Materialele Cercului Crimson
Seria e2012


SHOUD 8: "Dilema Guru”

Adamus® prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
7 aprilie 2012

www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.


Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciu umil pentru voi. Bine aţi venit, dragi Shaumbra. Durează un moment ca să ne adaptăm la noile aranjamente ale voastre de aici. (Sala de întruniri şi scena au fost reaşezate în intervalul scurs de la ultimul Shoud) Sunt obişnuit ca unii dintre voi să stea în anumite locuri, dar acum v-aţi mutat. Sau m-am mutat eu? Ah! Întrebarea!
Vreau să vă mulţumesc tuturor pentru crearea noului Teatrul al lui Adamus. Vă mulţumesc. (aplauze) Ne adunăm în această zi foarte specială, specială din multe motive. Aveţi o aranjare nouă aici. Desigur, în Teatrul lui Adamus sunt toate camerele de filmat, toate cele fixate pretutindeni pe tavan, – ah, da, filmează fiecare punct. Tu şi cu mine, Pete.
PETE: Da.
ADAMUS: Da. Nimeni nu poate scapa de ochiul camerei. Hm.

O zi specială

Aşa că, dragi Shaumbra, e o zi specială. De ce? E o nouă aranjare, un nou stil, destul de plăcut, de fapt. E foarte plăcut pentru picioarele lui Cauldre (covorul e nou), e foarte plăcut de vizionat. Sunteţi în acele zile, aşa cum a spus draga Linda din Eesa, dintre vinerea mare şi Paști, dintre energia morţii şi a ascensiunii. Vă aflaţi la un timp foarte semnificativ pe calea voastră, foarte semnificativ în istoria Pământului.
Dacă respiraţi o clipă, imaginaţi-vă cărţile ce vor fi scrise peste 20 de ani – sau peste 100 – despre aceste vremuri. Aceste vremuri - uneori s-ar putea să nu realizaţi ce se petrece cu adevărat, pentru că doar vă ţineţi bine, sperând că o să reuşiţi să nu vă spulbere vânturile şi furtunile, sperând că veţi ajunge la finalul zilei, când puteţi desface sticla de vin, luaţi o înghiţitură în scopuri medicale (râsete) şi vă relaxaţi puţin.
Apoi sunteţi puţin neliniştiţi înainte de a vă duce în pat. Patul – odinioară un spaţiu rezervat sexului şi stării de vis, al somnului, devenit acum un spaţiu pentru şi mai mult haos, mai multă tensiune, mai multă traumă.
Acum aveţi doar câteva minute înainte de a adormi ca să vă relaxaţi. Ziua s-a încheiat. Sunteţi pe punctul de a vă începe noua misiune în starea de vis. Era un loc în care obişnuiaţi să mergeţi, în locuri pline de acadele, de curcubee şi de animăluţe prietenoase, de membri ai familiei care vă îndrăgesc cu adevărat şi aşa vă duceaţi într-o stare de vis tra-la-la. Acum, însă, e aproape mai dur decât să fiţi aici, e aproape şi mai dificil.
Vă treziţi dimineaţa pe jumătate epuizaţi, perplecşi, întrebându-vă ce urmează, dorindu-vă pentru un moment să vă puteţi întoarce la starea de vis, dar nu! De acolo aţi fugit ca să vă întoarceţi pe Pământ! Staţi în pat spunând: “Nu îndrăznesc să mă ridic, căci începe încă o zi. Nu îndrăznesc să mă întorc la somn, pentru că acum e un loc înfricoşător.” Cu adevărat aşa e.
Starea de vis s-a schimbat. Dacă vă puteţi imagina, starea de vis se extinde cumva în Tărâmurile Apropiate Pământului şi dincolo, dar intră în Tărâmurile Apropiate. Există în acele tărâmuri zone conectate cu conştiinţa umană, zone rezervate stării de vis, iar voi vă duceţi acolo. Este foarte, foarte intens acum. Multe schimbări, ce fac ca lucrurile de aici să pară nimic. (cineva spune: “Ha, ha”) Ah, ha, ha. Ha. Foarte intens.
Acesta, trebuie să spun, acest spaţiu pe care l-aţi creat aici este, de fapt, unul din refugiile voastre adevărate, unul din locurile în care puteţi veni ca să respiraţi adânc şi ca să adormiţi. Ba nu! (Adamus râde) Vă puteţi relaxa. Puteţi râde. E un loc al celebrării, al bucuriei şi în care doar vă opriţi pentru o clipă din toată această intensitate.
Vreau să începem acest Shoud cu respiraţie adâncă. Este intens acolo, în afară! Este intens aici, în interior! Este intens în starea de vis. Unde vă duceţi? Ei bine, puteţi veni aici. Puteţi descoperi acel loc in interior, dar deseori acel loc interior este la fel de haotic, aţi observat?
Aşa că haideţi să stăm câteva minute şi să respirăm cu adevărat adânc, să ne relaxăm. Aici suntem în siguranţă. Cu adevărat aşa e. Nu e nevoie să vă descurcaţi decât cu mine. Aici vă puteţi relaxa. Permiteţi ca anayatron, micul sistem de comunicare energetică să treacă la reparaţii, la regenerarea corpului vostru. Corpurile voastre sunt izbite cu energie. Aţi observat durerile, suferinţele, cum vă dor muşchii uneori? Oh, da, e din cauza energiei intense.
Vă amintiţi când am spus că acesta este anul livrării? Anul livrării – multă energie vine de pretutindeni; energie vine de la exploziile solare, mai mari ca oricând, mai rele ca oricând, energii vin din Pământ, din toate tărâmurile. Energie de pretuindeni vine. Voi aţi cerut asta. Acum o primiţi şi vă plângeţi. Haideţi să respirăm adânc în spaţiul nostru sacru, Shaumbra Central. (pauză) Haideţi să respirăm adânc.
Este intens, iar voi deveniţi foarte critici cu voi înşivă că nu sunteţi capabili să vă descurcaţi cu asta. Eu beam ceai într-o zi cu alţi maeştri ascensionaţi. Da, avem ceai şi trabucuri. Beam ceai într-una din zile şi discutam despre timpul în care am ascensionat, acum sute sau mii de ani, fiecare la momentul său. De fapt era plictisitor pe atunci. Lucrurile se mişcau cu adevărat încet, erau foarte tulburi pe atunci. Acum este intens. Se schimbă în fiecare moment. Râdeam între noi despre cât de dificil vă este vouă, cât de amuzant e pentru noi să lucrăm cu voi, dar că ne bucurăm că am ascensionat atunci când am făcut-o.
Ce, vă uitaţi la ecran?! Uitaţi-vă la mine! (râsete, căci imaginea lui Adamus era proiectată pe un ecran mare, în faţa sălii) Ce se întâmplă?! Vă uitaţi la ecran, când totul e live şi chiar aici? Vă văd uitându-vă fix la ecran. Nu, sunt aici! (Adamus râde, râde şi audienţa) Asta e o distorsionare a realităţii. E foarte ciudat.
O să ridic subiectul la următoarea reuniune a Clubului Maeştrilor Ascensionaţi. “Eşti acolo, cu ei în sală, dar ei se uită la ecran. De ce? De ce?” (cineva spune: “Fiindcă e nou!”) Nu, faceţi asta tot timpul. La fel o să fie şi peste un an.
Aşa că, dragi Shaumbra, este intens acolo. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc… (pauză) … şi va continua să fie intens. Este. Este. Trebuie să puteţi râde de voi înşivă. Trebuie să puteţi râde cu voi înşivă şi cu toate aspectele voastre. Da, râdeţi cu aspectele voastre, pentru că ele deja râd, astfel că aţi putea foarte bine să râdeţi şi voi cu ele. (râsete, râde şi Adamus) Aandrah ştie exact despre ce vorbesc. Râdeţi mai tare ca aspectele voastre. Da. Râdeţi de aspectele voastre. (râsete) Ştiaţi că asta o să spun. Da, da. Încă un tricou Shaumbra. Da, da.
Trebuie să fiţi sinceri cu voi înşivă. O să intrăm în asta azi. Apropo, azi nu o să vă spun mare lucru. Nu, îmi pare rău. Ah! Ah, bine… (râsete) am auzit pe cineva gândind: “Niciodată nu spui mare lucru”. Deci veniţi aici doar pentru mâncare. În regulă.
Voi vorbi azi despre nişte reamintiri ale unor lucruri despre care vorbim de mult timp. V-aţi oferit vouă înşivă înţelepciunea cu mult înainte de a avea nevoie de ea. V-aţi oferit percepţii cu ani înainte ca ele să fie realmente necesare. La acel moment păreau a fi nişte „aha”-uri. Acum vor fi instrumente în cutia voastră cu scule. Vor fi precum leucoplastul în trusa de prim ajutor. Vor fi unguentele. Vor fi nişte sedative pentru voi.
Însă eu le readuc acum, readuc unele din acele puncte, pentru vă voi le-aţi aşezat în acela voastră înainte de vremea la care veţi avea nevoie de ele, iar acum aveţi nevoie de ele. Acum aveţi cu adevărat nevoie de ele.
Este intens acolo, aşa cum vorbeam la clubul nostru deunăzi. Este uimitor că vă ţineţi aşa de bine acum, având în vedere câte se petrec. Este uluitor că puteţi râde. Este uimitor că trupul vostru nu s-a prăbuşit. E uimitor că nu aţi ajuns să aveţi găuri în minte – prea multe găuri, pe ici şi pe acolo. (râsete) E uimitor că încă vă mai puteţi identifica cu voi înşivă. Acesta e lucrul uluitor. E foarte, foarte uimitor că încă vă mai puteţi identifica cu voi înşivă.

Cunoaşterea de sine

Pun întrebarea aici – o să o rog pe Linda din Eesa să meargă la tablă şi să scrie răspunsurile – pe o scară de la 1 la 10, 10 fiind cel mai mare, 1 fiind cel mai mic. Îl rog pe David să ia microfonul. Cât de bine vă cunoaşteţi pe voi înşivă? Hai să începem de aici, de la masa care este mereu ignorată. Tu alegi, David. Cât de bine vă cunoaşteţi pe voi? Oh, ha! Hm. Nu-ţi face griji pentru cameră.
BONNIE: Ok, bine.
ADAMUS: S-a mişcat automat – vrrr! Da.
BONNIE: Cumva.
ADAMUS: Cumva.
BONNIE: Ştiu.
ADAMUS: Pe o scară de la 1 la 10. “Cumva” nu se încadrează.
BONNIE: 1 e cel mai mare?
ADAMUS: Nu, cel mai mic. Dacă te cunoşti puţin pe tine – 1. Dacă te cunoşti mult, 10. Cât de bine te cunoşti pe tine?
BONNIE: Şapte.
ADAMUS: Şapte, bun. Avem un şapte.
LINDA: Scriu doar numărul 7?
ADAMUS: Doar numărul 7. Uluitor. Simplu. Ok, bun. Cât de bine te cunoşti pe tine, Timothy cameramanul? Celelalte camere focalizează pe tine de peste tot. Coboară asupra ta. Cât de bine te cunoşti pe tine, Timothy?
TIMOTHY: 8.
ADAMUS: 8. Bun, bun. Avem un şapte şi un opt.
LINDA: Vrei să le scriu unul sub altul sau alături?
ADAMUS: Dacă am ajuns să iau astfel de decizii… (râsete)
LINDA: Încerc doar să-ţi fac pe plac.
ADAMUS: Mă duc să-mi iau un ceai.
LINDA: Nu e nicio problemă pentru mine.
ADAMUS: Bună întrebare. Scrie-le unele lângă altele, te rog. Unele lângă altele. Hai să mergem direct aici, la domnul de pe podea. Ah, aproape că l-aţi ratat. Este pe podea, pe jos.
MATT: 10.
ADAMUS: 10.
MATT: Da, domnule.
ADAMUS: Te cunoşti pe tine la nivelul 10. Bun. Excelent. Cum te numeşti?
MATT: Matt.
ADAMUS: Matt. Bun, Matt. Mai este ceva ce să cunoşti despre tine?
MATT: Ei bine, ceea ce este în viitor.
ADAMUS: Dar eşti la zece. Eşti la zece, nu mai e nimic de cunoscut.
MATT: În ce mă priveşte, aici şi acum? Nu simt altfel.
ADAMUS: Nu. Bun.
MATT: Nu.
ADAMUS: Excelent. Nu există… în Teatrul lui Adamus, scuze în Teatrul Shaumbra, nu există răspunsuri greşite. Ei bine, de fapt nu există nici răspunsuri corecte. (râsete) Bun. Hai să ne întoarcem aici, la dl. Collins. Câte de bine te cunoşti pe tine?
MR. COLLINS: Ei, bună întrebare.
ADAMUS: Ştiu, este a mea.
MR. COLLINS: Aş spune că poate la nivelul 6,5.
ADAMUS: 6,5. Bun, bun. Ne apropiem. Ne apropiem. Hai să mergem aici, la Lucky. Lucky.
LUCKY: Ăăăă, 8,5.
ADAMUS: Opt virgulă… bine, trebuie să faci asta în faţa camerelor. Le vezi? Vezi cum se mişcă fără ca nimeni să le atingă?
LUCKY: 8,5.
ADAMUS: 8,5. Bun, bun, grozav. Şi ce este restul de 1,5?
LUCKY: Cred că mereu înveţi mai mult despre tine din percepţiile altor oameni, din ale tale proprii, ca şi din ale tale.
ADAMUS: Da, bun, bun. Deci nu mai ai prea mult de mers. Eşti aproape acolo. Ţi-a luat doar 1.039 de vieţi ca să ajungi la 8,5. Nu e rău. Aş spune că putem face asta în circa 100 de vieţi. Vei face tot drumul până acolo. Oh, rahat, aşa-i! Da. Apropo de asta, Sart...
SART: Oh, trebuie să fie un 12. (râsete)
ADAMUS: 12. Doamnelor şi domnilor, am oferit variantele de la 1 la 10. El e aşa de plin de… (Adamus arată spre tricoul lui Sart, pe care scrie “Rahat”; audienţa strigă: “Rahat!” – mai multe râsete) Bun. Îţi mulţumesc pentru că nu ai înţeles cum se joacă jocul.
SART: Sunt şi reguli?
ADAMUS: Nu sunt decât orientările mele. Da, fără reguli. Bun. Hai să mergem la… ah, da, la Ali. Ali, cât de bine te cunoşti pe tine? De la 1 la 10.
ALI: Când vorbeai despre identificarea de sine, mă gândeam că probabil nu e un lucru bun dacă încă ne mai identificăm cu noi înşine. Vreau să spun că nu e nici bine, nici rău, dar probabil că…
ADAMUS: Dar tu unde te afli?
ALI: Poate la cinci.
ADAMUS: Poate la cinci.
ALI: Nu sunt de nici un fel sigură de asta.
ADAMUS: Oscilezi în jurul lui cinci. Pune nişte semne de aproximare în faţa lui cinci.
ALI: Da.
ADAMUS: Bun. David, tu alegi acum. Eu o să închid ochii. Tu îl alegi pe următorul. Da.
LESLIE: Poate la doi, dar merg ascendent.
ADAMUS: Mergi ascendent. Bun, bun. Ştii, nu e nicio grabă să ajungi acolo. Mergi în ritmul tău.
LESLIE: Ei bine, depinde de zi.
ADAMUS: Da, depinde de… azi cum eşti?
LESLIE: Probabil mai aproape de zece decât de doi, dar ar putea fi un doi…
ADAMUS: E o variaţie mare.
LESLIE: Aşa e, aşa e.
ADAMUS: Ok, de la zece la doi. De la doi la zece.
LESLIE: Da.
ADAMUS: Da. Da, 10, 4, 2 – ca în reclama la sucul Dr. Pepper. Bun, bun. Tu alegi, David. Jeffrey?
JEFFREY: Zero.
ADAMUS: Zero. Oh, ce muzică tristă de vioară se aude! Zero.
JEFFREY: O iau de la început.
ADAMUS: Da, zero. Ok. Uau. Ok. O să o las aşa. Dar Mofo – vreau să spun… (râsete, căci Adamus i se adresează lui Marty, care a introdus cuvântul “Mofo” în Shoudul anterior) De la unu la zece, prietene.
MARTY: Oh, da!
ADAMUS: Da, da, da.
MARTY: Trebuie să spun că zilele astea mă apropii. Este un nouă.
ADAMUS: Mergi la vale?
MARTY: Da.
ADAMUS: Da, da. Unde eşti? La nouă?
MARTY: 9, da.
ADAMUS: Eşti la 9 şi mergi înapoi?
MARTY: No, mă apropii de „cunoaşterea deplină”.
ADAMUS: Oohhh, zău! (râsete) Ehhh, 9 este numărul desăvârşirii. Da? Numerologic – numărul desăvârşirii? Mofo este la 9. (Adamus dă din cap şi râde)
MARTY: Ohhhh! ...
ADAMUS: Ok, frumoasă încercare. Îmi place. Bun, bun. Hai să mai fie încă doi. Încă doi.
DAVID: 1.
ADAMUS: 1 pentru David.
DAVID: Da.
ADAMUS: Nu, alţi doi. Da, cumva e confuzie. Da. Tu eşti eşti la 1.
DAVID: Da.
ADAMUS: Da, încă doi. Hai să trecem la următorul. John Kuderka, cel tăcut, cel înţelept. Unde te afli, domnule?
JOHN: 22.
ADAMUS: 22. Ah, unul din numerele maestrului. Un număr de maestru.
LINDA: 22.
ADAMUS: Este la patru. (râsete) E bine? E rău? Bun, încă unul.
PETE: Şase.
ADAMUS: Şase. Bun, OK. Linda, rapid, adună în minte numerele. Care este media?
LINDA: Oh, imposibil! (râsete) Nu, sunt „în zona aceea”.
ADAMUS: Unii dintre voi deja au făcut asta. Unii dintre cei online – nu cei de aici, unii conectaţi online – aţi adunat cifrele, fie în cap, fie pe calculator. Care e media? Dacă le eliminăm pe cele ce nu urmează cerinţele – afară cu 12, afară cu 22 – doiul de lângă zece devine… hai să spunem cam 4,5, iar apoi foarte repede calculăm, calculăm… (pauză)
Nu contează! Nu contează. Cu adevărat nu contează. Acesta e subiectul meu de azi, în prima rundă a discuţiei, tema de azi – nu contează. De fapt, dacă ar fi contat, aş spune că ar fi fost cel mai bine că fie cât mai aproape de zero, pentru că într-acolo vă îndreptaţi. Da, da. Vă tot croiţi calea, lucraţi, vă gândiţi că ştiţi cine sunteţi, că aţi priceput totul. Dragii mei prieteni, daţi-i drumul, ca unui cartof fierbinte. Daţi-i drumul chiar acum. Nu veţi ajunge să ştiţi cine sunteţi, slavă domnului. Nu există numărul 10. Nu există nici măcar un 9,9 pe calea spirituală.
Ce mănânci acolo, Ursule-Care-Râde?
URSUL-CARE-RÂDE: Bunătăţi.
ADAMUS: Putem să arătăm o imagine cu bunătăţile? Dumnezeule, dumnezeule! (Adamus arată la cameră platoul plin) Priviţi! (râsete) Da… da, chiar aici (spre cameră). Chiar aici, pentru ca întreaga lume să poată vedea ce mănâncă Ursul-Care-Râde, fix în mijlocul acestui discurs sacru.
LINDA: Se bucură de bufet! Se bucură de bufet!
ADAMUS: Ca şi cum nu aţi avea pauză. Vrei şi tu? (râsete, căci Adamus începe să ofere platoul şi altora)
LINDA: O să-l sperii. Nu a mai fost aici de mult timp.
ADAMUS: Nu? Nu. Linda?
LINDA: Nu! Dă-i farfuria înapoi! Ce nepoliticos!
ADAMUS: Oamenii şi mâncarea lor! De fapt, prietene, tocmai le-am binecuvântat. (Adamus îşi flutură mâinile deasupra platoului, apoi respiră peste el)
LINDA: Ohhh! (Ursul-Care-Râde îi dă nişte mărgele.)
ADAMUS: Mulţumesc! Mulţumesc. (pune mărgelele)
URSUL-CARE-RÂDE: Cu plăcere.
ADAMUS: Pune-le aşa. (râsete) Sunt grele.
LINDA: Ursule... el recompensează comportamentul prost. Frumos!
ADAMUS: Absolut. Da. Aşa că… (Adamus încearcă să pună mărgelele) Aşa cum spuneam, aşa cum spuneam, cel mai bine este să…
LINDA: (se uită la mărgele) Este interesant.
ADAMUS: Ajustăm garderoba, da.
LINDA: Ai nevoie de mai mult ajutor?
ADAMUS: (Adamus se uită la un obiect prins pe şiragul de mărgele) Ce s-a fumat aici? (râsete) Aşa cum spuneam, cel mai bine este să fiţi mai aproape de zero acum, pentru că aşa mergeţi. Este o evoluţie interesantă şi acum o să scriu pe tablă, dacă nu te deranjează. Mulţumesc. Mulţumesc.
LINDA: Dă-mi voie să dau paginile. Vrei să păstrezi numerele scrise înainte?
ADAMUS: Ajungeţi la un punct anume în toată treaba asta cu cunoaşterea de sine. Ajungeţi la un punct în care... ajungeţi la 7 şi începeţi să vă simţiţi destul de bine cu voi înşivă. (Adamus desenează un cerc ce nu este închis) Punctul de început (ora 12); ajungeţi aici, la ora 3 – 4, vă simţiţi destul de prost; ajungeţi aici, pe la 5, 6, şi urcaţi spre 8, 9 – vă simţiţi destul de bine cu voi înşivă. Ajungeţi acolo. Ajungeţi să ştiţi cine sunteţi şi apoi – vâââââââj, aproape că se inversează. Aţi observat? (câţiva spun: “Da”) Da, da.
Aproape când simţiţi că sunteţi aproape acolo, aproape că aţi pus limba pe acel lucru, într-atât de mult încât să fiţi pe punctul în care să vă scrieţi cartea – “Ajung să mă cunosc pe mine, să mă iubesc pe mine” – şi dintr-o dată se prăbuşeşte, cade, iar acesta e un lucru bun.
Voi aţi pus acel lucru acolo. Voi aţi plasat mina de teren acolo – ştiind că o să călcaţi pe ea, ştiind că o să vă arunce în aer – intenţionat, pentru că nu o să ajungeţi niciodată să vă cunoaşteţi pe voi. Nu în termeni umani, despre asta este vorba. Nu aţi vrea să vă cunoaşteţi pe voi înşivă atât de bine, pentru că atunci vă blocaţi. O să le dau înapoi. (dă înapoi mărgelele Ursului-Care-Râde) Eu fost şi ele binecuvântate, nu de către mine.
URSUL-CARE-RÂDE: Da.
ADAMUS: Da. Ajungeţi la punctul în care explodaţi. Daţi drumul, pentru că realizaţi că identitatea pe care credeţi că o cunoaşteţi este absolut falsă. Absolut. Nu falsă în sensul rău, ci doar falsă în sensul iluziei.
Astfel că voi sabotaţi, într-un fel. Eliberaţi, astfel încât să puteţi evolua cu adevărat, ca să nu fie vorba despre cunoaşterea de sine – este doar a fi Eu Sunt. Ştiu că e şi o mică nuanţă acolo, dar voi eliberaţi, pentru că, mai întâi de toate, nu o să ajungeţi niciodată la acel 10. O să ajungeţi la 9,99999 şi apoi explodează. De ce să mai încercaţi? Dacă sunteţi la 4,5 sau la 8 sau la 22, John, de ce să mai încerci? Daţi drumul. Este un joc care nu poate fi câştigat şi chiar nu ar trebui să fie câştigat. Este un joc care cere o cantitate imensă de energie, iar premiul de la final este cu adevărat descoperirea – doar descoperirea – că acea cunoaştere de sine era o iluzie. O iluzie.
Dintr-o dată, mulţi dintre aceia care cred că au ajuns cu adevărat să se cunoască pe sine descoperă, aşa cum ştie Aandrah, că au cunoscut doar un aspect. Apoi mai sunt încă două aspecte, încă zece, încă 100, pe care ajung să le cunoască. Apoi sunt prinşi în acest fel de labirint, sunt prinşi în această stranie lume a iluziilor şi este foarte uşor să vă pierdeţi atunci când vă aflaţi în acea lume stranie a iluziilor.
Astfel că suntem la un punct în care puteţi spune că nici măcar nu mai este important. Cu adevărat nu este. Cu adevărat. Nici măcar nu e nevoie să căutaţi. E vorba doar despre a fi Eu Sunt în fiecare zi. Nu e nevoie să îl căutaţi, ci să ştiţi că este aici. Este vorba despre a fi în experienţă în loc de a fi în căutare. Asta e tot.
Lucrul amuzant este, atunci când ajungeţi la acel punct, că atunci începeţi să vă cunoaşteţi pe voi – dar nu pe voi sinele uman, ci pe voi dumnezeul, Eu Sunt. Hai să respirăm adânc cu asta. (pauză) Este o diferenţă mică, dar una importantă. E mica diferenţă dintre a vă cunoaşte pe voi şi, simplu, a fi voi înşivă. Eliberaţi acea energie pe care v-aţi focalizat, nici măcar nu e importantă.
Mai departe, hai să vorbim despre ceea ce se petrece acum. Apropo, o să… Cauldre mi-a cerut ca întrebările şi răspunsurile să fie la final, aşa că vom lăsa suficient timp. Începeţi să vă gândiţi de pe acum la toate întrebările bune pe care le veţi pune, o să fie timp. (Adamus face o pauză) Nu am auzit aplauze. De fapt am simţit nişte frică! (râsete) Ah, Linda, ai putea duce microfonul în sală, mai târziu, pentru întrebările din partea voluntarilor.

Energiile actuale

Mai departe. Ce se petrece?
Suntem în aprilie, la începutul lui aprilie 2012, anul livrării marilor energii, dar şi al marii schimbări. Nu e de mirare că cineva a avut ideea grozavă de a schimba chiar şi această sală. Deşi ar putea părea ceva mic la scară globală, de fapt este foarte semnificativ, pentru că aţi schimbat energia pentru cei care vin aici în mod regulat. Ceva este diferit aici. Ceva este diferit aici. unora dintre voi vă place. Alţii – am auzit – unii dintre voi, chiar dacă spuneţi: “Oh, da, e foarte plăcut”, vă gândiţi: “Vreau să mă întorc la cum era înainte. Eram obişnuit cu totul aşa cum era. Stăteam confortabil. Ştiam unde să mă aşez. Ştiam cine stă lângă mine. Ştiam unde să mă uit. Ştiam unde e afurisita aia de cameră.”
Aşa că există un anume nivel de disconfort în acea schimbare. Ei bine, este un an de schimbări imense, de livrări de energii la un nivel fără precedent. Fără precedent. Este interesant de observat ce se petrece acum la scară globală. Pe când aceste energii vin din toate locurile, de pretutindeni, oamenii încearcă să se descurce cu asta sau să o înţeleagă. Încearcă să o definească. De fapt nu-mi place când oamenii încearcă să supra-definească, pentru că devine mental. E vorba doar că multe energii provoacă multă schimbare, ca rezultat al faptului că oamenii au ridicat mâna şi au spus: “Suntem pregătiţi”. Într-atât este de simplu.
Aceste energii vin acum şi sunt interiorizate de oameni în general, de indivizi. Sunt interiorizate. Oamenii încearcă să înţeleagă ce este... nu vorbesc doar de Shaumbra, vorbesc despre toţi. Ei încearcă să înţeleagă ce se petrece. Ce lucrurile se simt a fi diferite? Încearcă să se justifice sau să înţeleagă aici, sus (arată spre cap). Ei încearcă să spună: “Ei bine, e din cauză că asta şi asta s-au schimbat”. În general deviază. E doar un volum sporit de energie.
Dacă aţi fi un bec obişnuit ca 110 w să treacă prin el, iar dintr-o dată ar trece 130, v-aţi simţi diferiţi şi v-aţi întreba: “Ce se petrece? De ce pare că nu mă pot descurca aşa… Sigur luminez, dar o să mă ard?” Dintr-o dată urcă la 220 şi apoi la 440 şi mai sus, tot mai sus, iar asta îi sperie pe oameni. Mulţi dintre ei încearcă să evite, să respingă. Încearcă să pretindă că nu este acolo. Deci ce fac? Se întorc la… se întorc. Se întorc la căile vechi. Ei spun: “orice s-ar petrece nu funcţionează, aşa că am să mă întorc la ceea ce mergea înainte”. Aveţi tendinţa de a face asta.
Atunci când intraţi într-un mic necaz, spuneţi: “O să mă întorc la ce a funcţionat anul trecut sau acum zece ani, pentru că ştiu că funcţionează”. Ei bine, staţi o clipă, priviţi înapoi – de fapt nici pe atunci nu mergea prea bine. V-aţi descurcat cu acel lucru. Aţi trecut prin el. Aţi învăţat din el şi, mai mult ca orice, aţi experimentat cu asta.
Acum, în general, aceste energii vin şi eu spun că dacă ele lovesc, dacă ating ceva dintr-o persoană, acel punct este mintea. De asta vedeţi o epidemie de oameni care iau antidepresive şi alte medicamente. Doar beţi vin. Nu aveţi nevoie de toată sticla. Cu moderaţie. Ce înseamnă moderaţie, Elizabeth?
ELIZABETH: În fiecare zi.
ADAMUS: În fiecare zi. Asta e… (râsete) moderaţia. Oricând e soarele pe cer. Foarte moderat. Le atinge mintea, îi înnebuneşte. Apoi din minte intră în corp, deoarece acesta a fost educat ca să urmeze mintea. Apoi încep să aibă suferinţe fizice şi unele lucruri încep să nu mai funcţioneze bine în corpul lor, însă, de fapt, pentru cei mai mulţi oameni, acest volum imens de energie care vine le aprinde aspectele… aspectele, aşa că încearcă să evite toate acestea. Pretind că nu este acolo. Aspectele încep: “Ia te uită ce energie. Ia te uită ce potenţial de haos. Ia te uită la potenţialul de a crea un soi de confuzie de masă. Ia te uită la potenţialul de a atrage atenţia pe care am dorit-o mereu”. Aşa că aspectele sunt ocupate.
Oh, oricine lucrează cu aspectologia ar trebui să-şi deschidă un birou acum – oamenii vor sta la coadă la uşă – dar, vedeţi, aspectele nu-şi vor găsi calea aici, iar omul nu ştie ce se petrece. Cu adevărat, aşa că aveţi această incredibilă interiorizare ce vine în minte, la nivelul aspectelor. oamenii se întreabă ce se petrece. Devine puţin bizar acum, devine extrem, deci ce se petrece mai departe? Sunteţi cu toţii profeţi buni, da, şi nu sunteţi mediumuri. Nu e nevoie să fiţi mediumuri ca să înţelegeţi ce va fi mai departe. Duceţi totul în interior şi... On?
GARRET: Trebuie să iasă!
ADAMUS: Explodează. Va fi o vară fierbinte. Nu vă păcălesc. Nu vă păcălesc. Da. (râde) Va fi o vară nebună în multe feluri. Ceea ce se petrece acum, cu atât de multe lucruri care se petrec la nivel individual, este că oamenii încearcă să-şi simtă calea prin ele. Nici măcar nu ştiu cum să vorbească despre asta, aşa că nici nu prea discută, însă odată ce câţiva încep să explodeze, odată ce câteva organizaţii încep să proiecteze în această energie, cu alte cuvinte încep să vină cu răspunsuri, cu calea... oh, dragii mei prieteni, o să fac aici o pauză pentru propriile mele opinii. Nu fac asta prea des. (râsete)
Oamenii… un om individual este cel mai măreţ lucru din întreaga creaţie. O fiinţă umană este cea mai măreaţă din toate fiinţele de pretutindeni, iar eu am călătorit destul de mult. Am fost în multe dimensiuni. Am văzut diverse părţi ale creaţiei, care sunt absolut uluitoare, şi nu am întâlnit niciodată, niciodată nu am avut o întâlnire de gradul trei cu o fiinţă atât de măreaţă ca o fiinţă umană.
Eu spun asta, dar... fiinţele umane sunt minunate până când intră într-o organizaţie. (râsete) Orice organizaţie – o companie, o biserică, o fundaţie de binefacere – nu-mi pasă ce este. Ce e cu oamenii? Sunt minunaţi luaţi individual, dar în momentul în care se organizează au probleme de control, probleme cu puterea, probleme cu ierarhia. Aici intervine virusul energiei sexuale. Adoră organizaţiile. Nu mă poţi opri, Cauldre. Potenţial ar putea să afecteze chiar şi această organizaţie de fiinţe minunate, dar probabil că nu o va face. (Adamus râde) Odată ce oamenii se organizează, iese deseori tot ce e mai rău în ei. De ce este aşa? De ce există această dinamică? (cineva răspunde) Pardon?
LARA: Nu sunt făcuţi să fie organizaţi.
ADAMUS: Nu sunt făcuţi să fie organizaţi. Bingo! Primeşti un premiu Adamus. Un drăgălaş... da, da. (îi aduce un iepuraş roz de pluş, audienţa aplaudă) Un ursuleţ mic şi frumos! Da. Ridică-te o clipă, pentru ca toţi cei din lume să poată vedea. Da, e e drăguţ şi frumos.
LARA: Mulţumesc.
ADAMUS: Da, da. Da. Îl meriţi. Bun. A mai rămas unul. Fiţi foarte atenţi. Fiţi foarte prezenţi. Absolut. În cele din urmă, suveranitatea înseamnă să vă iubiţi, să vă acceptaţi şi să vă asumaţi pe voi înşivă. Asta este.
Acum organizaţiile vă îndepărtează de asta. Cu adevărat asta fac. În general organizaţiile nu vor suveranitate. Nu vor voci egale. Nu vor indivizi, vor conformitate. Vor reguli. Vor supunere. Sunteţi oameni măreţi, dar v-aţi organizat în grupuri. Ştiţi, ştiţi din – bine, nu o să menţionez familiile voastre – ştiţi asta din companiile voastre, din organizaţiile voastre politice.
Divaghez, dar îmi place. Unde rămăsesem? La explozie! O vară fierbinte, o vară lungă, toate aceste energii. Unde o să fiţi voi?
MARY ALYCE: La plajă.
ADAMUS: La plajă. Exact acolo ar trebui să fiţi! Cine a spus asta? l-ai primit pe celălalt. (râsete, căci îi dă un pui galben de pluş) La plajă. Mulţumesc. Ah, da. Linda, doar atât ai adus azi? (cineva spune: “Ouă”, referindu-se la decoraţiunile de Paşti din sală) Ouă? Ouă. Am putea să dăm din mâncare. Putem să luăm platoul Ursului şi să-l dăm.
LINDA: Am şi premii Adamus obişnuite.
ADAMUS: Premii Adamus. Nimic nu e mai râvnit în întreaga creaţie ca un premiu Adamus – cu excepţia unui prieten blănos. Da, bun.
Unde o să fiţi în această vară şi în această toamnă când se vor petrece toate acestea? (cineva spune: “Respirăm”) Respiraţi. (cineva spune: “Râdem”) Râdeţi de asta. Înţelegeţi că este absolut potrivit. Nu e nevoie să faceţi nimic. Nu e nevoie să vă asumaţi voi acea responsabilitate. Nu e nevoie să salvaţi lumea. De fapt vă puteţi bucura de viaţă. Acolo ar trebui să fiţi în această vară – să vă bucuraţi de viaţă, orice ar însemna asta. dedicaţi vouă înşivă, aşa cum am spus luna trecută. Dedicaţi vouă înşivă, orice ar însemna asta. Oferiţi-vă vouă daruri. Oferiţi-vă acceptarea şi iubirea pe care le meritaţi atât de mult.

Patru lucruri

Patru lucruri se petrec acum în voi, în fiecare dintre voi, iar tu le poţi scrie pe tablă, dragă Linda. Azi arăţi deosebit de bine. E ceva special?
LINDA: Nu. Tocmai am sângerat pe sacoul pe care ar fi trebuit să îl port.
ADAMUS: Oh! Bine, martiriul de dinaintea începerii întâlnirii este foarte bun.
LINDA: Ştii, e ziua de după Vinerea Mare. La ce te poţi aştepta? (râsete)
ADAMUS: Patru probleme au loc acum în voi, lucruri de care ar trebui să fiţi conştienţi, lucruri despre care probabil veţi spune: “Aha! Ştiam asta”. V-am spus, deja ştiţi ceea ce o să vă spun, dar probabil că nu aţi realizat. Patru lucruri se petrec.
Mai întâi... şi acesta e un lucru mare. S-ar putea să treacă un timp înainte să realizaţi cât de mare este cu adevărat. Dar înainte de a trece la asta, daţi-mi voie să spun: voi înţelegeţi cu toţii că ADN-ul vostru este refăcut, reconstruit. Sunteţi în curs de construcţie. Vă refaceţi ancorele energetice, cum vă ţineţi în această realitate, cum vă faceţi să fiţi capabili să staţi în picioare, să gândiţi, să vă amintiţi, să treceţi prin mişcări. Voi refaceţi toate acestea.
Voi refaceţi volumul, nivelul de lumină şi energie pe care îl puteţi aduce în realitatea voastră. Chiar dacă în unele zile este foarte intens şi încercaţi să închideţi acestea, nu puteţi. Există un volum imens de lumină şi energie.

1. Integrarea mental/creativ

Iată ce se petrece acum. S-ar putea schimba luna viitoare, dar acum iată ce se petrece. Mai întâi de toate, aţi fost în primul rând o fiinţă mentală. În cea mai mare parte a timpului funcţionaţi prin minte, cu gânduri mentale. Analizaţi lucruri, le judecaţi, le puneţi în mici compartimente mentale. Cam 96% din timp vă folosiţi aspectul vostru mental în mediul vostru de zi cu zi. 4% merge către creativ, iar asta este o ameliorare, pentru că acum câţiva ani era cam de 1%.
Este un salt, un salt rapid, către punctul în care, în locul scenariului emisferei drepte-emisferei stângă a creierului, în locul succesiunii mental şi creativ, acum ele încep să se contopească. Imaginaţi-vă astfel: imaginaţi-vă o chiuvetă de bucătărie sau de baie, una de model mai vechi, care are aici robinetul de apă rece, iar aici robinetul de apă caldă. Trebuie să le răsuciţi pe ambele sau doar pe unul singur şi încercaţi să faceţi amestecul. Poate doar folosiţi unul singur, pentru că e plictisitor. Frige pe o parte, îngheaţă pe de alta. Este o analogie bună pentru mental şi creativ – integrarea mental şi creativ (către Linda).
Acum imaginaţi-vă că sunt la un loc, în același robinet, precum cel pe care îl folosiţi mulţi dintre voi în fiecare zi. Daţi drumul la apă, e un pic de presiune şi puteţi adapta temperatura în funcţie de ceea ce faceţi: dacă vă spălaţi pe mâini, dacă spălaţi vasele, dacă vreţi doar puţină apă rece pe faţă.
Este semnificativ şi nu spun că acum este 50-50, dar capacitatea de a le contopi astfel încât să nu fie doar mental, apoi creativ, după care iar mental, iar mental, iar mental, apoi puţin creativ. Sunt la un loc, aşa că acum aveţi în voi o conştiinţă combinată, care este şi creativă, şi mentală.
Sună minunat, nu-i aşa? Vreţi mai mult? (audienţa spune: “Da”) Ei, spuneţi asta, dar apoi vin schimbările. Apoi vă spuneţi dintr-o dată: “De ce nu mai merge cum mergea?” Robinetul de apă rece, robinetul de apă caldă, acum un singur robinet – pentru un timp se va simţi a fi diferit. Vă va afecta visele, pentru că de multe ori visele era mult mai literale, mai mentale, iar acum aveţi o substanţă mult mai creativă în vise. Vă va afecta procesul gândirii, în special pentru rezoluţii – pentru rezolvarea problemelor – fiindcă în cea mai mare partea a timpului aplicaţi o energie mentală asupra unui lucru care ar trebui să fie creativ.
Aveţi o problemă, ceva nu merge, aveţi probleme tehnice – aşa cum ei au experimentat când mi-au aranjat noul teatru, au fost probleme tehnice – iar în mod obişnuit intervine mintea şi spune: “Avem o problemă. Hai să trecem prin toate scenariile. Hai să analizăm ce nu e în regulă”. Acesta ar trebui să fie, de fapt, timpul pe care să-l folosiţi pentru a fi creativi. Cu adevărat! Cel mai creativi. Oricând există o problemă, aduceţi creativitatea. Veţi avea rezoluţia.
Creativ este lucrul care găseşte răspunsurile. Mentalul execută ceea ce descoperă creativul, cel puţin până acum. Astfel că aveţi această nouă contopire interesantă de creativ şi mental. O să vă dezechilibreze mintea. Cu adevărat aşa va face. Va schimba modul în care vă descurcaţi cu problemele vieţii, cu situaţii de la muncă, cu înţelegerea impozitelor. Atunci când veţi cumpăra ceva de la magazin, un obiect care trebuie asamblat, înainte de a-l scoate din pachet şi a-l privi – şi de a chema pe altcineva să vi-l asambleze – puteţi deveni mentali în legătură cu asta în loc de a fi creativi.
Astfel că acum se contopesc. Deja aţi făcut asta. Deja s-a implementat, dar acum, dacă realizaţi asta, dacă mintea o înţelege, vă puteţi relaxa ceva mai mult, pentru că se schimbă modul în care abordaţi situaţiile, problemele.
De asemenea, cu noua integrare a creativului şi mentalului, se va adăuga culoare, profunzime, dimensiune în orice faceţi. E un timp grozav, aşa cum am mai spus, să începeţi un proiect, o afacere. Vedeţi, mulţi dintre voi au mai încercat înainte să faceţi afaceri. Aţi fost foarte mentali în privinţa aceasta. Aţi încercat să pricepeţi dinainte de a face. Tot aşa voi, ca oameni, încercaţi să vă pricepeţi pe voi, încercaţi să vă cunoaşteţi pe voi. De fapt este un proces creativ.
Creativul este mai dificil pentru minte – de fapt este mult, mai uşor – mai dificil pentru minte, pentru că ei îi place să priceapă lucrurile. Îi place să ştie unde sunt capcanele. Îi place să ştie care sunt diversele scenarii. Aceasta e mintea, care încearcă să priceapă şi de asta cei mai mulţi dintre voi nu aţi făcut lucrurile care sunt cu adevărat pasiunea voastră – pentru că aţi încercat să le pricepeţi în avans. Aţi încercat să le gândiţi.
Creativ înseamnă… vi-l puteţi imagina ca pe o energie care curge liber, foarte expansivă. Creativ ar fi precum – hai să ne imaginăm o clipă – un lichid colorat care îşi poate schimba oricând culorile, care se schimbă instantaneu de la starea lichidă la starea gazoasă, iar apoi revine la lichid sau la orice vrea să fie. Poate curge în sus, în jos. Cu adevărat nu contează. Mentalul este foarte liniar, foarte definit, serveşte unui scop grozav, un scop minunat. Vă ţine aici, de exemplu.
Acum este dificil, deoarece creativul nu urmează tiparele vechi. Necesită să aveţi încredere în voi – ahmyo, încrederea în sine. Aţi putea spune că în acest prim scenariu are loc acum integrarea mentalului şi creativului. Este un lucru frumos. Nu s-a mai făcut niciodată înainte de către un număr mare de oameni. Mulţi indivizi au făcut asta.
Observaţi că nu avem un manual mare. Nu e nevoie să treceţi prin multe cursuri. Nu aveţi nevoie să studiaţi, pentru că atunci cumva veţi ocoli scopul, dar se petrece. Se petrece. Este aici, aşa că haideţi să respirăm adânc cu asta. (pauză) Haideţi să respirăm adânc cu asta.
Integrarea va produce unele schimbări în modul în care gestionaţi lucrurile. Va provoca unele schimbări chiar şi la nivelul pasiunii voastre, dar totul în sensul a ceea ce voi aţi numi „bine”. Vă aflaţi acum într-un proces foarte creativ pe calea voastră spirituală. Aţi părăsit calea spirituală mentală acum ceva timp, acum vă aflaţi pe calea spirituală creativă. De asta încercăm să simplificăm lucrurile. Încercăm să le distilăm, ne îndepărtăm de mental.
Mulţi oameni încă mai au nevoie de calea mental-spirituală – studiază ritualurile, studiază disciplinele, studiază maeştrii. Voi aţi terminat cu asta – iluminarea spirituală creativă. Acesta este numărul 1.

2. Dezintegrarea sinelui emoţional

Numărul 2. Mare parte din sinele pe care aţi încercat să-l cunoaşteţi de-a lungul anilor, mare parte din acel sine era sinele vostru emoţional, sinele vostru emoţional, şi el se dizolvă acum. Se dezintegrează. Se destramă. Bun? Bun, da. Da, absolut.
Ceea ce se petrece este că, în special pe fondul contopirii creativ-mental, nu mai există loc la han şi pentru sinele emoţional, copilul mic şi răsfăţat. (Adamus râde) Da. Acel lucru mic – ei bine, de fapt este un lucru mare – care vă cheamă şi vă întrerupe aşa de des. Ştiţi, emoţiile vin din minte, sunt absolut 100% mentale. Reprezintă modul în care mintea imită prost simţirile reale ale sufletului. Mintea a creat toate acestea – era cumva geloasă că nu are simţiri reale, aşa că a creat emoţiile. Sunt imature. Sunt nerealiste. Ele cer. Sunt egoiste fără să fie pline de sine.
Emoţiile nu au niciodată îndeajuns. Erau cei ce hrăneau cu energie. Se hrăneau din voi cei adevăraţi. Se hrăneau din alţi oameni. Asta provoca mici crize. Provoca mânie. Vă făcea să priviţi lucrurile cu ochi foarte imaturi. Acum sinele emoţional se dezintegrează.
KATHLEEN: Oooo hoooooo! (Adamus şi audienţa râd)
ADAMUS: Ai putea veni aici ca să mai faci asta încă o dată? Daţi-mi voie să mai spun o dată: acum sinele emoţional se dezintegrează.
KATHLEEN: Oooo hoooooo! (Adamus râde, mai multe râsete şi aplauze din sală) Aceasta e vestea bună, acum şi cea proastă. Ce se petrece? Ce se petrece cu modul în care vă simţiţi pe voi înşivă atunci când sinele emoţional se dezintegrează? Ce se petrece? Am să o las pe Aandrah, dacă îi poţi aduce microfonul. Ce se petrece? Ai văzut asta la mulţi dintre cei cu care ai lucrat – haide, ridică-te – atunci când sinele emoţional începe să se dezintegreze.
AANDRAH: Are crize de furie cu ţipete.
ADAMUS: Absolut, are crize de furie cu ţipete. Da. Nu e nevoie să-mi spui mie, spune-le lor. (râsete, căci arată spre audienţă)
AANDRAH: (către audienţă) Crize cu urlete.
ADAMUS: Crize cu urlete. Crize cu urlete, pentru că e obişnuit să fie ca el. este obişnuit să vă joace pe voi, să cânte ca la vioară. Este obişnuit să fie calea pe care voi inadvertent, poate inconştient, furaţi energie. Aceasta e calea pe care de multe ori v-aţi simţit vii, atunci când micul răsfăţat emoţional venea şi începea să comande şi să ceară, depăşindu-vă pe voi cei spirituali.
Se estompează acum. Nu are loc şi, desigur, pe măsură ce acestea se petrec, va ţipa. O să aibă crize de furie, crize de mici ciudăţenii, emoţii pe care credeţi că le-aţi controlat de mult timp – gelozie, invidie că alţii au mai mult. O să aibă un mod al său de a ţipa: “De ce eu nu primesc mai mulţi bani, mai multă atenţie? De ce despre mine nu se spune nimic de bine?” Mici ciudăţenii, iar o parte din voi gândeşte: “Ei bine, e foarte ciudat. De ce mă gândesc la aşa ceva? Credeam că sunt dincolo de asta”.
Acum sinele emoţional se revoltă. E ca şi cum… mulţumesc (către Linda, care îi dă ceva de băut). E ca vrăjitoarea cea rea din Vrăjitorul din Oz, atunci când a fost împroşcată cu apă. Ţipa: “Ajutor…”
KATHLEEN: Mă topesc! Mă topesc!
ADAMUS: Vino pe scenă şi repetă. (râsete) E ca vrăjitoarea cea rea din Vrăjitorul din Oz care ţipa…
KATHLEEN: Mă topesc! Mă topesc!
ADAMUS: (râde) Mulţumesc, mulţumesc. Tu faci asta mult mai bine. Ai vrea să faci channel aici, pe scenă, într-o zi? Da. A spus că da. Aţi auzit-o azi. Camerele au înregistrat. Camera te priveşte chiar acum. Uite-o, fă-ci cu mâna şi cu ochiul. (multe râsete, căci camera se mişcă înainte şi înapoi) Oh, da! Sunt patru camere!
Absolut, se topeşte. Se topeşte. Se duce. Câteva lucruri se petrec aici. El caută cu disperare să-şi menţină poziţia. O să vă ameninţe. O să facă tot felul de lucruri ciudate. O să vă apară noaptea în vis. O să apară în cele mai nepotrivite momente. O să se lupte cu voi. Nu vă faceţi griji pentru asta. Respiraţi adânc şi spuneţi: “Mori, vrăjitoare!” (multe râsete) “Asta e! La revedere! Am aruncat cu apă peste tine, te duci! Eu cresc, în afară şi în interior, tu pleci definitiv. No más.”
Aşa că, dragi Shaumbra, câteva lucruri se petrec atunci când sinele emoţional se duce. A fost ca un prieten rău, dar un prieten care era mereu acolo, iar o parte din voi începe să tânjească după interacţiunea disfuncţională pe care aţi avut-o constant cu el. Un pic din voi va tânji să ia înapoi un pic din acel lucru. Observaţi pe cine alegeţi ca prieteni în această perioadă, pentru că vor fi, foarte interesant, cvasi-înlocuitori ai sinelui emoţional care se duce.
Aţi putea descoperi şi realiza că sinele emoţional are un mod ciudat de a-şi împărtăşi mesele cu voi – mesele sale de hrănire energetică din alţi oameni. Ar putea obţine un platou mare şi v-ar putea da şi vouă puţin măcar din acel platou de energie luat de la altcineva, dar măcar aţi primi ceva. Cel puţin v-ar oferi masa de dimineaţă, după cum merg lucrurile. Acum o parte din voi va fi deficitară ca energie. Vitaminele nu or să vă ajute. Sucurile de fructe nu vă vor putea ajuta. O parte din voi va căuta cu disperare energie din altă parte.
Stop. Stop chiar acolo şi atunci. Respiraţi adânc. (Adamus respiră adânc) Respiraţi adânc şi spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Sunt propriul meu frigider. (râsete) Totul este în mine. Eu sunt bucătarul. Pot crea asta. Nu am nevoie să merg în altă parte”.
Energie vine de pretutindeni. De pretutindeni. Este supraabundenţă de energie. Avem o supra-încărcătură de energie pe Pământ – energie cosmică, asta este – atât de multă încât îi afectează pe oameni. Însă atunci când simţiţi nevoia de a vă hrăni, respiraţi adânc – este chiar aici (în interior). Este chiar aici şi vine din surse deschise şi libere – cosmos, divinitatea voastră, fiecare parte din voi – aşa că respiraţi adânc şi simţiţi-o.
Aşa că, dragii mei prieteni, o să auziţi nişte urlete şi ţipete de la sinele emoţional. Ce o să i se întâmple? Ce o să i se întâmple? Ştiu că unii dintre voi sunteţi îngrijoraţi că o să-i faceţi rău. Aţi vrea să-l îngrijiţi. Vreţi să-l readuceţi şi să spuneţi: “Îmi pare foarte rău că am fost un asemenea tăntălău spiritual. Îmi pare rău că am încercat să scap de tine”. Ce se petrece?
SHAUMBRA 1 (o femeie): O să se transmute, nu-i aşa?
ADAMUS: O să se transmute. Absolut. Asta va face. A fost captiv în copilul mic. A fost prizonier în adolescentul imatur, iar acum se va transmuta în Eu Sunt. Eu Sunt. Haideţi să respirăm adânc cu asta.

3. Timpul

Un alt factor, unul important, numărul trei: timpul. Acum, pe asta deja o ştiţi – timpul este cu adevărat… Mai întâi de toate, timpul este în esenţă o iluzie. Este o iluzie reală. Timpul are tendinţa de a fi mental, aşa că pe măsură ce creativul şi mentalul fuzionează, conceptul de timp, în care sunteţi puternic ancoraţi… Cât e ceasul, Bonnie?
BONNIE: Să mă uit.
ADAMUS: Bun, bun. A spus: “Să mă uit”. Mă bucur că nu ştia direct din capul ei. Conceptul de timp se schimbă, iar voi începeţi să realizaţi cât de flexibil este cu adevărat. Începeţi să realizaţi că este un instrument energetic, dar începeţi să realizaţi şi cât de mult a fost o închisoare pentru voi.
Pe când timpul se schimbă, veţi realiza că poate merge înapoi, înainte şi în lateral şi, oricât de amuzant ar suna să vă puteţi întoarce în timp… nu vorbesc despre timpul liniar, vorbesc despre timpul experimenţial. E o oarecare diferenţă, o să explic.
Timpul liniar este ceasul vostru, timpul liniar calculat pe baza mişcărilor soarelui, stelelor şi celorlalte. Aşa îşi fundamentează cei mai mulţi oameni zilele. Timpul experimenţial este succesiunea de evenimente care au avut loc, înţelepciunea ce a fost strânsă din acele experienţe şi evoluţia sau dezvăluirea următorului set de mari potenţiale. Asta e definiţia pe care o dau eu timpului, în afara ceasului pe care îl purtaţi.
Dintr-o dată realizaţi că timpul este foarte maleabil. Vă puteţi întoarce în timp. Nu în timpul de genul „anul 1823”, deşi probabil că aţi putea, dar nu aţi vrea. Nu a fost un an prea bun. Vă puteţi întoarce în timpul experimenţial. Vă puteţi întoarce prin succesiunea de evenimente şi percepţia asupra loc, înţelepciunea care a fost distilată din acele evenimente. Vă puteţi întoarce oricând, iar când veţi face asta veţi avea revelaţia interesantă: “E straniu. Totul e ca nou. Chiar dacă m-am întors în timp, se simte ca şi cum ar fi viitorul”, pentru că, într-un mod straniu, cumva şi este.
Daţi-mi voie să explic. Pe când vă extindeţi conştiinţa – uneori cuvintele sunt foarte limitate – nu vă gândiţi la expansiune ca la… ai putea să ţii licoarea asta? (dă paharul Lindei)
LINDA: E plăcerea mea.
ADAMUS: Nu vă gândiţi că expansiunea ar merge astfel – în afară. Expansiunea, într-un mod foarte straniu, este de fapt astfel (îşi pune palmele la un loc). Acum mintea spune: “Ei bine, nu, asta înseamnă colaps”. Nu, este distilare, aşa că atunci când vă extindeţi conştiinţa, de fapt o clarificaţi, o simplificaţi, o distilaţi.
Atunci când vă întoarceţi în timp, în timpul experimenţial, ceea ce puteţi face oricând doriţi, dintr-o dată veţi realiza că este cu totul nou. O să spuneţi: “Am crezut că Adamus a spus că ne putem întoarce în timp. Sunt în viitor.” Cu adevărat? Sala este realmente nouă astăzi?
Vă puteţi întoarce, iar experienţa a ceea ce a fost se schimbă dintr-o dată, tot ce are legătură cu ea, astfel încât acum pare nouă. Nu este ceea ce era înainte. De ce? Pentru că voi o vizitaţi acum cu o conştiinţă nouă, cu o pereche nouă de ochi. Totul e doar un mod complex de a vă distrage un moment ca să spun că timpul se schimbă – timpul experimenţial, dar vă va afecta şi timpul vostru liniar, al ceasului. Acesta e un lucru bun. Aşa e? Care sunt efectele secundare? Mereu trebuie să întrebaţi pe altcineva cât e ceasul, da.
Care sunt… (Sart spune: “Ia-ţi un ceas!”) Ia-ţi un ceas, da. Care sunt provocările atunci când sunteţi eliberaţi din restricţiile timpului? Mereu întârziaţi la întâlniri. Da, da.
GARRET: Sau mereu ajungi prea devreme.
ADAMUS: Ajungi mereu prea devreme la întâlniri, da. Ceea ce se petrece este vă simţiţi foarte neliniştiţi în legătură cu toate lucrurile. Eraţi obişnuiţi să vă calculaţi mişcările, procesele mentale ale zilei pe baza timpului. Chiar şi foamea de dimineaţă, oboseala de după-amiază, relaxarea de noapte – orice ar fi – toate au fost fixate în schema timpului.
Când timpul începe să se schimbe sau, în cele din urmă, să dispară, o să vă facă să vă simţiţi ciudat, iar când va fi aşa, ce o să faceţi? (cineva spune: “Respirăm”) Nu, am spus ce o să faceţi voi. Asta e ce aş face eu. Voi aţi încerca să vă întoarceţi! O să spuneţi: “Oh, nu pot să mă descurc cu asta. E copleşitor. Dumnezeule, ce zi groaznică şi mă tem şi să adorm diseară, aşa că o să merg înapoi. Vreau să mă întorc, o să citesc câte ceva de la Tobias, pentru că asta chiar o să mă readucă în timp”. (râsete) “El era drăguţ şi ţinea ochii închişi”. (mai multe râsete)
LINDA: Ce este numărul 3?
ADAMUS: Oh, 3 este timpul.
LINDA: Timpul. Timpul şi atât? Schimbarea timpului? Timpul…
ADAMUS: Doar timpul în general.
LINDA: Ok.
ADAMUS: Totul se schimbă, apoi vă simţiţi inconfortabil. Chiar şi corpul încearcă să se adapteze la noua situaţie timp/fără timp. Apoi va durea, căci corpul este obişnuit cu felul în care l-aţi antrenat să simtă. Aţi fost antrenaţi să dormiţi la anumite ore, să mâncaţi la anumite ore, să faceţi alte lucruri ale corpului la anumite momente, aşa că vă veţi simţi foarte inconfortabil. Mintea o să o ia razna. Mintea o să ia razna, în special în cazul Fecioarelor (Adamus râde), pentru că nu mai este predictibil. Nu va mai fi predictibil.
Ce faceţi? Da, respiraţi adânc. Respiraţi adânc. Aici aveţi încredere în voi. Aici vă daţi voie să fiţi împământaţi, dar expansivi, aici vă daţi voie să distilaţi până la esenţă. Aici încetaţi să mai întrebaţi: “Ce nu e în regulă cu mine? Ce nu e în regulă cu mine?”
Mai întâi de toate, atunci când întrebaţi “Ce nu e în regulă cu mine”, ceea ce mulţi dintre voi faceţi – poate nu folosiţi aceste cuvinte exact, ci o terminologie diferită pentru „Ce nu e în regulă cu mine?” – din păcate o să primiţi răspunsul! O să primiţi o listă lungă, de la aspecte, de la univers, de pretutindeni. “Oh! Vrea să ştie ce nu e în regulă cu ea. O să-i spunem!” Nu mai puneţi acea întrebare.
Aşa că spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Dispari! Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Nu mai puneţi întrebarea aceea veche. Nu mai întrebaţi: “Cine sunt eu?” Oh, asta chiar e o întrebare prost de pus! (Adamus râde)
Al patrulea element al lucrurilor energetice prin care treceţi… Da, Ursule-Care-Râde?
URSUL-CARE-RÂDE: Pot să-mi fac un abţibild de maşină – “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Dispari”? (râsete)
ADAMUS: Da, dar eu unul aş avea grijă pe unde conduc după aceea. Nu te duce la Boulder. (râsete) Şi nu te duce nici în Texas. (râsete)
URSUL-CARE-RÂDE: Dar în Carolina de Sud?
ADAMUS: Absolut. Îţi aparţine. Totul îţi aparţine şi îţi mulţumesc pentru întrebare.

4. Multiple scene

Al patrulea atribut al lucrurilor prin care treceţi acum… rămâneţi cu mine pentru asta. Aveţi aici o scenă nouă. Frumoasă, da. Foarte scumpă. Sunt foarte scumpe toate acestea. Nu au venit pe gratis. Haideţi, goliţi-vă buzunarele înainte de a pleca azi de aici. (râsete) Lui Cauldre i-ar fi plăcut să spună asta, dar eu nu aş putea. Nu glumesc! Dragi Shaumbra, aveţi această scenă nouă şi grozavă. Este o… hai să-i spunem percepţie, dimensiune. Eu sunt în alta. Mă mişc între ele şi… ce fac eu azi, dragă Linda?
LINDA: Pontifici.
ADAMUS: Pontific, eu? Provocare?
LINDA: Nu! Era o glumă.
ADAMUS: Poate că doar provoc, poate.
LINDA: Stimulator.
ADMAUS: Distrag!
LINDA: Ohhhh.
ADAMUS: Acesta e darul meu. Sunt marele distrăgător.
EDITH: Da, aşa e.
ADAMUS: Da, într-adevăr. Da, distrag uneori pentru uneori avem nevoie de asta. Alteori doar e nevoie să ieşim din energia mentală prin puţină distragere. În vreme ce eu vă distrag, adevăratele energii pe care le-aţi chemat pot veni, căci altminteri o să vă gândiţi prea mult la ele şi se vor bloca. Însă o mică distragere şi primiţi o injecţie de voi înşivă. Ce lucru grozav.
Aşa că avem o scenă aici, o scenă frumoasă. Vreţi să mă vedeţi devenind go multidimensional chiar în faţa ochilor voştri? (audienţa spune: “Da!”) Camerele la mine! (ecranul din spatele lui Adamus dintr-o dată începe să arate imagini repetitive şi suprapuse cu el) Uluitor! Uluitor! Iar spuneau că nu se poate face! Mai departe, vreţi să mă vedeţi mergând pe apă? (audienţa strigă: “Da!”)
LINDA: Nu!
ADAMUS: Da.
LINDA: Nu! Nu, la naiba!
ADAMUS: Merg pe apă! (toarnă puţină apă pe podea, apoi merge pe ea; audienţa râde şi aplaudă) Iar ei spuneau că nu se poate face! (multe râsete) Mulţumesc.
LINDA: Ţi-am spus să nu faci asta.
ADAMUS: O distragere! O distragere temporară, o puţin infuzare cu voi înşivă. Alt truc din mâneca mea? (râsete) Aşa că aici e scena, aici sunt eu. Este interesant că asta percepeţi, dar deseori le separaţi. Îmi priviţi mişcările prin Cauldre, în general inconştienţi faţă de scenă. Sunteţi concentraţi doar pe acel lucru.
Interesant. În timp ce eu sunt aici, vorbind, mai sunt multe alte scene în jur. Scenele vieţii, scenele la care vă duceţi ca să vă jucaţi experienţele, scenele din vis, iar toate acestea sunt chiar aici. Nu doar eu mă mişc aici, mai sunt şi alţi prieteni care se mişcă pe aici.
Ideea este că veţi trece la multiple scene. Cu alte cuvinte, o să începeţi să percepeţi diferitele straturi şi niveluri ale realităţii din jur. Nu va mai fi singular. Mintea are tendinţa de a separa lucrurile, îi plac compartimentele. Îi place ca totul să fie într-o ordine plăcută ei, însă creativul, care vine acum, va schimba asta, aşa că vor fi multiple scene. Acesta e un lucru bun, aşa e? Dar care sunt provocările? Care sunt provocările? David?
DAVID: Dezorientare.
ADAMUS: Dezorientare, absolut. Vă place să fie drăguţ şi simplu sau doar drăguţ – nu simplu, de fapt, vă place să fie complex – dar vă place să fie drăguţ şi clar. Vă place să fie complex şi singular. Cu alte cuvinte, o singură dimensiune, dar atunci încercaţi să o faceţi să fie foarte complexă. Voi intraţi într-o stare a fiinţei în care veţi percepe multe din dimensiunile din jurul vostru, iar asta vă va dezorienta fizic şi mintal. Uneori poate fi înfricoşător.
Unii dintre voi au avut în ultimele săptămâni experienţe în care aţi simţit că pur şi simplu o să ieşiţi din corp. Ce aţi făcut atunci? V-aţi agăţat. Aţi încercat să vă întoarceţi. Aţi respirat. Aţi bătut din picior. Aţi făcut orice. V-aţi speriat. De înţeles, căci ce se petrece când alunecaţi dincolo? Dar acordaţi-vă permisiunea de a face asta, dar într-un mod blând. E mult mai mult acolo.
Creativul adoră asta. Creativul o înţelege. Creativul se scaldă în asta. Nu se hrăneşte din ea, dar îl face să devină viu ca să fie multidimensional, ca să realizeze că sunt multe scene acolo. Există multe realităţi care se petrec în acelaşi timp.
Încercaţi asta: dacă vreodată aveţi acea simţire, simţirea că dintr-o dată totul se schimbă şi se mişcă, reacţia tipică este să deschideţi ochi cât mai larg, căci ei sunt, probabil, lucrul care, mai mult ca orice altceva, în afară de minte, vă ancorează în realitate. Însă ochii sunt cei mai mari înşelători ai realităţii. Sunt marii înşelători.
Închideţi ochii. Închideţi ochii şi simţiţi dimensiunile din jur. Mintea spune: “Ei bine, dar dacă nu pot fi văzute de ochi, atunci nu există” Ah! Ah, ce minciună. Ce minciună mare! Închideţi ochii, creativul vine. Apare în zona celui de al treilea ochi. Va face o conectare foarte frumoasă cu mintea, astfel încât mintea să poată să înceapă să înţeleagă multi-scenele fără a încerca să le controleze.
La acest punct, cu ochii închişi, energiile focalizate în zona celui de al treilea ochi, acum creativul porunceşte energiilor într-un mod iubitor, nu aşa cum obişnuia mintea să poruncească. Creativul aduce în prim-plan aceste energii. Nu va permite minţii să preia controlul asupra lor. Prin urmare, îl puteţi aduce. Îl puteţi aduce.
Acestea sunt cele patru… multiplele scene ar fi numărul 4.
LINDA: Multiple scene?
ADAMUS: Multiple scene. Scene, teatre, realităţi. Dimensiuni. Multi-scene. Multiple scene, la asta treceţi.
Abordez aceste patru lucruri ca să vă ajut să înţelegeţi unde vă aflaţi, prin ce treceţi acum, pentru că ştiu că uneori vă îngrijoraţi. Ştiu că uneori vă întrebaţi dacă faceţi bine ceea ce faceţi, care este prescripţia. Totul se rezolvă, doar că treceţi prin nenumărate lucruri diverse acum, mai multe decât vor mai fi vreodată în acelaşi timp.
Haideţi să respirăm adânc cu asta… voi vorbi mai mult în următoarele noastre discuţii, se vor petrece lucruri diferite. Acum aş vrea să ajungem la subiect înainte de a trece la întrebări şi răspunsuri. (Linda râde)

Dilema Guru

Un alt punct, poate al cincilea, dar nu vreau să-l pun pe… îşi merită propria pagină. Merită să fie doar el, pentru că este o altă evoluţie prin care treceţi. De fapt este o dilemă. Este o dilemă. Este ceea ce eu numesc dilema guru. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că sunteţi aici, fiinţe ce devin iluminate şi permit ca iluminarea să vină în viaţa voastră de zi cu zi, fiinţe spirituale pe o cale spirituală. În general treceţi peste conceptul de a trebui să vă cunoaşteţi pe voi înşivă pentru ca în cele din urmă să puteţi fi voi înşivă, vedeţi voi. Aveţi un concept arhetipal despre lucrul numit iluminare sau guru şi el distrage mult, deoarece l-aţi plasat ca standard sau exemplu, lumina călăuzitoare pe calea voastră, spunând: “Trebuie să fiu aşa. Trebuie, ca să fiu sinele meu spiritual, să fac ceea ce au făcut guru”.
Aşa cum am vorbit mai înainte despre dezmembrarea conceptului de a vă cunoaşte pe voi, este de asemenea timpul de a dezmembra conceptul de guru care aspiraţi să fiţi. Daţi-mi voie să vă ofer câteva exemple, iar pe când eu fac asta voi gândiţi-vă care a fost dilema voastră guru. Cum aţi crezut în mintea voastră umană că ar trebui să fiţi? O să vă spun chiar acum: nu este cu adevărat ceea ce aţi avea voi nevoie să fiţi.
Yeshua, Iisus, dacă tot suntem în toiul celebrării lui: gândiţi-vă la energia lui Iisus pentru un moment, a celui despre care aţi fost învăţaţi când eraţi mici. Calm, paşnic, vindecător, mergea pe apă, aşa cum v-am dovedit că oricine poate face, un halou pe cap, păr lung, barbă, da. Sandale, haine lungi. Da, absolut. Oi, mieluţi. (râsete) Dragii mei prieteni, oricât de amuzant ar fi, aceasta este imaginea pe care aţi avut-o.
Adevăratul Yeshua? Cel mai lipsit de răbdare om pe care l-am întâlnit vreodată! Absolut, total nerăbdător, fără răbdare cu prostia, cu regulile, ura organizaţiile, nu-i plăcea timpul, nu-i plăceau molâii. De ce? Deoarece dedesubt, chiar dacă el nu era fiinţă-suflet, aducea multe din aspectele sau energiile voastre. Era nerăbdător: “Hai să trecem la asta!”
Era cunoscut pentru bătăi. Buum! Un pumn direct în faţă. Jos pe pământ, încleştaţi în luptă. Asta nu e în Biblie, nu? Nu i-ar fi servit prea bine, ştiţi, s-au gândit ei, dacă ar fi pus asta în carte. Îi plăcea să mănânce mult. Mai târziu era cam durduliu. I se întâmpla ceva (Adamus arată o burtă mare).
Era cunoscut că suduia şi înjura. Mulţi se temeau de el. Era rebel, revoluţionar şi intolerant. (Adamus râde) O fiinţă iubitoare, cu compasiune totală, dar absolut nerăbdătoare. Nu este portretul plăcut pe care îl aveţi despre el, dar asta aspiră mulţi să fie. “Trebuie să fiu… ce ar spune Iisus?” Iisus ar spune: “Du-te dracului din drumul meu!” (multe râsete şi aplauze) Scuze, îmi cer scuze că am fost atât de nepoliticos, dar este…
LINDA: Nu, nu ai fost!
ADAMUS: Este adevărat! E ca şi cum spunea: “Daţi-vă la o parte, noi avem de lucru. Noi însămânţăm acest Pământ cu conştiinţa christică, cu Christos, conştiinţa de cristal, pentru noua eră care vine. Mişcaţi-vă! Mişcaţi-vă! Duceţi-vă pe altă planetă, mergeţi în alt loc, căci acesta e un spaţiu în care noi creştem şi ne extindem.” Aşa că era destul de revoluţionar. Nu, ei nu au scris despre asta, pentru că atunci ce s-ar fi petrecut? Toată lumea ar fi încercat să fie revoluţionară, iar organizaţiile, care nu îmi plac, nu s-ar fi putut descurca cu asta.
Gândiţi-vă un moment la dragul de Buddha. Dragul de Buddha. Vorbeam cu el zilele trecute, de fapt. Nu vreau să mă dau mare cu cunoscuţii mei, dar… (râsete) “Buddha”, am spus, “Buddha, avem de lucru”.
Buddha era nevrotic, avea fobii. Avea fobii şi încă multe. Erau nişte feluri de insecte şi gândăcei de care era speriat de moarte. Era nevrotic. Mereu trebuia să-şi spele mâinile şi picioarele tot timpul. Era foarte egoist, în sensul rău al cuvântului egoist. Fura energie de la toţi. “Oh, vine Buddha. Daţi-vă la o parte, o să încerce să fure energie”. Şi nici nu se putea aşeza în nici un loc şi în nimic – avea o familie bună, bogată, în care se născuse, dar nici acolo nu s-a adaptat.
Demonii lui îl urmăreau tot timpul. Era poate ceea ce aţi putea numi o personalitate multiplă, oscila înainte şi înapoi, aşa cum fac mulţi nevrotici – un minut om sfânt, minutul următor un ticălos total. Era ofensat dacă oamenii purtau anumite lucruri sau dacă veneau anumite mirosuri din corpurile lor, aşa că era foarte dificil să se înţeleagă cineva cu el.
Mai târziu s-a liniştit. S-a relaxat puţin. Avea obsesia nevrotică a iluminării şi pur şi simplu s-a înfometat de moarte ca să o obţină. De fapt s-a înfometat pentru că era plin de fobii în legătură cu multe alimente. Pur şi simplu nu le mânca. Dacă cineva se uita doar la ceea ce urma să mănânce el, nu o mai putea mânca. În cele din urmă s-a relaxat. A renunţat să mai încerce să se găsească pe sine, să se cunoască pe sine. S-a relaxat. Atunci a început să mănânce. A mai luat puţin în greutate şi în cele din urmă a avut iluminarea pe care a vrut-o mereu. S-a contopit cu sine. Guru? Asta e imaginea zugrăvită? Asta vedeţi când mergeţi la templele sacre? Nu, voi vedeţi doar un Buddha foarte paşnic, dar nu era.
Şi… nu că acesta ar fi maestru ascensionat, dar este un caz de studiu interesant: Steve Jobs. Steve Jobs, cineva din epoca voastră, genial, focalizat, total nesigur. Absolut nesigur. Acum era obsedat de proiectul la care lucra… iar adevăratul proiect era, de fapt, crearea instrumentelor tehnologice pentru a extinde conştiinţa, interconectivitatea pentru a împărtăşi, pentru a extinde conştiinţa omenirii. Asta era cumva implantată în el. Idei geniale. Era un vizionar care a avut contopirea mental/creativ acum mult timp, dar care era total nesigur. Mereu punea totul la îndoială. A devenit obositor după o vreme. “Fac ce trebuie? Sunt pe calea cea bună? Ar fi trebuit să fi făcut aşa sau altfel?” Irosea multă energie cu îndoiala, cu grijile pe care şi le făcea tot timpul.
Aşa că, dragi prieteni, ah, iată pe încă unul cu care, întâmplător, am făcut o plimbare zilele trecute: Sfântul Ioan Botezătorul. Un om nebun. (râsete) Era nebun! Un alt exemplu foarte bun de personalitate multiplă – acum ţipa şi urla ca să scoată dracii din oameni, ţinându-le capul sub apă. Obişnuia să-i înece. Nu era botez! Se numea omor! (râsete) Mai târziu ei au schimbat asta şi au spus că boteza. De unde, se spunea: “Nu, încearcă să-l omoare pe ticălosul ăla!” (mai multe râsete)
În clipa următoare era evlavios, rugător, îl ruga pe dumnezeu să-l ierte. Ei bine. Şi eu aş fi făcut la fel dacă aş fi făcut ce făcea el. În genunchi! Era un om nebun. Părul lui era o nebunie. Barba era plină de resturi ale meselor luate cu ani în urmă. Nu se spăla. El şi cu Buddha nu s-ar fi înţeles niciodată. (râsete) Le-ar fi fost foarte greu împreună.
Haideţi să concluzionăm, ca să putem trece la întrebări şi răspunsuri. Dilema guru, dilema voastră: cu cine vreţi să semănaţi – cu vreunul dintre ei? (audienţa spune: “Nu”) Sau da. Sau da. Cu alte cuvinte, aveau caracteristici umane, pentru că erau aici, pe Pământ, ca oameni. Ei aveau ceea ce aţi numi defecte, dar de fapt nu era aşa, erau doar idiosincrazii. Şi voi aveţi la fel. Aţi încercat să ajungeţi să vă cunoaşteţi pe voi, să vă perfecţionaţi pe voi, să vă transformaţi în omul pur, mai sfânt ca dumnezeu. Ei nu au făcut asta. De ce să o faceţi voi? Aveau perturbări, probleme, provocări!
Ce i-a făcut ca în cele din urmă să fie maeştri ascensionaţi? (audienţa: “Acceptare”, “Au eliberat”) Acceptare, eliberare. Toţi ar trebui să primească un premiu. Nu ştiu dacă Linda a adus destule.
Ei au eliberat, au eliberat nevoia de a încerca să se definească pe sine, de a se găsi pe sine, de a se cunoaşte pe sine, de a se îmbunătăţi şi a se perfecţiona pe sine. Au ajuns la un punct de epuizare – e cineva care să se simtă cât de cât conectat cu asta? – un punct de epuizare, de a spune: “Căutarea asta, căutarea disperată este epuizantă. Pur şi simplu o să renunţ. La naiba cu toată calea spirituală, cu toate cărţile, workshopurile şi toate celelalte – la dracu cu astea! Gata! Am terminat!”
În acel moment de acceptare, totul vine la un loc. apoi au râs mult, fiecare dintre ei şi apoi nu a contat. Nu a contat că nu erau perfecţi, pentru că nu aveau să fie niciodată. A contat că au acceptat. A contat că s-au iubit pe sine, cu bizarerii şi cu toate celelalte. Fără bani în bancă, supraponderali, cu ticuri stupide sau cu lucruri de neînţeles pe care le faceţi, cu proaste dispoziţii, cu nerăbdare, cu lipsa de… nu, cu lipsa voastră de… Cauldre mi-a dat peste cap sincronizarea… cu lipsa voastră de înţelegere reală a fiinţei spirituale care sunteţi. Treceţi peste asta. Intraţi într-un loc al acceptării.
Aţi putea spune că este o capitulare, dar capitulaţi doar în faţa voastră. Nu înseamnă să capitulaţi în faţa altcuiva sau a altceva. Nu înseamnă să capitulaţi în faţa tipului agăţat pe cruce – ghinion că l-au pus acolo –, ci capitulaţi în faţa voastră. Aşa că haideţi să respirăm adânc cu asta. Orice credeţi că este defect, imperfect, orice credeţi că ar reprezenta lucruri la care trebuie să lucraţi, uitaţi de ele. Da. Da. (audienţa aprobă şi aplaudă)
Apoi, dintr-o dată, sunteţi doar fiinţă. Nu încercaţi să perfecţionaţi nimic. Nu încercaţi să vă găsiţi pe voi. Acum doar sunteţi. În acea stare, energiile creative despre care am vorbit mai devreme pot veni acum. “Bun! Persoana asta nu mai încearcă să priceapă. Pur şi simplu face asta”.
Energiile creative se reped. Mintea poate încetini. Nevoia de a încerca să facem lucrurile corecte sau perfecte sau conforme cu vreun ideal iluzoriu al vechilor guru dispare. Atunci puteţi sta şi spune: “Eu sunt maestrul. Nu-mi pasă ce spun ei, eu sunt maestrul. Eu sunt maestrul”. (audienţa spune: “Eu sunt maestrul”) Într-atât este de simplu. Atât de simplu, dar apoi intervine mintea – şi o va face până când veţi ieşi azi din parcare – şi va spune: “Bine, dacă eşti maestru, atunci poţi şi tu să mergi pe apă.” (râsete)
SART: E uşor!
ADAMUS: E uşor. E uşor. Aşa că nu vă lăsați prinşi în ceea ce au făcut maeştrii, pentru că totul e doar o grămadă de poveşti. În cele din urmă maeştrii s-au iubit pe sine. Cu această distragere, trecem la întrebări. Aşa că, dragă Linda, microfonul.
LINDA: Apropo, nu ai comentat despre costumul frumos pe care l-a îmbrăcat Cauldre azi. Haide, s-a descurcat foarte bine.
ADAMUS: (îşi dă ochii peste cap) Eu aş fi purtat doar mov, cu o mantie lungă, cizme înalte şi o pălărie elegantă. El arată ca un businessman. Da.

Întrebări şi răspunsuri

Întrebări. Vorbiţi tare, ca lumea să vă audă.
CATALINA: Ok. Bună.
ADAMUS: Da.
CATALINA: Ok. Adamus … (aproape că începe să plângă)
ADAMUS: Respiră adânc. Sunt cu tine acum. Vrei să ştii…
CATALINA: Da, aşa e.
ADAMUS: … ce s-a întâmplat.
CATALINA: Mm hmm.
ADAMUS: Sansan?
CATALINA: Da. (se referă la Sansan Sheng, o Shaumbra care în mod neaşteptat a făcut tranziţia în Kauai, înainte de Şcoala Avansată a Energiilor Sexuale din luna martie)
ADAMUS: Bun, bun, excelentă întrebare. O să încep prin a spune că îmi pare rău pentru percepţia pe care oamenii o au asupra morţii. E mai uşoară ca moartea. Este o eliberare. Este un asemenea moment de eliberare încât provoacă – am vorbit despre asta în Şcoala DreamWalker pentru Moarte – un fel de orgasm la părăsirea corpului, la întoarcerea la sine. Este un lucru uluitor.
Ştiu că oamenii devin foarte emoţionali. Ei jelesc în caz de moarte, în special când o persoană iubită, un prieten, o soţie, un învăţător nu mai este cu voi, dar acesta este o iluzie. Este o iluzie absolută. Oricine de aici care crede că Sansan nu este aici o face să simtă o mică durere. Nu crezi că a fost cu tine toată ziua? Absolut. Nu crezi că ea e mai aproape de tine decât sunt eu?
Şi, domnule, dacă îmi permiţi, (vorbeşte cu soţul ei), ea spune: “Richard, când o să încetezi să te mai îndoieşti? Când nu o să te mai îndoieşti? Sunt aici! Nu sunt aici, ci chiar aici. O să continui să fiu aici, nu din cauză că îmi pare rău pentru tine, ci pentru că mă bucur atât de mult să fiu cu tine. Noi am avut un acord de dinainte de a veni pe Pământ, un acord de iubire şi susţinere, indiferent ce dificultăţi vor apărea, un acord de a ne susţine unul pe altul“.
Ea spune: “Tu, Richard, ai făcut posibil ca eu să fiu pe calea mea spirituală. Tu ai făcut posibil ca eu să ajung la iluminare mea aşa cum am făcut-o, iar acum o să fiu aici pentru tine. O să te provoc, împreună cu Adamus. O să te iubesc. O să-ţi amintesc cine eşti, ca să-ţi poţi avea iluminarea ta. Dragă Richard, noi am venit împreună pentru iluminare, nu doar pentru mine, şi împreună, mai repede decât ţi-ai putea imagina, o să ne avem iluminarea împreună. O să ne împărtăşim iubirea pe care fiecare dintre noi o are pentru sine şi apoi unul pentru altul. Asta este ceea ce alegem să facem. Nimic nu e greşit. Nu te-am părăsit, dragă Richard. Nu te-am părăsit. Doar am schimbat modul în care arăt”.
RICHARD: Mulţumesc.
ADAMUS: Bun, mulţumesc. (aplauze)
Ah, ştiţi, este un concept foarte interesant despre moarte. Acum, uneori este adevărat că aceia pe care îi iubiţi merg dincolo şi ies din contactul cu voi, cel puţin până când faceţi voi tranziţia, însă aici o avem pe Sansan – multe vieţi de dedicare spirituală, de căutare pe calea ei. Iluminarea însemna pentru ea mai mult ca orice, cu excepţia familiei ei. Ea era aici pentru iluminare şi, aşa cum am spus, ca să împărtăşească iluminarea în acest timp.
Astfel că ea a avut o experienţă interesantă în Kauai. Priviţi puţin dinamica de aici. Simţiţi-o. În Kauai, cu o zi înainte de adunarea pentru Şcoala Avansată a Energiilor Sexuale. Era perfect, pentru că toate energiile veneau. Totul era acolo. Sansan a vrut ceva timp pentru ea, descoperea că e tot mai important să aibă timp, ca voi toţi, pentru a fi cu sine. A decis să meargă într-unul din cele mai frumoase locuri de pe Pământ, pe coasta Na Pali din Kauai, unul din locurile mele preferate. Este foarte frumos vizual. Energic absoarbe. Hrăneşte prin energiile lui Isis şi ale indigenilor care au făcut atât de mult ca să aducă această insulă la viaţă. Este locul în care draga de Sansan s-a născut în prima ei viaţă pe Pământ.
Astfel că ea a mers în acel loc şi, într-un moment frumos care trece dincolo de cuvinte, dintr-o dată cerurile s-au deschis pentru ea şi a venit o simţire de pace absolută, de acceptare absolută, iar dintr-o dată ceva s-a schimbat. A fost o schimbare a ei în iluminarea sa, o extraordinară schimbare în afara limitării umane, în afara timpului, a spaţiului, în afara corpului. Abia mai târziu, apropo, s-a produs ceea ce numiţi voi accidentul fizic. Nu a fost un accident. A fost o plecare. A fost o tranziţie şi a fost frumoasă.
Aşa cum am spus înainte, în general, la trecerea prin moarte nu va fi durere pentru voi, pentru că veţi pleca mai întâi. Mintea şi corpul vor continua să opereze, dar conştiinţa a plecat. Fără durere, fără regret, fără remuşcare. Singura durere este pentru cei rămaşi să jelească aici.
Este un subiect despre care e dificil de vorbit, dar într-o zi… aud strigăte, ovaţii, încurajări din alte tărâmuri – “Spune-le că nu e sfârşitul. Este un nou început. Spune-le că nu există rai sau iad. Eşti doar tu şi mulţi prieteni. Spune-le asta” – strigă ei, “spune-le: Deschideţi ochii. Nu ochii literali, ci deschideţi-vă simţurile. Suntem chiar aici. Nu am plecat. Suntem chiar aici, tot timpul”.
Sansan a ales să nu rămână în corp fizic şi asta va fi o provocare pentru mulţi dintre voi atunci când veţi ajunge la iluminare. Iluminarea se petrece în cel mai simplu moment, nu când o planificaţi, nu când credeţi că aţi planificat-o. Se petrece atunci când voi permiteţi.
O să ajungeţi la un moment în acea iluminare: “Să mai rămân în corp fizic sau nu?” Acum, dacă aş face un sondaj aici, cei mai mulţi ar spune: “O să rămân în corp fizic”, pentru că aveţi multe lucruri de făcut, pentru că orice spuneţi tot mai sunteţi speriaţi de moarte, oricât de frumoasă ar fi. Aproape că trebuie să râd, fiind atât de aproape de realitatea voastră. Este minunat, dar este destul de dur – foarte dens, foarte dur, foarte limitat. Pe partea cealaltă vă puteţi imagina orice vreţi, dar e ca o grădină a fanteziei, dacă vă eliberaţi problemele, aşa cum cei mai mulţi dintre voi o fac. Este splendid.
Astfel că ajungeţi la acel moment în iluminare, care pare a fi o eternitate ca timp – se petrece într-o secundă, dar pare o eternitate – ajungeţi la acel moment şi este foarte dificil de spus: “O să rămân în corp fizic”, căci este dur şi sunt dureri şi suferinţe. Aţi putea spune că nu este real. Este iluzia.
Atunci când vă întoarceţi pe partea cealaltă, realizaţi mult mai mult despre sinele real. O să ajungeţi la acel moment, fiecare dintre voi: “Ar trebui să mai rămân sau at trebui să plec?” Nu există răspuns corect sau greşit. Sunt dificultăţi pentru cei pe care îi lăsaţi în urmă – copiii, soţul, soţia şi, da, chiar şi pentru animalele voastre. Ce o să faceţi? Doar voi puteţi răspunde. Doar voi puteţi răspunde.
Sansan a venit aici. Tu ai susţinut-o mult timp în călătoria ei. Acum vine ea ca să susţină. Mulţumesc.
JOYCE (prietenă cu Sansan): Ştii ce întrebare am? (râsete)
ADAMUS: “John Edwards!” Haide, spune-le tuturor întrebarea ta.
JOYCE: Noi mereu ne plimbam împreună.
ADAMUS: Da.
JOYCE: Ne plimbam mult. M-a întrebat înainte de a pleca: “Vrei să mergi cu mine? Drumul acela e minunat. E ca şi cum nimeni nu a mai călcat vreodată pe acolo”. Am răspuns că mi-ar plăcea să merg, dar că deja am hotărât să merg în Taiwan, aşa că nu puteam să mă duc. Mereu am simţit că dacă aş fi fost cu ea, nu s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat. (începe să plângă)
ADAMUS: Nu, nu. Nu ai fi mers cu ea. Pur şi simplu nu ar fi ieşit aşa. Cu alte cuvinte, mintea umană spune: “Nu ar fi trebuit să…” Vezi, te simţi vinovată. De ce? De ce? Ar trebui să te simţi binecuvântată pentru că ai fost parte a experienţei ei. Chiar dacă te-ai fi forţat să te duci, dacă ai fi avut o simţire intuitivă că o să se petreacă ceva şi te-ai fi obligat să te duci, s-ar fi întâmplat ceva şi nu ai fi putut merge în ultima parte a drumului. De ce? Pentru că asta a ales Sansan. Asta a vrut ea. Nu poţi prelua povara asupra ta. Pentru oricare dintre voi: nu puteţi prelua acele “dar dacă”, “ar fi trebuit ca eu să…” Altceva se juca acolo, iar acesta era sinele ei divin.
O prietenă a voastră, o prietenă dragă a voastră, o soţie dintre voi, şi-a avut iluminarea sa. A avut iluminarea, asta s-a petrecut, asta s-a petrecut. A obţinut ceea ce a vurt întotdeauna şi este în pace totală cu asta. În pace totală. Ea vă cere – acum e pe umărul meu! – cere doar atât: “Te rog, te rog, te rog să le spui cât de măreţ este. Spune-le că acum, ca maestru, mă pot întoarce energetic oricând”. Oricând. O să apară ca pasăre, ca un căţel. O să apară ca o adiere în vânt.
Se poate întoarce oricând, dar acum este aici ca să te susţină. Nu în sensul că ai avea nevoie de ceva, dar o să stea lângă tine. Amândouă aţi fost pe calea lungă a iluminării, indiferent dacă tu crezi asta sau nu, iar tu ai fost mereu aici pentru ea. Acum ea va fi aici pentru tine. Bun, mulţumesc.
Moartea, un subiect dificil de discutat – multe simţiri, multe emoţii. Conştiinţa voastră va schimba percepţia asupra sa până la înțelegerea adevărată, reală, că nu este finalul. Nu există rai sau iad. Nici măcar nu este o plecare, dacă cineva alege să fie pe aproape energetic, aşa cum este Sansan. Ei chiar vor ca eu să fiu foarte clar cu voi când spun: “Este uimitor. Este uluitor”.
Bun, următoarea întrebare. Încă două. Da. Încă trei.
CATALINA: Ştiu toate acestea.
ADAMUS: Da.
CATALINA: Şi îi pot simţi prezenţa. Ştiu toate acestea şi…
ADAMUS: Ai încredere în tine când îi simţi prezenţa?
CATALINA: Da.
ADAMUS: Bun.
CATALINA: Ştiu că este aici.
ADAMUS: Bun. Ok. Ce spune, gândeşte sau simte?
CATALINA: Acum, în momentul acesta, spune că este bine.
ADAMUS: Da.
CATALINA: Da.
ADAMUS: Da.
CATALINA: Ştiu toate acestea, dar mintea mea are nevoie să ştie.
ADAMUS: Da, da. Ochii tăi vor să o vadă. Mâinile tale vor să o atingă, dar inima ta ar fi cea care ar trebui să o simtă.
CATALINA: Da.
ADAMUS: Da.
CATALINA: Întrebarea mea este aceasta – Sansan şi cu mine mereu spuneam că atunci când mergem la un workshop sau oriunde am fi, orice am face împreună, “Adamus o să fie cu noi la fiecare pas pe cale”. Cred că e ceva ce trebuie să ştiu. Mintea mea are nevoie să ştie unde erai tu atunci?!
ADAMUS: Oh, a trebuit să mă retrag. “La fiecare pas pe cale”, am uitat să spun, “până la ultimul pas”. Acolo Sansan a făcut totul singură. Oh, ar fi fost nepoliticos din partea mea – şi cine sunt eu ca să fiu bădăran? Ar fi fost nepoliticos ca eu să fiu acolo, în acel moment de iluminare, pentru că este atât de sublim, de personal.
Într-adevăr, la fiecare pas pe cale, la fiecare pas pe cale, până când dintr-o dată trebuie să mă opresc. Toate fiinţele care vă susţin trebuie să se oprească la acel moment. Acela este timpul vostru incredibil de frumos şi de personal. Nici nu aţi vrea ca altcineva să fie acolo, în momentul iluminării în care totul se transformă.
Astfel că am stat. Am aşteptat. Dintr-o dată ea era cu mine şi mă putea vedea. Desigur, în această iluminare pierdeţi… simţurile umane se extind. Ea putea să mă vadă şi a spus: “Adamus Saint-Germain, dar ce frumos eşti!” (multe râsete) Ciudat, dar adevărat. De ce? O să vă spun de ce şi este adevărat: pentru că nu a văzut un om. A văzut ceea ce aţi numi culori. A văzut esența, bogăția, simplitatea, spiritul, iubirea. A văzut iubirea pe care o aveam pentru ea, iar ca urmare, în percepția ei, eram cel mai frumos lucru pe care îl văzuse de foarte mult timp. Da. (râsete) Bun.
Da, de fapt sunt două momente în care fiinţele angelice nu sunt cu voi. Sunt foarte aproape, dar unul din acele momente este atunci când decideţi cu adevărat că veţi fi suverani. Eliberaţi ghizii spirituali care au fost cu voi de mult timp şi este ceea ce aţi numi noaptea neagră a sufletului. Nu este o noapte. Durează vreo două luni. (râsete) A fost un termen de marketing care a fost folosit, ştiţi, de genul “doar o noapte şi treceţi peste asta.” Este un timp lung.
Toate fiinţele trebuie să se dea la o parte. Aţi trecut prin asta, aşa că acum pot spune că voi fi cu voi la fiecare pas pe cale, până la momentul iluminării voastre şi asta din onorare. Nu o să fim acolo, eu sau alţii. Veţi face asta foarte personal.
În acel moment al iluminării… din nou, Aandrah, tu o să înţelegi ce se petrece. Ajungeţi la momentul iluminării şi este doar acceptare. Doar spuneţi: “Ce contează. Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Dintr-o dată, toate aspectele se întorc. Este un timp al integrării personale. Toate zboară înapoi. Sunt atât de fericite că în cele din urmă vă iubiţi pe voi, încât se întorc acasă. Vin acasă unele după altele, aşa că noi ne dăm deoparte şi lăsăm aspectele să revină, ca să nu fim absorbiţi odată cu ele. (râsete) Facem asta pentru ca acea căsătorie, reuniunea voastră cu voi să poată avea loc. Nimic nu e greșit acolo. Nimic nu e greşit.
Ar fi fost cu totul lipsit de respect şi cu lipsă totală de compasiune ca să mă duc să o opresc pe Sansan. Mai întâi de toate, nu aş fi putut, e mai puternică decât sunt eu. Dar nu aş fi putut să o opresc oricum. Nu aş fi vrut să o opresc. Aceasta a fost alegerea ei, călătoria ei. Acum are de lucru. E o lucrare minunată, pe care ales-o ea.
LINDA: Ultima întrebare.
ADAMUS: Ultima întrebare.
HELEN (prietenă cu Sansan): Nu este realmente o întrebare, dar e ceva ce aş vrea să împărtăşesc. Cam acum două zile am făcut un portret în ulei al lui Sansan şi este absolut frumos şi absolut paşnic. Pentru că este în ulei, nu s-a uscat, aşa că nu l-am adus cu mine, dar mai târziu o să arăt pictura şi o să i-o dăruiesc lui Richard. Când priveşti acel tablou, ştii sigur toate acestea. Mulţumesc.
ADAMUS: Da. Bun. Ea te roagă să faci o fotografie digitală a tabloului şi să o împărtăşeşti cu alţii, poate chiar şi pe unele site-uri, pe site-ul Cercului Crimson. Le-ar plăcea să o vadă.
HELEN: Da, iar pictura este absolut, absolut frumoasă, este pe un roşu purpuriu, cumva în culorile Crimson. Este pur şi simplu frumos, absolut.
ADAMUS: Excelent. Da, pictura este un mod de a… nu am timpul de a intra într-o discuţie lungă, dar o să fiu scurt. Maeştrii din vechime, maeştrii care pictau în Europa acum sute de ani, nu erau doar pictori. Ei lucrau cu energia. Luau o combinaţie de vopsele, ierburi şi uneori chiar cristale pisate, le combinau şi puteau picta viaţa într-un tablou.
Acea artă este acum aproape pierdută. Foarte puţini artişti ştiu cum să facă asta, dar aceia puteau crea un tablou în care energiile să reziste sute şi sute de ani, astfel încât vă aflaţi în faţa Monei Lisa sau a altor tablouri ale maestrului să aibă un efect asupra voastră. Aproape că puteţi măsura energia ce vine din ele.
Iar partea sinistră era că ştiau şi cum să picteze sufletul cuiva – nu chiar sufletul, ci esenţa persoanei – în tablou. Îi închideau acolo. E un fel de magie neagră. Puteau să vă picteze în portret în mod neplăcut şi acum eraţi prizonieri în tablou. Dar nu intrăm acolo.
Pictura ta permite energiei lui Sansan să vină. Inspiraţia ei, râsul ei sunt pictate acolo. Bucuria ei pentru aventura sa este acolo. Ea spune să o împărtăşeşti, deoarece energiile vin pe acolo. Absolut. E un mod în care ea poate continua să fie cu voi şi să împărtăşească cu voi. Nu plângeţi. Nu fiţi trişti. Nici nu vă îndoiţi. Da. Cu asta, cred că mai avem o întrebare pentru azi.
ALAYA: Nu înţeleg.
ADAMUS: Da, bun. Hai să o lăsăm aşa. (râsete) Mulţumesc. Mulţumesc.
ALAYA: În cele din urmă, eu nu înţeleg.
ADAMUS: Un mod grozav de a face sumarul zilei.
ALAYA: Nu înţeleg, iar acesta e un loc foarte bun în care să mă aflu.
ADAMUS: Da. Ce ai vrea să înţelegi?
ALAYA: Nu am cunoscut-o pe Sansan, dar o pot simţi.
ADAMUS: Da! Într-adevăr! Vreau să spun că este chiar aici! Dansează. Da, se joacă cu părul oamenilor. Da, da. Da. Nu ştiu de ce împărtăşesc asta, dar din nişte motive azi e foarte interesată de machiajul oamenilor. Vrea să îi fardeze pe toţi. Haide, mai departe.
ALAYA: Ea s-a dus în Kauai pentru Şcoala Energiilor Sexuale şi şi-a invitat prietena la o plimbare. S-a dus singură la plimbare. Ştia cu săptămâni înainte că o să facă tranziţia?
ADAMUS: Ah! Bună întrebare.
ALAYA: Vreau să ştiu pentru mine, căci… o să ştiu cu două săptămâni înainte? O să planific…
ADAMUS: Vrei asta? (ea ezită) Nu, nu vrei. (râde)
ALAYA: Dar a fost un accident, nu o boală lungă.
ADAMUS: Nu.
ALAYA: Şi pur şi simplu s-a petrecut.
ADAMUS: Da. Da şi nu. Depinde. Este perspectiva umană? Mintea umană spune… dacă mintea umană ar fi ştiut ce urmează să se petreacă, nu s-ar fi petrecut niciodată. Mintea umană ar fi încercat să blocheze tot.
Spiritul, esenţa reală a lui Sansan a înţeles cu adevărat că… daţi-mi voie să spun astfel. Ştia exact ziua, ora, locul? Nu, absolut că nu. Ştia că experienţa vine în calea ei? Absolut. Există o cunoaştere interioară aici (inima), nu o cunoaştere de aici (capul) şi vom lucra cu ea în următoarele două luni, ne vom apropia ceva mai mult. Era o cunoaştere interioară că era timpul, nu timpul de a pleca, ci timpul de a deveni, de fapt. O cunoaştere interioară că „ştii, călătoria asta…” încerc să menţin totul simplu.
În şcolile noastre vorbim despre linia de aici. Poţi arăta linia de aici, de pe mochetă? (către cameraman) Ok, chiar aici. Noi vorbim. Sunteţi la această linie, cu toţii. Staţi aici şi vă gândiţi la asta. Intrăm în multe detalii, de fapt, aşa cum am făcut-o în Kauai, despre motivul pentru care nu faceţi ultimul pas. De ce nu treceţi?
ALAYA: Eu vreau să fiu aici. Vreau să fiu în corp fizic.
ADAMUS: Cine a spus că nu se poate?
ALAYA: Eu.
ADAMUS: Deci treceţi linia şi multe se petrec. Este linia iluminării. Este o respiraţie şi este o alegere. Asta e tot, dar… dar, dragii mei prieteni, cu toţii staţi aici, aşteptând. Aşteptaţi ca cineva precum Sansan să treacă, aşteptaţi pe cineva ca ea să vă dea asigurări. Este uluitor. Este minunat, dar voi staţi aici. “Ah, iluminarea. Nu ştiu. Ce e pe partea cealaltă?” Iluminarea! (râsete) “Ce o să se întâmple cu mine?” Nu contează! “Ce o să fac?” Lucruri iluminate. O să bem ceai cu maeştrii.
LINDA: Asta e o şcoală întreagă, o şcoală întreagă!
ADAMUS: Aşa că, dragii mei prieteni, singurul lucru care a contat pentru Sansan a fost acela că a făcut alegerea: “Nu contează. Este iluminarea. Ce se petrece mai departe nu contează”. Dacă vă faceţi vreodată griji că sunteţi… cinci sunt tot ce vreau. Cinci pentru iluminare. Cinci. 5, 10, 100, 1,000. Nu contează, dar de asta lucrăm împreună. Sunteţi la prag, iar eu vă întreb de ce nu treceţi.
EDITH: De ce nu trecem?
ADAMUS: Voi trebuie să răspundeţi. De ce nu treceţi? De ce nu treceţi? Asta va duce la multe…
EDITH: Credeam că am trecut.
ADAMUS: Aţi trecut, dar încă nu aţi experimentat asta. Acesta e lucrul ciudat. Întoarceţi-vă la punctul cu numărul 3 sau 4 de azi – timpul. Aţi trecut, dar acum este vorba despre a experimenta.
Amintiţi-vă, atunci când vă veţi aşeza în pat diseară: mai întâi de toate, Sansan ar fi încântată să vină şi să vă vorbească. Atunci când veţi sta în pat gândindu-vă la acel pas – “Ce o să se petreacă?” – şi vine frica – “Ei bine, nu sunt sigur că sunt pregătit” şi toate celelalte – opriţi-vă şi respiraţi adânc.
Amintiţi-vă că totul este în regulă în întreaga creaţie. Au revoir, până la următoarea noastră întâlnire la poarta ascensiunii voastre. Mulţumesc.



* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!