ce se petrece acum este că nu mai e nevoie să fie separate. Este ceea ce eu aş numi conştiinţă holistică şi energie conţinută în acelaşi vas, în aceeaşi dinamică. Aceasta este, apropo, ceea ce numim Noua Energie. Ele sunt împreună.

Potenţiale

De ce sunt toate acestea importante? Ei bine, sunt importante pentru că acum are loc o dinamică nouă (Adamus desenează) şi imaginaţi-vă că ea tot continuă. Există o umbră a vechii orizontale. Încă mai există o umbră a… trebuie să fie, din multe motive… cumva se intersectează aici, dar este doar o umbră. Este o reamintire. Este un mic marcaj pe cale.

Ce se petrece acum este că zonele de aici (în interiorul buclelor formelor de undă ce se intersectează), în acest dans al umanului şi al spiritului, sunt pline de potenţiale. Potenţiale. Ce este un potenţial? Este o realitate neexprimată. Potenţialele pot fi măreţe. Pot fi mărunte. Pot fi pământeşti şi umane sau pot fi cu totul dincolo de orice aţi cunoscut până acum.

Un potenţial este tot ceea ce aţi putea fi şi tot ce aţi putea să fi fost. Potenţialele nu sunt… vă rog, vă rog să nu priviţi potenţialele ca fiind doar ceva din viitor. Aceasta limitează. Atunci când eu spun „potenţiale”, unii dintre voi gândesc: „Oh, da, ce este în viitor”. Nu, nu, nu. Care sunt potenţialele în acest moment? Care sunt potenţialele pentru trecut? Voi spuneţi: „Trecutul este trecutul”. Nu. Nu, nu, nu, nu. Trecutul a fost doar un potenţial ce a fost activat sau realizat. Trecutul conţine potenţiale ce sunt la fel de dinamice sau poate şi mai dinamice decât cele pe care le-aţi ales sau decât cel care, într-un fel sau altul, şi-a găsit calea spre voi.

Aşa că trecutul este plin de potenţiale incredibile ce nu sunt negate pur şi simplu pentru că sunt în trecut. Trecutul conţine… ei bine, trecutul nu mai este trecutul, de fapt. Trebuie să treceţi de acea gândire. Gândire. Trecutul nu are legătură cu ce a fost înainte. Trecutul este în sală chiar acum cu toate potenţialele sale, iar voi nu sunteţi, absolut nu sunteţi cine credeţi că sunteţi.

Credeţi că v-aţi născut într-o anume casă şi că aţi avut anumite experienţe şi traume. Credeţi că sunt ale voastre. NU sunt! Este un potenţial al vostru. Dar dacă voi sunteţi toate aceste alte potenţiale? Aceste potenţiale sunt ale voastre, nu aparţin altcuiva. Nu se află într-un mare bazin de potenţiale la care să vă duceţi şi să le selectaţi. Nu se află în supermarketul de potenţiale. Sunt numai ale voastre. Şi aceasta este important. Hai să respirăm adânc. (pauză)

Ceea ce se află aici sunt potenţialele ce sunt foarte… cum aţi spune voi, viabile. Au fost create de voi. Au fost imaginate de voi, nu în mintea, ci în inima voastră, în sufletul vostru. Au fost imaginate de voi şi puse în scenă în stare de vis – unele dintre ele. Însă există o buclă de potenţiale chiar aici, aici şi în fiecare dintre zonele corespunzătoare. (buclele de la intersecţia formelor de undă) Puteţi spune că le-aţi creat aici, în afară (în afara formelor de undă) şi apoi le-aţi adus aici (în interiorul spaţiului formelor de undă), pentru că aici veţi începe să modelaţi realitatea pentru voi, tot aşa cum olarul ar da lutului forma a ceea ce el sau ea vrea să facă din el. Iar într-acolo ne îndreptăm acum. Aceasta este (URMĂTOAREA) şi vreau ca (URMĂTOAREA) să fie scrisă într-un fel anume…

LINDA: Ne-am prins.

ADAMUS: … astfel, pentru că aceste paranteze simbolizează dansul spiritului. (URMĂTOAREA). (URMĂTOAREA) intră şi nu va fi vorba doar de explorarea potenţialelor, ci de alegerea lor, aducerea lor aici, iar aceasta va fi, probabil, una din puţinele provocări pe care le avem. Cum le aduceţi aici? Ele se află aici, dar cum le aduceţi aici? Vom trece prin aceasta.

Astfel că voi vorbi mult despre potenţializare. Este un termen, înseamnă că sunteţi conştienţi activ de potenţiale. Iar dacă nu vă plac potenţialele care vin, pe care începeţi să le simţiţi, potenţializarea vă permite să creaţi orice potenţial nou doriţi – orice potenţiale noi doriţi pentru voi.

Vom face o potenţializare de grup şi vă voi ruga ca în seria din (URMĂTORUL) an să facem în grup acest lucru pentru lume sau pentru alte lucruri din afara voastră. Atunci când vă faceţi potenţializarea, faceţi-o pentru voi înşivă. Ştiu că niciodată nu urmaţi instrucţiunile şi nici nu vă faceţi tema, însă motivul pentru care vă cer să faceţi aceasta în particular este acela că veţi avea tendinţa de a potenţializa pentru lume.

Nu faceţi asta individual acum. Va interfera cu procesul propriei potenţializări, cea pentru voi înşivă. Atunci când veţi putea veni aici, în faţa acestui grup, şi-mi veţi putea spune mie şi oricui altcuiva că aţi devenit maestru al potenţializării pentru voi înşivă, atunci va fi timpul să mergem şi să începem să facem asta pentru lume… voi să începeţi să faceţi asta pentru lume şi pentru alte civilizaţii. Dar o să facem ocazional.. de fapt vom face câteva potenţializări pentru Pământ, pentru omenire, pentru toate lucrurile ce se conectează.

O să facem asta şi pentru Tărâmurile Apropiate. O să fie distractiv. Urăsc Tărâmurile Apropiate. (Adamus râde) Oh, este aşa de mult gunoi acolo, aşa de mult gunoi. Este poluat cu gunoi energetic. Este pasiunea mea să-l curăţ. Eh, e pasiunea mea să-l curăţaţi voi. (râsete) Tărâmurile Apropiate Pământului sunt cele în care fiinţele merg după ce mor pentru a continua să-şi pună în scenă disfuncţiile perpetue. Au uitat că se trece de Tărâmurile Apropiate. Fie mergeţi în Tărâmurile Cristaline, fie că întoarceţi la tărâmurile familiilor angelice. Ei zăbovesc pe acolo şi pur şi simplu locul a devenit… ceea ce era un loc atât de frumos e doar un…

Ştiţi, motivul pentru care nu-mi place – voi şi cu mine obişnuiam să putem merge acolo. Eram obişnuiţi să ne putem imagina pe noi înşine acolo atunci când aveam nevoie de o pauză scurtă, atunci când aveam nevoie să ne îndepărtăm de rigorile vieţii umane obişnuite. Obişnuia să fie plăcut şi linişte acolo, iar acum e doar plin de gunoi. Nu mai puteţi merge acolo, nu mai puteţi găsi un loc liniştit în Tărâmurile Apropiate ca să vă salvaţi. Aşa că vă forţez cumva.

LINDA: Asta era amuzant?

Potenţializarea

ADAMUS: Deci potenţializaţi pentru voi. Am făcut o potenţializare de grup… Da, a fost amuzant. Am făcut de curând o experienţă de potenţializare de grup, s-ar putea să vă amintiţi. Am vorbit despre energie pentru Pământ. Ne-am imaginat. Am potenţializat o energie nouă pentru Pământ. Am vorbit despre poluare, despre vărsarea petrolului din Golful Mexic. Am vorbit despre asta. În funcţie de perspectiva din care priviţi, a atras multă atenţie către problema energiei, a poluării şi a responsabilităţii umane pentru Pământ, căci Gaia pleacă. Nu mâine, dar pleacă. Oamenii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru Pământ.

Aşa că această vărsare a petrolului nu a fost planificată, dar aproape că nu se putea să nu aibă loc. Aşa că noi am făcut o potenţializare – David a menţionat asta azi – ce s-a petrecut? Ei bine, ei au trecut prin tot felul de încercări şi peripeţii pentru a opri petrolul. Nu se putea opri. De ce? Pentru că era mult prea multă dorinţă din partea lumii de a auzi de această mizerie, iar ea a adus la suprafaţă alte sub-mizerii – politice, financiare, ale statelor. Aceste genuri de lucruri vor continua să se petreacă, în special în următorii câţiva ani, pentru a le aduce în conştiinţă.

Acestea fiind spuse, noi am potenţializat. Nu am impus o anume agendă asupra restului lumii, asupra vreunei companii energetice sau a unei părţi geografice a lumii. Noi am potenţializat. Ceea ce am făcut noi, aţi putea spune că a fost pulberea magică presărată asupra tuturor potenţialelor de transformare şi de transmutare ale alchimiei. Noi am presărat praf alchimic asupra potenţialelor care nu erau văzute de unele din fiinţele mentale, cu ochii închişi.

Atunci când l-am presărat, a ajutat ca acestea să vină în lumină. Acum, nu a fost nevoie ca noi să alegem nimic. Pur şi simplu le-am adus în atenţie, în conştiinţă, iar apoi am plecat. Am lăsat ca lucrurile doar să fie. Ne-am imaginat. Aţi fost strălucitori. Aţi fost strălucitori. De fapt, v-am bănuit pe mulţi că aţi încerca în taină să vă impuneţi voinţa, spunând: “Oh, o să salvăm delfinii, balenele, broaştele ţestoase şi orice altceva ar mai putea fi afectat de vărsarea petrolului”. Lor nu le pasă! Multe dintre ele pleacă, apropo. Multe dintre speciile care pleacă vor fi înlocuite de specii noi. Lor nu le pasă. Aceasta e agenda umană.

Aşa că noi am făcut acea potenţializare şi iată-ne aici, la scurt timp după. Ce s-a întâmplat cu petrolul? Ce s-a întâmplat cu el? Stă pe fundul oceanului? Au venit extratereştri să-l soarbă? (râsete) Oh, o să-l bag pe Cauldre în multe necazuri cu discuţiile mele despre extratereştri. Dar o să vorbim în profunzime despre ei. Da, am nişte opinii clare.

LINDA: Zău.

ADAMUS: Zău. Deci ce s-a petrecut? L-au absorbit pe tot cu aspiratoarele lor? Da de unde. Da de unde. Nu, nu s-a întâmplat aşa. S-a evaporat? Contează? (Shaumbra spune: “Nu”) Nu. Vedeţi, mintea vrea să intervină şi spună: “Bine, spune-mi exact ce s-a petrecut.” O să vă spun exact ce s-a petrecut: a fost transmutat. A fost transmutat! Ce mai aveţi nevoie să ştiţi? Oh, da, s-ar putea să vreţi nişte cifre şi nişte date, însă în esenţă a fost transmutat. O parte din el a fost aspirat sau cules de acolo. O parte din el este în… Aţi observat ştirile? Fiecare canal de ştiri filmează aceeaşi fâşie de plajă şi o prezintă de parcă toată lumea este poluată. Dragi Shaumbra, a fost transmutat. A fost alchimizat.

Acum, din punct de vedere ştiinţific, ce s-a petrecut? Nu prea contează. Aţi putea spune că s-a evaporat. Aţi putea spune că o parte a sa este prinsă în chimicalele dispersante ce au fost folosite. Aţi putea spune că o parte a sa stă pe fundul oceanului. Nu contează. Nu contează. A fost transmutat şi vă mulţumesc pentru crearea unuia dintre potenţiale, un potenţial care nu a impus agenda voastră asupra nimănui, ci un potenţial care a spus: “Hello! Toate resursele omenirii, toate resursele Pământului, iată o cale minunată de a face asta”.

Nici măcar nu e nevoie să ştiţi ce cale ştiinţifică, chimică sau matematică este. Imaginarea potenţialelor nu intră în detalii mentale, nu ajunge la acel nivel. Nu e nevoie. Este aşa de obositor, aşa de plictisitor. Doar vă imaginaţi. Doar potenţializaţi, iar ca urmare va fi. Probabil că vă va speria de moarte în următoarele şase-opt luni, pe măsură ce vom vorbi despre potenţializare şi cum se poate petrece, cum funcţionează cu adevărat.

Vom face una chiar acum. Vom face una, mai întâi la scară globală, iar apoi una individuală. Potenţializarea este imaginarea potenţialelor. Pe măsură ce vom face asta acum pentru Pământ, pentru omenire, amintiţi-vă că nu alegem un potenţial ca să-l impunem. Doar ne imaginăm, poate, scenarii mai largi, mai strălucitoare, mai magice şi transformaţionale pe care cele mai multe minţi nu le pot imagina. Dacă nu şi le pot imagina, în general ele nu apar pe radarul potenţialelor. Aşa că haideţi să respirăm adânc acum şi hai să ne imaginăm potenţialele. (pauză)

Hai să privim care sunt problemele umane acum. Hai să ne imaginăm un potenţial… (pauză) Încerc să mă gândesc la unul care să aibă posibile efecte secundare relativ rapide. În regulă, hai să intrăm în fizica particulelor. Însă nu este nevoie să ştiţi nimic despre ea. Nu este nevoie să fiţi fizician. Acum este nevoie să se înţeleagă cum energia şi particulele intră şi ies din presupusa realitate. Ele sunt întotdeauna reale, doar că voi nu le puteţi vedea întotdeauna. Însă acum v-ar ajuta să completaţi multe din întrebările ştiinţifice şi cosmologice mari. Fizica particulelor. Vedeţi voi, o particulă poate intra şi poate ieşi din realitate. Poate călători la mari distanţe, ceea ce aţi numi distanţe într-o clipă, într-o clipă. Chiar a apărut de curând discuţia dacă există ceva dincolo de viteza luminii. Da, este, apropo.

Aşa că multe minţi lucrează la asta, dar sunt foarte mulţi în asta. Hai să ne imaginăm ceva mai măreţ. Ce se află cu adevărat în centrul dinamicii energiei? Nu e nevoie să ştiţi nimic despre chimie, matematică, fizică sau altceva. Dar, de fapt, unii din cei mai mari inventatori, unele din cele mai măreţe minţi nu prea ştiu multe despre aceasta, dar şi-o pot imagina.

Hai să respirăm adânc şi hai să ne imaginăm mari potenţiale noi pentru fizica particulelor, pentru mişcarea energiei, pentru cum funcţionează cu adevărat. Respiraţi adânc. (pauză lungă) Este aici, doar că nu a fost recunoscut. E ca şi cum unele din aceste răspunsuri noi şi avansate pur şi simplu ar sta în aşteptare, aşteptând ca cineva să recunoască că este cu adevărat uluitor, cu adevărat genial modul în care energia se mişcă şi curge, modul în care particula intră şi iese din diverse dimensiuni, din diferitele stări ale realităţii sau diferitele containere ale potenţialelor.

Ok, am terminat. Acum, eu unul aş mai citi din când în când ştirile. S-ar putea să vedeţi mari descoperiri în ceea ce priveşte fizica particulelor. Într-atât este de uşor.

Nivelul personal

Acum hai să ducem aceasta la nivel personal. Hai să o ducem la nivelul personal. Potenţiale. Devine dur, pentru ca aveţi toate aceste… văd potenţiale ce sunt miriade de sfere, milioane, miliarde, fiecare reprezentând diferite potenţiale, iar ele pot lucra în diverse moduri unele cu altele. Puteţi combina potenţialele. Le puteţi segmenta. Le puteţi alege pe oricare le doriţi. Mintea spune: “Ei bine, cum funcţionează toate acestea? Şi cum să pricepem totul?” Nu faceţi asta. O experimentaţi. Transcendenţi acea minte. Treceţi dincolo de fluxul liniar sau orizontal, acum a trecut la forma nouă (verticală). Există toate aceste potenţiale pentru viaţa voastră.

Am pus de mult întrebarea – plictisindu-vă pe unii dintre voi – ce vreţi? Am pus întrebarea pentru că ne îndreptam spre acest moment. Ce vreţi? Iar dacă nu potenţializaţi, dacă nu vă imaginaţi, iar apoi pentru voi, ca indivizi, dacă nu alegeţi ceva sau nici nu vă conectaţi cu ceva – da, hai să nici nu mai folosim cuvântul „alegere” – nu vă conectaţi cu acel potenţial care v-ar plăcea cu adevărat, el trece neobservat. Totul este aici. Bogăţii, dacă asta este important pentru voi. Iluminare spirituală, dacă este importantă.

Am vorbit de curând cu un grup, în Salzburg, şi am pus aceeaşi întrebare: ce vreţi? Ce vreţi? Au fost multe răspunsuri diferite, plăcute. Le-am spus ce aş vrea au dacă aş fi în locul lor, ceea ce nu sunt, pentru că Eu Sunt Cel Ce Sunt. Dacă aş avea de ales din multe, din toate aceste lucruri, ce aş alege acum? Ce credeţi, o vacanţă?

SHAUMBRA: Un pahar de vin.

ADAMUS: Un pahar de vin. Asta e uşor. O să manifest asta. Claritate. Claritate! Mie nu-mi pasă de bogăţii şi nici vouă nu ar trebui să vă pese. Sunt acolo, dar dacă nu sunteţi clari nu veţi şti niciodată că ele sunt acolo. Iluminare. Deja sunteţi iluminaţi, doar că nu sunteţi clari în legătură cu asta. (râsete) Totul este aici, fiecare potenţial. Este vorba despre a fi clar.

Aşa că vă aflaţi aici, la acest punct al vieţii voastre, mergând mai departe, oricum aţi vrea să-i spuneţi. Nu mai aşteptaţi nimic, doar sunteţi la limită. Sunteţi la limită. V-aţi săturat să fiţi la limită! Sunteţi chiar aici. Ce vreţi? (cineva spune: “Claritate”) Asta e alegerea mea. Tu nu poţi să o ai. (râsete) Ce vreţi pentru voi? Daţi-mi voie să… ne-au mai rămas 9 minute ca să faceţi alegerea vieţii voastre.

LINDA: Eşti atent şi la timp?

ADAMUS: Da. Am o întâlnire.

LINDA: Oh!

ADAMUS: O să vă spun mai târziu despre asta.

LINDA: Cu tine?

ADAMUS: Oh, nu. Am multe solicitări. Aşa că, dragi Shaumbra... (scurtă pauză) Dragi Shaumbra, unde eram? Acum mă gândesc la întâlnirea mea. (râsete) O să mă manifest puţin în realitatea fizică în seara asta, dacă ştiţi ce vreau să spun. (mai multe râsete) Deci acestea sunt lucruri care… da, claritate, mulţumesc. Cer propria mea claritate! Trei lucruri pe care nu le puteţi aduce cu voi, apropo, în aceasta, deşi unii dintre voi vor încerca. Aici va deveni puţin aspru, puţin dur.

Trei lucruri. Numărul unu… o să le scriu. Trei lucruri pe care să nu le aduceţi în trezirea voastră. Numărul unu. Probabil că aţi putea ghici – îndoiala. Nu lucrează prea bine în conştiinţa avansată. Cu adevărat. Este un joc stupid. Îndoiala este un lucru ce ţine de Vechea Energie vibraţională. “O să mă onorez pe mine, o să mă îndoiesc de mine. O să mă onorez pe mine, o să mă îndoiesc de mine. Mă iubeşte, mă urăşte”. Cumva aţi folosit asta ca joc, ca să ţineţi lucrurile în mişcare, dar îndoiala nu arată prea bine în Noua Energie. Va fi dată afară. Va fi respinsă, iar apoi voi o să spuneţi: “Vezi, ştiam că am făcut ceva greşit”. Este o profeţie care se împlineşte pe sine. Nu e nici un sens, nici un rezultat în îndoială, altul decât continua îndoială. Aşa că treceţi dincolo de îndoială. Cu adevărat. Este poate unul din cele mai importante lucruri pe care vi le pot transmite: îndoiala nu funcţionează.

În strânsă legătură – makyo nu merge prea bine. Makyo. Makyo. Rahat spiritual. De ce au oamenii – de ce unii dintre voi aveţi – makyo? Pentru că vă îndoiţi de voi.

Ştiţi ce faceţi când vă îndoiţi de voi? Veniţi cu tot rahatul ăsta. Veniţi cu toate micile clişee, cu micile vorbe şi cu măruntele… Ei bine, acesta e rahat! Iar voi vă spuneţi că sunteţi spirituali. Nu sunteţi! A fi spiritual e o vechitură, cu adevărat. A fost doar o scuză proastă pentru a fi în minte şi a părea că sunteţi mai buni ca oricine altcineva, pentru că, în cele din urmă, vă îndoiţi de voi. Nu vă stă bine aşa. Am avut destule vieţi de lideri spirituali, de masturbare spirituală, de rătăcire spirituală. De ce nu vine cineva să spună tuturor că şi ei sunt dumnezeu? Asta e. Punct. Rezolvat. Sunteţi. Ştiţi asta.

Şi devine mental. Cu adevărat devine un lucru al minţii această călătorie spirituală, iar mintea o transformă într-un mare mister. Nu este. Nu este. Misterul este simplitate, de fapt. Dumnezeu este simplu. Dumnezeu este pur. Nu e nimic complex în legătură cu dumnezeu. Într-o zi o să spuneţi: “Oh, Adamus, mi-ai spus asta cu ani în urmă, în Coal Creek Canyon. Nu aveam nicio idee despre ce vorbeai. Acum pricep”. Simplitate. Asta este dumnezeu. Asta este. Aşa că nu puteţi lua îndoiala. Nu puteţi lua makyo şi o să las aşa deocamdată. Nu voi fi trei lucruri.

LINDA: Ei, haide!

ADAMUS: Nu, nu, nu. Doar două. Acelea sunt… aş vrea ca voi să fiţi realmente cu ele. Aşa că hai să intrăm în potenţiale – potenţialele voastre. Nu le-am creat eu. Nu le-a creat dumnezeu. Clar nu le-a făcut Kuthumi. Toate acestea sunt potenţialele voastre. Undeva, de-a lungul drumului, o dinamică din centrul fiinţei voastre le-a ridicat la suprafaţă, le-a ridicat.

O să mai spun ceva în legătură cu asta. Atunci când aţi părăsit Zidul de Foc, atunci când aţi părăsit cerul, Tot Ceea Ce Este, oricum aţi vrea să-i spuneţi, atunci când aţi plecat pentru a deveni fiinţă suverană pură, atunci când aţi trecut prin Zidul de Foc, v-aţi imaginat şi aţi experimentat toate potenţialele a tot ce putea să vi se întâmple în afara lui Acasă, în afara lui Acasă, în afara Primului Cerc. De asta v-aţi simţit aşa de groaznic. Aţi simţit că sunteţi rupţi în miliarde de bucăţi, pentru că dintr-o dată experimentaţi totul, fiecare potenţial care putea exista vreodată. Fiecare variaţie, fiecare versiune – potenţialul dacă veţi spune da sau dacă veţi spune nu în orice moment, potenţialul că veţi alege să respiraţi sau nu – aţi experimentat toate acestea când aţi trecut prin Zidul de Foc.

Ei bine, poate că nu tot. Aţi experimentat totul până acum. Ceea ce se petrece acum – şi care va fi un mare factor pentru voi – este că dintr-o dată veţi realiza că nu puteaţi experimenta toate potenţialele a tot ceea ce ar putea fi, pentru că veţi ajunge la un punct – hai să spunem doar că este punctul în care Eu Sunt şi Noua Energie se contopesc – unde există potenţiale ce nu au putut fi imaginate niciodată de voi sau de dumnezeu, niciodată. Potenţiale cu totul noi, care nu au mai existat înainte. A trebuit să vă destructuraţi ca să faceţi loc acestor potenţiale ce nu au fost niciodată imaginate, nici măcar în adâncul inimii lui dumnezeu.

Uau! Ar trebui să ne oprim aici, dar ne-a mai rămas un minut. Respiraţi adânc şi simţiţi şi imaginaţi-vă potenţialele lui Eu Sunt al vostru – fiecare potenţial ce a fost scris şi fiecare potenţial din acest moment pe mai departe – pentru voi. Nu în vreun loc îndepărtat, ci exact aici. Chiar aici, în uluitoarea creaţie numită voi. În această creaţie uluitoare a umanului şi a divinului, lucrul după care extratereştri ar adora să-l aibă, dar este al vostru; lucrul după care ar saliva, dacă ar avea cum, ca să-l aibă – să fie oameni, să fie divini, să fie atât de reali, să înţeleagă cu adevărat existenţa lui Eu Sunt. Imaginaţi-vă fiecare potenţial. Doar simţiţi-l.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, iar prin aceasta cunoaşteţi că totul este bine în întreaga creaţie şi tocmai a deveni puţin şi mai bine.

Adios!

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece xistă o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2010 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!