MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Descoperirii
SHOUD 5: „Descoperirea 5” –
ADAMUS prin channel de Geoffrey Hoppe
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain. Dar voi deja
ştiaţi asta. Ah! Deja ştiţi muuulte din cele pe care nici măcar nu ştiţi că le
ştiţi, foarte multe. Ne aflăm la Seria Descoperirii, la acest Shoud şi este
vorba despre a descoperi ceea ce deja ştiţi. Ah! Aţi căutat lucruri pe care
credeţi că nu le ştiţi; este vorba despre ceea ce deja ştiţi. Haideţi să
respirăm adânc cu asta, căci este deja aici. Este deja aici. Hm.
Ah. A fost una din puţinele, vai, melodii de început care
chiar mi-au plăcut, “Safe and Sound” (de Capital Cities, de pe albumul “A Tidal
Wave of Mysteries”), pentru că veţi ajunge să ştiţi că totul se rezolvă şi este
uimitor. Un cuvânt prea folosit – este grozav. Este perfect. Totul se rezolvă.
Totul vine la un loc şi nimic nu contează. Ah! Am putea să încheiem chiar acum.
2014
Dar înainte de a încheia, daţi-mi voie să vă întreb: 2014 –
iată-ne aici, la zece zile şi jumătate după începerea sa, pentru unii dintre
voi la 11 zile de la începutul anului; cum a fost până acum?
Vili, dacă vrei, scrie pe tablă; dragă Linda, microfonul.
Zece zile – cum aţi rezuma aceste zece zile? Oh! Deja pot simţi. Nu
direcționați asta spre mine. (Adamus râde) Unii dintre voi au avut dificultăţi
şi greutăţi. Pete, cum a fost pentru tine?
PETE: Foarte incitant, ca să spun adevărul.
ADAMUS: Da. Da. O să-mi spui adevărul şi numai adevărul?
PETE: Da, uneori. Da.
ADAMUS: Iar eu o să-mi dau seama dacă este aşa? Da.
PETE: Pentru că nu sunt încă pe deplin ascensionat.
ADAMUS: Da. (râde)
PETE: Ok.
ADAMUS: Ce?
PETE: Nu sunt pe
deplin ascen- … ei bine, sunt pe deplin ascensionat. Ai dreptate.
ADAMUS: Un pic de confuzie.
PETE: Da, un pic de confuzie. Aşa e.
ADAMUS: Da, o să o curăţăm astăzi.
PETE: Da.
ADAMUS: Bun. Bun.
PETE: Sunt câteva
lucruri pe care încă nu le ştiu.
ADAMUS: Cum a fost anul acesta pentru tine, aceste zece
zile?
PETE: Foarte bune,
da. Am citit “Călătoria îngerilor” şi a fost ceva exploziv. Am citit-o de şapte
ori până acum şi de fiecare data este incredibilă!
ADAMUS: Da. Vrei să mai spui asta încă o dată, la camera,
către milioanele care ascultă online? (râde)
PETE: Ok. Călătoria Îngerilor
– incredibilă, mai bună ca Biblia.
ADAMUS: Ah. Punctul numărul 1 pentru noul an.
PETE: Da!
ADAMUS: Promovează-te singur. Da, da! (râd amândoi) Sau
pune-i pe alţii să facă asta în locul tău. Bun. Da, este o carte excelentă.
PETE: Mm hmm.
ADAMUS: Absolut. Suişuri şi coborâşuri? Cotituri şi
schimbări?
PETE: Da. Am avut un
virus urât pe computer, dar acum e curăţat.
ADAMUS: Oh, am crezut că te referi la un virus din corpul
tău.
PETE: Nu, nu.
ADAMUS: Oh. Eşti sigur?
PETE: Oh, da! Da.
ADAMUS: Ok, bun. Fără virus în corp. Trebuia să verific.
PETE: Nu. Nu, este un corp bun. Da.
ADAMUS: Ce înseamnă asta, un virus în computer, a trebuit
să-l cureți?
PETE: Ehhh, mici dificultăţi.
ADAMUS: Nu te mai uita la pornografie pe Internet. Asta
înseamnă. (râsete; cineva spune: “Sau pe site-uri de matrimoniale”)
ADAMUS: Sau pe site-uri de matrimoniale, da.
PETE: Sau site-uri de livrări.
ADAMUS: Sau site-uri de livrări.
PETE: Da.
ADAMUS: Da. Bun.
PETE: Ok.
ADAMUS: Mulţumesc. Cum să sintetizăm – virus?
LINDA: Virus.
PETE: Virus.
ADAMUS: Ai avut un virus.
PETE: Da.
ADAMUS: 2014. Oh, bun. L-ai curăţat.
PETE: Da. Am avut grijă de el.
ADAMUS: Da, bun. Mulţumesc.
LINDA: Mulţumesc.
ADAMUS: Virus. Mai departe. 2014 – abia am intrat de câteva
zile.
LINDA: Haide, fata.
SHAUMBRA 1 (o fetiţă): Bine, cred. Adică…
ADAMUS: “Bun” este unul din acele cuvinte… Ce naiba înseamnă
“bun”? (ea râde) Probleme, ceva?
SHAUMBRA 1: Nu.
ADAMUS: Nu. Ceva interesant?
SHAUMBRA 1: Viaţa de zi cu zi, cred.
ADAMUS: Da. Care este cea mai bună zi de până acum?
SHAUMBRA 1: Mmmm, doar să fiu în stare să…
ADAMUS: Să fii aici. O să răspund eu în locul tău. Să fii
aici! Asta este cea mai bună zi. Mai bine nu se poate, nu-i aşa? (râd amândoi)
SHAUMBRA 1: Ok. Da.
ADAMUS: Îmi pare rău să-ţi ofer propriul răspuns. Da.
Altceva în legătură cu acest an? Mama ta se poartă bine cu tine?
SHAUMBRA 1: Sigur…? (râd amândoi)
LINDA: Oooh!
ADAMUS: Vreau să spun – tu te porţi frumos cu mama ta, nu-i
aşa?
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: Mm. Da. Altceva ieşit din comun în ultimele zece
zile?
SHAUMBRA 1: Ăăă. Nu prea. Eu doar… sunt chiar incitată să
ajung să descopăr cine sunt eu cu adevărat.
ADAMUS: Este ceva incitant.
SHAUMBRA 1: Da.
ADAMUS: Absolut. Cuvinte de înţelepciune din gura copiilor.
Copii frumoşi şi scumpi. Mulțumesc.
SHAUMBRA 1: Mulţumesc.
ADAMUS: Mulţumesc.
LINDA: Mulțumesc.
ADAMUS: 2014. Ce se petrece, Bonnie? Hm.
BONNIE: Hm.
ADAMUS: Hmm.
BONNIE: Ei bine, tocmai am avut un mic accident.
ADAMUS: Mm hmm. Unul mic.
BONNIE: Un mic accident.
ADAMUS: Da.
BONNIE: O experienţă nouă.
ADAMUS: Cum s-a întâmplat? Nu toate detaliile, dar ce ai
făcut de ai provocat un accident?
BONNIE: Ceva ce n-ar fi trebuit să fac, dar…
ADAMUS: Ei bine, de obicei asta e cauza!
BONNIE: M-am întins, m-am întins prea sus.
ADAMUS: Te-ai întins prea sus.
LINDA: Ohhhh.
ADAMUS: Interesant. Şi ce s-a petrecut?
BONNIE: Am căzut.
ADAMUS: Da. A alunecat ceva de sub tine?
BONNIE: Da, asta a fost – de fapt raftul de care mă ţineam.
ADAMUS: Ţi-ai pierdut conştienţa?
BONNIE: Nu.
ADAMUS: Mi-aş fi dorit să fi fost aşa. (ea oftează) Nu, ai
infuzat multă energie. Oh, nu! Este un lucru bun! (Adamus râde) Da, iar acum
s-ar putea să fie nevoie să mai încercăm o dată. (râsete, unele persoane din
audienţă spun “Ohhh!”)
LINDA: Auuu!
ADAMUS: Oh, nu contează!
LINDA: Auu!
ADAMUS: Cum te simţi acum?
BONNIE: Bine.
ADAMUS: Ai fost supărată pe tine?
BONNIE: Da, foarte…
ADAMUS: Absolut.
BONNIE: … foarte jenată.
ADAMUS: De ce? Nu înţeleg de ce. Apropo, eram şi eu acolo
când s-au întâmplat toate astea.
BONNIE: (râzând) Erai acolo?
ADAMUS: Da. Am încercat să mă întind, dar mâna mea a trecut
direct prin tine.
BONNIE: Da! (râde)
ADAMUS: De ce erai supărată pe tine?
BONNIE: Ăăă, pentru că m-am pus în situaţia aceea proastă.
Eram răvăşită toată şi ochelarii erau distruşi. Şi… eu mi-am făcut asta singură.
ADAMUS: De ce?
BONNIE: (râde) De unde să ştiu eu?!
ADAMUS (şi audienţa): Ohhhhh.
LINDA: Ohhh! Nu a spus “nu ştiu”, a spus “de unde să ştiu
eu!”
ADAMUS: Asta e chiar… audienţă? Să o lăsăm să mai rămână? Să
îi cerem să plece? Să… (audienţa strigă: “Să rămână”) Ok, ei te iubesc, Bonnie.
BONNIE: Oh, mulţumesc, mulţumesc.
ADAMUS: Chiar dacă tu nu te-ai iubi pe tine, ei te iubesc.
Da. De ce? (şopteşte) Inventează ceva! (câteva râsete) O să fac o pauză aici.
Hai să oprim totul.
Dacă nu ştiţi ce să faceţi, doar prefaceţi-vă. Cu adevărat.
Acestea sunt cuvinte de maestru. Măiestrie absolută. Dacă nu sunteţi siguri ce
să spuneţi. Ce să gândiţi sau ce să faceţi, prefaceţi-vă, pentru că de fapt nu
există prefăcătorie. Este doar ceva ce iese din voi. Dar dacă spuneţi: “Ei
bine, nu ştiu. Nu sunt sigur ce să fac”, energia se blochează. Sunteţi turtiţi.
Prefaceţi-vă! Inventaţi ceva. Minte-mă, pentru că de fapt nu poţi.
BONNIE: Bun, m-a ajutat să înţeleg că am nevoie de o pereche
nouă de ochelari, aşa că am acum o rezervă.
ADAMUS: Sigur. Sigur. Da. Poate ceva cu mai multă
perspectivă? (râsete)
BONNIE: Ai spus că pot inventa ceva. (râd amândoi)
ADAMUS: Bonnie, e simplu şi e simplu pentru voi toţi.
Visele, lucrurile care se petrec… Doar respiraţi adânc – fiţi prostănaci, foarte
simpli, nu încercaţi să deveniţi mentali – este chiar simplu. Te-ai întins, ai
căzut. O să descoperi astăzi, ceva mai târziu, despre ce este vorba. Te-ai
întins, ai căzut. Există frica: “Ce se întâmplă dacă mă întind în afară? Oh, o
să cad! O să-mi sparg ochelarii şi o să mă lovesc puţin la faţă”, care se va
vindeca, apropo. Este în regulă! E în regulă.
Ce-i de făcut? Urcă-te iar pe cal. Întinde-te din nou. Şi ce
dacă o să cazi iar? Cumpără o pereche nouă de ochelari, pentru că în cele din
urmă vei spune: “Treaba asta cu căderea e chiar prostească. O să mă întind şi o
să zbor”. Într-atât e de simplu. Atât de simplu.
BONNIE: Mulţumesc. E plăcut.
ADAMUS: Nu-i aşa că e plăcut?
BONNIE: Da! Mulţumesc.
ADAMUS: Da. Da. Data viitoare minte-mă. Inventează ceva şi o
să punem energia în mişcare.
BONNIE: În regulă.
ADAMUS: Bun. Mulţumesc. Următorul. Oh, este un punct foarte
important. Este unul din acele lucruri… scrie pe o altă coală – instrumente
pentru 2014. Dacă nu sunteţi siguri ce să faceţi sau ce să spuneţi, prefaceţi-vă.
(cineva spune: “Până vă iese!”) Prefaceţi-vă până vă iese. Da. Absolut.
Prefaceţi-vă. “Întinde-te şi zboară” (către Vili). Bun. Iar sub asta scrie
“Întinde-te şi cazi”, dar nu o să se întâmple iar. O să vezi.
VILI: Să scriu doar “Am căzut”?
ADAMUS: Eh, “m-am întins şi am căzut” în paranteză. Da, bun,
mai departe.
ELIZABETH: Moi.
ADAMUS: Bonjour.
ELIZABETH: Bonjour. 2014, de fapt de la sfârşitul lui 2013 –
am realizat valoarea sau similitudinea dintre iubire şi încredere. Acesta era
cuvântul greşit. Nu “similitudine”, dar sunt unul şi acelaşi.
Iar motivul este că acum mulţi, mulţi, mulţi ani mă aflam la
un centru de meditaţie orientală – iartă-mă, Namaste – şi am petrecut ceva timp
acolo şi a fost un an grozav. Însă ceea ce am obţinut, ceea ce ştiam – nu era
ceea ce gândeam, ci ceva ce ştiam – era că dumnezeu nu vroia ca eu să fiu în
lipsuri şi ştiam asta.
ADAMUS: Mm hmm.
ELIZABETH: Cream în dreapta şi în stânga şi eram conştientă
că eu creez cu mult timp înainte să aud aceste lucruri minunate. Dar după acea
perioadă, după ce a mai trecut timp, am început să înţeleg că aceasta era
dumnezeul (arată în sus), înţelegi tu, care nu vroia ca eu să fiu în lipsuri.
ADAMUS: Da. Da
ELIZABETH: Aici este marea diferenţă.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Aşa că am avut încredere în dumnezeu. Cine nu are
încredere în dumnezeu?! El ne iubeşte şi noi îl iubim. Ei, dar se pare că el nu
este aici. (ea râde, câteva râsete şi din sală)
ADAMUS: Nu, asta au uitat ei să menţioneze.
ELIZABETH: Aşa că e ceva ce nu mai primesc!
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Aşa că în călătoria mea, pe când aveam experienţe
extraordinare şi ştiam că, pas cu pas, pot să am încredere în mine că mă
descurc, am observat că aveam mai multă încredere în individul ăsta (arată în
sus) decât am în acesta (arată spre propria inimă).
ADAMUS: L-ai întâlnit vreodată pe individul ăsta?
ELIZABETH: E o întrebare interesantă, Adamus.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Ceea ce am realizat, da, o să răspund, a fost că
şi pe atunci tot eu eram.
ADAMUS: Da. Deghizată în bărbat.
ELIZABETH: Deghizată în bărbat.
ADAMUS: Da. Dumnezeu e un travestit.
ELIZABETH: Vrea ca eu să am tot ce vreau şi îmi dă tot ceea
ce vreau.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Asta este ironia.
ADAMUS: Da!
ELIZABETH: Pricep asta, dar nu e chiar aici. Evident că am
înţeles mental că eu eram.
ADAMUS: Da. La ce punct suntem?
ELIZABETH: Suntem la “Te iubesc, Elizabeth”. Da, cam aşa.
“Te iubesc, Elizabeth! (râzând) Am încredere în tine, Elizabeth!”
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Şi de multe ori mi se pot întâmpla lucruri
uimitoare dacă rămân liniştită şi centrată.
ADAMUS: Da.
ELIZABETH: Dar pentru mine este fascinant că încrederea şi
iubirea pe care le aveam atunci sub alt nume, dar în aceeaşi fiinţă, încearcă
să găsească această profunzime de azi.
ADAMUS: Excelent. Iar dumnezeu devine personal, nu mai este
un “el” din afară.
ELIZABETH: Aşa e.
ADAMUS: Ştii, a existat o evoluţie a lui dumnezeu.
Aşa cum am mai spus înainte, în Atlantida nu exista
conştiinţa de dumnezeu. Nu era niciun cuvânt pentru el, nici discuţii, nici
biserici. Nici nu exista în conştiinţă. Era cu totul necunoscut. Abia mult,
mult mai târziu conceptul de dumnezeu a fost plasat în multe alte fiinţe,
fiinţe cu o forţă mai mare, cu o putere mai mare, zei ai aerului, ai soarelui,
ai Pământului şi ai altor fiinţe. Au fost sintetizate mai apoi într-un singur
dumnezeu, dar aşezat în afară, înfăţişat ca bărbat, în afara sinelui. Însă acum
este epoca în care câţiva, nu mulţi, dar câţiva încep să înţeleagă că dumnezeu
mereu a fost chiar aici. Da.
ELIZABETH: Da.
ADAMUS: Iar divinitatea, sufletul sinelui, este plină de
iubire, de compasiune şi de acceptare, iar în sine ar vrea ca expresia umană să
aibă abundenţă, bucurie şi toate celelalte, dar cumva nu-i pasă dacă omul nu
alege asta.
ELIZABETH: Aşa e.
ADAMUS: Căci pentru suflet este doar o mare experienţă. Este
o experienţă măreaţă. Nu există moarte cu adevărat. Nu există final. E doar un
mare “uau” cosmic. “Uau”. Vezi tu,
omului îi pasă. Omul se prinde în asta.
ELIZABETH: Aşa-i.
ADAMUS: Dar imaginează-ţi acum că sufletul, dumnezeul care
era în afară încetişor vine aici şi spune: “Hai să dansăm împreună de acum”.
Da. Tu conduci. (râde)
ELIZABETH: Sunt pregătită.
ADAMUS: Bun. Absolut. Mulţumesc. Cum am rezuma asta?
Integrare. Ce cuvânt ai folosi tu?
ELIZABETH: Mă gândesc la integrare…
ADAMUS: Integrare.
ELIZABETH: … a sinelui divin, poate.
ADAMUS: Sinele divin. Da.
ELIZABETH: Poţi folosi cuvântul.
ADAMUS: Ce-ar fi să spun “Eu Sunt”?
ELIZABETH: Eu Sunt Cel Ce Sunt. Mulţumesc.
ADAMUS: Îmi place. Uau.
VILI: Eu Sunt Cel Ce Sunt?
ADAMUS: Eu Sunt Cel Ce Sunt. Da.
MICHELLE: 2014! Ura!
ADAMUS: Da! Ura! Multe schimbări.
MICHELLE: Schimbare, nelinişte, eliberarea unor lucruri, de
genul lucrurilor materiale. Eliberarea fricii.
ADAMUS: Da. Cum a fost pentru tine din punct de vedere
emoţional, energetic?
MICHELLE: Epuizant.
ADAMUS: Da. De ce?
MICHELLE: Necunoscutul.
ADAMUS: Asta e.
MICHELLE: Toţi vorbesc despre 2014. E multă negativitate în
asta.
ADAMUS: Da!
MICHELLE: Aşa că abia aştept să văd ce se petrece în
weekendul viitor (se referă la evenimentul ProGnost).
ADAMUS: Da. Bun. Oh, multă negativitate. (câteva râsete) Dar
şi din perspectiva: “Ce se petrece pe lume? Oh, ce se întâmplă pe lume?”
Absolut. Da, bun. O să te mişti bine.
MICHELLE: Îţi mulţumesc.
ADAMUS: Iar apoi te vei mişca din nou. (câteva râsete) Da.
LULU: Bună. Eu intru într-un spaţiu de pace, foarte
liniştit, iar apoi mă pot simţi pe mine
înăuntrul meu, ca şi cum mă îmbrăţişez din interior, iar asta e greu de
explicat. Pur şi simplu asta simt. Apoi mă tot trezesc la ora 3 dimineaţa şi am
coşmaruri. Prietenii şi familia fac trecerea.
ADAMUS: Mm hmm. (către Vili) Ai putea scrie câte ceva? Hai
să vedem, de la precedentul răspuns o să scriem “mişcare şi eliberare”. Mişcare
şi eliberare. Da. Avem o senzaţie de pace, dar şi coşmaruri, în acelaşi timp.
LULU: Coşmaruri.
ADAMUS: Ce se petrece? De ce?
LULU: Dar eu… apoi mă gândesc că nu îmi aparţin aceste
lucruri, că preiau din conştiinţa altcuiva, vreau să spun…
ADAMUS: Deci alţii au coşmaruri în legătură cu tine?
LULU: … La asta nu m-am gândit niciodată. Da, sunt criminal
în serie. (râd amândoi) Da, dar mă centrez – trebuie să fiu centrată. Nu, chiar
trebuie. Aleg asta.
ADAMUS: Da.
LULU: Din cauza…
ADAMUS: Cum stai cu „gândire versus simţire?”
LULU: A devenit mai intensă decât…
ADAMUS: Gândirea a devenit mai intensă?
LULU: A devenit mai intensă ca anul trecut.
ADAMUS: De ce?
LULU: Da. Poate din cauza a ceea ce se petrece cu membrii
familiei mele şi sunt multe lucruri care pot însemna “aşa a fost să fie” sau cam aşa. Ceva distractiv: fratele meu a
murit în septembrie şi noi aveam un prieten apropiat, născut la aceeaşi dată –
zilele lor de naştere erau identice – şi el a murit, la rândul lui, pe 26. Am
început să mă joc cu numerele, iar ele adunate dau aceeaşi sumă. Şi zilele în
care au murit, adunate dau acelaşi număr.
ADAMUS: Mm hmm.
LULU: Aşa că… trebuie să…
ADAMUS: Aş putea… aş putea să-ţi ofer un instrument?
LULU: Sigur.
ADAMUS: … aş putea să vă ofer tuturor un instrument pentru
anul acesta? Nu va avea sens. Absolut, nimic nu va avea sens. Fie că e vorba de
vise, fie că e vorba despre ce se petrece pe lume, despre gândurile voastre sau
despre altceva, nu va avea sens. Aşa că eliberează chiar acum.
LULU: Să eliberez…
ADAMUS: Încetează să mai încerci să îi dai un sens.
LULU: Aşa-i.
ADAMUS: Iar ceea ce vei descoperi este că, în cele din urmă,
gândirea încetineşte puţin, dar răspunsurile reale, cunoașterea reală încep să
vină la suprafaţă. Este greu, pentru că vrei să te gândeşti, să analizezi, să
diseci, să încerci să găseşti numere ce se potrivesc şi altele similare. Este
irelevant. Nu contează. O mare distragere. Te scoate de pe cale. Te epuizează.
Nu o să găseşti niciun sens, aşa că încetează chiar acum să mai încerci să
găseşti unul.
LULU: Da. Da. Aşa e.
ADAMUS: Bun. Mulţumesc.
LULU: Mulţumesc.
ADAMUS: (către Vili) Aş spune că este drama. Bun. Încă două
persoane.
TAR (o femeie): Adamus, ai spus ceva acum un minut şi
realizez că este ceea ce am vrut să ştiu eu. Este perspectiva.
ADAMUS: Da.
TAR: Şi nu ştiu ce s-a întâmplat. Nu a fost niciun
eveniment, dar cam de pe 2 sau 3 ianuarie dintr-o dată am o mulţime de bani.
ADAMUS: Hm!
TAR: De când m-am mutat aici, acum câteva luni, salariul meu
s-a redus – sunt profesoară – şi, ştii tu, aproape imediat s-a dus cu totul –
chirie, maşină, una, alta. Cum o să trăiesc din câteva sute de dolari? Nu ştiu
dacă se poate aşa ceva. Ar fi trebuit să scot bani din fondul de economii, dar
nu pot să sufăr să fac asta. Aveam o senzaţie teribilă de lipsă şi mă întrebam
cum o să mă descurc.
ADAMUS: Mm hmm.
TAR: Nu ştiu ce s-a întâmplat. Sunt aceiaşi bani, dar eu îmi
spun: “Hei, ok, sunt o grămadă de bani”.
ADAMUS: Da.
TAR: Iar până săptămâna trecută nu cheltuisem mai mult de 40
sau 50 de dolari.
ADAMUS: Ce anume crezi că a făcut diferenţa? Sau ce simţi că
a făcut diferenţa?
TAR: (face o pauză) Perspectiva mea. Nu ştiu, aşa cum am
spus, să mă fi gândit la asta, să fi simţit ceva. Eu doar…
ADAMUS: Perspectiva ta asupra a ce?
TAR: (face o pauză) Nevoie versus dorinţă.
ADAMUS: Ne apropiem.
TAR: Cât este suficient?
ADAMUS: Mm hmm.
TAR: Ehhh.
ADAMUS: Ce-ar fi să spunem că este perspectiva asupra
vieţii? Pur şi simplu viaţa. Ceva s-a schimbat. Ştii tu, ai trecut prin
mişcări, prin schimbări şi toate cele şi ceva s-a schimbat. Ceva din tine a
spus: “Ah! De fapt chiar vreau să trăiesc”. Ce se petrece? Abundenţa este aici.
Oamenii vor băga imediat mâna în buzunar. (Adamus bagă mâinile în buzunarele
lui Cauldre) Azi nu are bani!
LINDA: Ohhh! Bietul de tine!!!
ADAMUS: Linda i-a luat pe toţi, dar tot Linda o să ţi-i dea
mai târziu. Oamenii pur şi simplu or să-ţi dea bani. Este perspectiva asupra
vieţii. Este vorba despre dorinţa de a fi aici. Asta schimbă totul, schimbă
abundenţa. Foarte simplu. Extrem de simplu.
TAR: E pur şi simplu incitant.
ADAMUS: Da!
TAR: Este cu adevărat incitant.
ADAMUS: Da. Cere-i Lindei nişte bani.
LINDA: Nu ţi-am luat eu banii. Nu eşti organizat.
ADAMUS: Nu contează!
LINDA: Nu eşti organizat.
ADAMUS: Încă cineva, apoi trecem mai departe.
MARY SUE: Am avut multă energie în ultimele săptămâni.
ADAMUS: Bun.
MARY SUE: Pot să mă culc târziu şi să mă trezesc devreme.
Poate că mai aţipesc ziua, dar e multă energie. Iar pe partea simţirii, oho!
Simţirile vin nemăsurate. În ce priveşte experienţele, am avut un conflict cu o
prietenă. Pe când Linda mergea prin vijelie joi, eu eram în bătaia vântului
sus, pe munte…
LINDA: Uau.
MARY SUE: … cu prietena cu care eram în conflict. Era chiar
grozav că mie nu-mi păsa că eram în conflict. Dacă tot suntem aici împreună,
hai să ne bucurăm de frumuseţe.
ADAMUS: Mm hmm.
MARY SUE: Chiar dacă bătea vântul, tot era frumos.
ADAMUS: Da.
MARY SUE: Şi cred că multe dintre lucrurile care se petrec
sunt foarte amuzante. (râde)
ADAMUS: Sunt. Aşa este.
MARY SUE: Vreau să spun, vorbind despre blocajele în trafic,
cum e posibil ca oamenii să nu se trezească şi să vadă că…
ADAMUS: Oh, nu mă întreba pe mine, sunt milioane de motive!
(râsete)
MARY SUE: Ok! Ei nu văd că primesc mereu acelaşi lucru
vechi.
ADAMUS: Da, absolut. Da. Bun. Deci energia.
MARY SUE: Da.
ADAMUS: Este o abundenţă de energie, uriaşă, mai multă ca
oricând înainte. Nu vă prindeţi în lipsă. Mai multă energie.
Iar lucrul interesant este că anul acesta va fi anul
surprizei neaşteptate, care vine din stânga, din dreapta, de oriunde. Nu ceea
ce este evident drept în faţă va face diferenţa, ci lucrurile care vin pe
neaşteptate, din locuri ciudate şi stranii, surprinzătoare, fie că este vorba
despre bani în buzunar sau despre oportunităţi.
Vedeţi voi, dacă vă gândiţi la toate, dacă încercaţi să
găsiţi un sens, s-ar putea să ratati oportunitatea. Probabil că nu, dar o să
fie ceva mai mult efort ca să ajungeţi acolo. O să apară pe neaşteptate.
La fel, pentru planetă, lucrurile care… îţi mulţumesc, apropo, nu vreau să te ţin în
picioare – pentru planetă, lucrurile care vor fi tulburătoare vor veni pe
neaşteptate. Toţi aşteaptă cu nelinişte: “O să se întâmple ceva la Jocurile
Olimpice”, nu-i aşa? Atenţia lumii, focalizarea lumii. Probabil că nu. Probabil
că în altă parte. O să vină din întuneric, ca să spun aşa, din locuri foarte
puţin aşteptate.
Aşa că avem o listă cu diverse lucruri ce se petrec şi este
şi multă nelinişte acum. Multă energie acumulată aşteaptă să fie eliberată.
Spargerea tiparelor este unul dintre lucrurile pe care le veţi observa, chiar
şi aici, evident, cu întâlnirea noastră (se referă la amânarea cu o săptămână a
acestui Shoud). Spargerea tiparelor. Nu intraţi în vreo criză în legătură cu
asta, pentru că este doar o realiniere a energiilor. Asta e tot. Ele se
realiniază într-un fel pe care nici nu l-aţi fi putut plănui în mintea voastră
cu un rezultat atât de bun.
Reacţia imediată este panica: “Ce se petrece? Ce se
întâmplă?” Respiraţi adânc o dată, de două ori, şi realizaţi că este o
realiniere şi vă va aduce lucruri în moduri în care nici nu v-aţi putea gândi
sau imagina. Apoi veţi spune: “Uau! Adamus ăsta e grozav, teribil!” (câteva
râsete) Iar eu voi şti că de fapt voi sunteţi aşa. Voi sunteţi aşa.
Putere şi libertate
Dacă vreţi să rezumaţi anul ce vine şi, de fapt, e valabil
pentru următorii trei ani, priviţi-l din perspectiva a două lucruri ce se
petrec pe planetă, două din cele mai importante elemente de pe planetă, poate
din întregul cosmos, iar aceste elemente sunt puterea şi libertatea.
Noi am mai vorbit despre asta înainte, dar când vedeţi că se
petrece ceva la ştiri, priviţi din perspectiva a ceea ce se întâmplă cu
puterea. Ce se petrece cu libertatea în viaţa voastră? Am vorbit de curând
despre asta cu cei din Keahak. Eliberarea puterii din viaţa voastră. Oh! Vă
face confuzi şi înfricoşaţi: “Bine, dar cum să eliberăm puterea?” – şi lucrul
interesant este că nu puteţi elibera puţin din ea şi, în acelaşi timp, să vă şi
ţineţi de ea. O eliberaţi cu totul – nevoia de putere.
Puterea este o iluzie. Cu adevărat nu există nicăieri, mai
puţin sub forma unui sistem de credinţă. Puterea înseamnă acumulare, obţinerea
energiei, teama că s-ar putea să nu fie destulă energie pentru voi. Principala
şi cea mai mare nevoie umană nu este reprezentată de mâncare, de apă, de bani
sau de sex, ci este energia. Energie. Apoi se manifestă sub alte forme, dar principala
nevoie umană este obţinerea energiei. Oamenii fac asta prin putere. Ei cred că
trebuie să forţeze energia, să se lupte pentru ea, să o fure, să o manipuleze,
să o acumuleze. Imaginaţi-vă cum ar fi să funcţionaţi fără putere.
Pare înfricoşător, pentru că voi trăiţi într-o lume plină de
putere, plină de oameni care se joacă cu puterea, care au folosit puterea
asupra voastră – puterea mentală, puterea financiară, puterea fizică. Voi
spuneţi: „Dar cum să mă descurc fără putere? Nu o să am nicio apărare împotriva
lumii ăsteia nebune”.
De fapt, fără putere, ei nu or să vă vadă. Ei se joacă cu
puterea şi tot ceea ce văd este putere. Atunci când eliberaţi jocul puterii în
viaţa voastră, deveniţi invizibili pentru ei. Cu alte cuvinte, ei vor merge la
altcineva ca să fure, să-şi exercite puterea. Atunci voi sunteţi liberi. Nu mai
aveţi nevoie să jucaţi jocul. Ei nu or să vină după voi.
Anul acesta se referă la putere şi la libertate, în viaţa
voastră şi în lume. Va fi vorba despre voi care vă oferiţi vouă înşivă libertatea
ce este înnăscută în voi, dar aveţi multe straturi, multe probleme, multe
altele pe care vi le-aţi asumat şi care au îndepărtat libertatea. „Libertate”
sună minunat, dar este o responsabilitate uriaşă.
“Oh, o să fiu liber”, dar liber de ce anume? Ei bine, ştiţi,
în mare parte gândiţi că înseamnă libertatea faţă de plata facturilor,
libertatea de a nu avea un şef, libertatea faţă de stat. Însă adevărata
libertate este în interior. Liberi de trecutul vostru. Liberi de credinţele
voastre.
Credinţele sunt cumva cam ca puterea. Sunt iluzii. Sunt
inventate. Nu că ar fi rele, sunt o jucărie amuzantă, dar la un anume punct se
învechesc. Este libertatea faţă de credinţe, libertatea faţă de limitări. Din
nou, deşi sună minunat, este o responsabilitate enormă. Mulţi oameni cărora li
se oferă alegerea libertăţii vor găsi multe scuze ca să nu o accepte, ca să nu
şi-o asume.
Acestea, pentru mine, sunt problemele pentru 2014. Multe,
foarte multe se vor petrece pe lume. Întoarceţi-vă la motive fundamentale, de
bază pentru asta: e vorba despre putere şi despre libertate.
Călătoria în cunoaştere
Haideţi să facem o mica experienţă aici. Am spus înainte, la
început, că voi deja ştiţi totul. Cu adevărat ştiţi, doar că nu ştiţi că ştiţi.
Este deja aici.
Mintea are dificultăţi să cuprindă asta şi spune: “Dar nu
ştiu. Sunt fapte şi cifre care…” Nu. Eu vorbesc despre cunoaştere. Deja aveţi
cunoaşterea, iar ea este aici. Este aici, pregătită să vină oricând sunteţi şi
voi pregătiţi.
Haideţi să avem o experienţă cu asta. Vă rog să reduceţi
luminile. O experiență plăcută, o muzică de merabh şi poate nişte aer curat,
dacă deschideţi uşa din spate, ca să nu ne încingem de tot. (câteva râsete) Ok,
respiraţi adânc. Este un punct important pentru acest an, pentru orice an.
(muzica începe, “Time Lapse” de pe PremiumBeat.com)
Cunoaşterea este deja acolo. Nu vine de la mine. Nu vine de
la dumnezeul despre care vorbea Elizabeth. Este deja chiar aici. Nu e neapărat
în abdomenul vostru; este în moment. Este în Eu Sunt. Are răspunsul la toate,
chiar dacă voi vă prefaceţi. Ştie unde să fie exact la momentul potrivit. Ştie
cum să aducă exact cantitatea potrivită de energie la momentul potrivit. Este
încredere şi este iubire.
~ Blândeţe
Şi, apropo, în acest an, dacă aveţi dificultăţi în a vă iubi
pe voi înşivă – cred că e un salt destul de mare pentru unii – cel puţin fiţi
blânzi cu voi înşivă. Începeţi prin a fi buni cu voi. Unii dintre voi aţi
încercat să vă iubiţi pe voi. Aţi descoperit că este destul de provocator.
Ce-ar fi să fiţi blânzi cu voi oferindu-vă o zi la spa, la masaj? Hm, sună
destul de bine. Da. O cină plăcută, unde nu vă faceţi griji pentru calorii,
carbohidraţi şi pentru conţinutul de zahăr. Ptiu! Oh! Dietele! Oooo! Oh.
Fiţi blânzi cu voi, adică nu mai fiţi aşa de critici, nu vă
mai judecaţi, nu o mai ţineţi într-una cu “dar dacă” şi “ce ar fi trebuit să
fac”. A fi blânzi cu voi înşivă înseamnă ca atunci când vă întindeţi şi cădeţi,
să râdeţi. Spuneţi: “Ce experienţă” în loc să vă învinovăţiţi. Fiţi buni cu voi
mergând şi cumpărându-vă ceva frumos. Vreau să spun cu adevărat frumos. Adică
realmente, cu adevărat frumos. Da.
SART: Un Mercedes.
ADAMUS: Da. Sigur, Mercedes. Ceva frumos. Asta înseamnă să
fiţi blânzi cu voi.
Acum, mintea o să vă spună: „Sunt un prost şi nu ar trebui
să cheltuiesc banii”. Ptiu! Scuip cam mult. (câteva râsete) Nu, pentru că
atunci când sunteţi blânzi cu voi înşivă – când vă cumpăraţi ceva pentru voi
fără vinovăţie şi fără să împărţiţi cu altcineva, când cumpăraţi pentru voi –
dintr-o dată toată abundenţa este acolo. Simplu şi uluitor.
Fiţi blânzi cu voi prin extindere, cum se spune în
societatea modernă. Nu vă mulţumiţi cu apartamentul ieftin, cu casa ieftină. Nu
vă mulţumiţi cu mai puţin. Cauldre îmi spune să mergeţi la Nordstrom (un
magazin de lux), nu la Walmart (magazin cu preturi minime).
~ Cunoaştere
Aşa că hai să pornim în călătoria noastră. Cunoaşterea este
deja aici. Nu va veni pe o bază mentală. Cu alte cuvinte, sunteţi obişnuiţi cu
senzaţia de furnicătură în creier atunci când vă gândiţi la ceva. Declanşaţi
ceva în creier. Vă gândiţi la viitor, la anul viitor, chiar şi la luna
viitoare, iar mintea trece la lucru încercând să priceapă. Uitaţi de asta. Veţi
intra în cunoaştere.
Cunoaşterea este răspunsul care este deja acolo, solutia
care este deja acolo. Nu o să auziţi o voce. Nu o să faceţi scriere automată şi
nu o să vă contactaţi ghizii spirituali. Au plecat acum mult timp. Nu au mai
suportat presiunea. Au plecat. O să fiţi voi. Nu o să vi se aprindă o lumină
fluorescentă în minte. Cunoaşterea este foarte subtilă, dar foarte echilibrată.
Cunoaşterea nu apare întotdeauna atunci când credeţi că ar
trebui să apară. Apare exact la momentul potrivit, iar voi ştiţi pur şi simplu
ce să faceţi. Atunci când vine acea cunoaştere, o simţiţi. Nu vă îndoiţi de ea.
Faceţi ceva. Mişcaţi-vă. Acţionaţi. Faceţi ceva.
~ Călătoria
Daţi-mi voie să vă ofer un exemplu de cunoaştere. Haideţi să
mergem într-o scurtă călătorie. Hai să mergem în vacanţă. Da, fiecare dintre
voi, singur, în vacanţă. Sunteţi acasă, vă faceţi bagajele. Vă alegeţi hainele
din dulap, realizaţi că de mult timp nu aţi mai cumpărat ceva semnificativ. Dar
nu contează, împachetaţi ce aveţi.
Da, nişte lenjerie. Probabil că de deodorant nu e nevoie,
pentru că nu veţi sta în preajma altora. Pantaloni scurţi, tricouri. Nu aveţi
nevoie de prea multe. Mergeţi într-un loc plăcut, singuri. Dacă vă gândiţi:
“Bine, dar am copii, un soţ, am un serviciu”, la naiba cu toţi. Uitaţi de ei.
Hei, probabil că nu v-au spus, dar ar vrea ca voi să plecaţi puţin.
Aşa că vă faceţi bagajele. Da, le închideţi bine şi vă
asiguraţi că aveţi şi paşaportul. Dacă nu aveţi un paşaport, creaţi unul
acum. Yo Soy El Punto. Creaţi-l, chiar
acum. Da, văd. Paşaportul este acolo.
Oh, ia te uită – sunt şi bilete de avion. Deschideţi-le
acum. Ştiu că nu se mai folosesc bilete, că faceţi totul pe Internet, dar
jucaţi-vă cu mine. Desfaceţi biletele. Incredibil! Sunt bilete la first class,
cu complimentele lui Adamus. Da, de ce nu? Oh, priviţi – zburaţi cu Masters
Airline. Nici nu ştiaţi că există. Credeaţi că o să trebuiască să vă descurcaţi
cu United (Airlines). Nu, suntem la Masters Airline. First class. Doar pentru
voi.
Luaţi limuzina până la aeroport, nu unul din taxiurile în
care se înghesuie mulţi deodată. O limuzină. Doar voi. Vă uitaţi spre partea
din faţă a limuzinei. Pare că e lungă cât două străzi, dar priviţi cu atenţie
şi geamul dinspre şofer se lasă. Priviţi! Eu vă duc la aeroport.
Ajungeţi la aeroport. Sunteţi la first class, nu e nevoie să
aşteptaţi la coadă. Treceţi direct. Vă urcaţi în avion. Haa! Nu mai e nimeni
altcineva. Este doar pentru voi. Desigur, se deschide uşa de la cabina
piloţilor şi de acolo apare un cap. Ia
te uită, suntem eu şi Kuthumi! Oh, sunteţi în siguranţă. (câteva râsete)
Într-un fel. (Adamus râde)
Respiraţi adânc şi hai să mergem mai departe. Hai să decolăm
spre locuri necunoscute, aşa cum nu mai sunt altele pe Pământ, dar totuşi calde
şi însorite, cu plaje, palmieri, Margarita and Mai Tai.
Ajungem acolo – un bungalow foarte, foarte frumos pentru
voi. E aproape de mărimea unui oraş, dar îl putem numi bungalow. Este relaxat.
Este uşor. Sunt şi oameni care aşteaptă să vă servească, vedeţi voi, pentru că
maestrul le permite altora să-l servească. Permite energiilor să-l servească.
Ei au grijă de toate înainte chiar ca voi să ştiţi că aveţi
nevoie de ceva, fie că e vorba despre un pahar cu apă, fie că e vorba de
mâncare, de hârtie igienică în plus, orice ar fi. Ei ştiu înainte ca voi să
realizaţi că vă trebuie.
Vă aşezaţi o clipă ca să priviţi oceanul frumos, locul
acesta minunat în care aţi venit în vacanţă – este unul din momentele “uau”.
“Uau.” Fără vină. Fără griji. Doar “uau”.
Aşa ar trebui să fie viaţa. Absolut, 100%, fără compromis,
aşa ar trebui să fie viaţa. Iată-vă stând în acest paradis. Totul este aici.
Totul este aici, iar voi vă simţiţi în pace cu voi înşivă. În cele din urmă, în
cele din urmă simţiţi că meritaţi. Meritaţi. Acestea nu au venit pe cheltuiala
altcuiva. Meritaţi.
Era nevoie să vă regeneraţi corpul. Trebuia să ieşiţi puţin
din energia nebună, agitată a Pământului. Nu e nevoie să faceţi nimic în
această vacanţă. Nu e nevoie să încercaţi să vă strângeţi la un loc, să urmaţi
vreo dietă, să meditaţi sau să faceţi altceva. Doar bucuraţi-vă de orice
doriţi.
Dormiţi până târziu, pentru că vă simţiţi foarte bine cu
adierea caldă care intră pe fereastra deschisă. Vă treziţi, vă plimbaţi pe
plajă, mâncaţi o pâine întreagă – o pâine caldă, cu mult unt şi cu mult gem.
Beţi încă două ceşti de cafea în plus, fără să vă faceţi griji pentru asta. Oh!
Aşa ar trebui să fie viaţa.
Mergeţi în sat. Toţi sunt amabili cu voi, vă tratează cu
onorare şi respect. Hm. E prima dată când se întâmplă asta, după mult timp.
Dintr-o dată realizaţi că vreţi nişte haine noi şi le cumpăraţi, fără să vă
faceţi griji de unde vor veni banii.
Seara mergeţi la o petrecere. Aţi fost invitaţi de nişte
localnici şi e grozav. Vă simţiţi confortabil şi împliniți. Dansaţi. Beţi.
Mâncaţi. Râdeţi. Spuneţi glume. Oamenii se strâng în jurul vostru. Ei vor zâmbi
şi vor vei la voi cu problemele lor şi toate rahaturile lor. Pur şi simplu le
place să fie în preajma voastră.
Vă întoarceţi printr-o plimbare lejeră la finalul petrecerii
prin aerul cald tropical. Nu vă faceţi griji că cineva ar putea sări de pe o
stradă lăturalnică pentru a vă agresa. Deloc, pentru că sunteţi în siguranţă.
Vă întoarceţi acasă, vă întindeţi şi intraţi în cel mai
frumos vis, visul lui Eu Sunt. Fără urmăriri, fără lupte sau războaie, fără
regrete, fără remuşcări şi fără spaima că aţi uitat combinaţia dulapului vostru
de la liceu. Doar un frumos şi paşnic vis al lui Eu Sunt.
Dintr-o dată vă treziţi din acel vis şi realizaţi că nu este
deloc un vis. Deloc. Acest Eu Sunt este realitate. Realizaţi că restul a fost
doar un vis. Toate celelalte eforturi, tot restul vieţii limitate – forţarea,
lupta, gândirea – ele erau iluzia. Acest vis al lui Eu Sunt este ceea ce este
real.
Aveţi un moment de inspiraţie. Vă repeziţi să găsiţi hârtie
şi creion. Nu le-aţi adus cu voi, dar dintr-o dată sunt acolo. În primul sertar
în care v-aţi uitat le-aţi şi găsit şi începeţi să scrieţi, în momentul vostru
de inspiraţie, despre faptul că visul care este real, despre Eu Sunt, despre
cunoaştere, despre cum totul este acolo la momentul potrivit, despre viaţa fără
putere, forţare sau luptă, despre o viaţă de iubire de sine, despre o viaţă în
abundenţă şi o viaţă cu răspunsuri, nu cu întrebări. O viaţă de bucurie şi de
libertate, nu una de limitări.
Scrieţi şi scrieţi şi scrieţi, totul de mână. Nu pe
computer, cu de mână. Scrieţi despre simplitate, despre faptul că totul este
pur şi simplu acolo. Scrieţi despre conectarea cu Eu Sunt, despre faptul că nu
e doar o discuţie filosofică. Nu este un concept, un jargon al New Age. Este
real. Este acolo. Sunteţi voi, întotdeauna voi. Scrieţi timp de ceea ce aţi
putea numi zile, dar nu e nici un stress şi nici un efort. Cuvintele pur şi
simplu curg pe hârtie. E o mare bucurie în a scrie, în a rămâne conectaţi.
După câteva zile s-a încheiat. Sfârşitul. Semnaţi „Eu Sunt
Cel Ce Sunt”. Respiraţi adânc. Este timpul ca, în câteva zile, să vă întoarceţi
acasă. E timpul să reveniţi. Luaţi manuscrisul, ceea ce aţi scris de mână, şi
îl duceţi la poştă. Vă scrieţi propria adresă şi îl puneţi la cutie. Vouă vi
l-aţi trimis.
Respiraţi adânc şi bucuraţi-vă de ultimele zile în paradis.
Doar respiraţi, faceţi doar ceea ce vreţi să faceţi. După câteva zile, e timpul
să vă întoarceţi acasă, cu avionul vostru privat, cu limuzina care vă duce
înapoi acasă.
Vă întoarceţi acasă şi, fireşte, pachetul este acolo, vă
aşteaptă. Intraţi. Realizaţi că v-aţi întors în lumea cea veche – casa,
garderoba, dulapul fără prea multe haine înăuntru, lucrurile stricate de prin
casă. Pentru un moment aveţi o clipă de disperare, de nelinişte. “Oh, înapoi în
lumea veche.”
Apoi vă amintiţi pachetul, manuscrisul, îl deschideţi şi
începeţi să citiţi. Totul este acolo. Este chiar acolo, toată înţelepciunea pe
care v-aţi scris-o pentru voi înşivă. Zâmbiţi ştiind că doar de asta aveţi
nevoie. Este chiar acolo.
Toată cunoaşterea, toate răspunsurile, soluţiile, nu sunt
mantre. Nu sunt afirmaţii. Ele sunt adevărul pe care îl scrieţi. Respiraţi
adânc şi realizaţi că nu veţi mai avea niciodată nevoie de nimic. Totul este
deja acolo. Deja ştiţi asta. Haideţi să respirăm adânc.
Folosesc exemplul unei călătorii, al unui manuscris pentru
voi înşivă. Ei bine, într-un fel aţi şi făcut asta. Eu Sunt, sufletul – dacă se
pot aprinde luminile… – Eu Sunt, sufletul, deja a făcut asta. Voi aţi şi făcut
asta.
Am mai spus înainte cum este– este efectul Merlin. E ca şi
cum aţi spune că suntem afumaţi aici. (Adamus râde şi tuşeşte, căci nişte fum
iese din şemineu) Dacă se poate să intre nişte aer curat… (tuşeşte din nou)
Este precum efectul Merlin. Cred că ar trebui să deschidem
şi uşa din lateral. Este deja acolo şi hai să nu numim asta viitorul, de genul
mâine sau anul viitor. Hai să spunem că este deja acolo. Deja aţi scris
manuscrisul cu adevărul, cu toată cunoaşterea. Tot ceea ce aveţi de făcut este
să respiraţi adânc şi să realizaţi că este acolo.
Am început astăzi spunând că toată cunoaşterea deja o ştiţi.
Deja este acolo. Nu vă puteţi gândi calea spre ea. Nu puteţi spune: „Acum, ce
anume ştiu deja?” Spuneţi doar: “Eu deja ştiu”. Într-atât este de simplu. “Deja
ştiu”, iar apoi este acolo. Apoi este acolo. Ok, hai să respirăm adânc cu asta.
Vă rog, vă rog, pentru acest an, pentru restul vieţii
voastre, amintiţi-vă că este deja acolo. Nu o să auziţi o voce. (Adamus aduce
pupitrul) Ştii că acum devine serios, Edith. (câteva râsete) Nu veţi auzi o
voce. Nu o să – nu cereţi fulgere şi trăsnete. Sunt ceva de acum sute de ani.
Nu cereţi semne. Ar trebui ca eu să… o să primiţi un semn, o să fie piciorul
meu aruncat în spatele vostru. (câteva râsete) Nu mai cereţi semne!! Şi nu mai
folosiţi penduluri. Încetaţi să mai folosiţi ceva din afara voastră. Clar?
(audienţa este de acord)
Acum spuneţi da, ştiu, dar… (râde) Cât de clar să mai spun
că este deja acolo. Nu se află în vezica biliară. Nu se află în ochii voştri.
Se află pretutindeni în jurul vostru şi pretutindeni în interiorul vostru. Deja
este acolo. Cât timp oamenii vor continua să încerce să găsească răspunsuri în
afara lor, vor continua căutarea, cercetarea şi vor fi limitaţi. În clipa în
care un maestru spune: “Este deja acolo. Ha, ha, ha, ha, ha! Este deja acolo”,
atunci este.
Într-atât este de simplu. Numiţi-l – nu-mi pasă dacă voi
numiţi asta „a vă preface”, indiferent – un act de conştiinţă, iar actul de
conştiinţă este deja acolo. Apoi aşa devine. Este un principiu universal. Pur
şi simplu este. Este Eu Sunt Cel Ce Sunt, apoi aşa devine.
Nu îi implică pe alţi oameni. Nu faceţi asta pentru ei - 90%
din problemă este că faceţi ca lucrurile să depindă de alţi oameni sau că
încercaţi să-i trageţi în experienţa voastră. Însă pentru voi este deja acolo.
Ok, hai să respirăm adânc. Reveniţi la asta. S-ar putea să
vreţi să separaţi partea asta ca merabh într-un filmuleţ şi… da. Hm. Ok. Ne
pregătim pentru segmentul următor. Aş vrea puţină cafea cu frişcă.
LINDA: Este plăcerea mea.
ADAMUS: Da. Vedeţi, este deja… (Linda ia paharul cu suc) Lasă-l şi pe el. o
să bem amândoi… amândoi, amândoi. Acesta e pentru Cauldre. Cafeaua este pentru
mine. Cauldre bea ce poşircă o mai fi şi asta. Eu beau cafea. Bun. Este deja
aici. (pocneşte din degete)
LINDA: Vine, vine. (Adamus râde)
ADAMUS: Ok. Hai să respirăm adânc, pe măsură ce intrăm în
următoarea porţiune a discuţiei. Toate lumea este bine? (toţi sunt de acord)
EDITH: Măcar închide uşa.
ADAMUS: Puţin, puţin… ţi-e frig?
EDITH: Da, am nasul rece.
ADAMUS: Ai nasul rece. O să ţi-l încălzească David. Ce-i?!
(Adamus râde)
Cum se sfârşeşte?
Luna trecută noi am discutat despre cum se sfârşeşte. Cum se
termină? Cum se termină? Hm. Aţi simţit asta? Vreo confuzie? Pentru Yeshua s-a
sfârşit pe cruce şi sunt multe poveşti despre ce s-a petrecut cu adevărat, însă
el chiar a părăsit corpul fizic. Nu a murit pentru păcatele voastre, pentru că
pe atunci nu le comiseseţi încă. (câteva râsete) Ştia că o să le comiteţi până
la urmă? Da. Dar… dacă ar fi ştiut, ar fi murit şi mai dramatic, pentru că ar
fi ştiut că o să păcătuiţi din greu. Aşa că nu a murit pentru păcatele voastre.
El…
EDITH: Nu există păcat.
ADAMUS: Nu există păcat, de asta el nu avea cum să moară
pentru păcatele voastre. Însă a murit pentru ca voi să vă puteţi întoarce, ca
să vă reîntrupaţi pe Pământ. El a plecat pentru ca voi să puteţi veni. Ah. Este
opinia mea, dar cred că este destul de exactă. El a plecat pentru ca cei ce vor
deveni noii maeştri să poată veni.
Aşa că într-un fel
puteţi spune că a doua venire a lui Hristos, conştiinţa hristică, a doua
venire, întruparea… astfel încât tu, şi tu, şi tu, da, şi tu, şi tu… şi tu?
(râsete, căci se preface că sare pe cineva) să vă reîntrupaţi, să vă puteţi
întoarce, să reveniţi în aceste vremuri de acum.
Aşa că pentru el s-a sfârşit pe cruce, dar a apărut mai
târziu energetic. S-a ridicat din morţi, şi-a integrat corpul, dar a apărut
energetic pentru a le aminti apostolilor şi tuturor că nu există moarte cu
adevărat. Se continuă. Însă când am pus întrebarea “Cum se termină pentru voi”,
este cam aşa: Eu plec. Eu plec, iar voi puteţi veni cu mine.
Noi am ajuns la punctul în care există suficientă conştiinţă
în iluminare, sunt destui Shaumbra care au permis la modul absolut să vină în
viaţa lor, suficienţi dintre voi au spus: “Mergem la nivelul următor”, încât eu
să plec, să merg la un strat diferit, într-o dimensiune diferită, aţi putea
spune.
Am mai vorbit înainte despre faptul că aştept măcar cinci –
de fapt au şi fost vreo doi. Însă ceea ce a fost şi mai impresionant a fost că
în fiecare din voi a ajuns la punctul la care asta se petrece: masa critică a
fost atinsă, astfel încât noi toţi sau voi, toţi cei care alegeţi, să puteţi
merge la următorul nivel.
Aşa că se termină. Partea cu trezirea se încheie. Trecem la
nivelul următor, iar aceasta este partea măiestriei. Sună grozav. E dur într-un
fel, dar într-adevăr este grozav. Spun că se sfârşeşte pentru că nu vom mai
vorbi despre bazele trezirii. Nu o să
mai am nicio toleranţă pentru îndoiala de sine şi dezgustul de sine. Nu se va
mai permite îndoiala, care este, de fapt, foarte delăsare. Îndoiala înseamnă o
delăsare extremă. Este un lux uman şi sper că sunteţi dincolo de asta.
Vom trece dincolo de îndoială. O să trecem dincolo de
procesare. O să trecem dincolo de degetul pus în apă, de joaca de-a trezirea şi
cer celor care vor să treacă la nivelul următor să vină cu mine. Va fi vorba
despre măiestrie, măiestria absolută. Voi veni la cei care vor merge cu mine,
am să vin ca maestru, dar o să cer, o să mă aştept ca şi voi să veniţi ca
maeştri. Cu alte cuvinte, fără “Nu ştiu”. Fără victime. Fără hrănire cu
energie. Fără putere.
Aşa că, dragii mei prieteni, aveţi oportunitatea – şi, din
nou, nu contează, nu e vorba despre numere sau despre altceva – aveţi
oportunitatea de a trece la nivelul următor. Va fi, sper, eliberator pe de o
parte. Va fi mai dur. Nu o să am nicio toleranţă pentru cei care încă sunt
victime, pentru aceia care încă se gândesc la trezire. Este măiestrie sau
nimic. Măiestrie sau nimic.
Sunteţi pregătiţi?
Am să vă rog să staţi o clipă să simţiţi. Sunteţi pregătiţi?
Nu contează. Nu contează. Veţi mai avea multe oportunităţi cu alte grupuri. Nu
contează dacă spuneţi “Nu mi se pare chiar potrivit acum. O să fac altceva”. Am
să vă dau nişte nume, nişte recomandări pentru alte grupuri. (câteva râsete) Ce
este aici este doar pentru cei cu adevărat pregătiţi să păşească drept maeştri,
maeştri liberi în viaţa lor. Asta este.
Aşa că vom face ceva într-o clipă. O să manifestăm asta. Vă
cer tuturor să plecaţi, cu excepţia celor din echipa tehnică, ei trebuie să
rămână. Am să vă rog pe toţi să plecaţi. Apoi, dacă sunteţi pregătiţi, dacă
doriţi să treceţi la următorul nivel, dacă sunteţi gata să lăsaţi vechiul să se
sfârşească, dacă sunteţi pregătiţi să eliberaţi vechea călătorie umană,
trezirea şi procesarea, toate celelalte, dacă sunteţi pregătiţi să mergeţi mai
departe ca maeştri, am să vă cer să vă întoarceţi pe uşa de acolo. Plecaţi pe
uşa asta; reveniţi pe uşa cealaltă.
Dacă nu simţiţi că este potrivit pentru voi acum, este în
regulă. Urcaţi-vă în maşină şi plecaţi. Sau, dacă aţi venit cu altcineva care
mai rămâne, plecaţi pe jos. (râsete). Dar este timpul. Este o masă critică
foarte frumoasă, cum îi spun eu, a conştiinţei Shaumbra şi mi-a fost atrasa
atenţia asupra ei de curând, la Clubul maeştrilor ascensionaţi.
Eram acolo pentru o seară de jucat ruleta rusească, unul din
jocurile mele preferate. (râsete) Ei bine, fără consecinţe (mai multe râsete),
e doar amuzament. Voi sunteţi cu consecinţele, nu noi!
Unul dintre maeştrii ascensionaţi a întrebat: “Cum mai merge
grupul Shaumbra?” Aşa că m-am gândit să verific cu adevărat. Chiar l-am simţit.
Împreună cu Kuthumi, Tobias şi arhanghelii Mihail şi Rafail am simţit. Ne-a
surprins chiar şi pe noi, ne-a încântat atunci când v-am simţit pe absolut
fiecare dintre voi – Unde se situează entitatea numită Shaumbra? Pe unde
sunteţi voi? Era o asemenea masă critică, o asemenea, pasiune şi dorinţă! Noi
am spus că nu e vorba doar despre cinci, deşi doi deja au apărut, este vorba despre
punctul la care vă aflaţi. De asta am spus: “Eu plec. Plec, astfel încât să pot
lucra acum cu maeştrii.”
Am crezut că vor fi doar câţiva. Cred că vor fi ceva mai
mulţi. O să fie dur uneori, pentru că nu veţi fi în stare să vă întoarceţi la
unele din jocurile vechi. Am să vă cer socoteală, mai mult decât o fac acum. O
să fie dur, pentru că o să vă cer să fiţi în abundenţă. Fără scuze. O să vă cer
ca fizicul să vi se ţină bine la un loc. Fără scuze. Fără “Eu nu ştiu”. Acesta
e un mod foarte sigur de a fi aruncat în afară.
Aşa cum am spus, dacă nu ştiţi ce altceva să faceţi, doar
prefaceţi-vă. Prefaceţi-vă, pentru că de fapt nu vă prefaceţi deloc.
Alegerea
Aşa că haideţi să respirăm adânc. Este un moment mare pentru
Shaumbra. Un moment mare. (audienţa ovaţionează şi aplaudă) Haideţi să facem
asta fără a vorbi, fără a discuta. Aveţi oportunitatea de a ieşi. Este simbolul
ieşirii de pe căile vechi, din viaţa veche, din scuzele vechi, din limitările
vechi, pentru a vă întoarce pe uşa aceasta ca maeştri, pregătiţi să intraţi în
2014. Şi, ţineţi minte ce vă spun, 2014 va avea nevoie de nişte maeştri.
Întoarceţi-vă ca maeştri. De acolo pornim. Bun.
Aşa că respiraţi adânc. Totul fără să vorbiţi nimic. Nu vă
luaţi hainele. Nu faceţi nimic. Nu vă puneţi pantofii. Nu luaţi nimic cu voi,
ci doar ceea ce purtaţi acum. Nu vorbiţi. Vă rog. Vom cere personalului să
elibereze uşa de aici pentru noii maeştri care vor intra. Respiraţi adânc.
Ce-ar fi să fie nişte muzică frumoasă?
Întoarceţi-vă când aţi terminat. Staţi oriunde doriţi, în
spate, în tăcere, până când vom vedea cine ni se alătură. Vă mulţumesc. John,
muzica ce s-a cântat în timpul pauzei, te rog. Cea din pauză. (începe muzica,
cât Shaumbra ies din sală; muzica este “Kat Mix” de pe albumul “Sessions Des
Rosiers EP 1” de MNO)
Iar dacă sunteţi acasă şi ascultaţi, vă rog să faceţi
acelaşi lucru. Plecaţi de la computer. Mergeţi afară. Staţi o clipă ca să vă
întrebaţi dacă sunteţi pregătiţi pentru asta. Nu contează. Nu există corect sau
greşit. Dar sunteţi pregătiţi? Iar dacă sunteţi, intraţi ca maestru. (pauză
lungă, cât timp Shaumbra se întorc în sală pe cealaltă uşă).
Ce urmează
Este uluitor ce responsabilitate aţi acceptat, fie că
realizaţi, fie că nu, atunci când aţi intrat pe uşă. (câteva râsete, căci el
face o pauză – uşa dispăruse în spatele unei draperii) Ce extraordinară… oh,
asta e altă metaforă. Uşile apar exact atunci când aveţi nevoie de ele şi se
închid atunci când enevoie. Este uimitor. Cine ştia că este o uşă acolo?
Câtă responsabilitate aţi acceptat atunci când aţi păşit pe
uşă ca maeştri probabil că încă nu vă este pe deplin clar, dar este o
responsabilitate imensă. E bine să vedem aşa de multe dintre scaune ocupate.
(Adamus râde)
Fiecăruia dintre voi, cei care aţi păşit pe uşa aceasta, aş
vrea să-i dăruiesc un premiu Adamus. Ura! (aplauze) Este simbolul ascensiunii.
Este pica, cea care înseamnă, de asemenea, ascensiunea. Reprezintă şi inima,
depinde cum o priviţi. Dragă Linda, ai premii Adamus azi?
LINDA: Oh, da, domnule.
ADAMUS: Aşa speram. Pentru toţi cei care au trecut prin
această uşă! Acum, în timp ce Linda le împarte, daţi-mi voie să explic celor
ascultă online cum se face.
Draga de Michelle va crea o pagină în magazinul Cercului
Crimson. Până mâine la prânz va fi activă, maestre Michelle. Până mâine la
prânz va fi activă. Toţi cei care au acceptat măiestria lor, toţi cei care vor
fi cu voi, care permit ca vechiul să se sfârşească şi intră în nou, pot cere,
pot merge la magazinul CC ca să primească un singur – doar unul, doar de asta e nevoie – un premiu
Adamus, simbolul iluminării şi ascensiunii. La modul absolut ei… ascultaţi cu
atenţie, Linda şi Michelle.
* Click aici ca să vă solicitaţi premiul Adamus, link valabil
până la 1 februarie 2014.
LINDA: Nu-mi pasă. Fă ce vrei. (râsete) Tu eşti maestrul.
ADAMUS: Nu veţi plăti absolut nimic pentru asta. Este darul
meu pentru voi. Nici taxă de transport, nimic.
LINDA: Dă-i înainte. Vorbeşte cu business managerul nostru.
Eu nu am nicio problemă.
ADAMUS: Unul singur.
LINDA: Eu…
ADAMUS: Unul singur, vă rog.
LINDA: Domnule?
ADAMUS: Şi este numai pentru cei care – vă rog, nu mă
întrerupeţi – este numai pentru cei care s-au acceptat pe sine ca maeştri, care
sunt pregătiţi să păşească drept maeştri şi îşi asumă responsabilitatea de
maestru. Nu înseamnă că vă gândiţi la trezire. Asta s-a petrecut acum mult
timp. Trecem la nivelul următor – un nivel de intensitate, un nivel de
frumuseţe.
Aşa că mâine, de la 12 ora Denverului, premiul va fi
disponibil pentru a fi comandat pe site. Vă rog să permiteţi ca livrarea să
dureze între patru şi opt săptămâni, Cauldre mă roagă să spun asta. Fără plată.
Fără niciun fel de plată.
LINDA: Creezi tu stocul?
ADAMUS: Buum! Rezolvat! (câteva râsete) Deja stă acolo,
aşteptând. Nu contează unde anume locuiţi în lume. Sunteţi liberi până în ziua
următorului Shoud, a următoarei noastre întâlniri, să faceţi asta – să vă
cereţi insigna iluminării. După asta, gata cu insignele gratuite. După asta vor
costa 2,500 de dolari fiecare sau ceva de genul. (câteva râsete) Or să fie
scumpe.
Sunt 30 de zile la mijloc, iar asta îmi va spune cine va
merge înainte, cine se mişcă înainte. Vor fi 50? Vor fi 100? Vor fi 10.000? Nu
ştiu. Asta îmi va spune… (cineva strigă „Tu ai spus-o!”) Nu ştiu încă.
(audienţa spune “Ahh!”) M-ați prins. Vreţi să plec?! (râsete)
SART: (vine pe scenă) Vreau să te prind și eu.
ADAMUS: Haide. (râde) Ai grijă cu cafeaua de acolo. (râsete)
Maestre, continuă.
SART: Hai să mergem cu toţii în excursia asta. Toţi. Arăt
bine aici?
LINDA: Da, da! Foarte bine! (ea tuşeşte; cineva spune
„Uimitor”)
ADAMUS: Nu comentez.
SART: Îţi mulţumim că ne-ai băgat în asta.
ADAMUS: Să fii sigur.
SART: Îţi mulţumim că ne-ai ajutat tot timpul.
ADAMUS: Zici tu acum că îmi mulţumeşti, dar… dar…
SART: O să te înjur mai târziu!
ADAMUS: Da!
SART: Este în regulă.
ADAMUS: Nu, de fapt am terminat cu asta. Am terminat cu
multe dificultăţi şi provocări.
Vor fi momente în care va fi nevoie să vă rezervaţi timp
pentru voi înşivă. O să subliniez asta mai târziu, dar va fi nevoie să aveţi
trei zile pe lună pentru voi înşivă. Va trebui să reechilibraţi corpul şi
mintea şi să integraţi. Ştiu că deja aţi început să vă gândiţi: „Dar cum o să
pot eu să fac asta?” Maestrul pur şi simplu o face. Pur şi simplu se rezolvă.
Pur şi simplu se rezolvă. De asta am făcut mica noastră excursie de astăzi.
Aşa că, dragi Shaumbra, vom vedea câţi îşi vor cere
insignele, câţi vor merge înainte cu măiestria lor. Sunt încântat că fiecare
dintre voi, cei care staţi aici, purtaţi insignele, le ţineţi în mână.
Iar pentru mine personal este o onoare, pentru că am început
în septembrie 2009 cu acest grup de piraţi spirituali şi nu era prea clar în ce
intrăm. Nu sunt prea sigur nici acum! Dar… (Adamus râde, râde şi o parte a
audienţei) Însă faptul că aveţi această determinare, această… hai să-i spunem
pasiune, „acum sau niciodată. Am să fac asta în această viaţă” este cu adevărat
o lumină ce străluceşte. Eu sunt pregătit să mergem mai departe. Altminteri
devenea uneori cam monoton. (Linda îi dă o insignă) Îţi mulţumesc. Acum suntem
pregătiţi să mergem înainte.
Cum se sfârşeşte? Se sfârşeşte astfel. Se încheie spunând la
revedere căilor vechi, spunând la revedere chiar şi omului în trezire şi
devenind maestru.
Cu asta, dragii mei prieteni, vă reamintesc că între acum şi
următoarea noastă întâlnire se vor petrece lucruri interesante, iar când va fi
aşa nu uitaţi că…
AUDIENŢA ŞI ADAMUS: … totul este în regulă în întreaga
creaţie.
ADAMUS: Vă mulţumesc şi binecuvântări. Binecuvântări.
Mulţumesc. Vă mulţumesc. (audienţa aplaudă)
Traducere realizată de Georgiana.